FIZIOLOGIA TESUTURILOR EXCITABILE

Sistemul nervos are rolul de a :

 receptiona
 transmite
 integra informatiile venite din mediul extern sau intern.
Pe baza acestor informatii sunt elaborate raspunsuri specifice
ex.: - contractia musculara
- secretia glandulara.

ANATOMIA FUNCTIONALA A NEURONULUI

• Neuronul reprezinta unitatea:
- structurala
- functionala
- trofica
- metabolica a sistemului nervos
Structura neuronului
Neuronul are o structura inalt specializata pentru receptionarea, transmiterea si integrarea
informatiilor.
Este alcatuit din:
- corp celular: soma sau pericarionul
- prelungiri: dendritele si axonul
Corpul celular (pericarionul sau soma) formeaza substanta cenusie a nevraxului
- contine:
● un nucleu cu 1-2 nucleoli. Nucleul neuronal este implicat in sinteza proteica de la
nivelul corpului celular. La nivelul nucleului se produce mai mult ARNm decat in orice
alt tip de celula a corpului uman
●organite celulare de 2 tipuri:
1. Comune tuturor celulelor: reticul endoplasmatic, ribozomi, aparat Golgi,
mitocondrii, lizozomi. Centriolul este absent: neuronii nu au capacitatea de a
se divide
2. Specifice:
Corpusculii Nissl (substanta tigroida)
●numiti asfel deoarece se coloreaza intens cu substante bazofile
• Aspect tigrat: petele pe o blana de tigru
• reprezinta o diferentiere specific neuronala a reticulului endoplasmatic
• formati din siruri paralele de tubuli cu ribozomi atasati
• roluri: in procesele metabolice – sinteza proteica
• Liza corpusculilor Nissl s-a constatat in:
- senescenta (imbatranirea) neuronilor
- suprasolicitare nervoasa
- degenerescenta.
Neurofibrilele: sunt agregate proteice filamentoase dispuse sub forma de:
- retea in pericarion
- manunchiuri de fibre in prelungiri.
Structura neurofibrilelor la microscopul electronic :
 neurofilamente (microfilamente)

1
  neurotubuli (microtubuli)
Neurofilamentele (microfilamentele):
● sunt agregate de subunitati proteice globulare dispuse longitudinal
● distribuite abundent in toate segmentele neuronului
● Roluri - asigura rigiditatea neuronului
- mentin forma neuronului
- rol mecanic- de suport
- rol structural
Neurotubulii (microtubulii)
-structuri tubulare
- rol in transportul rapid de substante prin dendrite, dar mai ales prin axoni
- formati din tubulina
- sediul stocarii informatiilor: memoria, gandirea, constiinta (procesele cognitive)

Proteinele contractile ale microfilamentelor au proprietatea de a pune in miscare sistemul

de microtubuli.
Cele 2 structuri, microtubulii si microfilamentele, formeaza un tot unitar denumit
neurofibrile. Aceste organite detin urmatoarele roluri:
- structural
- transport al proteinelor, veziculelor cu mediator chimic, materialelor necesare pentru
mentinerea integritatii structurale si functionale a neuronului
Prelungirile neuronului:
Dendritele:
• sunt subtiri, ramificate
• Contin: mitocondrii, reticul endoplasmatic, granulatii Nissl, microtubuli
• Rol: receptioneaza informatiile din mediu si le conduc centripet (aferent,
ascendent): de la periferie la pericarion
Axonul
• este o prelungire unica, lunga, denumita si fibra nervoasa
• Rol: conduce centrifug (descendent, eferent) potentialul de actiune (de la
pericarion spre periferie)
• se termina prin mici dilatatii numiti butoni terminali – cu rol in transmiterea
sinaptica
• Dupa structura invelisului, fibrele nervoase se clasifica in 2 categorii: mielinice si
amielinice
a. Fibrele nervoase mielinice sunt formate din:
- Cilindrax
- Axolema
- Teaca de mielina
- Teaca Schwann
- Teaca Henle
• Cilindrax: format din citoplasma (axoplasma)
- contine: microfilamente, microtubuli, mitocondrii
- Lipsesc corpusculii Nissl
• Axolema: reprezinta o continuare a membranei neuronale (neurilema) de la
nivelul pericarionului

