Frotiul periferic. Formula leucocitară.

  45 

FROTIUL PERIFERIC. FORMULA LEUCOCITARĂ. 
 
Formula  leucocitară  reprezintă  raportul  dintre  diferitele  tipuri  de  leucocite.  Această 
determinare se realizează examinând un frotiu de sânge periferic. 
Frotiul  periferic  reprezintă  o  lamă  de  sticlă  pe  care  s‐a  întins  o  picătură  de  sânge.  Se 
obţine  prin  punerea  unei  picături  de  sânge  pe  o  lamă  de  sticlă  și  întinderea  acestuia 
(utilizând o altă lamă de sticlă). Astfel se obţine un strat foarte subţire de sânge. Scopul 

16
este de a obţine o zonă în care celulele sunt distanţate suficient pentru a fi numărate şi 
diferenţiate.  Lama  este  lăsată  să  se  usuce  la  aer  după  care  se  fixează  prin  imersie  în 
metanol.  După  fixare  se  colorează  prin  metoda  May‐Grünwald‐Giemsa.  Pe  lama  astfel 

20
pregătită  se  pot  distinge  unele  caracteristici  ale  celulelor:  structurile  bazofile  (care  se 
colorează cu coloranţi bazici) se colorează în albastru; structurile acidofile sau eozinofile 
(care se colorează cu coloranţi acizi) se colorează în roşu în timp ce structurile neutrofile 

e,
se colorează cu ambii coloranţi şi rezultă o coloraţie violet spre brun. 
 

gi
Există  mai  multe  tipuri  de  leucocite  (globule  albe).  Diferenţa  majoră  între  ele  este 
reprezentată  de  prezenţa  sau  absenţa  granulaţiilor  din  citoplasmă.  Leucocitele  sunt 
lo
clasificate cel mai frecvent în granulocite şi agranulocite. 
io
 
Granulocitele  (leucocitele  polimorfo‐nucleare)  se  împart  în  funcţie  de  caracteristici 
iz

morfologice în: 
–  Neutrofile:  reprezintă  cel  mai  numeros  grup  de  leucocite  prezente  într‐o 
-F

probă  de  sânge,  în  mod  normal.  Pe  frotiul  periferic  citoplasma  neutrofilelor 
prezintă  numeroase  granulaţii  de  culoare  violacee  şi  cu  un  nucleu  de  culoare 
violet‐închis. Neutrofilele au un diametru de 10‐15 µm. Neutrofilele din sângele 
r

periferic  pot  fi  sub‐clasificate  conform  gradului  de  maturizare  indicat  de 
ta

modificările de la nivelul nucleului: 
  – metamielocit – forma cea mai tânără din sângele periferic, prezintă un 
ep

nucleu  mare  rotund  sau  reniform  cu  citoplasmă  abundentă  colorată  într‐un 
albastru deschis; 
  –  neutrofil  tânăr  nesegmentat  prezintă  un  nucleu  alungit  şi  curbat  (în 
dr

formă de potcoavă sau forma literei S) cu citoplasmă abundentă de culoare roz; 
  –  neutrofil  segmentat  –  neutrofilul  matur  cu  un  nucleu  format  din  2 
În

până la 5 segmente sau lobi, cu citoplasmă colorată într‐un roşu pal. 
 
–  Eozinofilul  are  un  diametru  de  12‐14 µm,  nucleul  este  frecvent  mare, 
caracteristic  bilobat  (doi  lobi)  cu  o  citoplasmă  eozinofilică  (roşu  deschis),  cu 
granulaţii mari de mărime uniformă de culoare roz‐roşu cărămiziu, prin colorare 
cu eozină. 
 
 46  Lucrări practice de fiziologie 

–  Bazofilul  are  un  diametru  de  11‐13 µm.  Nucleul  este  în  general  mare, 
neregulat,  având  câteodată  trei  lobi,  cu  o  citoplasmă  bazofilă  conţinând 
granulaţii mari de culoare albastru‐închis care se pot suprapune cu nucleul. 
 
Agranulocitele  (leucocite  mononucleare)  sunt  caracterizate  de  aparenta  absenţă  a 
granulaţiilor din citoplasmă. Deşi numele lor arată o lipsă a granulaţiilor din citoplasmă și 
aceste celule conţin granulaţii (care eventual nu se colorează prin această metodă): 
– Limfocitele au un diametru de 8‐10 µm. Nucleul este mare, în general rotund, 

16
ovalar, eventual uşor neregulat, dantelat. Citoplasma limfocitelor este bazofilă, 
de cantitate mică (în cerc sau semilună în jurul nucleului). 

