ANALIZA DE CORELAȚIE ȘI

REGRESIE
CURS 7
 Generalități despre corelație.
Corelație liniară
• Pentru aceeași populație avem două seturi de date corespunzătoare
la două variabile distincte si se pune întrebarea dacă între cele două
variabile există vreo legătură (relație)? Dacă da, care este această
relație? Cum sunt aceste variabile corelate?
• Relațiile nu sunt neapărat de tip cauză-efect. Ele sunt relații
matematice care permit anticiparea comportamentului unei variabile
în funcție de comportamentul celeilalte.
Exemple:
• există vreo relație între înălțime și greutate?
• studiind mai mult, obții note mai mari?
• cantitatea de medicament prescrisă determină oare timpul de
însănătoșire al pacientului?
 Corelație liniară
• pentru o populație avem două seturi de date corespunzătoare la două
variabile distincte - se formează perechile de date (x; y), în care x este
valoarea primei variabile și y este valoarea celei de-a doua variabile.
De exemplu, x este înălțimea și y este forța musculară.
• O pereche ordonata de date (x; y) se numește dată bidimensională.
• În mod tradițional, variabila X (având valorile x) se numește variabila
de intrare (variabila independentă), iar variabila Y (având valorile y)
se numește variabila de ieșire (variabila dependentă)
• Variabila de intrare X este cea măsurată sau controlată pentru a
prezice variabila Y
 Diagrama de împrăștiere (nor de puncte)
• este reprezentarea grafică a perechilor de date într-un sistem de coordonate
ortogonal.
• Valorile x ale variabilei de intrare X sunt reprezentate pe axa Ox, iar valorile y ale
variabilei de ieșire Y sunt reprezentate pe axa Oy.
• Dacă perechile (x; y) tind să urmeze o dreaptă zicem că avem o corelație liniară.
• Dacă toate perechile (x; y) se găsesc pe o dreaptă (care nu este nici orizontală nici
verticală, atunci avem o corelație liniară perfectă.
• Dacă pentru valorile x crescânde ale variabilei de intrare X nu există o deplasare clară (bine
definită) ale valorilor y ale variabilei Y , atunci zicem că nu avem corelație sau că nu există
legătură între X și Y

• Dacă pentru valorile x crescânde ale variabilei de intrare X există o deplasare clară (bine
definită) ale valorilor y ale variabilei Y zicem că avem o corelație.
• Avem o corelație pozitivă dacă y tinde să crească și avem o corelație negativă dacă y tinde să
descrească odată cu creșterea lui x.
• Precizia schimbării lui y atunci când x crește determină cât de puternică este corelația
Diagrama de împrăștiere în cazul unei Diagrama de împrăștiere în cazul unei
corelații pozitive corelații pozitive strânse

Diagrama de împrăștiere în cazul unei Diagrama de împrăștiere în cazul unei

corelații negative corelații negative strânse
• Dacă toate perechile (x; y) se găsesc pe o dreaptă orizontală sau verticală nu
există corelație intre cele două variabile. Aceasta întrucât schimbarea uneia nu
afectează valoarea celeilalte variabile.
• Diagramele de împrăștiere nu sunt totdeauna de genul celor prezentate până
acum și sugerează corelații care sunt de altă natură.

