4.

CADRE CU NODURI TRANSLABILE (Cross treapta a doua n ≠ 0)

În cazul unor astfel de structuri rezolvarea prin distribuţia şi transmisia momentelor se face în
două trepte.
Fie structura din figură cu S.B cunoscut:

Fig. 4.1
După determinarea coeficienţilor de distribuţie dij ca la o structură cu noduri fixe, rezolvarea
structurii cu noduri translabile are mai multe etape, având în vedere că rezolvarea structurilor se
face în două trepte.
Treapta I prinde efectul încărcărilor exterioare (acţiunea forţelor, variaţia uniformă de
temperatură, cedări de reazeme). În acest scop se încarcă S.B cu încărcările exterioare (acţiunea
variaţei uniformităţii de temperatură şi a cedărilor reazeme se vor analiza ulterior).
Se construieşte deformata barelor punându-se în evidenţă momentele de încastrare perfectă
în treapta I, M ijI (se operează cu momentele spre bară).
Cu aceste momente de încastrare perfectă se face o echilibrare Cross (distribuţii şi
transmisii), de unde rezultă momente echilibrate Cross din treapta I notate prin MijI .
Treapta a doua ţine seama de efectul deplasărilor pe direcţia gradelor de libertate elastică,
numărul acestor deplasări fiind egal cu m.
În acest scop se impun succesiv S.B. deplasări (translaţii) pe direcţia fiecărui grad de
libertate q în parte. Se construiesc deformatele corespunzătoare, punându-se în evidenţă
momentele de încastrare perfectă notate prin Mijq (momente de încastrare perfectă din deformata
q).
Se operează cu momente spre bară corespunzător fiecărui grad de libertate în parte, se
face o echilibrare Cross (distribuţie şi transmisie) cu momentele de încastrare perfectă Mijq ,
rezultând momentele echilibrate Cross din deformata q, notate prin Mijq :

Pentru structura exemplificată se procedează astfel:

a) se impune sistemului de bază o deplasare arbitară y arb
a pe direcţia gradului de libertate a,
se construieşte deformata corespunzătoare punându-se în evidenţă momentele de încastrare
perfectă Mija (se operează cu momente spre bară) (Fig. 4.2).

Observaţie:
Deoarece deplasata impusă este arbitrară, deci poate avea orice valoare, rezultă că întregul
produs EI  y arb
a are un caracter arbitrar şi de aceea este impus (fig. 4.3).Produsul EI  y arb
a se
 ia de ordinul miilor. Cu aceste momente de încastrare perfectă se face echilibrarea Cross,

rezultând momentul echilibrat Cross din deformata Mija :

Fig. 4.2 Fig. 4.3

b) se impune S.B. o deplasare arbitrară pe direcţia gradului de libertate. Se construieşte
deformata corespunzătoare punându-se în evidenţă momentul echilibrat Cross din deformata b
Mijb (Fig. 4.3).
Observaţie:
Deoarece deplasarea impusă y arb
b este arbitrară rezultă că întregul produs EI  y arb
b are
caracter arbitrar, deci se impune şi anume: EI  y arb
b  EI  y a
arb
(fig. 4.3). Cu aceste momente de
încastrare perfectă se face echilibrarea Cross ca pentru o structură cu noduri fixe, de unde

rezultă momente echilibrate Cross din deformata b Mijb :

Deoarece momentele de încastrare perfectă din toate deformatele q ( Mijq ) au caracter
arbitrar (s-au impus produsele EI  y arb
q ) rezultă că şi momentele echilibrate Cross corespunzătoare

M ijq au un caracter arbitrar şi ca urmare, ele vor trebui corectate cu nişte factori de corecţie
corespunzători fiecărei deformate în parte notate cu Xq.
Aceşti factori de corecţie se determină din coordonatele de echilibru static a structurii
exprimat sub forma generală a lucrului mecanic virtual (LMV).
În acest scop se introduc articulaţii în toate nodurile rigide şi în reazemele încastrate.
Structura se transformă într-un mecanism şi se impun succesiv deplasări virtuale egale cu 1 (unu)
pe direcţia fiecărui grad delibertate în parte. Se construiesc deplasatele corespunzătoare şi se pun
condiţiile ca LMV = 0 pentru fiecare deplasată.
Condiţia de LMV = 0 este: LMV produs de momentele echilibrate Cross din toate deformatele
r, de momentele echilibrate Cross din treapta I parcurgând rotirile barelor din deplasata q şi de
forţele exterioare parcurgând deplasările pe direcţia lor în deplasata q să fie egal cu zero, iar forma
m
generală a ecuaţiei este:  L qr X r  L qI (4.1), în care: Lqr este lucru mecanic virtual produs de
r a

