CREªTINUL
UI
ORTODOX
rug
ãci
unil
e
tale
,
pen
tru
ca
atu
nci
cân
d Îl
Când vei
îþi uita
aduc ,
i Do
amin mn
te de ul
Dum sã-
neze ºi
u adu
înmu cã
lþeºt ami
e nte
de AL
tine.
E
(Sfân
tul C
Marc
u RE
Asce ªTI
tul) N
UL
UI
O
RT
O
D
O
SFI X
NT
E
RU
GÃ
CIU
NI Cart
e
tipãr
itã
cu
binec arie
uvânt Cli
area
Înalt nci
Prea
Sfinþit
ului
Pimen
,
Arhiep
iscop
al
Sucev
ei ºi Mã
Rãdãu
þilor nãs
tire
a
Sih
Ediþi ãstr
e ia
îngrij Put
itã nei
de
-
Arhi ediţ
man ia a
drit trei
Nect a-
hãstria
Putnei,
2009
Tehnor
edactar
e:
Nicolae
Sasu
ISBN:
(10): 973-
87816-9-8
(13): 978-
973-
87816-9-6
©
M design +
ãn print:
ãs GED
tir O Cluj
tel.
ea
0264
Si 4303
3 CUVÂ
7 NT
ÎNAIN
4 TE
P rin
credinţă,
omul Îl
recunoaşt
e pe
Hristos ca
Dumneze
u şi
Stăpân al
său, prin
pocăinţă
se
întoarce
la El, ca
fiul cel
risipitor,
şi,
căindu-se
pe găciunea
nt însoţeşte
ru şi
gr credinţa
eş şi
elil pocăinţa.
e Prin ea,
sal omul cere
e, ajutorul
aşt lui
ea Dumneze
pt u; prin ea
ă se
de deschide
la cu toată
El fiinţa sa
ier harului
tar dumnezei
ea esc şi se
pă uneşte cu
ca el.
tel Sufletul
or. care
Ru iubeşte pe
D este cea
u care ne
m dă putere
ne de a iubi
ze pe
u Dumneze
nu u şi pe
po semenii
at noştri.
e „Cel ce
să iubeşte
nu pe
se Domnul
ro îşi aduce
ag aminte
e, pururea
fii de El şi
nd aducerea
că aminte
ru de
gă Dumnez
ci eu naşte
un rugăciun
ea ea” spune
Sf re
ân rugăciune
tul ca fiind
Sil mai mult
ua decât
n necesară
At vieţii
ho duhovnic
nit eşti. În
ul. scrierile
To lor, se
ţi întrec
Sfi parcă
nţi unii pe
i alţii în a
Pă lăuda şi a
ri arăta
nţi foloasele
vo ei. Astfel,
rb ea este
es numită
c împărăte
de asa
sp tuturor
fa ea
pt omului
el cu
or Dumnez
b eu,
u doctorie
ne împotriv
, a rănilor
ch pricinuit
ei e de
a păcat,
Î alungare
m a tristeţii
p şi a
ăr descurajă
ăţ rii, cea
iei mai
ce puternic
ru ă armă
ril împotriv
or, a
vo diavolilor
rb , izvor şi
ir maică a
tu an Gură
tu de Aur –
ro este leac
r împotriv
vi a otrăvirii
rt păcatului
uţ , doctorie
ilo pentru
r. greşelile
„R noastre”.
u Iar în altă
gă parte
ci arată:
u „zilnic ne
ne rănim în
a tot felul;
– să dăm
sp rănilor
un noastre
e leacul
Sf potrivit
ân pentru
tul ele, care
Io este
ru are
gă aminte,
ci din tot
u sufletul şi
ne cu
a. ardoarea
C inimii,
ăc poate să
i ne ierte
D păcatele
u şi să ne
m curăţeas
ne că de
ze ele”.
u,
d Prin
ac rugăciune
ă- se revarsă
L bucuria şi
ru pacea
gă Duhului
m Sfânt în
inimile
cu
noastre.
lu
Pri că nu
n suntem
ru singuri, ci
gă cu
ciu Dumneze
ne u,
si
5
mţ
im
te, sporim
simţim în iubirea
ajutorul faţă de
Lui în viaţa Dumnezeu
noastră, şi de
primim semenii
puterea de noştri.
a răbda Rugăciune
ispitele şi a ne ajută
necazurile să
vieţii, ne împlinim
întărim în poruncile
credinţă, lui Hristos,
creştem prin ea ni
duhovniceş se
luminează binecuvint
mintea ează
pentru a suflete al
înţelege meu pe
mai bine Domnul”
Sfânta (Ps. 102,
Scriptură 22); „Şi
şi scrierile bine voi
Sfinţii cuvânta pe
Părinţi. Domnul în
toată
Unde şi vremea,
când să ne pururea
rugăm? La lauda Lui
această în gura
întrebare mea” (Ps.
ne 33, 1). Dar,
răspunde cu toate că
psalmistul rugăciunea
David: „În nu poate fi
tot locul legată de
stăpânirii vreun loc
Lui, sau timp
anume, scă
totuşi, este anumite
bine, ca condiţii.
fiecare Înainte de
dintre noi toate,
să avem un trebuie să
program fim în pace
constant cu semenii
de noştri:
rugăciune, „Dacă îţi
în care să vei aduce
ne darul tău
dedicăm la altar şi
exclusiv acolo îţi vei
vorbirii cu aduce
Dumnezeu aminte că
. fratele tău
are ceva
Pentru a fi împotriva
ascultată, ta, lasă
rugăciunea darul tău
trebuie să acolo,
îndeplinea înaintea
altarului, Sfinţii
şi mergi Părinţi
întâi şi socotesc şi
împacă-te starea de
cu fratele căinţă ca
tău şi fiind
apoi, esenţială
venind, pentru
adu darul rugăciune.
tău” (Mt. 5, Sfântul
23-24). Ioan
Rugăciune Casian, de
a trebuie pildă,
făcută, spune că
apoi, cu prin ea se
credinţă: ajunge la
„Toate câte adevărata
veţi cere, rugăciune,
rugându- când,
vă cu cunoscând
credinţă, u-şi
veţi primi” păcatul şi
(Mt. 21, 22). neputinţa,
„sufletul aceste
nostru se condiţii,
dăruieşte mai putem
în gemete adăuga:
şi atenţia,
suspinuri priveghere
lui a şi trezvia,
Dumneze râvna
u”. Iar fierbinte,
Sfântul stăruinţa şi
Isaac Sirul smerenia.
spune: De
„Rugăciun asemenea,
ea celui cererea
care nu se
6
socoteşte
pe sine
păcătos nu
este
plăcută lui
Dumneze
u”. Pe
lângă
noastră să spun că
fie după rugăciunea
voia lui cu sila este
Dumnezeu,
mai înaltă
Care ne vrea
decât
binele şi ştie
rugăciunea
care sunt cu
nesilită.
adevărat
nevoile „Tu nu
noastre. vrei, dar
sileşte-te –
ne
La început,
îndeamnă
rugăciunea
stareţul
cere
Ambrozie
osteneală.
de la
Chiar dacă
Optina –,
nu simţim
Împărăţia
că vrem să
cerurilor
ne rugăm,
se ia prin
trebuie să
străduinţă
ne silim,
şi cei ce se
căci Sfinţii
silesc pun
Părinţi
mâna pe
ea (cf. Mt. Dum -
11, 12)”. Cu nezeu,
timpul, Maicii
prin Domnului
stăruinţă şi şi sfinţilor,
răbdare, vom simţi
rugăciunea ajutorul
devine o Părintelui
necesitate ceresc în
sufletească viaţa
şi o bună noastră.
obişnuinţă.
Rugăciune
a nu poate
fi înţeleasă,
însă, decât
în
rugăciune.
Numai
rugându-
ne noi
înşine lui
7
RUGÃCIUNI ZILNICE
8 9
RUGÃCIUNILE DE DIMINEAÞÃ
Sculându-te din somn, fãrã lene ºi cu mintea treazã, sã te depãrtezi de aºternut ºi îndatã
te închinã de trei ori, zicând:
Dupã aceasta sã stai puþin în tãcere, pânã ce se vor liniºti toate simþurile tale ºi atunci
sã faci trei închinãciuni pânã la pãmânt ºi sã zici:
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pen-tru rugãciunile Preacuratei Maicii Tale ºi ale tu-
turor sfinþilor, miluieºte-ne pe noi. Amin.
Rugãciunile începãtoare
Împãrate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevãrului, Care pretutindenea eºti ºi toate le împlineºti,
Vistierul bunãtãþilor ºi Dãtãtorule de viaþã, vino ºi Te sãlãºluieºte întru noi, ºi ne curãþeºte pe noi de
toatã întinãciunea ºi mântuieºte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fãrã de moarte, miluieºte-ne pe noi (de 3 ori).
Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh. ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântã Treime, miluieºte-ne pe noi. Doamne, curãþeºte pãcatele noastre. Stãpâne, iartã
fãrãdelegile noastre. Sfinte, cerceteazã ºi vindecã
neputinþele noastre, pentru numele Tãu.
Doamne miluieºte (de 3 ori). Slavã... ªi acum...
10 11
Psalmul 50
Doamne, întru bunãvoirea Ta, Sionului, ºi
Ta, ºi Duhul Tãu cel Sfânt nu-L lua de la sã se zideascã zidurile Ierusalimului.
mine. Dã-mi mie bucuria mântuirii Tale, ºi Atunci vei binevoi jertfa dreptãþii,
cu duh stãpânitor mã în-tãreºte. Învãþa- prinosul ºi arderile de tot; atunci vor pune
voi pe cei fãrã de lege cãile Tale, ºi cei pe altarul Tãu viþei.
necredincioºi la Tine se vor întoarce.
Izbãveº-te-mã de vãrsarea de sânge Crezul sau Simbolul credinþei
Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea
Ta. Doamne, buzele mele vei deschide ºi
gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi
Cred întru unul Dumnezeu, Tatãl,
Atotþiitorul, Fãcã-torul cerului ºi al
voit jertfã, Þi-aº fi dat; arderile de tot nu
pãmântului, al tuturor celor vãzute ºi
le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, nevãzute. ªi întru unul Domn Iisus Hristos,
duhul umilit; inima înfrântã ºi smeritã Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nãscut, Care din
Dumnezeu nu o va ur-gisi. Fă bine, Tatãl S-a nãscut, mai înainte de toþi vecii.
Luminã din Luminã, Dumnezeu adevãrat
din Dumnezeu adevãrat, nãscut, iar nu
fãcut; Cel de o fiinþã cu Tatãl, prin Care Din somn sculându-mã, cântare de
toate s-au fãcut. Care pentru noi, oamenii, miez de noapte aduc Þie, Mântuitorule, ºi
ºi pentru a noastrã mântuire, S-a pogorât înaintea Ta cãzând, strig: Nu mã lãsa sã
din ceruri ºi S-a întrupat de la Duhul Sfânt adorm în moartea pãcatelor, ci mã
ºi din Fecioara Maria ºi S-a fãcut om. ªi S-a miluieºte, Cel ce Te-ai rãstignit de voie, ºi
rãstignit pentru noi în zilele lui Ponþiu Pilat, pe mine, cel ce zac în lene, grãbind mã
a pã-timit ºi S-a îngropat; şi a înviat a treia scoalã ºi mã mântuieºte, cã stau înaintea
zi, dupã Scrip-turi; şi S-a înãlþat la ceruri ºi
Ta întru rugãciuni; iar dupã somnul
ºade de-a dreapta Tatãlui; şi iarãºi va sã
nopþii sã-mi luminezi ziua fãrã de
vinã cu slavã, sã judece viii ºi morþii, a
Cãrui împãrãþie nu va avea sfârºit. ªi întru pãcat, Hristoase, Doamne, ºi mã
Duhul Sfânt, Domnul de viaþã Fãcãtorul, mântuieºte.
Care din Tatãl purcede, Cel ce împreunã
cu Tatãl ºi cu Fiul este închinat ºi slãvit,
Care a grãit prin prooroci. Întru una, sfântã, Cãtre Tine, Stãpâne, Iubitorule de
soborniceascã ºi apostoleascã Bisericã. oameni, sculându-mã din somn scap ºi
Mãrturisesc un botez spre iertarea spre lucrurile Tale mã nevoiesc. Mã rog
pãcatelor. Aºtept învierea morþilor şi viaþa Þie: Ajutã-mi cu milostivirea Ta în toatã
veacului ce va sã fie. vremea ºi în tot lucrul, scapã-mã de toate
lucrurile rele, lumeºti ºi de sporirea
Amin. diavoleascã izbãveºte-mã ºi mã du întru
Împãrãþia Ta cea veºnicã. Cã Tu eºti
fãcãtorul meu ºi purtãtorul de grijã ºi
14 dãtãtorul a tot binele; ºi întru Tine este
toatã nãdejdea mea ºi Þie slavã înalþ,
acum ºi pururea ºi în
vecii vecilor. Amin.
Rugăciunile Sfântului Macarie
cel Mare
Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt
vrednic, nici mi se cade, ca să intri sub
acoperământul casei sufletului meu, pentru
că este deşartă toată şi surpată, şi nu ai la
mine loc cuviincios, ca să-ţi pleci capul; ci
Doamne, curãþeºte-mã pe mine pe cum, dintru înălţime pentru noi te-ai
pãcãtosul, cã nicio-datã n-am fãcut bine umilit, pleacă-te şi acum la umilinţa mea. Şi
înaintea Ta; scapã-mã, deci, de cel pe cum bine ai voit a te culca în peşteră şi
viclean ºi sã fie întru mine voia Ta, ca în ieslea necuvântă-toarelor, aşa
fãrã de osândã sã deschid gura mea cea binevoieşte a intra şi în ieslea necuvân-
nevrednicã ºi sã laud preasfânt numele tătorului meu suflet şi în spurcatul meu
Tãu, al Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului trup. Şi pe
Duh, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor.
Amin. 15
eşti sfânt, Stăpâne, sfinţeşte-mi trupul şi sufletul,
cum nu ai socotit a fi lucru nevrednic a intra şi a cina mintea şi inima, măruntaiele şi pân-tecele, şi întreg
împreună cu păcătoşii, în casa lui Simon leprosul, aşa mă înnoieşte, şi înrădăcinează frica ta întru
binevoieşte a intra şi în casa sufletului meu celui mădularele mele, şi sfinţirea ta fă-o neştearsă din
umilit, al leprosului şi păcătosului. Şi precum nu ai mine. Şi fii mie ajutor şi sprijinitor, îndreptând în
respins pe păcătoasa, cea asemenea mie, care s-a pace viaţa mea, învrednicindu-mă şi de a sta de-a
apropiat şi s-a atins de tine, aşa te îndură şi spre dreapta ta, împreună cu Sfinţii tăi. Pentru rugăciunile
mine păcătosul, care mă apropiu şi mă ating de tine. şi mijlocirile preacuratei Maicii Tale, şi ale preacu-
Şi pre-cum nu te-ai scârbit de spurcata şi blestemata ratelor Puteri fără de trup care slujesc ţie, şi ale tu-
ei gură, ceea ce te săruta, aşa nu te scârbi nici de gura turor Sfinţilor, care din veac bine ţi-au plăcut. Amin.
mea, şi mai spurcată, şi mai blestemată, nici de urâte
şi necu-rate buzele mele, şi de limba mea cea cu totul Rugãciune către Mântuitorul Hristos
necu-rată. Ci să fie mie cărbunele preasfântului tău
Trup şi al scumpului tău Sânge, spre sfinţire şi Hristoase, Lumina cea adevãratã, Care luminezi ºi sfinþeºti pe
luminare şi spre întărirea umilitului meu suflet şi a tot omul ce vine în lume, sã se
17
Rugãciune cãtre Sfântul Înger
păzitor al vieţii noastre
pizmaºului meu cel rãu, cu sfintele tale
de rãu în lucrurile cele întinate? Sau rugãciuni, ºi Împãrãþiei lui Dumnezeu
cum voi putea sã-mi cer iertare pentru mã fã pãrtaº cu toþi sfinþii, acum ºi
faptele mele cele amare, rele ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
viclene, în care cad în toate zilele ºi în
toate nopþile ºi în tot ceasul? De
Rugãciune cãtre Sfântul al cărui nume îl
aceea, cad înaintea Ta ºi mã rog,
Pãzitorul meu cel sfânt, milostiveºte-te porţi
spre mine, pãcãtosul, robul tãu, ºi-mi fii
mie întru ajutor ºi spri-jinitor asupra
18
Roagã-te lui Dumnezeu pentru mine,
Sfinte plãcu-tule al lui Dumnezeu (N),
cãci eu cu osârdie alerg cãtre tine, cel
grabnic ajutãtor ºi rugãtor înaintea lui
Dumnezeu pentru sufletul meu.
Alte rugăciuni
grijă de sufletul meu pentru care vostru să-l spun cu glas neîncetat în veci. Amin.
ai răbdat atâtea dureri la sfânta Ta răstignire.
Rugăciunea de Marţi
O, Doamne, astăzi îţi dau sufletul şi trupul meu şi
voinţa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după Doamne, Dumnezeul meu, osândit stau înaintea feţei
bună plăcerea Ta. Pedepseşte-mă, Doamne, după în- Tale celei sfinte, şi-mi mărturisesc nevrednicia, neputinţa şi
sărăcia mea cea mare. Pentru aceasta mă rog Ţie: O, izvor
durarea Ta, în această lume, iar nu în cealaltă viaţă. Şi
dulce şi noianul îndurării, deschide stavilele cerului şi plouă
iartă pe cei vii şi pe cei adormiţi, pentru rugăciunile
asupra mea bunătăţile îndurării Tale, pentru ca să pot
Sfintei Tale Biserici, şi pe toţi ne învredniceşte de slava
scoate lacrimi, să plâng, să spăl şi să curăţesc sufletul meu
Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe sfinţii Tăi de întinăciunea păcatelor, cu căinţă tare şi adevărată. Şi ca
îngeri, către care zic: O, cereştilor slujitori şi pă-zitori să-mi dai acest dar,
Stăpâne, pun mijlocitor pe Înaintemergătorul Ioan,
22
către care zic: O, învăţătorule al pocăinţei şi mărite
Proorocule, care eşti mai mare decât toţi proorocii,
precum însuşi Fiul lui Dumnezeu te-a numit în
Sfânta Evanghelie, tu care ai arătat poporului pe
Stăpânul Hristos, tu care L-ai botezat în Iordan şi ai
văzut cerurile deschizându-se, tu care ai auzit
glasul Părin-telui ceresc şi ai văzut pe Duhul Sfânt
ca un porumbel pogorându-se peste El. Rogu-te,
ajută-mi cu mij-locirea ta, tu care stai în cer
înaintea Judecătorului veşnic, şi fă-L să se îndure
de mine, căci ai multă în-drăzneală la iubirea Lui.
„Iertate să-ţi fie pă-catele tale”. Amin. ciunile ucenicilor Tăi şi cele ale Sfântului Nicolae, iartă
păcatele noastre ale tuturor, ale celor vii şi ale celor
Rugăciunea de Joi adormiţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi
plâng păcatele. Darul Tău cel curăţitor, care a spălat
picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească
Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui inima mea necurată şi sufletul meu, ca aşa, cu
Dum-nezeu Tatăl, Care în ziua de astăzi ai luat Cina vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă, să mă îm-
cea de pe urmă cu ucenicii Tăi şi cu mare umilinţă ai părtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul
spălat picioarele lor şi ale ucenicului care Te-a vândut.
morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să înainte Crucea Ta cu deplinã pocãinþã. Întristarea
se suie sufletul meu împreună cu Tine, şi fără de nici morþii Tale sã o simþim, precum au simþit-o Preasfânta
o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văz- Ta Maicã, ucenicii Tãi ºi mironosiþele femei. ªi ne înviazã
duhului, intrând în slava Ta cea cerească. Ajută-mi, simþirile noastre cele sufleteºti, ca sã cunoaºtem moartea
Doamne, ca să Te slăvesc şi în veci să mă închin nu- Ta, precum ai fãcut de Te-au cunoscut ºi zidirile cele
melui Tău celui sfânt. Amin. neînsufleþite, care s-au miºcat la rãstignirea Ta, cum Te-
a cunoscut tâlharul cel cred-
24 incios ºi rugându-Þi-se, l-ai primit în rai.
Dã-ne, Doamne ºi nouã, darul Tãu, precum ai dat atunci
tâlharului celui rãu ºi iartã pãcatele noastre, pen-tru sfintele
Tale patimi ºi ne primeºte prin pocãinþã îm-preunã cu el în
Rugăciunea de Vineri
rai, ca un Dumnezeu ºi Ziditor ce ne eºti. Asemenea fã cu
toþi creºtinii, vii ºi adormiţi, pre-cum se roagã Þie în toate
zilele Sfânta Bisericã ºi le lasã lor toate pãcatele ºi-i
D oamne Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul su-
învredniceºte pe ei de Împãrãþia Ta ºi sã vadã lumina Ta ºi
fletelor noastre, mãrturisim înaintea Ta întru aceastã zi a sã mãreascã slava Ta.
rãstignirii Tale, în care ai pãtimit ºi ai luat moarte pe
Ne închinãm Crucii Tale, Hristoase ºi zicem cãtre dânsa: Slavă ei
Cruce pentru pãcatele noastre, cã noi sun-tem cei ce Te-
pentru dragostea Ta;
am rãstignit cu pãcatele noastre cele multe ºi cu
fãrãdelegile noastre cele rele. De aceea, ne rugãm
Bucurã-te, preacinstitã Cruce a lui Hristos, cã prin
bunãtãþii Tale celei nemãrginite, ca sã ne faci ºi pe noi
tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus
pãrtaºi sfintelor Tale patimi, cinstitelor rãni ºi morþii
þintuit;
Tale celei de viaþã dãtãtoare; pentru ca sã ne
învrednicim prin darul Tãu, sã răbdăm ºi noi, asemenea
Bucurã-te, pom preamãrit, pentru cã tu ai þinut Rodul Vieþii ce
Þie, pentru dragostea Ta, precum Tu Cel Milostiv le-ai ne-a mântuit din moartea pãcatului;
rãbdat pentru mântuirea noastrã, în-tãrindu-ne
pururea cu aceeaºi putere ºi rãbdare ce ai avut când Te- 25
au rãstignit nemulþumitorii evrei. De aceea, întãreºte-
ne, Doamne, ca sã putem ridica cu bu-curie de astãzi
Doamne, ostenelile, ispitele ºi durerile, dar sã ne în-
Bucurã-te, toiagul cel tare, care ai sfãrâmat uºile mulþeºti împreunã ºi sã ne prisoseºti ºi rãbdarea ºi
iadului; puterea, ca sã putem rãbda toate câte ni s-ar
întâmpla. Pentru cã recunoaºtem cã suntem
Bucurã-te, cheia împãrãteascã care ai deschis uºa
neputincioºi, de nu ne vei întãri, orbi de nu ne vei
raiului. lumina, legaþi de nu ne vei dezlega, fricoºi de nu ne
vei face îndrãzneþi, rãi de nu ne vei preschimba în
Ne bucurãm ºi noi pentru cã vedem pe vrãjmaºii tãi
buni, pierduþi de nu ne vei ierta, robi de nu ne vei
surpaþi jos, iar pe prietenii tãi cã împãrãþesc în
rãscumpãra cu bogata ºi dum-nezeiasca Ta putere ºi
ceruri. Pe vrãjmaºii tãi biruiþi de puterea ta, iar pe
cu darul Sfintei Tale Cruci, cãreia ne închinãm ºi o
creºtinii ce ţi se închinã înarmaþi cu puterea ta. O,
slăvim acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
rãstignitul meu Hristoase, câte ai pãtimit pentru noi,
câte rãni, câte scuipãri, câte batjocuri ºi necinste ai
rãbdat pentru pãcatele noastre, pentru ca sã ne dai
pildã de adevãratã rãbdare! De aceea, cum putem noi
sã fugim de Cruce, vãzând pe Hristos cã este ridicat 26
pe ea? Cum sã ne parã grele chinurile, vãzând pe
Stãpânul nostru cã le iubeºte ºi le socoteºte Lui de
mare cinste. Ruºine ne este, cu adevãrat, de ne vom
Rugăciunea de Sâmbătă
întrista de relele ce ne pricinuiesc oamenii sau de
ispitele ce ne aduc diavolii, trupul ºi gândurile noastre
Doamne Iisuse Hristoase, Judecătorul meu prea-drept, cunosc
cele rele sau pentru sãrãcia ºi bolile ce ne vin din voia că păcatele mele sunt fără de număr.
lui Dumnezeu, pentru pãcatele noastre, deoarece
acestea toate le trimite pentru ca sã ne apropie mai De aceea, Te rog în această zi, în care de Iosif şi de
mult de El, pentru ca sã-L slãvim ºi sã ne pedepsim în Nicodim pus fiind în mormânt, Te-ai pogorât în iad
aceastã viaþã pentru binele nostru, pentru ca sã ne cu sfântul şi îndumnezeitul Tău suflet şi de acolo ai
odihnim cu mai multã slavă întru Împãrãþia Lui cea depărtat întunericul cu lumina dumnezeirii Tale şi
veºnicã. ªi, de vreme ce este aºa, înmulþeºte-ne,
ai adus bucurie nespus de mare strămoşilor noştri, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi, către care zic şi eu,
căci i-ai mântuit de robia cea cumplită şi i-ai suit în nevrednicul: O, fericiţi slujitori ai lui Dumnezeu, nu
rai. În-groapă păcatele şi cugetele mele cele rele şi încetaţi a vă ruga Lui, ziua şi noaptea pentru noi
viclene, ca să piară din mintea mea şi să nu se mai nevrednicii, care pururea greşim cu atâtea
lupte cu su-fletul meu. Luminează întunecatul iad nenumărate păcate! Mijlociţi pentru noi darul şi
al inimii mele, alungă întunericul păcatelor mele, şi ajutorul lui Dum-nezeu, pe care nu ştim a-l cere
suie mintea mea la cer, ca să mă bucur de Faţa Ta. după cuviinţă. Nu înce-taţi a vă ruga, pentru ca
prin rugăciunile voastre, păcătoşii să câştige iertare,
Aşa, Doamne, primeşte umilita mea rugăciune ca o
săracii ajutor, întristaţii mângâiere, bolnavii
tămâie mirositoare, pentru rugăciunile iubitei Tale
sănătate, cei slabi la minte înţelepciune, cei
Maici, care Te-a văzut pe Cruce pironit între doi tâl-
tulburaţi linişte, cei asupriţi ocrotire şi toţi
hari, şi de durerile Tale cumplite i s-a rănit inima;
împreună cu darul lui Dumnezeu, spre folosul cel
care împreună cu ucenicii şi cu mironosiţele Te-au
sufletesc, întru slava lui Dumnezeu Celui în Treime
pus în mormânt, care a treia zi Te-au văzut înviat din
lăudat, Căruia I se cuvine cinste şi închinăciune în
morţi şi la înălţarea Ta Te-au văzut suindu-Te de la
veci. Amin.
pământ la cer, însoţit de sfinţii Tăi îngeri.