Diagrama de împrăștiere în cazul unei corelații neliniare

 Coeficientul de corelație liniară
• Coeficientul de corelație liniară r măsoară cât de puternică este
corelația liniară dintre cele două variabile. Reflectă consistența
efectului pe care-l are schimbarea valorii variabilei independente X
asupra variabilei dependente Y .
• Valoarea coeficientului de corelație liniară r permite să se formuleze
un răspuns la întrebarea: există o corelație liniară între cele două
variabile considerate?
• Coeficientul de corelație liniară r are valoarea între -1 și +1. Valoarea r
= +1 înseamnă o corelație liniară pozitivă perfectă, iar valoarea r = -1
înseamnă o corelație liniară negativă perfectă.
Exemplu:
• date referitoare la înălţimea, forţa musculară (rezistența) și vârsta pentru 41
bărbați alcoolici
• Fiecare punct reprezintă un subiect (adică forţa musculară și înălțimea unui
subiect)
• Bărbații mai înalți tind să aibă forță musculară mai mare decât bărbații
mai scunzi sau invers - oamenii cu forță musculară mai mare tind sa fie
mai înalți decât bărbații cu forță musculară mai mică
• Corelaţia ne permite să măsurăm cât de puternică este această
asociere
• Coeficientul de corelaţie se bazează pe produsele diferenţelor celor
două variabile faţă de media lor.
• Pentru fiecare observație, din valoarea ei se scade media, la fel ca la
Hickish T, Colston K, Bland JM, Maxwell JD (1989) Vitamin D deficiency calculul deviaţiei standard. Apoi înmulțesc abaterile față de medie
and muscle strenght in male alchoolics. Clinical Science 77, 171-176 pentru cele două variabile corespunzătoare unui subiect și se
Reprezentarea grafică a forţei musculare versus însumează pentru toți subiecții. Această sumă de produse se numește
înălţime – diagramă de corelație sau diagramă suma produselor din jurul mediei. Este foarte asemănătoare cu suma
de tip scatter de pătrate a mediei utilizată în măsurarea variabilității
 Produse Produse
NEGATIVE POZITIVE

SUMA DE
PRODUSE=POZITIVĂ
CORELAȚIA=POZITIVĂ

• o linie orizontală care trece prin media forței musculare şi o linie verticală care trece prin media
înălţimii
• înălţimile mari au tendinţa de a corespunde unei forțe musculare mari, iar înălţimile mici au tendința de
a corespunde unei forțe musculare mici, sunt mai multe observaţii în cadranele dreapta sus şi stânga
jos, decât în cadranele stânga sus şi dreapta jos
• Calculăm abaterile scăzând media din fiecare observație, înmulțim aceste abateri pentru cele 2
variabile corespunzătoare unui subiect, iar ulterior însumăm produsele de abateri
 Relaţia dintre forța musculară şi vârstă
avem mai multe observaţii în cadranele din stânga sus şi dreapta jos, cadrane în care produsele
sunt negative, spre deosebire de cadranele stânga jos şi dreapta sus, în care produsele sunt
pozitive
suma de produse va fi negativă.
Atunci când valorile mari ale unei variabile sunt asociate cu valori mici ale celeilalte variabile
spunem că avem corelaţie negativă
• Suma de produse va depinde de numărul de observaţii şi de unităţile în care sunt
măsurate variabilele. S
• Se poate arăta că valoarea maxim posibilă care poate fi obținută este rădăcina
pătrată din suma pătratelor pentru înălțime înmulțită cu rădăcina pătrată din
suma pătratelor pentru forța musculară.
• Împărțim suma de produse prin rădăcina pătrată a produsului celor două sume
de pătrate (care corespund fiecărei valiabile). Astfel se obține coeficientul de
corelație care de obicei este notat cu r
• cunoscut și sub numele de coeficient de corelație Pearson sau de coeficient de
corelație al produselor momentelor
• numitorul coeficientului r are totdeauna semnul +
• rolul lui este numai de a face ca r să fie cuprins între -1 și +1.
• Magnitudinea lui r, precum şi semnul său, sunt dictate de suma de la numărător.
• Orice valori ar lua cei doi parametri, prin calculul lui r, obținem un număr real
cuprins în intervalul de numere reale [-1, 1].
 Interpretarea coeficientului de corelaţie
Pearson
se face în termeni extrem de subiectivi şi imprecis astfel:
• Valori foarte apropiate de 1 - o foarte puternică corelaţie directă
• Valori în jurul a 0,7 – 0,9 - corelaţie puternică
• Valori între 0,4 – 0,7 - corelaţie
• Valori între 0,15 – 0,4 - corelaţie slabă
• Valori sub 0,15 - lipsă de corelaţie

La fel, pentru valori negative pentru anticorelaţie (corelaţie inversă).

