Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
• CEFTA
• CSI
• GUAM
29 Octombrie 2009
- Iaşi -
INTRODUCERE
Grupările regionale din Europa: AELS, CEFTA, CSI şi GUAM au fost fondate pentru
armonizarea relaţiilor între state, crearea unei zone de liber schimb şi dezvoltarea comerţului
regional şi internaţional. Trecerea la economia de piaţă a ţărilor din centrul şi estul Europei a
creat probleme suplimentare pentru Europa de Vest, dar a oferit şi noi oportunităţi de afaceri atât
pentru investiţii cât şi pentru ocuparea forţei de muncă. De fapt, cele mai importante avantaje
oferite de către ţările din Europa Centrală şi de Est sunt salariile mici şi abundenţa forţei de
muncă, în ciuda infrastructurii slab dezvoltate, corupţie sau întârzierea aplicării reformelor în
domeniile-cheie. Procesul de integrare europeană nu a reprezentat o creaţie spontană şi nici
rezultatul unei politici de dominare naţională, ci este rodul unei decizii politice, expresia dorinţei
de cooperare a statelor dezvoltate din Europa de a renunţa la anumite atribute ale suveranităţii
naţionale, în favoarea unei structuri supranaţionale bazată pe îndelungate tradiţii culturale,
spirituale şi intelectuale.
AELS şi CEFTA sunt organizaţii – anexă faţă de Uniunea Europeană, din punct de
vedere al legislaţiei aplicate şi al politicilor economice, fiscale şi vamale ce-şi au substratul
doctrinar în legislaţia UE. Totodată, aceste asociaţii reprezintă un examen economic şi comercial
pentru statele din Europa de Est care doresc să se integreze în marea familie europeană. CEFTA
s-a constituit chiar din acest motiv şi acţionează ca intermediar între statul candidat şi UE. Pe de
altă parte, AELS se doreşte a fi un grup de refugiu pentru statele dezvoltate care nu doresc să
participe în Uniunea Europeană, dar care respectă anumite principii din UE privind, zona de liber
schimb, tariful vamal şi înlăturarea barierelor tarifare şi netarifare.
CSI şi GUAM sunt grupările din Europa de Est ce s-au format pentru crearea unei zone
de liber schimb aplicând politici diferite de UE, fiind subordonate politicii Federaţiei Ruse. CSI
grupează fostele state socialiste din cadrul URSS şi joacă rolul de CAER (Consiliul de Ajutor
Economic Reciproc). GUAM-ul s-a creat pentru formarea unei zone de liber schimb în Europa
de Est, asemănător AELS, numai că, statele membre în GUAM sunt slab dezvoltate, şi prin
această apartenenţă, statele îşi creează avantaje de ordin vamal, industrial şi comercial, totodată
colaborând şi la securitatea din regiune.
2
1. AELS – Asociaţia Europeană a Liberului Schimb
Asociaţia Europeană de Liber Schimb (EFTA – European Free Trade Association, AELE
– Association européene de libre-échange) s-a stabilit instituţional la data de 3 mai 1960, în
urma semnării Convenţiei AELS din Stocholm, din 4 ianuarie 1960. Scopul iniţial al acestei
organizaţii internaţionale era de a elimina taxele vamale asupra produselor industriale în
comerţul dintre statele membre. Prin convenţia AELS, statele semnatare au stabilit o zonă de
liber – schimb pentru comerţul mărfurilor, convenţia fiind completată ulterior printr-un acord
de integrare economică pentru sectorul de servicii. Spre deosebire de UE, AELS nu este o
uniune vamală, ceea ce înseamnă că fiecare stat membru AELS poate stabili în principiu liber
taxele vamale şi politica comercială externă privind statele terţe, adică ţările non-AELS.
Ulterior, Convenţia de la Stockholm a fost înlocuită de Convenţia de la Vaduz. Tratatul
cuprinde următoarele prevederi mai importante: desfiinţarea treptată, până la 1 ianuarie 1970,
a taxelor vamale şi a restricţiilor cantitative la importul de produse industriale în relaţiile
comerciale dintre ţările membre; de asemenea s-a prevăzut ca dezarmarea vamală şi
înlăturarea restricţiilor cantitative să nu se extindă şi asupra produselor agriculturii şi
pisciculturii; în relaţiile comerciale cu terţii s-a prevăzut ca ţările membre să desfăşoare o
politică comercială independentă; tratatul a prevăzut şi înfiinţarea unor organe de conducere
care să vegheze la aplicarea în practică a prevederilor lui, organe care nu au un caracter
supranaţional (Consiliul Ministerial, Comitetul delegaţiilor permanenţi, Comitetele
permanente ale AELS, Secretariatul AELS). La 31 decembrie 1966 au fost complet
desfiinţate taxele vamale de import la produsele industriale în relaţiile comerciale reciproce,
adică cu trei ani mai devreme faţă de prevederile tratatului.
1.2 Membri
Membrii fondatori ai AELS au fost: Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord,
Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elveţia. În anii 60’, aceste ţări erau
cunoscute sub numele de “Celelalte 7”, ca semn de opunere faţă de “Cei 6” fondatori ai
Comunităţii Economice Europene, cunoscută ulterior sub numele de Uniunea Europeană.
Finlanda a devenit membru asociat în 1961, devenind membru cu drepturi depline în
1986, iar Islanda s-a alăturat în 1970. Regatul Unit şi Danemarca au părăsit AELS în 1973
3
când s-au integrat, alături de Irlanda în Uniunea Europeană. Portugalia a părăsit AELS în
1986, în favoarea Uniunii Europene, aderând la această grupare împreună cu Spania.
Liechtenstein s-a alăturat AELS în 1991, iar Austria, Suedia şi Finlanda s-au alăturat UE,
în 1995, încetându-şi activitatea în cadrul AELS.
