Sunteți pe pagina 1din 13

Legendele figurilor

 2-1: Coloraţia Gram

Principiu: După colorare cu violet de metil şi mordanţare cu soluţie iodo-iodurată


(Lugol) unele bacterii rezistă la decolorarea cu alcool şi rămân violete (sunt gram–
pozitive), altele se decolorează şi le putem recolora în roşu cu fucsină (sunt gram–
negative). Comportamentul diferit al bacteriilor în coloraţia Gram îl numim afinitate
tinctorială.
Indicaţii: aspectul morfotinctorial al bacteriilor în coloraţia diferenţială Gram este
caracter taxonomic primar util pentru clasificarea preliminară a bacteriilor urmăriţi partea
dreaptă a figurii).
Procedura (urmăriţi partea stângă a figurii):
A. Colorare un minut cu soluţie 0,2% violet de metil. Spălare cu apă de robinet.
B. Mordanţare 2 minute cu soluţie Lugol.
C. Decolorarea cu alcool-acetonă este timpul cheie al coloraţiei. Alcoolul decolorează
rapid. Adaosul de acetonă în proporţie de 1/3 face reactivul mai uşor de manipulat şi
permite decolorarea (diferenţierea) optimă în 5 secunde pentru frotiurile subţiri (e.g. din
culturi) şi 10-15 secunde pentru cele mai groase (e.g. din prelevate patologice).
D. Recolorare cu fucsină fenicată Ziehl diluată 1/10.

 2-2: Controlul de calitate al coloraţiei Gram

Utilizăm un frotiu efectuat dintr-o suspensie cu densitatea 3 Mc Farland din cultura peste
noapte pe agar nutritiv a Escherichia coli ATCC 25922 şi Bacillus megaterium.
a. Frotiu martor corect diferenţiat: bacilli gram-negativi şi gram-pozitivi.
b. Frotiu martor insuficient diferenţiat: numai bacilli gram-pozitivi (subdecolorat).
c. Frotiu martor supradecolorat: numai bacili gram–negativi.
d. Frotiu din produs patologic corect diferenţiat : leucocite roşii şi coci gram–
pozitivi.

 2-3: Coloraţia Ziehl-Neelsen

Principiu: bacilii al căror perete are asociat peptidoglicanului acizi micolici cu catenă
lungă şi micozide se colorează numai în condiţii speciale (la cald cu soluţie concentrată
de fucsină fenicată) şi rezistă la decolorarea cu soluţii de acizi minerali şi alcool. Ca
atare, îi numim bacilli acido-alcoolo-rezistenţi (baar)
Indicaţii: diferenţierea baar de bacteriile neacido-rezistente (urmăriţi partea dreaptă a
figurii).
Procedura (urmăriţi partea stângă a figurii).
A Colorare cu fucsină fenicată Ziehl, la cald. La sfârşitul acestui timp toate bacteriile apar
colorate în roşu.
B. Diferenţierea cu soluţie 3% acid clorhidric în alcool de 960, evidenţiază bacilii acido-
alcoolo-rezistenţi, care rămân coloraţi în roşu. Bacteriile neacido-alcoolo-rezistente nu
rezistă la decolorarea cu acest amestec acid-alcool.

C. Recolorarea cu albastru de metilen evidenţiază bacteriile neacido-alcoolo-rezistente.


La sfârşitul acestui timp, bacilii acido-alcoolo-rezistenţi apar coloraţi în roşu, iar celelalte
bacterii şi celulele în albastru.

 3-1: Haemophilus influenzae: colonii satelite striului de Staphylococcus aureus


pe agar sânge (2x). H. influenzae formează colonii transparente de aproximativ 2 mm
lângă stria de stafilococ şi din ce în ce mai mici până la punctiforme pe măsură ce se
distanţează de S. aureus care sintetizează factor V.

 7-1: Pentru controlul de calitate al sterilizării la autoclav folosim un test bilogic.


Fiole cu spori de Bacillus stearotermophilus, în concentraţie de 106/ml bulion nutritiv
glucozat şi cu un indicator de pH, sunt folosite în ambalajele de la diferite nivele ale
incintei de sterilizare. După sterilizare, fiolele sunt incubate 48 ore la 570 C. Dacă
sterilizarea a fost eficientă sporii sunt omorâţi. Fiola cu mediul virat în galben semnifică
sterilizarea ineficientă, sporii rămân viabili, germinează şi generează o cultură care
fermentează glucoza, acidifică şi virează mediul de cultură în galben.