27
Îndură-Te, Doamne, şi de cei vii şi de cei adormiţi,
RUGÃCIUNILE DE SEARÃ
Mergând sã te culci, rosteºte mai întâi rugãciunile începãtoare: Împãrate ceresc... Sfinte
Dumnezeule...
Troparele de umilinþã
Doamne, miluieºte-ne pe noi, cã întru Tine am nãdãjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni
fãrãdelegile noastre, ci cautã ºi acum ca un milostiv ºi ne izbãveºte pe noi de vrãjmaºii noºtri, cã Tu eºti
Dumnezeul nostru ºi noi suntem poporul Tãu, toþi lu-
crul mâinilor Tale ºi numele Tãu chemãm.
28 29
32
slavă ţie. Ci Doamne rogu-te, mântu-ieşte-mă după mulţimea
bunătăţii tale. Ci spre mine păcătosul să minunezi mila.
Cuvine-se cu adevărat..., Slavă..., Şi acum..., Întru aceasta să arăţi iu-birea ta de oameni, ca să nu
Doamne miluieşte de 12 ori, Doamne blagosloveşte , biruiască răutatea mea pre cea nespusă bunătatea ta şi
Slavoslovia serii
36
ªi în ziua înfricoºătoarei judecãþi, de stinge sãgeþile vicleanului cele aprinse,
munca cea veºnicã izbãvindu-mã ºi cele pornite asupra noastrã cu vicleºug;
slavei celei negrãite a Fiului tãu ºi zbur-dãrile trupului nostru le potoleºte ºi tot
Dumnezeului nostru, moºtenitor pe mine gândul nostru cel pãmântesc ºi trupesc
arãtându-mã. Pe care sã o ºi adoar-me-l. ªi ne dãruieºte, Dumnezeule,
dobândesc, Stãpâna mea, Preasfântã minte deºteaptã, cuget curat, inimã treazã,
de Dumnezeu Nãscãtoare, prin somn uºor ºi de toatã nãlucirea satanei
mijlocirea ºi sprijinul tãu, cu harul şi cu nestrã-mutat. Ridicã-ne pe noi la vremea
rugãciunii, întãriþi întru poruncile Tale ºi
iubirea de oameni ale Unuia-Nãscut
neclintiþi întru pomenirea judecãþilor Tale.
Fiului tãu, ale Domnului ºi Dumnezeului
Cuvântare de slava Ta în toatã noaptea ne
ºi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dãruieºte, ca sã cântãm ºi sã binecuvântãm
Cãruia se cuvine toatã slava, cinstea, ºi ºi sã slãvim preacinstitul ºi de mare
închinãciu - nea, împreunã cu Cel fãră cuviinþã numele Tãu, al Tatãlui ºi al Fiului ºi
de început al Lui Pãrinte ºi cu al Sfântului Duh, acum ºi pururea ºi în vecii
Preasfântul ºi bunul ºi de viaþã fãcãtorul vecilor. Amin.
Duhul Lui, acum ºi pururea ºi în vecii
vecilor. Amin.
DIFERITE
TREBUINÞE
38 39
Rugãciune la Icoana Mântuitorului
Preacuratului Tãu chip ne închinãm, Bunule, cerând iertare greºelilor noastre, Hristoase
Dumnezeule, cã de bunã voie ai primit a Te sui cu trupul pe Cruce ca sã scapi din robia vrãjmaºului pe
cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulþumitã strigãm Þie: Pe toate le-ai umplut de bucurie,
Mântuitorul nostru, Cel ce ai
venit sã mântuieºti lumea.
Rugãciune la
Icoana Maicii Domnului
Ceea ce eºti izvorul milei, învredniceºte-ne pe noi milostivirii tale, Nãscãtoare de Dumnezeu. Cautã spre
poporul cel pãcãtos. Aratã-þi puterea, ca întot-deauna. Cãci nãdãjduind întru tine îþi strigãm, precum
oarecând þi-a strigat Gavriil, mai-marele voievod al
celor fãrã de trup: Bucurã-te!
Tatãl nostru, Care eºti în ceruri, sfinþeascã-Se nu-mele Tãu, vie împãrãþia Ta, facã-se voia Ta
precum în cer aºa ºi pe pãmânt. Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi. ªi ne iartã
nouã greºalele noastre, precum ºi noi iertãm greºiþilor noºtri. ªi nu ne
duce pe noi în ispitã, ci ne izbãveºte de cel rãu.
Cuvine-se cu adevãrat sã te fericim pe tine, Nãscã-toare de Dumnezeu, cea pururea fericitã ºi prea
nevinovatã ºi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eºti mai cinstitã decât heruvimii ºi mai slãvitã fãrã
de asemãnare decât serafimii, care fãrã stricãciune pe Dumnezeu Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu
ade-
vãrat Nãscãtoare de Dumnezeu, te slãvim.
40 41
veselie în inimile noastre, din rodul
grâului, al vinului ºi al untdelemnului, ce
s-au înmulþit. Cu pace ne vom culca ºi
Înaintea mesei de prânz vom adormi, cãci Tu, Doamne,
îndeosebi,
Tatãl nostru ... întru nãdejde ne-ai aºezat.
Înainte de cinã
Dupã cinã
părinţilor sunt fiii lor ºi lauda fiilor sunt pãrinþii împreunã”. Aºa, Doamne, ascultã rugãciunea noastrã ºi
milostiv fii nouã, cã bun ºi iubitor de oameni eºti ºi Þie slavã
lor”. Pentru aceasta, rogu-Te, Doamne, Slãvite
Îþi înãlþãm, Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh, acum ºi pu-
Împãrate ºi Bunule Pãrinte: Întãreºte-mã sã cresc
rurea ºi în vecii vecilor. Amin.
înaintea feþei lor cu temerea de Tine ºi cu ruºine de
oameni, pentru ca prin curãþirea de orice rãu, prin Rugãciune la ziua numelui sau a
naşterii
împlinirea oricãrui bine, prin fuga de orice pãcat ºi
prin setea de orice vir-tute, viaþa mea sã fie spre Dumnezeule Preasfinte, cum voi putea a-Ţi mulţumi cu
mântuirea mea ºi a lor. Cã Tu eºti Doamne Cel ce vrednicie pentru viaţa ce mi-ai dat? Tu m-ai
Rugãciunea semănătorului pusă înaintea ochilor Tăi pentru semănat, să fie Ţie
bineplăcută, pentru că nu am îndrăzni a închide aceasta
în sânurile cele necuvântătoare ale pământu-lui, de nu
52
am socoti porunca slavei Tale, care porun-ceşte să
crească şi să rodească pământul şi să dea semănătorului
pâine spre hrană. Şi acum ne rugăm, Doamne
Dumnezeul nostru, auzi-ne pe noi care ne rugăm Ţie şi Rugãciunea văduvei
deschide nouă vistieriile Tale cele mari, bune şi cereşti, şi
revarsă binecuvântarea Ta, ca să ne facem vrednici de
făgăduinţele Tale cele neminci-noase. Opreşte de la noi Doamne, Dumnezeul meu, plăcut-a voii Tale celei
toate cele ce strică rodul pământului nostru şi toată
nepătrunse de mintea omenească, ca să iei la Tine pe
pedeapsa cea pe dreptate adusă asupra noastră, pentru
soţul meu. Grea este crucea ce mi-ai dat s-o port. La cine,
păcatele noastre, şi trimite îndurările Tale spre tot
însă, voi căuta scăparea mea decât la Tine, Cel ce eşti
poporul Tău, cu harul şi cu iubirea de oameni ale
apărătorul şi sprijinitorul cel atotputernic al văduvelor şi
Unuia-Născut Fiului Tău, cu Care împreună eşti
Părintele Cel atotbun al orfanilor? Ajută-mi ca unei
binecuvântat, cu Preasfântul şi bunul şi de viaţă
neputincioase, hrăneşte-mă ca pe o sărmană, şi mă
făcătorul Tău Duh, acum şi pururea
întăreşte a face în toate voia Ta cea atotsfântă. În Tine,
şi în vecii vecilor. Amin.
Preabunule Stăpâne, pun toată în-crederea mea; ascultă
umilita mea rugăciune şi-mi ajută a spori în tot lucrul
Rugãciune la seceriş
bun, folositor şi bineplăcut Ţie. Ajută-mi, Doamne
Dumnezeule, a face întru toate voia Ta, pentru Unul-
Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce pentru mila Ta
Născut Fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos cu Care
cea mare ne-ai învrednicit să ajungem la timpul acesta şi
împreună bine eşti cu-vântat, cu Preasfântul, bunul şi de
ai binecuvântat cununa anului, dând roade din belşug.
viaţă făcătorul Tău
Cel ce pentru marea Ta bunătate ai lăsat pământul să ne
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
fie nouă spre hrană; Doamne prealău-date, dă spre
mântuire şi sufletelor noastre paşnică jertfire a primelor Rugãciunea părintelui la moartea fiului sau a fiicei
roduri şi folosire a secerişului şi învredniceşte-ne de
bogăţia tuturor bunătăţilor. Că Tu eşti Dătătorul de bine
şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, Tatălui
şi Fiului şi Sfântului
Stăpâne, Doamne, Dumnezeul meu cel milostiv şi
Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. preabun, Cel ce ai auzit oarecând glasul de durere al
robului Tău Iacob, care jelind pe fiul său Iosif, zicea: lui Iair, pe fiul văduvei din Nain, şi cu aceeaşi milă şi
„Plângând mă voi coborî în locuinţa morţilor la fiul îndurare a tămăduit pe fiica femeii cananeience.
meu”. Tu Însuţi, Îndurate Doamne, Cel ce ai dat Însuţi, Preabunule şi Milostive, Stăpâne Doamne,
mângâiere lui David, împăratul şi proorocul, care caută din cer şi vezi durerea inimii unui părinte, care
odinioară se tânguia zicând: „O, fiul meu Abesalom, îşi vede astăzi răpită o mare nădejde a vieţii sale; căci
Abesalom, fiul meu! Mai bine muream eu în locul
53
tău! Abesalom, Abesalom, fiul meu!”. Iar dumneze-
iescul Tău Fiu şi Mântuitorul nostru, din mare
milostivire pentru durerea de părinte, a înviat pe fiica
clipă milostivirea şi îndurarea Ta, Doamne!
şi prin viaţa cea dreaptă şi bună a fiului meu (a
fiicei mele) nădăjduiam eu să preaslăvesc după Dă-i, Doamne, sufletului său (ei) odihnă şi iertare de
cuviinţă, puterea, înţelepciunea, bunătatea şi sfânt toate greşelile ce a săvârşit, cu lucrul, cu cuvântul sau
numele Tău. Dar în faţa tainelor nepătrunse pe cu gândul şi îl (o) aşează pe el (ea), în locul de fericire
care numai Tu singur le cunoşti, gândul meu se veşnică, dimpreună cu sfinţii Tăi îngeri, pentru că
îndreaptă la rugăciunea cea fierbinte pe care, acolo la vremea cea hotărâtă de Tine, să-l (o) pot găsi
înaintea sfintelor Sale patimi, Ţi-a înălţat-o în şi împreună să cântăm slava Ta cea necuprinsă. Că Tu
eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iu-birii de
grădina Ghetsimani iu-bitul Tău Fiu, Domnul
oameni şi Ţie slavă şi mulţumită şi închină-ciune
nostru Iisus Hristos, zicând: „Părinte, de este cu
înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi
putinţă, treacă de la Mine acest pahar!”. Şi, ca şi El,
pururea şi în vecii vecilor. Amin.
plecându-mi capul strig astăzi către Tine:
„Doamne, fie voia Ta!”. Asemenea, ca şi oarecând Rugãciunea copiilor la moartea unuia dintre părinţi
dreptul Iov la vestea morţii fiilor şi a fiicelor sale, cu
umilinţă grăiesc şi mărturisesc: „Domnul a dat, Doamne, Doamne, cel ce ai ascultat tânguirea lui Iosif,
care la moartea lui Iacov a căzut în faţa tatălui său şi a
Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvân-
plâns şi l-a sărutat; asemenea şi Fiul Tău, Domnul nostru
tat!”. Zdrobit de durere, dar cu neclintită credinţă
Iisus Hristos, a cunoscut dragostea de mamă, căci pe cruce
în Tine şi în tainele cele nepătrunse, cer în această
şi în grele chinuri fiind, a văzut pe Maica Sa şi pe ucenicul
pe care îl iubea stând alături, şi a zis Maicii Sale: „Femeie, ceruri şi vezi jalea şi durerea ce mi-au cuprins astăzi
iată fiul tău!”, iar după aceea a zis şi ucenicului: „Iată inima şi sufletul. Îndură-Te de mine, robul Tău şi
mama ta!” Însuţi, Stăpâne întru tot bun, caută din
primeşte rugăciunea ce-Ţi înalţă fiul care şi-a pierdut
care nădăjduieşte a se învrednici la vremea când vei prietenului său Ionatan, astfel jelea: „Munţilor Ghelboa,
chema şi duhul meu la Tine, pentru ca acolo nici rouă, nici ploaie să nu cadă peste voi! Cum au căzut
vitejii în mijlocul luptei?! Cum a murit Ionatan pe
sufletele noastre întâlnindu-se şi împreună
dealurile tale? Mă doare de tine, frate Ionatane! Tu erai
aflându-se, să laude şi să preamărească întru tot
plăcerea mea, dragostea
sfânt numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al
ta către mine era uimitoare!”
Sfântului Duh, acum şi pu-rurea şi în vecii vecilor. Ascultă, Doamne, rugăciunea pe care eu, smeritul, Ţi-
Amin. o înalţ din inimă curată dar frântă de durere, pre-
cum ai ascultat rugăciunea Fiului Tău şi Mântuitoru-
Rugãciune la moartea unui
prieten lui nostru, Care venind în Betania şi aflând mort pe
prietenul Său Lazăr, S-a întristat cu duhul şi-l
plângea în faţa iudeilor, care văzându-l au grăit: „Iată
Doamne, Doamne, Creatorule şi Ziditorule a toate, cât îl iubea de mult!” Dă, Doamne, sufletului robului
Cel ce ai pus în sufletul omenesc puterea dragostei ce Tău
leagă inimile apropiate şi ne-ai dat nouă, ca pe o sete,
trebuinţa de a ne căuta prieteni, spre a ne îm-părtăşi (N), iertare păcatelor câte ca un om, cu ştiinţă sau
fără ştiinţă a săvârşit în această viaţă şi-l aşează pe
el în cortul drepţilor şi sfinţilor care din veac au cele de folos lui. Dã-i minte luminatã ºi pri-cepere
plăcut Ţie; că Dumnezeul milei şi al îndurărilor eşti sfântã care se pogoarã de la Tine, Împãratul lu-
şi binecu-vântat eşti în vecii vecilor. Amin. minii. Bine sporeºte întru el, Doamne, ºi dãruieºte-l
sãnãtos, îndelungat în zile, drept învãþând
56
cuvântul adevãrului Tãu. Amin.
Pomeneºte, Doamne, pe
conducãtorii þãrilor ºi ajutã-i sã
conducã creºtineºte.
60 61
ACATISTUL DOMNULUI
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag. 11-12),
troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37), apoi rugăciunea aceasta:
Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Care cercetezi făptura Ta, Căruia sunt arătate patimile mele şi neputinţa firii noastre
omeneşti şi tăria piz-maşului nostru, Tu însuţi mă acoperă de răutatea lui, pentru că puterea lui este tare, iar firea noastră păti-maşă şi tăria
neputincioasă. Tu, dar, o, Bunule, Cel ce ştii neputinţa noastră, Care şi porţi greutatea neputinţei noastre, păzeşte-mă de tulburarea cugetelor
şi de po-topul patimilor şi fă-mă vrednic de această slujbă sfântă a Ta, ca nu cumva, în poftele mele cele spur-cate, să pierd dulceaţa ei şi să
mă aflu fără de ruşine şi fără de frică înaintea Ta. Ci, Doamne, preadulcele
meu Iisuse, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Condacele şi icoasele
Condacul I
Apãrãtorule cel mai mare ºi Doamne, biruitorul iadului, ca cei ce ne-am izbãvit de moartea cea veºnicã, cele de laudã aducem Þie noi, robii Tãi ºi
zidirea Ta. Ci, ca Cel ce ai îndurãri nenumãrate, de toate nevoile ne izbãveºte pe noi, care-Þi cântãm:
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieºte-ne!
Icosul I
Fãcãtorule al îngerilor ºi Doamne al puterilor, des-chide-mi mie, nepriceputului, mintea ºi limba, spre lauda preacuratului Tãu nume, precum ai deschis
62 63
de demult, ca sã grãiesc ºi eu
auzul ºi limba celui surd ºi gângav acestea:
Iisuse preaminunate, mirarea îngerilor;
Iisuse preaputernice, izbãvirea Înþelegerea cea neînþeleasã cãutând
strãmoºilor; Iisuse preadulce, slava Filip sã o înþe-leagã, grãia: „Doamne,
patriarhilor; aratã nouã pe Tatãl.“ Iar Tu ai zis cãtre
dânsul: „Atâta vreme fiind cu Mine, au n-
ai cunoscut cã Tatãl este întru Mine ºi Eu
Iisuse preaslãvite, tãria ocârmuitorilor; întru Tatãl?“ De aceea, Þie, Celui ce eºti
Iisuse preaiubite, plinirea proorocilor; necuprins, cu
Iisuse preaminunate, întãrirea
mucenicilor; Iisuse prealine, bucuria
cãlugãrilor; Iisuse preamilostive, fricã Îþi grãim:
dulceaþa preoþilor; Iisuse preaîndurate,
înfrânarea pustnicilor; Iisuse preadulce, Iisuse, Dumnezeul cel mai înainte de
bucuria preacuvioºilor; veci; Iisuse, Împãratul cel
preaputernic; Iisuse, Stãpânul cel
Iisuse preacurate, mintea cea îndelung-rãbdãtor;
întreagã a celor cu-raþi cu fecioria;
64
Iisuse, Cel mai înainte de veci,
mântuirea pãcãtoºilor;
Condacul al 2-lea
Aliluia!
Icosul al 2-lea
Iisuse, Mântuitorul cel preamilostiv; îndurãri, Care ai chemat pe vameºi ºi
Iisuse, pãzitorul meu cel preabun; pe pãcãtoºi ºi pe cei necredincioºi, nu
Iisuse, curãþeºte pãcatele mele; mã trece cu vederea acum pe mine,
Iisuse, ridicã fãrãdelegile mele; Iisuse, cel asemenea lor; ci, ca niºte mir de
iartã nedreptãþile mele; mult preþ, primeºte cântarea
aceasta:
Iisuse, nãdejdea mea, nu mã lãsa pe Iisuse, puterea cea nebiruitã; Iisuse, mila
mine; Iisuse, ajutorul meu, nu mã lepãda cea fãrã de sfârºit; Iisuse, frumuseþea
pe mine; Iisuse, Ziditorul meu, nu mã cea prealuminatã; Iisuse, dragostea cea
uita pe mine; Iisuse, Pãstorul meu, nu nebiruitã; Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui
mã pierde pe mine; Iisuse, Fiul lui viu;
Dumnezeu, miluieºte-mã!
Iisuse, miluieºte-mã pe mine,
Condacul al 3-lea pãcãtosul; Iisuse, auzi-mã pe mine,
cel zãmislit întru
fãrãdelegi;
I isuse, Care ai îmbrãcat cu putere
Iisuse, curãþeºte-mã pe mine, cel
de sus pe apostolii Tãi, care ºedeau nãscut în pãcate; Iisuse, învaþã-mã pe
în Ierusalim, îmbracã-mã ºi pe mine, mine, netrebnicul;
cel golit de toate faptele cele bune,
cu cãldura Duhului Tãu celui Sfânt, Iisuse, lumineazã-mã pe mine,
ºi-mi dã mie sã cânt Þie cu dragoste: întunecatul; Iisuse, curãþeºte-mã pe
Aliluia! mine, întinatul;
Icosul al 3-lea 65
ce grãiesc:
Condacul al 5-lea
Icosul al 5-lea
Vestirea ºi graiurile propovãduitorilor
celor de Dumnezeu purtãtori plinind-o,
Iisuse, pe pãmânt Te-ai arãtat ºi cu
Vãzând pruncii evreilor în chip oamenii ai vieþuit, Cel ce eºti nea-juns,
omenesc pe Cel ce a zidit pe om cu ºi durerile noastre le-ai ridicat, de unde
mâinile ºi cunoscându-L pe El a fi cu rãnile Tale noi tãmãduindu-ne, ne-
Stãpânul, s-au nevoit cu stâlpãri a-I am deprins a
plãcea Lui, strigând: Osana! Iar noi
aducem Þie cântare, grãind: cânta: Aliluia!
Iisuse, Dumnezeul cel adevãrat;
Icosul al 6-lea
Iisuse, Fiul lui David;
Condacul al 7-lea
Þie: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Icosul al 8-lea
Iisuse, înþelepciunea cea mai presus
de cuget; Iisuse, dumnezeirea cea de
necuprins în scris; Iisuse, domnia cea
nenumãratã cu anii; Iisuse, împãrãþia
Cu totul era între cei de jos, ºi dintre Cei
de sus nicicum nu S-a despãrþit Cel
cea nebiruitã; negrãit, când de voie pentru noi a
pãtimit, ºi cu moartea Sa moartea noas-
Iisuse, stãpânirea cea fãrã de sfârºit; trã a omorât-o, iar cu învierea Sa a
Iisuse, tãria cea preaînaltã; dãruit viaþã celor
Icosul al 9-lea
Condacul al 9-lea
Condacul al 11-lea
Icosul al 11-lea
Condacul al 12-lea 72
Iisuse, floarea cea cu bun miros,
bine înmires-meazã-mã;
acoperã-mã;
izbãveºte-mã;
chinuri veºnice;
Condacul al 13-lea
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Veniþi toþi credincioºii sã preaslãvim pogorârea Sfântului Duh, Cel ce din sânurile Tatãlui a purces asupra
apostolilor, acoperind ca ºi cu niºte ape pãmân-tul de cunoºtinþa lui Dumnezeu, ºi învrednicind de harul cel
de viaþã fãcãtor al înfierii ºi de slava cea de sus pe cei ce aleargã la El întru curãþie, sfinþind ºi în-
dumnezeind pe cei ce strigã: Vino, Mângâietorule,
Icosul 1
Îngerii cu feþe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, dupã cuviinþa da-toratã
izvorului Vieþii ºi luminii celei nematerialnice. Dimpreunã cu ei Te preaslãvim ºi noi, Duhule necuprins
cu mintea, pentru milele Tale cele arãtate ºi cele ascunse, ºi cu smerenie ne rugãm sã fim adã-
Vino, Luminã adevãratã, duhovniceascã bucurie; Vino, Nor purtãtor de rouã ºi negrãitã frumuseþe;
Vino ºi primeºte ca pe un miros de bunã-mireas-
76 77
Vino ºi dãruieºte un suflet ºi o inimã
Vino, veºnicule Soare neapropiat ºi celor ce cred întru Tine;
întru noi Îþi fã locaº;
Vino ºi aprinde evlavia noastrã cea
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte rece ºi nerodi-toare;
ºi Te sãlãº-luieºte întru noi!