Corelație nu înseamnă
cauză!!!
r = 1.00 - valori mari ale unei variabile
sunt asociate cu valori mari pentru relaţie puternică, dar nu perfect pozitivă
cealaltă variabilă şi punctele se află
exact pe o linie dreaptă
relaţie pozitivă, dar cu putere mai mică nu există nici o relaţie
• Există o anumită relaţie - valori mari de Y
sunt asociate, atât cu valori mici ale lui X, cât
şi cu valori mari ale lui X, iar valorile mici ale
lui Y sunt asociate cu valori ale lui X din
mijlocul intervalului.
• Există posibilitatea ca r să fie egal cu 0.00 și
atunci când există o relaţie care nu este
liniară.
• O corelaţie r = 0.00 înseamnă că nu există
nici o relaţie liniară, adică nu există o relaţie
în care valorile mari ale unei variabile sunt
asociate în mod consecvent, fie cu valori
mari, fie cu valori mici ale celeilalte, dar nu
cu ambele
• relație perfectă care nu este o linie
dreaptă Coeficientul de corelaţie este • Corelația este negativă când
< 1.00 valori mari ale unei variabile se
• r nu va fi egal cu +1.00 sau cu -1.00 asociază cu valori mici ale
când există o relaţie perfectă – doar celeilalte variabile
daca punctele se află exact pe o linie • relație negativă destul de slabă
dreaptă
• Corelaţia măsoară apropierea de o
relaţie liniară, nu de orice relaţie care
este perfectă
 relație negativă perfectă. r = -1.00, atunci când
relație negativă puternică
valorile mari ale unei variabile sunt asociate cu
valorile mici ale celeilalte, adică punctele se află
pe o linie dreaptă
 TESTE DE SEMNIFICAȚIE ȘI INTERVALUL DE ÎNCREDERE
PENTRU R
• Putem testa ipoteza nulă referitoare la egalitatea cu zero a coeficientului de corelație în
populație. Aceasta se poate face printr-un test t simplu
• Pentru ca testul de semnificație să fie valid trebuie să fie îndeplinite următoarele
condiții:
• cel puțin una dintre variabilele urmează o distribuție normală
• observațiile sunt independente.
• Pentru datele referitoare la forța musculară și înălțime, r = 0.42 și p = 0.006.
• Programele de analiză statistică dau, aproape întotdeauna, o valoare p când raportează
un coeficient de corelație.
• Se va vedea foarte rar un coeficient de corelație raportat fără valoarea p, chiar și atunci
când ipoteza nulă, care stabilește că în populație coeficientul de corelație este egal cu
zero, este absurdă
• Se poate determina și un interval de încredere pentru coeficientul de corelație în
populaţie (se folosește o funcţie matematică numită transformarea Z a lui Fisher)
 ANALIZA DE REGRESIE

• Regresia = nume dat unui set de metode folosit pentru prezicerea

unei variabile cu ajutorul altor variabile

• Dacă avem doi parametri suficient de puternic corelaţi, cunoscând

valoarea unuia dintre ei, celălalt va lua valori care se află într-o
legătură mai puternică sau mai slabă cu valoarea primului, în funcție
de cât de puternic este coeficientul de corelație între cei doi
parametri.
• proiect în care s-a dorit estimarea indicelui de masă corporală (BMI) folosindu-se
doar o bandă de măsurat – (BMI=raportul între greutatea măsurată în kilograme
și circumferinţa abdominală măsurată în metri pătraţi)
• Putem prezice BMI cu ajutorul circumferinţei abdominale?

Metoda folosită în
acest caz este
regresia liniară
simplă

• diagramă de corelație pentru BMI în raport cu circumferința abdominală

• există o relație strânsă între ele
• Se poate încerca să se traseze o linie pe diagrama de corelație care să reprezinte relaţia dintre aceste
variabile şi care să ne permită să prezicem o variabilă cu ajutorul celeilalte
• care linie va trebui să o alegem?
 y = bx + a

