Curs 8

PROIECTAREA DIDACTICĂ
 Proiectarea didactică

Conceptul de proiectare didactică

Nivelurile proiectării eşalonate
Etape și operații ale proiectării didactice
Proiectarea unei lecții
Tipuri de lecții
 Conceptul de proiectare didactică
 Ansamblul de procese și operații de anticipare
a desfășurării activității instructiv-educative.
 Proiectarea se realizează la două niveluri:
macrostructural, la nivelul procesului de
învățământ în ansamblul său (elaborarea planurilor
de învățământ, a programelor școlare etc.);
microstructural, la nivelul disciplinei (elaborarea
planificărilor calendaristice pentru unități de
învățare, capitole, teme, alte activități didactice
realizate în școală).
 Conceptul de proiectare didactică
 DupăG. De Landsheere proiectarea
pedagogică constă în:
A defini clar obiectivele, la unul sau mai multe
niveluri;
A sugera teme de activitate susceptibile de a
provoca învățări în sensul dorit;
A oferi posibilitatea de alegere a metodelor și
mijloacelor didactice;
A propune instrumente de control al predării și
învățării;
A determina condițiile prealabile.
 Conceptul de proiectare didactică
 Proiectarea presupune o abordare și definire din mai
multe perspective:
 din perspectiva sistemică;
 din perspectiva managerială;
 din perspectiva didactică;
 din perspectiva acțională.
 Din perspectiva sistemică, proiectarea pedagogică se
definește ca:
un ansamblu coordonat de operații de anticipare a
desfășurării procesului instructiv-educativ, finalizate în
programe diferențiate de instruire;
un complex de operații de planificare și organizare a
instruirii, descriere a soluției optime a unei probleme
didactice complexe.
Conceptul de proiectare didactică

 Din perspectiva managerială, proiectarea

este privită ca o activitate de stabilire și
luare de decizii flexibile și coerente care
pot viza:
interacțiunile dintre obiective - conținuturi
- strategii didactice - modul de lucru cu
elevii;
căile de dirijare-conducere a învățării în
diferite situații de instruire.
Conceptul de proiectare didactică
 Din perspectiva didactică, proiectarea
este centrată pe activitatea cadrului
didactic, oferind forme de desfășurare bine
stabilite în funcție de tipul lecției.
Din această perspectivă, proiectarea
didactică este o activitate de anticipare și de
pregătire a activităților instructiv-educative.
Proiectarea didactică nu poate fi abordată
sub semnul improvizării de moment, date
fiind implicația modului de realizare și
dezvoltare a individului în procesul său de
integrare în societate.
 Conceptul de proiectare didactică
 Dinperspectiva acțională, proiectarea didactică
poate fi considerată ca mod specific de intervenție
și operare, de către profesor asupra fiecărei
componente a procesului de învățământ, ambele
demersuri realizându-se
la intervale și momente diferite:
 anual,
 semestrial,
 zi și oră școlară;
la nivelul unor structuri logico-didactice diferite:
 obiect de învățământ,
 capitol,
 temă,
 sistem de lecții,
 lecție,
 o secvență a acesteia lecției.
 Conceptul de proiectare didactică

Proiectarea demersului didactic pentru o

disciplină tehnică sau tehnologică
presupune:
1. Studiul programei școlare;
2. Planificarea calendaristică;
3. Proiectarea unităților de învățare;
4. Proiectarea activității didactice (a lecției).
Etapele proiectării didactice
 Etapele proiectării didactice
 Stabilirea obiectivelor activităţii instructiv-educative.
Obiectivele sunt rezultatele aşteptate la sfârşitul unei
activităţi de învăţare şi sunt exprimate în termeni de
achiziţii în plan comportamental;
 Alegerea conţinuturilor activităţii instructiv-educative.
Conţinuturile sunt selectate în funcţie de obiectivele
propuse şi sunt organizate, structurate după cerinţele
didactice;
 Precizarea căilor şi mijloacelor de realizare a
obiectivelor, ceea ce implică alegerea metodelor şi
mijloacelor de învăţământ, elaborarea suporturilor
materiale, construirea situaţiilor de învăţare ş.a.;
 Elaborarea modalităţilor de evaluare, prin stabilirea
criteriilor şi tehnicilor de evaluare şi construire a
instrumentelor de evaluare.
 Conceptul de proiectare didactică
În funcţie de perioada de timp luată în considerare,
proiectarea pedagogică poate fi:
 Globală
 Eşalonată.
 Proiectarea pedagogică globală: este realizată
pe o perioadă mai mare de timp (ciclu de
învăţământ). Se finalizează cu elaborarea
planurilor de învăţământ şi a programelor şcolare.
 Proiectarea pedagogică eşalonată: vizează
perioade de timp mai restrânse (an şcolar,
semestru, capitol, lecţie). Este realizată de
cadrele didactice şi se concretizează în planificări
şi proiecte didactice.
Nivelurile proiectării eşalonate