 7-2: Detectarea rapidă a beta-lactamazelor prin testul cromogen cu nitrocefin:


rondelele impregnate cu nitrocefin (cefalosporină colorată în galben) îşi modifică
culoarea în roşu dacă tulpina testată este producătoare de enzimă.

 8-1: Staphylococcus aureus în probă de puroi de la un copil cu


osteomielită. Frotiu colorat Gram (1000x). Coci sferici gram-pozitivi
( o,5-1,o micrometri), câţiva gram la limită, aşezaţi izolaţi, în perechi şi predominant în
grămezi neregulate, dispuşi extracelular, dar şi în polimorfonucleare.

 8-2: Staphylococcus aureus. Frotiu din cultură de 24 ore în mediu


lichid. Coloraţia Gram (1000x). Coci sferici gram-pozitivi, câţiva gram la limită, aşezaţi
izolaţi, în diplo şi predominant în grămezi neregulate asemănătoare ciorchinilor de
strugure.

 8-3: Stafilococi în cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de berbec (2x).


Coloniile mari netede, cremoase, pigmentate în galben citrin şi β-hemolitice aparţin
Staphylococcus aureus; coloniile pitice, opace, nepigmentate, nehemolitice aparţin
Staphylococcus epidermidis.
 8-4: Furuncul al cefei.

 8-5: Sindromul pielii opărite (Ritter). Epidermoliză necrotică. Rash-ul


tegumentar generalizat şi descuamarea pe zone întinse realizează aspectul de "piele
opărită".

 9-1: Cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de berbec a unei tulpini de streptococ


β -hemolitic, Streptococcus pyogenes (1/1). Acest coc gram-pozitiv formează colonii mici
cu diametrul de 1 mm, nepigmentate, opace, înconjurate de o zonă largă de hemoliză
clară, completă.

 9-1bis: Streptococcus pyogenes - tipurile de colonii

a. Tulpinile capsulate formează colonii mucoide cu tendinţă la confluare.

b. Prin liza acidului hialuronic capsular coloniile încep să se turtească.

c. Colonii turtite, cu suprafaţa mamelonată, contur neregulat (matt).

d. Tulpinile necapsulate formează colonii mici, rotunde, opace (glossy).

 9-2: Cultura pe agar cu 5% sânge de berbec (1/1) a unui streptococ


α-hemolitic: streptococ viridans ce cultivă sub forma coloniilor mici (aprox. 1mm),
nepigmentate, opace, înconjurate de o zonă de liză parţială a hematiilor ce determină
"înverzirea" mediului (α-hemoliză).

 9-3: Frotiu din cultura de 24 ore în bulion glucozat a unei tulpini de


Streptococcus pyogenes. Coloraţia Gram: coci sferici gram-pozitivi aşezaţi în lanţuri
lungi.

 9-4: Impetigo contagiosa. Faţa este unul din sediile de elecţie. La acest copil
observăm prezenţa leziunilor multiple aflate în diferite stadii evolutive: vezicule, pustule,
cruste galbene,"melicerice". Denumirea populară a bolii este aceea de "bube dulci".

 9-5: Streptococcus pyogenes. Frotiu din puroi obţinut după detaşarea


unei cruste melicerice. Coloraţia Gram (1000x). Sunt prezente celule inflamatorii şi coci
sferici gram-pozitivi ce formează o pereche şi trei lanţuri.
 9-6: Testul sensibilităţii la bacitracină şi sulfametoxazol-trimetoprim: tulpina de
streptococ β-hemolitic prezentată este sensibilă la bacitracină (B) şi rezistentă la
sulfametoxazol-trimetoprim (SXT), deci este streptococ de grup A.

 9-7: Testul sensibilităţii la bacitracină şi sulfametoxazol-trimetopriml: tulpina


de streptococ β-hemolitic testată este rezistentă la bacitracină şi sensibilă la
sulfametoxazol-trimetoprim. Este un streptococ beta-hemolitic non-grup A.

 9-8: Testul CAMP pentru identificarea prezumtivă a streptococului de grup B,


Streptococcus agalactiae. Activitatea β-hemolizinei produsă de Staphylococcus aureus
este potenţată de proteina extracelulară (factor CAMP) produsă de streptococul de grup
B. Această zonă este uşor observată pe agar cu 5% sânge de berbec, după incubare peste
noapte (aspect în "vârf de săgeată").

