Sunteți pe pagina 1din 8

GHID PRIVIND UTILIZAREA METODEI ELECTROMAGNETICE LA

DETERMINAREA PARAMETRILOR DE ARMARE A ELEMENTELOR


EXISTENTE DIN BETON ARMAT

Indicativ GE 040 – 2001

Cuprins

* GENERALITĂŢI
* REGLEMENTĂRI LA CARE SE FAC REFERIRI SAU COMPLETEAZĂ PREZENTUL GHID
* CERINTE MINIMALE PRIVITOARE LA APARATURA DE MĂSURARE
* DATE TEHNICE NECESARE UTILIZĂRII METODEI
* PREZENTAREA REZULTATELOR
* PRECIZIA METODEI
* BIBLIOGRAFIE

1. GENERALITĂŢI

1. Obiectul, domeniul de aplicare şi scopul ghidului

1.1.1. Obiectul prezentului ghid îl constituie identificarea parametrilor de armare ce se pot determina cu ajutorul
metodei inducţiei electromagnetice, stabilirea domeniilor de aplicare şi utilizare, a limitelor, precum şi precizarea
principiilor generale ale tehnicii de măsurare şi cerinţelor minime referitoare la aparatură, interpretarea
rezultatelor şi la personalul tehnic care utilizează metoda.

1.1.2. Prezentul ghid se aplică într-unul sau mai multe din următoarele cazuri:

- identificarea armăturilor în elementele din beton sau zidărie;

- stabilirea poziţiei armăturilor (localizare şi distanţe între bare) atât pentru armăturile longitudinale, cât şi pentru
cele transversale (etrieri);

- verificarea valorilor stabilite prin proiect ale grosimii stratului de acoperite cu beton a armăturilor.

1.1.3. Scopul prezentei reglementări tehnice este de a pune la dispoziţia specialiştilor din domeniul construcţiilor
a unui ghid de utilizare a metodei inducţiei electromagnetice – cunoscută mai mult sub numele de „Metoda
Pachometrului” pentru asigurarea unei interpretări unitare a diversităţii tehnicilor de încercare în funcţie de
aparatura utilizată.

1.1.4. Ghidul descrie condiţiile de aplicare a metodei în cazul utilizării acesteia la elementele din beton armat
şi/sau precomprimat precum şi în cazul pereţilor de zidărie armată.

1.1.5. Metoda inducţiei electromagnetice se poate efectua numai cu respectarea condiţiilor prevăzute în
prezentul ghid se va aplica în zonele şi pentru elementele stabilite de către expert ca fiind necesare şi suficiente
pentru a se putea determina armarea elementelor şi implicit a se deduce capacitatea portantă a acestora.

1.1.6. Personalul operator care lucrează în acest domeniu trebuie să fie atestat, să aibă experienţă în utilizarea
încercărilor nedistructive şi să cunoască foarte bine parametrii aparaturii (Pachometrului) pe care io utilizează.

[top]

2. REGLEMENTĂRI LA CARE SE FAC REFERIRI SAU COMPLETEAZĂ PREZENTUL


GHID

2.1. „Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive” – indicativ C 26 – 85.
2.2. „Instrucţiuni tehnice pentru încercarea betonului cu ajutorul carotelor” – indicativ C 54 – 81.

2.3. „Ghid practic pentru determinarea degradărilor şi a rezistenţei betonului în structuri din beton armat supuse
seismelor prin metode nedistructive şi combinate” – indicativ GT 002 – 96.

2.4. „Înregistrarea şi diagnosticarea stării construcţiilor din beton” – indicativ C 192.

2.5. „Instrucţiuni tehnice privind folosirea metodelor semidistructive prin smulgere din profunzime la determinarea
rezistenţei betonului din lucrare’ – indicativ C 236 – 91.

2.6. „Cod de practică pentru executarea lucrărilor din beton, beton armat şi beton precomprimat” – partea A –
Beton şi beton armat – indicativ NE 012 – 99.

2.7. „Ghid pentru inspectarea şi diagnosticarea privind durabilitatea construcţiilor din beton armat şi beton
precomprimat” – indicativ C 244 – 93.

2.8. „Normativ pentru protecţia antiseismică a construcţiilor de locuinţe Social – Culturale Agrozootehnice şi
Industriale” – indicativ P 100 – 92.

2.9. Completarea şi modificarea capitolelor 11 şi 12 din „Normativ pentru protecţia antiseismică a construcţiilor de
locuinţe Social – Culturale Agrozootehnice şi Industriale” – indicativ P100 – 92.