Proiectarea activităţii anuale

Proiectarea activităţii semestriale
Proiectarea unităţii de învăţare
Proiectarea lecţiei
 Proiectarea activităţii anuale
 Proiectarea activităţii anuale la nivelul unei
discipline şcolare presupune:
analiza planului de învăţământ şi a programei şcolare;
stabilirea obiectivelor de referinţă / a competenţelor
generale urmărite prin predarea disciplinei respective;
cunoaşterea particularităţilor populaţiei şcolare
cărora li se adresează;
structurarea conţinutului disciplinei pe arii de
conţinut / capitole şi stabilirea relaţiilor dintre acestea;
repartizarea numărului de ore pentru fiecare capitol
cât şi pentru activităţile de recapitulare şi evaluare.
 Proiectarea activităţii anuale se finalizează cu
elaborarea planificării anuale.
 Proiectarea activităţii anuale

Obiective Capitolul /
Nu-
Nr. de referinţă/ unitatea
măr Perioada Observaţii
crt. competenţe de
ore
specifice învăţare
Proiectarea activităţii semestriale
 Are ca punct de plecare proiectarea anuală şi presupune:
studierea programei şcolare şi a manualelor;
analiza amănunţită a conţinutului fiecărui capitol,
identificarea unităţilor de informaţii, ordonarea şi
ierarhizarea acestora;
eşalonarea conţinutului pe parcursul semestrului până la
stabilirea subiectului fiecărei lecţii;
prefigurarea strategiilor didactice corespunzătoare
fiecărei arii de conţinut;
corelarea necesarului de mijloace de învăţământ cu
resursele materiale existente în şcoală;
identificarea mijloacelor de învăţământ ce vor fi procurate
/ elaborate de cadrul didactic; stabilirea metodelor de
evaluare pentru fiecare capitol.
 Proiectarea activităţii semestriale se finalizează cu
elaborarea planificării semestriale.
 Planificarea semestrială
Nr. Obiective Capi- Nr. Subiectul Data Meto Mijloa- Evalu Obser-
crt. de refe- tolul/ ore lecţiei de ce de are vaţii
rinţă/ unita- învăţă- învăţă-
compe- tea mânt mânt
tenţe de
specifice învă-
ţare
 Proiectarea unităţii de învăţare
 Unitatea de învăţare prezintă următoarele caracteristici:
Corespunde unei unităţi tematice (un capitol sau un subcapitol);
Contribuie la atingerea unor obiective de referinţă / competenţe
specifice;
Se desfăşoară sistematic pe parcursul unui interval de timp
delimitat (de obicei mai multe ore);
Necesită în final o activitate de evaluare.
 Proiectarea unităţii de învăţare presupune:
Precizarea obiectivelor de referinţă/competenţelor specifice;
Selectarea conţinuturilor;
Analiza resurselor (metode de predare-învăţare; mijloace de
învăţământ; forme de organizare a activităţii elevilor; locul
desfăşurării; timpul);
Stabilirea instrumentelor de evaluare.
Etape ale proiectării unității de
învățare
 Proiectarea unităţii de învăţare
Unitatea şcolară:_____________________
Disciplina:
CLASA: a …..-a; n ore/săptămână
Specializare:
Profesor:___________________________
Proiectarea unităţilor de învăţare
Anul şcolar _____
Unitatea de învățare:
Nr. de ore alocate:

OR/CS Conți- Activi- Resurse Eva- Obser-

nuturi tăți de Meto- Mijloa- Forme Timp luare vaţii
învăța- de ce de de or-
re învăţă- ganiza-
mânt re a
activi-
tăţii
elevilor
 Proiectarea unităţii de învăţare
Unitatea şcolară:_____________________
Disciplina:
CLASA: a …..-a; n ore/săptămână
Specializare:
Profesor:___________________________
Proiectarea unităţilor de învăţare
Anul şcolar _____
Unitatea de învățare:
Nr. de ore alocate:
 PROIECTAREA ACTIVITĂŢII DIDACTICE
(PROIECTAREA LECŢIEI)
 Proiectarea unei lecţii implică următoarele
demersuri de bază:
formularea obiectivelor;
identificarea resurselor;
stabilirea strategiilor didactice;
construirea instrumentelor de evaluare.
 Lecţia are un obiectiv fundamental scopul lecţiei,
exprimă intenţia cadrului didactic de a obţine
modificări în comportamentul elevilor;
indică acele capacităţi umane ce vor fi învăţate în
lecţie (însuşirea unui concept, formarea unei
deprinderi etc.);
constituie criteriul de bază pentru stabilirea tipului de
lecţie.
 Formularea obiectivelor
activităţii didactice (lecţiei)
 Deoarece obiectivele prevăzute de programa şcolară
nu se pot realiza într-o singură activitate didactică,
este necesară formularea unor finalităţi concrete
care să indice rezultatele ce se pot atinge la
sfârşitul unei activităţi didactice date. Acestea
reprezintă obiectivele operaţionale ale lecţiei.
 Obiectivele operaţionale sunt rezultate anticipate
ale activităţii de învăţare care prezintă următoarele
caracteristici:
exprimă în termeni de comportamente observabile şi pe
cât posibil măsurabile, modificările apărute la elev în
plan cognitiv, afectiv şi psihomotor, la sfârşitul unei
situaţii de învăţare;
reprezintă puncte de referinţă pentru organizarea,
reglarea şi evaluarea activităţii de predare-învăţare.
 Formularea obiectivelor
activităţii didactice (lecţiei)
 În formularea obiectivelor operaţionale ale activităţii didactice
sunt luaţi în considerare următorii parametri (procedura lui
Mager):
Comportamentul final al elevului, exprimat printr-
un verb de acţiune (a identifica, a explica, a
demonstra, a analiza, a trasa, a executa);
Condiţiile de manifestare a comportamentului
(prezenţa sau absenţa unor resurse materiale);
Criteriul de reuşită, exprimat de obicei în termenii
performanţei minime admise. Acest parametru
este important în elaborarea instrumentelor de
evaluare.
 Exemple de obiective operaţionale formulate
după procedura de operaţionalizare a lui Mager.
Condiţiile
Criterii de reuşită
Cod/ Comportamentul final de realizare a
CR
Tip (ce se cere) comportamentului
(ce se acceptă)
(ce se oferă)
O1 Elevul să calculeze Se oferă formula şi Rezolvarea corectă
Cog- dimensiunea desenului notaţiile pentru integrală.
nitiv aplicarea acesteia
O2 Elevul să prezinte Se oferă diverse tipuri Identificarea a cel puţin
Cog- dimensiunile a şi b ale de formate şi 90% din dimensiunile a
nitiv diferitelor formate dimensiunile pentru şi b ale diferitelor
acestea. formate
O3 Elevul să enumere Se oferă o serie de Enumerarea a cel puţin
Cog- elementele grafice ale elementele grafice ale 3 din elementele grafice
nitiv formatelor formatelor și un desen ale formatelor