 9-9: Streptococcus pneumoniae, cultură pe agar cu 5% sânge de


berbec (1/1): α-hemoliză după 24 ore de incubare în atmosferă cu 5% bioxid de carbon.
Coloniile sunt gri-opace, foarte mici (0,5mm), alfa-hemolitice cu deprimare centrală.

 9-10: Streptococcus pneumoniae, cultură pe agar sânge cu 5% sânge


de berbec, după 24 ore de incubare în atmosferă cu 5% bioxid de carbon (3x). În această
imagine de detaliu observăm foarte bine aspectul caracteristic al coloniei de pneumococ,
respectiv de colonie crateriformă datorită autolizei enzimatice.

 9-11: Frotiu din spută. Coloraţia Gram (100x). Observăm foarte numeroase
polimorfonucleare, fibrină şi două celule bronşice tinere. Scorul Q de calitate pentru
această probă este +3.

 9-12: Frotiu din sputa aceluiaşi bolnav cu pneumonie pneumococică. Coloraţie


Gram (1000x). Observăm că singurele bacterii prezente, numeroşi diplococi ovali gram-
pozitivi (mai mult de 10 perechi/câmp), sunt asociate cu polimorfonucleare şi fibrină,
"mesagerii leziunii". Sputocultura cantitativă a izolat, în concentraţie de peste 106
UFC/ml, o tulpină de Streptococcus pneumoniae.

 9-13: Frotiu din sputa unui pacient cu pneumonie. Coloraţie Gram (100x).
Observăm numeroase celule epiteliale scuamoase (mai mult de 25) şi polimorfonucleare
(mai mult de 25), absenţa fibrinei. Scorul Q de calitate este zero.

 9-14: Probă de spută incorect prelevată. Coloraţie Gram (1000x). Scorul Q de


calitate mai mic decât unu. Observaţi foarte numeroşi coci gram-pozitivi în lanţuri şi
perechi asociaţi unei celule epiteliale scuamoase. Sunt bacterii de contaminare
orofaringiană.

 9-15: Streptococcus pneumoniae, testul sensibilităţii la optochin.


Sensibilitatea la etilhidrocupreină (optochin) diferenţiază pneumococul de alţi streptococi
viridans. Prezenţa unei zone de inhibiţie mai mari sau egală cu 14 mm în jurul discului cu
5 micrograme de optochin identifică prezumtiv pneumococul.

 9-16: Streptococcus pneumoniae, depistarea polizaharidului capsular


prin latexaglutinare în LCR: proba pozitivă (stânga), proba negativă (dreapta).

 10-1: Frotiu din puroi uretral. Coloraţia cu albastru de metilen (1000x).


Gonococi: coci de 0,6-1micrometri dispuşi în perechi cu feţele adiacente aplatizate
("boabe de cafea"), situaţi intra şi extracelular.

 10-2: Frotiu din sedimentul unui LCR. Coloraţia Gram(1000x). Meningococi:


coci gram-negativi aşezaţi în diplo cu aspectul "boabelor de cafea" asociaţi
polimorfonuclearelor.

 10-3: Copil, în vârstă de 1 an şi 2 luni cu meningită meningococică, aflat în a 12-


a zi de boală. Stare generală gravă; observăm privirea "în apus de soare". Sunt vizibile
arii largi de necroză şi gangrenă, cât şi leziuni mici peteşiale.

 10-4: Meningococcemie cu meningită la un copil de 8 ani. Erupţie hemoragică


generalizată.

 11-1: Enterobacteriaceae. Frotiu din cultură colorat Gram (1000x).


Bacili gram-negativi drepţi, cu capete rotunjite, fără aşezare caracteristică.

 11-2: Klebsiella pneumoniae. Frotiu din amprenta splinei unui şoarece injectat
experimental. Coloraţia Gram (1000x). Printre celulele splenice sunt prezenţi bacili gram-
negativi capsulaţi.

 11-3: Aspectul mucoid al culturii de Klebsiella pneumoniae pe mediul


MacConkey.
 11-4: Aspectul invaziv al unei culturi de Proteus mirabilis. Inocul depus
în centrul plăcii Petri. Observaţi vălurile concentrice de invadare a suprafeţei mediului de
cultură.

 11-5: Aspectul diferenţiat al coloniilor de bacili gram-negativi pe mediul


diferenţial MacConkey: coloniile lactozo-pozitive apar colorate în roz–roşu, coloniile
lactozo-negative apar necolorate.

