UNIVERSITATEA „BABEŞ-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

EXTENSIA SIGHETU MARMAŢIEI

SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂŢĂMÂNTULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR

STRATEGII DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A
RELAŢIEI ŞCOALĂ-FAMILIE ÎN
VEDEREA OBŢINERII UNOR
REZULTATE ŞCOLARE MAI BUNE

1
CUPRINS

ARGUMENT

Capitolul I: FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA ŞCOLARULUI DIN CICLUL

PRIMAR

1.1 Familia ca factor educativ

1.2 Şcoala ca factor educativ

Capitolul II: RELAŢII EDUCAŢIONALE

II.1 Relaţia profesor-elev

II.2 Relaţia părinte-elev

II.3 Principiile de bază ale relaţiei părinte-profesor

Capitolul III: RELAŢIA ŞCOALĂ-FAMILIE

III.1 Conceptul de succes-insucces şcolar

III.1.1 Factori care stau la baza succesului şcolar

III.1.2 Cauze ale insuccesului şcolar

III.2 Strategii de dezvoltare a parteneriatului şcoală-familie

III.3 Strategii de implicare a părinţilor în educaţia copiilor

Capitolul IV: METODOLOGIA CERCETĂRII

IV.1 Scop și Obiective

IV.2 Ipoteză

IV.3 Variabile

IV.4 Metode de cercetare utilizate în cercetare

IV.5 Eşantionul de subiecţi

IV.6 Eşantionul de conţinut

IV.7 Descrierea demersului investigativ-experimental

IV.7.1 Etapa preexperimentală

IV.7.2 Etapa experimentală

IV.7.3 Etapa postexperimentală

Capitolul V: PREZENTAREA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Concluzii

Bibliografie

2
 ARGUMENT

Încă de mică mă fascina tot ceea ce era legat de şcoală, cadrele didactice, educaţie. În ciclul
primar am avut plăcerea de a cunoaşte trei doamne învăţătoare care şi-au pus amprenta adânc
în caracterul şi personalitatea mea de atunci în formare. Unii ar crede că este cu adevărat un
dezastru să ai trei învăţătoare în primii patru ani de şcoală, cu alte cuvinte cei mai importanţi,
cei în care se pun bazele unei educaţii corecte, însa eu cred ca poate fi numit chiar noroc pentru
că am cunoscut trei doamne cu un stil diferit de predare, de vârste diferite, nimic nu le asemăna
înafară de profesia nobilă pe care o aveau şi dedicarea cu care îşi îndeplineau menirea. Datorită
lor am îndrăgit şcoala şi mi-am dorit şi eu să mă înnobilez prin această profesie, după cum se
poate observa nimic nu m-a putut determina să-mi schimb alegerea nici până astăzi, astfel încât
mă aflu în ultimul an la facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, secţia Pedagogia
învăţământului primar şi preşcolar.

Îndreptându-mă cu paşi repezi de îndeplinirea menirii mele mi-am pus întrebarea: „Ce aş
putea face mai mult pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe şi să facă acest lucru cu plăcere?” iar
răspunsul nu a întârziat să apară. Pornind de la premisa că nu este destulă educaţia primită la
şcoală şi aceasta nu va da roade dacă nu este susţinută şi de către părinţi în celelalte medii din
care face parte copilul dar mai cu seamă în mediul familial, am decis să întocmesc această
cercetare care are ca scop demonstrarea faptului că implicarea părinţilor atât în activităţile de
tipul „Învăţător pentru o zi” ş.a.) va duce cu siguranţă la obţinerea unor perfomanţe vizibile în
ceea ce priveşte activitatea elevilor şi educarea acestora într-un mod dezirabil.

Totul s-a concretizat în elaborarea unei cercetări şi a unor strategii de îmbunătăţire a relaţiei
şcoală-familie, ceea ce duce la creşterea semnificativă a performanţelor elevilor din ciclul
primar.

3
 CAPITOLUL I. FACTORI CE INFLUENŢEAZĂ DEZVOLTAREA ŞCOLARULUI
DIN CICLUL PRIMAR

1.1 Familia ca factor educativ

„Familia este nucleul societăţii, care are funcţii biologice, psihologice, sociale, economice,
culturale, educative.” (F. Telleri, 1996, p.23). Familia reprezintă prima instituţie din care face
parte copilul, în mod inconştient, încă din stadiul de embrion. Este primul cadru de referinţă al
copilului, mediul din care provine şi cel la care se va raporta toată viaţa în demersul său. În
familie copilul îşi formează primele priceperi, primele derpinderi de care se va folosi pe tot
parcursul vieţii (M. Băsu,A. Sava,D.H. Parteine,A. Petrovici, 2010).

„Părinţii reprezintă punctul de sprijin din viaţa copilului. Prin urmare, cel mai important
ajutor pe care îl poate primi un copil provine de acasă. Asigurându-se că elevii ajung la şcoală
odihniţi, hrăniţi şi pregătiţi pentru ore, stabilind un înalt orizont de aşteptare al învăţării şi
consolidând încredere în sine, părinţii susţin procesul de învăţare al copiilor.”(M. Agabrian,
2006, p.80).

„Prima experienţă a copilului cu relaţiile are loc, în general, în familie. Acest grup mic şi
intim este cadrul de bază în care cei mai mulţi copii sunt introduşi în viaţa socială, unde sunt
dobândite regulile comportamentului interpersonal şi care va continua să le servească drept
bază de securitate atunci când întâlnesc lumea de afară, care adesea induce confuzie.În lumina
multiplelor modificări sociale care au avut loc în ultimii aproximativ 50 de ani-divorţul,
familiile monoparentale, mamele angajate în câmpul muncii, inversarea rolurilor între soţ şi
soţie, cuplurile homosexuale, familiile vitrege şi combinate-este evident că nu mai putem defini
familia la fel de îngust cum o făceam odată, iar implicaţiile pe care le au aceste variaţiuni ale
formelor familiale asupra dezvoltării copiilor au devenit o arie majoră de interogaţii.”( L.
Dwight, p.87, fără dată).

În viziunea lui Durkheim, familia este prima instanţă educativă a copilului, prin autoritatea
parentală i se transmit copilului normele şi valorile, care odată interiorizate devin
comportamente acceptate şi aşteptate de societate. Familia se caracterizează prin intimitate,
afectivitate, în mediul familial se iau întotdeauna în considerare nevoile celorlalţi, se adaptează
într-un mod flexibil la norme şi la situaţii particulare (Stănciulescu, 1996).

4
 Rolurile parentale sunt îmbunătăţite în cadrul familiei şi al relaţiilor de tip şcoală-
familie.Rolurile fundamentale pentru dezvoltarea familială sunt: creşterea, învăţarea şi
modelarea.Părinţii trebuie să îndeplinească roluri de învăţare, de acţiune, de sprijinire şi de luare
a deciziilor. De obicei, părinţii folosesc aceste roluri în funcţie de context. Atunci când părinţii
observă ca există un climat şcolar primitor, se focalizează şi mai mult pe educare şi participarea
lor în mediul şcolar (A. Băran-Pescaru, 2004).

În familie copilul învaţă valorile esenţiale trăite cu ajutorul propriilor valori, să discearnă
semnificaţia acestora. Părinţii îşi educă copiii prin modelarea reacţiilor primare(de bază) către
reacţiile dorite, aşteptate de către societate, prin prin oferirea exemplelor clare de
comportamente. Copiii sunt tentaţi de cele mai multe ori să reproducă ceea ce văd (în
comportamentul părinţilor) mai degrabă decât ceea ce li se cere sau ce li se spune că ar fi bine
să facă. Părinţii au rolul de asemenea de a media învăţarea din alte surse cum ar fi: internetul,
grupul de prieteni, reviste, emisiuni, şcoală, etc (Green, Kinsey B. 1979).

În cadrul familiei copilul învaţă primele reguli de comportare în societate care îi vor fi de
mare ajutor şi la şcoală şi care în anumite situaţii se schimbă foarte greu sau chiar deloc. Deseori
copilul încearcă să-i familiarizezi şi pe cei din familie cu reguli învăţate la şcoală, iar reuşita
acestuia depinde foarte mult de regulile deja impuse de familie, de stilul de viaţă al părinţilor şi
de concepţiile acestora; în cazul în care nu-i sunt acceptate sugestiile copilul renunţa şi le alege
pe cele impuse de familie, iar pe cele învăţate la şcoală acesta fie le va respecta în alte cercuri
(cercul de prieteni, cercul de dans, de muzică, etc.) fie le va ignora (M. Băsu, A. Sava, D.H.
Parteine, A. Petrovici, 2010).

În cartea sa „Şcoala, familia, comunitatea”, Mircea Agabrian, reprezintă elevul şi familia

printr-o modalitate inedită numită „Metafora pădurii” astfel: Elevii- „În sănătatea ecosistemului
pădure, elevii sunt reprezentaţi de copacii tineri. Pentru ca să ajungă la potenţialul lor deplin, ei
depind de câteva elemente importante din acest sistem. Copacii tineri, la fel ca elevii dintr-o
clasă sau grup, nu sunt paricipanţi pasivi în sistem; ei sunt integraţi şi au dreptul să crească şi
să se dezvolte.”

Familia- „ Familia este reprezentată de solul în care rădăcinile copacilor tineri sunt ocrotite
şi tinerii copaci cresc fermi şi hotărâţi.În pădure solul asigură hrana de care plantele au nevoie
să se dezvolte. El este parte a sistemului din care plantele iau apa, asigurând de asemenea
necesarul din care copacii tineri pot creşte puternici şi sănătoşi. Calitatea solului este un factor
important în determinarea calităţii vieţii copacilor tineri, tot la fel cum calitatea familiei
determină calitatea vieţii pentru elevi. „(M. Agabrian, 2006, p.10).
5
1.2 Şcoala ca factor educativ

„Şcoala este instituţia socială creată în mod special pentru educarea tinerei generaţii.”(N.A.
Florea, C.F. Surlea, 2006, p.16).

Rolurile profesorilor sunt esenţiale procesului de parteneriat şi includ rolurile care vizează
implicarea familiei în activităţile şcolii, dar mai ales ale casei. Acestea presupun susţinere în:
îngrijire, ghidare şi luarea deciziilor (A. Băran-Pescaru, 2004).

„Şcoala semnifică principalul cadru şi mediu educaţional, infuzat permanent de noi

cunoştinţe, metode, mijloace, valori orientat de finalităţi, susţinut de o asistenţă
psihopedagogică profesionistă şi conceput ca o << activitate de educare a generaţiei tinere>>,
ca un << sistem complex de influenţe organizate şi exercitate sistematic asupra copiilor şi
tinerilor>>. Fiind o instituţie în care educaţia este programată şi planificată, conţinuturile care
se transmit<<sunt selectate cu grijă după criterii psihopedagogice şi principii didactice clare>>.
Dincolo de conţinuturile concrete care se transmit în activitatea didactică, importante sunt şi
relaţiile dintre cadrul didactic şi elevi.” (Convorbiri didactice Nr.8/mai 2015).

Şcoala obişnuieşte elevii să se supună autorităţii profesorului, ceea ce implică o

familiarizare a lor cu normele şi regulile. Elevul îşi însuşeşte valorile elementare ale vieţii
morale prin experienţele oferite de şcoală. (Doltrens, 1970).

În cadrul şcolii se oferă copiilor o <<situaţie socială de înalt nivel calitativ, astfel că din
relaţiile umane să ia tot ce este mai avantajos pentru educaţia lor>> (Bartolomeis, 1981,
A.Stefan, 2003, p.52).

Este primul mediu cu adevărat strict în care elevului i se impun reguli stricte pe care trebuie
să le respecte indiferent dacă îi face plăcere sau nu, indiferent dacă se potrivesc cu cele învăţate
acasă sau nu. Copilul devine elev şi totodată participant al activităţii unei instituţii organizate
şi oficiale cum este şcoala. Dacă la grădiniţă şi în familie era obişnuit cu reguli doar exprimate,
fără a se cere cu stricteţe respectarea lor, la şcoală elevul trebuie să aibă o conduită conform
cerinţelor. La şcoală îi sunt prezentate sarcini organizate sistematic, în care copilul regăseşte
informaţia ştiinţifică aşteptată încă dinainte. Şcoala informează dar mai ales formează elevii
pentru societate prin cunoştinţele şi deprinderile practice pe care le transmite, prin competenţele
pe care le dezvoltă pentru a se adapta la cerinţele acesteia de integrare pe piaţa muncii, de
construire a unor relaţii interumane bazate pe încredere şi cooperare, pe valorile culturale şi

6
morale promovate de societatea modernă (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici,
2010).

Comportamentele sociale acceptate sunt exersate în şcoală prin diferite activităţi, jocuri,
lecţii, etc, în mod repetat până când acestea sunt însuşite şi aplicate în mod voluntar de către
elevi. În cazul în care acestea se asimilează mai greu se aplică uneori forţat după norme
universal valabile acceptate. Precum familia, şcoala poate avea un comportament dual, în loc
să lucreze în susţinerea valorilor însuşite de către elev în mediul familial le şterge din viziunea
acestuia, neţinând cont de convingerile şi valorile promovate în fiecare familie (M. Băsu, A.
Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici, 2010).

În viziunea lui Mircea Agabrian în lucrarea „Şcoala, familia, comunitatea” prin „ Metafora
pădurii”, spune despre şcoală următoarele: „Dacă există o forţă care ajută creşterea, atunci în
metafora noastră ea este şcoala. Discutăm despre şcoli ca fiind reprezentate de soare, ploaie şi
atmosferă. Şcoala este una dintre forţele primare însărcinate cu educaţia şi dezvoltarea elevilor.
Pentru a-şi îndeplini această raţiune, şcoala lucrează în colaborare cu familii (solul) şi
comunităţi (diversitatea pădurii) sănătoase.

Emil Păun consideră că şcoala face parte din cele mai complexe organizaţii sociale, iar
Constantin Cucoş consideră şcoala ca fiind „o organizaţie” în care climatul este esenţial în
atingerea performanţelor elevilor dar şi ale profesorilor (L. Bejenar, 2011). Şcoala reprezintă
mai întâi de toate un mediu social pentru elev, acesta având posibilitatea de a intra în relaţie cu
colegii săi, de a purta discuţii pe diferite teme nu doar legate de şcoală, de a lega prietenii, etc.

În ziua de astăzi educaţia este un fenomen social de transmitere a experienţei de viaţă a

generaţiilor adulte şi a culturii către generaţiile de copii şi de tineri, în scopul pregătirii lor
pentru integrarea în societate.