momentele echilibrate Cross din deformata r a rotirile barelor din deplasata q  :

q
ij

 
L qI    M ijI  M Iji  qij (4.2), LqI este lucru mecanic virtual LMV produs de momentele echilibrate
Cross din treapta I M ijI   şi de forţele exterioare Pk parcurgând deplasările pe direcţiile lor în
    
deplasata q qij : L qI    M ijI  M Iji  ijq    Pk qk (4.3), Xr este factorul de corecţie a momentelor
echilibrate Cross din deformata r M  . r
ij

Practic, pentru structura exemplificată se intrioduc articulaţii în toate nodurile, inclusiv în

încastrările 4 şi 6 şi se impun succesiv deplasări virtuale egale cu 1 (unu) pe direcţiile fiecărui grad
de libertate în parte, se construiesc deplasatele corespunzătoare punându-se în evidenţă rotirile
barelor şi deplasările pe direcţia forţelor.

Fig. 4.4 Fig. 4.5

Se impune o ecuaţie de LMV = 0, rezultând un sistem cu două ecuaţii şi două necunoscute
 L X  L ab X b  L aI  0
Xa, Xb din particularizarea relaţiei (4.1):  aa a (4.4), în care: Laa este LMV produs
L ba X a  L bb X b  L bI  0
 
de momentele echilibrate Cross din deformata a M ija parcurgând rotirile barelor din deplasata a
 ; L
a
ij aa 
  M  M a
ij
a
ji  a
ij (4.5);
Lab este LMV produs de momentele echilibrate Cross din deplasata a M ijb   parcurgând rotirile
 
barelor din deplasata a  ija : L ab    M ijb  M bji  ija   (4.6);
LaI este LMV produs de momentele echilibrate Cross din treapta I M ijI şi de forţele exterioare  
parcurgând rotirile şi deplasările pe direcţiile lor din deplasata a: L aI    M ijI  M Iji  ija  P1a1  
(4.7);
Lba este LMV produs de momentele echilibrate Cross din deplasata a M ija parcurgând rotirile  
 
barelor din deplasata b  ija : L ba    M aij  M aji  ijb   (4.8);
Lbb este LMV produs de momentele echilibrate Cross din deformata b M ijb parcurgând rotirile  
 
barelor din deplasata b  ; L bb    M  M 
b
ij  b
ij
b
ji  b
ij (4.9);
LbI este LMV produs de momentele echilibrate Cross din treapta I M ijI şi de forţele exterioare  
parcurgând rotirile şi deplasările pe direcţiile lor din deplasata b: L bI    M
 M Iji  ijb  P2 b2 (4.10). I
ij 
După determinarea factorului de corecţie Xq, momentele finale spre bară cu ajutorul cărora
se trasează diagrama de momente finală, se obţine aplicând principiul suprapunerii efectelor:
m
M ij  M ijI   M ijq X q (4.11)
qa

Relaţia (4.11) particularizată pentru structura exemplificată este: M ij  M ijI  M ija x a  M ijb x b
(4.12).
Pentru trasarea diagramelor de forţe tăietoare V şi de forţe axiale N, se procedează la fel ca
în varianta analitică a metodei deplasărilor.
5. ETAPELE DE CALCUL ÎN REZOLVAREA UNEI STRUCTURI CU NODURI
DEPLASABILE PRIN PROCEDEUL DISTRIBUŢIEI ŞI TRANSMITERII
MOMENTELOR ÎN DOUĂ TREPTE (CROSS)
1. Determinarea gradului de nedeterminare cinematic-elastic: Z = N + m;
2. Alcătuirea SB geometric determinat;
3. Determinarea coeficienţilor de distribuţie dij ca pentru un cadru cu noduri fixe;
4. Treapta întâia:
 
Determinarea momentelor de încastrare perfectă M ijI rezultate din acţinea încărcărilor
exterioare (forţe, variaţii de temperatură, cedări de rezeme);
 