 11-6: Coprocultură pe mediul Hektoen: coloniile lactozo-pozitive (coliformi)


sunt inhibate la locul de depunere a produsului; coloniile lactozo-negative, favorizate în
dezvoltare, se diferenţiază în producătoare sau neproducătoare de hidrogen sulfurat
(respectiv cu sau fără centru de culoare neagră).

 11-7: Tipul diferenţiat de adezivitate pe culturi de celule HEp-2 a trei patotipuri


diareigene de Escherichia coli. Aderenţa de tip localizat la tulpinile ECEP.

 11-8: Tipul diferenţiat de adezivitate pe culturi de celule HEp-2 a trei patotipuri


diareigene de Escherichia coli . Aderenţa de tip agregativ la tulpinile ECEAg.

 11-9: Tipul diferenţiat de adezivitate pe culturi de celule HEp-2 a trei patotipuri


diareigene de Escherichia coli. Aderenţa de tip difuz la tulpinile ECAD.

 11-10: Bubon pestos: ganglioni inghinali măriţi de volum.

 11-11: Yersinia pestis. Coloraţia Leishman (cu albastru de toluidină)


(1000x). Aspirat din bubon. Numeroşi bacili coloraţi caracteristic bipolar, ceea ce îi face
uşor de confundat cu un bacil sporulat, alături de numeroase limfocite.

 11-11bis: Yersinia pestis. Coloraţia Gram (x1250). Aspirat din bubon.


Numeroşi bacili gram-negativi, pleomorfi, de 0,5-0,8 microni/1-3 microni şi coloraţi
bipolar şi limfocite.

 11-12: Fenomenul Dienes folosit în studii epidemiologice: prezenţa unei


delimitări lineare în cazul unor tulpini diferite de Proteus mirabilis cu creştere invazivă.
Urmăriţi săgeţile.

 12-1: Campylobacter jejuni, frotiu din scaun diareic colorat cu albastru


de metilen: polimorfonucleare, câţiva coci, bacili mici palid coloraţi în albastru, în formă
de virgulă şi sub forma "aripilor de pescăruş în zbor".

 12-2: Helicobacter pylori în fragment de biopsie gastrică. Coloraţia Gram


(1000x). Aspect caracteristic de bacterie spiralată.

 12-3: Testul ureazei. Detectarea prezenţei ureazei produsă de Helicobacter pylori


prin plasarea fragmentului biopsic într-un mediu tamponat cu 2% uree şi roşu fenol drept
indicator de pH. Test pozitiv (stânga): ureaza scindează ureea cu producere de ioni de
amoniu care alcalinizează mediul. Roşul fenol în mediu alcalin virează în roz-roşu. Test
negativ dreapta, culoarea mediului neschimbată (galben).

 13-1: Pseudomonas aeruginosa, frotiu din cultura de 24 ore pe agar


sânge. Coloraţia Gram (1000x). Bacili gram-negativi fini (0,3 - 0,5micrometrii/1,5 - 3
micrometri) dispuşi izolaţi sau în perechi.

 13-2: Pseudomonas aeruginosa: cultura de 48 ore pe agar nutritiv


(1/1) evidenţiază pigmentogeneza, respectiv eliberarea de pigmenţi difuzibili, piocianina
şi pioverdina ce dau culturii şi progresiv mediului culoarea verde strălucitoare.

 13-3: Pseudomonas aeruginosa, cultura de 24 ore pe agar cu 5% sânge


de berbec (1/1). Colonii mari cu diametrul de 3 mm, rotunde, netede şi hemolitice.

 14-1: Frotiu din sputa unui pacient cu pneumonie. Coloraţia Gram (1000x).
Haemophilus influenzae: cocobacili şi bacili gram-negativi fini, scurţi, drepţi asociaţi
semnificativ cu polimorfonucleare.

 14-2: Frotiu din spută (în casetă 1000x). Haemophilus influenzae. Celule
inflamatorii, fibrină, cocobacili numeroşi cu tendinţa de a se aşeza "în bancuri de peşti".

 16-1: Corynebacterium diphtheriae. Frotiu de cultură de 24 ore pe


mediul Lőeffler. Coloraţia Gram, cu prelungirea decolorării (1000x). Bacili gram-pozitivi
la limită, cu incluzii de volutină dispuse bipolar, violete pe fondul roşu al citoplasmei
bacilului; dispuşi în litere chinezeşti şi palisade.