O4 Elevul să prezinte Se oferă o piesă şi o Identificarea etapelor de
Cog- etapele de executare a serie de etape de executare a schiţei în
nitiv schiţei executare a schiţei trei minute
 Greşeli de formulare a obiectivelor
operaţionale:
 Prin raportare la activitatea profesorului: pentru
că ele indică schimbări în comportamentul
elevilor (ex.: Să explic elevilor modul de utilizare
al aparatului);
 Cu ajutorul unor verbe generale (a cunoaşte, a
şti, a înţelege): pentru că ele nu denumesc
comportamente observabile (ex.: Elevul să
cunoască definiţia puterii active);
 Cu referire la mai multe operaţii: pentru că ar fi
dificil de evaluat (ex.: Elevul să recunoască şi să
clasifice aparatele de măsură).
 În număr prea mare: pentru că nu ar putea fi
atinse într-o singură lecţie.
 Identificarea resurselor
activităţii didactice (lecţiei)
 În acest scop sunt luate în considerare:
 1) resursele umane:
 a) particularităţile elevilor: nivel de pregătire, ritm de
învăţare, stil de învăţare, interese, înclinaţii, trebuinţe.
 b) competenţele cadrului didactic: pregătire ştiinţifică,
stil de predare;
 2) resursele materiale:
 a) conţinutul: selectarea şi analiza riguroasă a informaţiei,
alegerea exemplelor, aplicaţiilor, temelor;
 b) mijloacele de învăţământ: stabilirea complexului
multimedia pentru lecţii, confecţionarea de noi mijloace;
 c) locul desfăşurării lecţiei: clasă, cabinet, laborator,
atelier;
 d) timpul alocat lecţiei.
 Adoptarea strategiei didactice
 Înscopul atingerii obiectivelor operaționale fixate,
actul educațional prevede o strategie didactică
reprezentată printr-un ansamblu de metode,
mijloace și forme de organizare a clasei de elevi.
 Alegerea acestor strategii se face în funcție de :
 obiectivele operaționale;
 natura conținutului;
 particularitățile elevilor;
 competențele cadrului didactic;
 condiții materiale din dotare;
 timp disponibil.
Clasificarea strategiilor de instruire
Construirea instrumentelor de evaluare
 Instrumentele de evaluare sunt concepute la
începutul activității didactice (lecției) și servesc
la măsurarea atingerii obiectivelor operaționale.
 Caracteristicile evaluării:
 Să fie centrată pe unitatea de învățare,
 Să fie în raport cu obiectivele prevăzute în
programa școlară,
 Să evidențieze progresul înregistrat de elev în
raport cu sine însuși.
 Structura proiectului de lecție
 A. Date generale de identificare
Unitatea școlară:
Disciplina:
Profesor:
Clasa:
Specializarea:
Programa scolară:
Nr.ore pe saptamână:
Anul
Proiect de lecție
Unitatea de învățare:
Lecția:
Scopul lecției:
Tipul lecției:
Durata lecției:
Locul de desfășurare:
Structura proiectului de lecție
Structura proiectului de lecție
Structura proiectului de lecție
Structura proiectului de lecție
 Evenimentele instruirii
Evenimentele
instruirii Caracteristici
Captarea atenţiei -Este o condiţie fundamentală a învăţării; se
realizează prin procedee variate:
a) sublinierea noutăţii temei;
b) sublinierea utilităţii practice a celor învăţate;
c) varierea materialului didactic.
Anunţarea - Motivează elevii şi îi transformă în
obiectivelor lecţiei coparticipanţi ai activităţii didactice.