[top]

3. CERINTE MINIMALE PRIVITOARE LA APARATURA DE MĂSURARE

3.1. Metoda inducţiei electromagnetice este o metodă experimentală.

3.2. Tehnica de lucru depinde de tipul şi producătorul aparaturii de măsură utilizată.

3.3. Aparatura din acest domeniu are la bază – inducţia electromagnetică sau curenţi EDDY.

În dotarea laboratoarelor sau a societăţilor cu profil de încercări – această aparatură de măsură este cunoscută
sub diferite denumiri – precum:

- FE DEEPTH METER

- PACHOMETRU DE DIFERITE TIPURI (N, L, M)

- PROFOMETER

- REBAR LOCATOR

- REBAR PLUS (cu curent EDYY)

- BARDEPTH – 58 E 43

3.4. Punerea în funcţiune, tehnica de lucru şi interpretarea rezultatelor sunt specificate fiecărui tip de aparat.

3.5. Este obligatoriu ca personalul ce utilizează aparatură să cunoască prevederile cărţii tehnice a aparatului
(instrucţiunile de utilizare).

Astfel trebuie cunoscute şi respectate regulile privind:

- verificarea existenţei tuturor părţilor componente ale aparaturii;

- transportul aparaturii;

- condiţiile de utilizare (temperatură, umiditate);


- punerea în funcţiune, inclusiv verificarea alimentării cu energie;

- tehnica de executare a măsurătorilor;

- interpretarea rezultatelor.

[top]

4. DATE TEHNICE NECESARE UTILIZĂRII METODEI

4,1. Principul metodei

Metoda inducţiei electromagnetice (cunoscută mai mult sub numele de „metoda Pachometrului”) se bazează pe
modificarea fluxului magnetic şi a curentului indus în secundarul unei sonde ca urmare a prezenţei fierului din
beton, atunci când primarul sondei este străbătut de un curent alternativ.

Schema de principiu a pachometrului este prezentată in figura 1.

4.2. Aparatură de măsură

4.2.1. Funcţionarea aparatelor de măsură se bazează în principal pe două principii fizice:

A. Inducţia magnetică

B. Curent Eddy

4.2.2. Aparatele de măsură pot fi dotate cu diferite sisteme de detectare, înregistrare, prelucrare a datelor
(sisteme analoage sau digitale, semnalizări audio şi/sau optice, sisteme de stocare şi prelucrare ulterioară
automată etc.).

4.3. Punerea în stare de funcţiune a aparatului

Fiecare tip de aparat are caracteristici proprii pentru această operaţie.

În linii generale, această operaţie constă în:

- montarea sondei – la aparatul de măsură;

- verificarea alimentării cu energie electrică;

- pornirea aparatului;

- efectuarea calibrării (reglajul de zero) – operaţie care diferă în funcţie de tipul aparaturii; se face cu sonda
îndepărtată de orice sursă metalică;

- de exemplu: pentru aparatele cu galvanometru – aceasta înseamnă aducerea acului galvanometrului la poziţia
de zero de pe cadranul aparatului (în realitate la intensitatea maximă a fluxului magnetic).

4.4. Executarea măsurătorilor

Aceste măsurători sunt specifice parametrilor ce se urmăresc a fi determinaţi.

În ghid se prezintă numai caracteristicile generale ale fiecărei operaţii – având în vedere multitudinea de tipuri de
aparate existente.

4.4.1. Determinarea direcţiei de armare (poziţionarea armăturilor)

Modalităţile de efectuare a acestei operaţiuni depinde de tipul de armare, specific fiecărui element în parte (de
exemplu armare pe una sau două direcţii în cazul plăcilor din beton armat, armături longitudinale şi transversale
în cazul stâlpilor şi grinzilor etc.).
4.4.1.1. Modalităţi de efectuare

Prima operaţiune constă în aducerea sondei în contact cu suprafaţa de beton într-o zonă în care se presupune
că armătura este mai aproape.

Sonda pachometrului se orientează aproximativ paralel cu direcţia presupusă de armare şi este deplasată încet
într-o direcţie perpendiculară pe direcţia de armare.

În urma deplasării sondei – la aparatele cu galvanometru – indicatorul galvanometrului se îndepărtează progresiv


din poziţia de zero, până se atinge un maxim pe scală.

În momentul în care se atinge maximul, deplasarea sondei este oprită şi se încearcă rotirea sondei stânga –
dreapta faţă de poziţia de oprire, până se obţine o creştere în continuare a deviaţiei acului indicator.