CAPITOLUL II. RELAŢII EDUCAŢIONALE

7
 II.1. Relaţia profesorilor-elev

Relaţia profesor elev de cele mai multe ori este una defectuoasă din păcate, determinată de
prejudecăţi, discuţii în contradictoriu, principii şi practici invechite care sunt menţinute şi
transmise de la o generaţie la alta în continuare fără a se ţine cont de personalitatea fiecărui
individ şi de dorinţa unei evoluţii.

Prin pregătire, măiestrie pedagogică şi entuziasm, profesorul are un contact pozitiv cu elevii
care favorizează procesul instructiv-educativ. Dragostea pentru copii, tactul pedagogic,
capacitatea de empatie, puterea de stăpânire de sine, sunt calităţi care asigură eficienţa muncii
profesorului, oferindu-i satisfacţie, resurse pentru eforturi în vederea perfecţionării stilului de
muncă (S. Costache, 2012).

Când relaţia profesor-elev este una negativă, ca urmare a neîmplinirii sarcinilor de către
profesor sau a unei concepţii greşite în legătură cu rolul unui educator în procesul de
învăţământ, se ivesc din nou carenţe în viaţa şcolară a copiilor. Echilibrul psihic şi moral al
copiilor devine instabil (în special a celor mai sensibili dintre ei), riscând să fie supuşi la
tulburări de conduită, să rămână în urmă sau chiar să aibă parte de un eşec şcolar (S. Costache,
2012).

Lipsa de interes din partea profesorului faţă de trăirile elevului, îl poate pune pe profesor în
situaţia de a nu fi capabil să stabilească adevărata cauză a unui răspuns greşit sau mai puţin bun,
dat de elev la lecţie (S. Costache, 2012).

Autoperfecţionarea relaţiei profesor-elev duce la instalarea unui climat favorabil cooperării

în sala de clasă. Acesta este mediul propice învăţământului eficient, menit să dezvolte iniţiativa,
creativitatea, spontaneitatea şi responsabilitatea – calităţile necesare unei integrări sociale
superiroare (S. Costache, 2012).

Exista cazuri, de regulă printre cadrele didactice mai tinere, sau care şi-au încheiat studiile
recent, în care relaţia profesor-elev este una roditoare în care se ţine cont de dorinţele,
personalitatea, priorităţile, principiile şi mai ales de competenţele elevului. Relaţiile de acest tip
sunt benefice atât pentru profesor cât şi pentru elev. În stabilirea relaţiei sale cu elevul,
profesorul are datoria de a studia cu atenţie mediul de viaţă din care provine elevul, fişa de
analiză psihologică a elevului, nevoile şi necesităţile acestuia dar şi competenţele sale. Relaţiile
dintre profesor şi clasă generează de obicei sentimente de simpatie şi încredere în cazul în care
8
acestea sunt relaţii favorabile, în caz contrar aceste sentimente se pot transforma în neplăceri,
antipatie, neîncredere. Profesorul trebuie să ia iniţiativa în ceea ce priveşte dezvoltarea unei
relaţii armonioase cu clasa de elevi, fiind conştient de faptul că „ce semeni aia culegi ”prin
urmare, dacă semănăm bunăvoinţă şi simpatie tot aceea vom primi şi din partea celor cu care
interacţionăm. Profesorul trebuie să fie cel care conduce aceste relaţii şi cel care le direcţionează
creând relaţii de colaborare şi cooperare.

În urma unor studii efectuate s-a ajuns la concluzia că există profesori care nu reacţionează
în niciun fel fie dacă elevii răspund corect fie dacă nu, reacţia elevilor fiind una de aşteptat însă
nu una bună. Aceştia sunt descurajaţi văzând că nu se face distincţia între cei care sunt mai
activi şi cei care activează mai puţin, prin urmare activitatea lor va deveni una din ce în ce mai
slabă. Se întâmplă adesea ca cei care dau un răspuns greşit să nu fie corectaţi sau să fie ironizaţi,
ceea ce îi va determina fie „să se dea bătuţi” fie să avanseze în greşeli.

Relaţia dintre profesor şi elev trebuie să aibă ca temelie faptul că profesorul reprezintă
îndrumătorul, coordonatorul activităţii elevului, să poată avea încredere în acesta, să vadă în el
nu doar un profesor (cadru didactic) ci şi un mentor. Elevul are nevoie de aprecierea
profesorului, de încurajare şi de stimularea stimei de sine, dat fiind că aceasta are o personalitate
foarte fragilă, încă în dezvoltare. Profesorul are datoria de a-i da sentimentul de apartenenţă la
un grup, de a-l uni cu întreaga clasă pe elev, de a transforma colectivul de elevi într-un întreg.
Succesul poate fi asigurat de comunicarea şi cooperarea elevilor dintr-o clasă formând un
colectiv unit. Factorul afectiv are o importanţă majoră asupra nivelului intelectual al elevului,
crearea unei atmosfere plăcute în sala de clasă, în timpul orelor, profesorul trebuie să-şi lase
problemele acasă, manifestând o stare de bine în faţa elevilor, în caz contrar copiii vor sesiza
fiecare nemulţumire a profesorului şi vor fi afectaţi de acesta.

Dezvoltarea psihică, afectivă şi intelectuală a elevului depinde în mare parte de relaţia pe

care profesorul o dezvoltă cu el, cu cât relaţia va fi una mai deschisă şi mai înfloritoare cu atât
va fi mai benefică pentru elev.

După Goldstien un grad ridicat de empatie în relaţia profesor-elev nu face decât să ajute
elevul la obţinerea unor rezultatea academice foarte bune, indiferent de nivelul de vârstă al
elevului (A. Bogluţ, 2013, p.77).

Din teoria motivaţiei generată de psihologul american A. Maslow reiese faptul că o relaţie
de cooperare, colaborare între profesor şi elev ajută la formarea personalităţii libere a elevului,
conform teoriei fiecare personalitate tinde spre autorealizare. Prin urmare profesorului îi revine

9
obligaţia de a participa activ la formarea unei personalităţi creative satsfăcând necesităţile
intelectuale ale elevului (A. Bogluţ, 2013, p.79). În realizarea unei relaţii corecte profesor-elev,
comunicarea eficientă este considerată piatra de temelie după care urmează şi înţelegerea
sentimentelor celuilalt, empatia, respectul, aprecierea, înţelegerea şi conştientizarea nevoilor şi
competenţelor elevului.

II.2. Relaţia părinte-copil

„Poartă-te cu părinţii tăi precum ai dori să se poarte şi copiii tăi cu tine” (Socrate).

Încă din copilărie, de la cele mai mici vârste, trebuie stabilită o strânsă legătură între părinte
şi copil, ca mai apoi, odată cu creşterea şi ajungerea la pubertate, adolescenţă a copilului, vârsta
cea mai critică, părintele să aibă un anumit control asupra acestuia, să-l poată supraveghea cu
mare uşurinţă (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici, 2010).

Părinţii întruchipează modele în faţa copiilor, pe care aceştia de cele mai multe ori le
urmează cu stricteţe la vârstele mici involuntar, de aceea părinţii trebuie să aibă o atitudine
exemplară în faţa copiilor atât în relaţia propriu-zisă părinte-elev cât şi în relaţiile cu celelalte
persoane pe care copilul le observă cu atenţie de cele mai multe ori studiind pendelete
comportamentul şi acţiunile părinţilor săi (L. Bejenar 2011).

În comunicarea sa cu elevul, părintele trebuie să aibă în vedere următoarele: cuvintele şi

tonul vocii trebuie să-i dea copilului încredere, să-l facă să se simtă în siguranţă, nicidecum
vinovat; copilul trebuie lăsat să aleagă între mai multe variante posibile, fiind încurajat şi
explucându-i-se care ar fi cea mai bună alegere şi de ce; folosirea mesajelor la persoana întâi
(„ceea ce simţim”, „de ce simţim aşa”, „când ne simţim aşa”); utilizarea unui limbaj de
încurajare (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici, 2010).

O relaţie părinte-copil armonioasă poate aduce urmatoarele benficii: creşte stima de sine a
copilului; părintele înţelege mai bine ceea ce se întâmplă la şcoală, având o imagine mult mai
clară; elevul are note mari, învaţă mai mult, fiind susţinut şi încurajat de părinte; elevul va avea
mai puţine absenţe; atât părintele cât şi elevul vor dezvolta atitudini pozitive faţă de şcoală;
scade riscul consumului de alcool, tutun, droguri, etc; câştigurile nu vor fi evidente numai în
primii ani de şcoală, ci sunt semnificative indiferent de vârsta sau anul de studiu; elevul se va
10
adapta mai uşor la schimbările survenite la trecerile în următoarele cicluri de şcolarizare, va fi
capabil să-şi stabilească planuri realiste privind viitorul lui. În toate societăţile au existat şi vor
exista legături între părinţi şi elevi, mereu părinţii vor fi consideraţi responsabili pentru
succesele sau insuccesele copiilor (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici, 2010).

Relaţiile dintre părinţi şi elevi pot fi definite în sens larg ca fiind: fie relaţii roditoare, care îi
ajută pe copii să se dezvolte, fie relaţii în care lipseşte cu desăvârşire comunicarea, respectul,
înţelegerea, care nu fac altceva decât să îi îndepărteze pe copii de părinţi şi invers. Este de dorit
ca părinţii să aibă relaţii cât mai deschise cu copiii lor, în care să se regăsească: comunicarea
efiecientă, înţelegerea reciprocă, încrederea, interesul pentru nevoile celuilalt. Precum în relaţia
profesor-elev, şi în cea de părinte-elev adultul trebuie să preia frânele, trebuie să conducă elevul
în direcţia benefică lui fără ca acesta să se simtă manipulat, obligat să facă anumite lucruri,
privat de libertatea de a alege.

Încă mai există (din păcate) părinţi care nu pot accepta nevoia copilului de a se individualiza,
de a avea propriile opinii, propriile preferinţe, propriile plăceri şi încearcă să monopolizeze lista
cu „ce vreau să fac” a copilului inducându-i ce trebuie să facă „pentru că aşa este mai bine
pentru el”.

Părinţii trebuie să aibă mereu în vedere, în relaţia cu propriul copil, faptul că acesta se
dezvoltă ca orice individ într-un mod unic, original, are nevoie de libertatea de a alege ceea ce
vrea să facă şi cu siguranţă este un individ capabil să facă alegeri de unu singur. În cazul în care
copilul are nevoie de un sfat din partea părintelui cu siguranţă nu va ezita să-l ceară în special
atunci când relaţia dintre cei doi este una deschisă şi benefică.

Şcolarul mic trebuie să beneficieze de o atenţie sporită din partea părintelui, trebuie să aibă
sentimentul de apartenenţă şi de siguranţă, doar în aceste condiţii va deveni un individ cu o
stimă de sine ridicată, cu încredere în propria persoană. Elevul din ciclul primar are nevoie de
înţelegere din partea părintelui mai ales atunci când performanţele şcolare lasă de dorit, nu
trebuie să se simtă lăsat la o parte, subestimat, aceste fapte cu siguranţă nu vor ajuta la creşterea
performanţelor sale, ci îl vor face să creadă că nu este bun la nimic, că şcoala este ceva mult
prea greu pentru el, că niciodată nu va fi „cel mai bun din clasă”.

Părintele trebuie să fie conştient de faptul că nu toţi copiii sunt genii, în majoritatea cazurilor
fiecare copil excelează într-un anumit domeniu, la o anumită materie, care de obicei este şi
preferata lui; rolul părintelui este de a susţine copilul şi de a-l ajuta atât să obţină performanţele
la materia sau în domeniul care îi place, cât şi să nu rămână în urmă cu celelalte materii. Copilul

11
trebuie să înţeleagă că fiecare materie este importăntă în felul ei şi că toate materiile împreună
ne formează pentru viaţa de adult.Părintele trebuie să fie conştient de faptul că în urma relaţiei
sale cu copilul şi a principiilor pe care aceasta se bazează, copilul îşi va crea mai târziu restul
relaţiilor.

Relaţia părinte-copil nu înseamnă numai ceea ce se stabileşte între cei doi la nivel verbal, ci
mai degrabă ceea ce aceştia săvârşesc din punct de vedere comportamental, comportamentul
unuia faţă de celălalt repreizintă defapt relaţia dintre cei doi.

II.3. Relaţia părinte-profesor

Atât părinţii cât şi profesorii au un interes major în legătură cu succesul copiilor, deţinând
sistemul de legături care le poate facilita reuşita.

Împreună, părinţii şi profesorii pot sprijini parteneriatul prin colaborare, planificare,

comunicare şi evaluare (A. Băran-Pescaru, 2004).

Profesorii care oferă părinţilor exemple corecte, detaliate în legătură cu aspectele pozitive
dar şi cu cele negative, lipsurile în activităţile copilului sunt cei care ating un nivel înalt în
colaborare, maximizând beneficiile copilului. În ceea ce priveşte această relaţie, părinte-
profesor, un stil pozitiv de comunicare ajută la construirea unei relaţii constructive între cei doi
şi uşurează acţiunile lor comune, care lucrează în beneificiul copilului. Comunicarea pozitivă a
părinţilor le permite întotdeauna să ofere un feedback bun profesorilor, recunoscând şi
susţinând astfel eforturile lor. Pentru o comunicare mai eficientă se pot crea „jurnale” familie-
şcoală, în care părinţii şi profesorii se informează unii pe alţii în legătură cu realizările copilului
sau cu temerile lor în legătura cu acesta (A. Băran-Pescaru, 2004).

Principiile de bază ale relţiei părinte-profesor sunt următoarele:

1) Responsabilitatea pentru educaţia copilului este împărţită între profesori şi părinţi.
2) Respectul, flexibilitatea şi încrederea sunt elemente de bază ale unei comunicări între
părinte-cadru didactic-elev.
3) Şcoala trebuie să reprezinte un mediu plăcut, liniştit, un loc în care profesorii, elevii şi
părinţii să participe la activităţi cu plăcere.

12
 4) Implicarea activă a familiei nu trebuie să lipsească din educaţia copilului, aceasta trebuie
să reprezinte o continuitate a educaţiei de care elevul beneficiază la şcoală.
5) Practicile, comportamentele învăţate în familie sunt mult mai importante şi nu au de a
face cu nivelul veniturilor şi al studiilor dintr-o familie (M. Băsu, A. Sava, D. H.
Partenie, A. Petrovici, 2010).

În dezvoltarea unei relaţii favorabile şcoală-familie pot exista unele bariere care ar putea
împiedica o colaborare favorabilă, acestea sunt: părinţi care nu realizează că un rol esenţial în
educaţia şi dezvoltarea armonioasă a copilului, părinţi cu o stimă de sine scăzută, părinţi care
sunt depăşiţi de nevoile de bază ale familiei.

Cercetările arată că, indiferent de mediul economic sau cultural al familiei, atunci când
părinţii sunt parteneri în educţia copiilor lor, rezultatele determină performanţa elevilor, o mai
buna frecventare a şcolii, reducerea ratei de abandon şcolar şi scăderea fenomenului delicvenţei.