Reactualizarea - Se reactualizează acele capacităţi

elementelor anterior considerate indispensabile pentru noua
învăţate învăţare;
-Se realizează prin conversaţie, observaţie,
rezolvare de probleme etc.,
-Cu antrenarea unui număr cât mai mare de
elevi;
-Răspunsurile nu sunt notate.
 Evenimentele instruirii
Evenimentele
Caracteristici
instruirii
Prezentarea - Noul conţinut poate fi prezentat prin
conţinutului comunicare verbală sau cu ajutorul unor
învăţării şi imagini, demonstraţii, experimente etc.;
dirijarea -Dirijarea învăţării se face prin solicitări
învăţării adresate elevilor:
să observe,
să compare,
să explice,
să demonstreze,
să rezolve.
Marchează momentul în care elevii au
Obţinerea dobândit capacitatea vizată şi o pot proba
performanţei (pot explica, pot exemplifica).
Evenimentele instruirii
Evenimentele
Caracteristici
instruirii
Asigurarea - Oferă informaţii cadrului didactic dar şi
conexiunii inverse elevilor privitor la atingerea obiectivelor şi
permite luarea unor măsuri de reglare /
corectare a activităţii;
- Se realizează o dată sau de mai multe
ori pe parcursul lecţiei.
Evaluarea - Se realizează cu ajutorul probelor de
performanţei evaluare, prin raportare la obiectivele
propuse.
Asigurarea retenţiei -Prin: -fixare,
şi a transferului -recapitulare,
celor învăţate -efectuare de aplicaţii practice,
-teme pentru acasă.
 Avantajele lecției
- Asigură un cadru organizatoric adecvat pentru derularea
procesulai instructiv-educativ, promovează un sistem de
relaţii didactice profesor-elevi şi activităţi didactice menite
să angajeze elevii, să îi activizeze şi să îmbunătăţească
performanţele învăţării.
 - Facilitează însuşirea sistematică valorilor care constituie
conţinutul învăţământului, a bazelor ştiinţelor, a sistemului
de cunoştinţe şi abilități fundamentale ale acestora, prin
intermediul studierii obiectelor de învăţământ
corespunzătoare.
 - Contribuie la formarea şi modelarea capacităţii de
aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice însuşite de
elevi, introducându-i în procesul cunoaşterii sistematice şi
ştiinţifice (nemijlocite sau mijlocite) a realităţii.
 Avantajele lecției
 Activităţile desfăşurate de elevi în timpul lecţiei sprijină
însușirea noilor informaţii, formarea noţiunilor, deducerea
definiţiilor, a regulilor, formarea şi dezvoltarea abilităţilor
intelectuale şi practice, sesizarea relaţiilor dintre obiecte şi
fenomene, explicarea lor, deci formarea unei atitudini
pozitive faţă de învăţare.
 Angajarea elevilor în lecţie, în eforturi intelectuale şi motrice
de durată, are influenţe formative benefice: le dezvoltă
spiritul critic, spiritul de observaţie, atenţia voluntară,
curiozitatea epistemică, operaţiile gândirii, memoria logică şi
contribuie la dezvoltarea forţelor lor cognitive, imaginative şi
de creaţie.
 Le oferă elevilor oportunitatea de a-şi exersa capacităţile
intelectuale, motrice şi afective, de a-şi forma şi consolida
sentimente, convingeri, atitudini, trăsături pozitive de
caracter, forme adecvate de comportament.
 Limitele lecției
 Caracterul preponderent magistro-centrist al predării (în
defavoarea învăţării), reducerea activităţii la mesajul
profesorului (expunere, demonstrare, explicaţie) şi la
înregistrarea pasivă a noului de către elevi;
 Adesea, lecţiile se bazează pe intuiţie, neglijându-se activităţile
individuale ale elevilor, exerciţiile practice, cele aplicative etc.
 Dirijarea accentuată, uneori excesivă a activităţii de învăţare a
elevilor;
 Recurgerea excesivă la activităţi frontale, promovarea predării
la un singur nivel (cel mijlociu) şi într-un singur ritm, pot duce la
apariţia tendinţei de nivelare şi uniformizare a demersurilor
didactice;
 Instruirea diferenţiată în funcţie de particularităţile individuale şi
de grup ale elevilor se realizează, de cele mai multe ori,
anevoios şi stângaci;
 Nu se promovează autoinstruirea și autoevaluarea.
 Tipuri de lecție
 Lecţia mixtă ;
 Lecţia de comunicare/însuşire de
noi cunoştinţe ;
 Lecția de formare de priceperi şi
deprinderi ;
 Lecția de fixare şi sistematizare ;
 Lecţia de verificare şi apreciere ale
rezultatelor şcolare.
 Tipuri de lecție-Lecţia mixtă
 Lecția mixtă vizează realizarea, în măsură aproximativ
egală, a mai multor scopuri sau sarcini didactice :
comunicare,
sistematizare,
fixare,
verificare.
 Structura relativă a lecției mixte :
1. moment organizatoric ;
2. verificarea conţinuturilor însuşite verificarea temei ;
verificarea cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor
dobândite de elev ;
3. pregătirea elevilor pentru receptarea noilor cunoştinţe
(se realizează, de obicei, printr-o conversațe introductivă,
în care sunt actualizate cunoştinţe dobândite anterior de
elevi, relevante pentru noua temă, prin prezentarea unor
situații-problemă, pentru depăşirea cărora sunt necesare
cunoştinţe noi;
 Tipuri de lecție-Lecţia mixtă
 4. Precizarea titlului şi a obiectivelor : profesorul
trebuie să comunice elevilor, într-o formă
accesibilă, ce aşteaptă de la ei la sfârşitul activităţii;
 5. Comunicarea/însuşirea noilor cunoştinţe, printr-o
strategie metodică adaptată obiectivelor,
conținutului temei şi elevilor şi prin utilizarea acelor
mijloace de invăţământ care pot facilita şi eficientiza
realizarea acestei sarcini didactice ;
 6. Fixarea şi sistematizarea conţinuturilor predate
prin repetare şi exerciţii aplicative ;
 7.Explicaţii pentru conținuarea invăţării acasă şi
pentru realizarea temei.
Tipuri de lecție-Lecția de
comunicare/însușire de noi cunoștințe
 Are un obiectiv didactic fundamental : însușirea de
cunoștințe (și, pe baza acestora, dezvoltarea unor
capacități și atitudini intelectuale), dar prezintă o structură
mixtă, îndeosebi la clasele mici.
 Cand obiectivul didactic fundamental al lecției îl constituie
însușirea unor cunoștințe noi, celelalte etape
corespunzatoare tipului sunt prezente, dar au o pondere
mult mai mică ; ponderea celorlalte etape este determinată,
în principal, de vârsta elevilor , la clasele mari, lecția de
comunicare tinde chiar catre o structura monostadială.
 Variantele lecției de comunicare/însușire de noi cunoștințe
se contureaza pe baza unor variabile, precum :
 locul temei într-un ansamblu mai larg al conținutului ;
 strategia didactică elaborată de profesor în funcție de
particularitățile de vârstă și nivelul pregătirii elevilor etc.
 Lecţia de comunicare/însuşire de
cunoştinţe
 Structura generală :
 1. Momentul organizatoric, prezent în orice
lecţie şi prin care se asigură condiţiile unei bune
desfăşurări a lecţiei;
 2. Pregătirea pentru tema nouă, care constă
în actualizarea, de regulă prin conversaţie, a unor
cunoştinţe anterioare, necesare noii învăţări;
 3. Anunţarea subiectului (titlului) şi a
obiectivelor lecţiei. Acestea din urmă vor fi
prezentate elevilor într-o formă accesibilă în
vederea motivării şi cointeresării lor pe parcursul
lecţiei;
 Lecţia de comunicare/însuşire de
cunoştinţe
 4. Transmiterea cunoştinţelor: este etapa
de bază a lecţiei, care ocupă cea mai mare
parte a timpului. Prin strategii specifice,
profesorul prezintă noul conţinut şi dirijează
învăţarea elevilor, asigurând o participare
activă a acestora, până la obţinerea
performanţei vizate;
 5. Fixarea cunoştinţelor, care se poate
realiza prin conversaţii sau aplicaţii practice.
 6. Anunţarea şi explicarea temei pentru
acasă.
 Tipuri de lecție-Lecția de
comunicare/însușire de noi cunoștințe
Cele mai cunoscute variante ale acestui tip de lecție sunt :
 - Lecția introductivă : are rolul de a oferi o imagine de
ansamblu asupra unei discipline sau a unui capitol și de
a-i sensibiliza pe elevi în scopul eficientizării receptării
noilor conținuturi ;
 - Lecția prelegere, practicabilă doar la clasele liceale
terminale, când conținutul de predat e vast, iar puterea de
receptare a elevilor e foarte mare ;
 - Lecția seminar : presupune dezbaterea unui subiect în
timpul orei pe baza studiului prealabil de catre elevi a
unor materiale informative ; se realizează, de asemenea,
la clase mai mari, când nivelul de pregătire și interesul
elevilor pentru disciplină sunt ridicate ;
 - Lecția programată, concepută pe baza manualului sau
textului programat sau pe baza unor programe de
invățare computerizate etc.
 Tipuri de lecție-Lecția de formare de
priceperi și deprinderi
 Specifice unor domenii de activitate diverse : desen, muzică,
lucru manual, educație fizică, gramatică, literatură, tehnică etc.
 Structura lecției de formare de priceperi și deprinderi:
 1. Moment organizatoric ;
 2.Precizarea temei și a obiectivelor activității ;
 3.Actualizarea sau însușirea unor cunoștințe necesare
desfășurării activității ;
 4. Demonstrația sau execuția-model, realizată, de obicei, de
profesor ;
 5. Antrenarea elevilor în realizarea activității (lucrării,
exercițiului) cu ajutorul profesorului;
 6. Realizarea independentă a lucrării, exercițiului de către
fiecare elev ;
 7. Aprecierea performanțelor elevilor și precizări privind modul
de continuare a activității desfășurate în timpul orei.