Când se nu se mai observă nici o creştere a deviaţiei acului galvanometrului direcţia sondei – coincide cu direcţia
barei de armătură celei mai apropiate.

La aparatele fără galvanometru – în acest moment se declanşează u semnal audio sau se observă pe ecran o
indicaţie (de obicei un semnal optic sub forma unei linii îngroşate care indică armătura).

Cu ajutorul unei crete forestiere sau, în cazul în care se dispune, cu mijloacele de trasare aflate în dotarea
aparaturii se notează această poziţie pe suprafaţa betonului şi se continuă cu aceeaşi tehnică, deplasarea sondei
pentru depistarea altei bare de armătură.

Prin această nouă deplasare – acul galvanometrului indică o scădere (în realitate o creştere a intensităţii
magnetice) şi acul se îndreaptă spre poziţia de zero.

În apropierea unei alte bare de armătură – acul galvanometrului începe din nou să se îndepărteze de poziţia de
zero spre maxim până se atinge o nouă poziţie maximă, semn că s-a depistat o nouă armătură.

Se notează pe suprafaţa betonului şi această nouă armătură şi se continuă operaţiunea până la depistarea
tuturor armăturilor din zona cercetată pe o direcţie – după care se continuă operaţiunea pe o altă direcţie
presupusă a fi armată.

La aparatele moderne prevăzute cu toate anexele – această reţea de armare desenată cu creta pe suprafaţa
betonului – poate apărea scanat pe ecranul aparatului de măsură (vezi figura 2.)

4.4.1.2. Influenţa asupra determinărilor

În această operaţiune de poziţionare pot apare două mari categorii de influenţă asupra determinării şi anume:

- influenţa barelor paralele;

- influenţa barelor perpendiculare.

4.4.1.2.1. Influenţa armăturii paralele - o putem întâlni sub cel puţin 3 forme de reprezentare. Aceste forme sunt
prezentate în figura 3.

În cazul 1 – avem situaţia dea mai clară – existenţa unei singure bare de armătură forma curbei de „creştere –
descreştere” este bine conturată – făcând posibilă depistarea.

În cazul 2 – avem o situaţie, de asemenea, destul de clară, când deşi există 3 bare de armătură, distanţa dintre
ele este totuşi la limita de 100 mm, forma curbei de creştere – descreştere permite poziţionarea a celor 3 bare.

Cazul 3 – reprezintă o situaţie limită şi anume prezenţa celor 3 bare de armătură la distanţa minimă de 50 mm –
situaţie în care (cu dificultate) se mai poate determina cu precizie o bară şi cu oarecare aproximaţie celelalte
două situate de parte şi de alta a acesteia.

Se mai pot întâlni cel puţin două forme a acestei influenţe şi anume situaţiile prezentate în figura 4:

- armături paralele suprapuse:

- armături paralele alăturate.


Depistarea exactă a armăturii este foarte dificilă în această situaţie şi poate fi realizată numai în cazurile în care
se cunoaşte valoarea grosimii stratului de acoperire cu beton, distantele între armături (pe ambele direcţii de
armare) fiind superioare valorilor indicate în figura 5.

4.4.1.2.2. O altă influenţă este cea a armăturilor perpendiculare pe direcţia de poziţionare.

Limitele acceptabile la unele tipuri de pachometre în această situaţie sunt cele indicate în figura 6.

4.4.1.2.3. Interpretarea rezultatelor obţinute, având în vedere posibilele influenţe semnalate, este mai uşor de
efectuat în cazul utilizării aparaturii cu galvanometru decât în cazul utilizării aparaturii analoage sau digitale,

4.4.1.2.4. După terminarea operaţiei de poziţionare a armăturilor de pe o direcţie se va trece la determinarea


armării şi pe direcţia perpendiculară cu respectarea aceleiaşi ordini a operaţiilor. În cazul grinzilor se va investiga
şi eventuale armare cu bare înclinate.

4.4.2. Determinarea grosimii stratului de acoperire a armăturii de diametru cunoscut

4.4.2.1. Această determinare se poate efectua numai după ce au fost parcurse toate operaţiile descrise la
punctele 4.4.1, pentru detectarea poziţiei de armare.

4.4.2.2. Pe o direcţie de armare – în zona în care se doreşte determinarea grosimii stratului de acoperire – se
poziţionează sonda pachometrului astfel ca la pachometrele cu galvanometru să avem indicaţie maximă pe
ecranul galvanometrului – sau la aparatele digitale sau analoage să se audă semnalul acustic sau să apară bara
de armătură identificată pe ecran.

