Comunicarea de masă

Comunicarea de masa presupune prezenta obligatorie a gate-keeper-ului.

El se prezinta ca un producator institutionalizat de mesaje adresate unor destinatari
necunoscuti. Desi imbraca forme dintre cele mai variate (productie de carte, presa
scrisa, transmisii de radio sau televiziune) acest tip de comunicare se caracterizeaza
in toate cazurile printr-o slaba prezenta a feed-back-ului, incomplet si mult intarziat
comparativ cu cel din domeniile comunicarii interpersonale sau publice. Exista,
fireste posibilitatea unei conexiuni inverse (posta redactiei, telefoanele puse la
dispozitia publicului9, dar amploarea si impactul retroactiunii raman modeste. In
plus, persoanele care se adreseaza organizatiilor mass-media nu sunt, adesea, cele
mai reprezentative pentru preferintele si opiniile masei de consumatori, ci pur si
simplu, cele care dispun de cel mai mult timp liber.

De cele mai multe ori este identificata drept mass media. Se impun totusi
unele precizari fata de acest punct de vedere.Exista o distinctie precisa intre
comunicarea de masa ce cuprinde mesaje si procese de comunicare, iar mijloace de
comunicare ce inseamna mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor.

Definitii ale comunicarii de masa

▪ J.Lazar apreciaza: "Comunicarea de masa este un proces social organizat.

Cei care lucreaza pentru media, fie ca este vorba de ziar sau de un canal TV, fac
parte dintr-o mare intreprindere care este reglementata si organizata ca orice alta
intreprindere din societate. Imaginea ziaristului independent, izolat in fata masinii
sale de scris, este la ora actuala depasita. Fiecare jurnalist, fie ca lucreaza pentru un
cotidian, pentru radio sau TV, apartine unui ansamblu
de salariati din intreprinderea respectiva si executa o munca bine definitain sensul u
nei echipe".

▪ Georges Friedman este de parere ca: "sub neologismul mass-media

se ascunde o nouarealitate, in acelasi timp tehnica, sociala si etica - un nou tip
de om este in cauza, care vrea sa se exprime si care intr-adevar se va naste. In alti
termeni, se poate spune ca semnul timpului este tocmai timpul semnelor. In tot
cazul, multiplicarea si accelerarea neincetata a semnelor fac urgenta o noua lectura.
O lectura critica presupune cunoasterea progresiva a tehnicii noilor mijloace de
comunicare, posibilitatii lor de semnificare, in raport cu mediul socio- cultural in
care ele se desfasoara".

Conceptul de "masa"

In evolutia omenirii au existat mai multe etape distincte de comunicare,

de la comunicarea prin semne si semnale la comunicarea prin limbaj. Fiecare din
mijloacele de comunicare a determinat modificari majore atat in gandirea umana la
nivel individual, cat si in dezvoltarea culturala la nivel colectiv. Gandirea umana a
devenit din ce in ce mai sofisticata, iar cultura din ce in ce mai complexa, dar
procesul evolutiei culturale, tehnologice si sociale nu s-a incheiat. Tehnologia este
in mod constant perfectionata si astfel capacitatea de a comunica este imbunatatita.
In acelasi timp, si societatile sufera modificari continue.

Datorita faptului ca tehnologia comunicarii si ordinea sociala sunt intr-un

proces continuu de schimbare, se poate trage concluzia ca influentele mass-media
asupra societatii nu vor fi aceleasi de la o epoca la alta.

Inca de la inceputul epocii comunicarii de masa, cercetatorii au vrut sa

inteleaga influentele mass-media asupra publicului. Au aparut teorii care incearca
sa descrie, sa explice si sa prezica ce se intampla atunci cand anumite categorii de
oameni sunt expuse unor continuturi specifice prin intermediul unui anumit mijloc
de comunicare de masa. Aceste teorii despre influenta mass-media se bazeaza pe
paradigme psihologice, sociologice si antropologice.

Societatea de masa se refera la relatia care exista intre indivizi si

ordinea sociala:

- se presupune ca indivizii se afla intr-o situatie de izolare

psihologica fata de ceilalti;
- se spune ca impersonalitatea predomina in interactiunile lor cu
ceilalti;
- se spune ca ei sunt relativ liberi fata de povara obligatiilor
sociale neoficiale.

Broom si Selznik au rezumat liniile generale ale ideii de societate de masa,

succint, in urmatorii termeni:

- masa uriasa de indivizi izolati, interdependenti in tot felul de

moduri specializate si totusi fara sa aiba nici o valoare sau scop unificator;
- slabirea legaturilor traditionale
 - cresterea rationalitatii si diviziunea muncii;
- indivizi legati doar precar unii de altii;
- cuvantul "masa" sugereaza ceva mai aproape de agregat, decat
de grup social strans impletit.