Echilibrarea Cross a de încastrare perfectă M ijI ca pentru o structură cu noduri fixe, de
unde rezultă momentele echilibrate Cross din treapta I.
Observatii:
A. Dacă structura ar fi fost un cadru cu noduri fixe (m = 0) momentele obţinute în această
 
etapă M ijI sunt momente finale cu ajutorul cărora se trasează diagramele de eforturi;
B. Dacă structura este încărcată doar cu forţe concentrate în noduri (nu există încărcări pe
bare), etapa 4 (treapta întâia) lipseşte şi în relaţia (4.3) lipsesc primii termeni din dreapta;
C. Dacă structura este supusă unei variaţii uniforme de temperatură, în relaţia (4.3) lipseşte
termenul doi din dreapta;
D. În cazul în care structura este încărcată doar cu forţe concentrate în noduri, în relaţia
(4.11) lipseşte primul termen din dreapta.
5. Treapta a doua:
Pentru fiecare grad de libertate în parte q se construiesc deformatele corespunzătoare
prin impunerea SB unei deplasări arbitrare y arb q , se construiesc deformatele
corespunzătoare punându-se în evidenţă momentele de încastrare perfectă
 
corespunzătoare M ijq ;
 
Pentru fiecare din pachetul de momente M ijq se face câte o echilibrare Cross ca pentru o
structură cu noduri fixe, de unde rezultă momentele echilibrate Cross din deformate q
 
M ijq ;
6. Determinarea factorilor de corecţie Xq, a momentelor echilibrate Cross din deformatele q
 
M ijq . În acest scop se introduc articulaţii în toate nodurile rigide şi rezemele încastrate,
structura transformându-se într-un mecanism căruia i se impun succesiv deplasări virtuale
egale cu 1 (unu) pe direcţia fiecărui grad de libertate q în parte, se construiesc deplasatele
corespunzătoare punându-se în evidenţă rotirile barelor şi deplasări pe direcţia forţelor. Într-o
1
deplasată q, rotirea unei bare ij în deplasata q este:  ijq  (4.13)
 ij
Se scrie sistemul de ecuaţii de LMV = 0, prin particularizarea relaţiei (4.11). Se calculează
coeficienţii necunoscutelor Lqr şi termenii liber Lqi prin particularizarea relaţiei (4.2) şi (4.3), se
rezolvă sistemul de ecuaţii obţinându-se factorii de corecţie xq.
7. Calculul momentelor finale prin particularizarea relaţiei (4.11) şi trasarea diagramelor
finale de momente;
8. Calculul forţelor tăietoare şi trasarea diagramelor de forţe tăietoare (forma analitică a
metodei deplasărilor);
9. Calculul forţelor axiale şi trasarea diagramelor de forţe axiale.

6. ACŢIUNEA VARIAŢIEI UNIFORME DE TEMPERATURĂ ŞI A

CEDĂRILOR DE REAZEME
În cazul acestor tipuri de acţiuni, singurul aspect ce se modifică este cel referitor la
determinarea momentelor de încastrare perfectă Mij pentru:
 
a) determinarea vectorului Sip al termenilor liberi în forma analitică a metodei deplasărilor;
b) detrminarea vectorilor {P} a încărcărilor exterioare reduse la noduri pe direcţiile acestora
din varianta matriceală a metodei deplasărilor;
 c) rezolvarea etapei 4.1 în procedeul distrbuţiei şi transmiterii momentelor în două trepte.
Toate celelalte etape, indiferent de varianta metodei, nu se modifică.
Pentru determinarea momentelor de încastrare perfectă, se încarcă SB geometric
determinat, cu creştrea varaţiei uniforme de temperatură sau cu cedările de reazeme, se
construiesc deformatele corespunzătoare, punându-se în evidenţă momentele de încastrare
perfectă care se calculează.

1. Acţiunea variaţiei uniforme de temperatură

Fie structura precedentă supusă unei variaţiii uniforme de temperatură. Se încarcă S.B cu
această creştere de temperatură şi se construieşte deformata corespunzătoare.
Pentru construirea deformatei se pleacă de la un nod legat la teren prin două bare (nodul 3).
Datorită creşterii uniforme de
temperatură, bara 3-5 se alungeşte în sus cu
o cantitate Δℓ35, nodul 3 ajungând în poziţia 3’.
Datorită prezenţei pendulului orizontal
din 3, acest nod nu se poate deplasa pe
orizontală, bara 3-5 alungindu-se fără să se
desfăşoare transversal (rămâne dreaptă) şi ca
urmare, nu se produc momente pe această
bară.