4.4.2.3. În cazul utilizării pachometrului cu galvanometru se citeşte valoarea maximă indicată pe ecran şi
cunoscând diametrul barei se poate determina utilizând curbele de etalonare (figura 8) (citire galvanometru –
grosime strat de acoperire – diametrul barei) valoarea grosimii stratului de acoperire cu beton a armăturii. În
cazul în care nu există o „curbă a diametrului” pe curbele de etalonare, valoarea acestuia se va considera prin
interpolare liniară.

La fel se procedează dacă valoarea grosimii stratului de acoperite nu este indicată pe ecranul pachometrului.

4.4.2.4. În cazul utilizării aparaturii analoage sau digitale – se introduce în memoria aparatului – acest diametru şi
se programează aparatul pe „operaţie de determinare a grosimii” – după care aparatul indică automat grosimea
stratului de acoperire.

4.4.2.5. Trebuie acordată atenţie asupra modului de interpretare a rezultatelor fiindcă funcţie de tipul aparatului,
acesta poate indica fie distanţa dintre suprafaţa betonului şi axul barei, fie distanţa până la faţa dinspre suprafaţa
betonului a armăturii.

În acest scop se va consulta cartea tehnică a aparatului.

4.4.2.6. La aparatele moderne (analoage, digitale) se mai poate executa o operaţie şi anume – depistarea
zonelor în care acoperirea prestabilită (cea din proiect) este mai mică decât cea realizată, în scopul verificării
grosimii stratului de acoperire.

Pentru aceasta, pe lângă diametrul barelor se introduce în memoria aparatului şi grosimea de acoperire din
proiect. Se pune aparatul pe operaţie de determinare a grosimii de acoperire şi în zonele în care acoperirea
curentă este mai mică decât valoarea limită, se aude un semnal acustic, iar pe ecran apare grosimea reală a
stratului de acoperire.

Interpretarea rezultatelor se face prin compararea rezultatelor obţinute prin metoda pachometrului cu valoarea
dată de proiect.

4.4.2.7. În cazul construcţiilor vechi, în care nu există date privind grosimea stratului de acoperire cu beton,
metoda poate da informaţii privind variaţia valorilor grosimii stratului de acoperire, element fundamental în
asigurarea durabilităţii structurilor din beton armat.

4.4.3. Determinarea diametrului armăturii fiind cunoscută grosimea stratului de acoperire

4.4.3.1. Această determinare se efectuează în mod similar cu cea prezentată la punctul anterior, avându-se astfel
în vedere prevederile punctelor 4.4.2.1 … 4.4.2.5, cu următoarele modificări , având în vedere specificul
determinării:
- în curbele de etalonare ale galvanometrului, valorile cunoscute sunt citirea valorii maxime indicate de acul
indicator şi grosimea stratului de acoperire, diametrul barei fiind necunoscut. Şi în acest caz se va interpola liniar
în cazul în care nu se indică pe grafic valoarea grosimii stratului de acoperire cu beton a elementului încercat;

- în cazul utilizării aparatelor digitale sau analoage se introduce „în memorie” grosimea stratului de acoperire cu
beton, aparatul programându-se pe operaţia de determinare a diametrului.

4.4.3.2. Modul de interpretare a rezultatelor este similar cu cel prezentat la punctul 4.4.2.5.

NOTĂ: trebuie precizat că prin măsurători directe nu se poate determina decât u singur parametru când celălalt
este cunoscut, astfel:

- dacă se cunoaşte grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturii se poate determina valoarea diametrului;

- reciproc dacă se cunoaşte valoarea diametrului se poate determina grosimea stratului de acoperire cu beton a
armăturii.

În cazul în care nici unul din aceşti doi parametrii nu este cunoscut prin utilizarea pachometrelor obişnuite nu se
poate determina decât poziţia barelor, ambii parametrii pot fi determinaţi numai prin tehnici speciale, iar
rezultatele au un caracter informativ.

4.4.4. Evaluarea grosimii stratului de acoperire a armăturii cu diametru necunoscut

4.4.4.1. Pentru evaluarea grosimii stratului de acoperire cu beton a unei bare de diametru necunoscut se
utilizează tehnici speciale care implică efectuarea a două măsurători.

4.4.4.2. Etapele de realizare sunt:

- depistarea poziţiei armăturii;

- citirea valorii maxime indicate de acul indicator – citirea N1;

- citirea în aceeaşi poziţie a valorii indicate de acul indicator, în situaţie în care s-a introdus un distanţier de
grosime cunoscută (figura 7) – citirea N2.

