Rolul postului în viața noastră

Prof. pr. Ionuț Balan

Deși se apropie cu pași rapizi unul din cele patru posturi de peste an – cel al Nașterii
Domnului sau al Crăciunului – suntem oare pregătiți să-l primim cum se cuvine? Mai înțelegem
oare, dimensiunea reală a postului în acest veac în care, parcă, tot mai mult creștinii au cu totul
alte preocupări decât viața duhovnicească? În cele ce urmează voi încerca să reliefez câteva
nuanțe cu privire la însemnătatea postului în viața noastră.

Ce înseamnă a posti pentru un creștin (elev, adult, pensionar) în zilele noastre? Potrivit
oricărui dicționar, a posti înseamnă a ne opri, abține, înfrâna de la ceva anume. În completarea
acestei scurte definiții vin cu mențiunea că postul este de două tipuri: cel trupesc și cel
duhovnicesc. În primul caz, reprezintă o abținere de la tot ceea ce înseamnă produse de origine
animală și derivatele acesteia (carne, lapte, brânză, ouă); de asemenea, cel duhovnicesc sau
spiritual înseamnă, tot o înfrânare, dar de la păcate. Îmbinând acestea două, obținem, conform
spuselor profetului Isaia, postul cel adevărat, bineplăcut lui Dumnezeu.

Cu siguranță, în viața noastră există multe motive, pe care noi le considerăm întemeiate
de a nu posti ori de a posti. Cu toate că poate părea paradoxal, postul slăbește trupul, dar întărește
sufletul; postul nu omoară pe nimeni, ci din contră, postind, devenim mai sănătoși, mai puternici
duhovnicește, iar în fața pericolelor de orice natură le putem face față cu succces.

Nu trebuie pierdut din vedere că postul trebuie împletit cu rugăciunea. Postul de bucate
nu epuizează nevoinţa postirii. Mântuitorul ne învaţă că forțele rele (demonii) sunt alungaţi
numai cu post şi rugăciune. Aşadar, postul trebuie împletit cu rugăciunea, rostul postirii
alimentare fiind tocmai acela de a ne uşura inima pentru a ne putea deschide în rugăciune lui
Dumnezeu. Perioada de post trebuie să fie o perioadă de înmulţire a rugăciunii, atât a celei
personale cât şi a celei de la biserică printr-o participare mai intensă la slujbe.

Încă de la crearea lumii Dumnezeu le-a poruncit oamenilor să nu se apropie de pomul din
mijlocul Raiului, cel al cunoștinței binelui și al răului, căci, în clipa în care vor gusta din el,
negreșit vor muri, adică vor deveni muritori, conform referatului biblic. Îată primul îndemn al lui
Dumnezeu cu privire la abținere, oprire, deci cu privire la post. De asemenea, cărțile Vechiului
Testament ne amintesc în foarte multe situații că oamenii posteau: de pildă, Moise când s-a
urcat pe Muntele Sinai pentru a primi Tablele Legii (cele 10 porunci) de la Dumnezeu, a postit;
de asemenea, a îndemnat și pe poporul său să postească. Și în Noul Testament avem foarte multe
situații în care oamneii au postit. Primul exemplu, și cel mai elocvent, este cel al Mântuitorului
Hristos care, înainte de a pleca la propovăduirea învățăturii Sale, a postit patruzeci de zile. Tot El
ne spune că în acest veac nu putem învinge răul decât cu post și rugăciune.

Mergând mai departe, Sfinții Părinți ai bisericii noastre au recomandat postul atât ca
remediu spiritual, cât și pentru cel trupesc. Căci postul poate fi privit, dintr-o anumită
perspectivă, ca pe o cură de dezintoxifiere a organismului; cu siguranță, nu acesta este rolul lui
principal dar, dintr-un anumit unghi de vedere poate fi aplicat.

De asemenea, recomandarea de a posti din partea duhovnicului trebuie să țină cont și de

anumite particularități de vârstă, sănătate, femei însărcinate, tipul de activitate etc. În funcție de
aceste situații, preotul duhovnic, înspirat de Duhul Sfânt, va oferi tratamentul duhovnicesc
fiecărui credincios care-l va cere.

Concluzionez cele spuse până acum că postul a existat dintotdeauna și va exista până la
sfârșitul veacurilor; de asemenea, el este necesar pentru că doar așa putem deveni mai puternici
și mai stabili atât din punct de vedere spiritual, cât și trupesc.