• regresia liniară simplă - metodă care ne permite prezicerea unei valori medii
pentru o variabilă cu ajutorul valorii observate pentru o altă variabilă.
• vom estima media BMI-ului dându-se valori pentru circumferința abdominală
• BMI este rezultatul, variabila dependentă y, variabila aleatoare sau variabila din
partea stânga
• Circumferința abdominală este predictorul, variabila explicativă, variabila
independentă x, variabila nealeatoare sau variabila din partea dreaptă
• Vom prezice variabila rezultat cu ajutorul valorii observate pentru variabila
predictor.
 ANALIZA DE REGRESIE

• Relaţia estimată se numeşte relație liniară - reprezentarea sa grafică este o linie

(mai bine-zis o dreaptă)
BMI = intercept + panta × circumferinţa abdominală
• interceptul şi panta sunt valori estimate cu ajutorul datelor observate
• Matematic, aceasta este ecuaţia unei linii drepte
• Interceptul (distanta care separa originea de locul in care dreapta intersectează
axa ordonatelor; poate fi pozitiv sau negativ) este valoarea variabilei rezultat BMI,
atunci când predictorul, circumferința abdominală, are valoarea zero.
• Panta este creșterea în medie a variabilei rezultat asociată cu creșterea cu o
unitate a variabilei predictor.
• Vom căuta o dreaptă care să se apropie cât mai mult de punctele graficului,
dreaptă care o vom numi dreaptă de regresie liniară
• Vom spune că o dreaptă este dreaptă de regresie dacă suma distanțelor de la
puncte la dreaptă, măsurate pe verticală și ridicate la pătrat este minimă
• Dreapta pe care o căutăm are ecuația y=ax+b - odată cunoscută valoarea
parametrului de pe abscisă x, putem calcula valoarea parametrului de pe
ordonată y, prin înmulțirea cu a și adunarea lui b.
• Găsirea dreptei de regresie este echivalentă cu găsirea coeficienților a și b
Care linie o alegem?
• R: linia care face ca suma distanțelor de la punctele de la linia teoretică în direcţia
lui y, să fie la nivel minim. Aceste distanțe sunt diferențele între valorile BMI
observate și valorile BMI prezise cu ajutorul relației liniare

