Sunteți pe pagina 1din 5

Poezie

revistaluceafarul.ro/index.html

Sarra Soare
(debut)

Insomnie

mă întorc
de pe o parte
pe alta
e trecut de 2
și azi voi fi zombie:
fără creier, conștiință
ori amintiri
mă voi târî
prin cotidian
cu ochi întredeschiși
și membre crude
nu voi înțelege
cât de prețios e timpul
și ce frumos
știe el să lucească
în sufletele odihnite.
pentru gândurile
care mor de stres,
nu există înviere.

Podele

nesomnului meu
i-au crescut
unghiile la picioare:
zgârie parchetul
când se duce la baie
și nu-l mai încap
papucii de casă
cu talpă groasă.
I-aș aduce un pahar
de lapte cu miere,
dacă l-ar sorbi
pe alte podele.

Scame de zi

mă întreb
ce oră este acum
în celălalt capăt
al sufletului tău
soarele a asfințit
sau e încă plină
terasa din colț
de voci agitate și tinere?
Vorbesc despre meciul
1/5
care s-a încheiat prost
și despre vreme,
e sigur.
Nu se fumează
în sufletul tău,
cu toate că
podeaua
e
scrum.

Retină

ești robul retinei,


mi-ai spus.
vezi orice schimbare
de linie
de pe chipul meu,
orice curbă
nou-născută
în suflet...
mai devreme
m-am demachiat
și aziul meu
zace pe dischetele
pline de rimel
dintre noi.
Tot mai crezi
că poți face pronosticuri
despre m(â)ine?

Virtual

vei avea mereu


o linie directă
cu mintea mea
îmi poți lăsa
mesaje vocale,
bilețele,
scrisori
(dacă ai timp
să lași cuvintele
să ți se facă șireturi).
Eu o să verific,
cât de des pot,
cotidianul nostru
intersectat
și cutiile lui poștale.
Nu fi trist!
rămânem conectați:
nu ne vorbim direct,
nu ne dăm întâlniri,
nu ne suntem reali.
(dar ce mai este?)

Hopeless

mama a făcut focul


în lumea mea
de 16 m pătrați.
2/5
miroase a fum,
a radio
și a noapte
cu dinți de felinar.
Nu știu prin ce
hocus-pocus totuși
ploaia mă udă
și, ca și mine,
niciun gând
de-al meu
nu știe să înoate.

Justificare

am luat liftul
până jos,
în fundul ființei mele,
unde toate fibrele
miroseau
a chiftele
cu ceapă verde
și usturoi.
Îmi era așa de foame,
că m-am pus la masă
direct pe asfalt
(era proaspăt
și lipicios)...
asta ca să înțelegi tu
de ce sunt goală
pe dinăuntru.

Curaj

ai urcat
până la ultimul etaj
în mine.
Nu știu cum ai reușit
(pe scara de incendiu,
din balconul vecin,
de pe acoperiș)
Coboară încet
și fără cuvinte
ori cer să fii exilat
în bucata de lume
care nu te iubește
în mine!

Confesiune

nu a fost ușor
să mă cațăr
printre cuvinte:
unele erau moarte demult
și duhneau
a realități infectate,
altele se zbăteau
într-o agonie teatrală
de telenovelă,
celelalte se ascundeau
3/5
ca niște refugiați:
neîncrezătoare în viitor,
rușinate de pantalonii evazați
ai trecutului,
de perciunii lungi
și coafurile Beatles.
Am fost călcată în picioare
de multe cuvinte,
până să urc
la ochii limpezi ai lui
„te iert, pentru că
am înțeles”.

Nepotrivire

întotdeauna
a fost vorba despre
felul în care
îți legai șireturile
la ziua de ieri.
Îl lăsai pe unul mai lung
și te împiedica
pe neașteptate,
se murdărea
și făcea clipele
să miroasă
a noapte,
nămol,
nehotărâre.
eu am trecut
la balerini
(indiferent de anotimp)
tu îți porți
singur
aceiași adidași
cu poteci inegale.

Despre cârlige

la mine acasă
fiecare își are
cârligul lui
de umblat în focul
din sobă
(le-a făcut tata
când s-a umplut de dorul
bunicilor lui
de la câmpie).
Problema e că eu
l-am primit pe-al meu
mai târziu
și am învățat singură
să îmblânzesc flăcările,
să citesc în scântei –
stele într-un univers de pământ
ars –
să-i fac respirație artificială
focului născut prematur
și să plâng
la poveștile lemnelor
cu guri pline
de salivă.
4/5
Dacă mă gândesc mai bine,
aș prefera
să-mi donez cârligul
sau să-l vând la fier vechi...
prea multe zile din an
mă ispitesc
să le dau foc
nopților.

Delete

mi-a înțepenit degetul


pe delete
și rândurile negre,
aliniate în creierul meu,
se scurtează și dispar...
s-a făcut mai multă lumină
în mine
de când nu mai am
chestii vechi de citit
în singurătate.
O să-mi scot
și sentimentele trecute
la vânzare în curte.
Golesc podul
și pornesc la shopping
prin viață.

Mâine

mi-am luat bilet


pentru ziua de mâine
unii mi-au spus că
m-am grăbit,
că puteam aștepta liniștită
ofertele,
black-fridayurile,
vreun chilipir,
că nu se ia nimic
în avans
și cu bani în mână.
Negociezi pe lumină
(oferi puțin
și ceri mult)
Eu m-am păcălit:
am luat un bilet scump
la un spectacol
fără garanția
unui loc în distribuție

5/5