Fig. 4.6
Nodul 1
Se face abstracţie de verticala 1-4, considerând întâi că doar orizontala 1-3 care, datorită
creşterii uniforme de temperatură se alungeşte către stânga (prezenţa pendulului orizontal
împiedică alungirea către dreapta).
Se face abstracţie de orizontala 1-3, considerând că nodul 1 (unu) este legat de 4 şi acesta
se alungeşte în sus cu o cantitate Δℓ14:  ij   t  t 0m   ij (4.14)
În această situaţie, nodul 1 (unu) se găseşte atât în 1’ (unu prim) cât şi în 1” (unu secund).
Noua poziţie se obţine combinând geometric cele două deplasări. Noua poziţie a nodului 1 (unu)
este la intersecţia perpendiculară a celor două direcţii de deplasare.
Ca urmare a acestei poziţii, bara 1-4 se va deforma ca o bară dublu încastrată rotirile în
extremităţi fiind nule, iar bara 1-3 ca o grindă încastrată în stânga (rotire nulă şi articulată în
dreapta) cu rotire liberă.
Nodul 2
Într-o primă fază, se consideră că nu mai acţionează variaţia uniformă de temperatură, prin
faptul că nodul 3 s-a deplasat pe verticală cu o cantitate Δℓ35 şi va determina ca în această fază
nodul 2 să fie impins pe verticală în sus cu aceeaşi cantitate Δℓ35. Din acest moment intervine
creştrea de temperatură, se face abstracţie de bara orizontală 2-6 şi doar extremitatea barei 2’-3’
care, datorită creşterii uniforme de temperatură se va alungi pe verticală în sus cu o cantitate Δℓ23.
Se face abstracţie de verticală şi se consideră bara 2-6 care se alungeşte către stânga cu o
cantitate Δℓ26. În aceste condiţii, nodul 2 trebuie să se gasească atât în 2’ cât şi în 2’’, noua poziţie
obţinându-se combinând geometric cele două deplasări (punctul de intersectţie a nodurilor la cele
două direcţii de deplasare). În această situaţie, cele două bare 2-3 şi 2-6 se vor deforma ca două
grinzi dublu încastrate (rotiri nule în capete).
 6EI14 6EI  6EI 6EI
M14  M 41  k14 rel
14  2
 13  2 14  t  t 0m   13 , M 23  M 32  k 23 rel23  2 23  36  2 23  t  t 0m   26
 14  14  23  23
 3EI13
 14   35    3EI2 13  t  t 0m  14   35 

M13  k13 rel
13   2
 13  13
6EI 6EI
 k 26 rel26   2 26  35   23    2 26  t  t 0m  35   23 

M 26  M 62
 26  26

Fig. 4.7
Datorită creşterii uniforme de temperatură, bara 2-4 se alungeşte pe verticală, nodul 2
ajungând în 2 .
Prezenţa pendulului orizontal determină ca nodul 2 să nu se poată deplasa pe orizontală,
astfel că aceasta este poziţia finală a nodului 2, iar bara 2-4 rămâne rectilinie (cele 2 noduri sunt pe
aceeaşi verticală).
Nodul 1
Se face abstarcţie de bara 1-3 considerând doar bara 1-2 care, datorită creşterii uniforme de
temperatură se alungeşte către stânga pe direcţia barei.
Se face abstarcţie de bara 1-2 şi se consideră doar bara 1-3 care se va alungi cu o cantitate
Δℓ13 până în punctul 1’. În aceste condiţii, nodul 1 (unu) trebuie să se găsească atât în 1’ cât şi în
1’’, noua poziţie a nodului 1 (unu) se obţine combinând geometric cele două deplasări în punctul de
intersecţie a normalelor la direcţiile de deplasare.
Bara 1-2 se desfăşoară ca o grindă dublu încastrată (rotiri nule în capete).
11'  12   
rel  AB  B1  1  tg     13  tg    t  t m0   13  tg  12 
cos  cos  cos  
14

