Sunteți pe pagina 1din 5

CELE DOUĂ CONCEPTE ALE LIBERTĂŢII LUI

ISAIAH BERLIN ŞI DELIMITAREA GRANIŢELOR


ACESTORA – CRITICI ADUSE ACESTUIA
În lucrarea de faţă îmi propun să analizez cele două concepte ale libertăţii din perspectiva lui
Isaiah Berlin şi să clarific distincţia dintre libertatea pozitivă şi cea negativă prin intermediul
criticilor la adresa acestora. La baza justificării şi consolidării argumentului prezentat se afla
lucrarea lui Isaiah Berlin studiată la seminar şi anume, Două concepte de libertate. De asemenea,
mă voi raporta la criticile aduse de MacCallum şi Charles Taylor, în vederea delimitării celor
două tipuri de libertate.
Pentru început, consider necesară definirea termenilor cheie ai acestei lucrări precum şi
menţionarea caracteristicilor fiecăruia. Înainte însă de a defini termenii, trebuie să subliniez ideea
conform căreia există trei dimensiuni ale libertăţii, mai precis, libertatea de exprimare ca mijloc
de participare la guvernare, libertatea ca accepţiune lipsită de orice fel de constrângere şi
libertatea sub formă de auto-determinare. (Berlin, 1996, pp.203-204)
În lucrarea sa, Berlin susţine că o societate este liberă atâta timp când cetăţenii acesteia participă
în mod activ la guvernarea statului prin emiterea legilor şi a exercitării legitimităţii decizionale a
acestora. Altfel spus, libertatea aceasta conduce spre o autoguvernare a statutului. Este esenţială
aici evitarea confundării sensului libertăţii ca mijloc de participare la guvernare cu regimul
democratic. Libertatea ca manifestare publică se raportează la conceptul de putere dintre indivizii
societăţii şi subliniază ideea conform căreia individul trăieşte într-o societate liberă, fiind liber să
ia parte la guvernarea statului.A doua dimensiune a libertăţii prezentă în lucrarea lui Berlin
susţinea ideea de libertate că absenţa a unor bariere, obstacole, constrângeri. Aceasta se regăseşte
în cazul activităţilor întreprinse prin care guvernele impun legi şi apăra indivizii de ceilalţi. Cea
de-a treia dimnsiune a libertăţii, total opusă celei de mai sus, este libertatea ca formă de auto-
determinare şi constă într-o modalitate de auto-control exercitată din exteriorul persoanei asupra
unei părţi a conduitei acesteia. Libertatea ca formă de autoguvernare presupune dorinţa fiecărui
individ de a fi propriul stăpân şi de a se face direct răspunzător de alegerile luate. (Berlin, 1996,
215)
Ultimele două principii ale libertăţii evidenţiază delimitatarea dintre libertatea pozitivă şi cea
negativă. Libertatea negativă corespunde celei de-a două dimensiuni şi se defineşte ca fiind
libertatea a cărei concretizare depinde de lipsa factorilor externi şi anume de întreprinderea
anumitor acţiuni din partea celorlalţi indivizi. Astfel, un individ este considerat a fi liber atâta
timp când niciun alt individ nu intervine în sfera privată a acestuia. (Berlin, 1996, 2004)
Pentru a înţelege conceptul de libertate negativă şi implicit absenţa constrângerii, consider că
trebuie să definesc termenul de constrângere. În ce constă de fapt o constrângere? Astfel,
termenul de constrângere face referire la limitarea posibilităţilor unei persone în vederea atingerii
scopului propus.La polul opus accepţiunii negative a libertăţii, se afla libertatea pozitivă care se
clădeşte pe dorinţa individului de autoguvernare . Prin autoguvernare înţeleg că eu sunt propriul
meu stăpân, că am posibilitatea de a decide în mod raţional ce e bine şi ce nu, în vederea
maximizării satisfacerii proprii.
După ce am definit în linii mari termenii cheie şi conceptele pe baza cărora îmi structurez
lucrarea de faţă, îmi propun să clarific delimitarea dintre cele două libertăţi ale lui Berlin,
libertatea pozitivă şi libertatea negativă, subiect în jurul căruia, libertatea în sens general
manifesta un interes maxim. Dar oare graniţa dintre cele două libertăţi este una determinabila?
Pornind de la această întrebare, voi interpreta perspectiva lui MacCallum la adresa celor două
concepte ale libertăţii lui Berlin.
MacCallum îşi formează contra-argumentul la adresa celor două concepte ale libertăţii în
lucrarea What’s wrong with negative liberty?, subliniind faptul că cele două concept ale libertăţii
lui Berlin nu sunt delimitate, ba mai mult, ele se reprezintă relaţia dintre dintre trei variabile şi
anume: individ, constrângere şi acţiuni. Asfel individul este constrâns în acţiunile sale să
acţioneze în aşa fel încât acestea să nu îi lezeze pe ceilalţi indivizi. Dacă analizăm în mod detaliat
argumentul lui MacCllum, observăm că pe baza libertăţii negative se clădeşte principiul