Mijloacele de comunicare de masa

Mijloacele de comunicare in masa au o uriasa forta de influentare a

consumatorului de informatie, a publicului. Acest lucru este valabil atat in
domeniul comercial, cat si in cel al vietii publice si politice. Mai mult decat atat, se
remarca faptul ca tehnicile din domeniul comercial sunt transferate in zona
politicului. Un politician este prezentat, "lansat" publicului cu aceleasi tehnici
utilizate in lansarea unei marci noi de pasta de dinti sau sapun.

Presa este desigur cel mai vechi mijloc de comunicare de masa.Aceasta

caracteristica a devenit definitie abea in epoca moderna. Se poate constata astfel,
existenta unei prese politice, care exprima opiniile unor grupuri sociale sau
politice, a unei prese a elitelor intelectuale, la care au acces decat cititorii avizati, a
unei prese specializate, a unei prese literar -artistice, a unei prese pentru femei,
pentru copii si adolescenti, de popularizare stiintifica, a presei centrale, dar si
locale, a presei de scandal, etc.

O etapa de destul de importanta in deyvoltarea comunicatiilor moderne, ca

instrument al comunicarii de masa, a fost determinata de tehnologia din domeniul
electricitatii si electronicii. Este perioada care marcheaza aparatia telegrafului, a
telefonului, radioului, cinematografului, televiziunii.

In ultimele decenii ale secolului XX o noua descoperire se impune in

comunicarea de masa : calculatorul. El este instrumentul care permite ca
informatiile sa poata fi pastrate si prelucrate in diverse moduri cu o maxima
rapiditate. Prin capacitatea sa extraordinara de a memora cantitati imese de date, se
modifica profund modalitatea de comunicare, calculatorul ocupand un loc
fundamental in evolutiasocietatii, in general, a presei, in special. In lumea presei,
caluclatorul nu devine numai o importanta banca de date, ci si o modalitate
moderna de editare, prin prelucrarea stirilor, punerea lor in pagina, realizarea
propriu zisa a ziarelor si revistelor. Uriasul potential de comunicare al
calculatorului reyulta din introducerea tehnologiei informatice care, in esenta ei,
este profund comunicationala.
 Canalul de transmitere

Exista 3 tipuri de medii :

▪ medii autonome, in care suportul de transmitere poarta in el mesajul

▪ medii de difuzare, in aceste cazuri, suportul are doar misiunea de a

transmite un mesaj, ca de exemplu : cablul, satelitul, etc

▪ medii de comunicare, aceste suporturi permit realiyarea dialoglui la

distanta : telefonul sau e-mail.

Canalul de transmitere influenteaya elaborarea mesajului prin "traducerea"

lui din forma initala intr-o alta, marcata de caracteristicile tehnice ale mediilor:
cuvantul devine unda electromagnetica sau succesiune de semne tipografice.
Acestea pot modifica structura initiala a mesajului, imprimandu-i o seama de
trasaturi independente de intentiile comunicatorilor. Din acest motiv, specialistii in
comunicarea de masa sunt obligati sa-si adegveze structura mesajului la
caracteristicile canalului, pentru a mari calitatea si eficacitatea actului de
comunicare.

In concluyie, evolutiile tehnologice ale canalelor de transmitere au modificat

si modifica tehnicile de lucru, caile de acces, calitatea continuturilor mesajelor si
asteptarile publicului in acest domeniu.

Publicul

Tipuri de public

In determinarea si caracterizarea opiniei publice, un rol deosebit de

important il detin definirea, configurarea categoriei public. Evident, otiunea de
"publicuri" si conceptia conform careia diferitele tipuri de publicuri pot fi grupate
in functie de interesul manifestat sau de comportamentul comunicativ nu este o
abordare noua. Fiecare persoana apartine succesiv sau simultan tot atator publicuri
cate centre de interes are prin sistemul comunicatiilor si contactelor interpersonale.
In Dictionarul de Psihologie23, publicul este socotit o "categorie sociologica si
statistica ce desemneaza o colectivitate de persoane, putin numeroasa sau foarte
numeroasa, concentrata sau dispersata spatial, omogena sau eterogena din diferite
puncte de vedere (sex, varsta, grad de instructie, profesie, apartenenta politica,
ideologica, rezidenta etc.), care are insa in comun un centru de interes sau
informatii identice si simultane la un moment dat".
 Avand in vedere marea varietate a acestor preocupari sau centre de interes,
practic avem de-a face nu cu un singur public, ci cu numeroase publicuri in sanul
aceleisi mase de indivizi, al aceleiasi colectivitati sau societati. Din punct de vedere
tipologic, literatura de specialitate distinge intre:

􀂾 publicul de masa, care este rezultatul unui larg interes, resimtit in toate
segmentele de opinie, pentru receptarea mesajelor. Aceasta categorie se
caracterizeaza in functie de comunitatea de interes a publicului;

