Sunteți pe pagina 1din 3

UNGUENTE

Unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide, destinate aplicării pe piele sau mucoase în
scop terapeutic sau de protecţie; sunt constituite din excipienţi (baze de unguent) în care se pot
încorpora substanţe medicamentoase.
Farmacopeea Română Ed. a X-a oficializează 2 monografii generale - Unguente (Unguenta) şi
Unguente oftalmice (Unguenta ophtalmica) - şi o serie de monografii individuale. În Suplimentul 2004
al FRX unguentele sunt înscrise la monografia Preparate semisolide pentru aplicaţii cutanate
(Preparationes molles ad usum dermicum).
După scopul formulării, există mai multe tipuri de unguente.
Unguente medicamentoase – acestea conţin substanţe medicamentoase şi sunt destinate
tratamentului unei afecţiuni specifice; pot fi:
- unguente dermice (aplicate pe piele);
- unguente aplicate pe mucoase: oftalmice, nazale, otice, vaginale, rectale, bucale.
Unguente de protecţie - sunt concepute contra acţiunii agresive a unor agenţi nocivi; sunt utilizate
în industrie pentru protecţia suprafeţelor de piele expuse (ex. mâinile operatorilor).
Unguente cosmetice - pentru îngrijirea pielii sănătoase.

Formularea unguentelor
Acesta este un aspect important care urmăreşte dispersarea substanţei medicamentoase în
substanţa auxiliară (excipient), care poartă numele de bază de unguent şi asigurarea condiţiilor specifice
locului de aplicare. Baza de unguent trebuie să îndeplinească următoarele calităţi:
- consistenţă semisolidă;
- capacitate de etalare.
Baza de unguent este în general alcătuită din mai mulţi excipienţi de consistenţe diverse (solizi,
semisolizi, lichizi) care împreună îi conferă proprietăţile dorite.
Ex. mai mulţi excipienţi lipofili în diverse proporţii formează prin topire o bază de unguent
adecvată: ulei de floarea soarelui (excipient lichid), ceară (excipient solid), vaselină
(excipient semisolid lipofil de consistenţă semisolidă, de culoare alb translucid,
obţinut la rafinarea petrolului; conţine un amestec de hidrocarburi).
Denumirea de unguent este o denumire generică; funcţie de tipul de formulare,
există o serie de denumiri specifice, fiecare cu anumite caracteristici:
pomezi (fr. pommade) – sunt unguente cu baze lipofile, ce formează un film
superficial gras pe piele şi sunt alcătuite dintr-o fază continuă, omogenă.
creme – reprezintă sisteme disperse tip emulsie în fază semisolidă
(unguente-emulsii), la care faza uleioasă este reprezentată de excipienţi
lipofili, iar faza apoasă este peste 10 % din masa preparatului.
paste – reprezintă sisteme disperse tip suspensie în fază semisolidă
(unguente-suspensii): substanţa medicamentoasă este suspendată în faza
semisolidă, reprezentată de baza de unguent în proporţie mare (peste 25 %) şi la
aplicare formează un film protector pe piele.
geluri – reprezintă unguente la care baza de unguent are o consistenţă
hidrofilă şi aspect translucid. Aceste baze se obţin din substanţe care se îmbibă şi
se structurează în apă ca baze viscoase (polimeri hidrofili)
Funcţie de solubilitatea în baza de unguent, substanţa medicamentoasă
poate forma diverse tipuri de dispersie (tabel I.).
Tabel.I. Tipuri de sisteme disperse ce pot exista pentru forma farmaceutică de unguent.
Solubilitatea substanţei
medicamentoase în Tip de sistem dispers
baza de unguent
- substanţă solidă sau SISTEM - SOLID/SEMISOLID(S/SS)
lichidă solubilă în baza OMOGEN - LICHID/SEMISOLID
de unguent; (TIP SOLUŢIE) (L/SS)
substanţă solidă SISTEM - SOLID/SEMISOLID
insolubilă în baza de ETEROGEN (TIP (S/SS)
unguent; SUSPENSIE)
substanţă lichidă SISTEM - LICHID/SEMISOLID
insolubilă în baza de ETEROGEN (L/SS)
unguent. (TIP EMULSIE)

Baza de unguent are în principal rolul de a încorpora substanţa medicamentoasă în masa sa şi de


a o transporta la locul de acţiune. Pe lângă acest rol, baza de unguent contribuie şi la absorbţia substanţei
medicamentoase în profunzimea locului de aplicare.
La formularea unguentelor, se vor avea în vedere anumite criterii de alegere a bazei:
stadiul bolii (acut, cronic);
acţiunea dorită (locală, în profunzimea locului de aplicare);
caracteristicile fizico-chimice ale substanţei medicamentoase.
Unguentele care se aplică pe plăgi, arsuri, pielea sugarilor trebuie să fie preparate cu baze de
unguent cu proprietăţi emulsive sau peilculogene; se asigură sterilitatea şi evitarea contaminării
ulterioare cu microorganisme.