 3EI13   
M13  k13 rel
13    t  t 0m   13  tg  12 
2
 13  cos  
11 '
 13
rel  11'  2c  1B  B1'  2c  11'  tg   22  cos    12  tg    14  cos  
cos  cos 
12

  
  t  t m0   12  tg  13   14  cos  
 cos  
 6EI12   
M12  M 21  k12 rel
12    t  t 0m  13   12  tg   14  tg 
 cos 
2
 12 
Observaţii:
1. Dacă rigiditatea EIij se exprimă în kNm2, momentele se exprimă în kNm;
2. Dacă rigiditatea EIij se exprimă în daNm2, momentele se ecxprimă în daNm.
2. Acţiunea cedărilor de reazeme
Se va vedea aplicaţia de la paragraful 4.5.3 – cedări de reazeme.
7. APLICAŢIE
Să se traseze diagramele de eforturi pentru structura SND, utilizând procedeul Cross treapta
a-IIa.

Fig. 4.8
A. Stabilirea gradului de nedeterminare cinematic-elastic: Z  N  m
- Se determină numărul nodurilor rigide:
2 - 3
1 - 3 3 - 2 
nod 1  nod 3  nod 2 2 - 4  N  3 (3 blocaje de nod)
1 - 7 3 - 8 2 - 6

- Se introduc articulaţii în reazemele rigide şi în încastrare, determinându-se astfel
blocajele de nod pe direcţia translaţiei:

Fig. 4.9

m      r  3c  2  2  4  4   (1 1  3  2)  3  7   2  2  Z  N  m  3  2  5  se
introduc 3 blocaje de nod şi 2 penduli pe directia gradelor de libertate.
B. Alcătuirea sistemului de bază SB geometric:
- se blochează nodurile rigide şi parţial rigide la rotire 1, 2, 3.

Fig. 4.10
k ij
C. Determinarea coeficientului de distribuţie d ij  , kij este rigiditatea absolută la rotire a
ki
barei ij, k i   k ij este suma rigidităţilor absolute la rotire a nodului i:
- calculul se realizează pe noduri blocate;
- se verifică în final dacă  d ij  1
  3EI0  k13
k13  3  EI0 d13  k  0.333
nod 1   k 1   k 2  k 13  k 17  3EI 0   1
 d 1j  d 13  d 17  1
4 E  1,5 I k
k  0
 2EI0 d17  17
 0.667
 17 3  k1

 k 24
 3 E  3I 0 d 24   0.5
k
 24   3 EI k2
3
0

 3 E  2I 0  k
nod 2k 26   2EI 0  k 2   k 2  k 24  k 26  k 23  6 EI 0  d 26  26  0.333 
 3  k2
 k  4 EI 
0
 EI 0 k

23
4 d 23  23  0.167
 k2
 d 2j  d 24  d 26  d 23  1

 4EI 0  k 32
 k 32  4  EI 0 d32  k  0.25
nod 3   k 3   k 3  k 32  k 38  4 EI 0   3
 d 3j  d 32  d 38  1
3E  3I 0 k 38
k 38   3EI 0  d   0.75
 3  38 k 3

