U4 PAUL VATAMAN PROFESOR CETATEA SOROCA,ope Fo m ee ‘ vai ' ve wt ~ PAUL VATAMAN PROFESOR be \ | Lah - FIGURI SOROCENE cu o prefata de d-I PAN. HALIPPA. CETATEA SOROCA, WHCT ve Sit 3) | Volumul for is eee Rb aces ER ae SS See [Editor sub auspicile cominulul cultural judeteon sEmanuill Gawilne® Soroca, | (ee arlene seeanen beeen tea aa , Vs 940,PREFATA,. D. profesor Paul Vataman, in dorinta de a face’ cu- noscut generafiei de astazi trecutul judefului natal al So- rocii, cu oamenii si faptele lor, a conceput o serie de cerce- tari in jurul cunoscutilor pioneri ai renasterii nationale, politice. culturale si economice a moldovenilor basarabeni, urmdnd mai apoi sd-i desgroape din moritantul uitarii si pe unii luptatori pe tardmul nitional’niai “putin. sau cu totul necunoscuti. Roadele cercetaniler d-luiP/Vataman au inceput sa se publice in reviste si alte periodice basarabene, iar acuma apare primul volum cu figuri sorocene. Salut cu toata caldura munca d-lui P. Vataman, cdci judetul Soroca, cu oamenii lui de inima side inifiativa si mai ales de constiinfa rom@neasca, merita de mult atentia cercetatorilor si mdnuitorilor condeiului. Acest judet a dat o seama de luptatori nafionali, recrutati din toate straturile gi tagmele sociale si revunoscuti de toata lumea romédneasca, — fiindca ei au lucrat nu numd in cadrele strimte ale jude. tului, dar si in cadrele mai largi ale Basarabiei si chiar i 1 in afard de hotarele ei. N'ar fi sa pomenim, decat pe regre- tatul profesor dela Lasi Constantin Stere,, boerul din Cirip- edul Sorocii, care a fost un samanator de idei si idealuri, un barbat politic si un scriitor cunoscut si recunoscut in toata Romania si chiar dincolo de hotarele ei; sau sa ne aducem aminte de raposatul Leon Aristide Casso boerul din Ciutulestii Sorocii, fost profesor universitar la Moscova, autor de studii importante istorice si juridice si fost ministru - al instructiei publice in Rusia lui Nicolai al Lea. In general vorbind, sorocenii pe cari ii cerceteaza d P. Vataman, au fost oameni de mare valoare pentru neamul nostru, in vremea cand ei au trait si au luptat potrivit im-prejurarilor de atunci. Avocatul Emanuil Gavrilité, din Ba- xanii Sorocii, a fost directorul celui dintai ziar moldovenese din provincia noastra — ,,Basarabia*, care a apdarut in Chi- gindu in anii 1906 si 1907. Profesorul \ustin Fratiman, din Cuhurestii Sorocii, a a- dus faima romanismului nostru basarabean oriunde s'a va- zut‘deportat de administratia ruseasca farista, care nu vedea eu ochi buni activitatea lui de sustinator in discufii verbale siin scris a originei noastre tatine, a legaturilor noasre istorice cu Moldova lui Stefan cel Mare, a sufletului nostru romanesc, creiat de agezdmintele voivodale moldovenesti si de biserica stramoseasca, a carei trecut raposatul I. Fragi- man l-a cercetat cu dragoste si harnicie. Avocatul Simeon Murafa, din razesii Cotiugenilor Mari ai Sorocii, a fost unul din conducatorii publicafiunilor ..Cu- vdntului Moldovenesc*, care au jucat un rol covarsitor in actiunea de redesteptare a moldovenilor nostri intre 1913. si 1918 — anul Unirii Basarabiei cu Patria Mama, la care a contribuit si cu sdngele sau, varsat muceniceste. Si sd nu uitdm figura celuilalt razeg din Cotiugenii-Mari — preotul Andrei Murafa, care a fost deasemenea un nationalist info- cat si un bun manuitor al condeiului, contribuind la trium- ful scrisului nostru moldovenese pana la Unire. Vasile Florea, capitanul de mazili din Rughii Sorocii, @ fost un roman vrednic, care a imprastiat in jurul sdu in- eredere in neamul din care se tragea si a impartasit celor ¢u care venea in atingere cunostintele de istorie si litera- turd pe care le sorbea din cartile romanesti ce le primea de peste Prut, din publicatiunile moldovenesti din Chisinau, Ja care se abona $i din corespondenta pe care o intrefinea cu oameni de seama din Romdnia. Invatatorul Vasile Sacara, razasul din Niorcanii So- rocii, a fost redactorul ,,Scoalei Moldovenesti*—prima revis- ta a Asociafiei invafatorilor moldoveni din Basarabia si primul ei pregedinte la infiintare, in 1917. V. Sacara a _ stdruit mult pentru organizarea cursurilor moldovenesti pen-XL tru invatatori spre a-i vedea cu un ceas mai de vreme pre gatiti pentru actiunea de nationalizare a invatdméntului primor in Basarabia. Totodata V. Sacara a fost un indru- mator al viefii publice in judeful sdu natal si a militat pen- tru Uniree Basarabiei. ' Constantin Cozimir, marele boer din Cernoleuca Sorocii, a fost un neintrecut lucrator pe ogorul obstese al judetului gi Pasarabiei, pe vremea Zemstvei, si mare protector al tine- retului baserabean la studiile de toate felurile si toate gra- dele, impartirid burse si ajutoare moldovenilor vari se tra- geau la lumina. Dupa cum se poate vedea din cercetarile d:lui P. Va- taman, fruntasii si conducatorii_moldovenilor din judetul Sorocii se trageau din diferite tagme si straturi sociale, gi faptul acesta dovedeste ca neamut nostru moldovenese intreg era cuprins de fiorii desteptarii la o viafa noud gi nu- mai astepta momentul prielnic pentru reincadrare in hota- rele Moldovii lui Stefan cel Mare si cu ea in hotarele Ro- madniei Mari de astdzi. Sdntem incredinfafi cd cercetarile staruitoare ale d-lui P. Vataman vor descoperi si alte exem- plare de putere creatoare roméneasca in vechiul judet mol- dovenesc al Sorocii, servind generatiei de azi gi de maine pilde stralucite de urmat pe toate tardmurile viefii. " Ti dorim, deci, i, d-lui P. Vataman succes pentru volumul de fafa gi asteptam si pe cele viitoare. Totodata nadejduim ca pilda d-lui P. Vataman va fi urmata gi de alfi cerceta- tori in alte judete ale BasarabiCuvéant introductiv. Conducerea caéminului. cultural judetean ,,Emanuil Ga- ita" a luat.initiativa tiparirii unei monografii a orasu~ lui si judetului Soroca. q Lucrarea de fata—,,Figuri sorocene“—este rodul prime- lor cercetari. Ne-am oprit asupra personalitatilor de vaza ale jude- tului, cari si-au inchinat intreaga lor munca luptei de re- nastere nationala si sociala a Basarabiei. Judeful Soroca a avut,in aceasta privintd, un rol precumpdnitor. Contributia sorocenilor a fost covdrgitoare. Meritul lor a fost cu atat mai mare cu cat au avut de infruntat imprejurdri mult mai vitrege decdt luptatorii din celelalte provincii romdnesti subjugate. Lipsiti de scoala nationala si manayi de vocea sdnge- lui, sorocenii sau inrolat, cei dintai, in randul propovadui- torilor ideii nationale, atunci cand conducatorii indicafi nu gdsiau inca oportund agitarea unor astfel.de probleme. De buna seama ca printre figurile cele mai proemi- nente, Constantin Stere ocupa locul de frunte, impundndu- 3 se prin cultura lui vastd, prin puterea inteligentei, ca in- drumator de masse si creator de ideologii. s De acest mare luptator ne ocupdm doar tangential, fiind impiedicati de anumite imprejurari, independente de vointa noastra. Vom reveni cu alt prilej—care, nddejduim va fi cat mai apropiat—cand vom portretiza figura, nimba- ta de vrednicie, a acestui gigant. Tot cu acel prilej vom zugravi si figurile altor lupta- tori, cari au avut merite deosebite in diferite domenii dexvi activitate. Intre acestia vor fi: Casso, fostul ministru al In- structiunei Publice al Rusiei, Catargi, Bogdan, Cerchez, Aleinicov si alfii. Inifiativa conducerii caminului cultural judetean dea da luminei tiparului aceste portrete a fost inteleasa, in pri- mul rnd de catre d-l colonel Filip Bria, Prefectul judetu- Wii Soroca. D-sa a binevoit sa aduca la cunostinta aceasta intengie Excelengei Sale Rezidentului Regal, profesor Traian Tonascu, care ne-a dat 0 subventie de 15000 lei. Far acest nu sar fi putut incepe publicarea lucrarii. D-l Inginer G. Minescu Directorul Diviziunti Economice din Institutul National al Cooperatiei. Deasemeni ne-am buciirat de sprijinul binevoitor al @lui inginer G. Minescu, directorul Diviziunii Economice din Institutul National al Cooperatiei, suflet’ larg, on de frumoase initiative si bun roman, care a finut sd con- tribue la desdvarsirea acéstei lucrdri, ajuténdu-ne moral- imerite si materialmente. Mai avem cuvinte de milfumire ji pentru cami cul.XVII tural ordsenesc ,. presedinte d-l consilier agricol Ion Candiani, ne-a acordat un imprumut de 17.000 lei. Simeon Murafa*, care, prin inimosul sau Paralel cu sprijinul material, am folosit sfaturile si indicafiile de documentare a numerosilor oameni de bine, cari insufletiti de bune sentimente, ne-au inlesnit_ munca. Tuturor acestora le multumim din suflet. ae D-l Consilier Agricol lon Candiani prosedintele céminului culturol ordsenesc Simeon Murafe” si membru in delegatia permanent @ cdminului judetean. Perioada de renastere nationala a Basarabiei_ a ince, put la sfarsitul veacului XIX-led si a continuat pana la 27 Martie 1918. Aceasta perioada cuprinde cdteva momente mai insemnate: 1906, 1913 si 1917. La toate evenimentele grupate in jurul acestor faze de acfiune, participa in deosebi sorocenii. Pentru orientare, vom schifa istoricul miscarii de redesteptare nafionala a@ Basarabiei. ae ‘* —— Progresul uman nu e posibil inafara cadrului naio- nal. Revendicarile nationale sunt singurile, cari asigura adevarata ascensiune a popoarelor gi a umanita| Lumina calduzitoare, spre talazurile salvatoare ale o- menirii, se gdseste in puterea de viafd gi de creafie a fie-XVII earui neam. : Th luptele milenare dintre popoare, biruinfele au fost asigurate fortelor spirituale ale nafiunelor angajate in lupta. Forta fizica n’a ramas victorioasa niciodata. Echilibrul. iitre state si popoare, l-au asigurat sclipirea curata a bine- Wi, @ adevarului si a iubirii sincere de tot ce e omenesc. A servi umanitatea, inseamna a lasa libertatea sa se manifeste indivizii, neamurile si popoarele, potrivit cu forte- le lor native. : Istoria e martoracd ori de cate ori s'a incercat opri- marea, defaimarea si distrugerea prin forta brutala % unei nafiuni, s'a ajuns la ofelirea acesteia. Prin pozitia sa geografica, neamul romdnesc, dealungul veacurilor, a fost finta opresorilor. Toate staruinfele lor sau Jovit insa de puterea de rezisten{a -pururi triumfatoare a neamului. Moldova dintre Prut si ! sub obladui- rea faristd. Regimul vitreg a cdutat, prin orice mijloace, sé desnationalizeze pe moldoveni. Conducatorii firesti ai basa- rabenilor, datorita unei tactici ingenioase a stdpdnirii, au fost cdstigati cauzei streine Intunericul, ce a coplesit intreaga provincie. a fost nu- mai o ances aparenta. Realitatea intemeiata pe insu- girile suftetesti, strdbune, a mentinut in stare latenta, dra- gostea de limba si obiceiuri in masele largi ale poporului. Toate momelile au fost nesocotite de sufletul neprihanit al moldoveanului. Astoria renasterii Basarabiei s’a desfagurat in stransa legatura cu fluctuatiunile regimului tarist. Ea a inscris trei momente insemnate: 1906, 1913 si 1917. Toate au fost wrmarea anevoioasei stari de lucruri a imperiului moscovit, adica a razboiului ruso-japonez si celui mondial. Ele an dus la revolutii de cari s‘au folosit elementele avansate ale Hatiunelor subjugate. Tn 1898, un grup de studenti dela universitatea dinXIX Dorpat, in frunte cu d-l Ion Pelivan, a format o asociatius ne regionald basarabeand. Ea si-a propus sa trezeascd con- stiinfa nafionala si sa cultive limba moldoveneasca in Ba- sarabia: Din nefericire, aceasta actiune a dat greg, iar frun- tasii miscdrii au fost surghiunifi si intemnifafi. f Dezastrul suferit de Rusia in 1904—1905 in razboiul cu. Japonia, a provocat revolutia din 1905. Studentimea gi inte- lectualitatea rusd au socotit ca e momentul prielnic pentrw @ cere un guvern constitutional, iar celetalte popoare au in- cercat sd revendice autonomia locala si limba materna. — + D.1 Vasile Ciubotaru Inspector General ol Inv. primar din Tinutul Nistru 4 fost prim presedinte ol céminului cultural judetean. Studentimea basaraheand, dela _universitatile ‘ruse, s'a adunat la Chisinau, unde, impreuna {cu intelectualitatea, 8a impartit in 3 grupuri: primul sub¥ conducerea d-lui Pan. Halippa, P. Grosu, N. Bivol, F. Platonov, intentiona sa scoa- ta pentru ,addncirea revolutiei* un ziar numit .,Destepta- rea“, ce n’a putut fi scos; al doilea sub conducerea lui P. Dicescu, P. Gore, dr. Glavce, a format un partid pur natio- nal, fara revendicari sociale, iar al treilea, condus de d-t fon Pelivan, Em. Gavrilita, N. Andronovici, V. Hartea, N. Popouschi, N. Florov, isi propusese organizarea fortelor mol- dovenesti intr’un partid national democrat. Gruparile aces- tea se deosebiau in ideologia lor sociala. Punctul comunera lupta nafionald, pe care au desfdsurat-o cu ocazia ale- gerilor pentru ,Duma*. In urma interventiei energice a lui Constantin Stere, a ajuns la unirea studentilor, de sub conducerea d-lui P. Halippa, cu gruparea ceva mai moderata a d-lui Ion Peli- van si Em. Gavrilita. Cu puteri unite si cu multe greutafi, ei au ajuns sa scoata primul ziar ,,Basarabia* in limba romaneasca, lu 24 Mai 1906. Aparitia acestui ziar a constituit un mare -eveniment. Coloanele lui au desbatut, cu. mare curaj, pro- ‘blema nafionald gi cea sociala. Astfel, ca sé ne ldmurim e destul sé amintim motte articolului de fond al primului numar: Daca nu eu pentru sine, apoi cine pentru mine* ; ,,Desteaptd-te, Romane, din somnul robiei“; ,,Ai in vedere ca de astazi inainte cum iti wei asterne, asa vei dormi* + Chiar din articolul—program se vedea ca tendintele con- ducatorilor ziarului ,,Basarabia“ erau: trezirea constiinfii na- fionale, promovarea gscoalei moldovenesti $i participarea po- porului la viata politica. Ziarul a fost primit cu mare interes in intreaga pro- vincie. ‘ Yelegrame de felicitari au sosit din Regat, dela ,,Via- 4a Romédneasca“, prin Constantin Stere. Cele mai multe ar- ticole au fost scrise de Pintilie Cubolteanu gi Pintilie Basa- rabeanu, pseudonimele d-lui P. Halippa. »Cu o indrdzneala fara pereche, cu 0 violenta de lim- $aj uimitoare, d-l Halippa pune mai multe probleme de ‘erdin social gi politic, el este cel mai aprig aparator al do- ‘bdndirilor revolufiei, el este cel mai invergunat (uptator pentru Liga faranilor. Parerile lui, insd, evoluiaza vadit spre chestiuni nativ- nale i articolele lui din ultimele numere ale ziarului sunt 1) -Viata Bosarabit Besarabia*, de St. Ciobanu, nul Il, No. 1 $1 2. ,Din istoria miscdrli “nationale jnXXI consacrate acestor chestiuni** Sprijinitorul de seama al slovei_ moldovenesti, tiparita pentru intdia oard, a fost avocatul Emanuil Gavrilita. Poetul nostru cel mai reprezentativ, Alexie Mateevici, tot prin ,Basarabia* si-a desvaluit talentul literar. colaboratorii ,Basarabiei* proveniau din Aproape tofi clasa fdrdneasca si muncitoreasca, Mulfumita acestui fapt, Sau creiat strdnse legaturi intre ziar si cetitori. Dar viata, acestei gazete n’a fost de lungé durata. Cel din urma numar a apdrut la 4 Martie 1907. D-1 Petru Sfecla Presedintele Federale! ,Soroca* sI fost membru in delegatia permanent ol céminulul cultural judetean. Revolutia ,.scolarilor**) din 1905 n’a avut urmari po- litice pentru Basarabia. Ea a provocat insa si a desvoltat in sufletul basarabenilor gustul pentru limba romaneasca, cum am vazut, prima manifestatiune de acest gen a dus la tipdrirea ziarului_,,Basarabia*. Inchiderea lui n’a des- curajat tineretul, ci La indemnat sd continue opera in- ceputa. In felul acesta se explicd aparitia mai multor zia- re, a carfilor didactice $i a unei reviste bisericesti. La 14 Tanuarie 1907, a vazut lumina zilei gazeta moldoveneasca »Moldoveanul*, care era sustinutd de anumite onteek, avénd 1) ,Viota Basorobiei", anul I, No. 2, p. 72--73. 4) “Cultura Roméneascd in Bosorabia sub stépdnirea rusi", de St. Ciobo- nu, p. 264,XXII drept ‘ozincd: ,,ideia izvorita din addnca credin{a, ca nu- mai ca supusi drept credinciosi ai Mariei Sale Imparatului si cetafeni leali ai Rusiei, vom putea sa dobandim ceiace nu mai avem si ni e cuvine“. Dar si acest ziar a murit curdnd, luandu-i locul ,,Viafa Basarabiei*, aparut la 22 Aprilie 1907. A fost prima gazeta cu litere latine, de A. Nour. Atacata de tofi, a trebuit si ea sa-si condusa incetese aparitia, dupa ce a avut o binefacatoare inrdurire, trezind constiinfa nafionala la moldovenii din diferite parti ale Rusiei, Caucaz si Siberia) In 1908 a aparut ,,Luminato- rul® jurnal bisericesc, unul dintre cele mui statornice in Basarabia. Guvernul farist, scapat de groaza revolufiei, a inceput reactiunea. Aceasta si-a dat roadele in Duma din 1907, in care au patruns elemente reactionare, Coruptia si pesimismul ce domniau in intregul edificiu farist, n’au crufat nici Basarabia, cu masele ei (aranesti ina- poiate. Tineretul si-a gasit adapost la lagi, unde, sub ocro- tirea lui Constantin Stere, a desfasurat 0 rodnicd activitate, colaborand la ,,Viata Romaneasca*. Pe de alta parte, tineretul universitar, in ciuda reac- fiunei, a organizat cercuri studenfesti_ pe la universitatile ruse. La Kiev, in 1909, sub conducerea d-lui St. Ciobanu, - edruia s’a asociat S. Murafa, Alexe Mateevici, s'a pus bazele cercului studentesc basarabean ,,Desteptarea”. A fost o temeinicd afirmare nafionala, izbutind sa atraga atentiunea oamenilor de vazd din Regat. Profesorul lon Bianu le-a trimis 0 lada cu carfi romanesti. In cadrul acestui cere, tineretul a pus la cale scoate- rea unei reviste romdnesti, la Chigindu. \ La 1910 a aparut ,,Cartea Romdneasca“, ce-a publicat, sub indrumarea lui C. V. Popescu: ,,Povestea lui Stan Pa- fitul, ,,Povestea unui om lenes“. Tot C. Popescu a scos in 1911 si ,,Calendarul Moldovenesc“, pe care l-a continuat cu 8) Dr. P. Cazacu: Moldova dintre Pr si Nistru", pag. 174,XX »Calendarul* in anii 1912, 1913, 1914, 1915. Toate aceste incercdri au adus la data memorabila din 1913. Luna Apri- lie a adus ,,Glasul Basarabiei*, editat de Gr. Constantines- cu, profesor de limba romana la Chisinau. Un insemnat eveniment cultural, pentru renasterea noas- tra nationala, l-a constituit aparifia, in Mai 1913, a ziaru- lui ,Cuvéntul Moldovenesc* de sub directia d-lui P. Halippa, N, Alexandri si S. Murafa. Pe ldnga ziarul ,,Cuvantul Mol- dovenesc apdrea si 0 revista lunara cu acelas nume. D-1 Ing. Agr. Vasile Palamaru fost membru in delegatio permanent’ o céminulul cultural judeteon. Sprijinit de marele filantrop Vasile Stroescu ,,Cuvantul Moldovenese* a ajuns in timpul. razboiului la un tiraj de 10,000 exemplare. El a constituit singura hranaj sufleteasca a moldovenilor pana la revolutia rusd din 1917. Roadele muncii dela ,Cuvdntul Moldovenesc* au fost covarsitoare, incdt anul 1913 a insemnat o actiune {hotari- toare pentru istoria renasterei Basarabiei, actiune in care luptatorii soroceni grupati in jurul ziarului, au avut o in- rdurire de seama pe teren social si national. »Rolul pe care La jucat ,Cuvantul Moldovenesc in pregatirea masselor pentru revolutia dela 1917,2cdnd s'au pus problemele nafionale, a fost covdrgitor.3 Prin populari- zarea scriitorilor romani, prin articole si poezii scrise de basarabeni intr’o limba curata moldoveneasca, ,,CuvantulXXIV Moldovenese a stiut sd atraga {tardnimea care stia carte, sa atragd intelectualitatea Moldoveneasca dela sate, a stiut sa faca legaturi cu ea‘) Pana la prabusirea Rusiei fariste, gazeta a finut con. tact cu fratii din celelalte parti, avand colaboratori si chiar conducatori pe d-nii P. Halippa, Simeon Murafa, Iustin Fratiman . a. Prin ei s'au desbatut, in coloanele ziarului, toate problemele privitoare la viata Moldovenilor basarabeni. Tot ziarul a prilejuit intelectualitagii sa cultive poezia $i muzica populara: ‘Intre anii 1914—1918 ,,Cuvantul Moldovenese* a scos un caiendar cu acelas nume. La izbucnirea revolufiei din 1917, redactia ziarului s'a ‘transformat in sediul partidului national-moldovenese din Basarabia, ziarul devenind oficiosul partidului. Basarabenii nu sau lasat furagi de evenimente, ci, aldturi de popoarele imperiului, sau grabit sd-si creeze viata lor nationald, in- temeiata pe principiul autodeterminarii. Ofiterii si soldafii moldoveni, in special cei depe fron- tul roman, au alergat la Chisinau, spre a-si da obolul pentru triumful cauzei romanesti. “Coloanele ,,Cuvantului Moldovenesc“ au fost larg des- chise fratilor din Regat, Ardeal si Bucovina. Prin el sau propavaduit ideile nationale si sociale, ce-si trag origina in- ca dela 1905. Luna Aprilie 1917 a fost foarte activa. In zilele de 6 gi 7, la Chisinau sau intrunit reprezentanfii: cooperativelor sdtesti, votdnd 0 mofiune, prin care se cerea autonomia ad- ministrativd, scolard gi economica a Basarabiei. Totodata s’a cerut si convocarea ,adundrii legislative“, care sd vote- ze legile necesare. La 18 Aprilie, la Odesa, s’au adunat depe toate fron- 4) St. Ciobanu: Cultura: roméneascd in Basarablo sub stépénirea rusd", pag. 312-313.XXV turile vreo 10000 de soldati, carora li s'au aldturat studen- nedescris, s'a hotarit sa fii basarabeni. Intr'un entuziasm se ceard autonomia politica pentru Basarabia si crearea »cohortelor moldovenesti*. Aceleagi revendicari le-a avut si preotimea basarabea- na, intrunita la Chisinau in zilele de 19-20 Aprilie. Ea @ mai cerut convocarea ,,Sfatului Tarii*, cu atributiuni legi- slative si executive. Dascalimea, intrunita la Chisinau, la 25—26 Mai 1917, D-1 Paul Vataman ‘ , Directorul céminulul cultural judetean Soroce @ pus