Componentele unguentelor
a. Substanţele medicamentoase formulate în unguente sunt destinate fie unei acţiuni locale în
tratamentul dermatologic (antibiotice, antifungice, antiseptice, astringente, sicative, etc.), fie unei acţiuni
în profunzimea locului de aplicare (substanţe antiinflamatoare).
b. Bazele de unguent se impart în:
baze lipofile (grase) – sunt insolubile în apă, solubile în uleiuri şi sunt nelavabile. Conţin
excipienţi semisolizi, solizi, lichizi aparţinând următoarelor clase chimice:
- gliceride: grăsimi vegetale sau animale solide, uleiuri vegetale; uleiuri hidrogenate;
- hidrocarburi: vaselină, parafină solidă, parafină lichidă;
- siliconi (polisiloxani);
- ceruri (esteri ai acizilor graşi cu alcoolii graşi): lanolina(Masă galbenă, semisolidă, filantă, cu
miros specific, obţinută prin ecxtracţie din lâna oilor), cetaceum(Ceară cristalină purificată, care
provine din cavităţile craniene şi pericraniene ale caşalotului (Physeter macrocephalus L sau Physeter
catodon)), ceara de albine;
baze – emulsii - acestea au o capacitate superioară de etalare şi de penetrare prin piele şi
absorbţie a substanţei medicamentoase de la locul de aplicare. Funcţie de tipul de emulsie pe care îl
reprezintă, sunt:
- baze – emulsii de tip apă în ulei (A/U): la acestea faza uleioasă este alcătuită din excipienţi
lipofili, iar faza internă (emulsionată) este apa sau soluţii apoase medicamentoase;
- baze – emulsii de tip ulei în apă (U/A): excipienţii graşi sunt încorporaţi ca fază internă
emulsionată în faza externă apoasă.
La fiecare tip de bază, emulgatorul este încorporat în faza externă.
baze hidrofile (hidrogeluri) – acest tip de baze de unguent sunt bine tolerate, lavabile şi au un
aspect elegant. Se obţin din polimeri hidrofili care se îmbibă în prezenţa apei - polimeri organici
naturali ca amidon sau alginaţi, polimeri
semisintetici (derivaţi celulozici) sau sintetici (carbopol, polietilenglicoli).

Prepararea unguentelor se realizează dependent de tipul de bază de unguent pe care îl conţin.


Unguentele cu baze lipofile se prepară prin topirea excipienţilor şi încorporarea
substanţei medicamentoase, urmată de amestecare până la răcire.
Unguentele - emulsii se prepară prin emulsionarea fazei interne în faza externă în care s-a
încorporat emulgatorul şi amestecare până la răcire; substanţa medicamentoasă se dispersează în una din
faze.
Unguentele cu baze hidrofile se prepară prin obţinerea bazei de unguent (hidrogel) şi
încorporarea substanţelor medicamentoase în bază.

Condiţionarea (ambalarea) unguentelor


Se realizează în recipiente bine închise (flacoane de sticlă, cutii plastomer, tuburi din aluminiu sau
plastomer). Unguentele se păstrează la o temperatură de maxim 25º C.

Caracteristicile unguentelor
Unguentele trebuie să aibă un aspect omogen, culoare şi miros caracteristice componentelor.
FRX prezintă şi o condiţie obligatorie legată de pH-ul unguentelor: acesta trebuie să fie cuprins
între 4,5 - 8,5.

Unguente aplicate pe mucoase


Unguente oftalmice
FRX prezintă o serie de precizări suplimentare în monografia generală Unguenta ophtalmica.
Unguentele oftalmice sunt definite ca preparate farmaceutice semisolide, sterile, care se aplică pe
mucoasa conjunctivală.
Avantajul principal al acestora îl reprezintă creşterea timpului de contact cu mucoasa conjunctivală.
Unguentele oftamice se prepară în condiţii aseptice cu baze de unguent lipofile şi neiritante.
Ca la toate preparatele oftalmice, există obligativitatea sterilităţii.
Unguentele oftalmice se condiţionează în recipiente închise etanş, cu cel mult 10 g. unguent (în
practică, frecvent se utilizează recipiente de capacitate mai mică: 2-7 g.).

Unguente aplicate pe alte mucoase


La unguentele aplicate pe mucoasele nazală, otică, vaginală, rectală, bucală, baza de unguent se
alege funcţie de caracteristicile mucoasei şi scopul terapeutic. De exemplu, pentru aplicaţii pe mucoasa
bucală se preferă bazele de unguent hidrofile (formulare tip gel bucal).
pH-ul se va regla funcţie de condiţiile mucoasei (ex. mucoasa nazală, otică), dar şi de cerinţele
formei de unguent.