Vino ºi risipeºte negura necredinþei
Condacul al 2-lea ºi a rãutãþii care se îndeseºte pe
pãmânt;
Condacul al 3-lea
Potir de ploaie dãtãtor, izvorâtor de foc,
Care Te-ai pogorât asupra apostolilor,
Þie cântare Îþi aducem, pe Tine Te
binecuvântãm ºi Þie Îþi mulþumim, Dum-
nezeule Duhule Sfinte: O, prea adâncã tainã, Dumnezeule,
Duhule necu-prins cu mintea, Care
Vino, Cel ce sfinþeºti Biserica ºi o împreunã cu Tatãl ºi cu Fiul toate le-ai
pãzeºti pe dânsa; zidit! Tu ai împodobit cetele îngerilor de
sus întru locaºul luminii celei
neapropiate. Tu ai chemat la fiinþã, cu meu suflet; Vino, Cel ce te dãruieºti
strãlucirea slavei, cetele de foc ale nouã prin Sfintele Taine; Vino, cãldurã
luminãtorilor cereºti. Unind tu trup ºi bineînmiresmatã;
suflet într-o mi-nunatã alcãtuire, ai zidit
neamul omenesc; pentru aceasta, toatã
Vino ºi ne aratã pe noi zidire nouã în
suflarea Te laudã ºi cântã: Aliluia!
Hristos; Vino, Mângâietorule, Duhule
Sfinte ºi Te sãlãº-
Icosul al 3-lea luieºte întru noi!
Condacul al 4-lea
A lfa ºi Omega, Începutule ºi Sfârºitule,
Tu, veºnicule Duh, cu necuprinsa putere
a purtãrii deasupra apelor ºi cu
înfricoºătoarea Ta îmbrãþiºare ai adus pe
toþi ºi pe toate la viaþã. Din suflarea Ta
O, Duhule preabun ºi neajuns, din
cea de viaþã fãcãtoare a rãsãrit, din care izvorãºte sfinþenia! Tu ai
genunea cea fãrã chip, frumuseþea lumii înveºmântat-o pe Preacurata Fe-cioarã
celei întâi-zidite, pentru care Maria cu strãlucirea orbitoare ºi
neapropiatã a sfinþeniei Tale, fãcând-o
Maicã a lui Dumnezeu-Cuvântul,
Îþi strigãm:
Vino la noi, Preaînþeleptule Ziditor al
Împãrãteasã a îngerilor, spre
lumii; Vino, Cel ce eºti mare în micuþa mântuirea
floare ca ºi în lu-
minãtorii cerului; 79
Vino, Felurime negrãitã ºi Frumuseþe
veºnicã; Vino ºi lumineazã întunecatul
Vino ºi ne învredniceºte ca sã
privim cu bucurie la zorii veºniciei; Nestricãciosule ºi Neziditule,
Veºnicule, Preaîn-duratule Duh,
Vino ºi fã-ne fii ai nestricãciunii; Apãrãtorule al celor drepþi,
Curãþitorule al pãcãtoºilor, slobozeºte-
Vino ºi lumineazã atunci ca un ne de orice întinãciune, ca strãlucirea
soare trupurile noastre cele fãrã de luminii harului Tãu sã nu
moarte; se stingã întru noi cei care Îþi
cântãm:
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte
ºi Te sãlãº-luieºte întru noi! Vino, Preabunule ºi dã-ne umilinþã
ºi izvoare de lacrimi;
Condacul al 5-lea Vino ºi ne învaþã sã ne închinãm
Þie în duh ºi în adevãr;
Vino, Preaînaltule Adevãr, ºi
lãmureºte îndoielile sãrãcãcioasei
Auzind Fiule al lui Dumnezeu glasul mele înþelegeri;
Tãu: „Dacã cineva înseteazã sã vinã la Vino, Viaþã neîmbãtrânitoare ºi ne
Mine ºi sã bea”, Te rugãm astâmpãrã-ne primeºte din strâmtorarea veacului
setea de viaþã duhovniceascã ºi dã-ne acestuia pãmântesc;
apa vieþii. Trimite asupra noastrã raza
harului
Vino, Luminã veºnicã, ºi se vor
risipi toate nãlu-cirile ºi spaimele;
80
Vino, Putere veºnic nouã,
împrospãtându-i pe copiii Tãi cei
osteniþi;
Vino, nemãrginitã Bucurie, ºi uitate
vor fi vremelnicele întristãri;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte
ºi Te sãlãºluieºte întru noi! Preasfânt, Care tãmãduieºte
neputinþele, plineºte lipsurile, dãruieºte
viaþã celor morþi ºi-i aduce la viaþa cea
Condacul al 6-lea veºnicã pe toþi cei ce cu cuviinþã ºi cu
dreptate strigã:
Î
ºi Te sãlãº-luieºte întru noi!
n lume necazuri veþi avea”, a zis
Mântuitorul. „ Unde vom afla alinare ºi Condacul al 7-lea
cine ne va mângâia? Tu, Duhule
Mângâietor, Însuþi dezleagã întristarea
noas-trã! Mijloceºte pentru noi cu
suspinuri negrãite ºi uºureazã inimile
celor ce Te roagã:
C elui Care huleºte împotriva
Condacul al 8-lea
Icosul al 8-lea 83
sã nu pier cu totul:
Vino, dar, la cel pecetluit cu Vino ºi înnoieºte întru mine chipul
numele Tãu cel în-fricoºãtor; lui Dumnezeu ce s-a acoperit de
neguri;
84
Vino ºi risipeºte nãlucirile nãscute din
pãcat; Vino ºi mã învaþã sã împãrtãºesc
durerile strãine; Vino ºi pleacã-mã sã
iubesc întreaga Ta zidire; Vino ºi dã-mi
iarãºi bucuria mântuirii Tale; Vino,
Mângâietorule, Duhule Sfinte ºi Te sãlãº-
luieºte întru noi!
Condacul al 10-lea
Icosul al 10-lea
Icosul al 12-lea
Condacul al 13-lea
doreºte ticãlosul meu suflet. Vino, Cel ce
Tale judecãþi ºi ne descoperã cum sã Tu Însuþi Te-ai fãcut dorinþã întru mine ºi
prãznuim în veºnicie adevãrul cel m-ai fãcut sã te doresc pe Tine, Cel cu
dumnezeiesc, astfel ca Dum-nezeu sã totul neapropiat. Vino, bucuria mea cea
neîncetatã ºi desfãtarea ºi slava. Vino,
fie totul întru toate, ºi cele cereºti ºi
suflarea mea, viaþa mea, mângâierea
cele pãmânteºti ºi cei izbãviþi din iad,
sufletului meu. Fã-te cu mine un duh,
dimpreunã sã cânte: Aliluia! (acest Preabunule Stãpâne, fãrã de
Condac se zice de trei ori) amestecare, fãrã de mutare, fãrã de
schimbare, Dumnezeu cel peste
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi
Condacul întâi (vezi pag. 109). toate.
Fã-Te mie totul întru toate, hranã
Rugãciune cãtre Prea Sfântul Duh negrãitã ºi cu totul necheltuitã, care de-a
Dumnezeu pururea se revarsã în buzele sufletului
(a Sfântului Simeon Noul meu ºi curge ca un izvor în inima mea,
Teolog) îmbrãcãminte care strãluceºte ºi cu totul
arde pe diavoli, curãþire care mã spalã
pe mine prin nestricãcioase ºi sfinte
lacrimi, pe care venirea Ta le dãruieºte
Vino, Viaþa cea fericitã ºi veºnicã ºi celor cãtre care vine. Fã-Te mie,
Doamne, luminã neînseratã ºi soare
dreaptã, cea atotþiitoare, întru tot Sfinte neapus, în tot locul strãlucindu-mã pe
ºi de viaþã Fãcãtorule ºi Ziditorule mine, Cel ce nu Te întorci dinspre
Duhule, Cel ce eºti ca stãpânire de nimeni, ca sã nu ne acoperim cu
aceeaºi cinste cu a Tatãlui ºi a Fiului, întunericul pãcatelor noastre, nevrând a
Cãrora în trei Ipostase deopotrivã Le veni cãtre Tine.
este vrednicia, dumnezeirea, unirea
gândirii ºi conglãsuirea spre Unul. Vino,
Doamne al meu, pe care Te-a dorit ºi Te 88
Depãrteazã de la mine, Doamne, toatã
înãlþarea cea pierzãtoare ºi îmi dã mie
înþelepþirea desãvârºitã a ochilor. Pune
limbii mele frâu, aratã urechile mele bine
supuse sfintelor Tale porunci, dã-mi
rãbdare întru necazuri, înþelepþeºte ºi
întãreºte inima mea întru îndelungã-
rãbdare, întru milostivire, în dragoste,
întru smeritã cugetare, în pace cãtre
sine-mi ºi cãtre toþi, întru întoarcere de
la lenevia ºi trândãvia diavo-lilor, întru
care ca întru niºte dulceþi m-am desfãtat.
Dã-mi mie desluºire în gânduri, pe care
anume se cu-vine mai mult a le alege.
Dã-mi mie sã cunosc meºteºugurile
diavolului ºi sã mã lepãd de ele ºi de el, ºi
cu totul sã-mi tai voia mea ºi sã las cele
ale mele întru purtarea Ta de grijã ºi de
acolo sã nãdãjduiesc folosul.
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Cel ce cu iconomia Ta cea nepãtrunsã ai pregãtit pacea spre binele cel veºnic, hotãrând tuturor vre-
mea ºi felul sfârºitului, iartã, Doamne, pãcatele celor din veac adormiþi, primeºte-i în locaºul luminii ºi al
bucuriei ºi le deschide braþele pãrinteºti. Auzi-ne, Milostive, pe noi, cei ce le facem pomenirea ºi
strigãm: Tatãl nostru, Iubirea cea nemãrginitã, odih-
Icosul 1
Pe Adam cel cãzut ºi pe tot neamul ca sã-l izbãveºti de pierzarea cea veºnicã, ai trimis în lume,
Doamne, pe Fiul Tãu, rãsãrindu-ne viaþa veºnicã prin Crucea ºi Învierea Lui. Spre mila Ta nãdãjduind,
aºteptãm Împãrãþia cea nestricãcioasã a slavei, cerem împãrtãºirea la Domnul a celor adormiþi ºi ne
rugãm: Tatãl nostru, fã ca sã uite ei toate necazurile ºi în-
tristãrile pãmânteºti;
Tatãl nostru, veseleºte sufletele celor ce s-au chi-nuit în valurile vieþii;
Tatãl nostru, mângâie-i pe ei la sânul Tãu, precum îºi mângâie mama copiii;
Tatãl nostru, grãieºte-le lor: „Pãcatele vi s-au iertat!”;
Tatãl nostru, primeºte-i în limanul cel fericit ºi liniºtit;
90 91
Icosul al 2-lea
94
Dãruieºte, Doamne, tuturor cãrora le-ai
luat viaþa din fragedã tinereþe, tuturor
cãrora le-ai dat cu-nuna de spini, tuturor
celor care nu au cunoscut feri-cirea
pãmânteascã, mila Ta cea nesfârºitã;
rãsplãteºte-le cu razele iubirii Tale
nesfârºite, dincolo
Condacul al 5-lea
Condacul al 7-lea
Icosul al 7-lea
în tot pãmântul. Pãcatele lumii se le facem pomenirea;
curãþesc prin Sân-gele cel curãþitor al Tatãl nostru, Iubirea cea
Mielului lui Dumnezeu. Sufletele celor nemãrginitã, odihneºte sufletele
adormiþi se ridicã din moarte la viaþã ºi
de pe pãmânt la cer cu puterea
adormiþilor robilor Tãi!
rugãciunilor de la altarul Domnului, de
aceea strigãm: Condacul al 8-lea
Condacul al 9-lea
Icosul al 9-lea
Tatãl nostru, privirea ºi îngrijirea din curg lacrimi ca picãturi de ploaie ºi cu
lumea cea de dincolo de mormânt ne nãdejde ne rugãm: Ade-vereºte-ne,
cheamã la rugãciune; Doamne, cum cã i-ai iertat pe toþi,
spune-le cum cã îi primeºti în locaºurile
bucuriei, descoperã aceasta în taina
sufletului nostru, ca sã
Tatãl nostru, lumineazã cu soare
frumos ºi încãlzeºte locaºurile celor
adormiţi; cântãm: Aliluia!
100
strigãm: Aliluia!
Icosul al 11-lea
Icosul al 12-lea
adormiþilor robilor Tãi!
Tatãl nostru, nu Te despãrþi de
robii Tãi pânã în sfârºit; Condacul al 13-lea
îndulcire.
102
Preasfântã Doamnã, Nãscãtoare de Când picioarele mele slãbite mã vor face
Dumnezeu, roagã pe Fiul tãu ºi sã înþe-leg cã aceastã corabie a vieþii
Dumnezeul nostru sã dãruiasã celor mele se apropie de þinta cãlãtoriei,
adormiþi iertare ºi lãsarea pãcatelor. Doamne Iisuse Hristoase, ai milã de mine!
Roagã-te, Nãscãtoare de Dumnezeu,
cãci mult poate rugãciu - nea Maicii spre Când ochii mei slãbiþi ºi tulburaþi
bunãvoirea Stãpânului, fiindcã Dom-nul de apropierea morþii vor privi
primeºte de la tine tot cuvântul pentru
iertare. Deci ºi tu, Preasfântã Fecioarã,
stãruitor cãtre Tine, Doamne Iisuse
primeºte ale noastre rugãciuni pe care le Hristoase, ai milã de mine!
aducem þie, din toatã inima ºi din tot Când mâinile mele tremurânde ºi
sufletul nostru, pentru sufletele amorþite nu vor mai putea þine bine
adormiţilor robilor tăi. Te rugãm, crucea Ta, ºi fãrã voia mea o voi lãsa
Stãpânã, sã le ajuþi cu în-drãznirea cea sã cadã peste patul durerii mele,
de Maicã ce o ai cãtre Domnul. Ceea ce Doamne Iisuse Hristoase, ai milã de
eºti plinã de har, ajutã-le sã se mine!
îndrepteze înaintea Celui ce ºade pe
tronul slavei, ca sã nu fie ruºinaþi în faþa
îngerilor ºi a tuturor sfinþilor, în faþa lumii Când urechile mele nu vor mai auzi
celor de sus ºi a celor de jos. Amin. vorbele oame-nilor, ca sã asculte
glasul Tãu care va rosti judecata
de care va depinde soarta mea,
Rugãciune pentru o moarte Doamne Iisuse Hris-toase, ai milã
bunã de mine!
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Apãrãtorule cel mare ºi Doamne al cerului ºi al pãmântului, pe Tine, Împãratul cel nemuritor, vãzându-
te rãstignit pe Cruce, fãptura toatã s-a schimbat, cerul s-a înspãimântat, temeliile pãmântu-lui s-au
clãtinat. Iar noi, nevrednicii, închinãciune de mulþumire aducând patimilor Tale pentru noi, cu tâl-harul
strigãm Þie: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, pomeneºte-ne întru Împãrãþia Ta! Iisuse, Cel ce Te-ai
Icosul 1
Dumnezeu fiind, pentru mine om Te-ai fãcut ºi pe mine, omul cel omorât de pãcate, cu Trupul ºi
Sângele Tãu cel fãcãtor de viaþã, m-ai înviat. Drept aceea Þie, Cel Care ne-ai arãtat atâta dragoste, cu
mulþumire strigãm:
Iisuse, Dumnezeule, dragostea cea mai înainte de veci, Cel ce pentru neamul omenesc
ai binevoit a pã-timi;
106 107
Iisuse, Cel ce locuieºti întru lumina cea
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, neapropi-atã, ai fost prins de stãpânitorii
întunericului;
pomeneºte-ne întru împãrãþia Ta!
Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce eºti
Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru fãrã de moarte, de fiul pierzãrii ai fost
noi, miluieº-te-ne! dat la moarte;
Iisuse, Cel ce dãruieºti tuturor toate
Condacul al 2-lea în dar, ai fost vândut pentru treizeci
de arginþi;
Condacul al 6-lea
Vãzându-Te pe Tine cu duhul mai
Icosul al 6-lea
Propovãduitor al nevoinþei Tale s-a
arãtat Pilat, arãtând poporului cã nimic
vrednic de moarte nu se afla întru Tine,
dar iudeii ca niºte fiare sãlbatice, vãzând
Strãlucit-ai la arãtare spre mirarea
îngerilor ºi a oa-menilor. Pilat pentru Tine
Sângele Tãu, scrâºneau din dinþi a grãit: „Iatã Omul!”.
strigând: „Rãstigneºte-L!”, iar noi,
sãrutând preacuratele Tale
111
rãni, cântãm: Aliluia!
Condacul al 8-lea
Icosul al 8-lea
Ta;
Ritorii cei mult vorbitori, deºi mult
grãiesc, nu pot sã dea mulþumire
vrednicã dumnezeieºtilor Tale Patimi, iar Iisuse, Fiul lui Dumnezeu,
sufletul ºi trupul nostru, inima ºi toate mã- pomeneºte-ne în Îm-pãrãþia Ta!
dularele noastre, cu umilinþã se roagã Iisuse, Cel ce Te-ai rãstignit pentru noi,
cãtre Tine, Iu- miluieºte-ne!
Condacul al 11-lea
115
Cântând suferinþa Ta cea de voie, ne
închinãm Pa-timilor tale, Hristoase, ºi
credem cu sutaºul cã eºti cu adevãrat
116
O, Iisuse Hristoase, Mieluºelul lui
Dumnezeu, Cel ce ridici pãcatele lumii,
primeºte aceastã puþinã rugãciune de
mulþumire, pe care o aducem Þie, ºi cu
mântuitoarele Tale Patimi, vindecã-ne pe
noi de toatã durerea sufleteascã ºi
trupeascã, izbãveºte-ne prin Crucea Ta
cea sfântã de vrãjmaºii cei vãzuþi ºi
nevãzuþi, iar la sfârºitul vieþii noastre nu
ne lãsa pe noi, izbãvindu-ne cu moartea
Ta din veºnica moarte, ca sã strigãm Þie:
Aliluia! (acest Condac se zice de
trei ori)
Rugãciune
Apoi:
Condacul 1
Apãrãtorule cel mare ºi Doamne, biruitorul morþii celei veºnice, ca cei ce ne-am izbãvit de omorârea
cea duhovniceascã, cele de laudã aducem Þie, noi robii Tãi ºi zidirea Ta. Cel ce ai biruinþã asupra
morþii, de moartea pãcatelor slobozeºte-ne pe noi, care grãim: Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi,
înviazã
ºi sufletele noastre!
Icosul 1
Îngerii, Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, neîn-cetat o laudã în ceruri. ªi pe noi, cei de pe pãmânt,
învredniceºte-ne cu inimã curatã a-Þi cânta Þie unele
ca acestea:
Iisuse, Cel nepãtruns, Care luminezi pe toþi credin-cioºii, lumineazã-ne ºi pe noi cei ce
trãim în întunericul necunoºtinþei;
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi ºi la toate le dai viaþã, înviazã-ne ºi pe noi, cei omorâþi în pãcate;
Iisuse, Cel ce Te-ai înãlþat la cer ºi ai înãlþat pe cei ce nãdãjduiesc întru Tine, înalþã-ne
ºi pe noi, cei plecaþi spre pãmânt;
Iisuse, Cel ce ºezi de-a dreapta Tatãlui ºi pãrtaºi slavei Tale îi faci pe cei ce Te iubesc pe
Tine, nu ne lipsi pe noi de slava Ta;
Iisuse, Cel ce vei veni sã judeci viii ºi morþii, nu ne judeca pe noi dupã fãrãdelegile
noastre, ci miluieºte-ne dupã mare mila Ta;
120 121
noi pe calea acestei vieþi ºi ne
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi, mântuieºte;
înviazã ºi su-fletele noastre!
Iisuse, Cel ce ai aprins inimile lor
Condacul al 2-lea cu cuvintele Tale, aprinde ºi inima
noastrã cea rece, spre dorirea de
slava Ta;
Icosul al 3-lea
124
Viaþã de Dumnezeu plãcutã izvorãºte
din Tine, o, Iisuse, Fiul Dumnezeului
celui viu. Pentru aceea Te rugãm pe
Tine, ca sã nu ne piardã pe noi ucigã-
torul de suflete, nici sã ne închidã gura
ca sã murim nepocãiþi, ci învredniceºte-
ne sã-Þi cântãm: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Icosul al 7-lea
Uimitor lucru, cã pe Dumnezeu întrupat
ºi înviat din morþi, noi astãzi cu cugetul Îl
vedem. Toatã grija cea lumeascã sã o
Minunat ºi cu neputinþã este a pricepe, lepãdãm şi ca pe Împãratul
cum ieri ne-am îngropat împreunã cu tuturor sã-L primim ºi sã-I cântãm
Tine, Hristoase, iar azi ne sculãm Lui: Aliluia!
împreunã cu Tine, în duh. Dar cu bu-
curie Îþi cântãm Þie unele ca 126
acestea:
Icosul al 11-lea
Harul Tãu dã-ni-l nouã, Iisuse, Cel ce Iisuse, Cel ce sfinþeºti pe cei ce
pe toþi ne-ai iubit, ºi primeºte rugãciunea nãdãjduiesc întru Tine, sfinþeºte ºi
noastrã, ca o pârgã ce-Þi aducem Þie. ªi doririle ºi gândurile noastre;
depãrteazã de la sufletele noastre tot
gândul cel viclean, ca fãrã osândã sã-Þi Iisuse, Cel ce Te-ai fãgãduit sã fii
cu cei credin-cioºi pânã la sfârºitul
cântãm Þie: Aliluia! veacului, fii neîncetat ºi cu noi
pãcãtoºii;
Icosul al 12-lea
Iisuse, Cuvântul cel adevãrat al
Tatãlui, curãþeşte cuvintele noastre
cele nevrednice, ca sã Te lãudãm
Cântând preaslãvitã Învierea Ta, Te pe Tine;
slãvim pe Tine, o, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru, ºi credem cã dãruieºti
tuturor viaþã veºnicã. Pentru aceasta, Iisuse, Paºtile cele mântuitoare, care
duc de la moarte la viaþã, Ierusalime, că slava Domnului peste tine
sãlãºluieºte-ne în locaºul Tãu, lu- a răsărit, saltă acum şi te bucură Sioane,
minându-ne haina sufletelor noastre; iar tu Curată, Născătoare de Dum-nezeu,
veseleşte-te întru Învierea Celui născut al
tău!
Iisuse, Cel ce ai înviat din morþi,
înviazã ºi su-fletele noastre! Slavă Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului
Duh. ªi acum ºi pururea ºi în vecii
130 vecilor. Amin.
Condacul al 13-lea
A PREASFINTEI NÃSCÃTOARE DE
DUMNEZEU ªI PURUREA FECIOAREI
MARIA
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul l
Apãrãtoare Doamnã, pentru biruinþã, mulþumiri, izbãvindu-ne din nevoi, aducem þie, Nãscãtoare de
Dumnezeu, noi robii tãi. Ci, ca ceea ce ai stãpâ-nire nebiruitã, slobozeºte-ne din toate nevoile, ca sã
strigãm þie: Bucurã-te, Mireasã, pururea Fecioarã!