În prezent, AELS numără 4 membri activi: Elveţia, Liechtenstein, Norvegia şi Islanda.
c) Autoritatea de Supraveghere
4
Aceasta îndeplineşte rolul executiv în cadrul Comisiei Europene, în relaţie cu
AELS, Comisie ce face parte din UE. Autoritatea verifică dacă normele şi legile AELS
sunt promulgate de statele membre, în caz contrar, se poate ajunge la Curtea de Justiţie
AELS. Sediul Autorităţii se află în Bruxelles, limba de lucru este engleza, însă
societăţile comerciale şi persoanele fizice se pot adresa în orice limbă oficială a AELS
(norvegiană, islandeză, germană, italiană, franceză). Cele mai importante atribuţii ale
Autorităţii de Supraveghere sunt:
- asigură un mediu transparent, eficient şi corect între AELS şi UE;
- verifică dacă legile, normele şi politicile UE sunt reglementate corect în cadrul
AELS;
- protejează concurenţa liberă şi condamnă practicile neloiale, având puterea de
inspecţie şi penalizare a companiilor angajate în carteluri sau care abuză de
poziţia lor pe piaţă;
- contribuie la menţinerea şi stabilitatea unei pieţe unice pentru cheltuielile
publice;
Este o curte de justiţie supranaţională a cărei jurisdicţie include trei ţări AELS:
Islanda, Liechtenstein şi Norvegia şi a fost fondată în 1994, având sediul central în
Luxembourg City. Curtea este formată din trei judecători şi 6 judecători ad-hoc. Aceştia
sunt nominalizaţi de cele trei state şi numiţi de către guvernele ţărilor membre, printr-un
acord comun. Judecătorii aleg la rândul lor, dintre colegi, un Preşedinte al Curţii pentru
un mandat de 3 ani. Preşedintele poate fi reales şi are ca atribuţii controlul şi
administrarea Curţii precum şi a problemelor economico-judiciare, stabilirea sesiunilor
Curţii, coordonează dezbaterile şi hotărârile din plen şi acordă cazuri către judecători
care acţionează ca raportori. Totodată, Preşedintele este singura autoritate care poate lua
decizii în ceea ce priveşte soluţionarea unor cereri privind aplicarea unor măsuri
administrative.
Curtea de Justiţie a AELS are acelaşi rol ca şi Curtea Europeană de Justiţie din
cadrul UE, acestea conlucrând în vederea creării unui mediu geopolitic, economic şi
social stabil, corect şi transparent prin controlul şi armonizarea diverselor legislaţii, dar
şi prin penalizarea eventualelor nereguli. Cu alte cuvinte, acest organ este puterea
judecătorească supremă în cadrul AELS, aceasta soluţionând petiţii, reclamaţii şi alte
plângeri venite din partea cetăţenilor sau societăţilor din statele membre.
5
1.4 România şi AELS
6
2. CEFTA – Acordul Central European al Liberului Schimb
7
cadrul acestui Summit s-au concentrat pe redefinirea criteriilor de aderare, astfel încât să
se asigure o bază mai largă de aderare la acest Acord. Rezultatele reuniunii au fost
influenţate şi de întâlnirea trilaterală a primilor miniştri din Bulgaria, Croaţia şi România
care a avut loc la Barcelona, pe 28 noiembrie 2005, cu prilejul Summit-ului Euro-
Mediteranean, ocazie cu care s-a transmis un mesaj privind menţinerea CEFTA şi după
aderarea României şi Bulgariei la UE, prin care se va da posibilitatea ţărilor din Balcanii
de Vest şi Republicii Moldova de a participa la Acord. În acelaşi timp, în cadrul Pactului
de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est exista iniţiativa creării unui acord de comerţ liber
în sud-estul Europei, a cărui realizare să aibă loc, în conformitate cu voinţa exprimată în
Declaraţia ministerială de la Sofia, adoptată la reuniunea Mesei Regionale a Pactului de
Stabilitate (10 iunie 2005), în cursul anului 2006.
8
mai rapid şi eficient lărgirea CEFTA. Prin organizarea acestui eveniment, România şi-a
asumat rolul de promotor al acestui proces regional, având convingerea că CEFTA
extins şi modernizat va reprezenta un instrument necesar şi util pentru susţinerea
participanţilor la Acord pe drumul către integrarea europeană, alături de o contribuţie
semnificativă la stabilitatea, securitatea şi prosperitatea întregii regiuni.
9
CSI împreună cu China şi SUA deţin 80% din rezervele de cărbuni ale planetei. CSI se
înscrie între cele mai mari producătoare de cărbuni din lume, deţinând totodată, între 1/3 şi 2/3
din rezervele mondiale certe şi probabile, din care 90% sunt localizate în partea asiatică.
Producţia a crescut de la 66 milioane de tone în 1940 la 260 de milioane tone în 1950, pentru ca
în anul 1991 să atingă 700 de milioane de tone (70% cărbune superior), urmând apoi o uşoară
scădere (650 de milioane tone în 1992, circa 500 de milioane de tone în 1996 şi circa 443 de
milioane de tone în 2000), dar menţinându-se ca al treilea producător mondial.
Organele de bază ale CSI sunt: Consiliul Şefilor de Stat al Comunităţii; Consiliul Şefilor
de Guverne; Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe; Consiliul Miniştrilor Apărării; Adunarea
Parlamentară a ţărilor-membre a CSI; Curtea de Justiţie a CSI; Secretariatul executiv al CSI (din
1999 - Comitetul executiv al CSI).