• Vom alege linia pentru care se va obține minimul sumei de pătrate a acestor diferenţe.
• Metoda este cunoscută sub numele de principiul celor mai mici pătrate, iar estimările
obţinute, linia sau ecuaţia celor mai mici pătate (se poate estima prin programele de analiză
statistică).
• Uneori, aceste estimări mai sunt întâlnite și sub numele de estimatori ai metodei celor mai
mici pătrate sau OLS (ordinary least squares)
 BMI = -4.15 + 0.35 × circumferința abdominală
• Estimația pantei este cunoscută și sub numele de coeficient de regresie.
• Spre deosebire de coeficientul de corelație, care este un număr adimensional,
acesta are dimensiuni, iar unitățile depind de unitățile variabilelor.
• Coeficientul de regresie arată cu cât crește BMI pe unitate când crește
circumferința abdominală, deci este exprimat în kilograme pe metru pătrat pe
centimetru (BMI este exprimat în kg/m2, iar circumferința abdominală în cm)
• Interceptul este exprimat în aceleași unități ca și variabila rezultat, aici în kg/m2
• În acest exemplu interceptul este negativ, ceea ce înseamnă că atunci când
circumferința abdominală este zero, BMI este negativ. Acest lucru este, desigur
imposibil, la fel cum circumferința abdominală nu poate fi zero - multă precauție
în atribuirea vreunei semnificații pentru valori ale interceptului care sunt în afara
intervalului de date. Totuși, aceasta este doar o convenție, valoarea fiind folosită
pentru trasarea celei mai bune linii în intervalul de date observate
 INTERVALE DE ÎNCREDERE ȘI VALORI P ÎN REGRESIE
• Se pot determina intervale de încredere și valorile p pentru coeficienții obținuți în
regresie. În acest caz se va presupune că abaterile de la linia de regresie
(diferențele între valorile observate și valorile prezise) urmează o distribuție
normală cu varianță uniformă. (În plus, ca de obicei, se mai presupune și că
observațiile sunt independente între ele)
• panta estimată = 0.35 Kg/m2/cm, cu 95% CI = (0.31 - 0.40) Kg/m2/cm, p <0.001
• Interceptul estimat = -4.15 kg/m2, 95% CI = (-7.11 la -1.18) kg/m2
 Interoperabilitatea în domeniul medical
• Datele medicale reprezintă toate informațiile referitoare la starea de sănătate a
unui pacient
• Este foarte importantă sistematizarea si păstrarea datelor medicale - ele trebuiesc
accesate ori de câte ori este necesară investigarea unui pacient
• Prim pas: crearea Dosarului Electronic de Sănătate (DES) sau EHR (Electronic
Health Record) - o înregistrare în format electronic a unor informații privind
starea de sănătate a pacientului, fiind o colecție sistematică de date medicale
electronice care fac referire la un pacient sau o populație
• DES folosește informații în format digital, capabile de a fi partajate către diferite
ramuri (specialități) din rețeaua de sănătate. În unele cazuri, această partajare
poate avea loc prin intermediul sistemelor informatice conectate la rețea, dar
esențial este că aceste date pot fi partajate către alte sisteme informatice si pot fi
schimbate între acestea
DES poate include:
• date, inclusiv date demografice
• istoricul medical
• medicamente și alergii
• starea de imunizare
• rezultatele testelor de laborator
• radiologie, imagini
• semnale vitale
• statistici personale (vârsta și greutatea)
• informații privind costurile implicate în cadrul procesului medical