2
 • Teaca de mielina
-alcatuita din lamele lipoproteice concentrice
- lipide: sfingomielina
- teaca discontinua: este intrerupta din loc in loc (la intervale de 1 mm) de
strangulatiile (nodulii) Ranvier
- produsa de: celulele tecii Schwann in sistemul nervos periferic
celulele gliale (oligodendrogliile)- SNC (sistemul nervos central)
- rol: izolator
de protectie
de nutritie
• Caile din SNC se mielinizeza la varste diferite:
- Primele: caile somestezice si senzoriale: fibrele fasciculelor spino-bulbare: in L
4-a, 5-a intrauterin (IU)
- Caile cortico-spinale (piramidale) se mielinizeaza incepand cu L 2-a postpartum.
Mielinizarea este completa in momentul stabilizarii mersului: la varsta de 2 ani
- Mielinizarea coincide cu inceperea functionarii.
 Aplicatii clinice
- scleroza multipla (in placi): maladie demielinizanta, inflamatorie: boala
autoimuna
- demielinizarea nervului optic: boala autoimuna (mecanism inflamator)
determina pierderea acuitatii vizuale
• Teaca lui Schwann: formata din celule gliale (nevroglii periferice) numite celule
Schwann, care adera de axolema si se rasuceste in jurul axonului secretand
mielina
- Are rol important in regenerarea nervului.
• Teaca lui Henle: se gaseste la exterior
- este de natura conjunctiva
- asigura nutritia, protectia si legatura dintre fibrele neuronale.
b. fibrele nervoase amielinice (fibrele Remack)
- lipsite de mielina
- diametru redus
- sunt acoperite de o teaca Schwann comuna pentru cativa axoni

TRANSPORTUL AXONAL
Integritatea anatomica a prelungirilor unui neuron depinde de contactul cu
pericarionul. Axonii fiind lipsiti de ribozomi, care sa le permita sinteza de proteine,
proteinele formate in pericarion migreaza in prelungiri, fenomen numit transport
axoplasmatic
Transport axoplasmatic: tipuri
- I. anterograd: de la pericarion spre periferie.
- II. retrograd: de la periferie in directia corpului celular.
I.Transportul axoplasmatic anterograd
Directie: de la pericarion spre periferie
- Tipuri - rapid
- lent
Transportul rapid-caracteristici:

3
 • Se realizeaza de-alungul microtubulilor. De microtubului este fixata o proteina:
kinezina, cu proprietati ATP-azice
• Este dependent de metabolismul oxidativ al celulei
• sursa de energie: hidroliza ATP-ului de catre kinezina
• asigura vehicularea mediatorilor chimici pana la sinapse
• independent de potentialul de actiune
• Colchicina (substanta citostatica): dezorganizeaza sistemul microtubular:
blocheaza transportul rapid
Transportul lent- caracteristici:
• Se realizeaza de-alungul microfilamentelor
• Asigura deplasarea proteinelor necesare pentru reannoirea structurala a axonului
• Se mai transporta: Ca++, glucoza, ATP
II. Transportul axoplasmatic retrograd-caracteristici:
• directie: periferie spre copul celular
• este mediat de catre dineina (proteina asociata microtubulilor) cu actiune ATP-
azica.
• sursa de energie: hidroliza ATP-ului de catre dineina
• Roluri: -reglarea sintezei de proteine din corpul celular
- propagarea virusurilor neurotrope (distrug corpul celular al neuronului):
virusul poliomielitei, virusul herpetic, rabic
- transport -colinesteraza (peroxidaza din hrean)
- materiale exogene:toxine (toxina botulinica, toxina tetanica),
factori de crestere (neurotrofine)
• blocat de hipoxie
Aplicatii clinice:
Polinevrita alcoolica sau din boala Beri-beri (carenta de vitamina B1)
- este deficitar: transportul axoplasmatic
- se produc tulburari metabolice in axon
Boala Alzheimer: destabilizarea microtubulilor, este dereglat transportul axoplasmatic
anterograd rapid
Tetanosul- agent etiologic: toxina tetanica:
- produsa de Clostridium tetani (bacilul tetanic)
- are 2 componente-tetanospasmina
- tetanolizina (produce hemoliza)
- tetanospasmina: distruge neuronii inhibitori Renshaw din coarnele anterioare,
rezulta contractura spastica

NEVROGLIA (celulele gliale)

