Iuliu Maniu plătit de guvernul britanic

pentru complotul de la 23 august 1944

sursa: http://www.art-emis.ro/istorie/4986-iuliu-maniu-platit-de-guvernul-britanic-pentru-complotul-de-la-
23-august-1944.html

Istoria loviturii de stat gândite de Churchill pentru România.

Secrete de stat date de englezi, ruşilor.
Pe lângă cele două subiecte (sabotajele şi propaganda antinazistă)
care erau cap de afş al colaborării dintre Iuliu Maniu şi Special
Operations Executive (Serviciul secret britanic - S.O.E.), o seamă de
informaţii vizau secrete de stat. Istoricul dezvăluie faptul că în anul 1942,
britanicii cereau informaţii despre Armata Română care operează într-un
anumit raion. „Aici cam seamănă a trădare, pentru că britanicii nu aveau
nicio unitate militară care se lupta cu românii. Ce-i interesa câte tancuri sau
câte tunuri avea Armata Română într-o anumită zonă? Problema este că ei
transmiteau asemenea informaţii sovieticilor. Existau şi spioni
sovietici, dar N.K.V.D. dorea să verifce informaţia din două surse".
N.K.V.D. (Народный комиссариат внутренних дел - Н.К.В.Д. - Comisariatul Poporului
pentru Afaceri Interne - n.r.) avea un protocol de colaborare cu S.O.E., care
presupunea existenţa unor reprezentanţe ale serviciului la Moscova (condusă
de generalul de brigadă George Alexander Hill) şi N.K.V.D. la Londra (condusă
de colonelul Ivan Chichaev). Iuliu Maniu nu semna niciodată rapoarte, însă
printre documente se afă câteva scrisori adresate lui Alfred George Gardyne
de Chastelain în care se abordau probleme politice şi îi cerea ajutorul în
diverse probleme. Cele trei nume conspirative ale lui Maniu erau „Alecu",
„Miron" şi „Tom".

Maniu, plătit cu valiza unui contrabandist turc

Iuliu Maniu primea bani pentru serviciile sale, prin intermediul unui turc,
folosit pe post de valiză diplomatică. Salvet Lufti Tozan era consulul onorifc al
Finlandei la Bucureşti şi avea paşaport diplomatic, însă se ocupa şi cu
contrabanda cu arme. Fusese recrutat de serviciile secrete britanice în Primul
Război Mondial şi acum era folosit şi în spaţiul românesc şi în cel unguresc.
„Fiind consul onorifc, nu-i deschidea nimeni valiza, nici măcar nemţii nu
îndrăzneau s-o violeze, şi astfel putea să transporte în ea orice. Prin
intermediul acestui turc, Maniu a primit 50.000 de dolari în două tranşe,
diamante în valoare de 72.000 de lire, plus trei diamante mai mari a
căror valoare nu o precizează britanicii", spune istoricul. Într-un fnal, turcul a
fost arestat în Ungaria pentru spionaj. Ce s-a întâmplat? Un agent al S.O.E.
ungur care fusese arestat a interpretat greşit parolele turcului şi l-a turnat,

1
temându-se că este agent provocator al Siguranţei maghiare. Este posibil ca
turcul să f greşit parola, find cam analfabet. Cert este însă faptul că a scăpat
de condamnarea la moarte, Serviciul secret britanic plătind pentru el 20.000
dolari şi 20.000 de franci elveţieni într-un cont din Elveţia, deschis pe numele
şefului serviciului secret ungar.