În afară de acestea, există mai mult de 70 de instituţii care sunt menite să favorizeze
interacţiunea multilaterală între statele membre şi realizarea acordurilor în diverse domeniii ale
economiei, ştiinţei, sferei umanitare, sferei militare. În anul 1991 a fost creat Comitetul pentru
Statistică a CSI. Cele mai diverse domenii de activitate sunt ghidate de diferite comitete
interstatale:
- în domeniul economiei - Comitetul economic interstatal;
- în domeniul industriei - Consiliul interstatal al Conducătorilor ministerelor şi departamentelor
de cooperare în domeniul construcţiei de maşini, Uniunea euro-asiatică interstatală a cărbunelui
şi metalelor; Consiliul interstatal antimonopol; ş.a.md.
- în domeniul agriculturii - Consiliul interguvernamental în problemele complexului
agroindustrial; Consiliul interguvernamental de coordonare în problemele selecţionării
seminţelor; Consiliul interguvernamental de cooperare în domeniul veterinar;
- în domeniul transportului şi comunicaţiilor - Consiliul transportului feroviar; Consiliul în
probemele aviaţiei şi utilizării transportului aerian; Consiliul cosmic interstatal; Consiliul
consultativ -Radionavigaţia"; Uniunea regională în problemele comunicaţiei ş.a.m.d.
- în domeniul progresului tehnico-ştiinţific - Consiliul tehnico-ştiinţific interstatal; Consiliul
interstatal de apărare a proprietăţii industriale; Consiliul coordonator interstatal în problemele
informaţiei tehnico-ştiinţifice; Comitetul coordonator în problema informatizării statelor
membre;
- în domeniul energeticii - Consiliul electro-energetic al CSI; Consiliul Interstatal al Gazului şi
Petrolului; Comitetul de cooperare în domeniul Chimiei şi chimiei petroliere;
- în domeniul comerţului, finanţelor, a politicii vamale - Consiliul conducătorilor
departamentelor relaţiilor economice externe; Banca Interstatală; Consiliul Conducătorilor
Serviciilor Vamale; Comitetul monetar interstatal;
10
- în domeniul securităţii ecologice - Consiliul ecologic interstatal; Consiliul hidrometeorologic
interstatal;
- în domeniul situaţiilor excepţionale - Consiliul interstatal pentru situaţii excepţionale ce poartă
un caracter natural sau tehnogen;
- în domeniul securităţii şi luptei cu criminalitatea - Consiliul Miniştrilor Afacerilor Interne;
Consiliul conducătorilor organelor de securitate şi serviciilor speciale; Consiliul coordonator al
procurorilor generali; Consiliul coordonator al conducătorilor organelor de cercetare a
infracţiunilor economice, Biroul coordonator de luptă contra crimei organizate.
11
• " Ţările membre ale Comunităţii garantează, în concordanţă cu propriile proceduri
constituţionale, îndeplinirea obligaţiunilor internaţionale reieşind din tratatele şi
acordurile fostei URSS.
• " Ţările membre ale Comunităţii se obligă să respecte cu stricteţe principiile Declaraţiei
de la Alma-Ata.
La 8 octombrie 1993, Georgia a depus cererea de aderare la CSI, iar la 3 decembrie a
ratificat Acordul privind crearea CSI şi Protocolul la acest Acord. La 23-24 decembrie 1993,
Georgia participă ca membru al CSI la şedinţa Consiliului Şefilor de Stat şi a Consiliului Şefilor
de Guvern care a avut loc la Aşhabat în Turkmenistan.
În ceea ce priveşte Republica Moldova, a fost elaborată Hotărârea Comunităţii, din 24
decembrie 1993, cu privire la prelungirea termenului de ratificare pentru Republica Moldova a
documentelor de fondare a Comunităţii Statelor Independente. Conform acestei hotărâri se
admitea ratificarea documentelor până la 22 aprilie 1994. Prin urmare, Acordul cu privire la
crearea Comunităţii Statelor Independente a fost ratificat la 8 aprilie 1994 prin Hotărârea
Parlamentului Republicii Moldova nr.40-XHl. Statutul CSI a fost semnat în cadrul întrunirii
Consiliului şefilor de stat, de la 15 aprilie 1994, care a avut loc la Moscova, şi ratificat la 26
aprilie 1994 prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr.76-XIII, cu menţiunea că
Republica Moldova nu va participa la problemele securităţii şi colaborării politico-militare din
cadrul Comunităţii.
În cadrul Acordului cu privire la crearea Comunităţii Statelor Independente sunt indicate
sfera activităţii lor comune, promovate în baza egalităţii în drepturi prin intermediul instituţiilor
comune coordonatoare ale Comunităţii, acestea fiind:
• coordonarea activităţii de politică externă;
• colaborarea în domeniul formării şi dezvoltării spaţiului economic comun;
• colaborarea în domeniul dezvoltării reţelelor de transporturi şi comunicaţii;
• colaborarea în domeniul ocrotirii mediului înconjurător;
• problemele politicii de migraţie;
• lupta contra crimei organizate.
Ţările membre garantează transparenţa frontierelor, libertatea deplasării cetăţenilor şi a
transmiterii informaţiei în cadrul Comunităţii.
De asemenea se menţionează, în articolul 6, că statele membre ale Comunităţii vor
colabora pentru asigurarea păcii şi securităţii internaţionale, pentru realizarea unor măsuri
eficiente de reducere a armamentelor şi cheltuielilor militare şi vor recunoaşte dorinţa reciprocă
spre atingerea statutului de zonă denuclearizată şi stat neutru.
12
Odată cu semnarea Acordului privind înfiinţarea CSI, organele fostei URSS îşi încetează
activitatea pe întregul teritoriu al tuturor republicilor unionale.
În Acordul cu privire la instituţiile coordonatoare ale Comunităţii Statelor independente
din 30 decembrie 1991, se menţionează crearea instituţiilor comune („Consiliului Şefilor de
State" precum şi „Consiliului Şefilor de Guvern") care să reprezinte organul suprem al
Comunităţii şi care să soluţioneze problemele ce ţin de coordonarea activităţii statelor.