􀂾 publicuri dispersate, care valorizeaza informatia divergent; 􀂾 publicuri

concentrate, care valorizeaza aproximativ la fel informatia si in plus, coopereaza
intre ele pentru cresterea autoritatii sursei care emite mesajul;

􀂾 publicuri omogene, care valorizeaza convergent acelasi tip de mesaje si

manifesta o frecventa ridicata in receptarea acestora;

􀂾 publicuri eterogene, care rezulta din agregarea unor segmente de opinie

relativ electrice, interesate constant fata de un gen anume de mesaj, dar
valorizandu-l sensibil diferit;

􀂾 publicuri locale, determinate pe criterii exclusiv spatiale;

􀂾 public participant, cand se afirma prin participarea nemijlocita la actiune;

􀂾 public mondial, rezultat din transmisiile in direct a unor manifestari de

anvergura mondiala (exemple: campionatul mondial de fotbal).

Exista o varietate de abordari in ceea ce priveste comunicarea si

caracteristicile publicurilor.

Dupa G. Gurvitch publicul, ca grup uman, format din indivizi aflati la

distanta unii de altii se caracterizeaza prin atitudini si opinii comune si prin
continuitatea ideilor si valorilor sociale.

ernard Hennesey26 considera ca fiecare opinie are publicul ei, adica un grup
de persoane afectate de o problema sociala, fata de care adopta o pozitie pro sau
contra, exprimata cu diferite grade de intensitate.

Deci publicul este un factor important de care trebuie sa se

tina seama in studiul opiniei publice. De aici decurge interesul special
care estemanifestat pentru cunoasterea caracteristicilor socio-demografice,
trasaturilor de personalitate, conditiilor de trai, aspiratiilor indivizilor si masurarea
presiunilor pe care acestia le suporta in mediul lor.

Cu referire la domeniul politicii, David, Quintric si Schroeder disting trei

categorii a ceea ce au numit 'public decizional': alegatorii convinsi, ostili si ezitanti,
in functie de atitudinile pe care le adopta. Tierry Saussez stabileste patru tipuri mari
de electori:

􀂾 alegatorii devotati, care fac parte dintr-un 'nucleu dur', dar favorabil;

􀂾 alegatorii ostili, desemneaza tot un 'nucleu dur' dar nefavorabil;

􀂾 alegatorii nesiguri, care nu prea sunt hotarati sa voteze;

􀂾 alegatorii potentiali, acestia au o solida predispozitie de a vota

pe altcineva, dar care pot fi totusi convertiti.

Din punctul de vedere al lui Davis Lindon:

􀂾 tintele naturale, aceia care par mai receptivi la mesaje;

􀂾 liderii de opinie;

􀂾 masa, ce reprezinta categoria alegatorilor sovaielnici, dar care adesea se

transforma in arbitri ai unei alegeri;

􀂾 alegatorii critici, indecisi, care pot fi insa sensibilizati cu

mesaje bine gandite.

O analiza completa a publicurilor, precum si o caraterizare a lor a fost facuta

de Cliff Zukin, care considera ca publicul de masa poate fi descompus in patru
grupari: public atent, public latent, public lipsit de intelepciune si public
apatic. Publicul atent reprezinta probabil cam o cincime din totalul populatiei cu
drept de vot si are cunostiinta de existenta problemei, atunci cand mass-media
abordeaza pentru prima data aceste subiecte. Acest tip de public este dependent de
presa si, in general, de utilizarea unei multitudini de informare in masa.

Publicul latent este lipsit de motivatia de a cauta informatii despre o anumita

problema. Acesta ar fi, in esenta, activat de manifestarea evenimentelor carora le
acorda prioritate in mass-media. Odata activat, publicul latent se va comporta
asemanator cu publicul atent in urmarirea informatiilor. In aceste conditii, publicul
in cauza este considerat a fi expus atat la media tiparita, cat si la media electronica,
cu un usor avantaj pentru cea din urma.

Urmeaza publicul lipsit de intelepciune, care, in opinia autorului, reprezinta

aproximativ o treime din publicul larg. Este in mare masura un
receptor pasiv al mesajelor din mass-media. Indivizii din acest public se vor centra
in special pe probleme de etichetare a problmelor, continutul mesajelor scapandu-le
de fiecare data. In consecinta, indivizii incadrati in acest grup sunt susceptibili la
schimbarea de opinie, considerandu-se ca pot fi atinsi mai ales printr-o acoperire
cat mai intensa a mediei ce vehiculeaza in special informatie noua, capabila sa
penetreze lipsa de motivatie.

In fine, publicul apatic, nu este un public interesat si in consecinta va folosi

foarte putin mass-media. Din aceasta cauza, apaticii reprezinta cea mai putin
probabila tinta a mesajelor. O trasatura importanta a publicului este faptul ca ea
deriva din structura sociala, se caracterizeaza print-o accentuata mobilitate si printr-
o durata in timp relativ limitata.