problema romanizarii scoalei. S’au dat lupte aprige, iar victoria a fost asigurata. _ Din sdnul invafatorimei a pornit initiativa editarii unei reviste, organ al’ ,,Asociatiei Invafatorilor Moldoveni din Basarabia“. A fost prima revista, cu menirea speciald, .pentru @ da invazatorilor indrumarile trebuincioase in noile i, ferici- tele imprejurdri de viata, aduse de revolutia rusasca.') Primul- numar tipdrit cu litere ruse, a fost redactat de Vasile Sacara. Urmatoarele 5 numere s’au tiparit cu litere latine. Toate framantarile in jurul roménizarii scoalei primare 1) .Scoola Moldoveneased", anul |, Nr. 1 pag. 4XXyVI gi organizdrii primelor cursuri invdfatoresti in Basarabia, se pot desprinde din paginile acestei reviste. Colaboratori ai ,,Scoalei Moldovenesti* au fost sorocenii nostri, iar ca redactor definitiv d-l profesor Onisifor Ghibu. Toate manifestagiunile spontane si mofiunile identice dovedesc cu prisosinta pregatirea temeinicad a basarabenilor fafa de nouile imprejurdri creiate. Primul pas spre realizarea aspiratiunilor legitime ale Basarabenilor l-au jacut ostasii de pe frontul roman. Ki au hotarit convocarea unei adundri provinciale ,,Sfatul Tarii*, care sd elaboreze un proect de autonomie nationald i teri-' foriala a Basarabiei. Sa mai hotdrit scoaterea unui ziar »Soldatul Roman“. ‘ Congresul tardnesc dela 1—2 Octombrie, tinut la Chi- gindu, a stabilit ca 70%, din membrii ,Sfatului Tarii* sa fie moldoveni, iar 30°|,. reprezentansii celorlalte nafionalitagi. La 21 Noembrie s'a facut deschiderea solemna a_,,Sfa- tului Tari. Dupa framantari indelungate si aprinse discu- fiuni, la 2 Decembrie, ,,Sfatul Tarii* a proclamat Basarabia Republica-democratica-fedérativd-moldoveneasca*. Fata de pretentiunile »Radei* Ucrainene de a anexa Basarabia, ,Sfatul Tarii* a proclamat la 24 lanuarie 1918, —zi ce simbolizeaza inceputul consolidarii Romdniei libere,— independenta ,,Republicii Moldovenesti*. Judetul Balti, apoi la 13 Martie, Soroca, au votat uni- rea cu Patria-Muma. Manat de acest curent, ,,Sfatul Tarii*, an sedinfa solemna dela 27 Martie st. v. (9 Aprilie) 1918, in numele. poporului Basarabiei si in concordanfa cu principiul autodeterminarii popoarelor, a declarat unirea Basarabiei ‘eu Romania. * “ Aetul dela 27 Martie 1918 s'a indeplinit potrivit ade- vdrului imanent istoric. El a dovedit cu prisosinfa cd. \,san- “gele apa nu se face. Toate sforfarile de rusificare nu si-au atins scopul, decdt in oarecare masurd in patura conduca- toare. Tardnimea a rdmas credincivasa timbei si obiceiurilorstrdmogesti ce au contribuit la pdstrarea cu sfintenie a fiin- fei sale etnice. Aceasta ilustreaza puterea de rezisfenfa si side via{a a acestui neam. Nu ne ramdne decat s'o folosim si so canalizam pe drumul de ascensiune si de progres. Pentru neamul romdnesc, progres inseamnd un proces de inchegare a unei culturi si congtiinfe unitare. Sad nu uitdm ca asperitatiile, intdlnite in cale, sunt as- pectul firesc al unui proces de lenta difuzare in sufletul colectiv al neamului a elementelor de caracter, prin cari igi aduce partea ei de contributie fiecare provincie. »Trebue sd unificim — spune undeva Constantin Stere— mentalitatile disparate, sa inchegam un tip de civilizajie originala specifica, din tenacitatea, vigoarea zoologica a Ar- deleanului, din misticismul democratic al Basarabeaniilui, din nota estetica, maleabilitatea si usoard superficialitatea a elementelor regafene. — $i in aceasta ndzuinfa, cu aparenfa de dusmanie, trebue sd distingem vigoarea de viata a unui neam in cresa. tere, nicidecum raul unor porniri centrifuge, cari sa indrepta- feasca rdnjetul de bucurie al detractorilor*. ‘ ©Emanuil Gavrilita (18471910).Emanuil Gavrilita (1847—1910) La depattare de 17 km. de Soroca, sub culmile unui deal, inconjurat de manoase campii razesesti, se intinde asezarea Baxanilor,—sat vechiu moldovenesc, care a dat mai mulfi luptatori pentru trezirea senti- mentului national, adormit in unele parti de tendintele de rusificare. Unul dintre acestia, care a pus piatra unghiulara a slovei moldovenesti, sub regimul tarist, a fost avoca- tul Emanuil Gavrilita—coboritor din vechea familie dé boeri Boldur care, in decursul vremurilor, s’a schimbat in cea de Gavrilita'). Emanuil Gavrilita s’a situat printre cele mai carac- teristice figuri din epoca luptelor pentru redesteptarea constiintei nationale in Basarabia, punandu-si toate for- tele sufletesti in slujba idealului nutrit, El s’a nascut in ziua de 18 August 1847, la Ni- Coresti, judetul Soroca, pe mosia parintilor sai Gheorghe si Zamfira Gavrilita. Originea acestei familii isi are radacini din timpul lui Alexandru cel Bun, si anume la 1401. Ea se trage dela Boldur Vel Vornic.) + Numele de familie a fost schimbat de ,Gavrilita Vel Vomic*, fiul lui Costache. In felul acesta a mers biografice ni le-a pus la indemina d-na Antonina Cieflee, itd, fiiea rhposatului. 4) Spite meamului Boldur Vel Vornic’ de d-na Antonina Cieflec4 arborele genealogic pana la Todirascu, care este si stra- bunicul lui Emanuil Gavrilita. Gavrilita a incercat sa-si schimbe numele in cel de Boldur, insa grijile familiei precum si cele publice Lau impiedicat sa-si indeplineasca dorinta. Studiile secundare le-a facut la Chisinau, la liceul Nr. 1, iar cele universitare la Moscova, fiind licentiat in drept. Pregatirea juridica gi-a pertectionat-o la Viena si apoi la Berlin. Intors in fara, a fost ales in 1875, de catre adu- narea Zemstvei judetene Soroca, judecator de pace, ra- manand in aceasta calitate pana la 1883. Descendent al familiei moldovenesti Boldur, Ema- nuil Gavrilita a simtit din cea mai frageda tinerete, in adancul fiintei sale, sentimentul constiintei de neam. Acest sentiment constituia imperativul categoric ce-l conducea in viata, dar care il izbia la fiecare pas de mari neplaceri, ce erau urmarea unei stari politico-so- ciale, streine complectamente de aspiratiunile neamului din care se tragea. Dezechilibrul acesta sufletesc, i-a aparut si mai evident atunci cand, in urma studiilor serioase, ce le facuse, a ajuns judecator de pace. Inima lui suferea cand, in calitatea lui oficiala, trebuia sa ia masuri ca- re loviau in {aranii moldoveni pe care ii iubia cu pa- siunea, insusita in casa parintilor sai. Vedea cum sufere cauza romaneasca prin progre- sul rusificarii populatiei bastinase. Pentru a fi liber de orice obligatie si pentru a veni in sprijinul cauzei na- tionale, demisioneaza din magistratura gi in anul 1883— 1884 se muta la mosia sa din satul Baxani, unde cre- dea sa fie mai de folos. Caracteristic pentru acest suflet ‘5 este ca nici odata nu refuza de a sprijini pe farani cu sfaturile sale ca avocat si ca om cu o cultura superioara. Incepand dela 1886 se dedica avocaturii, pe care © profeseaza pana la sfarsitul vietii sale. In aceasta calitate lucreaza vr'o 6 ani la [ampol, oras pe malul Nistrului, in Podolia, si nu departe de satul Baxani, de care nu vroid sa se despartaé. Ogorul parintesc il atra- gea si totdeauna gasia mingiere gi bucurie, cand se afla in mijlocul alor sai. A crescut la parintii sai din Nicoresti, alaturi de 3 frati si 2 surori. Cele mai duioase amintiri i-au ramas in Jegatura cu satul natal si copilaria sa. Intre toti membrii familiei domnia 0 perfecta ar- monie si sincera dragoste. N’a avut norocul ca legaturile acestea sa dainu- iasca mult, caci Providenta a vroit ca toti fratii si su- rorile sa moara, relatiy tineri. Astfel, Emanuil ramane singur sa poarte numele familial. Moartea sotiei sale i-a sporit mult durerea, caci din dragoste fata de fosta tovarasa de viata a faga- duit ca nu se va recasatori, spre a feri copiii de iubi- rea indoelnica a unei mame vitrege. Om de cuvant, si-a indreptat toata. atentia asupra celor patru copii ai sai, fiind pentru ei un parinte in- Yelegator si plin de dragoste. Nu pierdea nici-un prilej sa fie in mijlocul lor, sé le observe dorintele si sa le dea indrumarile cuvenite. Era sincer, comunicativ si sociabil, cauténd ca legaturile dintre el si copii sa fie patrunse de intelegere si deplina incredere reciproca. Pe masura trecerii anilor, intre copii si tata s’a stabilit un fericit raport de colaborare. In felul acesta, marturi-6 seste dena Antonina Cioflec: ,pot sa spun ca am cunoscut viata Jui ca si pe a mea‘. Desi avea camera lui de lucru, linistita si izolata, adesea ori lucra, pregatindu-se pentru procese, in ca- mera copiilor. Avea o mare putere de munca si de concentrare, iar sgomotul dimprejur nu-l_ stingheria de loc. Dupa ce copiii au mai crescut, nu lua nici-o ho- tarare fara sa le ceara parerea. Toti cunosteau de aproape situatia materiala, tendintele si stadiul proce- selor sale. Nimica nu se facea decat cu consimfaman- tul tuturora. Personal, era extrem de modest in cheltueli. Tinea la bani numai atat ca sa se poata folosi de ei pentru a rascumpara mosia parinteasca Baxanii. Din ea dorea sa faca o gospodarie moderna, rationala, un fel de fer- ma, dupa modelele apusene. $ De aci grija lui s’o inzestreze treptat cu tot felul de masini si aparate. Pentru acestea nu precupetia nici o cheltuiala cu putinfa. In schimb, procurarea de lu- - cruri pentru confortul zilnic, 0 amana_ pentru o data, ce nu mai venea. ‘ Agricultura il pasiona. In practicarea ei vedea el viata libera si independenta. Prin ea spera sa ajunga la un vast camp de experienta si de ridicarea mate- riala si culturala a faranimii. In privinta aceasta avea o sumedenie de planuri, pe cari staruia din rasputeri ca si copiii lui sa le a- dopte si sa iubeasca agricultura, consacrandu-se acestei frumoase ocupatii. Totdeauna a nutrit dorinfa sa se stabileasca la Baxani, spre a se ocupa la fata locului cu lucrarea7 pamantului. A fost, insa, impiedecat de imprejurari, iar agricultura, facuta de el dela distanta, prin scrisori Pline de indrumari, aducea numai paguba pentru el si roade pentru _altii. Era lipsit de simful practic si se incredea prea mult in oameni, cari nu meritau aceasta incredere. Educatia-copiilor cerea tot mai multi bani, incat la un moment dat s’a vazut nevoit sa vanda o parte din mosie. Aceasta i-a pricinuit durere gi i-a desvaluit sulletul de poet si iubitor al frumusetilor naturii. Astiel, mogia din Baxani se compunea din 2 parti deosebite: una cu pamant de calitate buna, dar lipsita complect de pitoresc, iar a doua cu pamant de calita- te inferioara, insa cu privelisti frumoase, cu. paduri, rapi si dealuri. Pe varful dealului era o movila, punct strategic din alte vremuri (e unul dintre punctele cele mai inalte din Basarabia). De pe aceasta movila, ochiul cuprinde un orizont foarte larg, cu frumoase-si desfa- tatoare departari, unde poposesc cuminti sate mo!do- venesti. Greutatile materiale, silindu-l sa-si instraineze ,o parte din mosie, Emanuil Gavrilita n'a stat mult pe ganduri si de acord cu familia lui a vandut paméantul mai roditor si si-a oprit partea mai frumoasa, zican- du-si pentru a se consola: ,La urma urmelor, nu exist Pamant bun gi rau, trebue numai sa stii sa-] cultivi*, Era un admirator al florilor. Locuia la Chisinau pe strada Cuznecinaia, No. 32, astazi strada Ion Heliade Radulescu, intro cdsuta modesta, cu o gradinita cu flori multe si foarte ingrijite. Pasiunea lui se extindea si asupra pisicilor si cainilor. Daca pleca in provincie Pentru un timp mai indelungat, nu uita sa lase pe ma-8 sa un biiet: ,Nu uitati sa udati florile*. Era de o constructie fizica robusta si fi placea mult sa calatoreasca. Totdeauna se intorcea cu noui seminte si radacini de flori. G o mare bucurie sa admire gradinita lui, ingrijita cu atdata dragoste. Sanatatea lui, ingaduindu-i sa doarma putin, res- tul timpului il folosia pentru lectura. Citea foarte mult, mai cu seama carti de specialitate sau de filosofie; alt gen de literatura nu-l atragea. Cei din: urma ani din viata i-au fost amarati de un proces lung, greu gi incalcit. Era o chestie de moste- nire, ce l-a purtat pe drumuri. Procesul !-a dus la ma- nastirile Moldovei, la Iasi, dupa marturii. Acestui fapt datorim arborele genealogic, pe care il dam in copie. Procesul acesta i-a pricinuit mari cheltueli de bani si timp si i-a zdruncinat sanatatea. Dar nu s’a ales de- cat cu o cruda deceptie, ce s'a addogat nenumaratelor deceptii produse de lupta indarjita pe taramul national. Toate aceste necazuri au grabit desnodamantul fatal. Mare iubitor al naturii, nu odata intrerupea orice lucrare ca sa admire splendoarea unui apus de soare. Era un suflet larg si de o bunatate rara, totdeauna ga- ta sa vie in ajutorul semenilor sai. Datorita bunatatii sale sufletesti, ocupatia de avocat o considera nu cao profesiune, ci ca o misiune. Orisice chestiune, cat de neinsemnata gi de multe ori ingrata, a firanilor, o ducea pana la sfarsit, fiind adesea ori nevoit nu nu- _mai sa renunte la onorar dar sa plateasca si timbrele pentru cei nevoiasi. Din Iampol trece, in anul 1894, la Chisinau unde, odata cu profesiunea sa, activitatea nationala ia un a- vant si mai mare. Intra in legaturi .cu oamenii inva-HEY ay a 17} i qt ) if ees Sow o UF i » Ml FG Qe iba & Q ONpo oa @© dle @ Ole @ ae In OLD o Nal | SOo® O a ae | @ QOSlge. DO Sle ule dy DB He iG ge) i lieahs S\a\ale: ali Vaal aN s 4 OO Hal 4 WY Pe " a2 ease tte dc watts eae ie Ns mda = tm cone eetden Ht Gree duteoesde, ts oh ie Koonce Arborele genealogic al familiei Gavrilita10 tati dinglasi; in special intretine stranse legaturi cu C. Stere. Biblioteca lui se imbogateste cu carti si re- viste romanesti. Inima lui se aprinde si mai mult de dorul de a propovadui slova moldoveneasca {aranimii basarabene. Isi propune sa dea la iveala un ziar ro- manesc. Intreprinde cateva calatorii Ja Petersburg, in anii 1902—1903, pentrua obtine aprobarea de a’ edita un ziar in limba moldoveneasca. Cererea fiindu-i res- pinsa, solicita aprobarea guvernului rus pentru a scoa- te o revista saptamanala gospodareasca pentru popor. Dar si aceasta incercare e fara succes. Activitatea nationala a lui Gavrilita se incadreaza de minune in miscarea de redesteptare nationala, pro- vocata de revolutia rusa din 1905. Caci in actiunea aceasta el a fost matca, in jurul careia ‘s’au strans toti luptatorii de pe atunci pentru cauza nationala. Pentru a pricepe mai bine rostu! revolutiei din 1905, credem necesar sa redam in cateva cuvinte situatia Basarabiei sub rusi pana la acea data: ,Prin asezamantul obra- zovaniei oblastei Basarabiei din 1818, Aprilie 29, se garantau anumite libertati in intrebuintarea limbii in scoala, biserica si celelalte institutiuni. Astfel, el inta- reste intrebuintarea limbei moldovenesti, pe temeiul si spre intarirea dreptatilor si pronomiilor gi ale . legiuiri- lor locului, acele cu multa milostivire lasate pentru deapururi oblastei Basarabia‘“*). Autonomia de care s’a bucurat Basarabia a fost de scurta durata, caci in urma mortii lui Alexandru I, incepe 0 perioada de absolutism, care aduce Basa- rabiei_,Regulamentul lui Vorontov* din 29 lanuarie 1) 1, Nistor: .!storia Basarabiei”, Cernduji 1923. Editia Ill. ‘it 1829. Prin el se da lovitura in tot ce e local: ’ obicei, traditie, legi si limba. Articolul 63 din acest faimos Tregulament opreste cu desavarsire intrebuintarea limbei moldovenesti. Cu toate acestea ea s’a mentinut in acte, pana la 1854. Tarismul, infrant’ in razboiul Crimeei, s’a_ simtit nevoit sa asculte glasul reprezentantilor celor 150. de neamuri din vastul imperiu. Astfel, la Chisinau apare pentru, prima data buletinul eparhial, la-1 lulie 1867, in limba rusa si limba moldoveneasca: revista cu, ca- Tacter exclusiv religios. Ea s’a mentinut in forma aceasta pana la 1871, cand limba romaneascaé a_ fost inlaturata. Deatunci incepe pentru Basarabia, perioada de in- tuneric gi haos, ce va face sa ajunga o provincie fara scoli, fara cultura nationala. Romanimea basarabeana era in pericol de a-si pierde patura intelectuala, pe ca- te 0 absorbea o cultura streina. Atunci a intervenit miracolul instinctului de neam. 1905. A sunat ceasul primei revolutii rusegti. Ma- rele imperiu, mai pestrit decat Austro-Ungaria, caci_nu- mara 150 de neamuri si limbi, a inceput sa se agite... spre libertate. Aceasta era suflul epocii. Autohtonii na- zuiau spre libertafi politice, iar popoarele subjugate spre libertati nationale’). Secolul al XIX-lea, caracterizat ca veac al natio- nalitatilor si al formei de guvernare constitutionala, a lasat Rusia cufundata in regimul absolutist. Abia in 1898, un grup de studenti basarabeni dela Universi- tatea din Dorpat, in frunte cu d-I Ion Pelivan, formea- +) ,Viata Basarabiei" Nr 4—5 dim 1938: .Zorile Unirei* de Th. Incu- Tet, pag. 265, i12 za o asociatiune regionala basarabean: opul ce si-l propusese era trezirea constiintei nationale gi cultiva- rea limbei moldovenesti in Basarabia. Actiunea aceasta n’a reusit, fiind descoperita de organele de control, iar membrii cercului intemnitati si exilati. 5 In urma dezastrului din 1904—1905, suferit de Tusi de pe urma_ razboiu'ui cu Japonia, farul Nicolae al IL-lea s’a hotdrat, in sfarsit, sa acorde un guvern responsabil si sa convoace reprezentanta nationala (Go- sudarstvenaia Duma). Tineretul studios basarabean, tot Ja Universitatea din Dorpat, se uneste cu alte nationa- litati si fac ,revolutie*, cerand totodata ,pamant si voie*.') Pretentiunile tineretului au fost respinse de catre Universitate, conducatorii careia au preferat s‘o inchi- da pentru a imprastia pe tinerii turbulenti. Nationalistii nu s’au lasat invingi si s’au intors la Chisinau, unde, crezand ca a sosit momentul prielnic pentru a cere autonomie locala si limba materna, au inceput sa militeze cu toata energia in acest. sens. Greutatea consta. in aceea ca nationalistii basarabeni nu erau uniti, ci erau grupati in trei partide: primul, in frunte cu d-l Pan Halippa, era de nuanta_national- sociala; al doilea, al lui Dicescu gi Gore, era pur na- tional, fara revendicari sociale gi al treilea, sub condu- cerea lui Em. Gavrilita si Jon Pelivan,—national de- mocrat. Dupa marturisirea d-lui Pan Halippa: »Intre toate aceste grupuri nu era nici o intelege- re, ba—poate—nici o legatura: toate pluteau intr’un 4) .Viate Basarabiei* No. 1-2 din 1933:,,Din istoria migctrit nationale tn Basarabia”13 haos ca dela inceputul Jumii')*. Neintelegerile acestea au fost aplanate cu ajutorul lui C. Stere, care a venit special dela Iasi si a reusit sa uneasca aceste grupari si sa scoata primul ziar ro- manesc ,,Basarabia*, ce a fost pus sub conducerea lui Emanuil Gavrilita, care era director—girant responsa- bil. I-a trebuit lui Stere sa depuna multa energie si talent ca sa-i poata determina sa se uneasca. El a céu- tat sa-i convinga pana gi prin cetirea poeziei lui Oc- tavian Goga: »Avem un vis neimplinit, Copil al suferintei, De dragul lui ne-au raposat Si mosii gi parint Momentele de framantare sunt descrise de catre d-l Pan Halippa: »Noi ceilalfi, in frunte’ cu raposatul Emanuil Gav- rilita si Ion Pelivan, cu fratii Nicolai si Vasile Florov, cu Nicolai Popovschi, cu raposatul Vasile Hartea si al- tii—ne intruniam, sub presedintia raposatului C. Stere, venit special dela Iasi, spre a pune la cale prima ga- zeta moldoveneasca _,,Basarabia“.?) Tot prin interventia lui C. Stere, ,Basarabia‘ a capatat si o tipografie cumparata de E. Carada. Cu pu- teri unite se izbuteste a se inlatura toate greutatile din cale si se ajunge a se scoate primul ziar ,,Basarabia", la 24 Mai 1906. Este prima afirmatie a constiintei na- tionale in Basarabia, iar aparitia lui este considerata ca un mare eveniment, Ziarul va ataca probleme din- femineasch~ No. 1-3 din 1937: .Stere i Basarabia” de P. y. Halippa, pag. 36, an »Viata Basarabiei” Ne. 1-2 din 1938: ,Amintiri* de P. Halippa14 tre cele mai insemnate: Scoala nationala, participarea moldovenilor la viata politica si va cere reforma legii electorale si administrative. Aparitia gazetei e primita cu mare interes de fn- treaga provincie, de unde colaboratorii ei primesc cele mai sincere urari. Regatul liber, apreciind im- portanta ziarului pentru neam, s'a grabit sa trimita fe- licitari. Vom nota, in special , Viata Romaneasca‘, prin C. Stere, ziarul ,Liberalul* etc. Socotim interesant de aratat ca in legatura cu provincia noastra au mai aparut ziare cu acest nume. Astfel, la 1878, Zubco Codreanu, Ion Nadejde gi Dr. Rusel, au scos Ja lagi primul ziar ,Basarabia“; altul a fost tiparit, tot la Iasi, la 1905, de Vasile Braescu. Tot in acelag an a aparut la Galati ziarul ,Basa- rabia“, tiparit la tipografia ,Moldova* si redactat de catre Constantin Graur, cu concursul lui Zamfir Arbo- re. Redactia ,Basarabiei* era pe strada Armeana No. 30, din Chisinau. Aici se aduna tineretul entuziast pentru cauza Ba- sarabiei. Aici se intalneau Constantin Stere, fratii Incu- let, lon Pelivan, Pantelimon Halippa, Gheorghe Star- cea, Alexis Nour, Alexe Mateevici, Tudose Roman, Mi- hai Vantu, colaboratorii de frunte ai ziarului.') Vom reda, tot dupa R. Marent, unele amanunte in legatura. cu aparitia ziarului ,Basarabia“, precum si contributia lui Emanuil Gavrilita »Basarabia“ a aparut din iva iui Constantin Stere si cu sprijinul material al lui Eugeniu Carada, fost inainte de 1910 stalpul si organizatorul Bancii Nationale. 