Hitler a cerut arestarea lui Maniu

Relaţia lui Iuliu Maniu cu S.O.E. a fost permanent monitorizată de
serviciile secrete germane, care i-au făcut în cele din urmă dosar de
spionaj. „Hitler i-a prezentat lui Ion Antonescu dovezi despre colaborarea lui
Maniu cu serviciile secrete britanice şi i-a cerut să-l aresteze, însă mareşalul
s-a opus. Acesta a părut surprins, semn că nu se aştepta. Cert e faptul că mulţi
dintre oamenii politici de seamă ai României din acea perioadă chiar dacă nu
erau efectiv spioni, colaborau cu marile servicii secrete engleze şi franceze".
Nici Siguranţa nu era străină de activitatea secretă a lui Rică
Georgescu şi, mai apoi, a lui Iuliu Maniu, după arestarea primului, la 16
august 1941, direct din biroul său de la Societatea Româno-Americană.
Procesul în care membrii reţelei lui Rică Dosar Iuliu Maniu NA-UK2
Georgescu au fost acuzaţi de spionaj nu s-a mai judecat, datorită
intervenţiei lui Eugen Cristescu, şeful Serviciului Special de Informaţii,
care a intervenit pentru ca ei să fe judecaţi fără să fe predaţi germanilor
pentru interogatoriu, în ciuda presiunilor făcute de Misiunea Militară
Germană şi de Abwehr.
În timpul anchetei, s-a constatat că fusese implicat şi Iuliu Maniu, în calitate
de conducător, însă, anchetatorii au refăcut declaraţiile înlocuind numele Iuliu
Maniu cu Rică Georgescu. Pe timpul detenţiei, în închisoarea din Calea
Plevnei, Rică Georgescu a avut parte de un regim preferenţial. Soţia sa îl
vizita în detenţie, făcea chefuri cu colegii de celulă, iar tratamentul
stomatologic îl urma la o clinică din oraş. În drum, poposea pe acasă.
Dacă lui îi era bine în detenţie, reţeaua avea de suferit. La scurt timp după
arestarea lui, membrii reţelei s-au trezit în imposibilitatea de a mai transmite
informaţii. Aparatul T.F.F. al lui Rică Georgescu a fost ridicat, iar nemţii au
instalat la graniţa turco-bulgară un post de control foarte puternic,
monitorizând orice, astfel că diverşii curieri care transmiteau informaţii au
fost supuşi la grele încercări. Se pare că Iuliu Maniu mai avea un T.F.F., dar nu
ştia să-l folosească, el nefind spion profesionist. Activitatea lui se limita la a
coordona acţiunile de propagandă, în calitate de lider de partid.

2
3
Iuliu Maniu, presat să dea lovitura de stat
În două rânduri, britanicii au încercat să îi forţeze mâna lui Iuliu
Maniu să declanşeze o lovitură de stat. Prima dată în august 1943,
britanicii au trimis în România prin Iugoslavia, pe mr. David Russel, de la
serviciul secret britanic, care era şi comandantul misiunii, şi pe Nicolae
Ţurcanu, un român stabilit în Canada, pentru a-l forţa pe Maniu să dea
lovitura de stat împotriva mareşalului Ion Antonescu. Aceştia au venit
prin Iugoslavia, cu o călăuză sârbă. În august, în timp ce se îndreptau spre
Bucureşti, Russel a fost asasinat. Britanicii i-au bănuit pe cei doi însoţitori şi
după război a fost un interogatoriu foarte dur, dar nu s-a dovedit nimic.
Nicolae Ţurcanu a ajuns la Bucureşti şi Iuliu Maniu a stabilit, prin
intermediul lui, câteva contacte, prin T.F.F., cu Cairo. În iulie 1944, şi
Nicolae Ţurcanu a fost arestat ca urmare a folosirii excesive a T.F.F.-ului.
„Nemţii făceau flaj gonio printr-o maşină care se plimba pe străzi şi detecta
semnalele, ori ei transmiteau chiar din casa lui Barbu Ştirbei, care era
supravegheată şi de SSI, şi de nemţi. Eugen Cristescu chiar l-a avertizat o
dată: « Domnule Maniu, aveţi un aparat T.F.F.? ». El l-a luat peste picior şi i-a
zis: « Poate am unul, poate am două... Nu se ştie niciodată », conform
memoriilor lui Eugen Cristescu".
O a doua încercare a britanicilor de a-l forţa pe Maniu să dea lovitura de stat
a avut loc la scurtă vreme, în perioada Crăciunului din anul 1943. Atunci
au fost paraşutaţi în România Alfred George, Gardyne de Chastelain,
Silviu Meţianu, un român emigrat în Anglia, şi căpitanul Ivor Porter. Au fost
prinşi însă de autorităţi după ce s-au paraşutat într-un alt loc decât în cel în
care erau aşteptaţi de oamenii lui Iuliu Maniu. Ţăranii care i-au văzut au
anunţat şeful de post şi au fost prinşi. Fiind consideraţi prizonieri de război, ei
au fost aduşi în Bucureşti şi găzduiţi într-un apartament din sediul
Inspectoratului General al Jandarmeriei. Pe 2 aprilie 1944, a avut loc o
întrevedere secretă între Chastelain şi Iuliu Maniu, cu acordul tacit al
mareşalului Antonescu. Întâlnirea dintre Maniu şi Chastelain a avut loc în
pădurea Andronache de lângă Bucureşti, când englezul i-a zis să dea
lovitura de stat, însă Maniu a spus că mai aşteaptă câteva săptămâni.
Nu au mai dat-o decât la 23 august 1944.
S.O.E. a vrut să-l însărcineze pe Iuliu Maniu să-i facă scăpaţi, dar a renunţat la
plan după ce Mihai Antonescu, ministru de Externe, le-a dat asigurări că nu
vor f predaţi germanilor pentru a f interogaţi. Ofţerii britanici au rămas în
România până în seara zilei de 23 august 1944, când Chastelaine a plecat spre
Turcia. Aşa a eşuat ceea ce a rămas în istorie sub denumirea de
„Operaţiunea Autonomous". Peste mulţi ani, Ivor Porter a povestit
experienţa într-o carte intitulată „În România în vreme de război".