Icosul l
Îngerul cel mai întâistãtãtor, din cer a fost trimis sã zicã Nãscãtoarei de Dumnezeu: Bucurã-te! ªi îm-
preunã cu glasul cel netrupesc, vãzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spãimântat ºi a stat
strigând
132 133
cei de pe pãmânt;
Bucurã-te, cea prin care se înnoieºte Bucurã-te, minune, care de îngeri
fãptura; Bucurã-te, cea prin care prunc eºti mult slãvitã;
se face Fãcãtorul; Bucurã-te, Mireasã, Bucurã-te, ceea ce eºti rana de
pururea Fecioarã!
mult plâns a diavo-lilor;
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut lumina cea
Condacul al 2-lea neapusã; Bucurã-te, ceea ce n-ai învãþat
pe nici unul în ce
chip a fost;
Bucurã-te, ceea ce covârºeºti
Vãzându-se pe sine Sfânta întru mintea celor înþelepþi;
curãþie, a zis lui Gavriil cu îndrãznire: Bucurã-te, ceea ce luminezi
Glasul tãu preamãrit se aratã a fi cu gândurile celor cre-dincioºi;
anevoie primit sufletului meu; cum Bucurã-te, Mireasã, pururea
vesteºti mie naºtere cu zãmislire fãrã Fecioarã!
sãmânþã?, stri-
134
gând: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Condacul al 3-lea
Înþelesul cel greu de pãtruns cãutând
Fecioara sã-l înþeleagã, a strigat cãtre cel
ce slujea: Din pântece curat, cum este cu
putinþã sã se nascã fiu, spune-mi?
Puterea Celui de sus a umbrit atunci,
Iar el a zis cãtre ea, cu fricã, strigând spre zãmislire, pe ceea ce nu ºtia de
aºa: Bucurã-te, tãinuitoarea sfatului nuntã, ºi pântecele ei cel cu bunã roadã,
celui nespus; Bucurã-te, încredinþarea ca pe o þarinã dulce l-a arãtat tuturor
celor ce au trebuinþã de celor ce vor sã secere mântuire, când vor
striga aºa:
tãcere;
Aliluia!
Bucurã-te, începãtura minunilor lui
Hristos; Bucurã-te, capul poruncilor
Lui; Icosul al 3-lea
Condacul al 6-lea
Icosul al 5-lea
Condacul al 7-lea
cunoºtinþei;
Toatã firea îngereascã s-a minunat de
lucrul cel mare al întrupãrii Tale; cã pe
Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a vãzut
140
om apropiat tuturor, petrecând
Icosul al 9-lea
142
Fãclie primitoare de luminã, arãtatã
celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe
Preasfânta Fecioarã; cã aprinzând în
sine Focul cel netrupesc, îndrepteazã
spre cunoºtinþa cea dumnezeiascã pe Condacul al 12-lea
toþi, ºi lumi-neazã mintea cu raza ºi cu
chemarea, ºi se cinsteºte
cu acestea:
Icosul al 12-lea
tunet;
AL MAICII DOMNULUI
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Împãrãtesei celei alese mai înainte de veci, Îm-pãrãtesei celei mai înalte decât toatã fãptura ceru-lui ºi
a pãmântului, care a venit oarecând la rugãciune la biserica din Vlaherne ºi se ruga pentru cei din
întuneric, acesteia ºi noi, cu credinþã ºi cu umilinþã îi serbãm Acoperãmântul ei cel luminos. Iar tu, ca
ceea ce ai putere nebiruitã, izbãveºte-ne pe noi din toate nevoile, ca sã-þi strigăm þie: Bucurã-te bu-
curia noastrã; acoperã-ne pe noi de tot rãul cu cinsti-
Icosul 1
pentru toatã lumea, cu bucurie cântau þie: Bucurã-te, bunãvoinþa Tatãlui Celui mai înainte
de veci;
148 149
atotputernica ta
Bucurã-te, ceea ce eºti întâmpinatã
în vãzduh de heruvimii cei cu ochii apãrare, cu umilinþã grãim cãtre
mulþi; tine:
cântãm þie:
cinstitul tãu Acoperãmânt!
Bucurã-te, ceea ce ne dai harul
umilinþei ºi al rãb-dãrii; Condacul al 6-lea
cântã þie:
Ritorii cei mult vorbitori, ca niºte peºti Bucurã-te, ceea ce ne izbăveşti pe noi
fãrã de glas, nu se pricep cum sã laude de nãvãlirea celor de alt neam ºi de
dupã vrednicie praznicul cel mare al ucigaºii cei tãinuiþi; Bucurã-te, ceea ce
preacinstitului tãu Acoperãmânt, cãci prin pace ºi prin dragoste ne izbãveºti
toate cele grãite de dânºii nu sunt în de vrãjmaºii cei de o credinþã cu noi ºi
stare a numãra în-durãrile tale. Dar noi, de
vãzând nenumãratele tale bine-
vrãjmãºia casnicã;
faceri, cu bucurie cântãm þie:
157
Bucurã-te, ceea ce ne pãzeºti de
molimã ºi de bo-lile cele
Icosul al 10-lea
Condacul al 11-lea
Preasfântã Împãrãteasã, cu îngerii stai
împreunã ºi te rogi, zicând: „Împãrate
ceresc, primeºte pe tot omul ce se roagã
Þie ºi cheamã numele meu întru ajutor,
ca sã nu plece nimeni de la faþa mea
neascul-tat ºi neajutat“. Aceastã Cântarea noastrã cea cu umilinþã
rugãciune auzind-o adunarea auzind-o, ia aminte la smerita noastrã
sfinþilor, cu mulþumire grãiesc þie: rugãciune, Nãscã-toare de Dumnezeu
Bucurã-te, ceea ce dãruieºti cu roade Fecioarã, cã pe tine te rugãm: Nu trece
binecuvân-tate pe cei ce lucreazã cu cu vederea glasul robilor tãi. La tine
dreptate ºi cu inimã curatã; Bucurã-te, nãzuim în nãpaste, în mâhniri ºi în
ajutãtoarea ºi rãsplãtirea tuturor celor necazurile noastre ºi înaintea ta stând,
ce fac neguþãtorie cu dreptate; cu lacrimi ne rugãm ºi
Bucurã-te, mustrarea tuturor
cãlcãtorilor de ju-rãmânt ºi a celor ce cântãm: Aliluia!
agonisesc cu nedreptate;
Icosul al 11-lea
Bucurã-te, grabnicã ajutãtoare a
celor ce sunt în primejdii, pe uscat
ºi pe ape;
Bucurã-te, ceea ce veseleºti cu Fãclie primitoare de luminã vãzându-te
roadele credinþei pe pãrinþii cei pe tine, la rugãciune în vãzduh, în
fãrã de copii; biserica din Vlaherne, poporul ce era de
Bucurã-te, hrãnitoarea cea faþã a strigat: „De unde este nouã
aceasta ca sã vinã Maica Domnului
nostru aici?“. Iar Sfântul Andrei, cu Bucurã-te, odihnã ºi bucurie tainicã
Epifanie, cu smerenie cãtre tine se a robilor celor blânzi ºi primitori;
Icosul al 12-lea
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Celei alese din toate neamurile, Maicii lui Dum-nezeu ºi Împãrãtesei, care ia aminte ºi degrab as-cultã
rugãciunile celor smeriþi ºi care varsã râuri de tãmãduiri prin icoana sa cea sfântã peste sufletele
credincioºilor, îi aducem cântare ºi mulþumire; iar tu, apãrãtoarea noastrã cea atotmilostivã, pleacã-te
cu bunãvoinþã la glasurile noastre de laudã ºi din toate nevoile ne slobozeºte pe noi, cei care te
chemãm: Bucurã-te, atotbunã, grabnicã ajutãtoare, ceea ce
toate cererile noastre bine le împlineºti!
Icosul 1
Mulþimile îngerilor îþi slujesc cu evlavie ºi toate puterile cereºti cu netãcute glasuri te fericesc, Nãscãtoare
de Dumnezeu Fecioarã, ceea ce ai nãscut pe Împãratul îngerilor, pe Hristos Dumnezeu, iar noi, pãcãtoºii,
îndrãznim sã-i urmãm ºi neputând sã te lãu-dãm cu vrednicie, cu cuget smerit cântãm þie acestea: Bucurã-
te, sãlãºluirea dumnezeirii celei nea-
propiate;
Bucurã-te, mirarea neîncetatã a îngerilor; Bucurã-te, masã sfântã care ne hrãneºti pe noi cu
Pâinea vieþii;
164 165
nezeu;
Vãzând milostivirea ta cea neurmatã,
Stãpânã, ºi multele tale minuni ce pururea
se aratã prin sfânta ta icoanã, cu care, ca ºi Bucurã-te, sfânta sfintelor cea mult
cu niºte stele de Dumnezeu luminate, toatã cântatã;
lumea o ai înfrumuseþat, te slãvim pe tine
ceea ce ai mãrit tot neamul nostru cu buna 166
voinþa ta ºi cu dragoste ne închinãm prea
curatului tãu chip,
Icosul al 2-lea
Bucurã-te, prin ale cãrei rugãciuni Având mare dragoste pentru oamenii
aºteptãm sã primim moºtenirea cea rãscumpãraþi prin Sângele Fiului tãu ºi
cereascã; Dumnezeu, Stãpânã preabunã, pocãinþa
trapezarului Nil cu milostivire ai primit-o ºi
i-ai dãruit tãmãduire de orbirea ºi
Bucurã-te, atotbunã, grabnicã slãbãnogirea lui, ca sã slujeascã
ajutãtoare, ceea ce toate cererile neîncetat ºi sã-þi aducã rugãciuni
noastre bine le împlineºti! netãcute în faþa mult-tãmãduitoarei
167
Lucrând cu putere dumnezeiascã, pe
trapezarul Nil, care umbla fãrã evlavie în
între femei; Bucurã-te, ceea ce ai nãscut
Bucurã-te, sfânta zãmislire a Iui fãrã ardere pe Mân-
Ioachim ºi a Anei; tuitorul sufletelor noastre;
Icosul al 8-lea
cântãm:
Bucurã-te, preaproslãvitã
Nãscãtoare de Dum-nezeu;
Bucurã-te, mãrirea fecioarelor; Bucurã-
te, curatã bucurie a mamelor;
Condacul al 10-lea
mângâierea duhovniceascã;
Cu luminoasele raze ale minunilor, sfânta
ta icoanã lumineazã pururea, Nãscãtoare Bucurã-te, ceea ce din plinãtatea ta
de Dumnezeu Fe-cioarã ºi umple toatã ºi nouã ne izvorãºti picãturi de
lumea cu lumina ei cea plinã de dar, mângâiere;
alungând orice lucrare vrãjmaºã cu puterea Bucurã-te, ceea ce rãcoreºti patimile
dumnezeiascã ce dintr-însa izvorãºte. noastre; Bucurã-te, ceea ce dai
Pentru aceasta, ne bucurãm noi, pãcãtoºii, nepãtimirea cea plinã de
care avem un zãlog aºa de scump al
bunãvoinþei tale pentru noi ºi pe tine
grabnicã ajutãtoare a rugãciunilor noastre, dar celor ce te laudã pe tine;
cu mulþu-
Bucurã-te, ceea ce iubeºti foarte pe
mitã te cântãm: toþi cei ce trãiesc în feciorie;
Bucurã-te, ceea ce îi cercetezi pe
Bucurã-te, luceafãrul Soarelui celui aleºii lui Dum-nezeu în somnul de
neapus; Bucurã-te, zorile zilei celei noapte ºi în vedenii;
neapuse; Bucurã-te, ceea ce ne-ai Bucurã-te, atotbunã, grabnicã
luminat dimineaþa mân- ajutãtoare, ceea ce toate cererile
noastre bine le împlineºti!
tuirii;
177
Bucurã-te, ceea ce ai nãscut pe
Mirele Cel nemu-ritor al sufletelor
noastre;
din sfânta ta icoană, „grabnica
ajutãtoare“ numitã de tine, Maica lui
Dumnezeu, Stãpânã, îi atrage spre ea pe
Condacul al 12-lea toþi cei întristaţi ºi împovãraþi ºi care nu
pleacã deºerþi de la acest izvor al milelor
şi al îndurãrilor tale. În necazuri bucurie,
în nãpaste apãrãtoare, în boli
Darul lui Dumnezeu, cel ce se revarsã tãmãduitoare, fãrã împuþinare primind
faceri de bine de la chipul tãu cel de Bucurã-te, ceea ce pe Petru, cel
minuni fãcãtor, atotbunã, cu mulþumitã iubitor de pustie, cu cercetarea ta l-
cântăm lui Dumnezeu, Dãtãtorului de
ai luminat;
bunãtãþi: Aliluia! Bucurã-te, ceea ce pe Atanasie, cel de
Dumnezeu înþelepþit, cu starea de faþã
Icosul al 12-lea aici l-ai umplut de dar; Bucurã-te, ceea
ce pe mulþi preacuvioºi ai Atho-
sului i-ai proslãvit cu slava cea
cereascã;
Cântând minunile tale, Stãpânã, ºi
marea ta milostivire spre neamul 178
creºtinesc, ceea ce eºti mai cinstitã decât
heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de
asemãnare decât serafimii, nãdãjduim ºi
noi spre ne-grãitã bunãtatea ta ºi cu
cuget smerit îþi aducem
Apoi:
180 181
ACATISTUL MAICII DOMNULUI
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Cinstitul tãu chip, Stãpânã de Dumnezeu Nãscãtoare, ne-a fost dãruit ca o izbãvire aleasã ºi minunatã, cãci
prin descoperirea lui ne slobozeºte de neputin-þele sufleteºti ºi trupeºti ºi de întâmplãrile cele în-tristãtoare.
Pentru aceasta laudã de mulþumire îþi aducem ţie, apãrãtoare preamilostivã. Tu, dar, Stãpânã, numitã de
noi „Potirul nesecat”, aplecându-te cu bunãvoinþã cãtre suspinele ºi strigãtele noastre cele izvorâte din
inimã, dãruieºte izbãvire celor ce suferã de boala beþiei, ca sã-þi cântãm cu credinþã: Bucurã-te, Stãpânã,
„Potir nesecat”, care ne potoleºti setea cea
duhovniceascã!
Icosul 1
din adâncul sufletului te chemãm aşa: Bucurã-te, sãlaºul dumnezeirii cel neajuns;
182 183
noastre;
Bucurã-te, mirarea neîncetatã a Bucurã-te, cãci prin întristãri
oamenilor; Bucurã-te, ceea ce prin tãmãduieºti nepu-tinþele noastre;
mâhniri curăţeşti pãcatele Bucurã-te, cã ne trimiþi de sus
milostivire prin icoanele tale
fãcãtoare de minuni; grãim unele ca acestea:
Bucurã-te, cãci prin descoperirea Bucurã-te, cã prin oamenii cei
lor înveseleºti inimile noastre cele evlavioºi ne de-scoperi mãrirea
mâhnite; minunilor tale;
Bucurã-te, împãcarea prea Bucurã-te, cãlãuzã duhovnicească,
minunatã a tuturor cu Dumnezeu; care le arãþi unora ca aceºtia calea
Bucurã-te, Stãpânã, „Potir mântuirii;
nesecat”, care ne po-toleºti setea
cea duhovniceascã! 184
Condacul al 2-lea
Icosul al 2-lea
Ca pe o stea de la Dumnezeu
purcezãtoare, ne-ai arãtat nouã, o,
Auzind Domnul mâhnirea adâncã, Împãrãteasã a lumii, prea cinstita ta
vaietele ºi plân-sul soþiilor, mamelor, icoanã, pe care vãzându-o, ne rugãm din
copiilor ºi al rudelor celor tulburaþi cu inimã cu credinþã, grãindu-þi:
firea de patima beþiei, le-a dãruit, icoana Nãscãtoare de Dumnezeu, tãmãduieºte
ta, Stãpânã, prin care toþi cei care se beþia ºi orice altã boalã sufleteascã ºi
apropie, capãtã mângâiere sufleteascã ºi trupeascã a celor aflaþi în suferinþã, iar
îþi grãiesc cu lacrimi unele pe cei credin-cioºi învaþã-i sã aducã lui
Dumnezeu cântarea de
ca acestea:
Bucurã-te, potir, care pe noi ne laudã: Aliluia!
umpli de bucurie din izvorul cel fãrã
de moarte; Icosul al 5-lea
Bucurã-te, cã eºti mângâierea
mamelor celor cuprinse de
mâhnire;
Bucurã-te, nãdejdea celor fãrã de Vãzând Maicã, de Dumnezeu
nãdejde; Bucurã-te, apãrãtoarea plinã de Nãscãtoare, minunile preaslãvite ºi
har a celor ce vin semnele uimitoare venite nu numai de la
la tine; icoana ta cea descoperitã în oraºul
Bucurã-te, bucuria ºi înveselirea celor Serpuhov, ci ºi de la cele zugrãvite
necãjiþi; Bucurã-te, ceea ce potoleºti întocmai după aceastã icoanã,
patimile izvorâte din
beþie; ne închinăm în faţa lor cu smerenie ºi
Bucurã-te, cã întinzi mâna celor ce zicem: Bucurã-te, grabnicã
au nevoie de ajutorul tãu; mijlocitoare, ajutãtoarea
celor ce aleargã la tine cu
186 sârguinþã;
Condacul al 8-lea
Strãin lucru ºi cu anevoie de crezut le
este celor ne-credincioºi sã audã cã la
sfânta ta icoanã „Potirul nesecat” se
sãvârºesc minuni ºi tãmãduiri dum-
nezeieºti. Noi, însã, bineºtiind cuvântul har îi mângâi pe cei ce suferã cu
tãu ce 1-ai rostit cãtre întâia icoanã, ce te rãbdare;
înfãþiºa, anume cã: „Harul Celui ce S-a
Bucurã-te, ceea ce vindeci
nãscut din mine ºi al meu vor fi cu
aceastã icoanã”, credem cã ºi cea neputinþele noastre su-fleteºti ºi
numitã „Potirul nesecat” izvorãºte harul trupeºti;
tãu. De aceea, plecându-ne cu evlavie, o Bucurã-te, cã ne-ai învãþat sã
sãrutãm, cântând lui Dumnezeu: socotim întru nimic bucuriile cele
deºarte ale acestei lumi;
Aliluia!
190
Icosul al 8-lea
Bucurã-te, cã ne îndreptezi cu
Ritorii cei înþelepþi nu ºtiu, Stãpânã, sã înþelepciune pe calea pocãinþei;
laude dupã cuviinþã slãvita descoperire a
icoanei tale. Cu atât mai mult noi pãcãtoºii,
cu buzele noastre întinate nu vom putea sã Bucurã-te, cã ne eºti mijlocitoare
aducem apãrãtoarei noastre laude dupã osârdnicã pen-tru rãspunsul cel bun
cuviinþã, însã vãzând nenumãratele minuni înaintea dreptului Judecãtor;
înfãptuite prin icoana ta, bucurându-ne cu
duhul ºi cu inima, 191
îþi zicem:
192
Zid eºti ºi pavãzã, o, Maicã a lui
Dumnezeu, celor ce suferã de boala
beþiei ºi tuturor celor ce vin la tine cu
grãbire ºi cinstesc cu evlavie sfânta ta
icoanã. Cãci ne-a dãruit-o Domnul, Condacul al 11-lea
Dãtãtorul bunãtãþilor, spre ajutor ºi
vindecare de patimile aducãtoare de
moarte, îndemnându-ne astfel sã îþi
cântãm acestea: Bucurã-te, alinarea
mâhnirilor noastre ºi nãdejdea
Cântarea noastrã, ce cu smeritã
celor deznãdãjduiþi; dragoste ºi osârdie o aducem þie, n-o
trece cu vederea, Preacuratã, ºi nu-þi
întoarce faþa de la cei fãrã nãdejde ce
Bucurã-te, vindecarea suferinþelor pãtimesc din pricina beþiei, ci ajutã-i pe
noastre su-fleteºti ºi trupeºti; ei ºi pe noi sã ne curãþim de toatã
întinãciunea pãcatului ºi sã putem cânta
Bucurã-te, ceea ce prin curãþia ta cu vrednicie ºi cu dreptate lui Dumnezeu
curăţeşti întinã-ciunea noastrã;
cântarea: Aliluia!
Bucurã-te, cãci prin harul tãu
luminezi nemerni-cia noastrã; Icosul al 11-lea
Bucurã-te, cã îmbraci în
nestricãciune trupul nos-tru cel
stricãcios;
Fãclie dãtãtoare de luminã te vedem,
Preasfântã Fecioarã, cãci sfântul tãu chip
goneºte cu razele harului tãu ceaþa
Bucurã-te, ceea ce prin mijlocirea pãcatelor ºi ne îndrumã pe calea lu-
ta ne întãreºti în rugãciune; minoasã a virtuþilor pe noi, cei ce cu
credinþã îþi
Bucurã-te, cã întãreºti toatã neputinþa grãim acestea:
noastrã; Bucurã-te, cã grabnic risipeºti
norul patimilor ce Bucurã-te, cãci prin acoperãmântul tãu
ne izbã - veºti de deºertãciunea acestei pocãinþã ne-fãþarnicã ºi la
lumi mult rãzvrãtite; Bucurã-te, cã ne înþelepciune;
ajuþi sã alungãm neliniºtea pa- Bucurã-te, ceea ce îmbunezi
sufletele celor în-rãiþi;
timilor trupeºti; Bucurã-te, cã mântuieºti pe cei ce
te cheamã în ajutor ºi slãvesc
Bucurã-te, ceea ce pui în inimile numele tãu;
noastre gân-durile cele bune; Bucurã-te, Stãpânã, „Potir
Bucurã-te, cã aduci luminã în cugetul cel nesecat”, care ne po-toleºti setea
întinat; Bucurã-te, cã îi izbãveºti pe cei cea duhovniceascã!
cuprinºi de sufer-
193
inþa chinuitoare a beþiei;
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Icosul 1
unele ca acestea:
nunilor;
tine,
precum zici, cântã: Aliluia!
Condacul al 2-lea
Icosul al 2-lea
Condacul al 3-lea
200
spre viaþã o a ridicat; înfricoºãtoare
privire a celor ce vor a culege Bucurã-te, binecuvântarea lui
mântuire, cântând aºa: Aliluia! Dumnezeu cãtre muritori;
Bucurã-te, mijlocirea cãtre
Dumnezeu a celor muritori;
Icosul al 3-lea Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a
creºtinilor!
Condacul al 4-lea
Având Sfânta Elena arma cea nebiruitã,
a alergat cãtre fiul sãu, iar el tare
sãltând, îndatã, Crucea cea preamare
cunoscând-o, se bucura ºi cu sãltãrile ca
ºi cu niºte cântãri, striga cãtre dânsa
Dumnezeiascã râvnã întru sine luând
unele ca acestea: Sfânta Elena, cu osârdie a cãutat ºi a
aflat Crucea care în pãmânt era ascunsã
ºi pe cer împãratului se arãtase,
Bucurã-te, Sfântă Cruce, vasul pe care lãudând-o, a zis: Aliluia!
luminii; Bucurã-te, Sfântă Cruce,
vistierul vieþii; Bucurã-te, dãtãtoarea
Icosul al 4-lea
darurilor Duhului; Bucurã-te, limanul
cel neînviforat al celor ce
cãlãtoresc pe mare;
Bucurã-te, masa care þii ca pe o jertfã pe
Hristos; Bucurã-te, viþã care porþi
În chipul soarelui s-a arãtat Crucea în
Strugurele cel copt Care lume ºi toþi de luminã umplându-se ºi ca
spre o stea alergând, o vãd pe aceasta
dã vinul cel tainic; ca pe o pricinuitoare de bunãtãþi, în
mâinile cele sfinte înãlþatã; pe care
Bucurã-te, cã pãzeºti sceptrurile lãudând-o, au zis:
împãraþilor; Bucurã-te, cã zdrobeºti
capetele balaurilor; Bucurã-te, strãlucitã
cunoºtinþã a credinþei; Bucurã-te, 201
pãzitoare a toatã lumea;
ne înalþi;
Bucurã-te, raza Soarelui celui gândit;
Bucurã-te, izvorul Mirelui celui Bucurã-te, cã închinându-te, pe
nedeºertat; Bucurã-te, chemarea lui suflete le sfinþeºti;
Adam ºi a Evei; Bucurã-te, omorârea
stãpânitorilor iadului; Bucurã-te, cã Bucurã-te, lauda apostolilor cea în
înãlþându-te, împreunã acum pe noi lume propovã-duitã;
Bucurã-te, tãria nevoitorilor cea
preaiubitã; Bucurã-te, Sfântă Cruce, oºti;
mustrarea evreilor; Bucurã-te, lauda
credincioºilor;
202
Bucurã-te, prin care s-a surpat iadul;
Bucurã-te, prin care a rãsãrit Darul;
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a
creºtinilor!