4) R. Marent: .Evociri di tre Prut $i Nistru. Ziarul Basarabii ii de lupti matic ‘a moldoveailor dia- tn Gazeta Basarabiei“.Constantin Stere (1866-1935)17 Cu banii dati de acest generos donator, in suma de 10000 ruble aur, s’a putut cumpara o tipogratie, iar Stere a trimis 1a Chisinau, cu acest prilej, pe poetul cooperator Sergiu Cujba, fiul d-rului Victor Crasescu, cunoscut in literatura sub pseudonimul de Stefan Ba- sarabescul, ca sa dea ziarului o redactare mai aleasa. Basarabenii, stabiliti in Regat, trimiteau carti de literatura redactiei. La fel d-I dr. Nicolai Lupu, prefect de Falciu, avea grija sa trimita saci plini cu carti ce luau drumul Chigsinaului, _ Printre cartile ce le retinem, se gasiau: ,Femeia in revolutia rusi“, de Ecaterina Arbore, ,Rusia si ta- ranimea romaneasca in vremea ocupatiilor rusesti*, de _ Alexandru Gadei. Se mai afla 0 brogura in care il ca- ricaturizau pe farul Nicolae. , Pe langa acestea nu Jipsiau volumele cl ‘icilor: . Alexandri, Creanga, Cosbuc. Redactorii ziarului_,Basarabia“ gi-au ales de tra- tat subiecte din specialitatea fiecaruia. Greul redactional i! duceau d-nii Halippa, Starcea, Oatu, Ion Pelivan, T. Inculet, etc. E interesanta conduita redactorilor ,Basarabiei*, Pentru a alla ce-i intereseaza pe {arani, se duceau, in zilele de targ, in mijlocul lor gi le cetiau ziarul, facand si anchete cu privire la impresiile lasate asupra lor, Unul dintre cei mai combativi redactori al ziaru- lui, a fost Sergiu Cujba, cooperator. dela Roman. El muncea din rasputeri, incurajand gi pe ceilalfi, Pentru atitudinea sa darza, a trebuit la sfarsit sa plece, fiind expulzat din Basarabia. Fiecare ziar purta manseta: Vr ma- nesti*, ,Vrem limba romaneasca*, HOT HTN ia ABMCTOR { 4 Lela » 3043 atm eakstntce ae18 Toate acestea au mers, pana ce conducatorii zia- rului au tiparit: ,Desteapta-te romane, din somnul cel de moarte*. Faptul acesta a dus la inchiderea ziarului, la 24 Martie 1907. Emanuil Gavrilita a colaborat cu cateva articole de drept. Tot greul consta in lupta continua cu auto- ritatile, cari vedeau cu ochi foarte rai aparitia gazetei. Nu odata, dupa hartueli continue, cu vocea-i_bla- jina se ruga de tineret, sa se domoleasca si sa se fe- reasca de intrebuintarea limbajului combativ. »Mai baieti, lasati-o mai moale, mai domoliti-va, ca ma bagati la ostrov*. Alfa data, suparat, ii gratula cu _,Ostrovarilor*. Toate aceste rugaminti nu ajutau. Tineretul mer- gea pe calea nedomolitului entuziasm, fapt care ba a- dus pe Gavrilita in fata instantelor judecatoresti. Dar nu numai aparitia ziarului, ci si raspandirea lui cade asupra lui Em. Gavrilita, care, ca avocat cu- noscut, avea acces pe la autoritati dela care a putut capata aprobarile cuvenite. Tot Emanuil Gavrilita, prin prestigiul sau personal, a scapat de multe ori pe cola- boratorii sai, din incurcaturi. De o asemenea incurca- tura a scapat pe d-l Pan Halippa, care in articolul Liga taranilor si stapanirea“, tiparit in Nr. 8, scria intre altele: ,La 18 Noembrie in tribunalul local a fost jude- cata asupra redactorului gazetei noastre _,,Basarabia“, d-l avocat Gavrilita. D-1 Gavrilita, in actul de acuzare, a fost invinovatit, cum ca el in articolul numit talma- ceste afacerile stapanirii intr'un fel mincinos gi revolu- tionar, cum ca d-l Gavrilita slobozind articolul numit urmarea un fel de a-i rascula pe tarani impotriva sta-19 panirei de azi si l-a condamnat pe o luna la ~ostrov* (inchisoare) cu schimbul de a plati straf (amenda) 100 de ruble*.') Odata cu grijile pentru tiparirea ziarului, Gavrilita nu uita ca este fiu al judefului Soroca si, cu ocazia a- legerilor pentru ,Duma“, cutreera satele lui, indemnand staruitor pe sateni sa sustie candidaturile nationalisti- lor. Propaganda foarte anevoioasa pentru timpurile de trezire a constiintei nationale in popor. Nu odata a tre- buit sa le aminteasca: ,Mai, nu uitafi ca sunteti Mol- doveni si trebuie ne apdram drepturile noastre“. Ziarul apare avand pe Emanuil Gavrilita ca di- rector responsabil, iar drept colaboratori mai de seama pe Pan Halippa pentru partea sociala, Ion Pelivan— chestiuni nafiona'e, Sergiu Cujba, Vasile Hartea, Alecu Nour si alti. Ziarul a cautat sa inhceaces, printr’o serie de ar- ticole, pe intelesul poporului, ce inseamna_ ideea de neam, sa lamureasca origina comuna a Romanilor, ana- lizand imprejurarile istorice, vitrege, care au dus la des- partirea si subjugarea provinciilor. Pe langa chestiuni de ordin national, abordeaza chestiuni de ordin social. In privinta aceasta, colaboratorii ziarului s‘au_aratat destul de. indrazneti, atacand ordinea sociala inechita- bila din toate punctele de vedere. Au cerut vot pen- tru popor, repartizarea pamantului, au cerut conduce- rea statului prin reprezentantii norodului. Intr'un cuvant, tineretul nationalist, prin atitudinea si actiunea sa, in- drumata de catre batranul si aprigul luptator Emanuil Gavrilita, a cautat si izbutit sa croiasca calea de ur- 1) Citat din: ,Istoria migedrii nationale din Basarabia* de St. Ciobanu, ‘a ,Viata Basarabiel* No, 2 din 1933, pag. 71.mat in viitor pentru basarabeni. Cu mari sfortari, cunoscutul avocat Emanuil Gav- rilita a izbutit sa obtie aprobarea pentru scoaterea zia- rului. Tot el a cautat ca limba si forma primului ziar moldovenesc sa capete o infatigare placuta si dorita de catre popor. Intr'adevar, forma ziarului nu lasa_nimic de dorit: cuprindea stiri interne si externe, care erau bine selectionate si aduceau un folos real cetitorilor. Colaboratorii ziarului nu uitau ca in fiece numar sa strecoare bucati alese din scriitorii clasici_ romani, ca: Eminescu, Vasile Alexandri, lon Creanga, C. Negruzzi si altii. Toate evenimentele mai de seama ce se petre- ceau in fara libera se inregistrau in coloanele de cinste ale ziarului. Cu ocazia aniversarii a 40 de ani de domnie a Regelui Carol [ si a organizarii expozitiei la Bucuresti, in 1906, ziarul ,Basarabia“ descrie progresul realizat de Romania sub domnia gloriosului Rege, apeland, la basarabeni sa viziteze, in numar cat mai mare, expozi- tia, spre a se documenta la fata locului despre’ cele sustinute, i : Tot ziarul ,Basarabia* deschide 0 campanie ‘im- potriva vanzatorului de neam Crusevan, care, prin zia- tul sau ,Drug“, continua cu inversunare. politica de complecta rusificare a moldovenilor. Crusevan, la randul sau, invinovateste pe colabo- ratorii ziarului ,Basarabia“ de separatism, atragaind a- tentia autoritatilor ruse asupra primejdiei. De aci, dupa cum am aratat mai sus, incepe se- ria persecutiilor, ce merge pana acolo, incat se interzi- ce preotilor si: invatatorilor sa se aboneze la acest ziar, Se iau masuri ca ziarul sa nu ajunga la destina-2 tie. Totul a fost in zadar. Numerele ‘ziarului, ce apa- rea de doua ori pe saptamana, se citeau in toate !o- curile gi pe la iarmaroace, caci directorul ziarului Em. Gavrilita a stiut sa atraga pe cetitori, scriind foaia in limba vorbita de popor si dand asttel posibilitate tara- nului basarabean, lipsit complectamente de scoala lui nationa a-si gaseasca lesne hrana sufleteasca de ca- Te avea nevoie, »Nu va pot spune,—zice d-l Ion Inculef intr’o cu- vantare in Camerai—cata bucurie, cata satistactie aveam noi, colaboratorii acestui ziar, cand vedeam la iarma- roace grupuri de farani, jos pe iarba, ascultand cum unul din ei, mai carturar, le citea_,,Basarabia“.1) Alt mare nationalist, d-l Ion Pelivan, arata rolul Jui Gavrilita si insemnatatea ziarului: In legatura cu miscarea obsteasca din Rusia, apare in 1906 la Chisi- nau, sub conducerea inimosului nationalist Manolache Gavrilita, avocat, prima gazeta moldoveneasca cu titlul »Basarabia“. In jurul ei se grupeaza tot ce avea tine- retul nostru mai de seama, in ceeace priveste cultura, constiinta nationala gi patriotism. In gruparea aceasta se ofelesc caractere de luptatori nationzlisti, aci se cristalizeaza idealul nostru de desrobire, de unire si de improprietarire*.?) Dupa ce am aratat, in linii generale, chestiunile pe care le*a trata! ,Basarabia“, vom trece asupra_pri- mului numar si vom cita cateva articole ca sa se va- da cum concepea sa lupte si ce indrumari da Gavrili- ta colaboratorilor sai. < 4) 1. Nistor: ,lstoria Disarabiei", pag. 397. %) Vinta Basarabiei* Nr. 6-7 din 1938: ,Basarabia sub obladuires mos~ eovita* de lon feliven, pag 545.22 Astfel, ,motto* articolului de fond al primului nu- mar era: »Daca nu eu pentru sine, apoi cine pentru tine, zice un proverb poporal.“ »Cu adevar putem spune ca aceste cuvinte sunt tocmai pentru noi basarabenii. Pana astazi, basarabenii au fost lipsiti, ca si cei- lalti cetateni ai Rusiei, nu numai de un drept de asta la carmuirea farii, a petrece niste dorite legi pentru binele poporului, dar au fost opriti si de o invatatura si de o stiinta de limba lor stramoseasca. Stapanirea tari, punandu-i basarabeanului, piedi- ca la tot pasul,-intr'un timp nu prea indelungat, a adus Basarabia la o cale, prin care {aranul nu putea aduce nici farimiturile de sub masa boerului. Nu putea face asta intunecatui nici atat cat face fratele lui, faranul rus. Neintelegénd limba, sarmanul basarabean a_ fost lipsit de lumina invataturii, a fost privat de cel mai in- tai drept omenesc: a inainta cu mintea pentru binele sau. Prin milostivele raspunderi ale stapanirii, nevoitului basarabean i-a ramas numai sa plece capul in pamant si sa injuge alcatuirea cu boul sau. Dar iaca o’nceput a rasari soarele... »Desteapta-te, Romane, din somnul robiei; ai in vedere ca de astazi inainte cum iti vei asterne, asa vei dormi*. : 5 In acelag numar s’a mai publicat, de catre Alecu Nour, un articol, care este si mai clar si mai sintetic in redarea chestiunii nationale. De aceea ne permitem iarag sa-l infatisam cetitorilor: »De o suta de ani Basarabia noastra, tara de plu- gari romani, a intrat in sénul popoarelor Rusiei, dar23 pana acuma basarabenii n’au luat nici o parte in mis- carile lor nationale. Starea noastra e inapoiata. Popo- tul basarabean, lipsit de lumini venite de pe -piscurile inalte ale gandirii omenesti, tot raméne sarac cu du- hul gsi tot nu stie, -nici nu vede, ca dreptul lui cel mai ~ sfant—national—ramane sfaramat de manele streine. Bunul cel mai inalt de gandire si de simtire ro- maneascaé—nici nu cugeta sa iasa din intunericul, in care de veacuri este invalita mintea si inima moldo- veanului. Peste Prut, in Bucovina, in Ardeal si Macedonia, neamul romanesc are multi vajnici luptatori pentru in- -teresele lui nationale. Numai noi, moldovenii din Basa- rabia, santem cei ramasi in urma si nici n’avem frun- tasii sai, n’avem fiii sai alesi, prin care poporul nostru va putea spune in Duma un cuvant in sfatul neamu- Tilor. : - Noi stim ca poporu! nostru e o mare putere, dar ea n’a ajuns inca la constiinta de sine si fara incepa- tor de aceasta constiinta poate fi naprasnica, ca ocea- nul nemarginit*. Evident ca dupa asemenea articole, autoritatile ru- Se au recurs la orice mijloace pentru a intimida pe colaboratorii ziarului. Pe langa masurile de restrictie, amintite mai sus, au recurs la confiscari ilegale. Aga de exemplu, numarul 40 a fost confiscat, fara nici o formalitate, ‘ In momentele acestea grele, sufletul bland si inimos al luptatorului Gavrilita vibra in toata complexitatea lui. Un mijloc de ridicarea_moralului_colaboratorilor ~ Sai constituia ironizarea masurilor luate de catre au- toritati. : :24 Nu odata, intrand in redactie, se adresa tinerilor, denumindu-i_,ostrovari* (puscariasi), cuvant batjocori- tor pentru autoritatile ruse si incurajator pentru tova- rasii lui. Legatura sufleteasca devenea si mai stransa, iar actiunea trumoasa, céreia se dedicasera cu tofii, pa- rea sa atinga culmile cele mai inalte si departarile in- finite... Caracteristica lui Emanuil Gavrilifa nu va fi com- plecta, daca nu vom reda cuvintele d-lui Theodor Inculet: ,Ne-am grupat in jurul batranului Em. Gavrilita, editorul ,,Basarabiei“. Ce mare inima de roman batea in acest luptator inflacarat! Cateodata, un crampei spon- tan il caracterizeaza pe om mai mult ca o_ atitudine jntreaga. Mi s’a intiparit in memorie o scena. Mi-aduc aminte cu cata indignare ne povestea odata la redactie: In casa:lui N. N. nu mai calca piciorul meu. In- chipuiti-va, 0 cucoana intr'o conversatie ruseasca, Ja un moment dat, se exprima: Ain fost la N. N.,—totul mergea binisor, dar de- odata, au inceput a gagai pe moldoveneste*. Am sarit ca ars: ce inseamna, duduie, a gagai pe moldoveneste? Limba moldoveneasca este 0 limba ca gi alte limbi si, poate, si mai nobila. Am plecat cu indignare si nu mai calc pe acolo*.') ’ Dar nu le-a fost dat mult moldovenilor sa se bu- cure de aceste mici avantagii, capatate dupa revolutia din 1905. Guvernul rus a isbutit din nou sa se intoarca pe calea trecutului si valul reactiei a inceput cu subjuga- rea, din nou, a popoarelor din toata Rusia. Libertatile capatate au trecut in domeniul trecutului, iar presa, ex- “i; Viata Bavarabiei* Nr. 45 din 1938 4Zorile Unirei*, de Th. Incu- let, pag. 266.25 ponentul lor, a fost din nou gatuita. De aceasta soarta n'a putut scapa nici ziarul ,Basarabia* gi a_trebuit sa-si curme aparitia cu numarul 78, la 11 Martie 1907, numar redactat sub forma de protest violent, scris de d-l Pan Halippa gi care s’a terminat cu: ,Desteapta-te, _Romane*. Desi de o scurta durata, ziarul ,Basarabia* a o0- cupat un loc de frunte, caci prin atitudinea sa, daca a izbutit imediat sa puie in practica dezideratele sa- le nationale, a contribuit totusi la desteptarea spiritului critic al mo!dovenilor fata de ordinea social-politica, din care faceau parte fara voia lor. . In afara de aceasta, ziarul a fost o scoala reala a vietii pentru colaboratorii lui. Ei au iesit, din aceasta valtoare, intariti si cu credinta ferma in izbanda fina- 1a. Ei au constituit nucleul solid, care a fost in stare sa declangeze toata energia basarabenilor cu_prilejul celei de a doua revolutii ruse, cand minunea s’a_ sa- varsit si Basarabia s’‘a intors la sanul Patriei-Mume. Experienta lui Gavrilita n’a fost zadarnica; in cu- rand locul ,,Basarabiei* la luat ,Viata Basarabiei“, ziar care n’a fost decat urmasul demn, aproape cu a- ceiasi colaboratori. fata de ce, cu_ prilejul aniversarii unui an dela aparitia ziarului_,Basarabia“, urmasul sau ,Viafa Ba- sarabiei*, in numarul din 24 Mai 1907, inchina un ar- ticol de omagiu lui Gavrilifa si colaboratorilor sai. Acest articol, care se intituleaza: ,Ziua de mare amintire“, spune intre altele: Vom spune numai ca eaa fost prima gazeta mol- doveneasca, care s'a invrednicit sa-gi spuie cuvantul ei despre viata moldovenilor din Rusia si despre nevoile26 si neajunsurile poporului moldovenesc din Basarabia, in limba stramoseasca, in limba noastra moldoveneasca. Toate acestea sunt pentru ziarul ,Basarabia“ ca 0 cununa de flori, pe care a cdstigat-o dupa infaptuirea unei lucrari marete. Cat pe noi, ne intereseaza nu pa- rerile si vederile ,Basarabiei*, ci singurul fapt ca eaa trait si a vorbit moldoveneste. Astfel, astazi.. cand noi moldovenii avem cuvan- tul tiparit, sa ne aducem aminte de gazeta ,Basarabia“ si de acei lucratori, iubitori de neamul lor moldove- nesc, care, mai intai de toate, s’au dat, cum au stiut, slujirii norodului nostru din Basarabia. Si mai cu seama sa cinstim cu sfinfenie aducerea aminte a acelui bun moldovean de bastina, care statea in fruntea acelei por- niri moldovenesti din Basarabia—batranului nostru avo- cat Emanuil Gavrilifa, care cel dintai s'a supus dorintei de a sluji moldovenilor din Basarabia, prin limba lor*. El a cautat sa fie de folos basarabenilor, indem- nandu-i sa ceara scoli, iar cu ocazia unei vizite in sa- tul sau Baxani, a oferit taranilor un teren de vro 2 ha. in centrul satului si material lemnos, fara plata, pentru scoala, cu conditia ca locuitorii sa ceara ca pre- darea sa se faca in limba moldoveneasca. Taranii n’au avut curajul sa ceara aceasta. Incheiem articolul de fata cu cuvintele d-lui Ste- fan Ciobanu: »Este ceva de neinteles in aparitia acestui ziar, este ceva misterios injideile lui, Daca aceasta este in- stinctul de rasa, energia etnica a poporului nostru, cum se explica cuvintele profetice ale poetului A. Ma- teevici, dintr’o poezie, publicata in ziarul ,Basarabia“ No. 72, inainte deginchiderea lui?27 »Eu cant, caci vad. ca vin Acele zile de senin. Eu cant, caci vad deacum ca piere A farii vecinica durere, Eu cant, caci vad necazul frant, Aud plugarii in zori_cantand, Nu doine de amor, de jale: Inviorarea {arii sale Si glasul vietii ascultand; Venirea zorilor eu cant*.') Lui Gavrilita nu i-a fost harazit sa asiste la in- viorarea {ari sale si a se bucura de venireaf zorilor senine, caci cei din urma doi ani din viata i-a dus intro boala: grea. In. primavara anului 1910, constient ca traegte ultimele zile, a rugat pe copii sa-l duci la Baxani pentru a sorbi cu nesatiu, ultima data, frumu- sefea naturii si a ogorului stramosesc. Istovit, Emanoil Gavrilita moare in ziua de 10 lunie 1910, in casa batranesca din satul Baxani. Cu prilejul jubileului de 25 ani dela aparitia zia- tului ,Basarabia“, s'a hotarat ridicarea unui _ bust lui Gavrilia, la Chisinau. In acest scop, s’a format un co- mitet pentru adunarea fondurilor necesare. D-1 Al. Pla- madeala, directorul Scoalei de Belle-Arte din Chisinau, a fost insarcinat cu executarea bustului. Desi e de mult gata, asezarea bustului se amana mereu, iar mormantul lui Gavrilita ia Baxani este ne- ingrijit. E timpul ca intelectualitatea satului Baxani si mai ales ai Caminului Cultural, sa ia initiativa cinstirii memoriei acestui inimos luptator nationalist. +) Viata Basarabiei* din Basarabia* de St Cioba . 1—2 din 1933: ,, Din istoria mlscarit r oe mlsctrii nationale28 E lesne astazi sa ne intelegem in limba noastra stramogeasca. Suntem mandri de scoala noastra re incep s’o pretuiasca sarmanii nostri sateni, torita vitregiei vremurilor, au fost lipsiti de ‘puterea constiintei nationale, azi reinviata. Cu atat mai luminoasa se reliefiaza personalitatile ce au avut curajul sa infrunte imprejurarile si sa pro- povaduiasca slova noastra materna. Samanta, sadita de Gavrilita pe ogorul obstesc, a dat roade trumoase. De aceea, noi, sorocenii, avem sfanta datorie sa pastram cu eviavie icoana acestui vajnic luptator. , : El a fost printre primii pioneri pentru readucerea sloyei stramosesti la rangul si cinstea, ce-o merita. Per- sonalitatea lui s’a impus si a invins piedici supraome- nesti, pe care le-a dat inlaturi, deschizdnd si netezind calea pentru generatiile urmatoare.Simeon Murafa (1887—1917)Simeon Murafa 1887—1917. Vom arata cu alt prilej ca in nordul judetului, si anume in satul Rudi, a fost un centru de insufletit na- fionalism. z Capitanul de mazili, Vasile Alexandru Florea, se - poate numi, cu drept cuvant, parintele nationalismului sorocean, din acagsta parte a provinciei noastre. Este locul sa amintim de intinsul si frumosul sat razagesc, Cotiugenii-Mari, care se poate mandri_ cu sai. Printre cei mai insemnati este martirul national _ Simeon Murata, unul din aprigii luptatori pentru scum- pa lui Basarabie si alipirea ei la Patria Muma. El a fost vizionarul si profetul infaptuirei idealului nostru national in momente, cand cei mai de seama oameni, nici nu se’ncumetau sa se gandeasca la asemenea mi- nune, Astfel, d-l Mihail Sadoveanu ') zugraveste, in ter- meni asa de iscusiti, figura eroului sorocean, incat ne vom ingadui sa citam cuvintele marelui nostru scriitor, ca o dovada a insemnatatii si rolului jucat de S. Mu- rala in migcarea pentru redesteptarea noastra nationala. Amintirile d-lui M. Sadoveanu se refera la toamna anului 1916, cand depe front veneau vesti tot mai re- le si parea ca totul e pierdut. 