20
–  Monocitele  sunt  cele  mai  mari  dintre  elementele  figurate  ale  sângelui  cu  un 
diametru  de  15‐25 µm.  Nucleul  este  mare,  rotund,  dantelat  sau  lobat,  iar 
citoplasma este de culoare cenuşiu‐albăstrui. 
 

e,
MATERIALE NECESARE 

gi
 
  – frotiuri periferice colorate  lo
  – microscop optic cu obiectiv de imersie (90x) 
  – ulei de imersie (ulei de cedru) 
io
 
METODA DE LUCRU 
iz

 
-F

Obţineţi iniţial o imagine clară a frotiului periferic cu obiectivul de putere mică (10x). Nu 
mai modificaţi focalizarea pentru pasul următor. Rotiţi parţial turela microscopului în aşa 
fel încât să aveţi acces la zona examinată a lamei între obiectivele 10x şi 90x. Puneţi o 
picătură de ulei de imersie în mijlocul lamei în zona luminată a frotiului. Rotiţi în poziţie 
r

obiectivul  de  imersie  de  90x,  fixat  corect  acesta  atinge  picătura  de  ulei  de  imersie. 
ta

Lucraţi din acest moment numai cu microviza. 
Scanaţi frotiul în zigzag examinând şi centrul şi părţile laterale ale lamei de sticlă. Găsiţi 
ep

astfel  100  de  leucocite  consecutive  şi  identificați‐le  pe  baza  caracterelor  morfologice. 
Notaţi  aceste  leucocite  identificate  în  tabelul  lui  Schilling  (Tabelul  4).  Treceţi  câte  10 
dr

leucocite identificate în fiecare coloană. 
La  sfârșit  curăţaţi  spaţiul  de  lucru!  Ştergeţi  uleiul  vărsat  de  pe  orice  porţiune  a 
În

microscopului  sau  masa  de  lucru.  Asiguraţi‐vă  că  aţi  închis  flaconul  de  ulei  de  imersie. 
NU  CURĂŢAŢI  obiectivul  de  imersie  de  ulei.  Această  operaţie  va  fi  făcută  de  către 
asistentul desemnat! 
 
REZULTATE 
 
Adunaţi  numărul  de  leucocite  de  pe  fiecare  coloană  a  tabelului  lui  Schilling.  Exprimaţi 
rezultatul în procente  
 Frotiul periferic. Formula leucocitară.  47 

 
Tabelul 4. Tabelul Schilling 
tipul de leucocit                      total (%) 
metamielocit                       
neutrofil nesegmentat                       
neutrofil segmentat                       
eozinofil                       
bazofil                   

16
   
limfocit                       
monocit                       

20
total  10  10  10  10  10  10  10  10  10  10  100 
 
 

e,
INTERPRETAREA REZULTATELOR 
 

gi
Raportul normal între diferitele tipuri leucocitare: 
 
lo
metamielocit  < 1 % 
neutrofil nesegmentat  1‐2 % 
io
neutrofil segmentat  55‐65 % 
eozinofil  2‐4 % 
iz

bazofil  0‐1 % 
-F

limfocit  23‐35 % 
monocit  4‐8 % 
 
Modificări ale raportului între diferitele tipuri leucocitare: 
r

 
ta

tip celulă  creștere  scădere 

ep

neutrofil  neutrofilie  neutropenie 

eozinofil  eozinofilie  eozinopenie 
bazofil  bazofilie  bazopenie 
dr

limfocit  limfocitoză  limfocitopenie 

monocit  monocitoză  monocitopenie 
În

 
Neutrofilia  se  referă  la  creşterea  numărului  de  neutrofile  în  sângele  periferic.  Cea  mai 
comună cauză a neutrofiliei este infecţia bacteriană. La fel, numărul de neutrofile creşte 
în orice inflamaţie acută şi poate fi cauzat şi de boli maligne. 
Devierea  la  stânga  înseamnă  prezenţa  în  sânge  în  proporţii  crescute  a  neutrofilelor 
tinere, mai puţin diferenţiate. Acesta în general reflectă eliberarea timpurie, prematură 
a  celulelor  mieloide  din  măduva  osoasă,  locul  de  generare  a  neutrofilelor.  Devierea  la 
 48  Lucrări practice de fiziologie 

dreapta  înseamnă  prezenţa  în  sînge  a  neutrofilelor  îmbătrânite,  hipersegmentate, 

reflectând eliberarea inadecvată sau producţia insuficientă a neutrofilelor. 
Neutropenia se referă la un număr anormal de scăzut de neutrofile. Poate fi cauzat de 
diverse condiţii, de exemplu producţie scăzută în măduva osoasă sau infecţii virale. 
 

16
20
e,
gi
lo
io
iz
r -F
ta
ep
dr
În