Condacul al 5-lea
Icosul al 5-lea
cântã aºa:
nilor;
Bucurã-te, învierea celor omorâþi;
Bucurã-te, izbãvitoarea multor rãutãþi; Bucurã-te, izbãvirea celor ce se
Bucurã-te, dãruitoarea multor tânguiesc; Bucurã-te, deºertarea
bunãtãþi; Bucurã-te, prin care saltã vistieriilor iadului; Bucurã-te, câºtigarea
desfãtãrii raiului;
purtãtorii de Hristos; Bucurã-te, prin
care iudeii se tânguiesc; Bucurã-te,
Sfântă Cruce, pãzitoare a creºtinilor! Bucurã-te, toiag care pe oastea
egipteanã o ai afundat;
Condacul al 6-lea
Bucurã-te, care iarãºi pe poporul
israelitean l-ai adãpat;
Scarã pânã la cer s-a fãcut Crucea Bucurã-te, lemn însufleþit, a tâlharului
Domnului, pe toþi suindu-i de la pãmânt mântuire; Bucurã-te, trandafir bine
cãtre înãlþimea cerului, ca sã locuiascã mirositor, a dreptcredin-
împreunã totdeauna cu cetele îngerilor,
lãsând pe cele ce sunt acum, ca pe cele
cioºilor mirosire;
ce nu sunt ºi
203
L uminã, Mântuitorule, strãlucind peste
toþi cei din iad, ai luminat pe cei ce
zãceau jos; iar portarii iadului, nesuferind
Aliluia!
Bucurã-te, înnoirea Învierii lui Hristos; Tot a venit din înãlþime, avându-ºi
Bucurã-te, dumnezeiascã desfãtare a dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai
monahilor; Bucurã-te, copac bine înainte de veacuri ºi nãscându-Se din
înfrunzit sub care se adã- Fecioarã-Maicã ºi lumii arãtându-Se om
postesc credincioºii; smerit ºi Crucea primind, a fãcut vii pe cei
ce
Bucurã-te, lemn de prooroci grãit, a
fi pe pãmânt sãdit; cântã:
Bucurã-te, Sfântă Cruce, arma pãcii;
Bucurã-te, semnul cãlãtorilor;
Bucurã-te, ajutorul împãrãþiei
împotriva vrãjma-ºilor;
Bucurã-te, înþelepciunea ºi
Bucurã-te, apãrare tare a cetãþii;
întãrirea celor ce se mântuiesc;
Bucurã-te, nebunia ºi sfãrâmarea celor ce
Bucurã-te, a dreptului Judecãtor arãtare;
dosãdesc; Bucurã-te, sad bine roditor de
Bucurã-te, a greºiþilor osândire; nemurire ºi de
Bucurã-te, Sfântă Cruce, sprijinirea
viaþã purtãtor; Condacul al 9-lea
Bucurã-te, floare care ai înflorit
mântuirea noastrã; Bucurã-te, cã uneşti
pe cele de pe pãmânt cu cele
de sus; Acãzut tabãra diavolilor, cea cu tot felul
Bucurã-te, cã luminezi inimile celor de de sãgeþi înarmatã ºi neamul evreilor s-a
jos; Bucurã-te, prin care stricãciunea s- ruºinat, vãzând ei cã de toþi cu dor
a stricat; Bucurã-te, prin care mâhnirea Crucea este închinatã ºi cã de-a pu-
s-a pierdut; Bucurã-te, bogãþia
bunãtãþilor celor înmiite; Bucurã-te, rurea izvorãºte tãmãduiri celor ce
lauda credincioºilor cea de mii de ori cântã: Aliluia!
numitã; 205
Bucurã-te, Sfântă Cruce, pãzitoare a
creºtinilor!
Condacul al 11-lea
Condacul al 13-lea
de trei ori)
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Pe cãpeteniile îngerilor Treimii, pe Sfinţii Mihail şi Gavriil, sã-i lãudãm noi toþi, iubitorii de
praznic, căci suntem acoperiţi cu aripile amândurora ºi din nevoile cele de multe feluri ne izbãvim,
unuia grãind: Bucurã-te, slujitorule al Legii!, iar altuia
zicând: Bucurã-te, îngere al darului!
Icosul 1
Arhanghele Mihaile, mai-marele cetei îngerilor celor fãrã de trup, creat ai fost de Dumnezeu, Ziditorul
tuturor; de aceea, cu bucurie laude de acest fel
aducem þie:
Bucurã-te, slujitorule neostenit al Treimii; Bucurã-te, duh înfocat ºi nematerial dupã asemã-
narea lui Dumnezeu;
Bucurã-te, apãrãtorule de foc al cerului; Bucurã-te, cãpetenia oºtii celei nematerialnice; Bucurã-te,
luminãtorule al cetelor celor bine
mulþumitoare;
212 213
214
aduci bucurie;
Condacul al 8-lea
Ca un purtãtor de fulger atotstrãlucit ºi
atotvoios ai venit cãtre cea plină de har,
Sfinte Gavriile, aducându-i bunele vestiri
Strãinã minune, vãzându-te pe tine de bucurie. Pentru aceasta ºi noi,
bucurându-ne, te fericim pe tine,
Valaam vrãji-torul, ºi în urmã David cântându-þi:
proorocul, þie, o fericite Mihaile, în
grabã cãzând, s-au închinat; unul de
219
fricã încremenind, iar celãlalt lui
Dumnezeu grãind:
îngere al darului!
Bucurã-te, vestitorule al bucuriei celei
nesfârºite; Bucurã-te, dezlegãtorule al Condacul al 9-lea
blestemului celui de
demult;
Bucurã-te, ridicarea lui Adam celui
cãzut; Bucurã-te, mângâierea Evei Naºterea Mântuitorului ai vestit-o cu
celei întristate; Bucurã-te, înalt bucurie pãsto-rilor celor ce privegheau,
lãmuritorule al întrupãrii Cuvân- Sfinte Gavriile, bu-curându-te, ºi la
tului; închinarea Lui pe magi, ca o stea
Bucurã-te, mãrite cunoscãtor al luminoasã, i-ai condus ºi pe toþi i-ai
pogorârii lui Dumnezeu; înţelepþit a cânta
Bucurã-te, cel ce, bucurându-te, ai
zis celei pline de dar: Bucurã-te!; Celui Nãscut aºa: Aliluia!
Bucurã-te, cel ce ai dezlegat cu
„bucurã-te” toatã întristarea; Icosul al 9-lea
Bucurã-te, stea care ai vestit Soarele;
Bucurã-te, luminãtorule, care ne-ai
arãtat lumina
cea neapropiatã; Râvnitor ºi puternic apãrãtor al
Testamentului celui Nou te-ai arãtat,
Bucurã-te, prin care lumea s-a luminat; Sfinte Mihaile, purtãtorule de lu-minã; ºi
Bucurã-te, prin care întunericul s-a ajutãtor mare eºti pururea popoarelor
desfiinþat; Bucurã-te, Sfinte Gavriile, creºtine, de multe nevoi scãpându-le ºi
îndemnându-
Bucurã-te, cel ce pe martiri tari i-ai
le a cânta þie: fãcut; Bucurã-te, cã pe Apostolul Petru
Bucurã-te, cetatea poporului celui din legãturi ºi
nou; Bucurã-te, tãria neamurilor
creºtine; Bucurã-te, cel ce pe apostoli din închisoare l-ai slobozit;
de multe ori i-ai
întãrit; Bucurã-te, cã tu pe Irod îndatã l-ai
omorât; Bucurã-te, al Bisericii pãzitor
220 neînvins; Bucurã-te, cel ce eºti asupra
ereticilor secure cu
douã ascuþiºuri;
Condacul al 10-lea
Icosul al 10-lea
222
Dar dumnezeiesc dãruieºte celor ce
serbeazã cu dragoste ziua amintirii
tale, Sfinte Mihaile, ºi celor ce te
cheamã pe tine la ieºirea lor din viaþã
aratã-te ajutãtor ºi mai ales pãzeºte-ne
pe noi cei ce
Icosul al 12-lea
Apoi:
IOAN BOTEZÃTORUL
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Prin tine izbãvindu-ne de tot necazul, dupã datorita mulþumire, pe tine apãrãtorul ºi fierbinte sprijini-
torul nostru te rugãm, cel ce ai îndrãznire cãtre Dom-nul, din toate nevoile ne slobozeºte pe noi, ca sã-
þi cântãm: Bucurã-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înain-
temergãtorule!
Icosul 1
226 227
focului celui dumnezeiesc; Bucurã-te,
Bucurã-te, Sfinte Ioane, luminarea ºi dulceaþa credincioºilor;
Bucurã-te, povaþa ºi lumina orbilor;
preacinstite Înaintemer-gãtorule!
Bucurã-te, Sfinte Ioane,
Condacul al 2-lea
preacinstite Înaintemer-gãtorule!
Condacul al 3-lea
Vãzând toþi prealuminatã vedenia ta,
proorocule, ºi noi zicem cã preamãritul
tãu chip cu nepriceputã înstrãinare nouã Putere din cer, Ioane Proorocule, dãruieºte
se aratã, cãci atingându-te cu mâna nouã celor ce lãudãm înfricoºãtoarea ºi
de creºtetul Stãpânului, ai grãit aºa: uimitoarea ta mi-nune, cea purtãtoare de
Aliluia! luminã ºi ca aurul strãlucitoare
Condacul al 5-lea
Icosul al 5-lea
lui Hristos;
Proorocule, când ai zis: „Nu sunt
Bucurã-te, loc preacinstit cu bun vrednic a dezlega curelele de la
miros al lui Dumnezeu; picioarele Celui ce vine dupã mine”, s-au
înfricoºat toþi auzind acestea, pânã când
au vãzut pe Acela botezat, ºi cântând au
Bucurã-te, minunea minunilor cu multã
grãit cãtre tine
mãrire; Bucurã-te, dare cinstitã cu multa
dãruire; Bucurã-te, vas duhovnicesc
prealuminat; Bucurã-te, comoara darului unele ca acestea:
cea preacinstitã; Bucurã-te, luminãtorul
mãriþilor mucenici; Bucurã-te, podoaba Bucurã-te, mãrgãritarul cel de mult
cea cinstitã a preoþilor; Bucurã-te, Sfinte preþ; Bucurã-te, gura cântãrilor celor
Ioane, preacinstite Înaintemer- cinstite; Bucurã-te, lauda cea dulce a
proorocilor; Bucurã-te, arma cea
gãtorule! nebiruitã a credincioºilor; Bucurã-te,
graiul cel frumos al pustnicilor; Bucurã-
Condacul al 6-lea te, mirul cel cu bun miros al
cucernicilor
preoþi;
Capul tãu cel dumnezeiesc tãindu-þi- Bucurã-te, turnul cel nebiruit al
se, Ioane Proorocule, Irodiada credincioºilor; Bucurã-te, fãclia cea
purtându-l se minuna, cã n-a cunoscut prealuminatã a Bisericii;
de ce era mustrată; ºi acum ca un
înger pe-treci ºi cu oamenii vorbeºti, iar
ucenicii, vãzând tãierea ta, tânguindu- 231
se, au cântat lui Dumnezeu:
preacinstite Înaintemer-gãtorule!
Bucurã-te, hrãnitorul sãracilor ºi al
strãinilor; Bucurã-te, vindecãtorul
orbilor ºi al ºchiopilor; Bucurã-te, Condacul al 7-lea
piatrã scumpã de mult preþ; Bucurã-
te, fãclie mult-luminoasã;
Bucurã-te, Sfinte Ioane,
pãmântenilor; Bucurã-te, scara cea cu bunã
suire a credincioºilor; Bucurã-te, prin care
Mare acoperitor ºi folositor, ca pe un se înnoiesc cele de jos; Bucurã-te, prin
turn de tãrie, te-a aflat pe tine, Sfinte care se închinã cele de sus;
Ioane, lumea, cel ce eºti mai cinstit decât
toþi pãmântenii ºi decât toþi drepþii ºi 232
preacuvioºii ºi arhiereii, cã se
spãimânteazã toþi cunoscându-þi viaþa
cea nematerialnicã ºi de aceea
Icosul al 7-lea
celei diavoleºti;
Condacul al 9-lea
Cu totul eºti tu celor din nevoi strajã tare
ºi ocâr-muitorilor slavã ºi stãpânie, cã
prin tine, Sfinte Ioane, credincioºii
biruiesc toate semeþiile vrãjmaºilor ºi,
lãudându-te, te mãresc cu tocmitã
Înfricoºatu-s-a Elisabeta, dacã a vãzut
pe Maica lui Iisus venind cãtre dânsa la
cântare, aºa: Bucurã-te, izbãvirea ºi închinare, ºi pruncul în
curãþirea pãcatelor;
233
Bucurã-te, vas cinstit al Domnului;
Bucurã-te, cântare înfrumuseþatã a
Stãpânului;
Condacul al 10-lea
Icosul al 10-lea
cioºilor;
Sfinte Botezãtorule, dã dar 236
dumnezeiesc din cer cântãreþilor tãi,
cã luminezi ca o fãclie prealumi-natã
pe cei credincioºi ºi arzi pe cei ce nu
cântã lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 12-lea
Se lumineazã credincioºii de a ta
vedere, lãudân-du-te cu cântãri
preamãrite, cãci ca un rai frumos
dumnezeiesc ºi stãpânesc,
Botezãtorule Sfinte, în-miresmezi
sfinþind pe cei ce te laudã pe tine cu
al oamenilor;
Apoi:
237
ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH NICOLAE (ocrotitorul săracilor)
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Cel ce verºi mir de mult preþ la toatã lumea ºi mie, celui nevrednic ºi mai mult decât toþi pãcãtos, dãruieºte-
mi ca sã-þi aduc þie cântare, Sfinte Pãrinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai îndrãznire cãtre Dumnezeu, slobozeºte-
mã din toate necazurile, ca sã cânt þie: Bu-
Icosul 1
Arãtatu-te-ai în vis împãratului celui cinstitor de Dumnezeu ºi pentru moartea voievozilor acelora
l-ai îngrozit pe el ºi degrab ascultând de porunca ta,
cu rugãciunile tale;
Sfânt;
Dumnezeu: Aliluia!
Bucurã-te, cel ce eºti dimpreunã
vorbitor cu în-gerii; Icosul al 2-lea
Condacul al 8-lea
Ca cel ce ai îndrãznire cãtre Hristos,
Sfinte Nicolae, cã turma Lui o pãzeºti de
M inune dumnezeiascã te-ai arãtat, lupii cei vãzuþi ºi
fericite, celor ce alergau la biserica ta, de
Dumnezeu purtã-torule, de multe feluri 245
de necazuri ºi nãvãliri izbãvindu-i,
pãrinte, pe cei ce, dupã Dumnezeu, spre
acoperi pãcatele; Bucurã-te, Sfinte
nevãzuþi ºi de cãtre cei ce scapã sub Nicolae, mare fãcãtor de mi-
acoperãmântul tãu nu te întorci, ºi nouã nuni!
celor ce suntem învãluiþi de gânduri ºi de
lucruri viclene, dã-ne mânã de ajutor,
pãrinte, ca sã te lãudãm pe tine, zicând:
Condacul al 9-lea
rumbel;
nezeu;
Condacul al 10-lea
Condacul al 12-lea
Icosul al 12-lea
numai acestea:
250 Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Pe steaua cea nou strãlucitoare a Ortodoxiei, pe al Bisericii nou zid de apãrare, cu bucurie în
inimi sã îl lãudãm. Căci, slãvit fiind de lucrarea Duhului, izvorãºte tãmãduiri ºi har bogat, pentru
aceea îi
strigãm: Bucurã-te, Sfinte Pãrinte Nectarie!
Icosul 1
Om purtãtor al bucuriilor celor cereºti te-ai arãtat în lume, Sfinte Nectarie, arhiereule al lui Hristos, în
viaþã neprihãnitã petrecând, drept, cuvios ºi de Dum-nezeu inspirat, în toate dãruit; pentru aceasta, ºi
de la
Bucurã-te, cel prin care se învinge rãutatea lumii; Bucurã-te, locaº al sfinþeniei ºi al lucrãrii cereºti;
Bucurã-te, carte dumnezeiascã a noii cetãþi în-
gereºti;
Bucurã-te, cel care pe deplin sfânt te-ai arãtat; Bucurã-te, cel care de cele materiale te-ai lepã-
dat;
Bucurã-te, a credinþei rãsplatã strãlucitoare; Bucurã-te, mijlocitor al harului cucernic ºi tare;
252 253
mãritoare;
Înþelepciune având încã din tinereþe, de
către raza cea dumnezeiascã þi-ai Bucurã-te, cel ce te-ai arãtat ca un
luminat sufletul ºi strãlu-cirii poruncilor
celor sfinte ai urmat, cuvioase. De
trandafir proaspãt înflorit;
aceea, în virtuþi înaintând, de mic copil
ai cântat lui Bucurã-te, cel ce de Dumnezeu ai fost
dãruit; Bucurã-te, steaua cea nouã a
credinþei poporului; Bucurã-te, cel ce
Hristos: Aliluia! strãluceºti în slava Creatorului; Bucurã-
te, bunule chivernisitor al poruncilor
Icosul al 2-lea
cereºti;
ca acestea:
Bucurã-te, cel ce de la Dumnezeu Icosul al 5-lea
ne-ai fost trimis vindecãtor;
Bucurã-te, izvor nesecat al minunilor;
Bucurã-te, astrul cel nou al Bisericii,
prealumi-
nat; Arhiereu înþelept, ales de Dumnezeu,
te-ai arãtat cu adevãrat în þara Egiptului,
Bucurã-te, cã în rândul tuturor sfinþilor ai pãstor luminat al Pen-tapolisului,
intrat; Bucurã-te, vas nepreþuit al alergând, ca oarecând marele Pavel,
darurilor cereºti; Bucurã-te, grãdinã spre viaþa în Hristos. De aceea cei
înfloritã a fericitelor virtuþi în- credincioºi, cunoscând virtuþile tale, cu
gereºti; glas de bucurie strigã unele ca aces-
256
Vãzut-au creºtinii din toatã Biserica
Egiptului cã eºti un adevãrat pãstor al
Evangheliei. Pentru aceea, mulþimea
credincioºilor ce ascultau cuvântul
învãþãturii tale, gândeau cã au dobândit asemenea unui nou apostol, luminând
un nou sfânt pãrinte, care cu putere inimile credincioºilor cu focul sfintelor
învaþã. ªi împreunã cu tine nu învãþãturi ºi cu razele vieþii tale,
cuvioase.
încetau sã strige Domnului: Aliluia!
257
Icosul al 6-lea
din gând,
Condacul al 8-lea
Icosul al 8-lea
Icosul al 9-lea
Bucurã-te, cã toatã puterea ºi râvna
þi-ai pus pen-tru ea;
Condacul al 10-lea
Icosul al 10-lea
zicând:
creºtinilor;
Bucurã-te, izvor al harului, Hristos se slãveºte; Bucurã-te, cel prin
ruºinarea necredin-cioºilor; care diavolul se stârpeºte; Bucurã-te,
Sfinte Pãrinte Nectarie!
Bucurã-te, cel ce ne descoperi slava
adevãrului; Bucurã-te, cel ce
pecetluieºti gura pãcãtosului; Bucurã- 261
te, bucuria ºi puterea credincioºilor;
Bucurã-te, sprijinul ºi întãrirea
sufletelor; Bucurã-te, cel prin care
Bucurã-te, cã pe cei chinuiþi de friguri i-ai
vindecat; Bucurã-te, cã pe slãbãnogi i-ai
îndreptat; Bucurã-te, cel ce ai înmulþit
Condacul al 11-lea apa fântânii secate; Bucurã-te, cã ai
binecuvântat Eghina cu rugãciuni
neîncetate;
unele ca acestea:
Icosul al 12-lea
Condacul al 13-lea
de trei ori)
O, preabunule pãrinte, luminãtorul
ortodocºilor, ierarhule al lui Hristos, Sfinte
Nectarie! Stând în faþa Tronului lui Apoi se zice Icosul întâi ºi
Dumnezeu, roagã-te neîncetat pen-tru Condacul întâi (vezi pag. 373).
iertarea pãcatelor noastre ºi pentru
întoarcerea noastrã spre înfierea harului; 263
cãci neîncetat cãtre Mântuitorul strigãm:
Aliluia! (acest Condac se zice
catele noastre.
noastre, a supãrãrilor care mereu ne vecilor. Amin.
însoþesc, scãpãm la marea ta milostivire
ºi te rugãm, te implorãm cu durere, cu
inimã înfrântã, cu suspine ºi cu lacrimi,
Doamne miluieºte (de 3 ori).
sã mijloceºti pururea pentru noi împreunã
cu Preas-fânta Maicã a lui Dumnezeu ºi
cu toþi sfinþii sã fim izbãviþi din multele
primejdii, noi pãcãtoºii ºi nevrednicii ºi sã
ne mântuim prin harul ºi iubirea de
Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor
noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
oameni a Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, a Cãruia este slava ºi puterea în lui Dumnezeu,
vecii vecilor. Amin.
miluieºte-ne pe noi. Amin.
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Folositor ºi ajutãtor mare te-ai arãtat lumii în primejdii, mucenice, cã pe mulþi ai izbãvit de
pagube, furii urmãrind, pierderile depãrtându-le ºi celor ce aleargã la tine cu credinþã împlinindu-
le cererea lor. Pentru aceasta, te rugãm să fii milostiv ºi nouã, care îþi cântãm: Bucurã-te Sfinte
Mare
Icosul 1
Întrupându-se Cuvântul lui Dumnezeu, s-a luminat fãptura ºi printr-Însul a izvorât mulþimea
muceni-cilor, care au pãtimit pânã la sânge, fãcân-du-se apãrãtori neputincioºilor; pentru aceasta,
ţie,
Bucurã-te, razã de nematerialnic foc; Bucurã-te, lumina celor pãgubiþi; Bucurã-te, cãderea celor
rãpitori;
Bucurã-te, taină care destãinuieºte nelegiuirea; Bucurã-te, stavilã care opreºti rãtãcirea; Bucurã-
te, stâlp care împiedici necuviinþa; Bucurã-te, adânc care pierzi lãcomia; Bucurã-te, suflare care
întãreºti inimile suferin-
zilor;
Bucurã-te, mânã care descoperi furturile;
266 267
rate; tale;
268
Sã fie opriţi nelegiuiþii a ne supune sub
picioarele lor, sfinte, când se pornesc
asupra noastrã ca val-urile mãrii ce vin
spumegând pe aripile vânturilor turbate;
ci, sã cadã ca spicele þarinii de la faþa Condacul al 3-lea
ta, ca
Icosul al 4-lea
te binecuvântãm cântând:
Numele tãu mai mult ca al oricărui alt Bucurã-te, Sfinte Mare Mucenice
sfânt, s-a fãcut creºtinilor mai dorit, Sfinte Mina, mult-pã-timitorule!
Mina, pentru aflarea grabnicã ºi
îndestularea oricãrei pagube suferite de Condacul al 9-lea
dânºii; pentru care, ºi astãzi, pãtimind, cei
ce stau înaintea icoanei tale cu credinþã,
se roagã a te milostivi spre ei, mângâindu-i
ºi îndeplinind cererea lor, ca sã-þi aducã
laudã, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! Pătimirile pe care tu le-ai răbdat sã ne
fie în ajutorul patimilor noastre ºi rãnile
Icosul al 8-lea trupului tău, acoperãmânt
274
Obosiþi de valurile întâmplãrilor ce vin
asupra noastrã, nu ne putem lupta ºi nici nu
suntem vred-nici de milostivire, pentru cã
pocãinþã nu avem, adâncindu-ne în
gânduri ºi în fapte urâte; pentru aceasta,
cãdem înaintea ta, sã ne izbãveºti de
ispitele ce ne apasã ºi sã ne întãreºti în
dragostea lui Dum-nezeu, ca sã scãpãm de
vrãjmaºi ºi sã-þi cântãm:
Bucurã-te, turn de tãrie; Bucurã-te, razã
de bucurie; Bucurã-te, ancorã tare;
Bucurã-te, zid de scãpare; Bucurã-te,
gând întãritor; Bucurã-te, liman izbãvitor;
Bucurã-te, luminã sfântã; Bucurã-te,
armã nebiruitã; Bucurã-te, înger ceresc;
durerilor ce ne tulburã toatã odihna. Dã- scumpã din comorile Egiptului; Bucurã-
ne, dar, în primejdii, rãbdarea ta, sfinte, te, dar prin care s-a împlinit menirea
ca printr-însa sã dobândim mântuirea
sufletului ºi întãrirea nepu-tinþelor magilor de la Rãsãrit;
noastre, spre a cânta lui Dumnezeu:
Bucurã-te, cedru crescut între cedrii
Aliluia!