4 M. Sadovesou: ,Orhet si Soroce*, editura .Glasul T&rii". Chisinau, p. 66-68. j32 Intro seara furtunoasa, un necunoscut, in uniforma ruseasca, batu la usa. Mare fu mirarea, cand strainula vorbit in limba stramosilor. S’au intalnit fratii intre ei. Fratele neasteptat venea de departe, anume sa_intal- niasca lumina literara moldoveana, tocmai la Falticeni. Il cauta sa-si racoreascé amarul si sa-si exprime credin- fa sa intrun viitor mai frumos gi echitabil al Romanilor. »N’asi putea spune cat am fost de miscat. Mi se parea ca ma aflu in fata unei tainice oranduiri a des- tinului, Privéam pe ,muscalul“ acela voinic gsi plin de viata, cu ochii scaparatori gsi insufletiti.. Era intr'ade- var un sol din instrainata si pierduta Basarabia. »Nu, Basarabia nu era nici pierduta, nici instrai- naia. Murafa venea cu vesti ciudate din fara stramosi- lor nostri. Venea cu vesti bune si-mi vorbea_ hotarat despre inceputuri'e acelor framantari, cari, nu mult du- pa aceea, trebuiau sa prefaca in fum gi daramaturi ne- legiuita imparatie a pajurei cu doua capete. Noi asteptam’ imi zicea el zambind si privindu- ma finta. Din tot ce se petrece in Rusia, din presa deslantuita, din nemulfamirile care fierb inabusit in a- dancuri, din slabirea vechilor incatusari si surparea au- toritatii, din toate, se vede ca ziua pe care o asteapta noroadele nu-i departe.. Asteptam gi nadajduim soare nou pentru Basarabia“.') Din aceste cuvinte, se vede ca S. Murata era omul care-si da seama de complexul social, ce clocotia si astepta numai momentul prielnic sa rupa lanturile se- cularé, ce au servit de piedica unei evolutii naturale. Vestile lui apareau ciudate si totodata bune. Realiza- 3) M, Sadoveanu: .Orhei gi Soroca*, editura ,Glasul Térii” Chigindu 1921, pag 67.33 rea lor, insa, cerea inca timp, care va sosi, caci pri- mele semne ale slabirii si apropiatei prabusiri a taris- mului apareau tot mai numeroase. Murata a fost unul din putinii alesi care a stiut Sa talmaciasca foloseasca aceste semne. El mar- turisea d-lui Sadoveanu ca soldatii lui ,dela noi de a- casa“ au si sters Prutul ca hotar. Ei staruiau sa duca, cat mai des, pela casele lor, slova si intelepciunea ro- mdaneasca, care pria de minune rudelor, lipsiti de ea. Multe carti au fost transportate de ei din Regat. Asttel legatura de sange se consolida cu cea spirituala, con- centrata in volumele datatoare de energii crescande. »Bate vant catre noi si mani se vor destepta cei adormiti, adaoga el profetic. Cartea cu slova roma- neasca, orice carte care vorbeste inimilor dela noi, es- te o samanta ce va rodi insutit ca si samanta cea bu- na a Evangheliei*. »Am stat mult siatuind in noaptea aceia de fra- fie; am deschis cartile cronicarilor si am chemat_ intre noi, cu ochii inlacrimati, trecutul frumoasei si neferici- tei noastre Moldove:—Apoi ne-am despartit cu parere de rau intr'un tarziu, in noaptea neagra si ploioasa. »Muscalul* mi-a strans mana s'a plecat.') Intamplarile de mai tarziu i-au dat dreptate de- plina. A fost profet adevarat. lata de ce sorocenii tre- bue sa fie mandri de el. Trebuie sa-i cinsteasca me- moria, caci numai astlel se vor cinsti pe ei. Si totusii—au trebuit sa se scurga 20 ani, ca fi-. gura lui S. Murafa sa inceapa a patrunde in mintile si inimile urmasilor [ui fericiti cari, liberi, traesc_ in tara lor, se bucura de binefacerile soarelui nou, in care cre- 4) Op.34 dea, dar pe care, poate, din cauza unei fatalitati, nu i-a fost dat sa-l vada. Ziua de 20 August 1917 a fost ziua de doliu pen- tru romanime. Vajnicii aparatori neamului, Andrei Hodorogea si S. Murata, au cazut, in imprejurari dure- roase, jertfiti de cruzimea unor nelegiuiti, murind in slujba idealului lor maret. Dar aceasta zi ii va trece la nemurire, istoria in- scriindu-i cu slove de aur in pagina de cinste a eroi- Jor neamului. Note bio. ice. Simeon Murafas’a nascut la 24 Mai 1887, din pa- rintii Gheorghe I. Murafa si Maria N. Stoian, ambii ra- zesi din Cotiugenii-Mari. A fost al cincelea copil in fa- milie. Tatal sau, curand dupa nasterea lui Simeon, a plecat ca secretar de plasa (volostnoi pisar) la Nadu- sita. In noua sa patrie adoptiva, Simeon isi incepu studiile la scoala primara. Dupa terminarea a 3 clase, a trecut la scoala spirituala din Edinet. Fire expansiva si entuziasta, avand un fizic atra- * gator si dotat dela natura cu 0 voce admirabila, Mu- rafa se facea iubit de toata lumea si aduna in jurul sau numeroase ‘simpatii. : Ca elev nu prea studia lectiile, ocupatia lui prin- cipala find lectura particulara si muzica. In zilele de sarbatoare vizita biserica, unde isi da frau liber vocii sale, cantand in cor si cetind apostolul, Limba rusa, datorita lecturei sale variate, 0 cu- nostea la perfectie. In aceasta privinfa era incurajat de mama lui. Ea, ca si majoritatea moldovenilor din Ba- sarabia si a fratilor din Regat, nu vedea nici 0 scapa- re de stapanirea farista. Trebuia sa te supui destinului35 fara sa cracnesti. S’a ajuns ca si in familia lui raza- geasca se vorbea mai mult ruseste, ca s'o deprinda cat mai usor viitorii supusi ai imperiului. Rusia era consi- derata de tofi eterna si nezdruncinat In ciuda acestei situatii, se ridica tatal sau Gheor- ghe Murata. Sufletul lui de razag nu-l lasa sa-si_uite originea. El izbutea sa-si procure carti romanesti, pe cari le citea cu nesatiu. Ba a facut incercari sa _scrie chiar poezii in limba materna. Mama viitorului nationalist era contra acestor preo- cupari ale sotului. Astfel tanarul Murafa, a fost pus din cea mai fra- geda copilarie, intr'o grea alternativa fata de conceptii- Je diferite asupra rolului si atitudinei individului in stat. E interesant felul de a fi al elevului S. Murafa. El s'a atagat tatalui si ruga adesea ori pe mama sa-l lase pe batranul moldovean sa scrie in romaneste: ,,fiindca, spunea el, e o limba foarte frumoasa si placuta“. In felul acesta, Murafa a capatat primele lectii de natio- nalism dela parintele sau. « Un alt mijloc minunat de modelarea sufletului ta- narului Murafa a constituit muzica. Familia lui, in frun- te cu tatal, avea predilectie pentru aceasta arta. Parin- tele si cei doi fii ai lui au organizat o orchestra, ce se ocupa cu executarea cantecelor moldovenesti din Co- tiugenii-Mari. . 7 Mai tarziu, S. Murafa a planuit sa organizeze un cor romanesc, in satul natal. Dupa absolvirea scoalei spirituale din Edinet, in 1903, s’a inscris la liceul No. 2 din Kiev, al carei sec- tie clasica, a terminat-o in 1907. In toamna aceluias an, s'a inscris la conservatorul de muzica gi facultatea36 de drept din capitala Ucrainei. Conservatorul La termi- nat la 1910, iar dreptul la 1912. I s'a propus sé ramaie la opera din Kiev, insa sufletul lui romanesc simtea alta chemare, fapt ce-l fa. cu sa respinga oferta. A preferat sa se intoarca in Ba- sarabia, unde se aratase lipsa oamenilor hotardati. Inca depe bancile liceale, S. Murala a inceput ac- tivitatea sa publicistica. A colaborat la ,Viata Basara- biei* si a intrat in legatura cu ,,Viata Romaneasca*, al carei abonat a fost. Aceasta ii prilejuieste sa ia con- tact, prin corespondenta, cu scriitorul M. Sadoveanu. Activitatea nationala a lui S. Murata s’a accentuat in timpul studentiei. La Kiev a cunoscut pe d-l Stefan Ciobanu cu care, in 1909, a infiintat un cerc national \ \al studentilor basarabeni: ,Desteptarea*. »Pamantenia basarabeana“ a urmarit din capul locului, lupta pentru propaganda nationalista, lupta / pentru limba romaneasca,’ Tot greul provenea din lip- “sa de mijloace materiale. Conducatorii cercului s’au pus in legatura cu une- le personalitati culturale din Regat. Profesorul Ion Bianu a trimis o fada de carti, ce a devenit comoara cercului. Datorita insusirilor sale fizice si spirituale, Simeon Murafa s’a situat in prima linie de activitate pentru strangerea randurilor tineresti si mai cu seama pentru procurarea mijloace'or materiale. Prima grija a lui a fost sa-gi complecteze reper- tuarul de cantece moldovenesti. Vara, colinda satele din Basarabia si culegea comori de bucati muzicale populare. La Kiev da concerte, cu plata, in folosul cer- cului studentesc, Pentru a face cunoscuta viata moldo- venilor, Murafa a ridicat 0 casa taraneasca, cu prispe37 imprejurul peretilor si acoperita cu pae (un fel de chiogc), in care se serveau bucate romanesti: mamaliga cu branza de oi, scrob. Venitul era tot in folosul cer- cului, Viata studentilor moldoveni dela Kiev era frumoa- sa si placuta..Cu tofii cautau sa popularizeze ideia constiintei de neam, demna de inaintasii lor. Murafa nu uita fara. Oriunde se atla, el era can- taretul suferintelor moldovenilor. Constiinta, darza de razig subjugat, |-a tinut mereu in miscare. El a fost preocupat si de marirea numarului luptatorilor. Argument de convingere, adesea ori, il constituia cantecul. Cum trecea Nistrul, in Basarabia scumpa, aduna moldovenii lui iubiti si le canta. N’a_ uitat nici Soroca. Astfel, balurile traditionale studentesti din ca- pitala judetului sau natal, in anii 1908—1912, erau desfatate de cantecele lui Murafa. Salile .din Soroca, in special cea a liceului de fete, au rasunat de cante- cul: ,Mugur, mugurel“, precum si de alte cantece mol- dovenesti, Se infelege ca activitatea membrilor_,,Desteptarii* nu putea fi pe placul autoritatilor ruse, care cautau sd contracareze avantul tiferesc. Cand tineretul nostru canta ,,Desteapta-te Romane“, incepeau persecutiile po- litiei, cu intreg lantul de urmari dureroase. Mama lui S. Murafa era foarte ingrijata de acti- vitatea fiului si adesea-ori il implora sé se lepede de aceste preocupdri. Nimic nu-l putea insa opri din calea destinului. Razasul cerea si dovedea tuturor din sat ca nu-i bine sa-si framante limba lor cu ruseasca. Aceasta nu-i ingaduit Moldovenilor. Ei trebue sa vorbeasca limba mamei: ,Moldovenilor nu li se cuvine sa vor- .38 beasca decat in limba lor“, era argumentul categoric¢ al lui Murafa. Cu prilejul comemorarii a 20 ani, d-]."Stefan Cio~ banu a adus informatii inedite cu privire la rolul si ac- tivitatea lui Murafa si Mateevici in pamantenia basa- rabeana. Citém cuvintele academicianului nostru, pen- tru ilustrarea celor spuse mai sus: »Mateevici adolescent, elev al Seminarului, incepe sa scrie in “anul 1906 la primul ziar romanesc din Ba- sarabia; el incearca de a scrie traduceri, nuvele si poe- zii originale. Tar Murafa, pe care |-am cunoscut prima data la Universitatea din Kiev, era cuprins de dragos- tea pentru cantecul romanesc din Basarabia. Urma si conservatorul din Kiev si vara aduna cantece popula-. re din Cotiugenii-Mari; unde-si petrecea vacanta. Se- tatele, pe cari noi studentii le organizam la Kiev, erau adevarate serate de muzica, de cantec national, con- duse de Simion Murafa. In Jn_1909, impreuna cu S. Mu- Tafa si cu_Ciugureanu, am 1m organizat un cerc national »Desteptarea“, care se pune in legatura cu unele cer- curi din vechiul regat“. »Firea de razas darz a lui Murafa, energia lui ine- puizabila, temperamentul lui vioi, fac din el centrul se- zatoarelor noastre*.') Totul parea ca-l favoriza pe Murafa in lupta uria- ga ce se angajeaza. Cu cat piedicele erau mai mari,cu atat darzenia lui era mai neinfricata. Mai citam cateva pasagii dintr'un alt articol despre acest nesovaitor nationalist: »Bietul Simeon Murafa!... Pare ca-l vad frumos la — 1 1) Stefan Ciebanu: ,Viaja Basarabiei", No 1358 din 14 Septembrig 1937,39 chip si zdravan la trup; cu musteata rasucita si cam incrucigsat de un ochiu, dar aceasta, in loc sa-i Strice, li dadea un fel de farmec deosebit, »Totdeauna voios si vesel. Avea o voce placuta, calda gsi catifelata de bariton, Si ce frumos canta el »Cucusorul* si ,Mugur, mu- gurel*. Era un nationalist infocat. Nu incurca nationa- lismul cu ideile politice. Roman sa fii si sa tii cu Ro- méanii!... Incolo nu-i pasa din ‘ce ceata politica faci parte. Daca ti-era dor de o petrecanie romaneasca, n’a- veai decat sa-l poftesti la o zemugoara de gaina cu mamaligufa si niste placintele fripte in tigae sau o in- vartita bine coapta, apoi data cu smantana si innédu- sita, stii.. colea, ca la mama acasa! lar ca udatura un vinigor gustos si nu prea tare de al nostru, basara- bean... s'apoi sa te tii tu—cantece romanesti!.. Si de dor si de jale, si de veselie. ') Descrierea Jui Murafa, de Géatre Gh. Madan, e su- ficienta pentru a pricepe dece d-l Stefan Ciobanu spu- ne ca, Murafa, la Kiev, era ,centrul sezdtoarelor noastre“, Activitatea cercului era foarte variata si temerara. Membrii lui faureau planuri marefe de trezirea constiin- fei poporului nostru. Indrazneala lor nu cunostea mar- gini. Ei mergeau pana acolo ca trimiteau telegrame de protest Dumei tusesti impotriva prigoanei Moldoveni- lor. Ziarele de stanga ii sustineau, publicand articole, in care cereau limba nationala in scoala. Cu tofii pricepeau ca basarabenii duc lipsa publi- catiilor lor. Deaceea gandul lor era sa se intoarca cat mai repede in fara, spre a scoate o revista romaneasca- »Visam sa venim cu tofii in Basarabia, sa punem Dela noi din Basarabia” de Gheorghe Madan, pag. 124Je ] la cale scoaterea unei reviste romanesti*.') Activitatea cercului ,Desteptarea* a continuat si dupa terminarea studiilor intemeetorilor lui. Generatia mai tanara, avand in frunte pe fratii Vlad si Grigorie Cazacliu, Decusara, Efrem Dumbrava, Vladimir Bogos, etc. au fost urmasii lor. ® Astfel se explica dece Kievul, la izbucnirea revo- lutiei ruse, a fost unul dintre centrele mai active ale miscarii nationale. De acolo a venit la Chisinau dele- gatia studentilor, formata din luptatorii Vlad Cazacliu si Vlad. Bogos si au cerut, fara inconjur, unirea Basa- rabiei cu Patria Muma. a ‘* Realizarile de ordin material’ ale popoarelor sunt framantate si pregatite mai intai pe calea_spiritualita- tii. Acest lucru 0 datoreaza omenirea_personalitatilor, deschizatoare de drumuri. Vizionari acestia agita idei, in scris, la inceput pentru un cere restrans si apoi ele se propaga, se inradacineaza si devin patrimoniul nea- _ mului intreg. Provincia noastra a inscris, in cartea vremurilor de -sbucium, pagini frumoase in aceasta privintaé. Ele au esit la suprafafa la 1906, grupandu-se in jurul Jui Ga- | vrilita si infiintand primul ziar romanesc ,Basarabia“, ziar scos din indemnul si sprijinul material al lui Con- stantin Stere. Au urmat publicatiunile: ,Moldoveanul* , la 14 Ianuarie 1907 si ,Viata Basarabiei* la 22 Apri- lie 1907. Anul 1913 a marcat, pe ogorul scrisului ro- manesc, un progres urias. In luna Aprilie a aparut »Glasul Basarabiei“, redactat de Constantinescu, iar in wul 1V, No. 1358 din 14 Sept. 1937,41 Mai 1913 visul tineretului studios dela Kiev se_reali- zeaza. D-] Pan. Halippa cu N. Alexandri gsi S. Murata, *) au scos in luna Mai primul numar din ,Cuvant Mol- dovenesc". Acestei publicatiuni i-a fost dat sa traiasca si sa vada idealurile infaptuite. Manuitorii slovei_ mol- dovenesti ai ziarului si-au pus in gand- sa serveasca nevoile poporului, sa ,multumeasca foamea sufleteasca* si ,sa oglindeasca intreaga viata si toate nevoile Basa- rabiei*. D-l Pan. Halippa, in cuvantul introductiv la primul numar al revistei, scria: ,Socotim Cuvantul Mol- dovenesc tiparit drept unul din cele mai bune mijloace pentru desteptarea moldoveni'or. din Basarabia, cari zac in intunericul nestiintei_si de aceia. nu ravnim dela cititori un alt nume decat acela de slujitori ai cuvan- tului moldovenesce tiparit*.?) Mare curaj national au avut intemeetorii ziarului. Interesele superioare le-au impus gi ei au ajuns exe- cutantii de seama ai comandamentelor neamului. »Timpurile -erau foarte grele si multa credinta, barbatie si abnegatie au trebuit sa aiba muncitorii aceia umili pe ogorul unitatii nationale, care staruiau in jurul micilor reviste, carti si propagande ascunse, in speranta invierii*, scrie P. Cazacu in opera sa documentata: Moldova dintre Nistru-si Prut*. Multumita d-lui Victor Mateevici, care a bine voit a ne pune la dispozitie 2 scrisori, una a lui Al. Ma- teevici si a doua a d-lui Stefan Ciobanu, adresate lui S. Murata, in_preajma aparitiei revistei_ ,Cuvant Mol- }) Stefan Ciobanu: .Cultura Romineasch ta Basarabia sub stépdnirea rusk", pag 307-308, P. Cazacut, Moldova dintre Nistru gi Prut* (1812 - 1918) pag. 170 si urm. Pant. Halippa: ,Amintiri despre S, Murala”, .Viafa Basarabiei' No. 12 esul 1933, Pes ai ) Pant. Halippa: In slujba scrisului romAnese din Basarabia* dia +Viata Basarabiei* No, 2~ 3, 1939, pag. 14. N42 dovenesc*, se va vedea bucuria lor nemarginita la re~ alizarea visului lor tineresc din Kiev. * Prima scrisoare a lui Alexe Mateevici, datata 5/IV 1913, a fost trimisa dela Academia Teologica din Kiev, anul III. Este scrisa pe 0 carte postala si expediata avocatului stagiar S. Murafa din C| Tata continutul scrisoarei: »Draga frate ! Ce tAceti si nu-mi scrieti nimic? Sunt dornic sa stiu tot ce se atinge de voi si de lucrul nostru. Am cetit cd schim- bati numele revistei. Scrietimi despre toate; nu pot si nu vreau sa fiu in nestiinga. Tertati cé scriu pe scu te ocupat. Degraba yoi fi aga de bun frate Si s4i scriu lui din pricina unei vaj tofi fmpreund cu Berechet. Al vostru frate, Alexie Mateevici*. Scrisoarea e scrisa, dealtfel ca si celelalte, cu li- tere latine si e din timpul pe cand se punea la cale aparitia revistei. Se vede, deci, ca toti erau in curent cu preparativele pentru aparitia ei. La 10 Aprilie 1913, tot din Kiev, Alexie Matee- vici scrie ]ui S. Murafa o scrisoare mai lunga in care isi arata bucuria fata de aparitia ,,Glasului Basarabiei* | a lui Constantinescu gsi isi da parerea in legatura cu numirea revistei. Pe el il entuziasmeaza starea lucru- tilor nationale din Basarabia. El. vede ,semne de_vii- tor bun si rodnic*. Dam continutul scrisoarei, din care se desprinde atitudinea poetului fafa de sfortarile na- tionale ale prietenilor sai din Chisinau: «Draga frate ! Multumesc pentru rdspunsul repede, ce |-am primit ieri, Suntem foarte bucurogi—eu gi Berechet—gAndindu-ne la sta~ fiind intors la Kiev, sunt foar- er, atunci v4 scriu pe lung. Fii ioane, scrie-mi adresa lui Ciobanu, vreau ice trebi. VA sdrutém perea lucrurilor noastre nationale, din Basarabia, ce arata seni- ne de viitor bun si rodnic. Dear da numai Dumnezeu, ca semnele acestea sA creascd din scdnteiuse gsi stelufe mititele intr’o flacdra mare-mare, ca aceasta flacdra s4 ajungd ,Sfan- tal Soare* al basarabenilor nostri, adevaratul soare al lumi- al dreptafii. Fie, ca intr’acest Paste, Hristos cu adeva- rat sa invie pentru neamul nostru cel ,rdstignit pe cruce*, cu adevarat si pentru totdeauna. Aga imi doreste inima. Dela dorinti trecem la randueala zilei. Gazeta lui Constantinescu— m’a bagat intr’o mirare bucuroasd. De unde s’a luat? Cu ce mijloace se scoate. Par’cé nu auzisem nimic de ea, find la Chisinau. Foarte as dori s4 stiu am&nuntele. De ce stii, scrie- nile, trimitandu-ne si numdrul aparut. Berechet vrea s4 scrie despre ea o corespondenté in ,Neamul Romdnesc* al d-lui prof. N. lorga, precum gi despre lucrul nostru. Numele nou al revistei noastre mi-a plicut [i mai scurt si mai_potrivit. Berechet fagdduegte si scrie ceva, de va avea vreme. lar eu n’o am. Sunt ocupat cu scrierea tezei semestriale si cu ale- gerea tezei de licentd, pentru anul viitor. Vreau sd scriu de- spre ,Elementele religioase i poezia moldoveneasca popu- lara*—gi de aceea team intrebat de Ciobanu. Vreau sé-i scriu sd-mi trimita carticelele sale despre Maica Domnului, Precum gi cai romanesti folositoare pentru aceasta tezd. Va vrea sau ba? Teas ruga si pe Mata sa-i scrii ca s&-mi dea tot ajutorul trebuincios in acest lucru, chiar si cu sfatu- rile despre metoda lucrarii si despre literatura trebuincioasé in alte limbi. Cum ii numele lui parintesc? Asemenea fii bun gi-mi comunica jadresa exacté a lui Pelivan ca sA-i scriu gi lui. Cat pentru traducerile mele poetice, apoi neavand acum Putinté sa fac traduceri noua, pun la dispozitia D-Voastre cele din ,Luminatorul*. Cat veti putea, tipariti. Vara voi fi slobod si voi lucra din rasputeri. Salutari gi sérutari dlui Halippa si tuturor [fratilor de lupta. /Nadajduesc la raspuns tot aga de repede. Al. Mateevici.*fey 3 eae lye 18 lis Se a ib 4 Snape. Mi var ih WEG Sh ven AF an Lott have fa fe- te 6, erccher ewnt ds aetTor hin fr rad. te Jeet de nun Our niu, be dered athe Le crecdes hin tee Tam To gy aT blag mm. Tefele Prone A meal Mee Fragment din scrisoarea lui Mateevici din 1913. Publicam scrisoarea adresaté lui Simeon Murafa, _de catre d-I Stefan Ciobanu din orasul Jitomir (Rusia), unde d-sa era profesor de liceu. Scrisoarea poarta data de 27 Mai 1913. »Mult iubite frate Simioane! Am primit scrisoarea ta si un exemplar al numarului intdi al doritei reviste »Cuvant Moldovenesc*. Aceastd oca- zie mi-a facut toarte multé bucurie: astézi e sArbatoarea noa- stra, sarbatoarea neamului nostru, acel lipsit de cultura na- tional, de hrand spiritual. Sa dea Dumnezeu pe tereoul acela pe care afi inceput a lucra, sé creascd un frumos ro- ditor pom. Lipsit de fara iubita, de neamul nostru, intre stre- ini, lipsit teupeste eu cu toat inima, cu toate cugetirile sunt cu voi. VA trimit o calduroasa, o sincera salutare. Impreju- rarile m’au facut ca sé pierd Basarabia, dar ya veni vremea45 de voi fi tntre voi. Am cetit indata articolul tau,—mi-a plicut foarte; chiar cuprinsul intregului numar e foarte bine alcdtuit. Mai multa poezie si nuvele ale marilor scriitori romani, mai mult din, istoria noastra, din poezia poporului—aceasta va prinde gus- tul moldovenilor catre cultura noastra Ceva voi scri si eu, dar acuma nu stiu ce. Am nigte poezii culese din gura poporului nostru (proverbe, condcarii, iertaciuni), dar s’ar cuveni s& scriu la ele un articol; la aceasta nu-mi ajunge material. Am niste cdrticele (Lovinescu) asupra vietii si activitd- tii lui Grigorie Alexandrescu. Poate voi scrie un articol scurt. De voi pleca la Paris (pnd acuma nu-mi dau pasaport in legdtura cu aceea ce ti-am scris), pe la 15 lunie voi veni la Chisinau. Tot am in g4nd sa stau pe langa universitate, ocu- pandu-ma cu filologia romana, dar ar trebui s& ma mai ocup cu limbile romane (franceza, latina si alte). Cu acest scop ag pleca peste hotar. De nu-mi vor da pagaport, iti voi scrie cand voi veni la Chigindu. Multa inchindciune redactiei ,Cu- vantului Moldovenesc*. Goloues, LE want baltiutte facts ea tur frcat tritoarca ta fe einugler OF uid raclk juede @ aorta: rauclte, Ont mally Ueweto” fecagte ocak ula fa. - cut foarte taolti fusurce: agtikt © eerhitoeren wading Peihitoarncs weawunlse reriy toy, Lipa ole ecbtint uatiouald ee Araut ppinitualt $4 cme Burueren pe Toteul wee Care af Cucefut a Aucra fe Ftreludy, ee rapeste, eg 7 tanta Educa, tae Toate gece: nile Put ou vei. lle met 0 Chl reek, © Muse e Pe Etore fupe/n rere Fragment din scrisoarea d-lui Ciobanu din 1913.46 D-1 Stefan Ciobanu ii scrie dupa aparitia primului numar al ,Cuvantului Moldovenesc“. E si el incantat de felul cum se prezinta si lauda ‘articolul lui S, Mu- tafa: ,Cine-s Moldovenii*. Inainte de a se alatura colaboratorilor dela ,Cu- vantul Moldovenesc“, Murafa s'a inscris la Academia Agricola din Moscova, unde a frecventat cursurile, din Septembrie pana la sarbitoarea Nasterei Domnului din 1912, Sosind acasa, a fost rugat sa se inroleze la re- dactarea revistei, proectata inca de cand era unul din- tre cei mai activi membri ai cercului studentesc ,Des- teptarea“ din Kiev. Nu s’a Jasat mult invitat si, parasind studiile agri- Cole, s’'a devotat, cu tot entuziasmul tineresc, ideii de tedesteptarea neamului. Tuturor acelora, cari se mirau de hotardrea luata, le raspundea: »Trebue sa-mi slujesc Basarabia si nu pot renun- ta la datoria de a lupta pentru ea.