SN contine, in afara de neuroni, asa numitele celule gliale care alcatuiesc nevroglia. Ele
alcatuiesc tesutul interstitial al SNC si sunt mai numeroase decat neuronii de 10-50 de
ori. Celulele gliale au capacitatea de a se divide in cursul vietii.
Nevroglia este reprezentata de un ansamblu de celule de sustinere, fibre si tesut
interstitial.
Au fost descrise mai multe tipuri de celule gliale:
1. Astrocitele constituie astroglia- caracteristici:

4
 • inconjoara vasele sanguine cerebrale
• Roluri:
-intra in structura barierei hematoencefalice
- reprezinta canale de transport intre vasele sanguine si neuroni
- produc substante cu rol trofic pentru neuroni
- mentin constanta compozitia ionica a tesutului interstitial
2. Oligocitele formeaza oligodendroglia. Sunt celule formatoare de mielina in interiorul
SNC, fiind echivalentul celulelor Schwann din fibrele nervoase periferice.
3. Microcitele formeaza microglia.
 Reprezinta macrofagele din SNC, avand rol fagocitar
 fac parte din sistemul reticuloendotelial
 Se gasesc dispersate in SNC.
 Sunt mobile: au capacitatea de a se deplasa spre sediul unei distructii tisulare/
invazii microbiene avand rol in apararea imuna nespecifica a SNC impotriva
agentilor bacterieni, virali sau a celulelor proprii distruse sau denaturate curatind
terenul in vederea cicatrizarii.
4. Nevroglia ependimara- separa tesutul nervos cerebral de lichidul cefalorahidian.
5. Nevroglia periferica (celulele Schwann)- contribuie la formarea de mielina in nervii
periferici.
Rolurile celulelor gliale:
 de sustinere
 formeaza membranele perivasculare si perineuronale (bariera hemato-
encefalica)
 secreta mielina,
 formeaza lama ce limiteaza sistemul cavitar hemato-encefalic
 in aparare prin fagocitoza
 nutritiv
 de cicatrizare
 secreta neurotrofine: factorul de crestere al nervilor (NGF), factorul de
crestere derivat din creier (BDNF)

PROPRIETATILE NEURONULUI
1. Excitabilitatea,
2. Conductibilitatea,
3. Degenerescenta si regenerarea
4. Activitatea sinaptica

1. EXCITABILITATEA
Excitabilitatea este proprietatea materiei vii de raspunde prin manifestari specifice la
actiunea unui stimul.
Excitatia reprezinta reactia de raspuns a neuronului la actiunea unui stimul:
elaborarea influxul nervos.

5
 Stimulul reprezinta orice variatie brusca a energiei din mediul intern sau extern care
mareste dintr-o data permeabilitatea membranei celulare pentru Na+.
Tipuri de stimuli:
 mecanici
 termici
 electrici
 chimici.
Legile generale ale excitabilitatii:
Pentru ca stimulul sa produca excitatie trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
1. Intensitate
- Sa aiba o anumita intensitate denumita prag.
- In functie de intensitate, stimulii se clasifica in:
 liminali- cu intensitate prag
 supraliminali- cu intensitate peste valoarea prag (produc o amplificare a
excitatiei proportionala cu intensitatea stimulului pana se atinge o reactie
maximala, dupa care nu mai creste oricat ar creste intensitatea).
 subliminali - cu intensitate sub valoarea prag. Nu produc excitatie, ci numai
modificari membranare locale.
2. bruschete
Pentru ca stimulul sa produca excitatie trebuie sa actioneze cu o anumita
bruschete.
Daca intensitatea stimulului creste lent si progresiv nu apare excitatie chiar daca se
depaseste valoarea prag, deoarece se produce o acomodare a tesutului la stimul.
Acomodarea reprezinta o crestere a pragului de excitabilitate a tesutului in timpul
stimularii. Inlaturarea fenomenului de acomodare se obtine prin folosirea unor stimuli
electrici a caror intensitate creste extrem de rapid.
3. Densitatea de stimuli pe unitatea de suprafata
Pentru a declansa excitatia, stimulul trebuie sa realizeze o anumita densitate pe unitatea
de suprafata.
Aplicand pe un nerv 2 electrozi:
 unul cu suprafata foarte mare
 unul cu suprafata foarte mica, punctiforma
si lasand sa treaca un curent electric de aceeasi intensitate, excitatia nervului va porni
intotdeauna de la electrodul cu suprafata mica, deoarece creeaza o densitate mai mare pe
unitatea de suprafata.
4. Durata stimularii
Excitarea tesuturilor depinde si de durata stimularii. Chiar si stimulii supraliminali, a
caror intensitate creste brusc, daca sunt aplicati o perioada prea scurta de timp nu produc
excitatie.
Stimulul fiziologic este cel de natura electrica, deoarece:
 la intensitati reduse nu provoaca leziuni sau determina modificari reversibile
 stimulul poate fi bine localizat
 momentul aplicarii stimulului se marcheaza cu precizie
 durata stimularii poate fi modificata dupa dorinta.