 16-2: Corynebacterium diphtheriae, cultură de 48 ore pe mediul


Tinsdale (1/1): colonii mici, negru-cenuşii, cu halou cafeniu bine delimitat. Acest mediu
selectiv care conţine telurit de potasiu şi cistină, diferenţiază grupul Corynebacterium
diphtheriae de alte specii ale genului care sunt inhibate cantitativ sau dacă apar, sunt
lipsite de halou.

 16-3: Difterie. Aspectul faringelui: falsă membrană la nivelul amigdalelor


congestive.

 16-4: Producerea crupului difteric: falsele membrane coboară de la nivelul


faringelui până la laringe.

 16-5: Difterie: edem masiv al gâtului („gât proconsular”) şi scurgere nasală


sero-sanguinolentă.

 16-6: Listeria monocytogenes. Frotiu din cultură de 24 ore în bulion


tripticază soia. Coloraţie Gram (1000x). Se observă bacilii gram-pozitivi (0,4-0,8
micrometri/0,5 -2 micrometri) scurţi, drepţi, cu capetele rotunjite, dispuşi izolaţi, în litere
unghiulare şi în palisade.

 16-7: Listeria monocytogenes: cultură de 72 ore pe agar cu 5% sânge


de berbec (1/1): colonii mici de 1 mm, rotunde, transparente, cu aspectul picăturilor de
rouă, înconjurate de β-hemoliză difuză.

 16-8: Lsteria monocytogenes. Cultură de 72 ore pe agar cu 5% sânge de


berbec (x3). În această imagine de detaliu observăm mai bine caracterul difuz al zonei
înguste de beta-hemoliză.

 16-9: Listeria monocytogenes. Cultură de 24 ore pe mediul selectiv


PALCAM (1/1). Selectivitatea este dată de polimixină, acroflavină, clorură de litiu,
ceftazidim, esculină, manitol. Coloniile sunt negre sau cenuşii inconjurate de un halou
brun-închis.

 17-1: Bacillus anthracis. Frotiu din amprenta de splină a şoarecelui


decedat după 48 ore de la inocularea suspensiei bacteriene. Coloraţie cu albastru de
metilen policrom (1000x). Bacillus anthracis şi celulele splenice apar coloraţi în albastru,
iar capsula colorată metacromatic în roz.

 17-2: Bacillus anthracis. Frotiu din cultura de 48 ore pe agar nutritiv.


coloraţie Gram (1000x). Bacili gram-pozitivi mari (0,9 micrometri/3-8micrometri) aşezaţi
în lanţuri arcuite, sporulaţi, cu spor oval situat central şi care nu deformează corpul
bacteriei.

 17-3: Bacillus anthracis. Cultură de 24 ore pe agar nutritiv (1/1):


colonii mari de 3 mm, aplatizate, de tip R.

 17-4: Bacillus anthracis, detaliu al unei culturi de 24 ore pe agar


nutritiv (x3). Aspectul de "cap de meduză": periferia coloniei examinată cu lupa apare
înconjurată de prelungiri laterale ondulate precum şuviţele de păr.

 17-5: Cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de berbec(1/1). Coloniile mari,


rugoase, alb-cenuşii, turtite, nehemolitice aparţin Bacillus anthracis ( jos ); coloniile cu
morfologie asemănătoare, dar înconjurate de o zonă largă de beta-hemoliză aparţin
Bacillus cereus (sus).

 17-6: Bacillus anthracis cultură de 24 ore pe agar cu 5% sânge de


berbec (x3). În această imagine de detaliu observăm coloniile mari cu diametrul de 5 mm,
alb-cenuşii, rugoase, cu aspect de "sticlă pisată".

 17-7: Cărbune cutanat: forma buloasă.

 17-8: Cărbune cutanat: în regiunea cervico-laterală pe o zonă congestivă şi


edemaţiată este prezentă o leziune necrotică acoperită de o crustă neagră.

 17-9: Bacillus cereus. Cultura de 24 ore pe mediul Nagler. Sub acţiunea


lecitinazei produsă de Bacillus cereus mediul cu gălbenuş de ou (lecitovitelina) este
opacifiat.

 17-10: Clostridium spp. Frotiu din cultura de 96 ore în bulion VF. Coloraţia
Gram (1000x): bacili gram-pozitivi cu dimensiunea de 0,5 micrometri/1,3micrometri cu
spor oval subterminal şi care deformează corpul bacteriei.