Capitolul III. RELAŢIA ŞCOLĂ-FAMILIE

13
 Relaţia şcoală-familie reprezintă un parteneriat care are în vedere educarea şi dezvoltarea
cât mai armonioasă şi mai roditoare a elevului, în acest parteneriat se stabilesc reguli de
„activare” de la început, se întocmesc diferite activităţi pe care părinţii le vor desfăşura
împreună cu elevii în cadrul şcolilor sub supravegherea cadrelor didactice. Tot prin intermediul
relaţiei dintre şcoală şi familie părinţii pot beneficia de sfaturi, îndrumări şi recomandări în
legătură cu ce activităţi ar fi benefice pentru elevi şi i-ar ajuta să se dezvolte din punct de vedere
intelectual şi nu numai. Acest lucru va deveni real suport pentru activitiatea desfăşurată la
şcoală, unde elevii învaţă lucruri noi, se depind cu anumite abilităţi însă pentru a şi le însuşi ei
trebuie sa le exerseze şi acasă, sau în celelalte medii din care fac parte.

„Prezenţa părinţilor poate tranforma cultura şcolii”-S.L. Lightfoot.

Pentru a-i ajuta pe copii să se dezvolte, părinţii, educatorii, oamenii de afaceri, comunităţile
locale, statele şi guvernele naţionale se străduiesc împreună să îmbunătăţească sistemele
educaţiei. Putem idfentifica diferite mijloace de îmbunătăţire, de implinire a acestui scop, cel
mai simplu, clar şi la îndemână este implicarea familie în educaţie. Acest mijloc există de
generaţii, şi odată cu trecerea timpului se îmbunătăţeşte (A. Băran-Pescaru, 2004).

Părinţii trebuie să fie implicaţi în îmbunătăţirea educaţiei atât în familie cât şi la şcoală.
Părinţii pot încuraja învăţarea acasă, prin implicarea şi participarea activă la activităţi susţinute
şi desfăşurate în şcolile în care învaţă copiii, încurajându-i să participe la lecţii, sădind interesul
în legătură cu activităţile extraşcolare. Toate acestea susţin familiie care se confruntă cu
solicitările ridicate ale societăţii moderne, cu o competiţie crescută pentru obţinerea atenţiei
copiilor lor, precum şi cu greutăţi economice, care obligă din ce în ce mai mulţi părinţi să
lucreze înafara căminului sau chiar înafara ţării, limitând timpul pe care aceştia l-ar putea
petrece cu propii copii. Aceste solicitări devin din ce în ce mai serioase din cauza lipsei
comunicării dintre şcoală şi familie. Adesea practicile şcolare nu se pliază pe nevoile
fundamentale ale copilului venite din familia acestuia (A. Băran-Pescaru, 2004).

Există semne conform cărora legăturile dintre cele două instituţii, familia respectiv şcoala,
pot deveni mai puternice. Părinţii, din dorinţa de a avea copii exemplari cu rezultate deosebite
la învăţătură, caută calea de comunicare cu şcoala. Şcolile au un rol foarte important în întărirea
acestei interdependenţe (şcoală-familie). Când profesorii şi conducerea şcolii sunt interesaţi să
lucreze cu părinţii, atunci rezultatele copiilor se îmbunătăţesc automat (A. Băran-Peacaru,
2004).

14
 Cunoaşterea componenței comunicării în studiul relaţiilor dintre şcoală şi familie este
esenţială. Pentru a afla cum se desfăşoară, părinţii au fost îmtrebaţi cum comunică cu şcoala şi
ce îmbunătăţiri pot fi aduse relaţiilor de comunicare dintre şcoală şi familie respectiv familie şi
şcoală. Interacţiunile comunicaţionale se produc în trei ipostaze: şedinţe cu părinţii, convorbiri
telefonice, şi mai rar, cu ocazia unor întâlniri informale. Mijlocul de comunicare dintre părinţi
şi şcoală este cadrul didactic. Rolul acestuia este foarte bine cunoscut. Necesitatea îmbunătăţirii
comunicării dintre părinţi şi profesori reiese din neparticiparea, sau participarea în număr redus
a părinţilor la activităţile şcolii, şi impliciti lipsa de comunicare dintre părinţi şi profesori (M.
Agabrian, V. Millea, 2005).

Relaţia dintre şcoală şi familie este de dorit să fie una în strânsă legătură, cadrele didactice
au datoria de a informa părinţii în legătură cu activitatea elevilor la şcoală, de asemenea
părinţilor le revine datoria de a se interea cel puţin săptămânal de activitatea, rezultatele,
performanţele copilului său la şcoală. Pentru îmbunătăţirea şi „automatizarea” acestei relaţii
cadrele didactice vor organiza şedinţe cu părinţii, uneori pot participa chiar şi copiii, cu cât
acestea sunt mai dese, cu atât relaţia va deveni una mai strânsă şi mai eficientă.Pentru sporirea
eficienţei în cadrul şedinţelor cu părinţii se vor discuta atât lucruri generale, ce ţin de organizare
şi managerierea activităţilor cu copiii cât şi lucruri concrete care ţin de performanţele şcolare
ale elevilor, rezultatele obţinute, disciplinele la care aceştia întâmpină greutăţi, etc.
Desfăşurarea unor „şedinţe parţiale”(la care să participe o parte din părinţi, 2-4, pe rând unde
se poate discuta strict despre performanţele sau nevoile copiilor lor) ar putea spori obţinerea
rezultatelor dorite sau chiar a „şedinţelor individuale” în cadrul cărora cadrul didactic să discute
cu fiecare părinte în parte(exista cazuri în care părinţii îşi doresc ca discuţiile despre propii copii
să fie confidenţiale) acest tip de şedinţe/întâlniri ar fi benefice în mod special pentru acel tip de
părinţi.

Familiile îşi trimit copiii la şcoală cu speranţa că acolo vor dobândi instrumentele necesare
reuşite în viaţă. Şcolile preiau copii şi îi trimit mai apoi în familiile lor, unde presupun că aceştia
vor beneficia de spijin şi susţinere în vederea dezvoltării a ceea ce au învăţat la şcoală.

Cele mai multe instituţii educaţionale au un grup de legătură şcoală-familie, acesta poate
fi:comitetul de părinţi sau consiliul şcolii, aceste grupuri lucrează pentru a crea o legatură între
şcoală şi familie (A. Băran-Pescaru, 2004).

Educaţia copiilor este scopul comun al familiei şi al şcolii, care poate fi realizat eficient doar
printr-o relaţie de parteneriat, prin înţelegerea rolurilor, divizarea competenţelor,
responsabilităţilor şi a funcţiilor între părţile implicate; prin investirea comună a resurselor de
15
timp; prin împărtăşirea informaţiilor; prin soluţionarea în comun a sitaţiilor problematice, etc.
Comunicarea dintre şcoală şi familie este unul dintre instrumentele cele mai importante de
stabilire şi menţinere a relaţiei de parteneriat. Şcolile trebuie să răspundă nevoilor părinţilor şi
să le ofere acestora sprijinul necesar pentru ca ei să se poată implica în procesul de învăţare al
copilului. În acelaşi timp, părinţii trebuie să încetinească ritmul vieţii cotidiene, acordând mai
multă importanţă deţinerii de către urmaşii lor a unei educaţii. Este util ca ei să servească drept
modele pentru copiii lor.

Realitatea de zi cu zi a familiei este diferită azi de cea a generaţiilor anterioare. Părinţii şi

copiii îşi petrec mult mai puţin timp împreună şi aproape toţi adulţii se confruntă cu o
permanentă dorinţă de a echilibra cererile vieţii de familie, cu cele ale slujbei. Într-o vreme în
care părinţii se află sub presiuni fantastice, care-i fac mai puţin capabili să participe la viaţa
copiilor lor, există o nevoie şi mai mare de a se implica, mai ales în educaţie.

Relaţia şcoală-familie poartă diferite denumiri: „implicarea parentală”, „parteneriat”, însă

toate acestea reprezintă colaborarea dintre adulţi şi insituţiile educaţionale în urma căreia numai
copiii au de câştigat (A. Băran-Pescaru, 2004).

Deseori se întâmplă ca relaţia dintre părinte şi profesor să fie una tensionată, neplăcută, sau
doar „de dragul de a fi”, părintele sau profesorul fiind foarte rigid în gândire; menţine o barieră
în comunicarea cu celălalt. În acest caz cel care va avea de suferit nu va fi nici părintele, şi nici
pe departe profesorul, ci elevul, care fie va fi ghidat de către profesor la şcoală într-o anumită
direcţie, iar de părinte acasă în cu totul alta, fie acesta va fi lăsat să se dezvolte „după cum bate
vântul” niciunul dintre cei doi adulţi nu va manifesta interes faţă de el.

Relaţia şcoală-familie trebuie să existe pe tot parcursul şcolarizării copilului, este

indispensabilă atunci când vine vorba despre succesul intelectual al unui individ. Atât părinţii
cât şi profesorii trebuie să conştinetizeze faptul că nimeni nu are un rol mai important decât
celălalt, drept urmare rolul de părinte şi rolul de dascăl sunt la fel de importante şi doar mergând
mână în mână vor funcţiona şi vor ajuta elevul să exceleze din punct de vedere cognitiv.

O filozofie orientală pe acţiunea de susţinere a relaţiei şcoală-familie, reprezintă o forţă

puternică în crearea unui mediu de învăţare pozitiv. Acţiunile profesorului care promovează o
asemenea filozofie presupun implicarea mai cu seamă a părinţilor din medii culturale, etnice
diferite (Lightfoot, 1978).

Încurajând şi oferind oportunităţi de implicare a familiei, şcolile joacă un rol esenţial în

construirea unei „punţi” între casă şi şcoală. „Aşa cum şi cu copiii, totul se reduce la calitatea
16
relaţiei”, explică Debbie Fagnant, o profesoară dintr-o şcoală din nordul Americii, „este la fel
cu părinţii. Vor fi legaţi de şcoală dacă se vor simţi confortabil în prezenţa profesorilor. A stabili
o astfel de relaţie reprezintă o mare parte din slujba noastră.” (Novick, 1998).

III.1. Conceptul de succes/insucces şcolar-factori care stau la baza acestora

Succesul şcolar reprezintă legătura şi asemănarea dintre solicitări şi nivelul dezvoltării

psiho-fizice a copilului. Dacă randamentul procesului de învăţământ presupune raportarea
performanţelor şcolare la solicitările obiective, succesul presupune raportarea concomitentă atât
la exigenţele externe cât şi la posibilităţile interioare ale elevului (S. Costache, 2012).

Succesul şcolar după cum bine ştim este văzut şi manifestat prin obţinerea de calificative
bune şi foarte bune, elevul care are succes este perceput ca fiind un elev foarte bun, dorit şi
apreciat de toată lumea. De obicei reuşita şcolară este rezultatul conlucrări a mai mulţi factori
printre care se numără: factori familiali, structura instituţională a învăţământului, factori
biologici, factori psihologici (intelectuali şi nonintelectuali). Factorii familiali cuprind climatul
educaţional familial (în care copilul se simte apreciat, este încurajat de ceilalţi membrii ai
familiei, se simte în siguranţă, are libertatea de a alege), valenţele educative ale familiei,
atitudinea preşcolară, resursele care îi sunt puse la îndemână copilului (calculator, internet, etc),
posibilităţile materiale/financiare, nivelul de pregătire al părinţilor, regimul şi stilul de viaţă al
părinţilor; factorii biologici cuprind starea de sănătate a individului, dezvoltarea fizică şi psihică
a acestuia; factorii psihologici intelectuali cuprind inteligenţa, gândirea, memoria, limbajul,
imaginaţia; factorii psihologici nonintelectuali sunt reprezentaţi de: afectivitate, structura
personalităţii, caracterul individului. Prin succesul şcolar înţelegem un nivel superior al
rezultatelor obţinute de către elev (G. Marcu, 2010).

Cooperarea cu ceilalţi (profesori, colegi, prieteni, părinţi, fraţi, bunici, etc) ajută elevul
pentru a avea o stimă de sine ridicată (încredere în propriile forţe); situaţia economică a familiei.

Când vine vorba despre insuccesul şcolar lucrurile stau diametral opus, insuccesul şcolar
vâzut ca incapacitatea elevului de a progresa în rimtul colegilor şi de a obţine rezultatea şcolare
satisfăcătoare. Pedagogia contemporană se confurntă cu două poziţii total opuse: unele cadre
didactice susţin ideea repetării clasei, altele în schimb elimină din start această idee, susţinând

17
ideea promovării tuturor elevilor, indiferent de nivelul performanţelor lor. Diferenţierea
făcându-se numai prin notare şi premiile obţinute la sfârşitul anului şcolar. De cele mai multe
ori valorile umane ale unui copil sun reprezentate de rezultatele sale şcolare, atât elevul cât şi
părinţii acordă o mare importanţă rezultatelor şcolare. Putem identifica eşecul şcolar cu ajutorul
diferiţilor indicatori: rezultatele reduse la examenele şi concursurile şcolare, repetenţa declarată
în urma evaluărilor curente care atestă nivel scăzut de competenţă, abandonul şcolar, trăirea
subiectivă a eşecului şcolar şi percepţia acestuia.

Insuccesul şcolar este un fenomen cu care şcoala s-a confruntat şi în trecut, dar care ne
ameninţă şi astăzi (S. Costache, 2012).

În literatura de specialitate, eşecul şcolar este definit astfel: „Eşecul şcolar vizează
discordanţa dintre solicitările obiective şi nivelul dezvoltării psihofizice ale individului”. Eşecul
şcolar poate însemna obţinerea repetată şi frecventă a unor rezultate sub nivelul aşteptărilor şi
cerinţelor şcolare. Insuccesul şcolar se manifestă prin: dificultăţi în asimilarea cunoştinţelor
predate, grad scăzut de adaptare şi integrare, corigenţe şi repetenţii (G. Marcu, 2010).

Insuccesul şcolar se referă la neîndeplinirea de către elevi a cerinţelor obligatorii din cadrul
procesului instructiv-educativ, fiind efectul diferenţei dintre aşteptări, aptitudini şi rezultate (S.
Costache, 2012).

Insuccesul şcolar este efortul cu care elevul îşi însuşeşte un anumit cuantum de cunoşinţe şi
deprinderi, la un anumit nivel de înţelegere şi asimilare. Acest nivel este raportat la cerinţele
generale formulate dar şi la normele determinate de vârsta şi dezvoltare psihică (S. Costache,
2012).