Structura organizatorică şi direcţiile de activitate sunt descrise mai detaliat în Statutul
CSI. Direcţiile din acest acord au devenit capitole în statut şi în cadrul fiecărui capitol sunt date
mai detaliat direcţiile de activitate. Activitatea economică şi anume crearea spaţiului economic
comun - este definită în Tratatul privind crearea Uniunii Economice.
13
Toate cele 12 ţări membre ale CSI se consideră ţări fondatoare ale Comunităţii; aceasta
însemnă că ele au semnat şi ratificat Acordul cu privire la crearea CSI, din 8 decembrie 1991 şi
Protocolul la acest Acord, din 21 decembrie 1991, până la momentul adoptării Statutului.
În acelaşi timp, în statut se menţionează că membru al Comunităţii poate deveni orice stat
care împărtăşeşte scopurile şi principiile Comunităţii şi îşi asumă angajamentele enumerate în
Statut, aderând la el cu acordul tuturor statelor membre.
În calitate de membru asociat poate adera orice stat care doreşte să participe la anumite
tipuri de activitate ale Comunităţii, în condiţiile determinate de Acordul cu privire la membrul
asociat.
Cât priveşte retragerea din CSI, articolul 9 din Statut precizează că orice parte
contractantă are dreptul de a se retrage din Statut (Comunitate), atunci când doreşte acest lucru,
cu condiţia să înştiinţeze în scris despre aceasta, Depozitarul Statutului (Arhiva). Cererea de
retragere intră în vigoare după expirarea a 12 luni de la depunerea ei. În ce priveşte
angajamentele luate faţă de celelalte state ale CSI în perioada de membru, se vor duce la bun
sfârşit.
În conformitate cu secţiunea III a Statutului, securitatea colectivă şi colaborarea politico-
militară este coordonată de Consiliul Şefilor de Stat, iar organul suprem pentru problemele
apărării şi pazei frontierelor externe ale statelor membre ale Comunităţii este Consiliul Şefilor de
Stat. Conlucrarea statelor membre în domeniul realizării acordurilor internaţionale şi soluţionării
altor probleme din domeniul securităţii şi dezarmării se va realiza prin consultări reciproce.
În cadrul secţiunii V a Statutului CSI sunt indicate direcţiile economice şi sociale de
colaborare între ţările membre. Acestea sunt:
• formarea Spaţiului Economic comun în baza relaţiilor de piaţă şi a liberei circulaţii a
mărfurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă;
• coordonarea politicii sociale, elaborarea programelor şi a măsurilor sociale comune cu
privire la scăderea tensiunii sociale legate de reformele economice;
• dezvoltarea sistemului de transport şi comunicaţii şi, de asemenea, a sistemului
energetic;
• coordonarea politicii financiar-bancar;
• sprijinirea dezvoltării legăturilor comerciale şi economice ale ţărilor membre;
• stimularea şi protejarea reciprocă a investiţiilor;
• coordonarea standardizării şi certificării de mărfuri şi producţie;
• protejarea dreptului intelectual;
• sprijinirea dezvoltării spaţiului informaţional comun;
14
• realizarea proiectelor şi programelor comune în domeniul ştiinţei şi tehnicii,
învăţământului, sănătăţii, culturii şi sportului.
De asemenea, se menţionează că Statele membre vor colabora în domeniul dreptului, mai
ales încheind tratate multilaterale şi bilaterale de asistenţă juridică şi vor contribui la apropierea
legislaţiilor lor naţionale.
În cazul apariţiei unor contradicţii între normele legislaţiilor naţionale ale statelor
membre, care reglementează relaţiile din sferele activităţii lor comune, statele membre vor iniţia
consultări şi tratative în scopul elaborării unor propuneri de înlăturare a contradicţiilor.
Organele coordonatoare ale CSI sunt: Consiliul Şefilor de Stat, Consiliul Şefilor de
Guvern, Consiliul Miniştrilor Afacerilor Externe, Comitetul Executiv, Consiliul Miniştrilor
Apărării (Comandantul Suprem al Forţelor Armate Unite), Consiliul Comandanţilor de
Grăniceri, Tribunalul Economic şi Organele Colaborării pe ramuri.
Relaţiile interstatale între ţările membre în cadrul Comunităţii se desfăşoară în baza
acordurilor bilaterale şi multilaterale în diferite ramuri, cu respectarea scopului şi principiilor
Statutului CSI.
Comunitatea Statelor Independente a obţinut statut de observator pe lângă Adunarea
Generală ONU la 24 martie 1994, iar la 3 august 1994 a fost înregistrat Statutul CSI de către
Secretariatul ONU, ca Acord internaţional multilateral, conform Statutului ONU.
15
5 ani, până când una dintre Părţi îşi va declara retragerea. Tratatul privind crearea Uniunii
Economice a intrat în vigoare temporar din data semnării, până când toate ţările vor ratifica şi
trece toate procedurile interne de punere în aplicare. Tratatul se consideră în vigoare din 14
ianuarie 1994.
Cu toate că Tratatul a fost încheiat pe o perioadă de 10 ani, nici termenii concreţi pentru
îndeplinirea etapelor formării Uniunii Economice, mecanismele, criteriile şi instituţiile
responsabile pentru realizarea lor, nici sistemul pentru sancţionarea acestora n-au fost indicate în
Tratat. Ordinea formării, funcţionării şi finanţării instituţiilor Uniunii Economice, coordonarea
activităţii lor cu activitatea organismelor economice ale CSI, se reglementează prin acorduri
aparte.
Relaţiile economice dintre ţări se reglementează prin Tratatul cu privire la crearea
Uniunii Economice, prin acorduri bilaterale şi multilaterale, prin normele dreptului internaţional
şi legislaţia naţională. În cazul în care Tratatul stabileşte alte norme şi reguli decât cele prevăzute
de legislaţia naţională, se vor aplica regulile şi normele dreptului internaţional şi ale Tratatului.