 17-11: Clostridium tetani. Frotiu din cultura de 96 ore în mediul VF.


Coloraţia Gram (1000x): bacili gram-pozitivi (la limită) cu dimensiuni de 1,5
micrometri/2 micrometri, sporulaţi, cu sporul sferic situat terminal.
 17-12: Clostridium perfringens. Frotiu din cultura de 24 ore pe mediul
VF. Coloraţia Gram (1000x). Bacili gram pozitivi mari (5 micrometri/1 micrometru),
drepţi, cu capete rotunjite şi care nu sporulează pe mediile şi în condiţiile uzuale de
laborator.

 17-13: Clostridium tetani cultura de 72 ore pe agar cu 5% sânge de


berbec (x3): colonii rizoide, turtite, cenuşiu-transparente, margini neregulate cu tendinţă
invazivă.

 17-14: Clostridium perfringens. Cultura de 48 ore pe agar cu 5% sânge


de berbec (1/1). Observăm colonii rotunde cu margini regulate, înconjurate de o zonă
internă de hemoliză completă datorată θ-toxinei şi o zonă externă mai largă de hemoliză
incompletă datorată α-toxinei.

 17-15: Coloană de geloză moale în tuburi Weinberg cu evidenţierea unei


clostridii mobile ce formează colonii cu aspect pufos şi a unei clostridii imobile
(Clostridium perfringens) ce formează colonii lenticulare (urmăriţi săgeţile).

 17-16: Clostridium perfringens - testul de neutralizare a α-toxinei.


Utilizăm agar nutritiv cu 5% gălbenuş de ou. Linia albastră divide placa în 2 sectoare: în
jumătatea dreaptă epuizăm antitoxina Clostridium perfringens. Depunem în 2 striuri
martorul pozitiv şi tulpina de testat. Observăm că în jumătatea dreaptă pentru ambele
tulpini, α-toxina a fost neutralizată.

 18-1: Actinomicoză: "granule de sulf" prezente în lichidul pleural într-un caz de


actinomicoză pulmonară". Puroi fluid cu grunji galbeni de 0,2/1mm, ce reprezintă colonii
ale actinomicetului infectant.

 18-2: Actynomices. Frotiu din cultura în anaerobioză a unor "granule de


sulf". Coloraţie Gram (x1000). Observăm bacilii gram-pozitivi ramificaţi ce se
fragmentează în forme cocoide şi bacilare.

 18-3: Cultură de 5 zile pe mediul Wilkins-Chalgren cu 5% sânge de berbec (4x):


Prevotella intermedia colonia neagră, Bacteroides ureolyticus coloniile gălbui,
Fusobacterium nucleatum, coloniile alb-cenuşii opalescente.

 18-4: Asociaţia fuso-spirochetozică. Angina Vincent. Coloraţia Gram (1000x):


numeroşi baciligram-negativi fusiformi (Fusobacterium), spirochete (Treponema
vincenti) ) şi polinucleare.

 19-1: Mycobacterium tuberculosis frotiu din probă de spută


concentrată şi decontaminată. Coloraţia Ziehl-Neelsen (1000x): bacili fini (0,2 - 0,6/1 –
10 micrometri) drepţi sau uşor încurbaţi, cu aspect de litere unghiulare, coloraţi în roşu.
Celulele inflamatorii şi bacteriile neacido-rezistente sunt colorate în albastru.

 19-2: Frotiu din cultura de Mycobacterium tuberculosis în mediul


lichid (Middlebrooke). Coloraţia Ziehl-Neelsen (1000x): observăm dispoziţia bacilului
acido-rezistent în corzi flexuoase datorată cordfactorului.

 19-3: Mycobacterium tuberculosis cultură de 4 săptămâni pe mediul


Lőwestein-Jensen: creştere eugonică, colonii rugoase uscate, conopidiforme, de culoare
bej.

 19-4: Micobacterii fotocromogene, de la stânga la dreapta, M. marinum, M.


kansasii, M. simiae. Cultura de 3 săptămâni pe mediul Lőwestein-Jensen: colonii gălbui,
rotunde, "S", cu tendinţă la creştere rugoasă (centru).

 19-5: Micobacterii scotocromogene (M. gordonae, M. flavescens)


cultura de 14 zile pe mediul Lőwestein-Jensen: colonii galben-portocalii, "S", cu aspect
untos în eprubeta stângă (M. gordonae).