“ Pana in ultimele clipe ale vietii sale, Murata si-a inchinat munca pentru renasterea nationala a bunilor Sai moldoveni, cufundati in ignoranta, creiata de fata- litatea istorica nedreapta. A luptat cu toate greutatile materiale personale, Precum si cu cele ale nouei publicatiuni. Pentru a-si castiga existenta, s’a inscris ca avocat stagiar in ba- roul din Chisinau. Relatam imprejurarile in cari s’a_ facut angajarea lui S. Murafa la ,Cuvantul Moldovenesc*, aga dupa cum sunt descrise de catre d-l Pan. Halippa.') Revederea intre S. Murafa si d-l Halippa s’a facut ') -Amintiri despre Simeon Murafa* In .Viaja Basarabiei*, No. 12, 8 Decembrie 1938.47 in biroul lui Nicolai Moghileanschi, care intentiona sa tipareasca_, Almanahul_ Basarabiei* pentru 1914. In acest scop a anuntat un concurs pentru o schitaé isto- ticé a Moldovei dintre Prut si Nistru. Amandoi s’au intalnit drept concurenti, iar d-1 Pan. Halippa a_ esit invingator. Simeon Murafa nu s'a suparat, ci dimpotriva a re- Cunoscut ca el nu se poate compara cu d-l Halippa, care a studiat la universitatea din las pe cand el a Studiat singur, fara scoala romaneasca. Deaceea s'a in- chinat in fata cunostintelor vaste si variate ale birui- torului sau; - In strada, d-] Pan Halippa i-a propus sa se inro- leze la revista ,Cuvantul Moldovenesc“ si ca un fel de compensafie sa-si publice, in coloanele ei, articolul alcatuit. Astiel s'a facut angajamentul lui Simeon Murafa la cea mai insemnata publicafiune romaneasca din Ba- sarabia pana la Unire. Angajarea lui S. Murafa a fost ca o revelatie divi- na pentru revista, ce trebuia sa descatuseze o era noua in Basarabia. Pentru toti s’a deschis un camp larg de activitate. S. Muraia, fiind 0 fire sociabila si entuziasta, a cautat Sa recruteze noui adepti, pe cari i-a ales in toate stra- turile societitii. Astfel, el a inceput sa convinga elevi de scoli secundare si termina cu oameni formati, pe cari, cu mai mare greutate decat pe tineretul scolar, izbutea sa-i aduca pe calea adevarata si buna, Preocuparea gazetareasca il cuceri cu totul, fiind mereu impovarat de lucru, Mama lui Muraia ramanea uimita, in rarele vizite pe care le facea la_Cotiugenii-Mari, de indrazneala fiului sau in lupta pe taramul national. Ea se astepta, in fiecare clipa, ca fiul ei sa fie arestat si trimis in surghiun. Revista o ducea greu din punct de vedere moral si material. Existenta ei nu era de loc. asigurata. In aceste imprejurari grele, S. Murafa a fost unul dintre cei mai insemnati colaboratori. Pe el nu-l descurajau greutatile ce le intampina, ci le biruia pe toate prin perseverenta si voia buna caracteristica. Calitatile per- sonale atagau de el pe cele mai recalcitrante persoane, Cum putea cineva sa-i reziste lui Murafa care, la bucu- tie Si la durere, canta atat de frumos! Deaceia condu- catorii ,Cuvantului Moldovenesc* s'au gandit sa folo~ seasca, pentru adunarea de fonduri, talentul neobosi- ului cantaret, organizand o serata muzicala in folosul — revistei. Incercarea a depasit asteptarile, avand o deplina— izbanda morala si materiala. Astfel, ,Cuvantul Moldo. — venesc*, din Decemvrie 1913, a putut publica, sub tit, lul_,[zbanda cantecului Moldovenesc", aceste randuri; Sara cantecului moldovenesc“, care a avut log in sala Casei Eparhiale la 21 Noemvrie, a izbutit pe deplin. Cantecul moldovenesc, aceasta plazmuire maiastra, a sufletului neamului nostru, a rasunat sus si tare pentru tofi doritorii de a-I asculta si de a se adapa din izvorul limpede al frumosului. Doinele si frunzulj_ tele, cantecele de dor, de amor si de dant, au umplyt marea si:frumoasa incapere a salii si sau incuibat jy inimile ascultatorilor, ce cu sfintenie le primeau Si le alaturau la sulletele lor. ,Suntem incredintati ca inca multa vreme inimije49 ascultatorilor vor tremura cu placere la aducerea amin- te a induiesatoarelor sunete ce se revarsau din gurile cantaretilor nostri—domnigoara Anastasia Dicescu si domnul Simeon Murafa, colaboratorul ,,Cuvantului Mol- dovenesc* si de sub degetele pianistului din Tasi—dom- nul lie Sibianu.') > lata cum stia Simeon Murafa sa imbine frumosul + cu utilul, in slujba miscarii nationale. Puterea lui de fascinare facea sa nasca, in inimile celor din jurul lui, admiratia si atasamentul fata de arta romaneasca. In scurta si sbuciumata lui viata, Simeon Murafa n’a cunoscut decat lupta si cantecul. El a fost canta- retul poeziilor lui Alexie Mateevici. Cu repertuarul bo- gat de cantece, razagul sorocean izbutea sa adune in jurul sau tineri insufletiti de acelag ideal si impreuna cu ei punea la Cale mijloacele de lupta pentru trezirea constiintei_ nationale in mijlocul basarabenilor, Aceasta era taina victoriei lui. O putere magica avea S. Murata si in seris. Fiind © fire vioaie, fi lipsea rabdarea si deprinderea. N’a avut prilejul sa invete de mic limba romana, iar la maturitate ti venea foarte greu sad manuiasca condeiul. Din aceasta cauza s’a marginit sa scrie numai 18 pa- gini in ,Cuvantul Moldovenesc', tratand despre origi- nea moldovenilor. Pentru ca nu fiecare poate avea la indemana Te- vista ,Cuvantul Moldovenesc* cu articolul lui S. Mu- tala: ,Cine-s Moldovenii", credem nimerit a-1 reprodu- ce textual in paginile de fata. Din el se va desprin- de argumentatia tanarului publicist despre necesitatea cunoasterii originei neamului. Totodata. vom putea sa ') wVinta Basarabiei*, anul Vil, No. 12~Decemvrie 1938, pag. 6ne dam seama de nivelul cultural si cunostintele isto- rice ce le poseda. Bine inte! 4 nu putea cunoaste 5 ¢ deajuns istoria neamului; totusi pentru timpurile acelea si mai ales in Basarabia, asemenea cunostinte date la iveala, constituia un act de mare curaj. Merita, deci, ca articolul sa fie citit de catre generatia noastra, care are fericirea sa traiascd in Basarabia, alipita Patriei Mume, bucurandu-se de implinirea visului frumos al lui Murafa si al prietenilor sai. Cine-s Moldovenii (Din istoria neamului) ~Eu cred cé multi cetitori se vor mira, cetind intrebarea aceasta. Dar s& nu va mirati oameni buni! Eu sunt bine in- credintat, cd chiar din acei Moldoveni, care stiu carte bine si au invatdtura mai mare, sunt foarte putini, care s4 poatd raspunde la intrebarea aceasta, adicd cine-s Moldovenii? Putini dintr’Ansii stiu, din ce neam se trag, cine au fost strdmosii lor, prin ce imprejurdri a trecut neamul lor, de a ajuns la starea de astazi Intrebati-l, de pildd, pe un jadan, sau pe un neamt~fiecare dintre dAngii va va réspunde, cai jidan, c&-i neamt si, de vrei, va va spune gi toata istoria neamului lor, pana’n ziua de ast4zi. Dar noi, Moldovenii? Oare stim noi trecutul neamului nostru? $tim noi istoria stra- * mogilor nostri? Nu! Rar, foarte rar, intalnesti vreun moldovean, care stie macar ceva din trecutul neamului siu; dar multi sunt si de acei, cArora le este rugine a se numi Moldoveni, care se lea- pada de neamul lor. La aga stare am ajuns, oameni buai, cé moldoveanul simte rusine, c-i moldovean ! In loc de mandrie~rugine! i oare cum sa intdmplat aceasta? Ce pricini ne-au adus la aga stare? Cred cA multe sunt pricinele aceste, dar cea mai mare, mi se pare, este lipsa stiintei trecutului nostru, care aduce deé gostea de neam gi chiar mandria, cé e9ti o rimuric’ a ste}51 rului batran, rotat si frumos, precum este neamul latin sau rimlean, din care ne tragem gi noi moldovenii. Avand in ve" dere folosul stiintei trecutului nostru, am gasit de cuviinta in c&rticelele ,Cuvantului Moldovenesc” si povestesc cu incetul istoria neamului nostru, lamurind din capul locului, de unde se trage nesmul Moldovenesc, cum ei a crescut si s’a latit de a ajuns la starea de ast4zi, dupa veacuri de lupta si de suferinti. Voiu povesti apoi grozavele cumpene, prin care a trecut neamul nostru gi din care el a iesit biruitor, pastran- du-si limba parintilor, obiceiurile strdmosilor, legea crestina si pamantul strabunilor, adic& ceiace este mai scump, ce este mai sfant pentru fiecare natie din lume, si mai ales pentru Moldoveni—fiii pamantului. Ramane insa, tnainte de a ince- pe povestirea istoriei neamului nostru, s4 spun cateva cuvin- te despre aceia, ce este istoria gi ce folos ea poate sd ne a- duca. Cuvantul ,istorie" inseamna povestirea faptelor trecute, ce au fost in vremea de demult, cdnd noi incd nu eram, gi despre care fapte noi stim numai idin gura batrdnilor, sau din insemnarile facute de dineva pe vremurile acelea. Istoria se ingrijeste s4 lamureascd faptele trecutului cu asta tot- odata il invafé pe om sa traiascd mai cu chibzuinté. Mintea owului pricepe, c& tot ce se face pe pdmént, are pricini, are isvor, dar foarte putini din oameni stiu pricinele gi izvoarele adevarate ale faptelor trecute. Si necunoscdnd, din ce se tra+ ge cutare si cutare fapta in viatd, omul nu stie sa se fereas- ca de faptele rele si primejdioase gi sa. se toloseascad de faptele prielnice in viata lui sufleteascd sau trupeasca. Si aceasta numai pricina aceia, cé omul nu ¢tie trecutul, care adeseori poate sa-i deie povete sit pilde de viata buna si vredpicd. Acelas folos il aduce istorié si unui popor intreg. Prin cunoasterea cat mai temeinicd a trecutului—poporul ca- pata credinfé nestrdmutatd tn vrednicia neamului, din care se trage si nddejdea in vremuri mai bune pentru sine in vitor... Cunoscdnd de amAnuntitul viata trecuté a strdmosi- Jor, poporul va scoate de aici tndemn pentru traiul lui de miine. Cunoscind fnsugirile strdmosilor, oamenii 'de astdzi pot s& le urmeze pe cele bune gi si se lepede de cele rele.¥ Ga Si facdnd asa, poporul poate sa-si croiascd o soartd mai fru- moasd, mai vrednicd, mai usoard, dect aceia, in care se ga- seste astazi, iar in viitor va ajunge la o stare care are tot dreptul, ca un popor vrednic, voinic si cuminte. Si statul acesta de a invata trecutul neamului nostru nil dau multi cameni fnvatati si cuminti. Unul dintre dangii, bundoara, ve- stitul istoric al neamului romanesc Mihail Kogalniceanu, spu- ne: »sd ne tinem mai ales de cele trecute, sd ne tinem de obiceiurile stramogesti, si ne tinem de iba si de istoria noastrd; istoria neamului, mai ales sd ne fie cartea de cdpe- tenie * Cred, c& acei din Moldoveni, care vor avea dragoste si dorinta sa asculte si s4 invete macar oleacd din viata stra- mosilor nostri, n’ar fi nemultumiti s4 asculte povestirea scur- tA, ce voiu face eu. Mai bine sd stie moldoveanul istoria lui macar pe scurt, decat si n’o stie de loc. Neamul nostru ‘in zilele de astazi locuieste o intindere de pamant, care este de 7-8 ori mai mare decdt intreaga Ba- sarabia. Hotarele pamAntului, locuit de neamul nostru, sunt: Dunarea, Tisa si Nistru,~ape care curg in Marea Neagra. Sunt Moldoveni si peste Dundre si peste Nistru, dar mai putini. Numérul neamului nostru se ridicd pand la vreo 15 milioane de suflete, din care un milion si jumétate, sau si mai bine, traiesc in Basarabia. Marimea numérului acestuia ni-l vom putea inchipui din cuvintele unui preot din Bucovi- na: ,dacd ne-am prinde cu totii intr’o hora mare moldove- neascd, mana la mand, cum se obignuieste la o hori mare si ne-am fnchipui c& pe pamantul acesta n’ar fi ape si muni, ci ne-am putea intinde in hora dupa placul inimei noastre, ar trebui s4 cdlatoresti fara incetare 11 zile si 11 nopti cu tre- nul (poezdu) fulger roatd tn jurul acestei hore, pentru ca sé-i poti da de capat; unui calare¢ de trunte i-ar trebui sa fuga cu calul sdu neincetat timp de 26 sdptimani, pnd ce va ajunge iar acolo in capatul horei, de unde s’a pornit; ‘iar un soldat voinic ar trebui s& tot mearga, fird a poposi, cu pas mascat ostdgesc, tocmai un an de zile, pand ce va {nconjura hora moldoveneascé! Dar nu intreg neamul nostru trdieste53 sub aceiasi ocdrmuire. Unii din Rom4ni sunt supusii impara- tului Austro-Ungariei, cum sunt cei din Transilvania, Banat, Crisana, Maramures, Bucovina si Istria, altii traiesc in Ma- cedonia si Albania~tari foste turcesti pand azi, iar noi, Moldovenii din Basarabia, suntem supusii credinciosi ai. Ma- riei Sale Imperiale, Imparatului iatregei Rusii, Nicolai Ale- xandrovici al Doilea. $i numai acei din Moldova, Muntenia, Oltenia si Dobrogea sunt neatarnati si alcdtuesc tara lor, Ro- mania. Din povestirea istoriei neamului nostru vom afla_pri- cinele si imprejurarile, care au adus neamul nostru la impar- firea aceasta intre pomenitele stapaniri. Dar despre asta in numerele viitoare ale ,Cuvantului ‘Moldovenesc*. S. Murafa. »Cuvantul Moldovenese” No. 1, Mai 1913, Numai dupa ce a aratat rostul si importanta cu- noasterii istoriei nationale, S. Murafa trece la lamurirea originei neamului romanesc. Inaintea cetitorilor,,el face sa treacd intregul pro- ces istoric ce s’a desfasurat pe teritoriul locuit de nea- mul nostru. Imprejurarile, ce au favorizat alcatuirea, la Sud-Estul european, a neamului daco-roman, sunt scoa- se la iveala. Intreg Evul-Mediu, cu nesfarsitele. sale hoarde barbare gi cu lungul sir de jafuri savarsite de ele, este relatat de autor. Iar la urma se vede cum Neamul nostru iese biruitor si ofelit, ramanand stapa- nitor al-locului stramogesc. »Si romanii raman locului, caci navalitorii erau, ca un potop mare, ce trece, iar Romanii erau acele pietre, care si dupa potop raman. Caci, cum spune poetul: — Romanul in veci nu piere“,lata textul complect al articolului: Cine-s Moldovenii? (Din istoria neamului). Inceputul istoriei neamului nostru se inneacd in intune- ricul veacurilor. Cinci sute de ani fnaintea nasterii lui Hristos pe intin- sele pdmanturi fotre rdurile Nistru, Dundrea si = pa. mAnturi, care astdzi sunt pline de un Popor de neamul no- stru,~locuiau doud popoare salbatice, anume Scitii si Aga- tirsii. Muntii Carpatilor desparteau aceste doud popoare. ce trdiau pand’n muntii Carpatilor, erau un po- por de pastori si duceau o viata neastimparaté, cutreerand cu turmele lor intregul cuprins dela Don, rau ce da in Ma- rea Neagra, pana la Carpati. Obiceiurile lor erau crude, cum sila alte popoare sal- batice. De pilda, daca un Scit in lupté omora pe un dusman al sau, ti bea sdngele, ca sa se intdreascd. Cand muria craiul lor, Scifi, tmpreund cu dansul, ingropau pe cel mai credin- cios dintre slugile lui si pe cea mai iubité a lui temee, - pen- tru cd socoteau, cé si dupd moarte craiul poate si aibaé ne- voe de dansgii. Scitii credeau, ca toate Popoarele din neamul lui Arii, ca sufletul omului este nemuritor. Cu totul alti oameni erau Agatirsii, ce locuiau peste mun- tii Carpatilor, adicd in Transilvania de astazi. Ei erau .age- zati locului, stiau si lucreze viile, aveau stupi cu albine, tradind dupa niste legi, puse in versuri (stihuri), pe care le cAntau, ca si le tie mai bine minte. Mai tarziu, de peste Dunare vin alte doud Ppopoare, care iau inghitit pe cei dintai. Si anume vin Getii, ce se aseazd pe cdmpie, si Dacii, ce prind partile muntoase ale ta- ri, La tnceput Dacii erau supusi Gefilor, dar fiind mai pu- ternici, in scurté vreme fi supun ei pe Gefti si intemeiazd o impardtie, care se numia Dacia. Toate dealurile si munfii cutreerau Dacii cu turmele lor; la largul deschis, la aer curat fugeau Dacii din ingrimadeala targurilor gi dela locurile stramte. :55 Stiau i plugaria, dar le plicea mai mult viaja sloboda si rdsboinicd, Traiul pagnic gi linigtit nu-] iubeau. Viata la dansii n’avea mare pret, Pentrucd o socoteau numaica o tre- cere intunecoasa gi plind de durere cdtrd lumea cealalté, un- de sufletul va duce o viata de veci. Dintr’o astfel de parere despre viata isvora un obiceiu ciudat: cand li se ndstea un copil—Dacii plangeau, insirdnd in bocetele lor toate greutatile gi suferintele viefii pamAntegti, jar la inmormdntari~benchetuiau gi se veseliau impreuné cu toate rudeniile celui mort. Dispretuind viata, Dacii cdutau moartea pe toate caile; la lupta erau voinici, aveau un curaj nemérginit, de care se mirau si alte popoare de pe atunci. Pe marele lor prooroc Zamolxe, care a rdspAndit printre dansii credinta despre ne- murirea sufletului, ei fl cinsteau, ca pe un Domnezeu, i la urma urmei chiar l-au asemanat cu Ghebeleizis, dangii Dumnezeul luminei, vinului si al nemurirei. Poporul se impartia in doua tagme: fruntasi si poporul de rand. Cei dint4i se numeau Tarabosti si purtau pe cap un fes, iar poporul de rand umbla cu capul gol si era numit de Romani~comati, adica pletosi Viata Dacilor era nemestesugitd~o viata de pastori si de plugari. Locuiau in bordeie, fécute din nuiele gi lipite cu lut, sau in case de lemn. Numai cei mai bogati locuiau tn orase zidite de lemn gi chiar din piatra. care era la Portul dacilor nu se deosebia mult de portul f&ranilor nostri de astazi: purtau cdmesi lungi si itari de panza, Femei- le erau tovardse vrednice nu numai acasd, ci si tn viata in- grozitoare a rasboiului. Ele erau mult laudate, atat pentru harnicia lor, cat si pentru credinta lor cétra barbati. Asa era poporul Dacilor. Voinic si viteaz, nepasitor de moarte, el infricoga pe tofi vecinii lui. Insusi_ Romanii (Ramlenii), stipdnitorii lumii de pe atunci, se simfeau cam nelinistiti, vazdnd cum crestea puterea si indrazneala Dacilor, care dela o vreme incepuse a trece Dundrea sia tulbura prin pradaciunile lor imparatia Romei. Si iat cd tncepe un rand de razboaie fntre Daci gi56 Romani, Ja sfarsitul cdrora, Dacii cad biruiti de Romani. Si nici nu se putea sd fie altfel, fiindcd Romanii pe vremea aceasta erau incd fn culmea puterii lor.; Cetatea lor Roma, sau Ramul (dupa cum se scrie in cartile noastre vechi bise- ricesti), avea mai bine de opt sute de ani dela intemeierea ei, iar hotarele imparatiei Romanilor erau asa de larg, cum n’au mai fost dupa aceia niciodatd. Cetatea Roma, infiintata la anul 753 pana la nasterea lui Hristos, stiuse sd-si inte- meieze o imparatie asa de mare gi de bogatd, cum nu mai fusese nici pana la Romani si cum n’a mai fost nici dupa dangii pana in zilele noastre. Aceasta cladire uriagi,~ pe dardmaturile cdreia s’au in- fiintat mai pe urma sute de impdrdfii, ce in mare parte trdiesc inci gi astdzi,—a fost treaba poporului latin, cel mai vestit popor in-lume, despre care s’au scris mii si milioane de cArfi, si se vor mai scrie incd, cAci dela poporul latin toate popoarele au ce a invdta. El era un popor cu- minte, cu inima larg, vointa de fer, rabddtor la suterinti, harnic la munca gi toarte intreprinzdtor in viata obgteasca. In zilele noastre nu-i randuiald in viata obsteascd a popoa- relor, pe care n’ar fi cunoscut-o gi Latinii; mai mult decat atdta: cele mai multe randueli in viata obsteascd de astazi au fost iscodite tocmai de poporul Latin, si dela dansul le-au deprins si alte popoare. Nu mai putin erau minunati Roma- nii in treaba rasboiului. Ei nu se luptau numai de dragul luptei: fiecare lupta a lor trebuia si se sfarseascd cu agoni- siri de pémAnturi gi de supusi noi, pe care sd-i facd s& tote- leagd, cd supusenia romana e mai buna, decat slobozenia lor de mai inainte. Si de aceia Romanii, care erau strasnic cruzi cu cei nesupusi, se purtau bland cu cei plecati sii faceau sd iubeascd stapdnirea noud romana. Cele mai multe din popoarele, biruite de Romani gi ala- turate la imp4rdatia lor, in scurté vreme se lepddau de legea, limba gi obiceiurile lor si deprindeau legea, limba gsi obiceiu- rile Romanilor. Firegte, c& toate aceste insugiri ale Romani- Jor e.au menite s& se strice mai tarziu din pricina prea ma- rilor bogat care se adunase la Roma gi care bogatii ta-57 ceau pe oameni si duca o viata desfranati. Dar pe vremea, de care vorbim, cand Romanii devenise vecini cu Dacii, ei inca tsi pastrau ceva din vrednicia si méaretia veche. De aceia ciocnirea Dacilor cu Romanii nu putea s se sfargeasca in folosul celor dintai; erau ei Dacii voinici si vrednici, dar mai voinici si mai vrednici decat Romanii nu era nimeni. Si apoi Romanii erau prevazatori: ei stiau, cd daca fi las’ pe Daci sd se intareascd bine, apoi aciasta are sd fie rau pen- tru imparatia romana. Asa dar, Romanii vedeau cu ochi rai tntarirea poporu- lui Dac, care cregtea_necontenit, si mai ales cdnd in fruntea tarii Dacilor statea ,leul muntilor* Decebal. Caci Decebal era un domn mare gi, dupd cum ne povestesc scriitorii vre- murilor de pe atunci, era foarte priceput in lucrurile de ras- boiu gi istet la minte. El a stiut si se foloseased de Romani, luand dela dangii toate cunostintele cu privinté la treaba rasboiului. Dar o astfel de intdrire a Dacilor nu le pria Ro- manilor, si de aceia, cand imparatia lor a ajuns pe mana marelui stapanitor Traian; Romanii au inceput o lupta pen- tru supunerea desavargitd a {Ari Dacilor- Rasboaiele, purtate de. imparatul Traian ‘impotriva lui Decebal, au fost la anii 101~102 si 105-106 dupa Hristos. In anul 106 Dacia zdrobiti cade la picioarele marelui Traian si este aldturata la'imparatia