6
 POTENTIALUL DE REPAUS
Orice celula vie, in stare de repaus, este polarizata electric datorita distributiei
inegale a ionilor de Na+ si K+ de o parte si de alta a membranei celulare: sarcini pozitive
la exterior si negative la interior.
Potentialul de repaus sau de membrana
- reprezinta diferenta de potential transmembranar
- la producerea potentialului de repaus contribuie mai multi factori:
1. Transportul activ de Na+ si K+ prin membrane
2. Difuziunea ionilor prin membrane
3. Echilibrul Donnan la nivelul membranei neuronale.
1. Transportul activ de Na+ si K+
- se realizeaza prin interventia pompei de Na+ si K+ - caracteristici:
- scoate 3 ioni de Na+ din celula
- introduce 2 ioni de K+ in celula.
- Consecinta este instalarea unui gradient electro-chimic de o parte si de alta a
membranei:
- gradient electric: mai multe sarcini pozitive la exterior
- gradient chimic: concentratia mai mare de K+ la interior si o concentratie mai
mare de Na+ la exterior.
2. Difuziunea ionilor prin membrana celulara este consecinta actiunii urmatorilor
factori:
a. gradientul electro-chimic datorita inegalitatii distributiei ionilor de K+, Na+ si Cl- de
o parte si de alta a membranei celulare:
Intracelular:
- K+: 145 mEq/l
- Na+: 14 mEq/l l
- Cl-: 4 mEq/l
Extracelular:
- K+: 5 mEq/l
- Na+: 142- 144 mEq/l
- Cl-: 103-108 mEq/l
b. permeabilitatea selectiva diferita a membranei pentru diferiti ioni.
- In conditii de repaus, permeabilitatea membranei celulare este de 50- 100 de ori mai
mare pentru K+ decat pentru Na+.
- Ionii difuzeaza prin membrana pana la atingerea potentialului lor de echilibru (se
calculeaza dupa formula lui Nernst) in functie de gradientul de concentratie al ionilor
intre interiorul si exteriorul membranei.

 potentialul de echilibru pentru K+: - 90 mV;

 potentialul de echilibru pentru Na+: + 60 mV;
 potentialul de echilibru pentru Cl-: - 70 mV.
• K+: difuzeaza la exterior (in functie de gradientul de concentratie)
- Consecinte:
- surplus de sarcini pozitive la exterior
- creste negativitatea la interior
• Difuziunea inceteaza in momentul in care:

7
 - se atinge potentialul de echilibru pentru K+ (- 90 mV)
- interiorul celulei devine suficient de negativ pentru a stopa iesirea K+
Na+ - difuzeaza spre interiorul celulei (gradient de concentratie)
• Membrana are permeabilitate scazuta pentru Na+
• Pe masura ce patrunde in celula, Na+ este evacuat de pompa de Na+/K+
Cl-: are tendinta sa difuzeze spre interior (gradient de concentratie) dar negativitatea din
interiorul celulei (datorita efluxului de K+) respinge Cl-
- consecinta: concentratia Cl- in celula: doar 4 mEq/l fata de 103-108 mEq/l la exterior
3.Echilibrul de membrana Donnan
• existenta in interiorul celulei a proteinelor nedifuzibile: macroioni (anionul
proteic) care nu pot parasi celula - consecinte:
- incarcatura electrica negativa a membranei la interior
- intarzie trecerea la exterior a cationilor difuzibili (atrag si fixeaza K+)
- resping ionii de Cl-
• Rezultatul: starea de echilibru ionic-caracteristici:
- concentratia cationilor difuzibili (K+) este mai mare in compartimentul cu
macroanioni nedifuzibili (la interior)
- concentratia anionilor difuzibili (Cl-) este mai mare in compartimentul in care
nu exista anioni nedifuzibili (la exterior)
Potentialul de repaus al membranei neuronale = - 70mV