În evaluarea corectă a insuccesului şcolar trebuie să luăm în seamă neapărat persistenţa şi

amploarea cu care se manifestă, în acest caz insuccesul poate avea un caracter episodic, limitat
la circumstanţele unei situaţii conflictualea sau tensionate care l-au generat, în caz contrar acesta
poate lua un aspect de durată, în special dacă este fondat de diverse handicapuri senzoriale sau
intelectuale. De asemenea insuccesul şcolar poate avea o amplitutdine redusă, atunci când se
manifestă doar în legătură cu anumite discipline sau sarcini de învăţare, ca urmare a lipsei de
interes din partea elevului şi de aptitudini pentru respectivele subiecte sau ca urmare a unui mod
neinteresant, plat, în care sunt predate aceste materii (S. Costache, 2012).

Insuccesul şcolar reprezintă în mare parte o noţiune subiectivă, datorită elevilor, care, în
unele situaţii exagerează în diminuarea reuşitelor sau a nereuşitelor lor de
moment.Autoaprecierea negativă în legătură cu propria persoană şi neîncredere în propriile
18
capacităţi conduc la formarea impresiei de incompetenţă personală şi neîncredere în propriile
capacităţi conduc la formarea impresiei de incompetenţă personală sau nereuşită în raport cu
sarcina propusă. Astfel cei cu o stimă scăzută, cei timizi, indecişi, resemnaţi vor percepe în mod
exagerat dificultatea sarcinilor şcolare considerându-le de nerezolvat, deoarece nu au încredere
în propriile posibilităţi de acţiune. Chiar şi cel mai mic eşec întâlnit, aceştia vor fi determinaţi
să se devalorizeze mai mult şi să dezvolte o temă de insucces. Faptul că insuccesul şcolar
reprezintă adesea un fenomen subiectiv reiese din urmatoarea situaţie: acelaşi rezultat obţinut
de doi elevi poate fi considerat de unul dintre ei succes, iar de celălalt un eşec. Acest lucru
depinde de nivelul de aspiraţie al fiecăruia. Astfel pentru un elev mai puţin ambiţios care este
conştient că are capacităţi intelectuale modeste, nota şapte este privită ca un rezultat de succes,
pe când pentru elev ambiţios, supramotivat, aceeaşi notă va reprezenta o decepţie (S. Costache,
2012).

Eşecul şcolar poate fi interpretat şi prin tradiţiile culturale şi educaţionale specifice în funţie
de ţara în care elevul învaţă.

Eşecul şcolar poate fi cauzat, din punct de vedere genetic, de nivelul redus al inteligenţei
individuale, deficienţe de natură intelectuală sau psihosenzorială; din punct de vedere
psihoafectiv, raportul elevului cu mediul familiar şi şcolar pot avea influenţe majore asupra
reuşitei sale şcolare. De asemenea un mediu considerat defavorizant nu poate asigura referinţele
culturale minime pentru a se putea valoriza cât mai eficient oferta şcolii existentă. Lipsa
limbajului copiilor care provin dintr-un mediu defavorizat le creează acestora un dezavantaj
încă de la început. Starea economică după cum am menţionat mai sus, este un factor care duce
la eşecul şcolar prin lipsa materialelor necesare susţinerii şcolarizării (taxe, rechizite, cărţi, etc).

Eşecul şcolar poate fi chiar periculos, acesta poate determina efecte negative atât în plan
psihologic individual (alterarea imaginii de sine a elevului), cât şi în plan social (marginalizarea
socială a elevului respectiv o limitare a dreptului elevului la o calificare profesională şi la
exercitarea unor roluri sociale apreciate şi recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate).

Conform lui J. Kanopnicky există patru faze care determină apariţia eşecului şcolar: În
prima fază, elevul apare nemulţumit de şcoală, pentru că nu înţelege lecţiile şi nu poate rezolva
temele şcolare. Ca urmare, apar primele goluri în cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, precum şi
complexele de inferioritate, obesvând că ceilalţi colegi reuşesc mai bine decât ei. Faza a douase
caracterizează prin apariţia unor lipsuri grave în cunştinţe şi incapacitatea elevului de a realiza
independent sarcinile şcolare. În faza a treia apar note nesatisfăcătoare urmate de corigenţe.
Profesorii încearcă unele măsuri dar, de cele mai multe ori, fără să cunoască adevăratele cauze.
19
Elevul manifestă uneori rezistenţă sau revoltă, alteori face dezordine în clasă sau devine
neliniştit. Faza a patra este faza nepromovării clasei, ca urmare a eşecului încercărilor şcolii
sau familiei de a înlătura insuccesul şcolar al elevului. În unele cazuri, ca urmare a unor
deficienţe în metodele folosite de şcoală sau familie, elevul poate merge în continuare pe o cale
greşită, fiind greu de recuperat (fugă de la şcoală, refuzul de a învăţa şi chiar abandonarea
şcolii).

Mediocritatea este de asemenea considerată o formă a insuccesului şcolar, dar care poate fi
mai uşor înlăturată. Întrucât elevii din acestă categorie au posibilităţi intelectuale, dar nu vor să
înveţe din diferite cauze. Aceste cauze pot fi: cauze psiho-individuale (anatomo-fiziologice,
psihice); cauze socio-familiale (familii dezorganizate, dezinteresul părinţilor sau, dimpotrivă,
cerinţe prea mari din partea familiei ce depăşesc posibilităţile elevului, conflicte familiale,
atitudinea familiei faţă de şcoală, comportamentul prea dur sau prea liberal al părinţilor); cauze
pedagogice( metode ineficiente de învăţare, lipsa de îndrumare a elevilor, deficienţe în controlul
şi evaluarea randamentului şcolar, relaţia profesor-elev, lipsa de motivaţie a învăţării,orientarea
şcolară şi profesională greşită, atmosfera nefavorabilă din clasă sau din şcoală privind
activitatea de învăţare).

Revenind la succesul şcolar pentru care ne dorim cât mai mulţi elevi „buni” de succes, putem
afirma că succesul şcolar reprezintă relaţia dintre capacităţile, interesele elevului şi cerinţele
şcolare din cadrul procesului de învăţământ. Un mare aport îi revine nivelului de pregătiri şi
calităţi de predare a dascălului, dar şi potenţialului intelectual al elevului, gradul de efort depus
de cei dar şi voinţa elevului în activitatea de învăţare; cu cât relaţia dintre aceştia este mai strânsă
cu atât performanţele şcolare vor fi mai calitative.

De-a lungul timpului s-a demonstrat că de felul cum porneşte elevul în ciclul primar depinde
formarea lui ulterioară. Am putea spune chiar că un dascăl bun în şcoala primară echivalează
cu un noroc în viaţă, pentru că el contribuie în mare măsură la formarea şi educarea fiecăruia
dintre noi. Dascălul este cel care asigură succesul în viaţă al elevului. Relaţia cu elevul nu
presupune simpla comunicare din actul educaţional, ci ea înseamnă implicarea întregii
personalităţii umane. Meseria de dascăl nu presupune doar să ştii operaţiile matematice, ci să-l
faci pe elev să opereze cu ele. Pentru a avea succes în activitatea sa, dascălul trebuie să aleagă
cele mai eficiente modalităţi de lucru cu elevii şi să plieze pe capacităţile de învăţare a fiecăruia
dintre aceştia.

20
 III.2.Strategii de dezvoltare a parteneriatului şcoală-familie

Idealul educaţional în formarea şi dezvoltarea integrală a personalităţii din perspectiva

exigenţelor culturale, axiologice, social-economice, ştiinţifice şi politice ale societăţii
democratice pentru asumarea unui ansamblu de valori necesare propriei dezvoltări, realizării
personale şi integrării sociale şi profesionale într-o societate a cunoaşterii, în contextul valorilor
europene şi general-umane. Realizarea acestui ideal nu poate fi concepută fără o lege de
legătură strânsă între cei doi piloni, care stau la baza educaţiei permanente, de calitate. Aceşti
piloni sunt: şcoala şi familia-două surse principale pentru dezvoltarea şi educarea personalităţii
umane.

De modul în care şcoala interrelaţionează cu familia depinde de formarea personalităţii şi

instruirea copilului. Relaţiile bune dintre şcoală şi familie sunt în avantajul dezvoltării copilului
de diferite vârste. Familia are un rol decisiv în maturizarea psihosocială a copilului, în
conturarea concepţiei lui despre lume şi despre sine. Influenţa exercitată de către părinţi asupra
copilului este benefică, dacă aceştia sunt competenţi privind educaţia, dacă îi îndrumă cu tact
şi cu înţelepciune, dacă îi respectă şi-i stimulează creativitatea, responsabilitatea şi libertatea.
Şcoala continuă, diversifică şi aprofundează educaţia copilului, organizează procesul
educaţional, centrat pe formarea integrală a personalităţii acestuia. Calitatea acţiunilor şi a
influenţelor familiei şi ale şcolii poate fi obţinută numai printr-o comunicare şi colaborare
eficientă între actorii implicaţi în educaţia copilului. Relaţiile bazate pe înţelegere, susţinere,
respect, dragoste creează temeiul comunicării şi colaborării eficiente a familiei cu şcoala (E. A.
Vrăşmaş, 2002).

Este cunoscut faptul că din ce în ce mai mulţi părinţi plasează problemele legate de buna
educaţie a copiilor printre cele mai importante preocupări ale lor. Printre ei sunt părinţi care ţin
o strânsă şi permanentă legătură cu şcoala. Ei se străduiesc, îndrumaţi de cadrele didactice, să
creeze în mediul familial o ambianţă prielnică unei dezvoltări sănătoase a copilului. În felul
acesta, influenţa favorabilă exercitată de şcoală asupra elevului continuă şi acasă. Şcoala oferă
acestor părinţi prin intermediul diriginţilor, psihologului, administraţiei, sfaturi preţioase
privitor la modul în care trebuie să rezolve probleme educative specifice vârstei (I. Dolean, D.
Dacian, 2002).

Din păcate, există şi un alt tip de părinţi, care consideră că nu în toate cazurile este necesară
menţinerea unei legături permanente cu şcoala. Ajutorul calificat al cadrelor didactice este de

21
neînlocuit, fiindcă ei sunt acei a căror profesie este tocmai de educator. De accea menirea şcolii
este de a găsi cât mai multe şi eficiente forme de colaborare, de atragere a părinţilor într-un
dialog eficace spre formarea unui individ perspicace care nu spune nu provocărilor şi nu fuge
de responsabilităţi.

Iată câteva srategii prin care putem implica părinţii şi mai mult în activităţile şcolare,
crescând astfel nivelul de implicare al părinţilor cât şi interesul copiilor pentru activităţile
şcolare: portofoliul pentru fiecare colectiv de părinţi, care include teme speciale destinate
educaţiei copilului şi prevenirii eşecului şcolar; caietul cu notiţe pentru fiecare elev privind
organizarea orelor de lectură în familie; sedinţele tradiţionale cu părinţii, dar şi practicarea altor
forme de lucru cu aceştia: ateliere, mese rotunde, lectorate pentru părinţi; implicarea părinţilor
în activităţi cognitive şi educative în cadrul demersurilor didactice, la amenajarea sălilor de
clasă, confecţionarea materialului didactic, organizarea şi desfăşurarea activităţilor
extracurriculare, realizarea discuţiilor cu un caracter pedagogic, luarea deciziilor referitor la
organizarea procesului educaţional în instituţie, procurarea literaturii pentru copii etc. Aceste
activităţi de colaborare au nenumărate avantaje: clarifică diverse probleme educative; oferă un
nou cadru de dezvotare a personalităţii elevului; sporesc conştientizarea din partea tuturor
actorilor implicaţi în educaţie.

Există o serie de strategii pedagogice de îmbunătăţire a relaţiei şcoală-familie şi de

valorificare a calităţii educaţiei în formarea personalităţii integrale a elevului, şi anume:
strategia familiarizării părinţilor/familiei cu finalităţile/standardele de eficienţă a învăţării şi
curriculumul şcolar; strategia implicării părinţilor în activităţile şcolare ce urmăresc scopul
formării competenţelor de autoeducaţie la elevi; strategia acată pe educaţia părinţilor în scopul
formării şi dezvoltării competenţelor educative parentale şi a centrării pe autoeducaţie, etc.

Cu toate acestea se întâlnesc o serie de reproşuri care li se fac părinţilor privind colaborarea
cu şcoala: apatia (nu vin la reuniuni anunţate); lipsa de responsabilitate (aşteaptă iniţiativa
profesorilor); timiditate (lipsa de încredere în sine); preocupări excesive (exclusive) pentru
randamentul şcolar (notele copilului); rolul parental rău definit (nu înţeleg corect funcţiile şi
rolurile în educaţia copilului); contacte limitate cu şcoala (numai în situaţii excepţionale, de
criză în comportamentul copilului); conservatorism (reacţii negative la idei noi). Nu lipsesc nici
reproşurile care li se fac profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor. Acestea sunt
similare cu cele pentru părinţi dar nu identice: dificultăţi de a stabili relaţia cu adulţii (tratează
părinţii ca pe copii şi nu ca pe parteneri în educaţia copilului, decizând autoritar la reuniunile

22
cu părinţii); definirea imprecisă a rolului de profesor; lipsa pregătirii privind relaţia şcoală-
familie.

În concluzie, numai printr-o colaborare strânsă, susţinută, familia şi şcoala pot pune în
aplicare procesul de educare a copilului. Pentru a construi un mediu prietenos copilului şi pentru
a fi calitativă, interesantă, şcoala are nevoie de sprijinul conştient şi partenerial al părinţilor. Pe
tot parcursul perioadei şcolare este necesar să existe un acord conform căruia părinţii să
colaboreze cu instituţia de învăţământ frecventată de copiii lor şi cu instituţiile educative din
întreaga comunitate.

III.3.Strategii de implicare a părinţilor în educarea copiilor

Strategiile uzuale de implicare a părinţilor necesită participarea acestora la activităţi

realizate în clasă, în excursii, la bibliotecă, etc. Iată câteva strategii în vederea sporirii
implicării părinţilor în activităţile de educare a copiilor:

Cunoaşterea familiilor copiilor-uneori, profesorii ştiu prea puţine lucruri despre părinţi, fiind
necesară iniţierea unei comunicări pro-active cu părinţii. A reuşi să cunoşti părinţii înseamnă
mai mult decât a-i invita să se implice în activităţile copiilor, înseamnă a face eforturi active de
a ajunge la ei. Cercetările arată că atunci când se fac astfel de eforturi reale, nivelul socio-
economic al părinţilor devin factori secundari în dorinţa lor de a participa la viaţa şcolii.

Formarea pentru profesori-pe lângă serviciile oferite părinţilor uneori sunt necesare
programe de formare pentru personalul din şcoli. Temele pot varia, iar conslierul şcolar poate
fi catalizatorul acestui proces prin identificarea celor mai relevante teme pentru fiecare şcoală
în parte (analiză de nevoi). Pentru că şi profesorii pot simţi nevoia de a învăţa cum să comunice
cu părinţii, iar părinţii şi liderii comunităţii îi pot ajuta pe profesori să integreze cultura
comunităţii în procesul educaţional.