Libanului; Bucurã-te, câmp adãpat de
apele Iordanului; Bucurã-te, strajã
neadormitã mãnãstirilor din
Icosul al 9-lea Muntele Sfânt;
þie: grele;
Bucurã-te, cã fapta aceasta n-ai Taina aceasta mare a sfintei pronii, care
voit sã o de-scoperi îndatã; prin tine s-a sãvârºit, Sfinte Mina,
putându-se reface trupul cel tãiat în
Bucurã-te, cã prin iconomia ta bucãþi al cãlãtorului ucis ºi a se aduce
iarãºi la viaþã, este de nepãtruns. Pentru
amândoi se gãseau uimiþi; care, min-unându-ne de darul ce þi s-a
dat þie de la Dumnezeu,
Bucurã-te, cel prin care cãlãtorul ºi- cu credinþã cântãm: Aliluia!
a îndeplinit voinþa, închinându-se
þie; Icosul al 11-lea
trei ori)
Rugãciune
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Cel ce mai înainte ai fost învãþãtor rãutãþii, ºi te-ai arãtat arhiereu prin cinstita fecioarã Iustina, ºi ca un
pãstor înþelept, din spinii înºelãciunii ai înflorit ca o floare prea frumoasã ºi pe noi credincioºii ne-ai umplut cu
miresmele tãmãduirilor ºi de razele minunilor tale, întãreºte-ne ca sã-þi cântãm þie: Bucurã-te, Sfinte
Icosul 1
Minunatã s-a arãtat viaþa ta, sfinte, cã din pruncie slujirii idoleºti ai fost închinat, dar cunoscând
Domnul râvna ta dupã cunoaºterea cea adevãratã, þi-a descoperit þie, printr-o fecioarã curatã, pe
Hristos, singur-Adevãrul, de care tainã ºi pronie dum-
nezeiascã minunându-ne, cu credinþã cântãm þie: Bucurã-te, cel ce ai înfrânt slujirea idoleascã;
Bucurã-te, cã ai vãdit înºelãciunea diavoleascã; Bucurã-te, cã după cunoºtinþa adevãrului ai
râvnit;
282 283
milostivire slãvindu-o, þie, celui ce te-ai
Bucurã-te, cã poþi sã ne scapi de în-
ispita diavo-leascã;
vrednicit a o dobândi, îþi cântãm:
Bucurã-te, cã ne izbãveºti de rãtãcirile
eretice; Bucurã-te, cã ne arãþi calea Bucurã-te, cã Dumnezeu te-a întors
spre adevãr; Bucurã-te, cã rugãciunile de la pãgâneasca slujire;
tale de tot rãul ne scapã; Bucurã-te,
ajutorul celor înviforaþi; Bucurã-te, cã aºa ai cunoscut a Sa
milostivire; Bucurã-te, îþi aducem noi,
Bucurã-te, cã lumina ta tuturor o închinãtorii lui Hris-
împarþi; Bucurã-te, Sfinte Mucenice
Cipriane, pururea tos;
slãvite!
Bucurã-te, cã întorcându-te, pe
Condacul al 2-lea mulþi la Dum-nezeu i-ai întors;
Icosul al 2-lea
Icosul al 4-lea
286
Bucurã-te, cã prin Aglaid
scolasticul, buna ta râvnã trebuia Bucurã-te, Sfinte Mucenice
sã se arate; Cipriane, pururea slãvite!
Condacul al 5-lea
Bucurã-te, cã aºa orânduieºte
Dumnezeu cãrãrile mântuirii;
Icosul al 7-lea
te-au supus;
Bucurã-te, corabie ce ai înfruntat aºa putere oamenilor bineplãcuþi
marea cea în-viforatã;
Lui: Aliluia!
Condacul al 9-lea
Icosul al 9-lea
Apoi:
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Fãcãtorule de minuni ºi preaminunat cuvios ales al lui Hristos, grabnic ajutãtorule ºi rugãtorule al
nostru, Sfinte Pãrinte Serafime, mãrind pe Domnul Cel ce te-a preaslãvit pe tine, cântare de laudã îþi
aducem þie. Iar Tu, dar, ca cel ce ai mare îndrãznealã cãtre Domnul, din toate nevoile ne slobozeºte pe
noi, care strigãm cãtre tine: Bucurã-te, Sfinte Preacu-vioase Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de minuni
din
Sarov!
Icosul 1
Creatorul îngerilor te-a ales pe tine de la început ca sã preaslãveºti prin viaþa ta cea minunatã
numele Sfintei Treimi, cãci te-ai arãtat cu adevãrat înger pe pãmânt ºi serafim în trup, ºi ca o razã
prealuminatã a veºnicului Soare al dreptãþii viaþa ta a strãlucit. Iar noi, vãzând nevoinþele tale cele
prealãudate, cu
evlavie ºi cu bucurie îþi cântãm acestea: Bucurã-te, dreptarul credinþei ºi al evlaviei; Bucurã-te,
chipul blândeþii ºi al smereniei; Bucurã-te, mãrirea cea preaslãvitã a drepþilor; Bucurã-te,
mângâierea cea linã a mâhniþilor; Bucurã-te, lauda preaiubitã a monahilor; Bucurã-te, ajutorarea
preaminunatã a trãitorilor
în lume;
300 301
cântãm: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Icosul al 4-lea
biruinþã;
ai fost luminat;
pe tine Îi cântãm: Aliluia!
Bucurã-te, al Preasfintei Treimi slujitor
credincios; Bucurã-te, al Duhului Sfânt Icosul al 7-lea
lãcaº împodobit; Bucurã-te, cel ce pe
al neputin-þelor noastre;
Vãzându-te pe tine nou ales al lui Bucurã-te, în nevoi ºi împresurãri
Dumnezeu, cre-dincioºii din locuri
îndepãrtate au alergat la tine, fiind ei în grabnic ajutã-torule;
necazuri ºi în suferinþe, iar tu pe cei
apãsaţi de nevoi nu i-ai îndepãrtat, Bucurã-te, mai înainte vãzãtorule al
revãrsând vindecãri, dãruind alinare şi cu celor ce vor sã fie;
rugãciunile tale mijlocind pen-tru ei.
Pentru aceasta, în tot pãmântul rusesc
vestea minunilor tale se rãspândea, iar Bucurã-te, înainte vãzãtorule ºi
fiii tãi duhovniceºti mustrãtorule al greºelilor celor
ascunse;
te slãveau pe tine aºa:
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase
Bucurã-te, pãstorul nostru cel bun; Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de
Bucurã-te, pãrinte milostiv ºi blând; minuni din Sarov!
Condacul al 8-lea
Î ntru totul eºti dorire, întru totul
dulceaþã, prea - “ dulce Iisuse!”. Aºa
strigai, părinte, în rugãciune, în
Strãinã minune vedem la tine, liniºtea deplinã a pustiei tale. Iar noi,
preacuvioase, cãci împovãrat de ani,
slãbit ºi obosit fiind, o mie de zile ºi o mie
cei întunecaþi cu deºertãciunile ºi în
de nopþi pe piatrã în rugãciune ai petre- pãcate toatã viaþa petrecând,
cut. Cine este, dar, îndreptãþit sã dragostea ta cãtre Dumnezeu
vesteascã suferinþele ºi luptele tale pe preamãrim ºi ţie îþi cântãm aºa:
care le-ai rãbdat, fericite pãrinte,
ridicându-þi mâinile cãtre Dumnezeu, pe Bucurã-te, mijlocitorul mântuirii
Amalec cel închipuit biruindu-l ºi celor ce te iubesc ºi te cinstesc pe
Domnului cântându-I: Aliluia!
tine;
Bucurã-te, cel ce aduci pe pãcãtoºi la
Icosul al 8-lea îndreptare, Bucurã-te, sihastru tãcut ºi
preaminunat; Bucurã-te, rugãtorul nostru
cel stãruitor; Bucurã-te, cel ce ai arãtat Împãrãteasa cerului ºi a pãmântului
înflãcãratã dragoste s-a arãtat, poruncindu-i sã iasã din
cãtre Domnul; pustie ºi sã nu-i opreascã pe oamenii
credincioºi sã vinã la el, ci pe toþi sã-i
Bucurã-te, cel ce cu focul înveþe a cânta lui Hristos: Aliluia!
rugãciunii, sãgeþile vrãjmaºului le-
ai ars;
Bucurã-te, lumânare nestinsã, în Icosul al 9-lea
pustie strãlucind prin rugãciune;
Bucurã-te, luminãtorule ce
încãlzeºti ºi luminezi cu daruri
duhovniceşti; Ritorii cei mult vorbitori nu se pricep a
Bucurã-te, Sfinte Preacuvioase spune puterea dragostei tale, fericite,
Pãrinte Serafime, mare fãcãtor de cãci împlinind porunca Maicii Domnului,
tuturor ce veneau la tine în slujire te-ai
minuni din Sarov! predat. Celor nepricepuþi ai fost sfetnic
bun, celor întristaþi mângâietor, celor
Condacul al 9-lea rãtãciþi blând povãþuitor, celor bolnavi
tãmãduitor. Pentru aceasta,
Condacul al 12-lea
311
Icosul al 12-lea
ceruri;
decãrii sufletelor celor neputincioase cu îmbelºugare
minuni ai sãvârºit;
cereascã, niciodatã dragostea ta n-a lipsit de la noi ºi
navi ai vindecat;
înmulþit ca stelele cerului, cãci, iatã, în toate margin-
biruit;
dãruieºti tãmãduiri. Pentru aceasta, ºi noi strigãm þie:
ta le-ai supus;
rugãtorule cel cu îndrãznealã pentru noi, care nicio-
Condacul al 13-lea
cios ºi sã ne dãruiascã nouã cele de trebuinþã în viaþa
de trei ori)
Apoi se zice iarãºi Icosul întâi ºi Condacul întâi
, Sfinte Preacuvioase Pãrinte Serafime, de Dum-
312
313
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
mult folositoare!
Icosul 1
Îngerii din cer cu laude primind duhul tãu cel fe-cioresc din pãmânteºtile locaºuri, de bucurie te-au
încununat pentru vredniciile tale; cãci femeiesc trup purtând ºi fire slabã, ai ºtiut a birui toate puterile
vrãjmaºilor prin buna înþelepciune; pentru aceasta,
îþi cântãm:
Aliluia!
Preacuratã Fecioarã Marie, Maica lui
Icosul al 3-lea Dumnezeu, primeºte ºi ale noastre
datornice rugãciuni de la
319
Epivata, vãzând lauda pãmântului ei
rãsãrind dintru ale sale, cu bucurie te-a
cântarea aceasta:
322
Bucurã-te, nesprijinitoarea celor ce
cautã numai folosul lor;
Bucurã-te, neizbândire a
mijlocitorilor celor vi-cleni;
Bucurã-te, domolire a celor puternici;
Bucurã-te, întărire a slãbãnogilor;
Bucurã-te, stârpitoare a rãutãþilor;
Bucurã-te, izvorâtoare a milostivirii;
Condacul al 8-lea
Icosul al 8-lea
bitorului de oameni:
Bucurã-te, mireasã duhovniceascã;
La toþi vom spune minunile tale, în glas Bucurã-te, cununa adevãrului; Bucurã-te,
vom cânta prãznuirea ta, dupã datoria toiagul biruinþei;
obºtii care þi-aduce spre mulþumire
slavã laudei tale, slavã îndelung-rãb-dãrii
323
cu care te-ai încununat nevoindu-te prin
credinþã, slavã faptei celei cu statornicie
urmatã dupã pilda iu-
Icosul al 9-lea
Bucurã-te, veselitoarea plugarilor; plãcerile lumeºti, haina cea scumpã cu a
cerºetorului, venind de la bisericã, ai
schimbat-o, pãrãsindu-þi pãrinþii care te
certau cu mustrãri de la asemenea
Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult plecare. Deci, cu smerenie
folositoare!
dobândind cele preaînalte, de la
Condacul al 10-lea toþi auzi: Bucurã-te, trandafir
neatins de viermele trufiei; Bucurã-
te, crin rãsãdit în grãdina cea de
Niciodatã nu vom înceta a vesti sus; Bucurã-te, patul nevinovãþiei;
minunile tale, preacuvioasã, cã de n-ai fi
stat tu, rugându-te pen-tru þara aceasta Bucurã-te, scaunul domniilor; Bucurã-te,
pe care o pãzeºti cu preacuratele tale sceptrul celor ce conduc; Bucurã-te,
moaºte, cine ne-ar fi izbãvit din atâtea ocrotitoare neobositã; Bucurã-te,
primejdii, sau cine ne-ar fi uºurat de apãrãtoare neînfruntatã;
bolile care au venit asupra noastrã, Bucurã-te, prigonitoare a celor ce ne
pentru pãcatele noastre cele multe? ispitesc; Bucurã-te, cinstitoare a celor ce
Deci, dimpreunã cu tine cântãm lui ne miluiesc; Bucurã-te, întãritoare a celor
Dumnezeu: Aliluia! ce ne slujesc; Bucurã-te, luminãtoare a
celor ce ne mângâie; Bucurã-te,
împreunã-lucrãtoare cu cei ce ne hrã-
Icosul al 10-lea
nesc;
Mulþi pãcãtoºi mai înainte de noi ºi-au Bucurã-te, Sfântã Parascheva, mult
dobândit mântuirea umilindu-se. Cum, folositoare!
dar, ºi noi ne vom depãrta de aceastã
nãdejde? Cãtre tine nãzuim,
preacuvioasã maicã, ºi nu vom fi ruºinaþi,
Condacul al 12-lea
nede-pãrtându-te de noi ca de pãcãtosul
acela care lângã tine a fost înmormântat
fãrã a i se cunoaºte nevred-nicia sa ºi Nespusã este mângâierea noastrã
pentru care ai cerut prin vedenie sã i se privindu-te, cu noi petrecând, ca un dar
mute trupul cel stricat de lângã moaºtele al lui Dumnezeu ce s-a trimis þãrii
tale. Deci, ne rugãm, primeºte acesteia; cã de ce boli am fost cuprinºi ºi
rugãciunile ºi lacrimile noastre, mijlocind nu ne-ai vindecat; în care necazuri, ºi nu
iertarea pãcatelor noastre, pentru cã îþi ne-ai bucurat; de câte ori lipsiþi, prigoniþi
ºi în rãzboaie ºi tu ne-ai ajutat nouã, întru
cântãm: totul plinind cuvântul Mântuitorului din
Evanghelia Sa. Pentru aceasta, cu
smerenie dobândind ºederea de-a
Bucurã-te, smerenie înaltã; Bucurã-te,
dreapta cea preaînaltã la scaunul slavei,
fecioarã neîntinatã; Bucurã-te, comoarã
cântãm þie: Bucurã-te!, ºi lui Dum-
nedeºertatã; Bucurã-te, maicã
prealãudatã; Bucurã-te, mântuirea cea
smeritã; Bucurã-te, lauda celor cinstiþi; nezeu lauda cea cereascã: Aliluia!
Rugãciune
Tãu cel stãpânitor, ca din adâncul lui Dumnezeu,
inimilor, cu bu-curie sã slãvim preasfânt miluieºte-ne pe noi. Amin.
numele Tãu în veci. Amin.
Apoi:
329
Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor
noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
ACATIST DE POCÃINÞÃ
PENTRU AVORTURI
Rosteşte mai întâi rugăciunile începătoare: Îm-pãrate ceresc... Sfinte Dumnezeule... Prea Sfântã Treime... Tatãl nostru... (vezi pag.
11-12) şi troparele de umilinţă (vezi pag. 36-37).
Condacul 1
Mielule al lui Dumnezeu, Cel ce ridici pãcatele lumii, auzi tânguirea mea ºi ia aminte la durerea inimii
mele, ridicã de la mine povara cea apãsãtoare a pãcatelor mele; Cel ce ai purtat neputinþele noastre,
primeºte întru pocãinþã pe cea care se cucereºte Þie, rugându-se ºi strigând din adâncul sufletului:
Doamne al meu, Doamne, Bucuria mea, miluieº-
Icosul 1
Dumnezeule ºi Doamne, a Ta este zidirea, însã, vai mie, cã pãcatul sãvârºit de Adam în rai trãieºte în
trupul meu, ºi ca o roabã îi slujesc pururea cu osârdie.
Însă, acum mã rog Þie:
Miluieºte-mã pe mine, Fãcãtorule al lumii de sus; Miluieºte-mã pe mine, Ziditorule al firii de jos;
Miluieºte-mã pe mine, Stãpâne al puterilor
cereºti;
330 331
Miluieºte-mã pe mine, cea nãscutã
întru pãcate; Miluieºte-mã pe mine,
care n-am pãzit poruncile
Condacul 2
Tale;
Stãpâne Atotmilostive, oare cum voi
îndrãzni a mã apropia de Tine cu Miluieºte-mã pe mine, care m-am
rugãciune, eu, o pãcãtoasă atât de lipsit de harul Tãu;
spurcatã, care am cãlcat porunca Ta, datã
mie prin proorocul tãu Moise: „Sã nu ucizi!“.
Ci eu sunt o ucigaºã, vai, mai înverºunatã Miluieºte-mã pe mine, care nu mã
de o sutã de ori decât ºarpele, care îºi lasã îngrijesc de mântuirea mea;
puii sã vadã lumina soarelui pentru puþinã
vreme, ºi abia dupã aceea îi mãnâncã. Iar
Miluieºte-mã pe mine, care m-am
eu, nenorocita, mi-am lipsit pruncii nu
numai de lumina cea vãzutã, ci mai vârtos aruncat în lanþul patimilor;
de Lumina cea ade-vãratã, de Domnul
nostru Iisus Hristos, Care lu-mineazã prin 332
Taina Botezului ºi, din iubirea de
vremelnica odihnã trupeascã, fugind de
binecu-vântarea mulþimii de prunci, i-am
ucis încã din pân-tece. Drept aceea,
întunecatã fiind cu aceste pãcate ºi cu
nenumãrate altele, nãdãjduiesc doar în
milostivirea îndurãrii Tale ºi cu îndrãznire
strig cãtre Tine: Aliluia!
Icosul 2
Bine ºi frumos este a locui fraþii Cel ce singur ºtii neputinþa omeneascã,
împreunã ºi a se iubi unii pe alþii, precum
ne-ai poruncit, Mântu-itorule, fiindcã cel ºtii ºi toate cãderile mele; greºalele
ce mânie pe fratele sãu, ucigaº este. Dar tinereþilor mele nu le pomeni ºi de cele
eu am întrecut cu turbarea mea pe toþi ascunse ale mele curãþeºte-mã pe
câþi s-au nãscut din veac, încã ºi pe
ucigaºii ale cãror jertfe au fost ucise din mine, care strig Þie:
felurite pricini, având vieþi ºi vârste
felurite, - însã în timp -, iar eu, ticãloasa, Miluieºte-mã pe mine, marea
i-am lipsit de viaþă pe cei care abia
pãcãtoasã; Miluieºte-mã pe mine,
primiserã vreme de vieþuire de la Tine,
cãlcãtoarea legii lui Dum-
Cel ce le-ai dat viaþa ca ei sã fi-inþeze.
Eu, însã, întru nebunia mea, fãrã milã le-
am rãpit aceastã viaþã pe când ei se nezeu;
aflau în pântecele meu, lepãdând fãrã
fricã de Dumnezeu ºi darul naºterii de Miluieºte-mã pe mine, care am
prunci cel binecuvântat de Tine. Cu
samavolnicie am smuls din mâinile Tale
stricat legãmântul Tãu;
ziditoare pe pruncii mei cei nevinovaþi ºi
nu m-am ruºinat sã-i ucid înaintea ochilor 333
Tãi. Dar sorþile lor în dreapta Ta sunt,
Doamne, iar pãcatul meu înaintea mea
este pu-rurea. Þie, Unuia, mã cuceresc,
ucigaºã de copii; Doamne al meu,
Miluieºte-mã pe mine, cã Þie, Doamne, Bucuria mea,
Stãpânului meu, Þi-am rãsplãtit cu
rãu; miluieºte-mã pe mine, cea cãzutã!
Aliluia!
Icosul 4 Condacul 5
Condacul 7
Ochi viclean am ºi plin de toata
necurãþia, ºi pu-rurea mã amãgesc cu
înºelãciunile acestei lumi.
La cer ridic ochii mei, cãtre Tine,
Cuvinte al lui Dumnezeu, dar firea Drept aceea, mã rog Þie,
mea de tinã mã trage în jos, Atotbunule, sã întorci ochii mei ca
Mântuitorul meu. O, Ziditorule al sã nu vadã deºertãciunea, ca sã
cerului ºi al strig Þie cu glas de rugãciune:
Condacul 10
strigând: Aliluia!
Icosul 10
Rãnitu-m-am de amãgirea acestei lumi
ºi mi-am ple-cat genunchii înaintea ei,
alegând calea cea pierzã-toare a legii ei
spurcate, uitând fãgãduinþele ce le-am
dat la Sfântul Botez. ªi sãvârºind una Rãpitorii, ucigaºii, hoþii ºi toþi
dupã alta toate fãrãdelegile pe care pãcãtoºii nepocãiþi Împãrãþia cerurilor
lumea mi le insuflă, am atins, în cele din nu o vor moºteni, iar eu cu
urmã, culmea pãcatelor de moarte:
uciderea de prunci. Dar sârguieºte a-mi
deschide braþele pãrinteºti, Dumnezeul
339
meu, ca pânã la sfârºitul vieþii
sã aduc Þie jertfã de laudã,
le-am lepãdat ºi viaþa pãcãtoasã
toatã nedreptatea ºi cu toatã am ales;
spurcãciunea pãcatelor am întinat trupul
ºi sufletul meu. Aºadar, sãrãcia mea
Doamne al meu, Doamne, Bucuria
sufleteascã mã face sã cad la Tine,
strigând: mea, miluieºte-mã pe mine, cea
cãzutã!
Miluieºte-mã pe mine, cea nãscutã
în legãmântul cel nou al Împãrãþiei Condacul 11
harului Tãu;
Condacul 12
Rugãciunea a doua
Apoi:
PARACLISUL PREASFINTEI
NÃSCÃTOARE DE DUMNEZEU
la vreme de nevoie.
Apoi:
nezeu!
Psalmul 142
pierde pe toþi
Fã sã aud cei ce necãjesc
dimineaþa mila sufletul meu, cã
Ta, cã la Tine eu sunt robul
mi-e nãde-jdea. Tãu.
Aratã-mi calea
pe care voi Dumnezeu
merge, cã la este Domnul
Tine am ridicat
ºi S-a arãtat
sufletul meu.
Scapã-mã de nouã; bine
vrãjmaºii mei, cã este cuvântat
la Tine alerg, Cel ce vine
Doamne. întru numele
Învaþã-mã sã Domnului (de
fac voia Ta, cã trei ori).
Tu eºti
Dumnezeul Apoi troparele
meu. Duhul Tãu acestea:
cel bun sã mã
povãþuiascã la
pãmântul
dreptãþii. Pentru Cãtre
numele Tãu, Nãscãtoarea de
Doamne, Dumnezeu
dãruieºte-mi acum cu osârdie
viaþã. Întru sã alergãm noi,
dreptatea Ta pãcãtoºii ºi
scoate din smeriþii, ºi sã
necaz sufletul cãdem cu
meu. Fã pocãinþã,
bunãtate de strigând din
stârpeºte pe adâncul
vrãjmaºii mei ºi sufletului:
Stãpânã, ajutã- pururea din
ne, milostivindu- toate nevoile.
te spre noi;
sârguieºte cã
pierim de Psalmul 50
mulþimea
pãcatelor; nu-i
întoarce neaju- Miluieºte-mã,
toraþi pe robii Dumnezeule,
tãi, cã pe tine dupã mare mila
singurã nãdejde Ta, ºi, dupã
mulþimea
îndurãrilor Tale,
te-am câºtigat ºterge
(de douã ori). fãrãdelegea
Nu vom tãcea,
Nãscãtoare de
Dumnezeu,
pururea a spune
puterile tale, noi
nevrednicii. Cã
de nu ai fi stat tu
înainte rugându-
te, cine ne-ar fi
izbãvit din
atâtea nevoi?