- determinarea, utilizând graficul de etalonare al pachometrului, a valorilor n 1 …ni, respectiv m1 …mi, care
reprezintă intersecţiile paralelor duse din punctele de citire N 1 şi N2 cu curbele de etalonare pentru diferite
diametre  10 … 40 (figura 8).

- determinarea diferenţelor n1 – m1 = d1…ni – mi = di şi compararea valorilor obţinute d1, d2,…di cu grosimea


distanţierului. Cea mai apropiată valoare dintre valorile d 1 … di e grosimea distanţierului reprezintă diametrul
estimat al barei înglobate.

- evaluarea valorii grosimii stratului de acoperire cu beton pentru valoarea diametrului determinat anterior al
intersecţia curbei acestuia cu valoarea lui N2.

4.4.4.3. În cazul utilizării altor tipuri de aparate se va ţine seama de precizările formulate la punctul 4.4.4.1. şi în
cărţile tehnice ale aparaturii.

În cazul în care aparatele sunt prevăzute cu sonde speciale prelucrarea datelor se poate face automat.

4.4.5. Evaluarea diametrului barelor de armătură când stratul de acoperire nu este cunoscut

4.4.5.1. Modalităţile şi tehnicile de efectuare a acestei metode sunt similare cu cele prezentate la punctul 4.4.4.

4.4.5.2. În acest caz interpretarea rezultatelor se face astfel:

- compararea valorilor d1, d2,…di cu grosimea distanţierului;

- valoarea cea mai apropiată dintre valorile d1…di de grosimea distanţierului reprezintă valoarea estimată a
acoperirii cu beton.
NOTĂ : Având în vedere că tipurile de determinări prezentate la punctele 4.4.4 şi 44.5. au un caracter informativ,
se recomandă, ori de câte ori este posibil efectuarea unor sondaje locale (distructive) pentru confirmarea
rezultatelor obţinute.

[top]

5. PREZENTAREA REZULTATELOR

5.1. Rezultatele determinărilor efectuate cu pachometru vor fi înregistrate manual sau automat, funcţie de tipul
aparaturii utilizate.

5.2. Se va întocmi un raport de încercare care va cuprinde:

- localizarea zonelor elementelor la care s-a aplicat metoda şi a elementelor în planul construcţiei;

- denumirea tipului de aparatură utilizată;

- precizarea tipului metodei în conformitate cu prevederile prezentului ghid (citiri directe, tehnici speciale etc.);

- schiţa cu zonele testate şi cu prezentarea rezultatelor (poziţionarea armăturii, diametrul armăturii, grosimea
stratului de acoperite cu beton);

- precizarea faptului dacă rezultatele obţinute au fost verificate prin determinări distructive;

- specificarea datei efectuării încercării, personalului şi laboratorului care au efectuat încercarea. Se vor prezenta
de asemenea şi autorizările pentru efectuarea acestor tipuri de încercări în conformitate cu reglementările în
vigoare.

[top]

6. PRECIZIA METODEI

Precizia de determinare a parametrilor de armare utilizând metodele electromagnetice depinde de următoarele


aspecte:

- tipul şi modelul de aparat utilizat;

- grosimea stratului de acoperire şi diametrul armăturii;

- existenţa armării pe mai multe rânduri, distanţele între bare etc.

În cazul utilizării aparaturii analoage sau digitale o precizie bună la utilizarea tehnicii speciale se obţine numai
dacă nu sunt mai mult de 2 tipuri de diametre în elementul investigat.

- recalibrarea periodică a aparaturii;

- experienţa operatorilor care execută încercarea.

[top]

7. BIBLIOGRAFIE

1. Normativ pentru încercarea betonului prin metode nedistructive – indicativ C 26 – 85;

2. Ghid pentru metodele de investigare în situ şi în laborator a betoanelor construcţiilor existente. Redactarea a
II-a 1999;
3. Specificaţie tehnică privind aplicarea metodei nedistructive combinate la efectuarea expertizelor construcţiilor
din beton. Redactarea a II-a 1999;

4. Metode de determinare a caracteristicilor materialelor, standardizate la nivel internaţional;

5. BS 1881 – Determinarea în – situ şi în laborator a caracteristicilor betonului armat;

6. ASTM C 42; ACI 318 – Metode de determinare a caracteristicilor betonului armat;

7. Test an innvestigation guide rebar detector basic procedures Manual Fema 300.

[top]

Evaluare