Dosarul electronic de sănătate
• permite ca întregul istoric al pacientului să fie vizualizat, fără a fi
nevoie de cercetări suplimentare
• ajută la furnizarea de date corecte, adecvate și lizibile
• reduce șansele de replicare a datelor, deoarece există un singur fișier
modificabil
• este în mod constant actualizat, fapt ce elimină erorile prin omisiune
sau, mai grav pierderea informațiilor
• informațiile sunt stocate într-un fișier unic - se face mult mai eficient
extragerea de date medicale pentru examinarea posibilelor tendințe
și schimbări pe termen lung referitoare la un pacient
Data mining

• acest concept reprezintă procesul de identificare a modelelor necunoscute

anterior și utilizarea acestor informații pentru a construi modele predictive
• extragerea de cunoștințe din date
• reprezintă procesul descoperirii (semi)automate a informațiilor utile în depozite
mari de date
• analiza seturilor de date – deseori de dimensiuni mari – rezultate prin observații,
pentru a găsi relații noi și pentru sumarizarea datelor în moduri care sunt, atât
ușor de înțeles, cât și utile celui ce deține datele (Hand et al)
• procesul netrivial de extragere a informației implicite, anterior necunoscute,
interesante și potențial utile din date, de regulă sub formă de modele și șabloane
de cunoaștere (Schapiro et al )
 Standardizarea datelor
• Poate exista doar in condițiile in care există o codificare eficientă a acestora
• Codurile reprezintă cheia standardizării, întrucât ele pot face posibilă
interpretarea corectă a datelor de către alți utilizatori, aceștia având acces direct
la câmpurile de date
• Datele text, care nu sunt codificate (cuvinte, fraze sau paragrafe) împiedică
realizarea interoperabilității
• BI (Business Inteligence) - cunoștința obținută prin folosirea diferitelor tehnologii
hardware sau software, care permit organizațiilor să transforme datele în
informații
• Softurile BI permit ca datele să fie interogate, să ruleze rapoarte și să creeze
scenarii ”what if”
 Interoperabilitatea în sănătate
• este capacitatea sistemelor eterogene de informații din sănătate și aplicații
informatice de a comunica și schimba date precis, eficient, constant și de a folosi
informațiile care au fost schimbate
• este un concept cheie în ceea ce privește DES, prin aceea că măsoară capacitatea
de comunicare și cooperare între diferitele entități din sectorul sănătății, care să
permită schimbul de informații prin fișele medicale electronice sau alte sisteme
medicale de informații
• Interoperabilitatea dintre sistemele informatice de sănătate este posibilă numai
prin definirea de mesaje standard, care trebuie să fie adoptate de către toți
producătorii acestui tip de tehnologie, pentru a face eficientă funcționarea
acestor sisteme. Ex: standardele HL7 și DICOM.
 Standardul HL7
Obiective:
• de a produce un set de specificații care să permită comunicarea liberă și schimbul
de date între aplicațiile tip software medical, în scopul de a elimina sau reduce
incompatibilitățile între diferite aplicații
• de a unifica modul în care informația este prezentată în unitățile medicale și în
alte instituții similare
• Reglementarea modului în care informația este transmisă, schimbată sau stocată,
pe baza unui format comun, agreat de toate părțile implicate