La 21 octombrie 1994 a fost semnat Acordul cu privire la crearea Comitetului Economic
Interstatal al Uniunii Economice. Comitetul a fost înfiinţat ca un organ permanent care să se
ocupe de coordonarea şi îndeplinirea punerii în funcţiune a prevederilor din Tratat. Comitetul
asigură desfăşurarea lucrărilor din cadrul Consiliului şefilor de Parlament şi coordonează
problemele social-economice şi de integrare economică, care sunt adoptate de către Consiliul
Şefilor de Stat şi Consiliul şefilor de Parlament ai Comunităţii.
Reieşind din succesiunea etapelor formării Uniunii Economice, ţările CSI au semnat
Acordul privind crearea zonei de comerţ liber, la 15 aprilie 1994, la Moscova. Acest acord a fost
ratificat doar de către 6 ţări (Moldova, Kazahstan, Uzbekistan la 30 decembrie 1994, Kârgâstan
la 28 decembrie 1995, Azerbaidjan la 18 decembrie 1996, Tadjikistan la 7 mai 1996) până la
reuniunea din Chişinău de la 23 octombrie 1997 când s-a discutat semnarea unui nou acord de
comerţ liber. Astfel, la 2 aprilie 1999, la Moscova, a fost semnat Protocolul privind introducerea
unor modificări şi completări la Acordul privind crearea zonei de comerţ liber. Noul Protocol s-a
semnat cu scopul ca, de data aceasta, să fie ratificat de către toate ţările CSI.
16
4. Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică
GUAM
17
Dezvoltarea organizaţiei de-a lungul rutelor de transport comerciale şi energetice Europa-
Caucaz-Asia ar avea urmări de cea mai mare importanţă pentru ţările din regiune. Însăşi
existenţa GUUAM-ului ca organizaţie interstatală, în momentul consolidării ca un întreg pe
deplin funcţional - cu instituţii comune, politică externă convergentă, cu o strategie defensivă
bine coordonată - va reprezenta o forţă importantă în contextul situării la întretăierea atîtor zone
de interese.
Organizaţia se desfăşoară pe o arie de confluenţă între spaţiul euroatlantic, Rusia, lumea
arabă şi continentul asiatic. Închegarea unei construcţii regionale stil CEFTA (Central European
Free Trade Agreement) sau Grupul de la Vişegrad ar constitui un punct clar de atracţie pentru
investitorii vest-europeni şi nu numai. Aceştia ar fi mult mai motivaţi în a participa financiar la
proiecte de dezvoltare în statele regiunii.
Ţările est-europene care au constituit Grupul de la Vişegrad au dovedit spirit de echipă,
făcîndu-se auzite ca o voce comună mult mai puternică atît în negocierile de aderare la Uniunea
Europeană, cît şi la NATO. Constituirea CEFTA în jurul aceluiaşi grup de ţări est-europene
(considerată ca o anticameră a UE) a avut acelaşi scop: crearea unei zone a liberului schimb,
menită sa uşureze tranziţia către integrarea economică cu Vestul şi să atenueze din efectele
produse de exigenţele UE impuse ţărilor aspirante la aderare.
Aderarea Republicii Moldova la o serie de organizaţii europene şi euro-atlantice
(Parteneriatul pentru Pace, Pactul de Stabilitate în sud-estul Europei, Cooperarea Economică la
Marea Neagră, Organizaţia Mondială a Comerţului etc.) precum şi încurajarea GUUAM-ului de
a se transforma într-o zonă a liberului schimb (este cunoscută chiar disponibilitatea
administraţiei americane de a susţine financiar proiectele de consolidare instituţională a
GUUAM-ului) sînt tot atîtea indicii în favoarea necesităţii cooperării regionale, a coordonării
eforturilor statelor cu interese comune în sensul integrării şi eliminării dificultăţilor economice.
Având în vedere că, pe termen scurt, pentru ţările GUUAM-ului nu există alte
oportunităţi de ieşire din impasul economic, dezvoltarea traseelor de transport preconizate sînt
singura cale spre independenţa lor energetică şi de aici, spre dezvoltarea lor economică. Este o
ocazie care trebuie fructificată.
18
URSS - situaţie întîlnită şi în funcţionarea (tocmai de aceea dificilă) a actualei CSI. Şi aceasta în
condiţiile în care Rusia, în calitate de principal actor pe scena comunităţii nu dispune de forţa de
a-şi ajuta în primul rînd material „sateliţii”, avînd ea însăşi de înfruntat probleme interne deosebit
de dificile.
În acelaşi timp, Rusia a fost cea care a încurajat formarea Comunităţii Economice Euro-
Asiatice (CEEA) în cadrul CSI, semnarea acordurilor de la Minsk în sensul consolidării
Acordului privind Securitatea Colectivă (ASC) dovedind încă o dată că nucleul prorus din CSI
nu ezită să se consolideze în momentul în care interesele o cer. Mai mult, revigorarea ASC după
modelul defunctului Tratat de la Varşovia, cu plasarea forţelor armate ale statelor semnatare ale
tratatului sub o comandă unică devine deosebit de semnificativă (este vorba de cele trei grupuri
regionale: cel vestic - Rusia-Belarus, cel caucazian - Rusia-Armenia şi cel central-asiatic - Rusia-
Kazahtan-Kîrgîstan-Tadjikistan, ale căror forţe armate revin sub comanda Rusiei în caz de
agresiune).
Pe fundalul instabilităţii social-politice, economiile statelor CSI trec printr-o criză
structurală care nu poate fi camuflată nici de recenta creştere economică, datorată în principal
unor factori externi favorabili. Deşi adepţii CSI declară că prin intermediul structurilor
comunitare, interesele republicilor ex-sovietice se constituie într-un singur vector economic
extern, care le-ar facilita accesul la pieţele extra-comunitare, în realitate, priorităţile lor
geoeconomice nu sînt nici pe de parte similare.