Cunoaşterea comunităţii-identificarea liderilor comunităţii şi liderilor părinţilor (părinţi

respectaţi în comunitate) care pot facilita conexiunile cu şcoala. A învăţa despre comunitate
înseamnă a cunoaşte organizaţiile si agenţiile care pot oferi ajutorul familiilor. Uneori profesorii
23
nu sunt conştienţi de acesre resurse şi nu pot sprijini suficient părinţii în accesarea acestor surse
de suport. Ajutorul oferit părinţilor. Părinţii cu venituri mici se luptă să asigure nevoile de bază
ale familiei. Ei pot fi sprijiniţi prin trimiteri către servicii medicale, stomatologice, de consiliere,
etc.

Capitolul IV. METODOLOGIA CERCETĂRII

IV.1. Scopul și obiectivele cercetării

Scopul cercetării:

Implementarea unui program de intervenție pentru a analiza și a dezvolta activitățile în

parteneriat școală-familie.

Obiectivele cercetării:

1) Identificarea relevanţei implicării părinţilor în reuşita şcolară.

2) Creşterea implicării elevilor în activităţile şcolare prin implicarea activă a părinţilor
acestora.
24
 3) Îmbunătăţirea relaţiei şcoală-familie prin implicarea activă a părinţilor la educaţia
elevilor.
4) Conştientizarea aportului pozitiv la obţinerea performanţei şcolare ale elevilor adus
de implicarea părinţilor în activităţi şcolare şi extraşcolare.

IV.2. Ipoteza cercetării

Presupunem că:

Desfăşurarea activităţilor în parteneriat (şcoală-familie) influenţează pozitiv rezultatele

şcolare ale elevilor.

IV.3. Variabilele cercetării

Variabila independentă: desfăşurarea activităţilor în parteneriat.

Variabila dependentă: rezultate şcolare îmbunătăţite.

IV.4. Metode de cercetare utilizate în cercetare

În cadrul acestei cercetări am utilizat următoarele metode: ancheta pe bază de chestionar,

observaţia, experimentul şi analiza produselor activităţii.

Ancheta pe baza de chestionar – are ca instrument de bază chestionarul, care are rolul de a
delimita clar problema de cercetat.

Prin metoda observaţiei am urmărit intenţionat şi sistematic evenimentele educaţionale

desfăşurate în condiţii obişnuite în prima parte, apoi prin intermediul părinţilor pentru a le putea
explica, înţelege şi ameliora.

Experimentul reprezintă provocarea părinţilor de a participa activ şi implicat la activităţile

şcolare ale copiilor, în condiţii bine determinate, cu scopul de a verifica o ipoteză.

Experimentul a constat în activităţi desfăşurate în clasă cu elevii şi părinţii prin participarea

lor la lecţii şi la activităţi extracurriculare. Prin aceste activităţi s-a urmărit creşterea
performanţelor şcolare ale elevilor.
25
 Analiza produselor activităţii este o metodă de cercetare care presupune evaluarea şi
aprecierea din punct de vedere calitativ, a diverselor produse ale activităţii elevilor dar şi
rezultatele lor şcolare, obţinute după ce au avut loc activităţile desfăşurate împreună cu părinţii,
elaborate în acord cu tematica cercetării.

IV.5. Eşantionul de subiecţi

Pentru a verifica validitatea ipotezei specific formulate şi pentru a urmări obiectivele,

cercetarea se va desfăşura pe un număr de 18 elevi cu vârsta cuprinsă între 8-9 ani, din clasa a
II-a, dintre care 12 fete şi 6 băieţi care au frecventat şcoala în anul 2017-2018. În cadrul
cercetării au fost introduşi şi părinţii acestora, cei care au fost dornici să participe, în număr de
18, dintre care 10 femei şi 8 barbaţi, mamele predominând atunci când vine vorba despre
implicarea părinţilor în activitatea şcolară a copilului.

Nivelul de performanţă al clasei este mediu, ceea ce înseamnă că la sfârşitul clasei I, 11

elevi au avut media „foarte bine”, ceilalţi 7 avand şi medii de „bine”. Toţi elevii provin din
mediul urban, cercetarea desfăşurandu-se într-o şcoală din oraş.

Părinţii care fac parte din eşantionul de subiecţi au vârsta cuprinsă între 30-40 de ani. 12
dintre ei având studii medii, ceilalţi 6 având studii superioare.

IV.6. Eşantionul de conţinut

Eşantionul de conţinut constă în desfăşurarea de activităţi împreună cu elevii şi cu părinţii

acestora, vizând obţinerea unor rezultate şcolare mai bune, pe parcursul anului şcolar 2017-
2018.

Activităţile propuse au vizat teme la disciplinele Dezvoltare personală, Comunicare în limba

română, Matematică şi Explorarea Mediului ( de exemplu: „Sănătatea mea şi a celor din jur”,
„Povestea mea preferată este...”, „ Meseria preferată”, „Electricitatea” etc.).

26
IV.7. Descrierea demersului investigativ-experimental

În prima etapă am stabilit modul de cercetare pe care îl voi pune în aplicare, am formulat
ipoteza şi obiectivele cercetării, am selectat eşantionul de subiecţi, activităţile şi tehnicile pe
care le voi utiliza în clasă, am aplicat testarea situaţiei experimentale, am înregistrat datele
obţinute şi am stabilit etapele de desfăşurarea ale proiectului.

IV.7.1. Etapa preexperimentală

Pentru a verifica gradul de implicare şi susţinere a părinţilor în activităţile şcolare ale elevilor
am aplicat un chestionar părinților.(Anexa 1)

Aplicând chestionare părinţilor am ajuns la concluzia că elevii nu sunt îndeajuns stimulaţi

de către părinţi, sau cel putin nu în cele mai eficiente modalităţi, aceştia fiind stimulaţi mai
degrabă extern decât intern, prin recompense şi pedepse. Majoritatea părinţilor nu se implică în
activitatea şcolară a copilului, nu îl încurajează destul şi nu le oferă mediul şi sprijinul necesar
pentru a le crea o atitudine pozitivă faţă de învăţare, punând accentul pe rezultatele obţinute şi
nu pe nevoile elevului de a cunoaşte.

Pentru a verifica nivelul de cunoştinţe al elevilor din clasa a II-a am aplicat teste de evaluare
la Comunicare în limba română şi la Matematică şi explorarea mediului.(Anexa 2)

În urma rezultatelor obţinute de copii la testele de evaluarea la cele două discipline am

stabilit nivelul cunoştinţelor acestora înainte de implicarea propriu-zisă a părinţilor în
activităţile educaţionale. Astfel că rezultatele obţinute au fost: la Comunicare în limba română-
8 calificative de „foarte bine”, 6 calificative de „bine” şi 4 calificative de „suficient”, la
Matematică şi explorarea mediului- 7 calificative de „foarte bine”, 7 calificative de „bine”, 4
calificative de „suficient”.

Ţin să precizez că datele personale ale părinţilor, copiilor sau ale cadrului didactic nu ne
preocupă şi nu vor fi solicitate, doar în vederea calificării anumitor aspecte legate de
eşantionare.

27
IV.7.2. Etapa experimentală

Se consideră că implicarea activă a părinților în activitățile școlare ale elevilor contribuie în

mare măsură la îmbunătățirea atitudinii și comportamentului față de școală atât al lor cât și al
copiilor lor, pentru a susține această afirmație am realizat următoarea schemă:

Implicarea părinților în Creșterea sprijinului acordat

activitatea școlară școlii din partea părinților

Cresc performanțele școlare Îmbunătățirea climatului școlar

ale elevilor

În
cadrul acestei etape am introdus activităţile desfăşurate atât împreună cu elevii, cât şi pe cele
cu părinţii aplicând măsurători şi determinări la nivel experimental. Activităţile s-au desfăşurat
pe parcursul anului școlar 2017-2018.

Am introdus în cadrul experimentului mai multe activităţi, dintre care menţionez:

I.Proiect de lecție incluzând părinții:

Clasa: a II-a

Disciplina: Comunicare în limba română

Subiectul: „Toate-n lume au o mamă”

28
Scopul: Sărbătorirea mămicilor cu ocazia Zilei internaţionale a femeii

Grupul ţintă: mamele şi elevii clasei a II-a

Obiective:
Elevii şi mămicile

-Să dovedească cât de bine se cunosc

-Să participe activ la activităţile propuse

Strategii didactice:
Materiale didactice: jetoane, planşe, calculator, machetă, suport în formă de copăcel, hârtie
glasată, staţie de amplificare, microfoane, casetofon, blocuri de timp, utilizate pentru
desfăşuarea activităţilor integrate, îmbinate cu activităţi liber alese

Metode şi procedee didactice: explicaţia, conversaţia, exerciţiul, observarea, dramatizarea,

jocul de rol, brainstorming, etc.

Forme de organizare: Activităţi frontale, individuale şi de grup

Spațiul de desfășurare: sala de clasă

Scenariul didactic:

1.Momentul organizatoric:

Se asigură condițiile optime pentru desfășurarea activității.

Elevii şi părinţii sunt aşezaţi faţă în faţă. Sala este amenajată şi pentru spectacolul de la final.

2.Captarea atenției:

Se realizează printr-un joc la care participă părinții și copiii. Jocul se numește „Cât de bine
ne cunoaștem?”. Fiecare părinte trebuie să răspundă la o întrebare legată de propriul copil. Se
vor confrunta apoi răspunsurile, după care se schimbă rolurile, elevii răspund primii apoi se
confruntă răspunsurile lor cu cele ale părinților.

Întrebări pentru părinți:

29
 - Care este fructul preferat al copilului ?

- Numiţi cel puţin trei prieteni buni, colegi de şcoală.

- Care este activitatea preferată a copilului la şcoală ?

- Ce-l întristează cel mai mult pe copilul dvs?

- Ştiţi ce-l bucură cel mai mult?

- Care este ultima faptă bună pe care a făcut-o copilul tău?

- Cu ce personaj din poveşti, basme, desene animate i-ar plăcea copilului dvs să
semene?
- Care este cea mai hazlie poznă pe care a făcut-o copilul dvs?
- Exemplificaţi câteva activităţi de la şcoală care l-au entuziasmat pe copilul dvs.

- Cum vă comportaţi când greşeşte?

- Câte feţe zâmbitoare are copilul dvs în carnet?

- Ce floare preferată are copilul dvs?

- Care este personajul de desen animat pe care îl pomeneşte cel mai des copilul dvs?

Întrebări pentru copii:

- Ce profesie are mama ta?

- Unde lucrează tatăl tău?

- Cine te duce seara la culcare?

- Ce culoare au ochii mamei tale?

- Ce emisiuni urmăreşti împreună cu părinţii?

- Ce o înveseleşte pe mama ta?

- Când te-au certat ultima dată părinţii şi de ce?

- Câţi ani are tatăl tău?

- Ţi-ai minţit vreodată părinţii?

- Ce crezi că le place cel mai mult părinţilor la tine?

- Care este mâncarea preferată a mamei tale?

30
 - Care este culoarea preferată a tatălui tău?

După acest exerciţiu se apreciază sinceritatea părinţilor şi a copiilor şi merită aplauze. Toţi
vor aplauda.

3.Desfășurării activității:

„Jocul sentimentelor”- Se prezintă părinţilor şi elevilor diverse jetoane cu imagini care

reprezintă diverse stări ale unor oameni. Părinţii încercă să ghicească sentimentul iar elevii
trebue să imite acest sentiment. După acest exerciţiu se apreciază sinceritatea părinţilor şi a
copiilor şi merită aplauze. Toţi aplaudă.

În continuare li se propune elevilor un alt joc cu titlul „Nică încurcă poezii”. Un joc care
urmăreşte cât de atenţi au fost elevii la orele de la şcoală. Nică, Nică cel vestit, pare-mi-se
a intrat în cartea cu poezii a domnului învăţător şi a amestecat toate poeziile. Misiunea
elevilor este să descopere încurcătura prin ridicarea mâinii. Cel mai rapid are dreptul să
îndrepte greşeala şi desigur este răsplătit.

Varianta corectă Varianta încurcată

31
Am o nuca mare Am o nuca mică
Aşa şi aşa Aşa şi aşa
Cu o coajă tare Cu o coajă tare
Aşa şi aşa Aşa şi aşa
Şi ca să o sparg Şi ca să o sparg
Aşa şi aşa Aşa şi aşa
În gură n-o bag!!! În urechi n-o bag!!!
Aşa şi aşa Aşa şi aşa

Îmi iau ciocănelul Îmi iau ciocănelul

Aşa şi aşa Aşa şi aşa

O ţin cu degeţelul O ţin cu mânuţa

Aşa şi aşa Aşa şi aşa
Cu ciocanu-am dat Cu ciocanu-am dat
Aşa şi aşa Aşa şi aşa
Nuca s-a crăpat Nuca nu s-a crăpat

Aşa şi aşa Aşa şi aşa

- Crizantemă, dragă floare, - Crizantemă, dragă floare,

Nu ţi-e frică de ninsoare? Nu ţi-e frică de căldură?

- Nu mi-e frică, draga mea! - Nu mi-e frică, draga mea!
Mă pitesc uşor sub ea Mă pitesc uşor sub ea
Şi-apoi ningă cât o vrea. Şi-apoi plouă cât o vrea.
- Nu ţi-e frică că din cer Or să cadă flori - Nu ţi-e frică că din cer Or să cadă flori

de ger? de tei?

- Ba de ger îmi este frică, - Ba de ger îmi este frică, Iar soarele rău

Iar crivăţul rău mă strică! mă strică!

Dacă-ngheţ, eu mor îndată Dacă-ngheţ, eu mor îndată Mă-

Mă-ofilesc îndurerată...! - ofilesc cu bucurie...!

Crizantemă, floare aleasă, - Crizantemă, floare aleasă,

Vrei să vii la mine-n casă? Vrei să vii la mine-n sufragerie?

- Locul meu este afară, - Locul meu este afară,

De va fi iarna uşoară De va fi primăvara uşoară Ne-

ntâlnim la toamnă!