D. Cross treapta I:
- se ţine cont de forţele exterioare;
- se construiesc pe SB deformatele, cu momentul de încastrare perfectă:
p 2 p 2
M 32   2667daN  m M 23    M 32  2667daN  m
12 12
- se fac echilibrări Cross:
Faza I: nod 3
- momente de dezechilibru în nod: se începe echilibrarea nodului cu cea mai mare valoare
M 32I  2667 ;
Distribuţia: se înmulţeşte M3 cu dij (valorile se trec cu semn schimbat → nodul este în echilibru
(  M 3  0 ): 2667  0.25  667
Transmisia: în capatele opuse încastrate în SB se transmit momente de distribuţie cu factorul de
transmitere de 0.5:  667  0.5  334
Verificare:  667  2667  2000  nodul 3 este echilibrat;
Faza II: nod 2
Distribuţia:  334  2667 0.167  501;  334  2667 0.5  1501;  334  2667 0.333  999;
Transmisia: 501  0.5  251
Verificare: 999  2667  334  501  1501  0  nodul 2 este echilibrat;
Faza III: nod 3
Distribuţia: 251 0.25  63; 251 0.75  188
Transmisia: M 3  458  0.5  229
Verificare: 251  63  188  0  nodul 3 este echilibrat;
Faza IV: nod 2
Distribuţia:  32  0.167  5;  32  0.5  16;  32  0.333  11
Transmisia: 5  0.5  2.5  3
Verificare: 11  16  5  32  0  nodul 2 este echilibrat;
Faza V: nod 3
Distribuţia: 3  0.25  1; 3  0.75  2
Transmisia: nu se mai face deoarece valorile sunt foarte mici  toate nodurile sunt în echilibru;
Valorile finale ale momentelor: M 2stg  1516; M 2dr  2527 ; M 26  1011; M 32  2190; M 38  2190 .
 Fig. 4.11 Fig. 4.12
Observaţii:
- dacă structura ar fi fost un cadru cu noduri fixe ( m  0 ), aceste momente ar fi chiar
momenetele finale cu ajutorul cărora s-ar trasa diagramele de eforturi finale;
- dacă structura ar fi acţionată doar de forţe concentrate în noduri (nu există încărcări),
etapa 4 (treapta I) ar lipsi.
E. Cross treapta II (depinde de efectul deplasărilor de direcţia gradelor de libertate) a şi b:
- se impune SB-ului o deplasare arbitrară y aarb pe direcţia gradului de libertate a;
- se construieşte pe SB deformata corespunzătoare, punându-se în evidenţă momentul de
încastrare perfectă;
- se operează cu momente spre bară;
- se impune EI 0  y arb a  4000
 6 E  1,5 I 0 arb 9
m17a  m71
a
 k 17  y aarb  y a   4000  4000 ,
32 9
 6 EI 3  3E  3I 0 arb 9
a
m 23  m32
a
 k 23  y aarb   2 0 y aarb    4000  1500 , m38
a
 k 38  y aarb  y a   4000  4000
6 8 32 9
- se începe echilibrarea Cross:

Fig. 4.13
Faza I: nod 3
- momente de dezechilibru în nod: se începe echilibrarea nodului cu cea mai mare valoare
M 32I  2667 ;
Distribuţia: se înmulţeşte M3 cu dij (valorile se trec cu semn schimbat → nodul este în echilibru
(  M 3  0 ):  1500  4000   0.25  625;  1500  4000   0.75  1875
Transmisia: în capatele opuse încastrate în SB se transmit momente de distribuţie cu factorul de
transmitere de 0.5:  625  0.5  313  nodul 3 este echilibrat;
Faza II: nod 2
Distribuţia:  1500  313 0.167  303;  1500  313 0.5  906;  1500  313 0.333  604
Transmisia: 303  0.5  152  nodul 2 este echilibrat;
Faza III: nod 3
Distribuţia: 152  0.25  38; 152  0.75  114
Transmisia: 38  0.5  19  nodul 3 este echilibrat;
Faza IV: nod 2
Distribuţia: 2  0.25  0; 2  0.75  2
Transmisia: nu se mai face deoarece valorile sunt foarte mici  nodul 2 este echilibrat;
Faza V: nod 1
Distribuţia: 4000  0.667  2668; 4000  0.333  1332
Transmisia:  2668  0.5  1334
Valorile finale ale momentelor: m 24  916; m 23  15267 ; m 26  610; m 32  2009; m 38  2009;
m13  1332; m17  1332; m 71  2666;

Fig. 4.14 Fig. 4.15

F. Cross treapta II (depinde de efectul deplasărilor de direcţia reazemului b :
- se impune SB-ului o deplasare arbitrară y arb
b pe direcţia gradului de libertate b;
- se construiesşte pe SB deformata corespunzătoare, punându-se în evidenţă momentul
de încastrare perfectă;
- se operează cu momente spre bară;
- se impune EI 0  y arb
b  4000

 3EI 0 arb 3  3E  2 I 0 arb 2

m13b   k 13  y barb   2
 y a    4000  1333 , m 26
b
  k 26  y barb   2
y b    4000  2667
3 9 6 3