Romana. Marele viteaz al Dacilor~ Decepal, cade tnvins de un viteaz gi mai mare al Romanilor~ Traian. In Roma s’au facut praznuiri mari: din toate partile lumii venira anume trimigi pentru felicitarea marelui tmparat. Mai bine de o suté de zile au petrecut Romanii veselindu-se de marea lor izbanda; iar stépdnirea romana porunci sa se inalfe un stalp de marmo- ra, inalt de vreo 7 stdnjeni, ‘tn cinstea lui Traian, pentru a pastra fn veci falnicul nume al biruitorului Daciei. Acest stdlp, numit ,Columna lui Traian“, minuneazd lumea si as tazi in Roma. Cu aldturarea Daciei la impardtia Romana se sfargeste viata veche a farii noastre si incepe o noua viatd, sub dom- nirea Romanilor, care urmeazd dela anul 106 pand la anul58 271 dup& nasterea lui Hristos. In curgerea acestor 165 de ani Dacia veche se preface tntr’o provincie (tara) romana AceastA prefacere se datoreste faptului, cd Traian aseaza in tara biruit’ o ocarmuire romani, lasi aici pentru apdrarea hotarelor oaste multa, aduce multi locuitori romani din toate partile imparatiei Romane gi mai ales din Italia. Odat& cu aceasta, Traian schimba rAnduiala vietii obgtesti tn Dacia du- pa rdnduiala altor provincii a imparatiei sale. RAnduielile ro mane, fiind mai bune, mai lesnicioase pentru viata, in scurtaé vreme tnlocuiesc pe acele ale Dacilor gi acestia de buna voie le deprind, tnvatand chiar gi limba stipAnitorilor lor Romani. Astfel, pe nesimtite, ducdnd o viaté pagnicd gi linigtita, Da- cii, ca bastinasi ai tri, se tnrudesc cu. biruitorii Romani si alcdtuesc un popor nou—Daco-Roman, din care ne tragem si noi, Moldovenii Dacia romana pe vremea Jui Traian se bucura de o viata fericité. Largul cuprins fntre raurile Nistru, Dunarea si Tisa se impodobeste cu targuri si cetd{i, care tmpreund cu niste ridicturi de pamant apird fara de vecinii silbatici. Aceste ridicdturi de pimnt ce numesc »valuri* si unele din ele au fost aga de trainice, cd ramAsitele lor s’au pastrat pana in zilele noastre. Astfel sunt valurile lui Traian din Ba- sarabia: Cel de Sus, incepandu-se langa Bender dela Nistru si sfargindu-se inspre Prut aproape de Leova, si Cel de Jos, tncepandu-se langa coada lacului Cunduc, angi Tatarbunar si sfarsindu-se langa Valea Isacea la Prut. Aceast& viaté buna, pentru care Dacia era numitd Dacia fericit#*, a urmat si dupd moartea lui Traian. In cur- gerea celor 165 ani, cat Dacia sti sub domnia Romanilor, ea intloreste asa de puternic, tncdt atunci cind cu slabirea pu- terei romane, popoarele tinere dela rasdritul. lumii si dela miaz4-noapte a Europei vor porni inspre Roma spre a o prada, aceste popoare nu vor trece cu vederea si Dacia bo- gata, silindu-se mai tnt4i s’o cuprindd pe dansa. Cu toate aceste Dacia este bine aparatd pana la impiratul Aurelian, si numai acest mparat, stramtorat de navalitori din mai multe parti, se vede silit ‘sé [pardseascd Dacia. Aceasta se j 4 po hs De59 int4mpla la anul 271 dupa nagterea lui Hristos. In anul acesta, Imp&ratul Aurelian ridic& oastea romana din Dacia si o trece peste Dundrea, iar tara. este lasata pe mdna veneticilor Goti, care igi iau sarcina de a © apdra de alti navalitori, care veniau buluc din urma. Cu ridicarea castei de cétré Aurelian, Dacia insd nu este parasitd cu to- tul de poporul ei Daco-Roman. Parasesc Daéia, impreund cu oastea romana gi slujbagii, numai bogatasii, care totdeauna Poarta mai mult grija boga- tiilor lor, decat a tari. Poporal dela fara rdmane locului si numai atunci fuge gi el in munti si in paduri, cand navélito- rii vin cu ginduri prea crude: 84 arda, s& prade si sd nimi- ceasca totul. os Dar cine erau acesti navalitori si dece Dacia romana trebuia sd cad cea dintai jertfa la Picioarele lor? Acesti. navalitori se trageau din felurite popoare silba- tice, care, auzind de aurul sir bogatiile Rom.i, se puneau in miscare spre dansa, tndreptandu-se dela miazd-noapte a Eu- ropei si dela rasaritul lumii. In cale spre Roma stralucita si Italia cea dulce, navalitorii acestia numai decdt trebuiau sA treacd si prin Dacia, care era tn drumul lor Cele mai in- semnate dintre aceste navaliri au fost ale Gotilor in ani 271-375; Hunilor 375~435; Gepizilor 453~566; Avarilor 566-799; Bulgarilor in anul 678; Ungurilor 898; Pecenegilor 1057; Cumanilor 1100 si Tatarilor 1241. : Gotii tréesc in partile noastre aproape o suté de ani, dar las urme mai putine, fiindcd Daco-Romanii se feresc de dangii, ascunzindu-se in munti si pdduri. Totusi limba noa- stra de azi pdstreazd cdteva cuvinte de obargie gotica (veche nemfeasca), ceiace dovedeste, cA mi ingeri intre Daco Ro- mani si ei au fost. Pe la anul 375, ins, Gotii cu totul para- Sesc partile noastre, ducdndu-se spre Roma. Dupa dangii vin Hunii, stramogii ungurilor de azi. Fiind mai cruzi, mai silbateci decdt ori gi ce fiard, ei au dnfricosat pe toti, cu ci- ne s’au intdlnit tn cale, In Dacia ei au stat vreo 75 de ani gi pela anul 450 auapucat spre Italia, goniti de o sete noud de ucideri gi stri c&ciuni. Dupa plecarea Hunilor, viata se mai linisteste. Navali- rea Gepizilor n’are nici-o insemnatate pentru poporul nostru Cu totul altceva-trebue sA spunem despre Avari. Acegtia in mersul lor dela rdsdrit i-au impins in partile noastre pe Slavi, un neam din care se trag rusii, lesii, malorusii si alti. Insagi Avarii nu se ageazd in Dacia, ci trec Panonia (Ungaria de astazi), pe care o stipanesc mai bine de 200 de ani, pana ce craiul Francilor, Carol cel Mare, in anul 797 dupa Hristos, le sfarma imparatia. Incat Ava u insemnatatea lor fn istoria neamului nostru prin faptul, cd ne pun tn atingere cu Slavii. Slavii erau un popor bland, neiubitor de rasboaie si se indeletnicea intre altele si cu plugaritul. Goniti de groaza Avarilor, Slavii fug in muntii Carpa- tilor si aici dau de Daco-Romani gi, fiind in atingere multd vreme, se inrudesc cu dangii. Si cdnd navalirile inceteazd, Daco-Romanii gi Slavii se coboaré din munfi la cAmpie si, infiingand sate gi orase, duc o viaté de plugari. Ei deprind unii dela altii obiceiurile si insusirile. Cu vreme slavii_ s’au prefacut in RomAni gi astdzi din inrudirea slavilor a rémas la Romani o parte de cuvinte. Iat& cAteva dintre dansele: plug, grebla, borona, brazda, stog, snop, smantana, a iubi, drag, prost si altele. Dar viata linistita, pe care o incepuse Daco-Roma: slavii, n'a fost prea indelungata, caci pe la anul 678 vin in partile noastre dinspre Volga (un rau mare in Rusia), Bulga- rit, Acestia tréiesc mai ales pela miaza-7i a Basarabiei pana c4nd trec Dunarea, unde se si aseazd pentru totdeauna. Asta se tntdmpld indata dupa nimicirea Avarilor de catre craiul Francilor Carol cel Mare, cici pana atunci, Bulgari erau ei insusi sub stdpanirea Avarilor. Stramutandu se ia Balcani, Bulgari au gasit aici pe Slavi, care pe vremea acea- sta se litesc tocmai pana aici. Si ceeace inainte se intdmpla- se cu Slavii, cand ei s’au atins cu Daco-Romanii, acuma se intampld cu Bulgarii, adicd ei igi uit& limba gi obiceiurile si61 deprind limba si obiceiurile slavone, si astzi ei chiar se nu- mar in randul popoarelor slave, macar ci din capul locului ei sunt mongoli, dupaé cum au fost si Hunii cu Avarii. Insemnitatea Bulgarilor pentru istoria neamului nostru este urmdtoare. Primind limba si obiceiurile slave, Bulgari, mai tarziu, cAnd s’au tatarit si au pus stapdnirea lor gi la miazd-noapte de Dundrea, ne-au dat cunostinfe cu privinta la alcdtuirea vietii obstesti. Incdt cele dintéi mici tari romé- nesti au fost alcdtuite dupa felul farii bulgdregti. Iar si mai tarziu, cénd Bulgari s’au crestinat, primind botezul si slujba bisericeascd dela Slavi, ne-au facut gi pe noi s4 ludm limba slava tn credinta gi bisericd. Si aceasta limb4 slavoneasca bi- Sericeascd a fost mai bine de 700 de ani singura limba, pe care au tatrebuintat-o Romani in bisericd si in scriere, iar limba dreapté a poporului a ramas to nelucrare,—un fapt, care a pricinuit intarzierea cresterii gi imbogatirei limbei ro- mAnesti scrise, Cu toate acestea, limba, slavoneascd, intrebuintaté in slujba bisericeasca, n’a putut sa inldture din graiul norodului nostru o seama de cuvinte cu privinta la lucruri din credinta cregtineasca de obarsie veche latineasca. Cuvintele, ca: Dum- nezeu, cruce, bisericd, lumdnare, rugaciune, botez, impartdse- nie, cununie, mormant si multe altele sunt de obArsie lati- neascd, iar nu slavoneasca, si dovedesc, c& neamul nostru romanesc, din care ne tragem gi noi, $’a cregtinat mult mai inainte decat Bulgari. Cuvintele de obarsie latina dovedesc, c4 neamul nostru a primit crestindtatea incd. pe vremea aceia, cand Dacia era in stransd legdturé cu Romanii, adicd in ce- le dintai veacuri dup nagterea lui lisus Hristos. Afara de barbarii descrisi, peste cAteva sute de ani, in Europa nava- legte alt neam—stranepofii Hunilor- Ungurii, care trec prin Partile de amiazd-zi a Rusiei de astazi (pe la anul 830) si sfardmand tot in calea lor,~se aseaza io. Panonia, pe cursui raului Tisa, aldturea cu’ Romanii din Transilvania (in anul 898) Mai putin salbatici, decat Hunii, Ungurii se apropie de RomAnii din Transilvania si pe nesimfite fi supun, lésdndu-le62 la inceput viata obsteascd neatinsa. Mai tarzid vin incd Pecenegii (in anul 1057) si Cumanii (in anul 1100). Aceste doud popoare nu stau mult pe aici. Pecenegii pleacd in Grecia, unde au fost nimiciti de Alexis Anghel, imp4ratul Constantinopolului, iar Cumanii au fost zatriti de Tatari, care au incheiat siragul ndvalitorilor. Dupa ce au pradat Rusia, Tatarii au venit si in Dacia-Traiand la anul 1241 gi aici au trecut fara in lung gi curmezis, pradand, arzdnd si nimicind totul. Cu toata salbaticia lor, Tatarii ins n’au doborat la pa- mAnt inceputurile de viatd obsteascd, pe care le aveau de-a- cum RomAnii, incat dupa plecarea Tatarilor raman in fiinga cAteva cnezate (jari mi tu un cneaz in frunte), care peste vreo 50 de ani vor fi unite intr’o tara mare romAneasca, Va- lahiaysau Muntenia, Insdsi Tatarii pérdsesc tara pustiita de dAnsii si se agea- zi in Rusia si Cram, de unde destul de des i-au supdrat pe Romani mai tarziu impreund cu Turcii. Navalirile barbarilor asupra Europei au tinut mai. bine de 1000 de ani si in Dacia au fost mai ingrozitoare, mai fio- roase, pentru ca, trumoasa si bogata, ea stdtea in calea lor. Marele poet al Roménilor Vasile Alecsandri, intr’o poe- zie a lui minunata, aga descrie navalirile barbarilor. »laté hoardele avane, lata limbile dugmane De Gepizi si de Bulgari, De Lombarzi gi de Ava Vin gi Hunii, vin si Gof Vin potop, potop cu totii Pe cai iuti, ca randunele, © Fara trae, fara sele, - Cai sireti, ce fug ca vantul, De cutremura p&méntul ! Multi sunt, ca nisipul mari Multi ca ghiarele mustrarii- Intr’un suflet pacatos, Intr’un cuget sdngeros!.."63 Tar alt poet, marele Alecu Russo, in neintrecuta lui »Cantarea Romaniei zice: »VAntul dela miaz-noapte bate cu furie... cerul se tn- tunecd... pamantul se cutremurd... fa patru unghiuri ale lumii se vad fndltandu-se stdlpi de flac invaluifi tn nouri de fum.., se aud harmasarii nechezdnd, turmele mugind, sgomo- tul de care si o larma fogrozitoare de glasuri de tot felul, limbile se amestecd si oamenii nu se mai pot fntelege... pox poarele se grdmadesc gi se indeasd unele peste altele... Abia urma unora de pe pamant s’a ters, altele au ndvalit in lo- cul lor... pare cé ziua de apoi a lumii ar fi sosit.... scragniri de dinti, gemete si tipete de moarte se mai aud... popo: rele dau navalé peste noroade gi oamenii peste oameni pustiirea pasegte inainte si fn urma ei dreptatea std in jat.. legea in sabie, noaptea cu beznele sale a cotropit omenirea... sdngele curge parae;... focul mistueste ce scapa din sabie... si moartea secerd pamantul, intunecimea se indea- sd si mai mult... tot neamul ‘omenesc se framAnta gi se zdrun- cineaza... urgia Domnului... dreptatea dumnezeiascd trece pe pamani Dar dupa cum iute vin acesti silbatici, tot asa si se duc; cum spune acelag poet V. Alecsandri: »Fug Gepizii, fug Bulgari, Si Lombarzii si Avarii Fug potop, potop cu totii, Fog si Hunii, tug si Gotii, Si se duc, se duc, ca vantul, Asurzind fntreg pémantul De-a lor urlete barbare, De-a lor vaiete amare“. Si Roménii ramaa locului, cdci navalitorii erau, ca un Potop mare, ce trece, iar Romdanii erau acele Pietre, care gi dupa: potop raman. Caci, cum spune poetul; ~ Roménul in veci nu pierel intr’adevar, Romanul n’a pierit. Dar toate aceste nd- valiri lau oprit pe loc in cresterea lui, ca popor. $i in vre- me ce alte popoare din apusul Europei, nesuparate de van-64 zolelile salbaticilor, duceau de mult o viata agezata, Romanii trebuiau sa tie piept valurilor nimicitoare ale nvalirilor tngro- zitoare, aduse din rdsdrit. Intarzierea neamului nostru pe ca- lea culturei (stiintei) in mare parte se datoreste tocmai aces- tor grozave intdmplari, de care fi plina istoria neamului no. stru dela pardsirea Daciei Traiane de cdtré Aurelian (in anul 271) pana la intemeierea celor dintai state (ari de sine sta- tdtoare) rom4nesti, adicd istoria a unei mii intregi de ani. Dar pe de alta parte, aceasté soartd nenorocitd a_nea- mului nostru i-a adus gi un bine. Stramogii nostri ascunsi in munti au trebuit s4 ducd o viatdé stransd intre dangii, pur- tndu-se cu turmele lor de vite dintr’o parte in alta ale uria- silor munti si facdnd ca limba, credintele si obiceiurile lor sa fie in toate partile unele gi aceleasi. Si azi, dupice Romanii it din cuibul Carpatilor, ei au in toate farile, locuite de dansii, aceeagi limba si acelas tel de viata, incat Moldovea- nul se intelege bine cu Munteanul, acesta cu Olteanul si cu -Mocanul din Transilvania gi asa mai departe. In sfarsit, traiul neamului nostru in munfi a facut, ca el si nu-gi piarda insusirile, pe care lea cdpatat dela zdmis- litorii neamului nostru, dela Daci si Romani, pdstrand dela cei dintdi—barbatia si taria trupeascd, iar dela cei din urma cumintenia si agerimea minftii. lar cand neamul nostru s’a atins cu Slavii, prin blandetea, cdpatatd dela dangii, sia mai pierdut ceva din asprimea sufletului daco-roman. Astfel neamul Romanesc, din care ne tragem gi noi, Moldovenii din Basarabia, ,vita latiod sddita de Traian pe radacina dac&, devine un neam voinic, cuminte, gi bland*. . In ,Amintiri despre Simeon Murafa* d-l Pan. Ha- lippa, care este cel mai in masura sa vorbeasca de- spre acest nationalist, arata rolul lui Murafa in izban- da scrisului romanesc in Basarabia. Astfel, S. Murafa, nedeprins cu manuirea condeiului, nu mai semna_arti- cole, desi din August 1914 pana in Decemvrie 1915 a fost chiar directorul ,Cuvantului Moldovenesc*. Totusi =65 rolul lui era mare, caci fiind avocat, avea de luptat cu autoritatile care cautau sa suprime revista. In_pri- D-1 Pan. Halippa Unul dintre tntemeetorii ,Cuvantului Moldovenesc* vinta aceasta a dovedit mult curaj si perseverenta si nu odata a salvat ,Cuvantul Moldovenesc* dela moarte, Munca grupului redactional s'a ingreuiat dupa ce, in 1914, revista si-a inceput aparitia de doua ori pe luna, scotandu-se totodata si o gazeta saptamanala, tot cu aceeasi numire. Sarcina lui S. Murafa era sa aleaga material in legatura cu fratii nostri din Romania, Munca era anevoioasa, iar}oboseala si neajunsurile coplesisera pe colaboratori. Din cand in cand, Murafa organiza cate o serbare si cu cantecele lui vrajia ma-. rele numar de ascultatori, Cate odata, S, Murata dispa- rea din Chisinau si, dupa reintoarcerea lui, se afla ca a fost la Portirie Fala,—d-1 Ion Pelivan—sau se ina- poia dela Cotiugenii-Mari, totdeauna incércat cu buna-66 tati: butoiage cu vin, cosuri cu struguri si alte roade ale binecuvantatului pamant sorocean. Tot lui S. Murafa, spune d-l Pan. Halippa, cu pri- lejul unei asemenea calatorii, se datoreste salvarea ma- teriala a ,Cuvantului Moldovenesc*. Murala a izbutit sa atraga de partea gazetei, simpatia si atentia ma- relui filantrop Vasile Stroescu si cu aceasta ,grijile si naduselile“ celor dela revista au incetat. Dupa izbucnirea razboiului mondial, in luna De-* cemvrie 1913, desi era miop, Murafa a staruit sa intre voluntar in detasamentul No. 61 al ,Crucii Rosii*, ajungand subsef al acestai detagament. Firea lui neastamparata il silea ca pe unde trecea, mai ales de pe frontu) roman, sa adune carfi roma- nesti si sa le aduca in Basarabia. Dela redactia »Cu- vantului Moldovenesc* nu pleca nimeni fara carti. Ce- le dintai volume roméanesti dela biblioteca centrala din Chisinau le-a adunat S. Muraia. : D-na P. Mateevici a descris cateva scene din .via- ' ta nafionalistului basarabean pe front. Astfel, din Kiev intreg personalul a plecat in orasul Lubna, unde au fost atasati unui lazaret siberian, care ocupa Jocalul spatio$ al unei scoli. Intro seara s'a dat un concert pentru ranitii din spital. Trupa artistica a fost recruta- ta din personalul spitalului: medici si surori de ca- titate. Dintre cei cari s'au bucurat de succes desavar- sit:a fost S. Murata. D-na Polina Mateevici povesteste ca a fost im- ‘presionata de neobignuita priveliste: in sala de concert, langa scena, culcati in randuri, se aflau o multime de raniti grav, iar la spatele lor, pe scaune sau in pi- cioare, stateau ofiterii si soldatii raniti mai usor.67 Dupa concert, S. Murala a fost inconjurat de nu- merogsi soldati moldoveni, carora le-a cantat mai multe cantece moldovenesti. Atat ascul atorii, cat si cantare- ful erau emotionati pana Ia lacrimi. Pana tarziu au rasunat in acea seara, melodiile triste si duioase ale frumoaselor cantece moldovenesti, executate de S. Murafa, in fata unui grup de soldati moldoveni, cari ascultau cu bucurie si placere nede- scrisa, glasul dulce al unui frate. Din orasul Lubna, detasamentul sanitar a ajuns, dupa 0 calatorie grea, in comuna Karanela-Slobozia, din judetul Hotin. Poposind in sat, S. Murata si cu d-na sau prezentat autoritatilor militare. In timpul me- sei a inceput un bombardament al artileriei inamice, ce a finut vre-o doua ceasuri. S, Muraia a dovedit un calm desavarsit si o rara barbatie in aceste momente grele. 5 In luna Octomvrie 1916, S. Murafa a fost numit sef al unui detagament sanitar al ,Crucii Rosii*, care se afla pe frontul roman. Aici s‘a prilejuit un camp mare de activitate natio- na’a. Intrucat se afla in legatura cu multe personalitati politice de frunte, Murafa punea in discutie chestiunea Basarabiei. Intro seara, pe cand detagamentu' era in apropiere de Falticeni, S. Murafa a plecat calare intro directie necunoscuta. ¥ A revenit dupa cateva ore, foarte bine dispus si vesel. Fiind intrebat care este pricina bucuriei lui, a raspuns: ,fAm fost la cunoscutul scriitor roman, M. Sa- doveanu, care m’a tratat cu mancarea_noastra natio- nala—mamaliga si cu care am avut o conversatie foarte interesanta in chestiunea bagarabeana“, DupaN 08. cum s’a amintit, d-l M. Sadoveanu, la randul sau, in »Orhei si Soroca* a descris, in culori frumoase, aceasta intalnire cu muscalul cu mantaua sura. ,Simion Mu- rafa era omul caruia puteai sa-i dai insarcinari grele si delicate, caci el nu desnadejduia niciodata, chiar da- ca nu putea sa le duca la bun sfargit; el ramanea omul de voe buna, care, dupa un oftat adanc si dupa o doina de jale spusa din toata inima, stia sa intone- ze din nou cantece de veselie sau imnuri de barbatie si slava lui Dumnezeu, pentru tot si pentru toate!') en Pan. Halippa povesteste ca in 1916, aflase | din ziare ca prin Chisinau avea sa treaca Nicolae Fi- lipescu si sd mearga intro importanta misiune diplo- matica la Petersburg. Ambii |-au asteptat la gara ca- teva zile dearandul| D-1 Halippa s’a plictisit si a re- nunfat la ideia initiala. Dar S. Murafa a continuat sa . viziteze gara, pana ce a aflat ca a trecut Nicolae Fi- lipescu, insa n’a putut sa-l vada si sa vorbeasca cu el, caci usa cabinei era inchisa, iar insotitorul vago- nului l-a lamuri! ca Filipescu doarme. Insuccesul acesta nu I-a descurajat pe Murafa, ba din contra, el a con- tinuat lupta cu mai mare indaratnicie. Revolutia rusa din 1905 a fost preludiul celei din 1917. Popoarele sperau intr'un viitor liber. Inceputul lui 1917 e marcat prin descompunerea farismului. Nea- murile subjugate s'au grabit sa ceara autodeterminarea lor nationala. Basarabenii, neajutati de nimeni, s'au fo- losit de invatamintele primei revolutii, care a dat pu- tinfa sa se infiinteze grupul nationalistilor in jurul zia- rului ,Basarabia* si al altor publicatiuni umile. Din 1913, luptatorii nostri s’au grupat in jurul ,Cuvantu- lui Moldovenesc*} care a avut rolul important de pre- 4) Amintiri S. Murafe Vita Besarabiei," No. 12-1938, pag 11,69 gatirea spiritualitatii romanesti din Basarabia. Asttfel, la izbucnirea revolutiei din 1917, redactia ,Cuvantului Moldovenesc a ajuns centrul vietii culturale nationale romanesti. a La 31 Martie 1917, S, Murafa se gaseste printre fondatorii_partidului moldovenese, )al acelui instrument de lupta, izvorit din conceptia clara nationala a inte- meietorilor lui. »Simeon Murafa ghicise parca... Nimerise tocmai in ziua adunarii din valea Oituzul Nu de multa vre- me igi stramutase acolo coloana sanitara purtata prin Bucovina si Galitia. De statura mijlocie, implinit ca un trunchiu de stejar, impunator in infatigarea_exterioara, isi imbogatise graiul curat al satului cu ce este mai bun in cartile romanesti. Are acest cantaret, in vorba unele opriri scurte, ca si cum se pregateste sa cante'! In acele momente de epocala insemnatate pentru neamul nostru, printre primii cari insufletesc si dau caldura, este S, Murata. Constituirea partidului_natio- nal moldovenesc 0 datoram si lui, caci este: Cel din- tdiu in noaptea in care se sbate Romanimea_viscolita de pretutindeni*.