În acest sens poate fi invocat cazul Rusiei, Azerbaidjanului şi Turkmenistanului,
interesele cărora se ciocnesc în jurul hidrocarburilor caspice. Un alt exemplu este industria
Armeniei, în întregime dependentă de importul resurselor energetice din Rusia şi periclitată de
blocada impusă de Azerbaidjan. Colaborarea economică dintre Kîrgîstan, Uzbekistan şi
Tadjikistan este subminată de conflictul latent din regiunea văii Fergana. Cea mai importantă
problemă în Belarus este păstrarea proprietăţii de stat în economie, pe cînd în Kazahstan, din
contra, majoritatea întreprinderilor se privatizează, în mare parte în favoarea companiilor străine.
Această stare de lucruri a fost identificată de mulţi analişti şi observatori politici care au
recunoscut că practic nu s-a înregistrat nici o evoluţie în crearea spaţiului economic unic, din
cauza faptului că fiecare stat membru activează conform regulilor şi intereselor proprii.
Probabil că CEEA a fost menită să diminueze ponderea pe care ar putea-o avea
GUUAM-ul, privită de Moscova ca un aranjament antirusesc dominat de Ucraina. O eventuală
aderare a Ucrainei la CEEA, care de altfel dispune de un statut de observator asemenea
Republicii Moldova, ar însemna sfîrşitul GUUAM-ului ca structură economică regională
necontrolată de Moscova. Nu poate fi exclus nici faptul că Rusia, după ce şi-a pierdut influenţa
în Azerbaidjan şi Georgia, care sînt interesate de magistrala sudică Baku-Tbilisi-Ceyhan, doreşte
19
cu orice preţ să păstreze măcar controlul asupra exporturilor de pe litoralul estic şi nordic al
Mării Caspice.
Relaţia Rusia-Moldova trebuie reaşezată pe raporturi de egalitate, fiind necesară
înlăturarea oricăror urme de relaţii de vasalitate care au funcţionat în fosta URSS. Deosebit de
periculoasă s-ar dovedi atragerea Rusiei în cadrul GUUAM-ului din cauza riscului iminent de
blocaj în funcţionarea mecanismelor grupului: cele cinci state mai mici vor fi din nou copleşite
de disproporţia dintre membri, existînd tendinţa firească spre o evoluţie a organizaţiei în
interesul celui puternic, fapt ce ar crea frustrări şi reacţii adverse nedorite. Temerile ruseşti în
privinţa viitorului GUUAM-ului se dovedesc astfel a fi în contradicţie cu interesele reale ale
celor cinci.
20
4.5 Ţările implicate
GUUAM - Georgia, Ucraina, Uzbekistan, Azerbaidjan, Moldova - este o organizaţie
regională, care are la bază interesul statelor de a participa la tranzitul de hidrocarburi din
regiunea Mării Caspice spre Europa, inclusiv în cadrul proiectelor Uniunii Europene:
-TRACECA (Transport Corridor Europe-Caucasus-Asia) şi INOGATE. Pentru Moldova,
GUUAM este unica posibilitate de a lua parte la unul dintre cele mai de anvergură proiecte
geoeconomice din Europa, care vizează conectarea pieţei europene la resursele energetice din
Asia Centrală. Reuşita proiectului GUUAM ar duce la diversificarea accesului la resurse
energetice pentru Moldova şi, implicit, la creşterea securităţii economice a republicii. Nu mai
puţin importante sunt beneficiile economice directe de la includerea în căile de transport Asia-
Caucaz-Europa, care vor aduce importante investiţii în infrastructură şi venituri din tranzit.
Dezvoltarea TRACECA este considerată un factor important pentru întărirea independenţei
economice şi politice a statelor GUUAM prin diminuarea dependenţei unilaterale faţă de Rusia,
în achiziţionarea sau tranzitul de hidrocarburi.
GUUAM a fost instituţionalizat în vara anului 2001 la Ialta, după 4 ani de cooperare
informală. Structurile GUUAM sunt aproape inexistente, deocamdată; iar GUUAM rămâne
foarte sensibil în continuare la evoluţiile interne din ţările membre. Pentru a încerca să facem
nişte prognoze privind dezvoltarea GUUAM în 2002, e necesar să trasăm potenţialele evoluţii
interne din statele-membre.
Georgia: acutizarea situaţiei din republica secesionistă Abhazia şi în Defileul Pankisi va
ţine această ţară într-o permanentă încordare. În condiţiile în care suveranitatea Georgiei va fi
sub semnul întrebării, autorităţile georgiene nu se vor putea concentra suficient asupra altor
probleme. Relaţiile cu Rusia se vor ameliora în 2002, dar nu considerabil. Tbilisi va susţine orice
iniţiave din GUUAM - politice, economice şi militare. O dată cu conectarea Georgiei la
preconizata conductă de petrol Baku (Azerbaidjan) - Ceyhan (Turcia, coasta Mării Mediterane),
care astfel se transformă în Baku-Tbilisi-Ceyhan, Georgia este atrasă într-un proiect alternativ la
GUUAM. Acest proiect se bucură de spijinul sporit al administraţiei de la Washington şi al
Turciei şi are şanse de a fi realizat intr-o perspectivă mai apropiată decât TRACECA.