4
Reţeaua S.O.E. a funcţionat în România până la 23 august 1944, când
Chastelain a făcut raport de abandonare. A rămas doar serviciul clasic, MI6.
Curios, spune istoricul Marian Zidaru, pe lista fnală, apar şi doi comunişti
de seamă ca find membri ai reţelei. Unul este Lucreţiu Pătrăşcanu şi
celălalt, Ion Gheorghe Maurer, care fusese trimis la Istanbul cu o misiune.
„Dacă despre primul nu am găsit şi alte informaţii, despre Maurer se spune că
era agent dublu. Probabil a dat informaţii şi lui Cristescu, dar sigur britanicii
îl considerau ca find de-al lor".

Maniu, un „veşnic opoziţionist"

Pentru nehotărârea sa, Iuliu Maniu era numit britanici „veşnic
opoziţionist", care evita să se implice activ în preluarea puterii.
Istoricul Marian Zidaru spune că acest lucru practic, ne-a salvat,
întrucât dacă s-ar f dat lovitura de stat când încă divizia blindată
germană se afa în România, ţara noastră ar f fost ocupată de germani.
La începutul lui august, divizia era cantonată în Polonia. Pe de altă parte, actul
de la 23 August trebuia făcut. Conform unui raport al diplomatului Grigore
Gafencu, care la rândul lui a dat informaţii britanicilor, acesta povestea că în
1943 s-a întâlnit cu reprezentantul neofcial al N.K.V.D.-ului în Elveţia,
Vladimir Sokolin. Acesta i-a zis clar: „Basarabia o pierdeţi. Dacă nu
faceţi un pas concret să fţi primii, pierdeţi întreaga Moldova. Şi dacă
ungurii fac pasul înaintea voastră pierdeţi şi Transilvania".

Spioni în jurul regelui

Iuliu Maniu a participat la pregătirea loviturii de stat, dar nu s-a
implicat foarte tare, mai ales în perioada 23 august, când a dispărut câteva
zile la tratament în clinica doctorului Jovin. Britanicii au numit lovitura de
la Palat „Schema colonelului Black", care consta în infltrarea unor oameni
cheie la Palat, la Ministerul de Externe şi la Guvern. Regele Mihai I era un
tânăr total lipsit de experienţă politică, dar care însă era manipulat de
un grup de sorginte flo-britanică, format din Alexandru Ioaniţiu, Ioan
Mocsony-Stârcea, Victor Pogoneanu Rădulescu şi Grigore Niculescu-Buzeşti.
Mai mult decât atat, documentele arată faptul că Eugen Cristescu ştia de
lovitura de stat de la începutul lunii august. Conform delaraţiei unui ofţei
german, Wilhelm Hoettl, Cristescu a transmis S.D.-ului (Sicherheitsdienst -
S.D. - Agenția de informații a S.S şi a N.S.D.A.P. - n.r.) , informaţia despre
iminenţa loviturii de stat. Spre norocul conspiratorilor români, baronul
Manfred von Killinger reprezentantul german în România, nu i-a crezut pe cei
de la S.D.