*) Noul partid a fost un dar neasteptat, poate de multi nepretuit deajuns, caci el a cautat sa sesizeze reali- tatea noua mai bine decat mulfi alti cu veleitati_ mari de cunoscatori ai aspiratiunilor neamului si angrenaju- lui social. A doua zi, adica la 1 Aprilie, dupa constituirea partidu'ui, i-a fost dat redactiei_,Cuvantului Moldove- nesc“ sa adaposteasca din nou pe_ initiatorii miscarii intre care precumpania si S. Murafa. In cadrul unor }) Romulus Cioflee: .Pe urmele Basarsbiei*, pag. 108, %) Op. cit. pag 10970 desbateri insufletite. s’a procedat la redactarea progra- mei partidului. Majoritatea sustinea’ sa se prevada autonomia Ba- sarabiei; numai Viad Cazacliu, sprijinit, de S. Murafa, cereau unirea. Murafa, cu un arsenal de argumente, isi, sustinea parerile. El spunea ca lupta trebue dusa_ pe “fata si sa fie prevazuta in program. Mai mult: nu va scapa nici-un prilej fara se vorbeasca de necesitatea unirei. Streinii nu-] puteau suferi din cauza aceasta, in- sa nu-i puteau rezista, caci Muraia era un bun orator si ii combatea cu usurinta. Partidul national a staruit pe !anga Zemstva guber- niala sé convoace congresul invatatorilor din satele moldovenesti. Comitetul a !ansat un apel catre dasca- lime, indemnand-o: ,Mergeti in mijlocul faranilor_mol- doveni si le vestiti ca de acu inainte sant slobozi; la- muriti-le ce este slobozenia. Astazi nimeni nu-ne mai impovareaza spinarea si umerii; de azi inainte nimeni nu ne va mai asupri. Santem slobozi de a ne martu- risi necazurile si nevoile; santem slobozi de a cere sa ni se faca si noua dreptate, caci si noi sdntem ceta- teni ai Rusiei si fii ai unui norod slobod, care are aceleasi drepturi ca si celelalte noroade din aceasta tara"). : In aceste cuvinte se vede si influenta lui S. Mu- rafa. La primul congres s'a pus chestiunea nationa- lizarii scoalei si introducerii alfabetului Jatin. S. Mura- fa a salutat congresul in numele armatei 9, cerand cu toata energia scoala moldoveneasca.’) Comitetul partidului national a hotarit sa trimita delegatii sai la toate congresele. Ae d-l Halippa, Ty Scoala Moldovenessct’, lunie 1917, pag 4) P. Cazaeu: -Moldova Nist (h"Peat", 1812-1916, pog 191.71 Buruiana si Vlad Cazacliu sunt trimisi la adunarea ostaseasca, iar !ui Simeon Murafa i-a fost incredintata misiunea ,pentru organizarea ostasilor moldoveni de. pe frontul romanesc*.) In felul acesta, au lucrat la strangerea_legaturilor intre ostasii basarabeni si regateni: S. Murafa, d-nii Grigorie Cazacliu, Ion Buzdugan, Anton Crihan. ‘a lata ce ne povesteste d-na Polina Mateevici despre tolul lui S. Murafa pe frontul roman: ,In timpul revolutiei din 1917, el facea propaganda nationala in- tre soldatii moldoveni din diferite regimente, vorbin- du-le in limba lor materna. Vegsnic in miscare, aduna pretutindeni soldati basarabeni si le dovedia necesita- tea introducerii scolilor romanesti in Basarabia, In tot- deauna, dupa adunari, S. Murafa se pomenea cu liste intregi de semnaturi de adeziune ale ostasilor la ideia Ppropovaduita de el. Toate listele le trimitea d-lui Pan. Halippa la Chisinau, spre a fi pusi conducatorii de a- colo la curent cu progresele miscarii nationale“, Pe front, S. Murafa s'a purtat ca un adevarat erou, fara-nici o teama de moarte. In cele mai grele momen- te, in timpul celui mai strasnic bombardament, pastra calmul gi prezenta de spirit. Cu vocea lui puternica, -nu odata,a salvat viata multor ranifi, cari erau pe ca~ ts le sa fie lasati in parasire de catre sanitarii ingroziti. A luat parte activa la congresul soldatilor moldo- veni din Odessa. Cu ocazia defilarii, ce s'a_ facut pe strazile orasului, S, Murafa era in fruntea coloanei, fal- faind drapelul tricolor“. ¥ Activitatea propagandistica a lui S. Murafa a fost intr'adevar foarte intensa. Nu pierdea _nici-un__prilej, fara sa-l foloseasca spre triumful scopului, ce-l urma- 1) P, Cazacu: Op. cit, pag. 200, : .72 rea cu toata ardoarea. D-1 P. Cazacu arata ca Murafa a vizitat toate uni- tatile de pe frontul roman. Adunarile cu ostasii moldo- veni se ftineau lant. Astfel, la 6 Mai a vizitat divizia lll, in zilele de 7, 8, 9 Mai—divizia IV, iar in ziua de 10 Mai—divizia II-a.') juns la Grozesti, in toiul revolutiei, S. Murafa s'a aratat un neinfricat si neobosit propovaduitor national. In urma invoirei comandantului de a vorbi solda- tilor despre razboiu, el le finu cursuri de istorie si ii jndemna sa ceara scoala moldoveneasca. Imbolnavindu- se de suparare, Murafa zacu pana cand delegatia osta- silor a venit sa-l vesteasca ca au hotarit sa ceara scoala moldoveneasca. Aceasta il facu sa-si revie in- data. Bucuria i-a fost nespus de mare. Chema sofia langa dansul, imbratisa, plangand, pe delegati si a zis: lata, tratii mei primesc scoala romaneasca“. Apoi a inceput sa cante: Dela Nistru pan’la Prut Murgul iarba n’a pascut Si nici apa n'a baut..”). Dupa zile si nopti nedormite, devotatul cauzei na- tionale, seful detasamentului sanitar, a putut instiinta, prin d-l Pan Halippa, partidul national-moldovenesc la Chisinau, urmatoarele; i Noi, ostasii moldoveni depe frontul romanesc, a- dunati pe divizii de d. Murafa, dupa ce am vorbit de- spre nevoile noastre si ale tarii, Va trimitem indemnul nostru pentru lupta pe care ati pornit-o; sa fiti_ incre- dintati ca aici tofi uniti intr'un gand vom sprijini_ pe luptatorii nostri pentru dobandirea sfintelor noastre Canscut ,Meldova dintre Prut 5, Nistra™, 18121918, pag, 208. 4) Steaja Nistrului: .Trei martiri ai Basarabiei* de D. lov73 drepturi sine vom starui ca in Adunarea Intemeietoare sa trimitem oameni vrednici, care ne-or apara dreptu- rile noastre. Duceti lupta inceputa pentru autonomie si pamant, iar noi aici ne-om face datoria pana la sfar- sit, incredintati-ca cu stapanirea noua ni-ti da putinta sa traim fericifi in casa noastra. S. Gh. Murafa*.') Acesta a fost rezultatul muncii vrednicului si mo- destului sorocean, care a luptat fara sa-si_ trambiteze meritele, dar care a izbutit sa aduca pe drumul bun pe acei care au fost lipsiti cu desavarsire de bucuriile soartei. Munca lui a fost ca al gigantului care, cu lo- viturile puternice ale ciocanului, a putut transforma granitul in faina. Aga infaptuesc numai oamenii mari, insufletiti de idei epocale. Si totusi, vai, ce desconsi- derare'a multimei, care nu s’a invrednicit sa stea aici in umbra lui Murata. se Contribufia Iui S. Murara la nationalizarea scoalei | din: Basarabia a fost mare. Astfel, in ziua de 3 [un 5 luandu-se in discutie prezentarea manuscriselor. pentru abecedare si cartile de cetire, dugmanii neamului, sub pretextul ca nu sunt manuscrise, au propus sa se a- mane rezolvirea chestiunei pana la alcatuirea lor. Si de asta data S. Murafa, care nu era omul compromi- surilor pe chéstia nationala, a sustinut cu toata indar- jirea ca nu mai este vreme de pierdut si se impune aducerea manualelor din Romania, Era propunerea cea mai practica, dar si cea mai temerara, pentru vremea Pentru ziua de 6 Iunie s'a anuntat trecerea prin Chisinau a unui detasament de voluntari ardeleni. }) P. Halippa: -Amintici despre Simeon Murafa 2, anul 19: 1 € -Viata Basarabiei* No14 S. Murafa a pus la cale intalnirea frumoasa a_ fratilor de peste munti. In ziua de 5 Iunie, impreuna cu d-ra Autonina Gavrilita si locotenentul Cristea, a pregatit un concert in cinstea luptatorilor ardeleni. Ziua de 6 Iunie va ramane una din rarele sar’ tori nationale, inscrisa in istoria de renastere a bas rabenilor. In piata, din dosul garii din Chisinau, parti- dul national-moldovenesc a facut o primire calda arde- lenilor, prilejuind o inaltatoare manifestatie de bucurie intre fratii-de acelas sange. Tata cum se releva in No. 47 al ,Cuvantului Mol- dovenesc* contributia lui Murafa: ,Fratii transilvaneni erau insiruiti frumos in dosul garii, sub ascultarea co- mandantilor. Ascultau cuvantarile Moldovenilor si du- pa tiece cuvantare, horul lor canta un cantec. Si can- tau asa de frumos ca ochii Moldovenilor s’au_umezit de lacrimi. I-a hiritisit cel dintai d-1 S. Murafa, ca ofi- ter si le-a daruit din partea Moldovenilor un steag transilvanean, care e tot ca steagul moldovenesc: rosu, galben si albastru. Le-a spus sa-l duca la izbaénda si sA nu se opreasca pana ce n’au dat slobozenie tuturor Romanilor din Ungaria*... V. Herta le-a daruit, in numele societatii culturale, © icoana. Ardelenii au mai fost salutati de catre d-l Stefan Ciobanu, in numele partidului national; de d-l Ion Co- dreanu, in numele soldatilor moldoveni.si de Vl. Ca- zacliu, in numele studentilor moldoveni. Dupa cum vedem, S. Murafa s'a situat, cu acest prilej, alaturi de inaintasii lui: Stolnicul Constantin Can- tacuzino, Dimitrie Cantemir, Nicolai Balcescu, cari au15 susfinut unitatea neamului nostru. Murafa, daruind tri- colorul basarabenilor pentru Alba-lulia, a profetizat u- nirea tuturor Romanilor. ‘ La 12 lunie s'a pus la cale, in casa Ini V. Herta, sub presedintia lui Gore, reinvierea societatii culturale moldovenesti din 1905.') Comitetul, nou format, numa- ra printre membrii sai si pe S. Murafa. Ba, fiind unul din putinii cari aveau legaturi cu Moldova veche, Mu- rafa a fost desemnat sa procure si 0 tipogratie. Astfel, ,tot Simeon Murafa a fost insarcinatul ,So-| cietatii Moldovenesti_ din Chisinau‘, care a adus, in| vara anului 1917, tipografia romaneasca a lui Letcae aoe din Husi. Aceasta tipografie era menita sa tipareasca | in romaneste primele carti pentru gcolile primare basa- rabene nationalizate*.?) La 8 Septembrie se deschide tipografia romaneas- ca la Chisinau si se scoate prima revista »Scoala Mol- doveneasca“ care a esit in 8 numere, fiind tiparita, de la No. 2, cu litere latine. Alaturi de problema nationalizarii scoalei primare din Basarabia, asupra careia vom reveni, lumea era preocupata de problema agrara. : Nedreptatile facute moldovenilor, prin acumularea de mosii intinse in mainile proprietarilor trebuiau in- laturate. Chestiunea aceasta nu putea sd-i lase. indife- renti pe luptatorii nostri. Ei au cautat s’o. rezolve_ in folosul, poporului, Se forma, sub presedintia lui Gore, un comitet din care faceau parte S. Murata, Vlad. Cazacliu, etc. D-l Pan Halippa era secretar, 5 4 }) P. Caxacur Moldova dintre Prut si Nistra", 1812~1918, © 3: Ealpper Aust decors Satan Murata’, .Viata Basarabiei” No,16 Au urmat discutii aprinse, al caror rezultat final a constituit-o legea agrara din Basarabia. Problema cea mai de seama, la care S. Murafa si-a dat partea sa de contributie insemnata, a fost cea a nationalizarii scoalei. Ea s'a pus imediat dupa revo- lutia rusa si formarea partidului national moldovenesc. ~~ Congresele invafatorilor din Basarabia, din 11 Ap- rilie si 25 Maiu, au pus pietrele de temelie scoalei na- tionale. Desi mentalitatea politica tarista a fost inlatu- / rata, totusi n’a fost usor ca in Basarabia sa se impue totdeauna punctul de vedere national. Se gaseau si SJ | printre invatatorii moldoveni elemente netrebnice, cari \. \eredeati ca nu este nevoe sa invete limba materna. an In fundamentala deosebire de acestia, S. Murata a dus o lupta apriga pentru nationalizarea scolii. Ela pus chestiunea in sdnul partidului moldovenesc gsi a cerut cursuri pentru invafatorii moldoveni. y~ In sfarsit, in urma sfortarilor comune s'a_izbutit /sa se deschida cursurile la 18 Tunie. Evenimentul a- cesta a fost salutat si de multi dusmani ai neamului— ca de pilda Buciuscan,—cari, dorind inpotmolirea lor, | s’au ridicat contra istoriei si literaturei romane. | Toti acesti dugmani, vrand sa puna piedici cursu- rilor, au cerut scurtarea lor si inlaturarea examenelor, _ deci transformarea cursurilor intr'un simplu divertisment. D-1 Pan Halippa aminteste ca hotarirea Adunarei | Generale a invatatorilor, din sala Zemstvei Gubernia- \ le, de a se da haina latina cartilor scolare din Basa- ‘rabia, se datoreste cuvantarii inflacarate a lui S. Mura- | fa, care a propus de a se pune chestiunea la vot, iar ~ in procesul verbal sa se treacd numele celor cari vor _vota contra. :77 Atacurile dusmanilor nu se margineau numai_ in adunarile generale, ci erau organizate sistematic, in- cercand a se da lovituri si in comisia scolara, in zilele de 4 gi 14 Iuliey Dar si aci sau aratat neputincioase fata de convingerea sincera si impetuozitatea cuvan- tului lui S..Murafa care, cu argumente temeinice, i-a combatut, izbutind sa obtina votul pentru urmatoarele propuneri: »In nici un sat moldovenesc nu se va mai putea face predarea in ruseste“. »Hotararea aceasta neasteptata, spune d-l Romu- . lus Cioflec, dar atat de incordata in spiritul ideilor re- volutionare, incat impotriva ei nu se poate protesta, face sa amuteasca pe provocatori*.') S. Murafa a mers si mai departe: ,Destul cu ru- seasca!—a incheiat el. lar dacd nu s'or gasi invatatori deajuns.sa vrea examen, om inchide scolile pe un an de zile. Am avut zeci de ani o scoala care n’a adus nici un folos pentru norod. Ce are sa fie de-om mai astepta un an scoala noastra*.?) Lupta continua in afara comisiei scolare. Astfel, ‘inf ziua de 17 Julie, grupul de vre-o 50 invatatori, adunati, in sala eparhiala, scot in numele invatatorimei, 0 rezo-) lutie, contra examenelor si cer inchiderea imediata a). cursurilor, . { A fost o consternare generala printre adevaratii nationalisti, Spiritele eraw aga de invrajbite, .incat re- calcitrantii au cerut are: ea lectori'or romani. ~ Parea ca punctul cag ligat in comisia gscolara, in < ‘urma propunerii lui S. Murafa, era pierdut pentru tot- 1) Romulus Ciofles: .Pe urmele Basarabiei, pag. 183. *) Op. cit, pag. 184 ’a} deauna. Comisia scolara, convocata in pripa, a fost pu- sa in mare incurcétura de catre un grup de 16 fnva- fatori rusi si bulgari, cari au cerut sa aiba dreptul la votul deliberativ in comisie. Zadarnic s’a facut apel la ideile revolutiei ruse ca sa se inceteze cu contracararea unei opere juste pen- tru toate neamurile vastului imperiu rus. Presedintele comisiei, Herta, vazand ca nu_ poate face nimica, a hotarit transformarea sedintei intr'o in- trunire publica, spre a feri comisia scolara de capitu- Jare. Adunarea s’a tinut in sala mare a Zemstvei, dela 8 seara pana la 2'/, dupa miezul noptii. S’au perindat o multime de oratori, cari s’au silit sa impuna rezolutia lor din sala eparhiala. Presedinte- le Herta a ajuns pana la epuizare gi terminandu-si ar- gumentele a zis: ,Nu stiu ce sa va mai spun, ar tre- bui sa plang ca un copil*. ~~ Totusi, fata de atmosfera ce se creiase in sala, provocatorii au cedat, in chestia duratei cursurilor, dar au continuat sa se opuna cu indarjire hotaririi comi- siei scolare ca in fiecare sat moldovenesc sa se inve- te numai romaneste. In tumultul acesta, S. Murafa nemai_ putand rabda, a cerut cuvantul gsi, cu vocea tremuranda de indignare si emotie, intrerupt de provocatori, a propus: ,Scolile din satele moldovenesti, ai caror invatatori n’au avut ocazia sa urmeze cursurile de limba romaneasca, sa nu se deschida pana ce invafatorii nu vor urma_ cur surile de toamna. Leafa sa li se plateasca totusi me gi lor li se va putea da cursuri si examene. + »Poporul acesta—adaose Murafa dupa propunere— care a platit pana acum ca sa i sé facd rau ‘cu o' lim-79 ba straina, va putea plati acum, pe cdteva luni, invatatori ca sa nu i se mai faci rau‘.') Vorbele lui Murafa si-au avut, pentru a doua oara, efectul salvator. Dugmanii au fost dezarmati si au ce- dat. In acest fel contribuia S$. Murafa la victoria scoa- lei romanesti in Basarabia. Activitatea lui S. Murafa nu s’a marginit numai la aceasta. El a cautat sa lamureascé lucrurile si pe calea scrisului. Asa dupa cum in numarul 1 al »Cuvantului Moldovenesc* el a scris ,Cine-s Moldovenif “, a cau- tat si de data aceasta sa lamureasca chestiunea, publi- cand in No. 46 din 1917, articolul: »Despre limba in- vafamantului din scoala moldoveneasca si mai ales despre literile (buchile) limbii noastre*, » Vom reproduce, textual, acest articol spre a ilustra mai bine problema nationalizarii scoalei.?) Pespre limba invajamA4ntului din scoala mol- doveneasc& si mai ales despre Iiterile (buchi- le) imbii noastre. In randurile gazetei ,Cuvant Moldovenesc* de multe ori s'a spus despre aceea, ce fel de scoald ne trebueste noua, Moldovenilor. Fiecare om numai in limba lui, cunoscuta’ si inteleas’, are cum sd fnvete ceva, sd-si destepte mintea, s4 capete cunostinte trebuitoare Am scris adeseori. Ne pare, ci cetitorii nostri daca nu-gi dadeau bine seama despre treaba scoalei inainte vreme, acu- ma infeleg lucrurile tn felul acela, cum am cris de atdtea ori. Si este aproape de mintea omului ca, dacd vorbeste tn casa o limba, invafatura poti so faci numai intr’insa. Numai stdpanirea veche, care a fost dugmané chiar gi pentru Rusi a putut atét amar de vreme, de o sutd si mai bine de ani de cdnd traim-cu Rusii, si ne rapeascd dreptu- rile noastre sfinte de a vorbi si a avea limba noastré precum 2) Romulus Cioflee: Pe urmele Basarabie\* pag. 188, *) Reprodus din rev. ,Seoala Moldeveneasci”, No. 2—4, pag. 40640880 4m scoala, aga si in bisericd, in judecaté si la ocdrmuire. ‘Aga a facut ea si cu alte popoare—cu Legii, cu Ucrainenii, cu Gruzinii si cu alti. Acum noi avem cuvdntul Stdpanirii vremelnice, c4 noi ca neam deosebit, avem tot dreptul la gcolile noastre moldo- venesti, la biserici, judecdtorii a noastre si asa mai departe. Va s& zicé, acuma despre dreptul nostru vorba este de prisos; toate drepturile le avem! Dela noi se cere numai sa fim vrednici de aceste drepturi. Cafiva pasi in privinta aceasta, in treaba scoalei, s’au gi facut Zemstva dela Chisinau lucreaza, si cu ajutorul Dom- nului, chiar de cu toamna credem cd vom avea scoli_ moldo- venesti pentru copiii nostri. Unii din dusmanii nostri sau cei nepriceputi. spun, cA daca noi Moldovenii, vom avea scolile noastre, atunci copiii nostri vor sti numai moldoveneste, iar ruseste nu. Asta nui adevarat! Dimpotriva. Cand copilul s’a mai desvali la minte, s’a mai coace prin invatatura in limba lui, atunci cu mult mai usor a deprinde si limba ruseascé gi altele. Aga se face in toata lumea, asa si noi vom face! Doar Rusul nu invata copiii lui in scoala lui in limba moldoveneasc4, sau in cea jidoveascd, sau in cea nemfeasca? Dece dar noi stricdm mintea copiilor nostri? Ar fi o mare nedreptate. Dar despre limba si scoala nu mai lungim vorba. Trea- ba-i lAmurita: fiecare popor trebue si-si aiba gi scoala lui! In rdndurile de mai jos am de gind s& va mai « spun, cetitorilor, despre aceea: cu ce litere, cu ce buchi s4 scriem noi limba noastra ‘Ar prea zadarnicd intrebarea aceasta. Fiecare limb isi are si buchile, literile ei, Si asa si este. Dar se gasesc la ‘noi nigte prea-prea invatati, prea-prea pricepufi care ne spun, cd limba moldoveneascd putem vorbi, iar de scris si scriem cu buchile rusesti. Sa stiti, dragilor cetitori, cd limba noastré moldove- neascd (romAneasca) ca gi cea latineascd, frantuzeascd gi ita- lieneasc&, are buchile, literile ei cele latine. Ele sunt mai ugoa-St re si mai putine ~numai 24, pe cind azbuca ruseascé 35 de buchi. Aceste limbi fiind toate dintr’o rddacina au gi aceleasi semne, litere. Este un lucru netnteles, cum s& ni se ceard sd scriem limba noastra cu litere strdine: cu cele ruses! cele nemtesti, jidovesti? Acesti buni prieteni (s4 ne fereasca Dumnezeu de dan- sii) ne spun asa: .Cum, aproape de cinci ani tipariti gazeta »Cuvant Moldovenese gi alte carticele cu buchi rusesti, iar in scoala vreti cele moldovenesti, cele latine? Apoi s4 va spun de ce vrem. Oare am avut noi drep- tul sub st&panirea veche si invatim limba noastrad gi sd scriem cu literile noastre? Nu! Dar nevoe am avut s& spu- nem poporului nostru cuvant de mangdere, cuvdnt moldove nesc?—Da, si mare nevoia! $i noi, cei dela gazeta, am folo- sit toate chipurile s spunem, si scrim, s& tiparim cuvantul nostru moldovenesc. Singura csle, care am avut-o, au fost buchile rusesti. Ne-am-folosit de aceea, ca baetii_ moldoveni care au fost pe la scolile rusesti, au invatat macar buchile ru- sesti. Si am facut o mare siluire asupra limbii. O tiparim inca si azi cu litere strdine. Dar numai aga s’a putut. Ne-am folo- sit acum de miljocul acesta, pentru cA numai pe el lam avut. Dar acuma in scoli n’avem nevoe de buchile rusesti pentru limba noagstra. Acuma copiii nostri vor incepe invafitura in imba noastra gi vor scri-o cu literile noastre. Jar cand vor ajunge la cea ruseascd, vor invata si pe dansa cu buchile ei, Oare ce ar spune Rusul, daca copilul lui ar incepe a invafa limba ruseascd cu buchile noastre moldovenesti, sau cu cele jidovesti, sau cu cele armenesti? N’ar striga in gura mare despre nedreptatea aceasta? Ar striga, si ar avea drep- tate. Ei, apoi noi suntem mai prosti, mai_nemernici? Sa in- vatdm limba noastra cu litere straine? Nu, niciodata! Destul ! Avand toate drepturile, ca un neam deosebit, la alca- tuirea vietii noastre noud, trebue sd fim tn stare s& facem Pentru noi toate cele trebuitoare. Chiar din toamaa ce vine vom avea scolile noastre, unde copii nostri vor invéja in limba noastra. Se intelege ca gi literile limbii trebue si tie sau cu82 ale noastre, cele latine. Asa trebue sa fie! Sa ne ajute Dum- nezeu fn munca mare a luminarii norodului nostru pentru fericirea lui in viitor!