Ucraina îşi va continua politica declarat proeuropeană şi va fi foarte atentă să nu
deterioreze relaţiile cu Rusia. Relevante pentru evoluţia GUUAM vor fi relaţiile Ucrainei cu
Occidentul, care este un susţinător al independenţei reale a Ucrainei faţă de Rusia. Relaţiile
Kievului cu UE se pot deteriora, dacă alegerile parlamentare din primăvara 2002 nu vor
corespunde întru totul "normelor democratice internaţionale", ceea ce este foarte probabil. Un
21
factor care ar putea impulsiona politica Ucrainei în GUUAM va fi creşterea disensiunilor dintre
Kiev şi Moscova privind tranzitul de gaze spre Europa ocolind Ucraina (prin Polonia şi
Slovacia). Cu cât Rusia va supune Ucraina unor presiuni rezultate din eventualitatea construcţiei
acestei conducte, cu atât Kievul se va vedea nevoit să activizeze eforturile de a avea acces direct
la resurse energetice alternative, punând accent pe viitorul GUUAM şi pe relaţiile cu
Turkmenistanul, care va acţiona ca aliat de facto al GUUAM, fiind şi el interesat de o ieşire
directă pe piaţa europeană. Un factor ce va avea anumite repercusiuni asupra GUUAM va fi
creşterea rolului Kievului în reglementarea conflictelor din Abhazia şi Transnistria. Aceasta va
contribui la intensificarea cooperării militare dintre Georgia şi Ucraina, însă va menţine
tensiunile moldo-ucrainene.
Uzbekistan: evoluţiile din această extremitate estică a GUUAM par sa fie destul de
favorabile. Uzbekistanul va putea beneficia de un spijin consistent din partea SUA, datorită
intensificării relaţiilor dintre aceste state. Trupele americane nu vor părăsi teritoriul
Uzbekistanului în 2002, ceea ce va întări stabilitatea internă şi în primul rând regimul
preşedintelui Karimov. Evoluţiile din Afganistan, dar şi garanţiile de securitate acordate de către
SUA Uzbekistanului vor întări acest stat în rivalităţile sale regionale - în Valea Fergana şi în cele
cu Kazahstanul pentru rolul de lider în regiune. Toate acestea vor garanta o implicare mai directă
ca niciodată a SUA în spaţiul CSI printr-un stat-membru GUUAM. Un factor care lucrează
indirect în favoarea GUUAM este că această structură poate fi concepută de către SUA drept
unul din mecanismele de recompensă pentru un aliat fidel, cum s-a manifestat Uzbekistanul în
operaţiunile militare din Asia Centrală.
Azerbaidjan se va afla în expectativă. Baku nu va împiedica dezvoltarea GUUAM şi va
saluta toate iniţiativele pornite în cadrul GUUAM, însă nu va fi el însuşi un generator de
iniţiative. Această conduită se va explica prin faptul că autorităţile azere vor miza predominant
pe dezvoltarea conductei Baku-Ceyhan, considerată mai fezabilă decât TRACECA, care stă la
baza GUUAM. Un alt factor ce nu favorizează activismul Azerbaidjanului în GUUAM este
agenda regională dificilă, care nu permite plasarea GUUAM în topul priorităţilor Baku-ului:
disputa prelungită cu Turkmenistanul privind delimitarea platoului Mării Caspice şi eforturile,
întreprinse împreună cu SUA şi Turcia, de a conecta Kazahstanul la conducta Baku-Ceyhan
pentru a mări eficacitatea acesteia.
Moldova îşi va păstra calitatea de membru GUUAM. Este probabilă blocarea unor
iniţiative din cadrul GUUAM de către Moldova sub diverse pretexte - în special eventuale
iniţiative de cooperare militară şi politică. Motivul real al unei atare conduite vor fi "relaţiile
speciale" dintre Rusia şi conducerea de la Chişinău. Concomitent, beneficiile de la realizarea
TRACECA nu vor fi evidente pe termen scurt sau chiar mediu, prin urmare interesele de scurtă
22
durată vor face conducerea comunistă să nu acorde importanţa cuvenită GUUAM. Tensiunile
moldo-ucrainene şi eventualitatea unui nou blocaj în reglementarea conflictului transnistrean vor
diminua posibilităţile Moldovei de a se impune drept o verigă generatoare de stabilitate în
tranzitul de hidrocarburi. Preconizata susţinere de către Chişinăul oficial a comuniştilor ucraineni
la alegerile parlamentare din Ucraina în 2002, cu siguranţă, nu va contribui la stabilirea unor
relaţii cordiale moldo-ucrainene. Comuniştii ucraineni nu vor câştiga aceste alegeri, iar forţele
favorabile preşedintelui Kucima îşi vor menţine poziţiile în Rada ucraineană.
În perioada aprilie 1999 - aprilie 2005, Gruparea a purtat denumirea de GUUAM, la
activităţile acesteia participând şi Uzbekistanul care, la 29 aprilie 2005, s-a retras definitiv din
Grupare. La baza formării GUAM s-a aflat concepţia exprimată în anul 1994 de fostul preşedinte
al Georgiei, Eduard Şevarnadze, care a susţinut necesitatea integrării statelor din Asia Centrală şi
Caucaz în sistemul economic mondial cu sprijinul Uniunii Europene şi al Comitetului Economic
al statelor din Asia şi regiunea Oceanului Pacific. Deşi GUAM îşi propunea iniţial dezvoltarea cu
preponderenţă a interacţiunii economice între statele membre, această Grupare şi-a extins treptat
cooperarea pe o arie de domenii de interes comun care include:
* Îmbunătăţirea climatului de securitate;
* Crearea unei zone de liber schimb, având ca bază intermediară proiectul „Facilitarea
Comerţului şi Transporturilor”;
* Cooperarea în domeniul transportului şi tranzitului de hidrocarburi, având ca proiecte de
bază TRACECA (traseu complex terestru, aerian şi naval) şi INOGATE (tranzit şi depozitare de
hidrocarburi provenite din zona caspică);
* În planul creşterii securităţii, înfiinţarea Centrului Virtual pentru combaterea criminalităţii
transfrontaliere şi a terorismului, precum şi stabilirea unui sistem interstatal de management al
informaţiilor, aflat în diverse stadii de derulare;
* În urmărirea acestor obiective, s-a cristalizat necesitatea instituţionalizării GUAM. Acesta
constituie de altfel şi unul din obiectivele principale care au fost subliniate cu prilejul celui mai
recent Summit al GUAM, care a avut loc la Chişinău, 22 aprilie 2005, la care România a
participat în calitate de invitat.