• HL7 este dedicat prelucrării și managementului datelor clinice si administrative

 Standardul HL7
Caracteristicile cu care operează standardul HL7 se regăsesc în diverse
domenii, cum ar fi:
• Documente
• Înregistrări
• Tratamente medicale
• domenii care țin de Managementul pacientului (internare, externate,
transfer pacient)
• Programarea procedurilor medicale,
• Interogarea resurselor (camera, paturi, dispositive, etc),
• Administrarea financiară
 EXEMPLU DE UTILIZARE MESAJE HL7
• În orice spital, informațiile sunt gestionate de către o aplicație denumită generic
HIS (Hospital Information System).
• Folosind această aplicație, toate activitățile care au loc în acel spital pot fi
monitorizate și controlate.
• Aplicația are astfel diferite interfețe care permit comunicarea cu toate sub-
sistemele existente, cum ar fi centrul de imagistică (Sistemul de Informații
Radiologie), departamentul financiar, resurse umane, farmacie, etc.
• Pentru conectarea cu "lumea exterioară" este utilizată o aplicație web-based.
Acest lucru permite citirea și scrierea de informații în baza de date a spitalului.
• HL7 permite comunicarea între diferite aplicații software existente în spital,
fiecare fiind dezvoltată de diverse companii
 Standardul HL7
• poate fi folosit și pentru efectuarea schimburilor de date. Este suficient pentru
sistemele informaționale din aceste instituții să aibă o interfață compatibilă HL7.
• este utilizat pentru schimbul de informații referitoare la pacienți, medici, resurse
și documente între spitale. La acest nivel, există, de asemenea, protocoale de
sincronizare a datelor, care asigură persistența datelor între aplicații.
• prin utilizarea standardului HL7, schimbul de date poate fi efectuat independent
de soluțiile software existente sau de sistemele de operare de pe device-urile
țintă. Astfel, nu mai are importanță cine este furnizorul pentru o anumită
aplicație software, atâta timp cât acesta este în conformitate cu specificațiile
standardelor și nu limitează în nici un fel opțiunile existente în dobândirea altor
sisteme (acestea nu trebuie neapărat să fie elaborate de către aceeași societate)
 Standardul DICOM (Digital Imaging and
Communications in Medicine)
• Este standardul pentru comunicarea și gestionarea informațiilor de imagistică
medicală și a datelor aferente
Trasături:
• este aplicabil unui mediu de rețea. DICOM sprijină funcționarea într-un mediu de
rețea folosind standardul pentru industrie protocol de rețea TCP / IP.
• este aplicabil într-un mediu off-line. DICOM sprijină funcționarea într-un mediu
off-line
• se specifică modul în care dispozitivele care pretind conformitate cu standardul
reacționează la comenzi și la schimbarea de date. DICOM specifică, prin
conceptul de clase de servicii semantica, comenzi și date asociate.
 Aplicații interoperabilitate și standardizare în
România
• Un aspect important îl reprezintă implementarea de catre CNAS a
soluțiilor informatice pentru Cardul de Sănătate (eCard), o
funcționalitate a SIUI, care este un instrument de autentificare în
cadrul tuturor sistemelor informatice care compun strategia de
eSanatate a României, precum și un instrument de prevenire a
fraudei în sistemul medical românesc.
• Prescripția electronică (ePrescriptie) este deasemenea o
funcționalitate SIUI, ce funcționează în România și contribuie la
creșterea calității actului medical de prescriere a medicamentelor,
precum și un instrument de monitorizare a necesarului și consumului
de medicamente în România
 Aplicații interoperabilitate și standardizare în
România
• În ultimii ani - progrese majore în sensul dezvoltării sistemului informatic medical. Există
și funcționează SIUI (Sistemul Informatic Unic Integrat), destinat gestiunii Fondului
National Unic de Asigurări Sociale de Sănătate prin gestiunea on-line a tuturor
informaţiilor medicale ale pacienţilor asiguraţi, sistem ce este administrat de CNAS
• Medicii şi prestatorii de servicii medicale introduc în acest sistem toate consultaţiile,
bolile şi tratamentele pacienţilor asiguraţi cu scopul decontării acestora.
• SIUI procesează tranzacţii de tip asigurări sociale, în calitate de plătitor de servicii de
sănătate;
• În SIUI se procesează de asemenea aspecte privind autentificarea, gestionarea
solicitărilor şi a rambursărilor.
• În plus, există date centralizate despre statistici, registre şi date tranzacţionale ale
furnizorilor de servicii medicale (ex.: spitale, farmacii şi medici de familie, precum şi
clinici de zi şi clinici cu regim ambulatoriu)
 Dosarul Electronic de Sănătate va asigura:
• consolidarea datelor clinice ale pacientului, care acoperă la nivel de pacient
întreaga durată de viaţă a acestuia;
• suport pentru livrarea exactă, completă şi la timp a informaţiilor printr-un sistem
permanent online;
• asigurarea accesului privat şi securizat la datele puse la dispoziţie în DES prin
intermediul infrastructurii cardului de sănătate;
• o soluţie scalabilă şi extensibilă ce va permite creşterea continuă, extensivă a
informaţiilor clinice stocate
• interoperabilitatea cu alte sisteme folosind standarde deschise;
• utilizarea standardelor deschise în domeniul sănătăţii, precum HL7.
 Dosarul Electronic de Sănătate al pacientului
• DES este cel mai important pas în asigurarea interoperabilității în domeniul
medical prin implementarea unor interfeţe şi protocoale de comunicaţii
standardizate în componenţa centrală a sistemului DES
• Datele medicale relevante (DMR) ale fiecărui cetățean asigurat vor fi prezente în
acest dosar. Sistemul informatic DES va fi integrat cu sistemele informatice deja
existente, respectiv cu sistemul SIUI al CNAS, care are deja integrate sistemele
eCard şi ePrescriptie, fiind capabil să schimbe date în formatele cerute de către
acest sistem. Modalitatea principală de schimb de date va fi de tipul sistem la
sistem, folosind tehnologii de tip servicii web
 Dosarul Electronic de Sănătate va asigura:

• interoperabilitatea informaţiilor dintre mai mulţi prestatori de servicii, atât la

nivel naţional cât şi la nivel internaţional;

• accesul online al medicilor la conţinutul episoadelor anterioare de îngrijire.

• suport pentru introducerea informaţiilor;

• accesibilitatea şi disponibilitatea informaţiilor pacienţilor;

• reducerea timpului petrecut cu activităţi administrative

• Sistemul DES face posibil un acces on-line sigur şi de încredere la informaţiile
referitoare la sănătatea pacienţilor, acolo şi atunci unde acestea sunt necesare
pentru tratament
• DES va conţine, într-o bază de date centralizată, date medicale relevante ale
pacientului. Aceste informaţii sunt preluate din sistemele informatice aparţinând
instituţiilor medicale, pe măsura integrării acestora în sistem.
• Accesul personalului medical (şi, mai general, al oricărui utilizator potenţial) la
DES va fi pre-autorizat pe baza unui set de reguli stabilite, urmând ca sistemul să
permită apoi schimbarea nivelului de acces de către pacient, utilizând proceduri
specifice şi putând stabili situaţiile şi nivelul până la care medicii autorizaţi vor
avea acces la dosarul fiecărui pacient;
• dentificarea medicilor se va face prin intermediul sistemelor HIS prin care aceştia
se conectează cu un cod de parafă
• DES aplică măsuri pentru protecţia şi siguranţa datelor, indiferent de locul sau timpul
tratării
• Autentificarea utilizatorilor se va realiza, în mod optim, prin folosirea cardului electronic
de sănătate implementat în componenţa eCard a SIUI. Cazurile de utilizare a cardului şi
informaţiile necesare care vor fi stocate în sistem se vor stabili în cursul procesului de
dezvoltare al DES;
• Prin centralizarea de documente din diferite sisteme, DES face posibilă o perspectivă
integrată asupra datelor şi oferă acces securizat utilizatorilor, ţinând cont de drepturile
acestora în contextul fişei pacientului;
• DES verifică autenticitatea informaţiilor prin semnătură electronică şi adaugă date
referitoare la timp şi sursă;
• DES face posibilă o colectare eficientă a datelor prin intermediul unor persoane
autorizate, prin diferite medii de introducere a datelor online (tastatură şi import
folosind servicii web)
• DES va fi conectat la registrele de boli cronice, acolo unde acestea exista şi va permite,
pe baza unei interfeţe informatice standard conectarea la registrele care se vor
implementa în viitor.
2) O pacientă aflată în supravegherea medicului de familie (MF) are simptome repetate de
pierdere a cunoştinţei; MF îi face o trimitere a pacientei pentru consultaţie de specialitate la un
spital;
Stadiul 1: Pacientul se prezintă la recepţia spitalului pentru consult.
Recepţionista creează un dosar nou pentru pacient în HIS daca nu îl găseşte deja în sistem. În
cazul în care pacientul nu are istoric medical înregistrat în HIS-ul spitalului, este creat un dosar
pentru pacient, existând posibilitatea de a prelua date relevante din DES.
Stadiul 2: Medicul consultant face anamneza bolii
Medicul se conectează (dacă nu este deja) în sistemul local (HIS) prin operaţiunea de login în HIS-
ul spitalului. Pe baza drepturilor definite în DES medicul accesează informaţiile din DES referitor
la pacientul în cauză şi automat se transmit către DES, date de identificare a medicului, inclusiv
parafa pentru sistemul de audit. Medicul identifică şi afişează dosarul pacientului aflat în HIS. În
plus, medicul vizualizează informaţiile din DES, prin HIS este înregistrată anamneza în HIS şi e
stabilită internarea pacientului cu crearea foii de internare.
Stadiul 3: Medicul efectuează un consult şi îl trimite pe pacient să facă o electrocardiogramă
(ECG)
Medicul cere un ECG prin HIS
Stadiul 4: În spital se efectuează ECG
Rezultatele testării sunt adăugate la dosarul HIS al pacientului Medicul este notificat că este
disponibil rezultatul ECG Medicul poate compara rezultatul ECG cu rezultatele unor ECG
precedente (efectuate în spital, sau în ambulanţă)
Stadiul 5: Medicul analizează rezultatele ECG şi diagnostichează un puls neregulat
Diagnosticul este înregistrat în dosarul HIS al pacientului
Stadiul 6: Medicul concluzionează că este vorba de o complicaţie coronariană şi
face o trimitere pacientului la un spital judeţean
Medicul face o trimitere din sistemul HIS, către spitalul judeţean. HIS generează
foaia de externare care este transmisă şi în DES;
Stadiul 7: Pacientul este transferat la spitalul judeţean
La internare, pacientului i se creează o foaie de internare în HIS-ul spitalului
judeţean
Stadiul 8: În urma consultului la spitalul judeţean, medicul specialist decide că este
necesară implantarea unui stimulator cardiac
Sunt preluate în HIS-ul spitalului judeţean prin intermediul DES detaliile relevante
înregistrate în trimiterea şi foaia de externare a pacientului. Detaliile tratamentului
şi procedurilor necesare sunt înregistrate în HIS spitalul judeţean. În HIS-ul
spitalului judeţean sunt înregistrate mai multe evenimente, legate de diagnostic,
iar datele medicale relevante şi recomandările medicale sunt transmise în DES