Sau cine ne-ar fi
pãzit pânã acum
slobozi? Nu ne
vom depãrta de
la tine, Stãpânã,
cã tu
izbãveºti pe
robii tãi
mea. Mai vârtos fãrãdelegile
mã spalã de mele ºterge-le.
fãrãdelegea Inimã curatã
mea ºi de zideºte întru
pãcatul meu mã mine, Dum-
curãþeºte. Cã nezeule, ºi duh
fãrãdelegea drept înnoieºte
mea eu o întru cele
cunosc ºi dinlãuntru ale
pãcatul meu mele. Nu mã
înaintea mea lepãda de la
este pururea. faþa Ta ºi Duhul
Þie unuia am Tãu cel Sfânt
greºit ºi rãu nu-L lua de la
înaintea Ta am mine. Dã-mi mie
fãcut, aºa încât bucuria mântuirii
drept eºti Tu Tale ºi cu Duh
întru cuvintele stãpânitor mã
Tale ºi biruitor întãreºte.
când vei judeca Învãþa-voi pe
Tu. Cã iatã întru cei fãrã de lege
fãrãdelegi m-am cãile Tale, ºi cei
zãmislit ºi în necredincioºi la
pãcate m-a Tine se vor
nãscut maica întoarce.
mea. Cã iatã Izbãveºte-mã de
adevãrul ai iubit; vãrsarea de
cele nearãtate ºi sânge
cele ascunse Dumnezeule,
ale înþelepciunii Dumnezeul
Tale mi-ai arãtat mântuirii mele.
mie. Stropi-mã- Bu-cura-se-va
vei cu isop ºi mã limba mea de
voi curãþi; dreptatea Ta.
spãla-mã-vei ºi Doamne, buzele
mai vârtos decât mele vei
zãpada mã voi deschide ºi gura
albi. Auzului mea va vesti
meu vei da lauda Ta. Cã de-
bucurie ºi ai fi voit jertfã,
veselie; bucura- Þi-aº fi dat;
se-vor oasele arderile de tot
mele cele nu le vei
smerite. binevoi. Jertfa
Întoarce faþa Ta lui Dumnezeu
de la pãcatele este duhul
mele ºi toate umilit; inima
înfrântã ºi Dumnezeu
smeritã
Dumnezeu nu o
va urgisi. Fã
Cântarea 1-a
bine, Doamne,
întru bunãvoirea
Ta, Sionu-lui, ºi
sã se zideascã Apa trecând-o
zidurile ca pe uscat ºi
Ierusalimului. din rãutatea
Atunci vei egiptenilor
binevoi jertfa scãpând,
dreptãþii, israeliteanul
prinosul ºi striga:
arderile de tot; Izbãvitorului ºi
atunci vor pune
pe altarul tãu Dumnezeului
viþei.
nostru sã-I
cântãm.
Canonul 349
Nãscãtoarei
de
Preasfântã
Preasfântã Nãscãtoare
Nãscãtoare de
de Dumnezeu,
Dumnezeu, miluieºte-ne
miluieºte-ne pe noi.
pe noi.
Asupririle
De multe ispite chinurilor mã
fiind cuprins, tulburã ºi de
cãtre tine multe în-
alerg, cãutând tristãri se
mântuire: O, umple sufletul
Maicã a meu; alinã-le,
Cuvântului ºi Fecioarã, cu
Fe-cioarã, de liniºtea Fiului
rele ºi de nevoi ºi
mântuieºte- Dumnezeului
mã. tãu, ceea ce
eºti cu totul
fãrã de
prihanã.
Doamne, Cel
ce ai fãcut cele
Slavã Tatãlui de deasupra
ºi Fiului ºi crugului ceresc
Sfântului Duh. ºi ai zidit
Biserica, Tu pe
Pe tine, ceea ce mine mã
ai nãscut pe întãreºte întru
Mântuitorul ºi dragostea Ta; cã
Dum-nezeu, te Tu eºti marginea
rog, Fecioarã: doririlor ºi
Izbãveºte-mã credincioºilor
din nevoi, cã la întãrire, Unule,
tine scãpând Iubitorule de
acum, îmi tind ºi oameni.
sufletul ºi gândul
meu. Preasfântã
Nãscãtoare
ªi acum ºi de
pururea ºi în Dumnezeu,
vecii vecilor. miluieºte-ne
Amin. pe noi.
Cântarea a
3-a
Folositoare ºi fericitã.
acoperãmânt
vieþii mele te Slavã Tatãlui
pun pe tine, ºi Fiului ºi
Nãscãtoare Sfântului Duh.
de Dumnezeu
Fecioarã; tu Ceea ce ai
mã în- nãscut pe
drepteazã la Fãcãtorul de
bine, Care este
adãpostirea pricina
ta, ceea ce bunãtãþilor,
eºti pricina bogãþia facerii
bunãtãþilor ºi de bine izvo-
credincioºilor rãºte-o tuturor;
întãrire, una cã toate le poþi,
ca ceea ce ai
întru tot
nãscut pe
lãudatã. Hristos cel
puternic întru
tãrie, una
Preasfântã Preacuratã.
Nãscãtoare
de ªi acum ºi
Dumnezeu, pururea ºi în
miluieºte-ne vecii vecilor.
pe noi. Amin.
Te rog, De neputinþe
Fecioarã, cumplite ºi de
risipeºte chinurile
tulburarea bolilor fiind
sufletului meu cuprins, tu
ºi viforul Fecioarã,
întristãrilor
ajutã-mi; cer
mele; cã tu,
Mireasã dum-
ajutorul tău,
nezeiascã, pe Fe-cioară, cã
Hristos pe tine te ºtiu
începãtorul comoarã de
liniºtii L-ai tãmãduiri
nãscut, ceea ce neîm-puþinatã
eºti de ºi necheltuitã,
Dumnezeu ceea ce eºti
cu totul fãrã
de prihanã. Cautã cu
milostivire, cu
totul lãudatã
Izbãveºte din
Nãscãtoare de
nevoi pe robii Dumnezeu, spre
tãi, necazul cel
Nãscãtoare cumplit al
de trupului meu ºi
Dumnezeu, vindecã durerea
cã toþi, dupã sufletului meu.
Dumnezeu, la
tine scãpãm,
ca la un zid 351
nestricat ºi
folositor.
Sedealna:
Ceea ce eºti
Am auzit,
Doamne, taina
rugãtoare rânduielii Tale,
caldã ºi zid am înþeles
nebiruit, izvor lucrurile Tale ºi
de milã ºi lumii am preaslãvit
scãpare, cu dumnezeirea Ta.
dinadinsul
strigãm cãtre Preasfântã
tine, Nãscãtoare
Nãscãtoare de
de Dumnezeu,
Dumnezeu, miluieº-te-ne
Stãpânã: Vino pe noi.
de-grab ºi ne
izbãveºte din Tulburarea
nevoi, ceea patimilor mele
ce eºti una ºi viforul
grab-nic greºelilor mele
folositoare. alinã-le, ceea
ce ai nãscut pe
Domnul
Cântarea a 4-
Îndreptã-torul,
a dumnezeiascã
Mireasã. Nãdejde ºi
întãrire ºi zid
Preasfântã de scãpare
Nãscãtoare nemiºcat
de câºtigându-te
Dumnezeu, pe tine, ceea
miluieº-te-ne ce eºti întru tot
pe noi. lãudatã, de tot
necazul ne
Chemând eu izbãvim.
adâncul
milostivirii tale, 352
dã-mi-l mie,
ceea ce ai
nãscut pe Cel
Milostiv ºi pe
Mântu-itorul
tuturor celor ce
te laudã pe
tine.
Slavã Tatãlui
ºi Fiului ºi
Sfântului Duh.
Îndulcindu-ne,
Preacuratã,
de darurile
tale, þie
cântare de
mulþumire
cântãm,
ºtiindu-te pe
tine Maica lui
Dumnezeu.
ªi acum ºi
pururea ºi în
vecii vecilor.
Amin.
Cântarea a 5- Izbãveºte-ne pe
a noi din nevoi,
Nãscãtoare de
Dumnezeu
Curatã, ceea ce
ai nãscut
Lumineazã-ne mântuirea cea
veºnicã ºi
pe noi, Doamne,
cu poruncile pacea care
Tale ºi cu braþul covârºeºte toatã
Tãu cel înalt; mintea.
pacea Ta dã-ne-
o nouã, Slavã Tatãlui
Iubitorule de ºi Fiului ºi
oameni. Sfântului Duh.
Preasfântã Risipeºte
Nãscãtoare negura
de greºelilor mele,
Dumnezeu, dumnezeiascã
miluieºte-ne Mireasã, cu
strãlucirea
pe noi.
luminii tale,
ceea ce ai
Umple, nãscut Lumina
Preacuratã, cea
de veselie dumnezeiascã
viaţa mea, ºi veºnicã.
dãru-indu-mi
bucuria ta cea ªi acum ºi
nestricatã, pururea ºi în
ceea ce ai vecii vecilor.
nãscut pricina Amin.
veseliei.
Tãmãduieºte,
Preasfântã Curatã,
Nãscãtoare neputinþa
de sufletului
Dumnezeu, meu,
miluieºte-ne învrednicindu-
pe noi. mã cercetãrii
tale, ºi
sãnãtate, cu necazurile mele;
rugã-ciunile cã s-a umplut
sufletul meu de
tale,
rãutãþi ºi viaþa
dãruieºte-mi. mea s-a
apropiat de iad,
Cântarea a 6- ºi ca Ioná mã
a rog:
Dumnezeule,
din stricãciune
scoate-mã!
Rugãciunea
mea voi vãrsa 353
cãtre Domnul ºi
Lui voi spune
de
Preasfântã Dumnezeu,
Nãscãtoare miluieºte-ne
de pe noi.
Dumnezeu,
miluieºte-ne Folositoare ºi
pe noi. pãzitoare prea
tare vieþii
Cum a mântuit mele te ºtiu pe
de moarte ºi de tine, Fecioarã,
stricãciune firea care risipeºti
mea, care era tulburarea nã-
þinutã de pastelor ºi
moarte ºi de
izgoneºti
stricãciune, pe
Sine Însuºi asupririle
dându-Se spre diavolilor; de
moarte, aceea mã rog
Fecioarã, totdeauna:
roagã-te Fiului Izbãveºte-mã
ºi Dumnezeului din
tãu, sã mã stricãciunea
izbãveascã ºi chinurilor
de rãutãþile mele.
vrãjmaºilor.
Slavã Tatãlui
Preasfântã
ºi Fiului ºi
Nãscãtoare
Sfântului Duh.
Dumnezeu,
Pe tine, cã toþi, dupã
Fecioară, te-am Dumnezeu, la
dobândit ca un tine scãpãm,
zid de scãpare ºi
sufletelor
ca la un zid
mântuire nestricat ºi
desãvârºitã ºi folositor.
uºurare întru
necazuri; de Cautã cu
lumina ta milostivire, cu
pururea ne totul lãudatã
bucurãm, o, Nãscãtoare de
Stãpânã, şi Dumnezeu, spre
acum ne necazul cel
izbãveºte din cumplit al
nevoi ºi chinuri. trupului meu ºi
vindecã durerea
ªi acum ºi sufletului meu.
pururea ºi în
vecii vecilor. 354
Amin.
Acum zac în
patul durerilor ºi Condacul:
nu este
tãmãduire
trupului meu; ci
mã rog þie, celei Ceea ce eºti
bune, care ai pãzitoare
nãscut pe creºtinilor
Dumnezeu, nebiruitã ºi
Mântuitorul lumii rugãtoare
ºi Tãmãduitorul neîncetatã cãtre
bolilor: Ridicã- Fãcãtorul, nu
mã din trece cu ved-
stricãciunea erea glasurile de
durerilor. rugãciune ale
pãcãtoºilor, ci
sâr-guieºte ca o
Izbãveºte din bunã spre
nevoi pe robii ajutorul nostru,
tãi, care cu credinþã
Nãscãtoare strigãm cãtre
de tine: Grãbeºte
spre rugãciune
ºi te nevoieºte când a auzit
spre îmblânzire, Elisabeta
apãrând închinarea
pururea pe cei Mariei, a sãltat
ce te cinstesc pruncul în
pe tine, pântecele ei; ºi
Nãscãtoare de Elisabeta s-a
Dumnezeu. umplut de Duhul
Sfânt ºi a strigat
Prochimen: cu glas mare ºi a
zis:
Binecuvântatã
Pomeni-voi eºti tu între
numele Tãu femei ºi
întru tot binecuvântat
neamul ºi este Rodul
pânte-celui tãu!
nea-mul.
ªi de unde
cinstea aceasta
Stih: Ascultã, pentru mine, ca
fiicã, ºi vezi ºi sã vinã la mine
pleacã Maica Domnului
urechea ta ºi meu? Cãci iatã,
uitã poporul cum a ajuns
tãu ºi casa glasul închinãrii
tale în urechile
pãrintelui tãu.
mele, a sãltat
pruncul de
Evanghelia bucurie în
pântecele meu.
(Luca 1, 39- ªi fericitã este
aceea care a
49, 56) crezut cã vor fi
împlinite
întocmai cele
spuse ei de la
Î n zilele acelea,
Domnul. Atunci
a zis Maria:
Mãreºte, suflete
sculându-se,
Maria s-a dus în al meu, pe
“ grabã la Domnul ºi se
munte, într-un bucurã duhul
oraº al lui Iuda ºi meu de
a intrat în casa Dumnezeu,
lui Zaharia ºi s-a Mântuitorul
închinat meu, pentru cã
Elisabetei. Iar a cãutat spre
smerenia roabei 355
Sale. Iatã, de
acum
Nãscãtoarei de
mã vor ferici Dumnezeu,
toate Milostive,
neamurile, curãþeºte
pentru cã mi-a mulþimea
fãcut mie greºelilor
mărire Cel noastre.
Puternic, ºi
sfânt este Stih:
numele Lui. ªi a Miluieºte-ne,
rãmas Maria Dumnezeule,
împreunã cu dupã mare
Elisabeta ca la
mila Ta ºi
trei luni. Apoi s-
a înapoiat la dupã
casa sa.“ mulþimea
îndurãrilor
Slavã Tatãlui Tale curãþeºte
ºi Fiului ºi fãrãdelegile
Sfântului Duh. noastre.
Ajutorului
Pãrinte, omenesc nu ne
Cuvinte ºi încredinþa pe
Duhule, noi, Preasfântã
Treime Stãpânã, ci
Sfântã, primeºte
curãþeºte rugãciunea
robilor tãi, cã
mulþimea necazurile ne
greºelilor cuprind ºi nu
noastre. putem rãbda
sãgetãrile
ªi acum ºi diavolilor.
pururea ºi în Acoperãmânt nu
ne-am agonisit
vecii vecilor. nicãieri unde sã
Amin. scãpãm noi,
pãcãtoºii,
Pentru pururea fiind
rugãciunile biruiþi.
Mângâiere nu 356
avem afarã de
tine, Stãpâna
lumii; nãdejdea
ºi folositoarea
credincioºilor, nu Cântarea a 7-
trece rugãciunile a
noastre, ci le fã
de folos.
Cântarea a
trupului meu,
Fecioarã, ca
Pe Împãratul sã te slãvesc,
ceresc, pe Curatã, în
Care Îl laudã veci.
oºtile îngereºti,
lãudaþi-L ºi-L
Binecuvântãm
preaînãlþaþi
întru toþi pe Tatãl ºi pe
vecii. Fiul ºi pe
Sfântul Duh,
Domnul.
Preasfântã
Nãscãtoare
de Bogãþie de
Dumnezeu, tãmãduiri
miluieºte-ne reverºi,
pe noi. Fecioarã,
celor ce te
laudã cu
Nu trece cu
credinþã, ºi
vederea, pe
preaînalþã
cei ce au
naºterea ta
trebuinþã de
cea mi-
ajutor de la
nunată.
tine, Fecioarã,
pe cei care
cântã ºi te ªi acum ºi
preaînalþã pururea ºi în
întru toþi vecii vecilor.
vecii. Amin.
Tu izgoneºti
Preasfântã
asuprirea ºi
Nãscãtoare nãvãlirea
de patimilor, Fe-
Dumnezeu, cioarã; pentru
miluieºte-ne aceea, te
pe noi. lãudãm întru
toþi vecii.
Tãmãduieºte
neputinþele Cântarea a 9-
sufletului ºi a
durerile
Preasfântã
Nãscãtoare
Cu adevãrat, de
Nãscãtoare de
Dumnezeu, te Dumnezeu,
mãrtur-isim pe miluieºte-ne
tine, Fecioarã pe noi.
Curatã, noi cei
izbãviþi prin
Sã nu-þi
tine, slãvindu- întorci faþa ta
te cu cetele de la izvorul
fãrã de trup. lacrimilor
mele,
358 Fecioarã, care
ai nãscut pe
Hristos, Cel ce
a ºters toatã
lacrima de pe
faþa tuturor.
Preasfântã
Nãscãtoare
de
Dumnezeu,
miluieºte-ne
pe noi.
Umple de
bucurie inima
mea, Fecioarã,
ceea ce ai primit
plinirea bucuriei
ºi ai pierdut grija
pãcatului.
Slavã Tatãlui
ºi Fiului ºi
Sfântului Duh.
Cu strãlucirea
luminii tale,
lumineazã,
Fecioarã, negura necazuri le
neºtiinþei ºi o ajutã, pe cei
izgoneºte de la
cei ce cu asupriþi îi
credinþã te mântuieºte ºi
mãrturisesc pe dezleagã de
tine Nãscãtoare pã-cate pe cei
de Dumnezeu.
ce se roagã
þie, cã toate
ªi acum ºi le poþi câte le
pururea ºi în voieºti.
vecii vecilor.
Amin. Cuvine-se cu
adevãrat sã te
Pe mine, care fericim,
zac de boalã Nãscãtoare de
în locul cel de Dumnezeu, cea
pururea fericitã
rãutate, ºi prea
tãmãduieºte- nevinovatã ºi
mã, Fecioarã, Maica
ºi mã întoarce Dumnezeului
dintru nostru. Ceea ce
nesãnãtate în eºti mai cin-stitã
decât heruvimii
sãnãtate.
ºi mai slãvitã
fãrã de
O, asemãnare
prealuminate decât serafimii,
nor, Maica lui care fãrã
Dumnezeu, stricãciune pe
Dumnezeu
pe cei ce se Cuvântul ai
luptã cu noi, nãscut, pe tine,
surpã-i cu cea cu adevãrat
dreapta ta Nãscã-toare de
cea stãpâni- Dumnezeu, te
toare ºi slãvim.
atotputernicã
ºi celor ce 359
sunt în
acestea:
Pe cea mai
înaltã decât
cerurile ºi mai
curatã decât
strãlucirile
soarelui, care
ne-a izbãvit pe
noi din blestem,
pe Stãpâna
lumii cu cântãri
sã o cinstim.
Pentru
pãcatele mele
cele multe mi
se îmbol-
nãveºte trupul
ºi slãbeºte
sufletul meu; sã ne mântu-
la tine scap, iascã pe noi.
ceea ce eºti
plinã de daruri, Toate oºtile
nãdejdea îngereºti,
tuturor celor Înaintemergãto
fãrã de rule al Dom-
nãdejde, tu îmi nului, cei
ajutã. doisprezece
apostoli ºi toþi
Stãpâna mea sfinþii,
ºi Maica împreunã cu
Izbãvitorului, Nãscãtoarea
primeºte de Dumnezeu,
rugãciunile faceþi
nevrednicilor rugãciuni ca
robilor tãi, ca sã ne
sã fii mijloc- mântuiascã pe
itoare cãtre noi.
Cel ce S-a
nãscut din Mute sã fie
tine. O, gurile
Stãpâna lumii, pãgânilor
fii mijlocitoare. celor ce nu se
închinã
Cântãm acum cinstitei
cu osârdie icoanei tale,
cântare de celei zugrãvitã
bucurie þie, de Sfântul
celei întru tot Apos-tol ºi
lãudatã, Evanghelist
Nãscãtoare de Luca, ceea ce
Dumnezeu, se cheamã
Fe-cioarã: Cu „Povãþuitoare
Înaintemergãt a”.
orul ºi cu toþi
sfinþii roagã-L, 361
Nãscãtoare de
Dumnezeu, ca
smeritului, cã
Milostivã fii mie, afarã de tine
altã scãpare nu trupul, cu
ºtiu eu, cel ce întinãciunea
sunt plin de tot împãtimirii vieþii
felul de pã-cate. mele cele
Miluieºte-mã, dezmierdate.
nãdejdea Curãþeºte-mi
creºtinilor. mintea mea cea
pãtimaºã, spalã-
mi ºi în-
Rugãciune drepteazã-mi
cãtre Maica gândurile mele
Domnului cele rãtãcite ºi
orbite.
Îndrepteazã-mi
ºi povãþuieºte-mi
Preasfântã simþirile mele.
Slobozeºte-mã
Stãpânã,
de obiceiul cel
Nãscãtoare de
prea rãu ºi urât,
Dumnezeu, ceea
care de-a
ce eºti singurã
pururea, ziua ºi
preacuratã ºi cu
noaptea, mã
sufletul ºi cu
tiranizeazã pe
trupul, ceea ce
mine, al
singurã eºti mai
necuratelor mai
presus de toatã
înainte întipãriri
curãþia ºi
în minte ºi al
întreaga
patimilor.
înþelepciune ºi
Opreºte-mã de
feciorie; ceea ce
la tot pãcatul cel
singurã toatã te-
cu lu-crare, ºi îmi
ai fãcut lãcaº a
dãruieºte trezire
tot darul
ºi socotealã
Preasfântu-lui
desluºit-oare,
Duh ºi pe însãºi
întunecatei ºi
puterile cele fãrã
ticãloasei mele
de materie, fãrã
minþi, spre
de asemãnare le
îndreptarea
covârºeºti prin
greºelilor ºi a
curãþia ºi prin
cãderilor mele.
sfinþe-nia
Ca de în-
sufletului ºi a
tunericul
trupului, cautã
pãcatului
spre mine
izbãvindu-mã,
pângã-ritul,
sã mã învred-
necuratul ºi
nicesc a te slãvi
întinatul ºi cu
ºi a te lãuda cu
sufletul ºi cu
îndrãznealã pe
tine, cea singurã
adevãratã Maicã
a adevãratei Pentru
Lumini, a lui rugãciunile
Hristos Preacuratei
Dumnezeul Maicii Tale ºi ale
nostru, cã tu tu-turor sfinþilor
singurã, împre- Tãi, Doamne
unã cu Dânsul ºi Iisuse
printr-Însul, eºti Hristoase, Fiul
binecuvântatã ºi lui Dumnezeu,
prea proslãvitã
miluieºte-ne ºi
de toatã zidirea
ne mântuieºte
cea vãzutã ºi cea
nevãzutã, acum
pe noi.
ºi pururea ºi în
vecii vecilor. Amin.
Amin.
Urmează
rugăciunile
începătoare:
Sfinte Dum-
nezeule...
Preasfântã
Treime... Tatãl
nostru... (vezi
pag. 11-12) ºi
troparele de
umilinþã (vezi
pag. 36-37).
362
Apoi:
363
Canoane ªi RUGÃCIUNI DE
POCÃINÞÃ
364 365
CANON DE POCĂINŢĂ CĂTRE
DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS
Cântarea 1
Acum mã apropii eu, pãcãtosul ºi împovãratul, cãtre Tine, Stãpânul ºi Dumnezeul meu, ºi nu în-
drãznesc sã mã uit la cer, numai mã rog ºi grãiesc: Dã-mi, Doamne, mai înainte, ca sã plâng
faptele
mele cu amar.
O, amar mie, pãcãtosul, cã sunt ticãlos mai mult decât toþi oamenii; pocãinþã nu este
întru mine. Ci-mi dã mie, Doamne, lacrimi, ca sã plâng faptele mele cu amar.
Omule nebun ºi ticãlos, pentru ce-þi pierzi vre-mea în lene? Gândeºte-te la viaþa ta ºi te întoarce
cãtre Dumnezeu, ca sã plângi faptele tale cu amar.
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
Maica lui Dumnezeu preacuratã, cautã spre mine pãcãtosul ºi mã izbãveºte de laþul
vrãjmaºului, în-dreptându-mã pe calea pocãinþei, ca sã plâng faptele mele cu amar.
Cântarea a 3-a
Cântarea a 4-a
meu, pocãieºte-te de faptele tale
cele rele. Stih: Miluieºte-mã, Dumnezeule,
miluieºte-mã.
Miluieºte-mã, Dumnezeule,
miluieºte-mã.
Cântarea 1-a
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Pe tine, păzitorul sufletului meu cel neadormit, şi folositorul şi îndreptătorul vieţii mele, pe care te-am dobândit de la Dumnezeu, te laud,
dumnezeies-
cule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.
Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinţii îngeri îndreptători şi luminaţi povăţuitori oamenilor, care ne
povăţuiesc pe noi la frica Ta.
De noaptea cea întunecată fiind cuprins şi cu ne-gura cea deasă a patimilor fiind acoperit, cu lumina pocăinţei luminează-mă,
îndreptătorule, folositorul şi păzitorul meu.