Fig. 4.16
- se începe echilibrarea Cross:
Faza I: nod 1
- momente de dezechilibru în nod: se începe echilibrarea nodului cu cea mai mare valoare;
Distribuţia: se înmulţeşte M3 cu dij (valorile se trec cu semn schimbat → nodul este în echilibru:
 1333  0.667  444;  1333  0.333  889
Transmisia: în capatele opuse încastrate în SB se transmit momente de distribuţie cu factorul de
transmitere de 0.5: 889  0.5  445  nodul 1 este echilibrat;
Faza II: nod 2
Distribuţia:  2667  0.167  888;  2667  0.5  1334;  2667  0.333  445
Transmisia: 445  0.5  152  nodul 2 este echilibrat;
Faza III: nod 3
Distribuţia: 223  0.25  56; 223  0.75  167
Transmisia:  56  0.5  28  nodul 3 este echilibrat;
Faza IV: nod 2
Distribuţia:  28  0.167  5;  28  0.5  14;  28  0.333  9
Transmisia: 5  0.5  2.5  3  nodul 2 este echilibrat;
Faza V: nod 3
Distribuţia: 3  0.25  1; 3  0.75  2
Transmisia: nu se mai face deoarece valorile sunt foarte mici  nodul 3 este echilibrat;
Valorile finale ale momentelor: m 24  1348; m 23  422 ; m 26  1770; m 32  169; m 38  169;
m 13  889; m 17  889; m 71  445;

Fig. 4.16 Fig. 4.17

G. Determinarea factorilor de corecţie Xa şi Xb a momentelor echilibrate Cross m ija ,b :

- se impune condiţia ca LMV produs de m ija , b şi de forţele exterioare, parcurgând rotirile şi
deplasările succesive din deplasatele corespunzătoare gradelor de libertate, să fie nule;
- se introduc articulaţii în noduri şi încastrări, impunând succesiv deplasări virtuale egale cu
unu pe direcţia fiecărui grad de libertate;
 L aa X a  L ab X b  L aI  0
 , în care L aa , L ab , LIaI sunt LMV pe deplasata a produs de momentul m aij ,
L
 ba a X  L bb X b  L bI  0
m ijb , m ijI şi forţele exterioare şi L ba , L bb , LIbI sunt LMV pe deplasata produs de momentul m ija , m ijb ,
m ijI şi forţele exterioare;
- se construiesc deplasatele corespunzătoare:

Fig. 4.18 Fig. 4.19

- având în vedere principiul reciprocităţii LMV, L ab  L ba ;
- eroarea între cele două valori nu trebuie să fie mai mare decât 1%:

 241   240.58
%   100  0.17%  1%
 240.58
 Laa 
 M 23a  M 32a  23
a
 
 M 38a  38a  M 17a  M 71a  17a 

 Lab  M b
23  M 32b  b
26  M 38b  38
b
 M b
17  M 71
b
 b
13
 LI
 aI  M I
23  M 32I  a
23  M 38I  38a  R  0.5
 
 Lba  M 26a  26
b
 M 13a  13b
L  M 26
b
 26
b
 M 13b  13b
 bb
 LIbI  M 26I  26
b
 F 1
 1 1 1
 Laa  1526  2010  2010  1332  2666  2887
4 3 3

L 1 1 1
 422  169  169   889  445  240.58
 ab 4 3 3

1 1
 LIaI   2527  2190  2190  8000  0.5  4645.17
 4 3  2887 X a  240.58X b  4645.17  0
  
L 1 1   241X a  886 X b  4337  0
 610  1332  241
 ba 3 3
 1 1
 Lbb  1770  889  886
 3 3
 I 1
 LbI  1010  4000  1  4337
 3
 X a  1.23

X b  4.56
4920
- se determină relaţiile impuse: EI0  y a  4000  1.23  4920  y a  ,
EI0
18420
EI0  y b  4000  4.56  18420  y b 
EI0

H. Calculul momentelor finale şi trasarea diagramelor finale de eforturi:

- se determină aplicând principiul suprapunerii efectelor: M ij  M ijI  M ija X a  MA ijb X b , dar în
cazul cadrelor, termenul M ijI  0
M 71  0  2666  1.23  445  4.56  5308 , M 17  0  1332  1.23  889  4.56  5693
M 13  0  1332  1.23  889  4.56  5693 , M 24  1517  916  1.23  1348  4.56  8785
M 25  1010  610  1.23  1770  4.56  6307 , M 23  2527  1526  1.23  422  4.56  2478
M 32  2190  2010  1.23  169  4.56  486 , M 38  2190  2010  1.23  169  4.56  486

Fig. 4.20 Fig. 4.21

I. Calculul forţei tăietoare:
- se izolează fiecare bară care se încarcă cu momenetele din capete şi cu eventualele
încărcări de pe bară pentru care se calculeză reacţiunile;
- reacţiunile vor deveni chiar forţele tăietoare din bară.

