CULTURI PE SUBSTRATURI
Cultura pe nisip
Marea majoritate a surselor de informare apreciaza ea denumirea de ,cultura pe nisip" definete
sistemcle de straturi granulare, inerte, in sistem deschis. Dei nisipul estc materialul tipic pentru acest
sistem de cultura, se accepta ea acesta poate fi substituit, total sau partial i cu alte substante cu granulatie
medie cum sunt: pcrlitul, materialul plastic sau orice material anorganic. Referitor la acest sistem de
cultudi Steiner a precizat ea ,radacinile plantelor cresc intr-un substrat solid, poros, din particule
mm. Diametrul particulelor de nisip trebuie sa fie cuprins in 1n intervalul 0,25 1,8 lipsa
acestuia, se apreciaza ea i nisipul din clasele de marime de 0,6 - 2,5 mm sau chiar 1,6 - 3,2 mm
poate fi utilizat ea substrat de cultura, cu precizarea di udarile trebuie aplicate la intervale de timp mai
scurte.
apli) pentru creterca normala a plantelor in conditiile existentei unui drenaj satisraditor care sa asigure
buna aerare a nldlicinilor. Aceastli aerare este inferioarli calitativ in comparatie cu cea realizatli 1n
culturile cu solutie circulantli, la care oxigenarea are loc i prin administrarea solutiilor nutritive
recuperate i reconditionate. La culturile pe paturi de nisip cu recircularea solutiei irigarea se face mai
frccvent, cu cantitl'iti de solutie care depaesc mutt consumul plantelor.
La culturile cu circuit deschis, udarile care se aplicii mai rar trebuie sa introduca in substrat o
cantitate de solutie nutritivii apropiatii de cca consumatii de ditre culturli. Fluctuatiile mari de umiditate a
substratului (nisip) de la deficit (ofilirea plantclor) panli la exces (lipsli de oxigen la nivelul sistemului
radicular) influenteaza negativ performantele productive ale culturii, care sunt inferioare celor realizate
1n alte sisteme de culturi neconventionale. Datoritii acestor particularitiiti, culturile pe paturi de nisip nu
s-au bucurat de o atentie deosebitii din partea specialitilor.
Pentru amenajarea unei instala!ii de culturli pe pat de nisip estc necesarli construirea unui bazin 1n
care se va efectua cultura. Bazinul se confectioneazli din difcrite materiale ea beton annat cu fibrli de
sticla, lernn, placi de azbcst acoperite cu vopsea inertli sau cu riiini epoxidice (fig. 9.4.1).
Jntr-o varianta mai putin costisitoare, impermeabilizarea bazinelor se poate face l?i cu folie dubl a
de polietilenii (grosimea unui strat 0,1 - 02 mm), aezatli i fixatii cu grija pentru evitarca perforarii
accidentale.
cm----
t-4•-----140
3
Dazin
Fig. 9.4.1 • din beton pentru cultura pe substraturi anorganicc
Solutiile nutritive pentru irigarea fertilizanta se aplica prin pulverizarca grosiera sau fin a ( cu
ajutorul microaspersoarelor), prin tevi perforate sau prin instalatii de udare prin picurare, aezatc pc
suprafata patului langa randurile de plante.
Cultura pe pat de nisip functioneaza bine doar daca beneficiaza de un sistem de drenaj
suficient. Pentru eliminarea excesului de umiditate se instaleaza drenuri din conducte perforate, din
material plastic rigid, cu dia
metrul de eel putin 4 cm. Conductele de drenaj se instalcaza pe una din cxtrcmitatile bazinului sau
pe centrul acestuia, cu perforatiile 1n jos. Drenajul se poate asigura i prin aezarea unui strat de
pietri la fundul bazinului de cultura (fig. 9.4.2.).
perete lateral
latimea de 0,8 m, pentru un singur rand de plante cu talie inalta sau 1 ,2 m pentru doua sau mai
multe randuri de plante cu talie joasa. Adancimea acestor bazine de cultura este de 25 - 40 cm. In
aceste DE LEGUMICULTURA
rasadurilor (fig. 9.4.3.). Dupa diteva zile, la culturile de tomate, cand radacinile
rasadurilor au trecut din ghiveci in patul de cultura, capilarcle instalatiei de udare
prin picurare sunt mutate pe panou, la baza cuburilor nutritive. In acest moment
se taie i Hmtele de drenare in imbracamintea panoului.