vătămării lui John Stuart Mill, conform căruia, libertăţile individului sunt restricţionate atâta timp
cât acesta îi lezează în mod direct pe ceilalţi indivizi. (Mill, 1994, pp.17-18)
După MacCallum, cele două concepte ale libertăţii nu prezintă graniţe şi accentuează ideea
conform căreia imaginea pe care ne-o creăm asupra libertăţii depinde de perpectiva şi de modul
în care analizăm libertăţile lui Berlin. Dacă înţelegem libertatea ca fiind un ansamblu de
obstacole, piedici, constrângeri, atunci aceasta este una negativă.Pe de altă parte, dacă înţelegem
libertatea din perspectiva acţiunilor întreprinse de individ, atunci aceasta este una pozitivă.
Dacă MacCallum susţine în argumentul său faptul că cele două libertăţi ale lui Berlin nu sunt
altceva decât o ecuaţie dintre trei variabile şi că nu există nicio delimitare clară a celor două
dimensiuni ale libertăţii, Charles Taylor considera că de fapt delimitarea dintre cele două
concepte este una reală, însă că argumentul lui Berlin este unul oarecum superficial. Astfel,
Taylor în lucrarea What’s wrong with negative liberty?, subliniază faptul că delimitarea celor
două concepte sta în diferenţierea libertăţii care îţi permite întreprinderea în sine a unor acţiuni şi
ce care îţi oferă oportunitatea de a întreprinde anumite acţiuni. Libertatea care îţi permite
întreprinderea în sine a unor acţiuni se referă la libertatea pozitivă care merge pe principiul
autodeterminării, iar libertatea de a avea opţiuni reprezintă libertatea negativă, conform căreia,
dacă ai putea, ai întreprinde anumite acţiuni. Deşi Taylor susţine că nu toate dorinţele indivizilor
sunt justificabile, aceasta merge pe principiul că libertăţile individuale ar trebui să fie mai presus
de cele colective.
Acestea fiind spune, conceptele de libertate negativă şi libertate pozitivă a lui Isaiah Berlin pot fi
îndelung criticate şi contra-argumentate din diferite perspective. Ţin să menţionez faptul că, în
opinia mea, libertatea negativă se regăseşte spre exemplu în statul ultraminimal al lui Nozick
unde individul este constrâns că acţiunile pe care le întreprinde să vină în ajutorarea celor mai
puţin favorizaţi, în vederea asigurării protecţiei acestuia. De altfel, şi statul minimal al Nozick
presupune prin intermediul contractului social , cedarea anumitor libertăţi cadrului politic în
vederea asigurării protecţiei şi ordinii. Pe de altă parte, libertatea pozitivă care se referă la
prezenţa controlului, autoguvernării, autodeterminării, corespunde poziţiei originare a indivizilor
în cazul lui Rawls. În poziţie originară, în statul lui Rawls, toţi indivizii sunt egali şi au drepturi
şi libertăţi egale garantate. Astfel, indivizii lui Rawls în poziţie originare participa activ la
procesul de guvernare, susţinând principiul conform căruia individul este propriul său stăpân.
Concluzionez prin a-mi susţine punctul de vedere referitor la cele două concepte ale libertăţii lui
Isaiah Berlin, respectiv, delimitarea celor două libertăţi prin faptul aceasta delimitare constă în
libertatea garantată de a acţiona, dar şi posibilitatea de a acţiona. În ceea ce priveşte criticile
aduse celor două concepte, susţin ideea lui MacCallum referitoare la relaţia de interdependentă a
variabilelor: individ, constrângere, acţiune, însă nu susţin şi ideea acestuia cum că există o
singură libertate. Din moment ce apar obstacole în desfăşurarea unei acţiuni, este evident că
libertatea nu este doar una pozitivă.
Acestea fiind spuse, consider că delimitarea celor două dimensiuni ale libertăţii lui Isaiah Berlin
nu au graniţe bine definite şi că mai degrabă cele două libertăţi reprezintă o relaţie între două
variabile.Liberalii situează în centrul preocupărilor lor libertăţile individului, accentuând ideea
conform căreia autoguvernarea propriilor acţiuni şi participarea în mod activ la guvernarea
statului, precum şi proprietatea privată sunt principii esenţiale pe care se fundamentează
libertatea.
Referinte :
Berlin, Patru eseuri despre libertate, Humanitas, Bucureşti, 1996
J.St.Mill, Despre libertate, Humanitas, Bucureşti, 1994
D. Miller, Liberty, Oxford University Press, Oxford, 1991 ( What’s wrong with negative liberty?)
https://books.google.ro/books?
id=2vfs9xetEzYC&pg=PA248&dq=isaiah+berlin+four+essays+on+liberty&hl=ro&sa=X&ei=Rr
bKVJ4eqrvKA4WdgdgH&ved=0CCcQ6AEwAQ#v=onepage&q=isaiah%20berlin%20four
%20essays%20on%20liberty&f=false
Berlin, Doua concepte de libertate
https://filosofiepolitica.files.wordpress.com/2008/03/adrian-miroiu-filosofie-politica.pdf

Bîtu Mihăița Sorin, Grupa 1