Summit-ul de la Chişinău a oferit o nouă abordare pentru cooperarea regională a statelor-
membre, la fel ca şi a statelor regiunii cointeresate în activitatea GUAM. Participanţii au apreciat
drept pozitivă intenţia transformării GUAM într-o organizaţie regională cu potenţiali noi
membri. Acest eveniment a fost, de asemenea, marcat prin preluarea de către Republica Moldova
a preşedinţiei GUAM, care a fost deţinută pînă la Summit-ul de la Chişinău de către Georgia.
La 23 mai 2006 s-a desfăşurat la Kiev Summit-ul GUAM, prilej cu care a fost adoptată
Declaraţia privind crearea Organizaţiei pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică (ODDE) –
23
GUAM, , precum şi înfiinţarea unui Secretariat cu sediul la Kiev, ceea ce reprezintă finalizarea
procesului de instituţionalizare a acestei structuri de cooperare regională.
4.6 GUAM-ul şi relaţia sa cu Romania
Pornind de la transformările care au avut loc în spaţiul GUAM în ultimii ani, România
este pregătită să împărtăşească din experienţa sa ţărilor GUAM în materie de construcţie
democratică, prin valorificarea experienţei sale în cadrul cooperării structurilor dezvoltate în
Sud-Estul Europei şi să acţioneze ca punte de legătură între acestea şi Europa Occidentală.
România are capacitatea şi dorinţa de a facilita cooperarea în cadrul GUAM. Experienţa
României în cooperare operaţională în Sud - Estul Europei va putea fi folosită şi în spaţiul
GUAM.
Practica democratică, relaţiile cu minorităţile, experienţa în instituirea unei economii de
piaţă funcţionale, în stabilirea relaţiilor de bună vecinătate pot fi transferate către spaţiul GUAM
– diferenţiat, pe palierele de interes date de specificul relaţiei cu fiecare stat membru al acestei
grupări.
Se apreciază tot mai des faptul că Centrul Regional SECI de la Bucureşti ar putea fi luat
ca model pentru proiectele GUAM, sens în care se doreşte ca experienţa câştigată de către
România, Bulgaria şi Ungaria să fie împărtăşită statelor structurii respective, asigurându-se astfel
condiţiile necesare desfăşurării unei activităţi eficiente de combatere a criminalităţii
transfrontaliere în Asia Centrală şi în regiunea caucaziană.
24
5. Concluzii
Considerăm că atât AELS şi CEFTA sunt organizaţii menite să pregătească statele cu
economie de piaţă funcţională, domeniu privat protejat şi liberă concurenţă atât pentru integrarea
în Uniunea Europeană (Croaţia, Serbia, Macedonia) cât şi pentru armonizarea relaţiilor
comerciale, liberalizarea pieţei şi crearea uniunii vamale. Fiecare stat membru în una din cele
două organizaţii se poate considera un candidat solid la integrarea în Uniunea Europeană, ţelul
suprem al ţărilor balcanice.
Criza puterii, căderea economică, dorinţa oamenilor de a avea libertate, dar şi
imposibilitatea regimului dictatorial de a asigura populaţiei strictul necesar bunului trai au
determinat practic incapacitatea conducerii Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) de
a menţine existenţa unui stat unitar, asigurându-i continuitatea socio-economică viabilă la nivel
global.
Nevoia accelerării reformelor economice şi ridicării nivelului de trai şi care să asigure
libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi a forţei de muncă, precum şi o politică
monetară, financiară, bugetară, fiscală, a preţurilor, economică, vamală şi valutară comună, o
legislaţie economică armonizată, şi realizarea unei baze statistice comune au dus la formarea
unei Uniuni Economice.
CSI a fost creată în baza participării de bună voie, cu respectarea suveranităţii, integrităţii
teritoriale, egalităţii în drepturi, precum şi respectarea reciprocă a Părţilor.
GUAM-ul este o organizaţie pentru democraţie şi dezvoltare economică ce se desfăşoară
pe o arie de confluenţa între spaţiul euro-atlantic, Rusia, continentul Asiatic şi lumea arabă.
Organizaţia a fost constituită în anul 1997 de către Georgia, Ucraina, Azerbaidjan şi Moldova.
Deşi iniţial au fost 4 ţări, la 25 aprilie 1999 aderă şi Uzbekistanul, organizaţia schimbându-şi
numele în GUUAM. Ulterior, la data de 29 aprilie 2005 aceasta hotărăşte să se retragă definitiv
din grupare, organizaţia revenind la statutul iniţial. Scopul înfiinţării organizaţiei a fost acela de a
crea o zonă de liber schimb, de a coopera în domeniul transportului şi tranzitului de hidrocarburi
şi de a îmbunătăţi climatul de securitate. La 23 mai 2006 s-a desfăşurat la Kiev Summit-ul
GUAM, prilej cu care a fost adoptată Declaraţia privind crearea Organizaţiei pentru Democraţie
şi Dezvoltare Economică (ODDE) – GUAM, , precum şi înfiinţarea unui secretariat cu sediul la
Kiev, ceea ce reprezintă finalizarea procesului de instituţionalizare a acestei structuri de
cooperare regională.
Cu toate acestea, grupările regionale din Europa şi-au pierdut din influenţă şi putere pe
plan internaţional, în mare parte datorită Uniunii Europene, care a preluat atât politicile
25
comerciale, vamale şi fiscale de pe întreg continentul, dar şi prin faptul că Uniunea Europeană
este considerată cea mai stabilă, organizată şi puternică grupare regională de pe Glob.
BIBLIOGRAFIE
26