Nutritia culturilor pe vata minerala este una dintre lucrarile de ingrijire cu
eel mai putemic impact asupra nivelului productiei. Reactia panourilor noi de
vata minerala este alcalina, datorita prezentei calcarului prin
tre materiile prime necesare fabricarii produsului. Initial, panourile noi au pH-ul
intre 7 i 8, dar in cazuri de exceptie pH-ul poate sa ajunga la 9 9,5. Reactia
bazica se corecteaza prin umectarea panourilor, inainte de plantare, cu o prima
solutie nutritiva cu pH-ul de 5 5,5, urmata de o alta solutie nutritiva cu pH-ul de
-
12
5,5 - 6,5. Concentratia solutiei nutritive, in interiorul panourilor, este mentinuta
la valori relativ mici de 2-2,5 mS/cm,
pentru castraveti, i 2,5-3 mS/cm, pentru tomate.
vat1!
panou (saltea)
de mineral1!
de
polietilena
(mulci)
Pentru prevenirea infectarii produselor cu agenti patogeni, mediul de pastrare trebuie sa fie
steril. Pentru aceasta, inainte de depozitarea legumelor, se face o curatenie generala !;>i se
dezinfecteaza prin stropiri cu: hi
poclorit de sodiu, fosfat trisodic, lapte de var 20%, sulfat de cupru 2-3%. Podeaua se stropete cu
formalina (40%), in cantitate de 2,5 l/100 1 apa. in pivnite i subsoluri de cladiri, dezinfectia se
realizeaza prin gazare, respectiv prin ardere de sulf, 30-80 glm \ iar nisipul pentru stratificare trebuie
sa fie curat sau dezinfectat chimic. Atunci cand este cazul se iau masuri i impotriva rozatoarelor.
Ambalajele vechi i ustensilele folosite ( couri, lazi, galeti, cant are, dirucioare, unelte) se spala cu
soda (4 %) dupa care se imbaiaza sau se stro
pesc cu solutie de Orthocid 0,5 %.
Pentru a evita transferul unor mirosuri caracteristice, se cvita depo- a zitarea in amestec
·
diferitelor specii (!elina cu ceapa, mere sau citrice cu Plistrarea legume/or stare proaspdtd
legume putemic mirositoare ea varza sau ceapa), iar indepartarea mirosurilor nepHicute se face cu
ajutorul dirbunelui activ, absorbant.
Protcjarea produselor impotriva deprecicrii in timpul pastrarii se poate face prin diferite
tratamcnte in limitele eficientei economice i cu avizul organelor sanitare. Astfel:
pentru limitarea pierderilor de apa ambalajele se pot captui cu polietilena, iar tomatele,
ardeii, vinetele, castraveii i cantalupii se
pot cerui cu parafina sau ccara vegetala;
impotriva muccgaiurilor i putrezirii se fac tratamente cu sulfat de cupru, uleiuri minerale,
fenilalanina sau se spala legumelc cu apa clorinata, sau solutii de Captan, Thiram i alte
fungicide; s-au obtinut rezultatc favorabile prin iradierea produselor in doze de 100-500
Krad pentru combaterea putregaiurilor i 5-10 Krad pentru prclungirea duratei de pastrare sau
impiedicarea incoltirii cartofilor. in aceleai scopuri se pot utiliza lampile ultraviolcte.
In general, aceste tratamente au aplicabilitate limitata datorita costului ridicat i aparitiei unor
efectc secundare negative (patare, dccolorare, inmuierc, maturare anormalli, pierderea gustului).