32
Ne-ntâlnim la primăvară!
La circ, în Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui răcitor,
Trăia voios şi zâmbitor
Un pinguin din Labrador.
- Cum se numea?" - Apolodor.
- Şi ce făcea?
- Cânta la cor.
Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator
Făcea şi el ce e mai uşor:
Cânta la cor.
Era tenor.
Grăsuţ, curat, atrăgător
În fracul lui strălucitor
Aşa era Apolodor.
33
La circ, în Târgul Moşilor,
Pe gheaţa unui calculator,
Trăia voios şi zâmbitor
Un papagal din Labrador.
- Cum se numea?" - Apolodor.
- Şi ce făcea?
- Cânta la semafor.
Deci nu era nici scamator,
Nici bucătar, nici dansator
Făcea şi el ce e mai uşor:
Cânta la cor.
Era tenor.
Slăbuţ, murdar, atrăgător
În fracul lui strălucitor
Aşa era Apolodor.
 Şi într-o zi, Apolodor, Şi într-o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor, Spre deznădejdea tuturor,
A spus aşa: Mi-e dor! Mi-e dor... A spus aşa: Mi-e dor! Mi-e dor...
De fraţii mei din Labrador! De fraţii mei din Labrador!
Şi a plecat Apolodor Şi a plecat Apolodor
Către ţara Labrador Către ţara Laponia
Chinuit de dor, Chinuit de dor,
Frământat de zor. Frământat de zor.

După acest exerciţiu se apreciază sinceritatea părinţilor şi a copiilor şi merită aplauze. Toţi
vor aplauda.

4.Atenția elevilor și a părinților este stimulată din nou cu un alt joc numit „Toate-n lume au o
mamă” . Se pun într-un bol diverse jetoane cu imagini cu pui de animale, părinții rostesc
cuvântul reprezentat, iar elevii trebuie să găsească „o mamă” pentru acele ființe. (puișori,
vițel, miel, ied, albinuța, mânzul, purceluș-godac, bobocel, bebeluș, omida, mormoloc,
furnicuța).
5.Propunătoarea spune:
„Pentru că toate-n lume au o mamă, să ne ridicăm și să cântăm „La mulți ani” tuturor
mamelor, bunicilor din lumea aceasta, și tuturor femeilor de pe pământ.

II.Proiect de lecție extracurriculară:

Clasa: a II-a

Timp alocat: 50 min

Disciplina: Educație pentru dezvoltare personală

Patricipanți: părinții și elevii clasei a II-a

Tema: Îmi aleg o meserie
Tipul activității: activitate extracurriculară

Scopul : Dobândirea abilităților de explorare și planificare a carierei Obiective

operaționale:

-să identifice cât mai multe meserii, locul de desfășurare al acestora, uneltele specifice;

34
-să recunoască calitățile necesare pentru o anumită profesie;

-să aleagă o meserie în funcție de materia preferată;

-să interpreteze prin mimă și joc de rol acțiunile specifice unei meserii;

-să prezinte portofoliile realizate timp de două săptămâni: „Medic stomatolog”,

„Constructor”, „Brutar”

-să recite și să interpreteze cântece despre meserii. Strategii

didactice:
Metode și procedee: conversația, execițiul, explicația, jocul didactic, ciorchinele, joc de rol,
problematizarea;

Mijloace didactice: fișe, materiale power point, calculator, videoproiector, flipchart, jetoane,
CD, casetofon, unelte, ecusoane, planșă mare reprezentând: „Copacul meseriilor”, frunze, flori
decupate, lipici;

Forme de organizare: frontal, în perechi, pe grupe, individual ( 6 echipaje a câte 3 părinți și 3

elevi)

Scenariul didactic:

1. Moment organizatoric: Organizarea clasei. Verificarea existenței resurselor materiale.

Gruparea elevilor.Prezentarea invitaţilor şi a scopului vizitei acestora.

2.Spargerea gheţii:

,,Ghici cine sunt?’’- joc didactic

- fiecare elev notează pe o coală de hârtie patru,cinci trăsături de personalitate(fizice și morale

- bileţelele se pun intr-un bol şi se extrag de către elevii din celelalte grupe care trebuie să-i
recunoască;

3.Captarea atenției:

„Cel mai bun prieten” – după Victor Sivetidis

-scurtă discuție pe baza textului; adresarea unor întrebări:

35
 -Ce jucărie își dorea băiatul?

-Ce i-a dăruit tatăl a doua oară?

-De ce nu s-a mai plictisit copilul?

-De ce este munca un prieten bun?

Munca desfășurată într-un anumit domeniu folosind unelte specifice se numește meserie sau
profesie.

4.Anunțarea temei și a obiectivelor:

„Astăzi veți învăța prin exerciții, activități practice și jocuri să descoperiți diversa meserii,
locul desfășurării acestora, instrumente de lucru specific, să identificați calitățile necesare unor
profesii, vă veți allege o meserie preferată motivând alegerea făcută.”

5.Dirijarea învățării:

Prezentarea unor meserii (prezentare ppt)

-elevii recunosc meseriile, locul desfășurării acestora, uneltele, instrumentele folosite.

Fișe de lucru (pe grupe)

-„Cine face?” (Anexa 1)

-„Unde lucrează?” (Anexa 2)

-„Descoperă meseriile” (Anexa 3)

Fișele rezolvate se vor expune pe un suport.

Prezentarea portofoliului BRUTARUL realizat de către elevii și părinții primelor două grupe
prin jocul de mimă. Dintr-un bol se extrag biletele pe care sunt scrise meserii; pe rând, câte un
elev mimează acțiuni specifice meseriei de pe biletul extras.

Prezentarea portofoliului MEDIC STOMATOLOG realizat de către elevii grupelor 3 și 4 și

părinții acestora. Prin organizarea unui joc de rol „La dentist”.
36
Prezentarea portofoliului CONSTRUCTOR realizat de elevii grupelor 5 și 6 și părinții acestora
prin prezentarea informațiilor despre meseria de constructor.

6.Obținerea performanței

„Copacul meseriilor”- pe o coală de carton este desenat un copac; elevii primesc în pliculețe
frunze și flori decupate; grupați câte șase elevi și părinți, elevii notează pe frunza de hârtie câte
o meserie, ajutați de părinți și pe flori calitățile necesare pentru profesia respectivă sau uneltele
specifice; frunzele și florile se lipesc pe copacul de pe cartonul expus în fața clasei. Fișă
individual (Anexa 4)

Îmi place să învăț la ……………………..

Vreau să devin ……………………………

Se completează ciorchinele frontal pe flipchart.

7.Asigurarea retenției și a transferului:

Program artistic prezentat de elevi, cântece, poezii, glume.

8.Încheierea activității:

Se fac aprecieri cu privire la activitatea elevilor.

Se oferă recompense.

Anexa 1

Cine face ?
Meseria(activitatea) Persoana care practică meseria
Ex : Cine mână caii ? Vizitiul
1.Cine conduce satul ?
2.Cine conduce maşina ?
3.Cine conduce avionul ?
4.Cine vindecă bolnavii ?
5.Cine vinde în magazin ?

37
6.Cine ţese ?
7.Cine coase haine ?
8.Cine vopseşte ?
9.Cine zideşte case ?
10.Cine are grijă de siguranţa oamenilor ?
Anexa 2:

Unde lucrează ?
Persoana care practică meseria Locul în care lucrează
Ex. Croitorul Croitorie
1.Tipograful
2.Librarul
3.Farmacistul
4.Poştaşul
5.Ospătarul
6.Bibliotecarul
7.Cofetarul
8.Medicul
9.Învăţătorul
10.Măcelarul
Anexa 3

Descoperă toate meseriile scrise pe verticală şi orizontală.

M A C E L A R T I S O S E R A T O R B U
I N S T A L A T O R P A T A C I T O R I
C N S C U L P T O R A V O C A T I N F R
M O P R O F E S O R F A R M A C I S T B
E R T A M P L A R M R E G I Z O R A C T
D A T O R I E V E B I M O R A R O B A R
I N G I N E R C O M Z I D A R S O F E R
C H E L N E R B A R E N L I B R A R N U
A U T O P I L O T Z R E N O P O S T A S
R E N M E C A N I C C R O I T O R A T A
Anexa 4
38
 Fişă individuală – completare de text lacunar:

„Îmi place să învăţ la ................”

„Vreau să devin ........................”

Cuvintele completate în fişă le vom organiza frontal într-un ciorchine ramificat:

dascăl
călugăr preot
religia
profesor profesor

ghid turistic l b. engleză Îmi place : matematica informatician

traducător contabil
lb. română

ziarist scriitor
profesor

III.Proiect de lecție incluzând părinții:

Clasa: a II-a

Timp alocat: 50 min

Disciplina: Matematică și explorarea mediului

Participanți: colectivul clasei a II-a împreună cu părinții

Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi intelectuale

Tema lecției: Electricitatea

Scopul:
-rezolvarea de exerciții și probleme cu cele patru operații matematice; -realizarea circuitelor
electrice simple.

39
Obiective urmărite:

-Să identifice și să verbalizeze alte modalități de producere a energiei electrice după exemplul
dat;
-Să resolve exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire, în concentrul 0-100 respectând
ordinea efectuării operațiilor;

-Să contribuie activ la realizarea circuitelor electrice simple, după demonstrația făcută. Strategii
didactice:
Materiale didactice: baterii, fire subțiri de metal, becuri, filmuleț, minge, fișe de lucru

Metode didactice: explicația, exercițiul, demonstrația, problematizarea, jocul didactic

Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe

Desfășurarea lecției:

1.Moment organizatoric:

-se asigură un climat propice desfășurării optime a lecției, se aerisește sala de clasă, se aranjază
băncile, se stabilește liniștea după intrarea elevilor în sala de clasă.

2.Verificarea temei de casă:

Se verifică tema de casă atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.

3.Captarea atenției:

Pentru captarea atenției elevilor, li se prezintă un videoclip despre energia electrică. (

https://www.youtube.com/watch?v=2degTv4Q0Wc).

4.Reactualizarea cunoștințelor dobândite anterior:

Pentru această etapă li se adresează elevilor câteva întrebări („La ce ne folosește

electricitatea?”, „Enumerați câteva acțiuni pe care nu le putem face fără electricitate”, „Ce
aparate electronice folosim cel mai des?”, „Prin ce se mai poate produce energia electrică?”,
etc).

5.Anunțarea temei și a obiectivelor lecției:

40
 Învățătoarea îi anunță pe elevi că după rezolvarea unei probleme cu 3 judecăți, vor realiza
circuite electrice simple, ghidați de un părinte care este electrician, și ajutați de părinții prezenți
la oră.

6.Desfășurarea lecției:

Învățătoarea le împarte elevilor o fișă cu o problemă despre electricitate pe care o vor

rezolva, cine o rezolvă primul iese la tablă ( „Un generator de energie electrică produce
suficientă energie cât pentru funcționarea unui tren timp de 3 zile. O moară de vânt produce de
6 ori mai multă energie decât generatorul electric, iar 9 panouri solare produc energie electrică
cât generatorul și moara de vânt la un loc. Câte zile va funcționa trenul cu ajutorul energiei
electrice produse de 3 panouri solare?”).

7.Fixarea cunoștințelor:

În această etapă părintele electrician le explică câteva lucruri importante despre energia
electrică, aparatele electronice, cum trebuie folosite acestea, etc, după care va realiza un circuit
electric simplu cu o baterie, fire conductoare și un bec. După realizarea circuitului, elevii
împreună cu părinții prezenți vor forma grupe de câte 6 și vor realiza circuite electrice.

8.Încheierea lecției:

Elevii sunt întrebați ce le-a plăcut la această oră și ce nu au înțeles. Ultimele 5 minute ale
lecției sunt dedicate adresării de întrebări în legătură cu electricitatea și răspunderii la acestea.

IV.7.2. Etapa postexperimentală

În această etapă am înregistrat rezultatele obținute, am dedus diferențele, am prelucrat

statistic datele și am interpretat rezultatele.

Următorul pas al cercetării este evaluarea finală, cu ajutorul căreia voi obține o imagine
de ansamblu a felului în care rezultatele și nivelul cunoștințelor elevilor s-au schimbat în
urma intervenției.

Pentru a putea observa dacă au fost eficiente activitățile desfășurate, dacă au avut loc
schimbări în bine în ceea ce privește rezultatele școlare ale elevilor, aplic din nou câte un

41
test la aceleași materii ca și în etapa preexperimentală, Comunicare în limba română și
Matematică și explorarea mediului. (Anexa 3)

Pentru a evalua o posibilă schimbare în bine în ceea ce privește comportamentul

părinților, voi aplica același chestionar din perioada preexperimentală. Răspunsurile lor din
această etapă comparate cu răspunsurile date în etapa preexperimentală mă vor ajuta să îmi
dau seama dacă părinții se implică mai mult în procesul de învățare al copiilor în urma
activităților desfășurate împreună cu elevii pe pacursul perioadei experimentale.

În urma corectării, rezultatele au fost: la Comunicare în limba română 10 calificative de

„foarte bine”, 6 calificative de „bine” și 2 calificative de „suficient”, la Matematică și
explorarea mediului 9 calificative de „foarte bine”, 7 calificative de „bine” și 2 calificative
de „suficient” fiind evidentă creșterea nivelului performanțelor la ambele discipline.

În urma aplicării pentru a doua oară a chestionarului pentru părinți am constatat faptul
că aceștia încearcă să se implice din ce în ce mai mult în educarea copiilor, încurajându-i și
fiind mai interesați de activitățile lor școlare decât înainte. Aceștia îi sprijină mai mult pe
elevi și comunică mai des cu cadrul didactic.

42
Capitolul V. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR

Pentru a demonstra diferența dintre rezultatele obținute în etapa preexperimentală și cele

obținute în etapa postexperimentală, am realizat câte un tabel pentru fiecare disciplină, în care
am redat câte și ce fel de calificative s-au obținut.

Rezultatele obținute înainte și după aplicarea activităților din perioada experimentalăle-am

evaluat comparativ. Prin factorul experimental am urmărit obținerea unor rezultate școlare mai
bune pentru elevii din clasa a II-a prin utilizarea metodelor active-participative.

Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la disciplina Comunicare în limba română:

Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 8 6 4 -
Tabelul V.1. Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la Comunicare în limba română

Conform tabelului, în etapa preexperimentală observăm că doar 8 elevi din 18 au obținut

calificativul „foarte bine” la testul de evaluare a cunoștințelor de la disciplina Comunicare în
limba română, adică mai puțin de jumătate din ei, ceea ce înseamnă că nivelul clasei este unul
mediu.

Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la Matematică și explorarea mediului:

Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 7 7 4 -
Tabelul V.2. Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la Matematică și explorea mediului

După cum observăm în tabel, în etapa preexperimentală, calificativele la disciplina

Matematică și explorarea mediului sunt mai mici decât la disciplina Comunicare în limba
43
română, astfel că doar 7 elevi din 18 au obținut calificativul „foarte bine”, adică nici jumătate
din clasă.

Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Comunicare în limba română:

Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 10 6 2 -
Tabelul V.3. Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Comunicare în limba română

Conform tabelului, în etapa postexperimentală putem observa cum performanțele elevilor

au crescut în comparație cu etapa preexperimentală, astfel încât a crescut numărul elevilor care
au obținut calificative de „foarte bine”, a scăzut numărul elevilor care au obținut calificativul
„suficient” la 2 elevi din 18, elevii care au obținut în prima etapă „suficient” în cea de-a doua
obținând „bine”.

Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Matematică și explorarea mediului:

Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 9 7 2 -
Tabelul V.4. Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Matematică și explorarea
mediului

Pe baza tabelului putem afirma că performanțele elevilor au crescut și la disciplina

Matematică și explorarea mediului în urma activităților desfășurate la clasă împreună cu părinții
dar și datorită implicării părinților in activitățile elevilor din afara școlii. Astfel că numărul
calificativelor de „foarte bine” crește, iar numărul calificativelor de „suficient” scade, în
comparație cu etapa preexperimentală.

În urma activităților desfășurate împreună cu părinții, din perioada experimentală,

performanța elevilor la cele două discipline a crescut. Din punctul meu de vedere optimizarea
rezultatelor școlare ale elevilor a avut loc și a fost demonstrată în etapa postexperimentală prin
rezultatele obținute la testele de evaluare. Această evoluție a elevilor se datorează participării
părinților la activitățile desfășurate atât în cadrul școlii cât și în afara acesteia. În urma implicării
părinților în activitățile desfășurate a crescut și nivelul de implicare și de susținere a elevilor în
demersul lor educativ. Părinții au înțeles importanța implicării lor în educația copilului prin
participarea la activități desfășurate în cadrul școlii.
44
 În urma chestionarului aplicat în etapa postexperimentală am dedus faptul că relația
părinților cu copiii dar și cu cadrul didactic s-a îmbunătățit, aceștia se implică mai mult în
activitățile copiilor, participă într-un număr mai mare la ședințele cu părinții decât înainte,
comunică mai mult cu cadrul didactic fapt confirmat de aceasta.

Interpretarea răspunsurilor primite la chestionar în etapa preexperimentală și

postexperimentală

1. Sexul:

10

6 Masculin
Feminin
4

0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

2. Studiile efectuate:

10
9
8
7
Şcoala primară
6
5 Şcoala gimnazială
4 Liceul
3 Studii superioare
2
1
0
Etapa preexperimentală Etapa
postexperimentală

45
 3. Ocupaţia:

16
14
12
10 Casnic/ă
8 Angajat/ă
6
4
2
0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

4.Mediul de proveniență:

12
10
8
6
4
2
0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

Rural Urban

5. Starea civilă:

18
16
14
12
Căsătorit/ă
10
8 Necăsătorit/ă
6
4
2
0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

46
 6. Familie monoparentală datorată:

0.8
Decesului
0.6
Necăsătoriei
0.4 Divorţului

0.2

0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

7. Vă întrebaţi în fiecare zi copilul despre ce s-a întâmplat

la şcoală?

10
8
Întotdeauna
6
De cele mai multe ori
4
Rareori
2
Niciodată
0
Etapa Etapa
preexperimentală postexperimentală

8. Se întâmplă des ca atitudinea dvs față de copil să nu fie

în concordanță cu cea a învățătorului?

14

12

10

0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

DA NU NU ȘTIU

47
 9. Este necesar să insiste copilul pentru ca dumneavoastră
să participaţi la şedinţele cu părinţii?

14
12
10 Da
8
Nu
6
Uneori
4
2
0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

10. Cum consideraţi colaborarea dvs cu şcoala?

12

10
Foarte bună
8
Bună
6
Satisfăcătoare
4 Nesatisfăcătoare
2

0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentală

11. Ţineţi cont de sfaturile învăţătorului?

12

10

8 Întotdeauna

6 De cele mai multe ori

Rareori
4
Niciodată
2

0
Etapa Etapa
preexperimentală postexperimentală

48
 12. Cât de des vizitaţi şcoala copilului dvs?

9
8
7
6 Lunar
5 O dată pe trimestru
4
3 O dată pe semestru
2 Nu ştiu
1
0
Etapa Etapa
preexperimentală postexperimentală

13. Cum păstraţi legătura cu învăţătorul?

9
8
Prin participarea la
7 şedinţele cu părinţii
6
Prin telefon
5
4
Prin bilete
3
2
Prin întâlniri propuse de
1
învăţător
0
Etapa Etapa
preexperimentală postexperimentală

14. Consideraţi că acordaţi timp suficient şi atenţie

suficientă problemelor şcolare ale copilului?

16
14
12
10 Da
8 Nu
6
4
2
0
Etapa preexperimentală Etapa postexperimentalăâ

49
 15. Care este motivul pentru care acordaţi atât de puţin
timp discutării problemelor şcolare cu copilul dvs?

8 Copilul dvs nu este

7 încântat de astfel de
6 discuţii
5
Presiunea activităţii
4
profesionale şi a
3
îndatorărilor
2
1 Alte priorităţi ale vieţii de
0 familie
Etapa Etapa
preexperimentală postexperimentală

Etapa preexperimentală
16. Consideraţi că lipsa succesului şcolar al copilului se datorează:
În foarte În mare Nici în În mică În foarte
mare măsură mare, nici măsura mică
măsură în mică măsura sau
măsură deloc
a)Incompetenţei 0 răspunsuri 2 răspunsuri 5 răspunsuri 3 răspunsuri 8 răspunsuri
învăţătorului
b)Cererilor 1 răspuns 2 răspunsuri 6 răspunsuri 4 răspunsuri 5 răspunsuri
exagerate din
partea
învăţătorului
c)Lipsei unei 0 răspunsuri 1 răspuns 4 răspunsuri 5 răspunsuri 7 răspunsuri
evaluări ritmice
d)Lipsei de interes 3 răspunsuri 3 răspunsuri 2 răspunsuri 6 răspunsuri 4 răspunsuri
din partea copilului
e)Copilul nu se 1 răspuns 2 răspunsuri 4 răspunsuri 5 răspunsuri 6 răspunsuri
simte încrezător în
forţele proprii
f)Lipsei planurilor 1 răspuns 3 răspunsuri 3 răspunsuri 2 răspunsuri 9 răspunsuri
de viitor
g)Copilul nu este 2 răspunsuri 2 răspunsuri 5 răspunsuri 3 răspunsuri 6 răspunsuri
fericit la şcoală
h)Incosecvenţei în 0 răspunsuri 2 răspunsuri 4 răspunsuri 6 răspunsuri 6 răspunsuri
controlarea
programului
copilului de către
părinţi

50
Etapa postexperimentală

16. Consideraţi că lipsa succesului şcolar al copilului se datorează:

În foarte În mare Nici în mare, În mică În foarte mică
mare măsură măsură nici în mică măsura măsura sau deloc
măsură
a)Incompetenţei 0 răspunsuri 0 răspunsuri 2 răspunsuri 1 răspuns 15 răspunsuri
învăţătorului
b)Cererilor 0 răspunsuri 1 răspuns 3 răspunsuri 2 răspunsuri 12 răspunsuri
exagerate din
partea
învăţătorului
c)Lipsei unei 0 răspunsuri 0 răspunsuri 3 răspunsuri 3 răspunsuri 12 răspunsuri
evaluări ritmice
d)Lipsei de interes 1 răspuns 2 răspunsuri 2 răspunsuri 4 răspunsuri 8 răspunsuri
din partea
copilului
e)Copilul nu se 0 răspunsuri 1 răspuns 3 răspunsuri 4 răspunsuri 10 răspunsuri
simte încrezător în
forţele proprii
f)Lipsei planurilor 0 răspunsuri 1 răspuns 1 răspuns 4 răspunsuri 12 răspunsuri
de viitor
g)Copilul nu este 1 răspuns 2 răspunsuri 1 răspuns 2 răspunsuri 12 răspunsuri
fericit la şcoală
h)Incosecvenţei în 0 răspunsuri 1 răspuns 3 răspunsuri 3 răspunsuri 11 răspunsuri
controlarea
programului
copilului de către
părinţi

51
 17. Cum apreciaţi contribuţia şcolii la succesul personal
şi profesional al copilului dvs ?

10 Foarte bune ambele pentru

pregătirea şcolară şi
8 educaţie

6
Foarte bună pentru
4 instruirea şcolară dar
săracă faţă de educaţia
2 şcolară
0 Bună
Etapa Etapa Satisfăcătoare
preexperimentală postexperimentală

Etapa preexperimentală
18.Consideraţi că i-aţi oferit copilului dvs o bună educaţie în familie cu privire la:

Da Nu
1. Comportament civilizat 15 3
2. Formare intelectuală 10 8
3. Dezvoltare morală 11 7
4. Responsabilitate generală 12 6

Etapa postexperimentală:

18.Consideraţi că i-aţi oferit copilului dvs o bună educaţie în familie cu privire la:

Da Nu
1. Comportament civilizat 17 1
2. Formare intelectuală 12 6
3. Dezvoltare morală 13 5
4. Responsabilitate generală 15 3

52
Interpretarea rezultatelor obținute la testele de evaluare a cunoștințelor:

Fig. V.1. Grafic cu rezultatele comparative la cele două discipline în etapa preexperimentală
și cea postexperimentală

Conform graficului de mai sus, observăm că diferențele nu sunt majore între cele două etape,
deși este evidentă creșterea rezultatelor. Nivelul clasei crescând ușor, treptat, fapt care confirmă
eficiența metodelor activ-participative utilizate pentru optimizarea rezultatelor școlare ale
elevilor.

53
Anexe

Anexa 1

Chestionar părinţi

Chestionar pentru părinţi privind implicarea familiei în educaţia copilului şi relaţia dintre
familie şi şcoală.

1. Sexul:
 Masculin
 Feminin
2. Studiile efectuate:
 Şcoala primară
 Şcoala gimnazială
 Liceul
 Studii superioare
3. Ocupaţia:
 Casnic/ă
 Angajat/ă
4. Mediul de provenienţă:
 Rural
 Urban
5. Starea civilă:
 Căsătorit/ă
 Necăsătorit/ă
6. Familie monoparentală (dacă este cazul) datorată:
 Decesului
 Necăsătoriei
 Divorţului
7. Vă întrebaţi în fiecare zi copilul despre ce s-a întâmplat la şcoală?
 Întotdeauna
54
  De cele mai multe ori
 Rareori
 Niciodată
8. Se întâmplă des ca atitudinea dumneavoastră faţă de copil să nu fie în
concordanţă cu cea a învăţătorului?
 Da
 Nu
 Nu ştiu
9. Este necesar să insiste copilul pentru ca dumneavoastră să participaţi la
şedinţele cu părinţii?
 Da
 Nu
 Uneori
10. Cum consideraţi colaborarea dvs cu şcoala?
 Foarte bună
 Bună
 Satisfăcătoare
 Nesatisfăcătoare
11. Ţineţi cont de părerile şi sfaturile învăţătorului?
 Întotdeauna
 De cele mai multe ori
 Rareori
 Niciodată
12. Cât de des vizitaţi şcoala copilului dvs?
 Lunar
 O data pe trimestru
 O dată pe semestru
 Nu ştiu
13. Cum păstraţi legătura cu învăţătorul copilului?
 Prin participarea la şedinţe cu părinţii
 Prin intermediul telefonului
 Prin bilete
 Prin întâlniri propuse de învăţător

55
 14. Consideraţi că acordaţi timp suficient şi atenţie suficientă problemelor
şcolare ale copilului?
 Da
 Nu
15. Care este motivul pentru care acordaţi atât de puţin timp discutării
problemelor şcolare cu copilul dvs?
 Copilul dvs nu este încântat de astfel de discuţii
 Presiunea activităţii profesionale şi a îndatorărilor
 Alte priorităţi ale vieţii de familie
16. Consideraţi că lipsa succesului şcolar al copilului se datorează:
În foarte În mare Nici în În mică În foarte
mare măsură mare, nici măsura mică măsura
măsură în mică sau deloc
măsură
a)Incompetenţei
învăţătorului
b)Cererilor
exagerate din
partea
învăţătorului
c)Lipsei unei
evaluări ritmice
d)Lipsei de
interes din
partea copilului
e)Copilul nu se
simte încrezător
în forţele
proprii
f)Lipsei
planurilor de
viitor

56
 g)Copilul nu
este fericit la
şcoală
h)Incosecvenţei
în controlarea
programului
copilului de
către părinţi
i)Altele....

17. Cum apreciaţi contribuţia şcolii la succesul personal şi profesional al

copilului dvs?
 Foarte bune ambele pentru pregătirea şcolară şi educaţie
 Foarte bună pentru instruirea şcolară dar săracă faţă de educaţia şcolară
 Bună
 Satisfăcătoare
18. Consideraţi că i-aţi oferit copilului dvs o bună educaţie în familie cu privire
la:
Da Nu
5. Comportament civilizat
6. Formare intelectuală
7. Dezvoltare morală
8. Responsabilitate generală

Anexa 2

Test de evaluare la Comunicare în limba română

1. Citeşte textul în gând:

Cuţu Hamham
După F. Sahling

57
 Hamham aparţinea băieţelului unei vestite actriţe de cinema. Pentru micul
său stăpân, Hamham era o jucărie cu care se distra atunci când se plictisea.
Deseori îl lăsa singur închis, într-o cameră de hotel.Nu e de mirare deci, că
odată, când uşa camerei rămăsese deschisă, Hamham folosi prilejul şi fugi
puţin pe-afară.
Se plimbă pe strada din jurul hotelului, apoi ajungând într-un parc, îşi găsi
un tovarăş de joacă, un fox-terier. Timpul trecu imediat şi Hamham se simţi
foarte trist că fox-terier-ul pleacă împreună cu stăpâna lui. Dori să se întoarcă
şi el la hotel, dar nu mai găsi drumul.

a) Notează numărul cuvintelor pimului enunţ din text:

...................................................................................................................
b) Notează numărul silabelor celui de-al treilea cuvânt din text:
...................................................................................................................
c) Numărul vocalelor şi al consoanelor celui de-al doilea cuvânt din text:
...................................................................................................................
...................................................................................................................
2. Transcrie:
a) Enunţul care prezintă al cui era căţelul:
...................................................................................................................
...................................................................................................................
...................................................................................................................
b) Enunţul care prezintă comportamentul băiatului faţă de câinele său:
...................................................................................................................
...................................................................................................................
...................................................................................................................
...................................................................................................................
c) Enunţul care prezintă momentul evadării căţelului:
...................................................................................................................
...................................................................................................................
...................................................................................................................
...................................................................................................................

58
3. Alcătuieşte un text de 6 enunţuri urmărind benzile desenate mai jos:

.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................
.........................................................................................................................

Competenţe specifice:

- transmiterea unor informaţii printr-o suită de enunţuri înlănţuite logic;

- exprimarea expresivă a ideilor în conrexte familiare manifestând interes
şi încredere în sine;
- identificarea mesajului unui text în care se relatează întâmplări,
fenomene din univerul cunoscut;
- identificarea semnificaţiei unor simboluri, în contexte cunoscute;
- scrierea unor mesaje, în diverse contexte de comunicare;
- redactarea unor mesaje simple, cu respectarea convenţiilor de bază.