Potop cu tină şi întuneric de gânduri ruşinoase întru mine izvorăsc, despărţind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul
meu.
374 375
pocăiesc cu adevărat şi să te bucur pe tine, păzitorul
Tu eşti, Stăpână, liniştea şi adăpostirea celor în- meu.
văluiţi în marea păcatelor. Pentru aceasta, alerg
către a ta adăpostire, fiind învăluit cu viforul a Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
multe feluri de patimi.
Cel ce vezi faţa cea de nevăzut a lui Dumnezeu,
Cântarea a 3-a Care şade în ceruri şi Se uită pe pământ cu gândul
şi-l face pe el de se cutremură, pe Acela roagă-L să
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul. mă mântuiască, sfinte îngere.
Fiinţă am din amestecătură de pământ, de tină şi ţărână, ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o folositorul meu,
376
îndreptătorul şi izbăvitorul meu, în-
toarce dorirea mea către cele cereşti.
luat ca, pe Stăpânul cunoscând, cu fapte bune să-L pentru tot lucrul şi cuvântul, nici gândindu-mă la moartea
cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu,
cinstesc; iar cu patimile ocărând harul, pe Stăpânul
îndreptătorul meu, nu mă lăsa pe mine.
am defăimat, Stăpână, miluieşte-mă.
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos
Păzitorul sufletului şi al trupului meu, cel ales mie Cu deadinsul toată răutatea am plinit din tinereţe
de la Dumnezeu, dumnezeiescule înger, urmând lui şi n-am încetat a te amărî pe tine, apărătorul meu,
Dumnezeu, treci cu vederea, preasfinte, toate cu cuvinte şi cu fapte fără de lege; nu te mânia dar,
greşelile sufletului meu celui ticălos şi mă izbăveşte ci mai aşteaptă, înţelepţindu-mă, luminându-mă şi
Cântarea a 4-a
Urmând îndelungii-răbdări a Cuvântului lui
Stih: Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toţi păcătoşii la
Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
377
până în sfârşit, ci fii mie păzitor pururea Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
nedepărtat, că şi soarele trecând peste locurile cele
întinate nu se întinează. Înfruntarea şi ruşinea să acopere feţele vrăj-maşilor
celor întunecate, ruşinoase şi întinate, când se va
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos
despărţi de trup sufletul meu cel smerit, şi să-l
Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
acoperi, îndreptătorul meu cu aripile tale cele lumi-
nate şi preasfinte.
Pe Cel ce a acoperit cu ape prin cuvânt cele mai de
deasupra ale Lui, roagă-L, folositorul meu, ca să-mi
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
dea har a izvorî picături izvorâtoare de lacrimi, ca
prin acelea să se curăţească inima mea şi să vadă pe Ceea ce eşti mai sfântă decât sfinţii îngeri şi mai
Dumnezeu. presus de heruvimi şi de serafimi, mintea mea cea
târâtoare pe pământ şi de cele pământeşti
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos
râvnitoare, mai presus decât pofta cea pământească
Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
şi trupească o arată, ridicându-o de la pământ către
Netrupeşte, ca cel ce eşti curat şi fără materie, dragostea cea cerească.
stând înaintea Celui curat şi fără de materie, şi
380
câştigând multă îndrăznire şi apropiere către
Dânsul, pe Acela roagă-L cu deadinsul să dăruiască
Doamne miluieºte (de trei ori). Slavă... Şi
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos
acum...
Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Mulţimile cele întunecate ale tâlharilor celor nevăzuţi, ce Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cântarea a 8-a
382
Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos
Dumnezeu pentru mine, păcătosul. Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
Cântarea a 9-a
386
387
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE
PUTERILE CEREŞTI ŞI CĂTRE
TOŢI SFINŢII
Cântarea 1-a
Cuvinte fără de început, pentru sfinţitele rugăciuni ale Heruvimilor, Serafimilor, ale Stăpâniilor, Scaunelor, ale Puterilor celor dumnezeieşti, ale În-
gerilor, Arhanghelilor, ale Căpeteniilor şi Domniilor, dăruieşte-ne milele Tale cele mari, ca un iubitor de
oameni.
Ajută-mi, Înaintemergătorule al Domnului, rugând pe Hristos; şi voi, ceata proorocilor, adunarea Apostolilor, mulţimea
mucenicilor, rugaţi pe Stăpânul tuturor să mă mântuiască pe mine, cel cuprins de multe păcate.
Dumnezeieştilor femei care bine aţi pătimit şi aţi postit, soborul arhiereilor, cuvioşilor şi drepţilor, cin-stiţilor, sfinţilor mucenici, rugaţi-vă ca să
dobândim bunătăţile cele veşnice, cei ce cu credinţă vă fericim.
Mintea mea fiind robită de dezmierdările trupeşti cu totul o izbăveşte Stăpână, ceea ce eşti una bună, şi credincios mai adevărat
prin fapte bune mă arată Fiului tău, ca după datorie să te măresc.
388 389
v-aţi învrednicit.
păcătosul.
Vezi Hristoase, să nu mă treci cu vederea, rogu-mă, tuirea, cu solirile celor ce au slujit Ţie întru credinţă,
ale sfintelor femei, ale ierarhilor şi ale mucenicilor
pe mine cel cuprins de toate păcatele, ci cu rugă-
Tăi, ale propovăduitorilor, ale Apostolilor şi ale
ciunile tuturor sfinţilor tăi îngeri, cu ale mucenicilor şi
sfinţilor mucenici.
cu ale Apostolilor Tăi, miluieşte-mă şi mă mântu-ieşte
şi moştenitor al Împărăţiei Tale mă arată, ca un
ªi acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.
milostiv.
Ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu întrupat,
Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, cea cu totul sfântă, pe Acela roagă-L să ne mântu-
păcătosul. iască pe toţi în ziua cea înfricoşătoare şi să ne
izbăvească de chinuri şi să ne învrednicească de
Propovăduitorule al lui Hristos, Înainte-mergă- viaţa şi de lumina cea veşnică, împreună şi cu cei ce
torule, aprinde acum făclia inimii mele cea stinsă, bine i-au slujit.
cel ce ai fost luminător al Soarelui celui înţelegător,
Cântarea a 5-a
şi te roagă, dimpreună cu toţi proorocii şi cu toţi
sfinţii, să trec în caldă pocăinţă această viaţă Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
trecătoare. păcătosul.
Puterile cele înţelegătoare Te roagă acum, Milostive Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
Doamne, Stăpâniile, Scaunele, Serafimii şi Dom-niile,
păcătosul.
Îngerii împreună cu Arhanghelii şi cu Căpe-teniile; fii
milostiv poporului Tău şi-L mântuieşte,
Fericite Înaintemergătorule, cel ce ai petrecut viaţă
străină singuratică, fă-mă străin de tot chinul, Scaune, Domnii, Îngeri, Arhangheli, Căpe-tenii şi Puteri,
Preasfântă Fecioară, care ai născut pe Cuvântul, Slavã Tatãlui ºi Fiului ºi Sfântului Duh.
Cel cu totul Sfânt, izgoneşte toată mâhnirea şi în-
Sfântă Muceniţă Tecla, ceea ce eşti întâia dintre
tristarea sufletului meu, şi îndeamnă gândul meu
femeile care tare au pătimit, împreună cu acelea,
să facă lucruri dumnezeieşti, ca să te măresc cu
roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să ne izbăvim de
credinţă şi cu dragoste.
întunericul patimilor şi de ispitele cele de multe
Cântarea a 6-a feluri.
Ca să mă izbăvească de chinul cel gătit acolo, Heru-vimi, dăruită, te lăudăm credincioşii, că ai născut cu trup
pe Dumnezeul cel lăudat, pe Care roagă-L, ceea ce îngeri, cu împărtăşirea cea netrupească şi preabogată v-aţi
eşti neîntinată, să mântuiască ţara aceasta şi strălucit. Pentru aceasta strig: lumi-naţi mintea mea cea
pururea întunecată cu patimile
poporul ei în pace.
vieţii.
Cântarea a 7-a
Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine,
Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul.
păcătosul.
393
Fiind voi a doua lumină din Lumina cea dintâi, sfinţilor
Ca un scaun în chip de foc porţi pe Împăratul făp-
Ceata cea fericită a Apostolilor, a mucenicilor şi a turii, pe Care roagă-L, Fecioară, împreună cu
sfinţilor prooroci, a ierarhilor şi a cuvioşilor, împre- fericitele şi sfintele femei, să mă învrednicească de
ună cu fericitul Înaintemergătorul, te roagă, Iu- Împărăţia Sa, pe mine cel ce cu credinţă măresc aju-
bitorule de oameni, să treci cu vederea greşelile torul tău.
noastre ale tuturor, care strigăm Ţie: Bine eşti cu-
vântat, Dumnezeul părinţilor noştri. Cântarea a 8-a
395
Ştefane, începătorul mucenicilor, cel ce ai fost mai
luminat decât razele soarelui, roagă-te împreună cu
aceştia, să ne luminăm toţi şi să scăpăm de toată
Stih: Toţi Sfinţii rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine, O, dumnezeieşti Stăpânii, Heruvimi, Serafimi,
păcătosul. Domnii, Îngeri, Scaune, toate Căpeteniile şi pre-
amărite Puteri şi sfinţilor Arhangheli, faceţi rugăci- să-l fericească împreună cu toate înălţările cele
une la Dumnezeu ca bine vieţuind să dobândim purtă-toare de lumină.
mântuire şi să ne izbăvim de nevoi.
Dumnezeieşti, cu totul măriţi, cei doisprezece toase, Dumnezeul meu, Cel ce ai venit în lume sã
Apostoli, împreună cu toţi mucenicii, cu preoţii şi mântuieºti pe cei pãcãtoºi, dintre care cel dintâi sunt
cu sfinţii mucenici şi cu fericiţii şi dumnezeieştii eu, miluieºte-mã înainte de sfârºitul meu, cã ºtiu cã
prooroci, cuvioase şi drepte femei, care tare aţi pă- înfricoºătoare ºi straºnicã judecatã mã aºteaptã în
timit, faceţi rugăciuni pentru noi către Iubitorul de faþa întregii zidiri, când toate faptele mele cele necu-
402
403
învredniceºte.
vadã drept faptele cele bune ºi adevãrate.
Dã-mi vreme de pocãinþã ºi de moartea Aceastã mãrturisire aduc
cea nãprasnicã fereºte-mã, iar la sfârºitul þie, Stãpâna mea,
vieþii mele fii lângã mine, uºurând durerea Nãscãtoare de Dumnezeu,
cea nesuferitã. Atunci sã mã uºurezi de lumina ochilor mei celor
strâmtorarea cea cumplitã ºi sã mã întunecaþi, mângâierea
izbãveºti de chipul cel înfricoºãtor al sufletului meu, folositoarea
diavolului ºi de cercetarea cea amarã ºi nãdejdea mea cea dupã
pentru toate a vameºilor celor din vãzduh, Dumnezeu, pe care cu
a stãpânitorilor întunericului ºi zapisul
blândeþe primind-o,
pãcatelor mele celor multe sã-l rupi cu
curãþeºte-mã de toatã
dumnezeiasca ta putere. Cu Dumnezeu
mã împrieteneºte, ºi stãrii Lui de-a dreapta întinãci-unea trupeascã ºi
celei fericite la judecatã mã aratã ºi sufleteascã ºi mã
bunãtãþile cele veºnice a le moºteni mã învredniceºte în veacul
acesta de acum, fãrã de osândã sã mã
îm-pãrtãºesc cu Preasfântul ºi
preacuratul Trup ºi Sânge al Fiului ºi
Dumnezeului tãu, iar în cel ce va sã fie
cu cina cea cereascã a desfãtãrii raiului
mã veseleºte. Ca acele bunãtãþi
dobândindu-le eu, nevrednicul, sã
slãvesc în vecii vecilor preacinstitul ºi de
mare cuvi-inþã numele Fiului ºi
Dumnezeului tãu, Cel ce primeºte pe toþi
cei ce se pocãiesc din tot sufletul, pentru
tine, pe care te-a fãcut mijlocitoare ºi
chezãºuitoare tuturor pãcãtoºilor care
aleargã la tine cu credinþã. Cãci prin
tine, prealãudatã ºi preabunã Stãpânã,
se mântuieºte tot neamul creºtinesc, care
laudã ºi preamãreºte pe Tatãl, pe Fiul ºi
pe Sfântul Duh, Treimea cea Preasfântã
ºi de o fiinþã, totdeauna, acum ºi pururea
ºi în vecii vecilor. Amin.
RÂNDUIALA
SFINTEI
SPOVEDANII ªI
ÎMPÃRTêANII
407
406
RUGÃCIUNI ÎNAINTE
DE SPOVEDANIE
aşa:
mila Ta”.
412
Fecioarã, care ai nãscut pe Iisus al miluieºte-mã.
meu, roagã-L sã mã izbãveascã de
gheenã, cãci tu singurã eºti rugãtoare Am greºit, Iisuse al meu preadulce,
pentru cei scârbiþi, ceea ce eºti de Îndurate Iisuse al meu, mântuieºte-mã
Dum-nezeu dãruitã, ºi mã pe mine, cel ce scap sub
învredniceºte de viaþa cea veºnicã, acoperãmântul Tãu, Iisuse Îndelung-
ceea ce eºti cu totul fãrã de prihanã. rãbdãtorule, ºi mã învredniceºte de
Împãrãþia Ta.
418
păcatele mărturisite.
nezeu.
• Am crezut că mă voi mântui numai prin faptele
mele bune şi nu prin milostivirea şi mila lui Dum-
Am fost lacom după bani şi avere.
Nu mi-am împlinit făgăduinţele făcute lui Dum-nezeu sau
M-am purtat cu zgârcenie faţă de familie, lipsindu-o de cele
altor persoane.
trebuincioase.
Am risipit şi cheltuit banii la jocuri de noroc, în centre de Am făcut glume despre credinţa creştină alături de
distracţie. cei necredincioşi, profanând cuvintele Sfintelor
Scripturi.
Am fost indiferent şi zgârcit faţă de cei săraci evitând să fac
Am hulit pe Dumnezeu (sau pe sfinţi) şi Sfintele
milostenie.
Taine.
Obişnuiesc să mănânc cu nesocotinţă (peste mă-sură, fără de
422
rânduială), făcându-mă rob pântecelui.
M-am prefăcut a fi un bun creştin, în realitate trăind ca
un păgân.
Am crezut în vise.
Am idolatrizat persoane sau grupuri de artişti, sportivi, oameni
politici sau din alte domenii.
M-am mândrit cu calităţile trupeşti sau sufleteşti, prin cuvinte
sau acţiuni.
• Am blestemat pe copiii mei şi alte persoane. Nu am postit (în lipsa unui motiv serios de sănă-tate) în zile
rânduite de sfânta biserică: miercurea şi vinerea sau în cele
patru posturi de peste an.
Nu am mers la sfânta biserică duminica şi în săr-
bători. Nu m-am spovedit în posturi şi atunci când am căzut în
păcate grele.
Am pierdut timpul – acasă la televizor, prin baruri sau în
plimbări – în timpul Sfintei Liturghii. Nu m-am pregătit de Spovedanie prin cercetarea păcatelor şi
citirea sfintelor rugăciuni.
Am îndemnat pe alţii să nu meargă la biserică.
Am ascuns păcate la Spovedanie din ruşine faţă de
M-am dus prea târziu sau am plecat înainte de a se preot.
încheia slujba.
M-am dezvinovăţit dând vina pe altcineva sau pe diferite
Am intrat în biserică nespălat, neprimenit (sau ca femeie în zile împrejurări în care am fost ispitit.
de necurăţie).
Nu m-am împărtăşit atunci când mi s-a dat dezle-gare; m-am
Am mers la biserică doar de ochii lumii, nu din credinţă şi împărtăşit fără dezlegare de la preot.
dragoste faţă de Dumnezeu.
După Sfânta Împărtăşanie am revenit imediat la
Nu am ascultat cu evlavie sfintele slujbe: am vorbit, am râs, am
păcate, întinând Sfintele Taine (scuipat, băut,
făcut tulburare prin comporta-mentul meu.
înjurat etc.).
Am lucrat în duminici sau sărbători; am făcut
423
curat, am fost la muncile câmpului, am făcut
M-am unit cu femeia mea peste fire. Am avut legături trupeşti înainte de cununie.
Am preacurvit cu femei căsătorite, cu feţe bis-ericeşti, cu rude Am trăit trupeşte cu soţia în zilele de post, Du-minica şi în
spirituale, cu copiii mei, etc. sărbători, în timpul perioadei lunare a soţiei sau în cele
patruzeci de zile după naştere. înapoiat.
Am avut vise necurate în timpul somnului, păti-mind Am sfătuit pe alţii să fure, să facă rău, ajutându-i şi eu la
şi scurgere. aceasta (i-am ascuns în casă).
Fiind copil am jucat diferite jocuri pătimaşe, des-frânate, Nu mi-am plătit datoriile faţă de stat; am făcut declaraţii false,
necuviincioase cu alte fete sau băieţi. înşelând statul.
Am privit la imagini pornografice, erotice (filme, pagini de Având posibilitatea să înlătur pagubele aproa-pelui, nu
internet, reviste, reprezentaţii în cluburi etc). l-am ajutat.
426
ca.
etc). a-mi dezvălui unele însuşiri rele ale mele sau unele
păcate ruşinoase.
Am participat la jocuri de noroc, nedreptăţindu-mi familia şi Am obiceiul de a retransmite informaţiile sau se-cretele
furând apoi şi pe aproapele. aproapelui încredinţate numai mie.
Am grăit minciuni de tot felul. Mi-am comparat viaţa cu cei mai bogaţi decât mine
şi am fost cuprins de tristeţe pentru că nu am cât ei.
Am stat la îndoială să spun adevărul. M-am supărat pe aproapele din diferite motive şi
am căutat motive să-l micşorez sau să-l desconsider
Am vorbit altfel decât am gândit (am vorbit cu două
în faţa celorlalţi.
înţelesuri).
M-am făcut părtaş la păcate străine.
427
Am minţit la judecată ca pârât, ca inculpat sau ca
martor.
RUGÃCIUNI DUPÃ SPOVEDANIE
Cât va fi de înfricoºătoare judecata Ta, Doamne, în-gerii stând înainte, oamenii în mijloc adunându-se,
cãrþile deschizându-se, faptele cercându-se, gândurile întrebându-se! Ce judecatã va fi mie celui
zãmislit în pãcate? Cine-mi va stinge vãpaia, cine-mi va lumina întunericul, de nu mã vei milui Tu,
Neînfruntatã nãdejdea ta, Nãscãtoare de Dum-nezeu, având, mã voi mântui; folosinþa ta agonisind,
Preacuratã, nu mã voi teme. Izgoni-voi pe vrãjmaºii mei ºi îi voi înfrânge pe ei. Întru singur
acoperãmântul tãu îmbrãcându-mã, ca într-o platoºã, ºi întru ajutorul tãu cel atotputernic rugându-mã,
strig cãtre tine, Stãpânã: Miluieºte-mã cu rugãciunile tale ºi mã scoalã din întunecatul somn, spre a ta
slăvire, cu puterea Celui ce s-a întrupat din Tine, a Fiului lui Dumnezeu.
Rugãciunea întâia
Doamne, Iisuse Hristoase Dumnezeul nostru, izvorâ-torul înþelepciunii ºi al harului, deschide buzele
mele, ale pãcãtosului, ºi mã învaþã cum se cuvine ºi
428 429
Stih: Inimã curatã zideºte întru Doamne miluieºte (de trei ori). Slavă... Şi
mine, Dum-nezeule, ºi duh drept acum ...
înnoieºte întru cele dinãuntru ale
Condacul
435
Sã nu mã treci cu vederea, Hristoase, pe
mine cel ce primesc Pâinea, adicã Trupul
Tãu ºi dumnezeiescul
Duh.
Tãu Sânge, ºi sã mã împãrtãºesc cu
preacuratele ºi în-fricoºãtoarele Tale Suflete al meu ticãlos, suflete pãtimaº,
Taine, Stãpâne, şi sã nu-mi fie mie, spãimân-teazã-te vãzând preaslãvitele
ticãlosului, spre osândã, ci spre Taine; lãcrimeazã sus-pinând ºi
viaþa veºnicã ºi fãrã de moarte. bãtându-te în piept, strigã ºi zi:
Doamne, curãþeºte-mã pe mine,
desfrânatul.
Cântarea a 7-a
Rugãciunea a doua
449
Rugãciunea a ºaptea
Rugãciunea a opta
Rugãciunea a zecea
Altã Rugãciune a Sfântului Vasile Cel ce de bunãvoie mi-ai dat mie spre
cel Mare hranã Trupul Tãu, foc fiind, care arde pe
cei nevrednici, sã nu mã arzi pe mine,
Fãcãtorul meu, ci mai ales intrã în
alcãtuirea mãdularelor mele ºi întru toate
Stãpâne, Hristoase Dumnezeule, încheie-turile, în rãrunchi ºi în inimã ºi
Împãratul veacu-rilor ºi Fãcãtorul tuturor, arde spinii tuturor pãcatelor mele;
mulþumesc Þie pentru toate bunãtãþile curãþeºte-mi sufletul; sfinþeºte-mi
câte mi-ai dat mie ºi pentru împãr-tãºirea gândurile ºi oasele; numãrul deplin al
cu preacuratele ºi de viaþã fãcãtoarele celor cinci simþuri îl lumineazã; peste tot
Tale Taine. Deci mã rog Þie, Bunule ºi mã pãtrunde cu frica Ta; pururea mã
Iubitorule de oa-meni, pãzeºte-mã sub acoperã ºi mã apãrã ºi mã pãzeºte de tot
acoperãmântul Tãu ºi sub umbra aripilor lucrul ºi cuvântul pierzãtor de suflet;
Tale, ºi-mi dãruieºte pânã la suflarea cea curãþeºte-mã, spalã-mã ºi mã
mai de pe urmã cu cuget curat ºi cu îndrepteazã; înþelepþeºte-mã ºi mã lu-
vrednicie sã mã împãrtãºesc cu Sfintele mineazã; aratã-mã locaº numai al
Tale Taine, spre iertarea pãcatelor ºi spre Duhului Tãu ºi sã nu mai fiu sãlaº
viaþa de veci. Cã Tu eºti Pâinea vieþii, pãcatului, ci Þie, casã, prin primirea
Izvorul sfinþirii, Dãtãtorul bunãtãþilor ºi Împãrtãºaniei. Ca de foc sã fugã de mine
Þie slavã înãlþãm, împreunã ºi Pãrintelui tot lucrul rãu, toatã patima. Rugãtori aduc
ºi Sfântului pentru mine pe toþi
Rugãciunea cãtre
Preasfânta Nãscãtoare de
Dumnezeu
458
cugetelor mele. ªi mã învredniceºte heruvimii ºi mai slãvitã fãrã de
pânã la sfârºitul vieþii, fãrã de asemãnare decât serafimii, care
osândã sã primesc sfinþirea preacu- fãrã stricãciune pe Dumnezeu-
ratelor Taine, spre tãmãduirea Cuvântul ai nãscut, pe tine, cea cu
sufletului ºi a trupului. ªi-mi dã, adevãrat Nãscãtoare de
Stãpânã, lacrimi de pocãinþã ºi de Dumnezeu, te slãvim.
mãrturi-sire, ca sã te laud ºi sã te
mãresc pe tine în toate zilele vieþii
mele, cã binecuvântatã ºi preamãritã
eºti în veci. Amin.
Pentru rugãciunile Sfinþilor Pãrinþilor
noºtri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu,
Apoi:
miluieºte-ne pe noi. Amin.
Acum libereazã pe robul Tãu,
Stãpâne, dupã cu-vântul Tãu, în
pace, cã vãzurã ochii mei mântuirea
Ta, pe care ai gãtit-o înaintea feþei
tuturor popoarelor, luminã spre
descoperirea neamurilor ºi slava
poporu-lui Tãu Israel.
460
Mântuieºte, Doamne, ºi miluieºte pe
prea fericiţii patriarhi ai lumii ºi Prea
Sfinþitul ºi îndreptãtorul Sinod, pe
arhiepiscopul (sau episcopul) nostru (N),
pe toþi arhiereii ortodocºi, pe preoþi,
diaconi ºi pe tot clerul bisericesc, pe care
i-ai pus sã pãstoreascã turma Ta cea
cuvântãtoare ºi, pentru rugãciunile lor,
miluieºte-mã ºi mã mântuieºte ºi pe mine
pãcãtosul.
(o închinãciune)
închinãciune)
viaþã. (o închinãciune)
nãciune)
462 463