 19-6: Micobaterii cu creştere rapidă, cultură pe mediul Lőwestein-Jensen.


Primele colonii observate după 6 zile. Fotografiile culturilor în vârstă de 8 zile:
Mycobacterium chelonae (stânga) colonii "R" gălbui, creştere luxuriantă în subcultură;
Mycobacterium fortuitum (dreapta) colonii "S" gălbui şi creştere eugonică în subcultură.

 19-7: În partea stângă desen: Mycobacterium leprae, bacil


acido-rezistent dispus în aglomerări compacte de bacili aliniaţi paralel şi cap la cap,
numite "globi".
În dreapta: frotiu din raclatul unei leziuni ulcerate de lepră lepromatoasă; coloraţia Ziehl-
Neelsen modificată (1000x): bacili acidorezistenţi intra şi extra celulari dispuşi în "globi
leproşi".

 19-8: Lepra tuberculoidă, stânga: maculă la nivelul obrazului stâng.


Dreapta: zone depigmentate la nivelul toracelui.
În aceste zone, sărace în bacili, neulcerate şi puţin contagioase, sunt prezente tulburări de
tip nevritic (anestezii).

 19-9: Lepra lepromatoasă : leziuni granulomatoase distructive ce invadează


tegumentul.

 19-9bis: Lepra lepromatoasă: facies leonin.

 20-1: Treponema pallidum. Examen microscopic pe fond negru din


exsudatul unui şancru sifilitic (x1000). Sunt prezente în câmp şase treponeme delicate,
hematii şi în partea dreapta jos un leucocit.

 20-2: Şancru sifilitic al penisului: ulceraţie delimitată net, cu suprafaţa lucioasă şi


baza indurată (şancru tare).

 20-3: Leziuni eruptive ale sifilisului secundar.

 20-4: Sifilis terţiar: gome sifilitice.

 20-5: Pian: şancru de inoculare.

 20-6: Borrelia recurrentis pe frotiu din sânge în cursul unui puseu


febril la un pacient cu febră recurentă. Printre hematii, alături de un limfocit, observăm 3
spirochete groase (diametrul 0,2-0,5 micrometri şi 8-30 micrometri lungime) cu 3-10
spire laxe. Celelalte specii ale genului prezintă aceeaşi morfologie.

 20-7: Leptospira icterrohaemorrhagiae: examenul microscopic pe


fond negru al preparatului efectuat din mediul Stuart evidenţiază o spirochetă fină cu
diametrul de 0,1microni şi lungimea 15 microni, cu spire regulate, strânse şi capete” în
cârlig”.

 21-1: Mycoplasma pneumoniae.


Electronomicrografie: mucoasa bronşică şi corpi de forma unei rachete de tenis ce au
porţiunea terminală asemănătoare unei trompe, care reprezintă un bacil eloctronodens. O
micoplasmă ce aderă la suprafaţa mucoasei.
 21-1bis: Mycoplasma pneumoniae, proteina P1 şi funcţia de adezină.
Electronomicrofotografie: Mycoplasma pneumoniae aderă la suprafaţa unei celule
epiteliale (136.000x).

 28-1: Aspectul erupţiei în rujeolă. Observaţi erupţia maculopapulară generalizată


şi aspectul faciesului „plângăreţ”.

 2-1: Herpes labial în stadiul eruptiv veziculos: vezicule situate peribucal pe o


zonă de eritem cutanat, unele aglomerate „în buchet„ .

 32-2: Herpes genital. Observaţi la veziculele situate pe prepuţ, pe un pat


eritematos.

 32-3: Aspectul erupţiei în varicelă. Copil în a 3-a zi de la debut , aspect polimorf,


cu elementele eruptive în diferite stadii evolutive: papule, vezicule („picături de rouă”),
cruste.

 32-4: Herpes zoster; erupţia veziculară pe fond eritematos corespunde unui


dermatom. În imagine dermatomul unui nerv spinal.

 33-1: Aspectul erupţiei în variolă. Observaţi dispoziţia centrifugă a elementelor


eruptive aflate în stadiul de pustulă. In cavitatea bucală, la nivelul bolţii palatine
observăm 3 pustule.

 40-1: Hemocultură în mediu difazic. Urmăriţi panta agarizată la nivelul căreia


sunt prezente numeroase colonii şi liza hematiilor în mediu lichid, semn al multiplicării
bacteriene.