* ig i Iata cum, datoritd unei actiuni concentrice a lup- tatorilor nostri si in buna parte contributiei lui S. Mu- rata, s’a isbutit sa se deschida in 1917, cursuri de lim- ba romana, iar scoala primara sa devina izvorul nese- cat al luminii datatoare de viata pentru norodul orop- sit din Basarabia. Provincia noastra, odata cu revenirea ei la Patria Muma, isi urmeaza calea, jalonata de catre fiii ei cei mai alesi. Cinste lor! Pronia cereasca ‘a vroit ca S. Murafa sa nu vada realizate visurile sale, caci o intamplare tragica a facut sa fie omorft, impreuna cu prietenul de lupta Andrei Hodorogea. i D-1 Grigorie Cazacliu, actualul Rezident Regal ne-a povestit o scena petrecuta cu cateva zile inainte de moartea lui S. Murafa, Pe la inceputul lunei August, ofiferii Regimentului 2 rosiori din Iasi, au facut 0 masa in cinstea d-lui Gri- gorie Cazacliu, care era pe atunci seful garii Iasi si impreuna cu S. Murafa aveau delegatia partidului na- tional sa actioneze pentru scopurile partidului. Masa s'a dat in cazarmele Regimentului. E dela sine inteles ca la aceasta sarbatorire se afla si S. Murafa. Printre invitati erau cantareti din toate provinciile romanesti. Colonelul i-a pus pe toti sa cante. Ultimul, vadit emotionat si cu mult suflet, a intonat S. Murafa cantecul ,Mugur, mugurel*. A fost cel din urma cantec de lebada. Tot atunci a cantat,.83 spre admiratia ascultatorilor, si alte bucati culese de el, ca: »Frunza verde clocotici, Plin ii codru de voinici.« La fel, marturiseste d-1 Grigorie Cazacliu, a pro- dus un efect foarte mare cantecul favorit al lui Murafa: »Dela Nistru pan'la Prut, Murgul iarba n'a pascut Si nici apa n'a baut.« Nu mult dupa aceasta, Murafa a_ vizitat Cotiuge- nii-Mari, iar consatenii lui l-au ales judecator de pace. In satul sau natal isi pierdu ochelarii si trebui sa plece la Odesa, pentru a-si procura o alta pereche si pentru a-si scoate gi actele dela »Crucea Rosie“. In loc sa plece deadreptul la Odesa, Murafa s'a abatut pela Chisinau, pentru a-si vedea prietenii. A tre- cut pela redactia ,Cuvantului Moldovenese“, iar la 19 August a participat la sedinta Comisiunei gscolare. Andrei Hodorogea a invitat pe toti_ membrii co- misiunei si pe lectorii cursurilor, pentru Duminica 20 August, la via sa, actuala vie a lui Capitonopulos, Abia au gustat din rodal viei, cand se napusti inauntru o grupa de soldati care incepu sa ameninte paznicul. Hodorogea le esi in cale, insa acestia se re- pezira cu armele spre el, strigand_,,Austriacule*, Simeon Murafa, curajos din fire gi saritor pentru dreptate, a alergat spre soldati, incercand sa-i linisteas- ca. A fost deajuns sa-l vada in uniforma de ofiter ca soldatii sa strige: ,Jos burjui*. Zadarnica era incerca- rea de a-i potoli. Un gradat, fara arma, striga: ,trage*. Murata a dat cativa pasi indarat, oprindu-se la un co- ‘sar. Deodata clocoti o detunatura si Murafa, strapuns84 de glont in partea de jos a abdomenului, se prabusi la pamant. Domnisoara Gavrilita si Hodorogea s’au apropiat pentru a-l pansa. Simeon Murafa (CF 20 August 1917) »Acesta este acela, care umbla pela noi cu auto- ‘mobilul si steagul romanesc“, a strigat unul dintre soldati. Indata au inceput sa curga loviturile de paturi de arma gsi de baioneta si Hodorogea cézu gi el in ‘lacul propriului sau sange. Prietenii au adus vestea groaznicei intamplari la Chisinau, de unde a plecat un automobil dupa victime. Nu se stie, insa, cine a adus cadavrele la morga spi- talului. Astfel au fost rapusi doi dintre; cei mai aprigi85 luptatori pentru cauza nationala. Jertfa lor constitue o stralucita dovada de afirmare a romanismului in Ba- sarabia. Aceasta afirmare s’a facut in acele clipe, cand nici cei mai mari barbati de stat nu se gandeau ca aceasta ar fi cu putinta. Andrei Hodorogea CF 20 August 1917) D-I Gh. Pantea') reda, in privinta aceasta, 0 con- vorbire cu Tache Ionescu: »Discutia a avut loc in Iulie 1917 la Tasi. Tache | Ionescu m’a primit foarte bucuros. Lam povestit pen- tru ce luptém. Observand la mana mea stanga o pant glica cu tricolor romanesc, mi-a spus urmatoarele: pe mine ma bucura tricolorul pe care vad ca-l porti, insa {} :Relal erganixafiilor militare meldovenesti tm actul Unisii Basara- biei* 1932, Ni:86 trebue sa-ti spun ca nu cred ca purtandu-l gi fiind in acelas timp ofiter in armata rusa servesti cauza_ ro- maneasca in Basarabia; iar drept sa-{i spun, noua ro- manilor poate chiar ne faceti rau in aceste impreju- rari, fiindca rusii vor crede ca aceasta este opera noa- stra a romanilor. Noi trebue sa ne finem cinstit de alianta noastra cu ei, nimica sa nu ne impiedice de a avea.Ardealul si Bucuvina, iar sirul istoric in care se desfasoara evenimentele este inca de asa natura, incat voi basarabenii trebue sa ramaneti deocamdata acolo unde sunteti*. : Parerea aceasta a fost spusa, in 1920, de Tache ‘Tonescu si in Camera Deputatilor. Inmormantarea lui Simeon Murafa si a lui Hodo- rogea s’a facut la Chisinau. Cu aceasta dureroasa oca- zie, prietenul lui Murafa, invafatorul Porfirie Fala, a finut o cuvantare, redata in ,,Cuvantul Moldovenesc* No. 76, din 29 August 1917, al carui continut este ur- matorul: Cuv4ntarea restité de Porfirie Fala la morm&n- tul lul S. Murafa 51 A. Hodorogea. »Dragii si nenorocitii mei moldoveni! Scumpa noastré farigoard e mdnoasa gi frumoasd, dar nenorocoasa; si ce tolos, cA te nagti frumos, dac& nu te nasti norocos. Din veac in veac ‘sdrmanii stramosi ai nogtri au fost ciupiti, calcati, ucigi si ni- -miciti de varvai eacurilor. La urma tuturor ne-a mai sa- zut, mai bine de o sutd de ani, pe capul nostru fdrizmul ru- sesc, care ne-a adus la cea mai jalnicd stare. Turcul, fiind stip4n, ne lua vitele si indeobste se atinea la averea noastra, dar tarizmul rusesc ne-a luat nu numai trupul dar gi sufletul; ‘si dupa toate acestea starea intelepciunei norodului moldovan ‘azi e cea mai proasté Inicé; incdt moldovenii inva- tati, binevoitorii norodului su, numai pot da de capatul tre-. bilor si nu-i pot aduce pe moldoveni la cunostinta adevarata a lucrurilor.Dar primind slobozeniile mult asteptate noi moldovenii, impreuna cu toate noroadele Rusiei ne-am bucurat foarte, si am socotit, c4 aici e capatul vegnicului nenoroc al nostru Ins4 am gresit cAci ne-a picat bucuria in scarba ; caci oamenii nemoldoveni locuitori cu noi in Basarabia, ne puse Piedici la orice pas, dar si acestea, ca depringi a suferi ne- voi, le punem la talpi Sa ridic& alt& groaznicd nevoe asupra neamului moldo- venesc, si anume: puhoaiele salbatice de soldati dezertori, fu- siti dela datoria lor de om, de ostas. Aflandu-se in Basarabia, ei se apucd de siluit, de furat si chiar de ucis oameni. -La 20 August salbaticia si rdutatea acestor soldati a facut varf: au fost ucisi ta via inginerului Hodorogea, langé Chisindu, avocatul Simeon Murafa si stapaoul viei. Si au ucis salbaticii pe cine? Pe un ofiter din otriadul sanitar, ce le-a legat orecand rénile; pe un om al norodului — un socia- list de frunte; pe un om care toata viata sa tdndra si-a jer- tvit-o pentru luminarea poporului indeobste si a moldovanu- lui mai temei; pe un om ce va rémane pururea in amintirea moldovenilor, pe un om, numele ciruia, noi moldovenii astizi la o aga mare nenorocire moldoveneasca, nu-] putem spune fard cea mai adAncd jale: Ani de zile a lucrat pentru noi moldovenii bunul gi scumpul nostru moldovan Simeon Mu- rafa si totdeauna marturisea dela inima, cd toatd viata se va lucra pentru nenorocitul nostru popor moldovens si asta: salbaticii si varvarii s4 ne stiargd pe neasteptate din rdnduri pe cel intdiu om al nostru, ~ floarea neamului nostru. Oare noi, moldovenii, s4 fim morti, s& fim orbi, sé nu bagam in\seama fapta aciasta! Nu, dragii mei frati moldo- veni, — nu: 0 paguba ca aciast& trebue scrisA cu sdnge in inimele noastre si tn mintile noastre. Moartea acestor douad flori ale neamului moldovenesc, ca domnii Murafa si Hodo- rogea ne trezeste pe noi din visdri dulci la viata amard de toate zilele, si ne spune, cd noi gi fn Rusia slobodd sdntem iti si de jale. Si ne paste gandul : ce va fi, cand potopul de acesti rai va trece peste nenorocita noastré Basarabie dup& razboiu la88 retragere ? Eu socot cé dacd nu ne vom gandi noi toti moldovenii impreuna gsi nu vom lua masurile cuvenite, apoi din partea noastra poate sé rémdie niste cdmpuri pline de cenusa si de oase moldovenesti. Frati moldoveni, rog s4 bagati in sam aceste cdteva cuvinte ale mele, gi cat mai degraba s4 ne unim tofi la un loc, pentru a ne gandi la groaza ce ne asteapta. Si la urma, fratilor, zic: Dumnezeu s8-i erte pe raposatii Simeon Murafa si Andrei si si-le fie ugoara farna, precum ei s-au silit a ne usura viata noud moldovenilor* Ca omagiu pentru’ cei cari au fost. Murafa si Ho- dorogea, comitetul! Gubernial din 7 Septembrie 1917 a cinstit memoria’ lor. Cu aceasta oc ‘a scos in relief personalitatile lor, s’a aratat cum s'a produs moartea lor tragica si s’au luat hotariri despre felu! cum trebue sa fie pomenita ,pentru vesnicie amintirea acestor doi buni moldoveni*. S'a hotarit ca in amintirea acestor martiri, cari au luptat pentru nationalizarea scoalei, sa se dea numele lor primului liceu ce se va infiinta. In mahalaua, unde s'a petrecut nelegiuirea, s'a hotarit sa se deschida o scoala primara care sa poarte numele lor si in care sa se invete moldoveneste. Comitetul gubernial a mai luat si alte hotariri pen- tru strangerea de fonduri si deschiderea de scoli na- tionale in Basarabia. Astfel: ,In legatura cu aceasta comitetul gubernial a mai hotarit sa se indrepte catre toate agezamanturile din fara gi catre tofi*locuitorii sa jertveasca sume banesti pentru deschiderea de coli nationale. In chemarea pomenita trebue sa se spue, ca in vremurile aceste de dusmanie intre oameni si no- roade si de intunecime, care domneste in fara noastra89 —luminarea norodului prin scoli nationale este cea din- tai treaba“ '), 3 In acelag numar al ,Cuvantului Moldovenesc“ s'a deschis 0 lista de subscriptie pentru adunarea fonduri- lor necesare ridicarii unui monument lui Murata. Se noteaza donatii dela diferite persoane, in suma de 133 tuble 20 cop. ,,Cuvantul Moldovenese* din 14 Sept. are adunate, tot in acelas scop, 170 ruble 70 cop. S'a izbutit sa se faca 0 placa comemorativa, giun grilaj destul de frumos, langa soborul din Chisinau, cu chipurile lui S. Murafa, Al Matpevici si Andrei Ho- dorogea. Soroca n’a ramas nici ea nepasiitoare fata de me- moria unuia din cei mai mari fii ai sai. In cinstea ’ lui Murata s'a organizat 0 biblioteca si s'a intemeiat, la liceul ,A. D. Xenopol“, societatea culturala Simeon Murafa*. Aceste manifestari de recunostinta au fost repede uitate. Grijile de toate zilele au facut sa fie stersi din minte acesti di luptatori, cari au tisipit atata sutlet si energie in slujba neamului. Ba, de multe ori, sclavii materialismului, intovaragit de egoismul individual, ga- siau prilej de zeflemea pentru acei cari indrazneau sa aminteasca despre luptatorii basarabeni., Se cauta chiar sa se nesocotiasca dportul lor pentru triumful cauzei nationale. In felul acesta se intelege ca daca se amin- tea candva numele fui S. Murafa, aceasta se facea cu totul palid si lipsit de interesul cuvenit, Totusi valorile adevarate si eroii mari strabat ca lumina Puternica ne- gura timpurilor, iar societatea ajunge sa se inchine icoanei si memoriéi lor, A *) .Cavimtul Moldovenesc" No. 82, 12 Septembrie 1917,In 1936, cand constituit cdminul orasanesc din Soroca, numele It imeon Murafa a fost inscris pe frontispiciul acestei institutii culturale, ca o marturie vrednica pentru generatiile de mai tarziu. In consiliul judefean, cel care semneaza aceste pa- gini,a staruit pentru ridicarea unui bust lui S. Murafa. Spre cinstea consilierilor, s'a aprobat o subventie de 20.000 lei ca fond de baza pentru ridicarea monumen- tului. Sfatul caminului orasenesc s’a constituit in comi- tet de ridicarea bustului, cooptand ca presedinti de onoare pe d-nii Pan. Halippa si Grigorie Cazacliu. Caminul judetean a imbratisat si el cu caldura a- ceasta initiativa Jaudabila si a facut apel la caminele culturale satesti, Ja diferite institutii din judet si la ca- minele judetene din Basarabia,. sa_sprijine materiali- ceste aceasta opera de educatie nationala in randurile populatiei. Multe camine satesti si alte cateva aseza- minte au si trimis colectele si contributia lor. Astfel pana in prezent, prin caminul cultural jude- fean ,Emanoil Gavrilita* s’aadunat suma de 38076 lei, Ea provine dela: Banca Basarabiei 2000 lei, cami- nul cultural Tatarusii-Noi 195 lei, caminul cultural Barnova 100 lei, caminul cultural Capresti 800 lei, ca- minul cultural Climauti-Sus 530 lei, caminul cultural Rublenita 74 lei, caminul cultural Cogernita 224 lei, ca- ~ minul cultural Cremenciuc 150 lei, caminul cultural Na- slaveea 100 lei, [ancu Ivcer Capresti 2000 lei, David Magarici Floresti 500 lei, caminul cultural »Stefan cel Mare“ Dangeni 591 lei, caminul cultural Rediu-Ceres- novet 500 lei, caminul cultural Lunga 100 lei, caminul cult. Tarnova, 1120 lei, Reviz. scolar 114 lei, Pr. Var- tosu 725 lei, Federala Bancilor Pop. Floresti 10000 lei, eM ete Ae tia Se Sa a1 Primaria Izvoarele 120 lei, caminul cultural Vartejeni- sat 100 lei, P. Vataman 3800 lei, lista No. 59, cam. cult. Se- virova 140 lei, Asociatia profesorilor secundari Soroca 2000 lei, Inspectoratul scolar judefean 2138 lei, cami- nul cultural Egoreni 50 lei, Serviciul sanitar judetean 2138 lei, caminul cultural Floresti 865 lei, Primaria comunei Vorancau 138 lei, caminul cultural Nicolaesti 188 lei, Tinutul Nistru 3852 lei, caminul cultural Otaci 740 lei, caminul cultural Mandac 174 lei, Notariatul Drochia 178 lei, Pretura Nadusita 38 lei, caminul cul- tural Popesti 300 lei, d-1 Sedletchi, scoala Drochia ga- ra 647 lei, d-l Ciornea, caminul cultural Sauca 32 lei, caminul cultural Dubna 153 lei, In afara de aceasta,’ corpul didactic secundar si primar din Soroca, dela venitul unui bal, a_repartizat suma de 9909 lei. Caminul orasenesc aduna si el fon- duri prin liste de subscriptie. In prezent, bustul lui Simeon Murafa, executat in conditiuni bune de catre sculptorul si prietenul raposa- tului, d-l Plamadeala, se poate vedea in hollul liceului »A. D. Xenopol*. D-1 Pan, Halippa, la adunarea Comitetului Regio- nalei din Basarabia a Fundatiei Culturale Regale _,Prin- cipele Carol“, din 30 Octombrie 1938, facand un apel calduros catre Treprezentantii culturali din intreaga Ba- sarabie, a spus intre altele: wIdeia fericita a comitetu- lui din Soroca, trebue imbratisata de lumea tTomdneas- ca din intreaga Basarabie, caci Simeon Murafa n'a fost numai al Sorocii. Nadejduim ca initiativa sorocenilor va fi incorona- ta de succes si neuitatul Simeon Murafa va trona pe una din strazile Sorocii cu figura lui puternica gsi che-92 matoare la viata si la lupta pentru adevar, dreptate si frumos*. Din cele insirate cu privire la activitatea si rolul lui Simeon Murafa, noi sorocenii speram sa ne facem intreaga datorie. In sufletele noastre de romani vibrea- za recunostinta fata de el. Noi impartasim in intregime gandurile marelui manuitor de slova Mihail Sadoveanu, care, vizitand casa parinteasca a lui Murafa la Cotiu- genii-Mari, zice: »Furtuna se deslantuise, Basarabia se eliberase aga cum imi vorbise si dorea el in noaptea aceia de toam- na; roadele straduintelor lui de fiecare clipa in zbuciu- matul an al revolutiei esiau la lumina; el nu mai era printre noi, se odihnea intru Domnul in tintirimul de- Ja Chisinau, supt un cer stralucit si intrun pamant slobod. Icoana prietenului mort imi aparea si acuma iarasi, mai vie, in casa copilariei lui, langa melancolicii lui batrani. Mi se reintoarse in suflet si in amintire solul care umbla in nopti de toamna pe drumurilé Moldovei, in mijlocul unei osti straine, visand si pre- gatind viata noua pentru Basarabia. Il simteam in mine; caci el e dintre aceia care se jintorc din vegnicie si nu ne mai parasesc niciodata*.') Sufletul bun, infelegator si. patriot al sorocenilor- va starui ca icoana scumpa a lui Simeon Murafa sa fie imortalizata in bronz, spre a servi urmasilor ca pilda mareata si indemn a jertifirei de sine gi a dragostei de Patrie. 1) Mibail Sadeveanu: ,Orhei si Soroea", pag. 68-69. Ceelustin Frdfiman (1870—1927)95 Tustin Fratiman ac (1870—1997) Un grup de fosti elevi ai marelui nationalist soro- cean lustin Fratiman s‘a hotarit. sa evoace memoria profesorului lor. Acest lucru il considera ca o datorie sfanta a lor, fata de acela care s‘a ridicat intru apara- rea drepturilor noastre de viata, atunci cand momente- le nu erau deajuns de coapte si nici sufletele pregatite. De aceea, nu-i de mirare, ca Iustin Fratiman a ajuns sa fie considerat, de catre contimporanii sai, drept iluzio- nist si straniu. Manat de vocea constiintei, el a mers fara sovaire, pe calea ce si-a trasat-o. Cu ajutorul ta- lentului si sprijinit_de o Pregatire culturala superioara, a putut despica stancile din cale si, prin crapaturile, astlel formate, sa strecoare tot ce a avut mai bun si mai frumos. 5 Rolul meu va consta in a sintetiza si redacta a- mintirile adunate ‘dela colegi. O fac, cu toata dragostea, caci lustin Fratiman a fost omul de curaj, care a tre- cut peste orice considerente de ordin Personal, pentru desmortirea si luminarea’ celora cari, datorita impreju- rarilor, au ramas lipsiti de binefacerile unei culturi na- tionale. lustin Fratiman s'a nascut in Cuhure$tii-de-Sus, la 1 Iunie 1870._E fi i Stefan Fratiman, un fel de erudit in mese cunoscéind greaca, ro- | mand si slavona. Familia lui se trage din Calinestii Moldovei. Rastrabunelul lui Tustin Fratiman s’a instalat } i: Cee96 preot la Cuhurestii-de-Jos, dar ramanand vaduv, s'a ca- lugarit la manastirea Husi, unde a luat cu sine gi pe fiul sau Costache, bunelul lui Iustin Fratiman, pregatindu-l constiincios pentru dascalie. Prin meritele deosebite, pe care le-a dovedit Costache la biserica Sf. Neculai din Cuhurestii-de-Jos, a ajuns preot, continuand cu a- siduitate contactul cultural cu Moldova. Astfel, tatal lui [ustin Fratiman, Stefan, a fost crescut si el in dra- gostea de neam, pe care a stiut s'o transmita copiilor sai. In felul acesta, Iustin si cu frafii sai, din cea mai frageda copilarie, au fost patrunsi de sentimentul uni- | tatii nationale, care le-a_ servit drept stea calauzitoare in tot cursul vietii lor. De mic copil, lustin a fost pregatit in familie de e fratele tru, preot, A fost o fire studioasa, cu o mare putere de asimilare intelectuala. Dupa obi- ceiul timpului, a fost trimis la scoala_spirituala din Edinet, unde s’a remarcat din primele zile ale gcolari- A fost primul elev in toate clasele. lata ce ne . spune d-l Teodor Ruga, fostul coleg de scoala al lui Fratiman dela Edinet: Era o fire timidaé, modesta. In timpul meditatiilor, intre orele 4—6 si 7—9, se ocupa cu lectura particulara, iar lectiile le pregatea numai in timpul recreatiilor. Biblioteca era la etajul Il. Bibliote- carul, pedagogul Dodul, distribuia zilnic elevilor carti, intre orele 12—1. Nuera zi ca Fratiman sa nu ia carti noui. Intr’o zi, aproape de ora 1, Iustin Fratiman a a- dus pentru predare cartea luata, la ora 12, Pedagogul s’a infuriat si l-a certat cu vorbele ca-gi bate joc de carti. Iustin Fratiman |-a rugat sa-l intrebe asupra continutului cartii. _Examenul a fost trecut cu brio si solicitantul a obtinut carti noui. Pratiman continua lectu-97 ra particulara gi dupa stingere, astiel ca dimineata nu se putea scula odata cu camarazii sai. Adeseaori, ser- vitorul se apropia de patul lui si-i suna clopotelul la urechi, fara ca Tustin sa dea semne de viata. Ca- teodata, noi, colegii lui, intrebuintam toate mijloacele spre a-l putea trezi pentru lectii. O alta trasatura ca- racteristica a lui Tustin era aceea de a cerceta cate doi trei elevi mai mici, carora le da sfaturi cum si ce tre- bue sa invete*. In felul acesta a izbutit sa-si_ insusiasca cuno- stinti din intreaga biblioteca a scolii, suferind influ- enta literaturii clasice ruse. Sub inraurirea acestei lite- raturi, tanarul Fratiman si-a format intelectul in vede- Tea operei marefe, ce-si propusese s’o realizeze. »Starea materiala a parintilor nu i-ar fi permis sa faca studii indelungate si destul de variate, daca nu lar fi ajutat aptitudinile inascute si dorinta-i neobo- sita de a parcurge, in intregime, lungul drum al inva- faturii de carte inalta*. *) { Astfel, absolventul premiant al scolii spirituale din Edinet a trecut la seminarul teologic din Chisinau, un- de s'a remarcat tot ca primul elev. S’a dedat studiilor si cercetarilor stiintifice si a_fost un aprig cercetator al starii populatiei din Basarabia. In acest Scop, a co- lindat toate satele Moldovei dintre Prut si Nistru, de- cumentandu-se la fata locului, cercetand si adunand documentele si carfile vechi, pe temeiul carora dove- dia colegilor sai din seminar origina latina a Romani- lor si drepturile lor asupra Basarabiei, Influenta lui asupra colegilor a fost mare: ,lustin Fratiman a contribuit la desvoltarea culturii nationale *) Vasile Ciubotaru: ,Solidaritatea" No. 7-8, anul 4, pag. 35.