 Tipuri de lecție-Lecția de formare
de priceperi și deprinderi
 - Lecția de formare de deprinderi de activitate intelectuală
: analiza gramaticală, analiza literară, analiza unui text
filosofic, analiza unui document istoric, realizarea unui eseu
literar sau filosofic, rezolvare de exerciții și probleme ;
 - Lecția de formare a unor deprinderi motrice, specifice
disciplinei educație fizica ;
 - Lecția de formare a unor deprinderi tehnice : operare pe
computer, utilizarea unor instrumente tehnice ;
 - Lecția cu caracter practic (aplicativ), realizabilă, de obicei,
în afara clasei (de exemplu, în atelierul școlar) ;
 - Lecția de laborator, vizând desfășurarea unor experiente în
domenii diverse ale cunoașterii : chimie, fizică, biologie ;
 - Lecția-excursie, destinată formării priceperii de a observa
obiecte sau fenomene, de a selecta și prelucra observațiile.
 Tipuri de lecție-Lecția de fixare și
sistematizare
 Lecția de fixare și sistematizare vizează, în
principal, consolidarea cunoștințelor însușite,
dar și aprofundarea lor și completarea unor
lacune.
 Se realizează prin recapitulare ;
 Conditia de bază a eficientizării acestui tip de
lecție o constituie redimensionarea
conținuturilor în jurul unor idei cu valoare
cognitivă relevantă, astfel încât elevii să fie
capabili de conexiuni care să permită
explicații din ce în ce mai complete și de
aplicații optime și operative în contexte din ce
în ce mai largi ale cunoașterii.
 Tipuri de lecție-Lecția de fixare și
sistematizare-structura
 1. Precizarea conținutului, a obiectivelor și a unui plan de recapitulare ;
este de dorit ca această etapă să se realizeze în doi timpi : înaintea
desfășurarii propriu-zise a orei, apoi la începutul orei sau orelor de
recapitulare ;
 2. Recapitularea conținutului pe baza planului stabilit : aceastä etapă e
destinată clarificării și eliminării confuziilor constatate de profesor,
stabilirii unor conexiuni prin lărgirea contextului cunoașterii și
diversificarea perspectivelor de abordare a conținutului parcurs și
realizarii unor scheme sau sinteze care să-l pună în relație cu tot ceea
ce reprezintă esențialul la nivelul conținutului analizat ;
 3. Realizarea de către elevi a unor lucrări pe baza cunoștințelor
recapitulate; în cazul lecțiilor de consolidare de deprinderi, această
etapă ocupă ponderea cea mai mare în structura lecției și se
concretizează, în funcție de specificul disciplinei, prin : rezolvare de
exerciții și probleme, analize gramaticale, analize literare, realizarea
unor lucrari avand caracter tehnic ;
 4. Aprecierea activității elevilor ;
 5. Precizarea și explicarea temei.
 Tipuri de lecție-Lecția de fixare și
sistematizare-variante
 - Lecția de repetare curentă
 - Lecția de recapitulare pe baza unui plan dat sau alcătuit
de profesor împreună cu elevii : se realizează la sfârșitul
unor capitole sau teme mari din programa ;
 - Lecția de sinteză: se realizează la sfârșitul unor unitati
mari de conținut : capitole mari, trimestru sau an școlar;
 Pornind de la metodele sau mijloacele utilizate în
desfăşurarea lecției variantele mentionate pot conduce la noi
variante : lecție de recapitulare sau de sinteză pe bază de
exerciţii aplicative (atunci când se urmăreşte consolidarea
unor deprinderi), lecția de recapitulare cu ajutorul textului
programat sau al unor programe recapitulative
computerizate; lecția recapitulativă pe bază de fișe
(concepute în funcție de nivelul dezvoltării intelectuale şi al
pregătirii şi de ritmul de lucru al fiecărui elev) .
 Tipuri de lecție-Lecţia de verificare
şi apreciere a rezultatelor şcolare
 Aceasta urmăreşte, în principal, constatarea nivelului de
pregătire a elevilor, dar şi actualizarea şi încadrarea
cunoştintelor în noi cadre de referintă şi semnificare, cu
consecinte importante asupra viitoarelor trasee de invatare.
 Structura lecției de verificare şi apreciere a rezultatelor şcolare
 1. Precizarea conţinutului ce urmează a fi verificat ;
 2. Verificarea conţinutului (în cazul unei verificări orale, această
etapă poate constitui un bun prilej pentru sistematizarea
cunoştintelor, corectarea unor confuzii etc.) ;
 3. Aprecierea rezultatelor (dacă în cazul verificării orale sau
practice aprecierea se face la sfârşitul orei, în cazul verificării
scrise acest moment se va consuma în următoarea întâlnire a
profesorului cu elevii) ;
 4. Precizări privind modalitățile de completare a lacunelor şi de
corectare a greşelilor şi sugestii în legătură cu valorificarea
conținuturilor actualizate în activitatea viitoare.