Fig. 4.22

Fig. 4.23
J. Calculul forţei axiale:
- se izolează fiecare nod care se încarcă cu eventualele încărcări concentrate din nod şi
 x i  0
forţele tăietoare din capetele de nod şi se pun condiţiile de echilibru static: 
 yi  0
- se pleacă întotdeauna cu un nod în care concură două capete de bară.

Fig. 4.24
 Fig. 4.25
7.2 Să se rezolve structura static nedeterminată supusă unor variaţii de temperatură. O bară este
înclinată cu un unghi  faţă de orizontală.
- se încarcă SB cu creşteri uniforme de
temperatură;
- se cpnstruieşte defortmata corespunzătoare,
punându-se în evidenţă momente de încastrare
perfectă;
- se opereată cu momente spre bară sau spre
nod, după caz;
- conform deformatei, se începe cu un nod legat
prin două bare de două puncte fixe (nod 2);
- bara 2-4, ca urmare a creşterii de temperatură
se alungeşte în sus cu o cantitate Δℓ24;
- deoarece nodul 2 este legat prin pendul
orizontal, acesta nu se poate deplasa pe
Fig. 4.26 orizontală, rămânând pe aceeaşi verticală;
- bara 2-4 rămâne dreaptă (nu se deformează);

- în continuare, se trece la nodul 1 şi iniţial se

face abstracţie de bara 1-2;
- cantitatea cu care bara 1-2 se alungeşte este
Δℓ12, nodul 1 ajungând în poziţia 1’’;
- deoarece nodul 1 trebuie să se găsească
concomitent în 1’ şi 1’’, se combină geometric cele
două deplasări (se duc perpendiculare la direcţiile
celor două deplasări ale nodurilor corespunzător
celor două bare);
- bara 1-3 se deformează ca o grindă încastrată
în 1 (tangenta la axa deformată este verticală) şi
articulată (rotire liberă în 3);
- bara 1-2 se deformează ca o grindă dublu
încastrată (tangenta la axa deformată în 1 şi 2
trebuie să fie paralelă cu axa barei 1-2).

Fig. 4.27

 24   t  t 0m   24  10 5  30 0  6  0.0018m ,  13   t  t 0m   13  10 5  30 0  3  0.0009m
 12   t  t 0m   12  10 5  30 0  5  0.0015m ,  12  3 2  4 2  5m
 3EI0 rel 3 sin   0.6
M13  k13  rel
13  13 , tg   0.75  
cos   0.8
2
3 4
 1'' C  12 0.015
rel
13  AB  BC  1Atg    13 tg   0.0009  0.75   0.00255 m
cos  cos  0 .9
 1  6E  2I0 rel
M13  k13  rel
13   0.0025  1.5  105  127.5kNm , M12  M21   k12  rel
12    12
3 52
1A  13  12
rel
12  11  DE  1A  B1  DE 
'' ''
 1'' Ctg  D 2 cos     12 tg   24 
cos  cos  cos 
0.0009
  0.0015  0.75  0.0018  0.80  0.00081m
0.8
12
M12  M21   2 1.5  105  0.00081  58.32kNm
5
7.3 Să se rezolve structura static nedeterminată supusă unor cedări de reazeme. O bară a structurii
este înclinată cu un unghi  faţă de orizontală.

Fig. 4.28 Fig. 4.29

3 sin   0.6 4EI0 4 20 

tg   0.75   , M42  k 42         1.5  105   3490kNm
4 cos   0.8 6 6 1800
1
M24  M42  1745kNm
2
   3EI 0 1
M 13   k 13  rel '
13   k 13  11   k 13  tg   2
 1.5  10 5  0.02  0.75  750 kNm
 v  tg  
3 3
   6E  2I 0 v 12 0.02
M 12  M 21  k 12  rel ''
12  k 12  11   k 13  tg     1.5  10 5   1800kNm
5 2
cos  25 0.8