5
Notă: Textul este o adaptare a articolului jurnalistei Mariana Iancu cu
referire la documentele prezentate de istoricul Marian Zidaru
referitoare la evenimentele de la 23 august 1944. Istoricul Marian Zidaru a
studiat de mai multe ori arhivele britanice ale Special Operations Executive
(S.O.E.), unde în fondul referitor la România a dat peste documente care
atestă faptul că marele om politic Iuliu Maniu a fost fnanţat de guvernul
britanic, condus de Winston Churchill, pentru a da o lovitură de stat care să
ducă la arestarea Mareşalului Ion Antonescu şi la ieşirea României din alianţa
cu Germania : „În Arhivele britanice ale Special Operations Executive (S.O.E.),
se afă şi alte documente care se referă la implicarea românilor în diverse
acţiuni cu serviciile secrete britanice împotriva germanilor şi a lui Ion
Antonescu, în fondurile: HS3, HS 7", precizează istoricul Marian Zidaru, cel
care a cercetat manuscrisele.
Conform declaraţiilor istoricului Marian Zidaru, Iuliu Maniu a fost abordat
de serviciul secret britanic S.O.E. în 1940, după Dictatul de la Viena,
prin intermediul omului de afaceri britanic Alfred George Gardyne de
Chastelain. „În anul 1940, cei doi s-au întâlnit în casa lui Rică Georgescu, un
inginer petrolist care era membru al reţelei britanice de spionaj. Prin
intermediul acestui inginer, s-au realizat toate schimburile de informaţii până
când a fost arestat pentru spionaj în vara anului 1941". Iniţial, Chastelain i-a
propus lui Maniu să vină la Londra să facă un guvern în Exil, însă
reprezentanţii Ministerului de Externe englez, în subordinea căruia funcţiona
S.O.E., au declinat oferta iniţială. Scopul atragerii de colaboratori în România
ai S.O.E. era efectuarea de sabotaje împotriva nemţilor, propagandă de război
şi susţinerea mişcărilor de rezistenţă în ţările unde serviciul activa. S.O.E.
urmărea şi sprijinirea mişcărilor subversive, ori, din punctul lor de vedere,
Partidul Naţional Ţărănesc, care funcţiona clandestin, era o astfel de mişcare.
Îi interesa ca instalaţiile petrolifere să nu mai funcţioneze şi astfel să nu mai
alimenteze maşina de război a nemţilor pe durata celui de-Al Doilea Război
Mondial, România, alături de U.R.S.S., find principalele furnizoare de
carburant pentru tancurile germane. Maniu a evitat să organizeze sabotaje,
însă a dus o campanie de propagandă care a avut succes. Astfel, afrmă
Marian Zidaru, în ziarele clandestine se spunea că Germania şi nemţii vor să
stăpânească lumea, că regimul nazist este unul criminal. Conform rapoartelor
din fondul S.O.E. România, pentru aceste activităţi şi servicii, Rică
Georgescu a primit 150 de milioane de lei. (Mariana Iancu)[2]
------------------------------------------------
[1] The National Archives United Kingdom, Folder HS5 750 la HS5 870; HS3, HS7.
[2] ÂÂ https://m.adevarul.ro/locale/constanta/cati-bani-primit-iuliu-maniu-guvernul-britanic-sa-
l-aresteze-ion-antonescu-istoria-loviturii-stat-gandite-winston-churchill-romania-
1_5b236ae3df52022f752af3fa/index.html