Descriptori de performanţă

Nr. Foarte bine Bine Suficient

item
I-a Notează corect 7-8 Notează corect 5-6 Notează corect 3-4
cuvinte cuvinte cuvinte

59
 I-b Notează corect Notează cu ajutor Notează parţial
numărul de silabe numărul de silabe corect şi cu ajutor
numărul de silabe
I-c Notează corect Notează cu ajutor Notează parţial
numărul vocalelor numărul vocalelor şi corect şi cu ajutor
şi al consoanelor al consoanelor numărul vocalelor şi
al consoanelor
II Transcrie corect trei Transcrie corect două Transcrie corect un
enunţuri enunţuri enunţ
III Alcătuieşte corect Alcătuieşte cu ajutor Alcătuieşte parţial
textul după imagini textul după imagini, textul după imagini,
cu mici greşeli de cu mici greşeli de
ortografie şi scriere ortografie şi scriere

Test de evaluare la Matematică și explorarea mediului

1.Scrie adunările repetate de termeni egali ca înmulţiri şi apoi rezultatele lor.

2+2+2+2+2=………….=…… 9+9+9=…………=……. 10+10=………..=…….

6+6+6+6+6+6=…………=……. 4+4+4+4+4+4+4+4+4=…………=…….

2.Completează cu produsele sau factorii potriviţi:

2x2=…… 6x7=…… 5x9=…… 8x…=16 9x…=45

4x6=…… 2x9=…… 7x8=…… 4x…=16 10x…= 0

5x7=…… 3x6=…… 1x9=…… 7x…=63 …x 6=48

3x4=…… 6x9=…… 4x8=…… 6x…=24 …x 3=24

3.Efectuează operaţiile în ordinea în care sunt scrise.

5x2x9=……. 4x2x3=…… 2x2x7=…… 3x2x6=……

………………. ……………. ……………. ………………

60
4.Scrie numerele 28, 30, 32 şi 36 ca produse de doi factori.

………………… ………………. ………………. …………………

5.Calculează, ţinând cont de ordinea efectuării operaţiilor, apoi compară

rezultatele: 4 x 4 + 9 ...... 1 + 8 x 3 3 x 9 – 8 ...... 51 – 7 x 7 10 x 10 –
43 ...... 12 + 6 x 8

............. ...... ............. .............. ...... ............. .............. ...... ..............

........ ...... ........ ........ ...... ....... ........ ...... ........

6.Află:

a)produsul numerelor 9 şi 7
……………………………………………………………………

b)dublul numărului 6
…………………………………………………………………………..

c)numărul de 4 ori mai mare decât 9

…………………………………………………………...

d)înzecitul numărului 8 ……………………………………………….

………………………..

e)triplul numărului 9
………………………………………………………………………….....

f)înşeptitul numărului 3
.…………………………………………………………………………

7.Pe un gheţar sunt 9 foci, iar morse de 8 ori mai multe. Câte animale sunt pe gheţar? Scrie
planul de rezolvare al problemei , iar apoi scrie rezolvarea problemei sub forma unui
exerciţiu.

Rezolvare

61
8.Completează careul de mai jos şi vei descoperi de la A la B ce fel de mediu de viaţă este
balta. 1)Locul în care creşte floarea de colţ.

2) Animal cu gâtul lung, adaptat pentru a se hrăni cu frunzele copacilor

înalţi.

3) Începutul unei noi vieţi, care asigură continuitatea speciei.

4) Floarea se transforma într-un ............ care adăposteşte sămânţa.

5) Reproducere la vieţuitoare sau operaţie aritmetică de ordinul doi.

6) Ajută plantele, animalele şi oamenii să se dezvolte.

7) Plante care trăiesc pe fundul apei.

62
Competențe specifice:

- efectuarea de înmulţiri şi împărţiri în concentrul 0-1000 prin adunări/scăderi repetate

- utilizarea unor denumiri şi simboluri matematice (termen, sumă, total, diferenţă, rest,
descăzut, scăzător, produs, factorii unui produs, cât, deîmpărţit, împărţitor, <, >, =, +. –
,x, :) în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme.
- rezolvarea de probleme prin observarea unor regularităţi din mediul apropiat.

- formularea unor consecinţe rezultate în urma observării unor relaţii, fenomene, procese
simple - rezolvarea de probleme de tipul a + b = x; a + b + c = x in concentrul 0-1000; a
x b = x; a : b = x în concentrul 0-100, cu sprijin în obiecte, imagini sau reprezentări
schematice.
Descriptori de performanță

Compe- Itemul Calificativul

tența
Foarte bine Bine Suficient
1.5 1. Transformă adunarea repetată de 5 situații 4 situații
termeni egali într-o înmulţire, scrie 3situaţii
rezultatul
1.5 2.Completează produsul sau factorul 18-20 situaţii 15-17 situaţii 10-
corespunzăor
14situaţii
1.5 3.Efectuează înmulţirile în ordinea 1-2situaţii
4 situații 3 situații
scrierii lor
1.5 4.Scrie numărul ca produs de doi 1-2situaţii
4 situaţii 3 situaţii
factori
1.6 5.Rezolvă ținând cont de ordinea
efectuării operaţiilor, apoi compară 3 situaţii 2 situaţii 1 situaţie
rezultatele
1.6 ;1.5 6. Scrie relaţii matematice, apoi
5-6situaţii 3-4 situaţii 1-2 situaţii
calculează

63
 5.2 -identifică
-identifică
datele,
datele, -identifică
7. Rezolvă problema operaţiile,
operaţiile, datele
rezolvă parţial
rezolvă corect
corect
3.1 ;4.2 7.Completează careul 7-8 situaţii 5-6 situaţii 3-4situaţii

Anexa 3

Test de evaluare la comunicare în limba română

1. Scrie după dictare:

___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
_________________________

2. Uneşte titlul operei literare cu autorul ei:

a) „Fetiţa cu părul azuriu” Ion Creangă

b) „Degeţica” Alexei Tolstoi

c) „Povestea unui om leneş” Hans Christian Andersen

3. Explică înţelesul cuvintelor / expresiilor:

miracole = _______________________

azuriu =_________________________

jilavă = _______________________

64
viclean =_________________________

o podidi plânsul = ____________________

gingaşă =________________________

4. Răspunde la următoarele întrebări:

a) Unde a semănat Buratino cei cinci galbeni primiţi?

___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________

b) Cine l-a salvat pe Buratino?

___________________________________________________________________
___________________________________________________________________
___________

c) Unde îl duceau sătenii pe leneş?

____________________________________________________________________
________________________________________________________________________
___

5 . Scrieţi cuvintele corespunzătoare imaginilor:

_____________ ________ ___________ __________ ___________

___________

6. Desparte în silabe cuvintele:

excursie - __________________
65
 gherghef - _____________________

Cecilia - __________________

ghiocel - _____________________

pachet - __________________

mărgele -_____________________

7. Completează fişa de înscriere la bibliotecă:

Numele şi prenumele:________________________________
Şcoala:____________________________________________
Clasa:_____________________________________________
Învăţătoare:________________________________________
Adresa:___________________________________________
Data naşterii:_______________________________________

Au fost uşoare subiectele? Ce crezi?(Colorează bulina corespunzătoare răspunsului

vostru!)

66
 Textul pentru dictare:

„Pământul se dezgheaţă. Ghiocelul a scos căpşorul fraged. Gheorghiţă culege un bucheţel

pentru mama lui. Mama îi ghiceşte surpriza. Ea îl mângâie cu gingăşie pe frunte şi îi
mulţumeşte.”

Descriptori de performanță

ITEM FOARTE BINE BINE SUFICIENT

1. Scrie corect, după dictare, 5 Scrie corect, după dictare, 3 Scrie corect, după dictare, un
enunţuri. enunţuri. enunţ.
2. Identifică trei autori. Identifică doi autori. Identifică un autor.

3. Explică sensul corect al celor 6 Explică sensul corect în cazul a Explică sensul corect în cazul a
cuvinte. 4 cuvinte. 2 cuvinte.

67
4. Formulează corect 3 Formulează corect 2 Formulează corect un răspuns.
răspunsuri. răspunsuri.
5. Scrie corect 6 cuvinte. Scrie corect 4 cuvinte. Scrie corect 2 cuvinte.
6. Desparte corect în silabe 5-6 Desparte corect în silabe 3-4 Desparte corect în silabe 1-2
cuvinte. cuvinte. cuvinte.
7. Completează corect 6 câmpuri Completează corect 4 câmpuri Completează corect 2 câmpuri
ale fişei de cititor. ale fişei de cititor. ale fişei de cititor.

Test de evaluare la Matematică și explorarea mediului

1.Marcați rezultatul corect:

975 – 498+102 = 470; 579; 472 111+459+296 = 866; 375; 885

708+253-698 = 582; 538; 263 672 – 301 - 121 = 122; 250; 123

2. Găsește valoarea de adevăr și notează prin fals(F) sau adevărat(A) :

332+549 =467 302– 34 = 268

135+ 97 = 999 754 – 26 =728

3. Comparaţi perechile de numere:

345 354 272 732 110 398 187 543 999 998
666 666 803 765 765 399 234 234 874 432

4.Completați spațiile libere:

68
 • Primul numar dintr-o scădere se numește………………........ Unitatea principala
pentru lungime este ………………………
• Rezultatul adunării este……………..........................................
• Pătratul are patru….……. ……………………………………. .

5.Ordonaţi numerele:

a) crescător: 756,232,654,709,890,0,321,54,387
........................................................

b) descrescător: 18,907,651,843,421,875,298,657,333
....................................................

6.Unui termen al unei sume i se adaugă 210. Daca i se mai adaugă înca 324 se obține 769.
Aflați termenul necunoscut.

7.O carte are 967 de pagini. Un elev a citit în primele două zile 321 de pagini,iar în
urmatoarele 3 zile cu 127 de pagini mai mult decât în primele două zile. Câte pagini mai
are de citit acel elev?

Descriptori de performanță

ITEMUL FOARTE BINE BINE SUFICIENT

1. Încercuieşte corect 4 Încercuieşte corect 2 Încercuieşte corect 1

numere. sau 3 numere. număr.
2. Completează corect 4 Completează corect 2 Completează corect 1
casete. sau 3 casete. casetă.

69
 3. Compară corect toate Compară 5 sau 6 Compară corect 2
perechile de numere casete perechi de numere
4. Completează corect 5 sau Competează corect 3 Competează corect 1
6 spații libere. sau 4 spații libere. sau 2 spații libere.
5. Ordoneaza ambele șiruri Ordonează doar unul Ordoneaza corect doar
de numere o parte dintr-un nr.
dintre șiruri
6. Rezolvă corect Scrie corect operațiile Scrie corect o
operaţiile. dar greşeşte la un operație.
calcul/Scrie corect
operațiile dar
stabileste greșit
numărul solicitat.
7. Rezolvă corect problema Rezolvă corect Rezolvă corect doar o
cu plan şi operaţiile dar fără operaţie, cu/fără
rezolvare/explicaţii în explicaţii în explicaţie în
paranteze. paranteze/ Rezolvă paranteză.
corect două operaţii,
cu explicaţii în
paranteze.

CONCLUZII

Pentru a determina factorii care influențează nivelul implicării părinților în activitatea

școlară a elevilor este necesară, înainte de toate, delimitarea trăsăturilor esențiale ale fiecărui
stil de educare, de parentaj, prin care părinții călăuzesc atât activitatea școlară, cât și activitatea
extrașcolară a copilului. Implicarea părinților în activitatea elevilor poate fi motivată și susținută
70
prin corespondența dintre părinte și învățător. Apelând la „nevoia părinților de a avea copii
deștepți” (cu rezultate școlare satisfăcătoare), cadrele didactice pot stabili o relație de
comunicare cu părinții în vederea îmbunătățirii performanțelor școlare ale elevilor.

Dirijarea științifică a învățării elevilor înseamnă dirijarea relației școală – familie în vederea
îmbunătățirii acesteia.

Ca rezultat al analizei datelor obținute putem constata că în urma desfășurării activităților

prin implicarea părinților, în etapa experimentală se observă o creștere a performanțelor școlare
ale elevilor din clasa a II-a.

Pornind de la unele delimitări teoretice, extrase din lucrările de specialitate, am prezentat o

situație de fapt în legătură cu starea actuală a relațiilor școală – familie și modul prin care
acestea influențează rezultatele școlarului mic. Este necesar să înțelegem importanța implicării
active a părinților în activitatea școlară și extrașcolară a elevilor. Dacă părinții sunt mai
implicați în activitatea elevilor și au o relație cu școala mai strânsă, elevii vor fi mai susținuți
de aceștia și vor putea îndeplini cu ușurință sarcinile primite. Părinții vor putea înțelege nevoile
elevilor de cunoaștere și aptitudinile acestora pentru anumite discipline.

Concluzia pe care o tragem este faptul că prin consolidarea relației școală – familie, elevii
vor fi mai susținuți atât la școală (de învățător), cât și acasă (de părinți), ceea ce va duce la
obținerea unor performanțe școlore a elevilor claselor I – IV .

Bibliografie

1. Agnes Kacso, (2010), „Rolul parental în situația școlară a copilului”, teză de

doctorat, Cluj-Napoca
2. Angela Bogluț, (2013), ,,Rolul empatiei în relația professor – elev”, ed. Krista,
Timișoara

3. Dwight L.

71
4. E. A. Vrăşmaş, (2002), ,,Consilierea şi educaţia părinţilor”, ed. Aramis, Bucureşti

5. Elisabeta Stănculescu, (1996), ,,Teorii sociologice ale educației. Producerea eului

și construcția sociologiei.”, ed. Polirom, Iași
6. Florea N., Șurlea C., (2006), ,,Școala și consilierea părinților”, ed. Arves,
București

7. I. Dolean, D. Dacian, (2002), ,,Meseria de părinte”,ed. Aramis, Bucureşti

8. Laura Bejenar (2011), ,,Procedee de dezvoltare a capacităților elevilor din ciclul

primar prin colaborarea dintre școală și familie”, ed. NAGARD, Lugoj
9. Marcu Gabriela, (2010), „Succesul și eșecul școlar”, ed. Legis, Craiova

10. Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Petrovici (2010).
,,Familia și Școala în parteneriat pentru o educație de calitate-ghid pentru părinți”,
ed.PIM, Iași
11. Mircea Agabrian, Vlad Millea (2005). „Parteneriate Școală-Familie-Comunitate”,
ed.

Institutul European, Iași

12. Telleri F., (1996), ,,Pedagogia familiei”, ed. Didactică și Pedagogică, București

72