REFERAT

Studenta: Mihai Mariana

Specializarea BFKTR, anul III
 Acromegalia

GENERALITATI:
Ce este acromegalia si gigantismul?

Acromegalia este o tulburare hormonala care se dezvolta atunci cand glanda hipofiza produce
prea mult hormon de crestere (STH, horman somatotrop) la o persoana de varsta adulta.
Acromegalia se manifesta prin cresterea in dimensiuni a oaselor, inclusiv cele de la maini,
picioare si fata. Acromegalia de obicei afecteaza adultii de varsta medie (cel mai frecvent
boala este diagnosticata la varsta de 30-40 de ani). Boala afecteaza persoanele din toate
grupurile etnice si afecteaza barbatii si femeile in mod egal.
La copiii care sunt inca in crestere excesul de hormon de crestere poate provoca o boala
numita gigantism, care se caracterizeaza prin dezvoltarea exagerata a oaselor si cresterea
anormala in inaltime.
Acromegalia este o afectiune grava care apare atunci cand glanda pituitara (hipofiza) produce
prea mult hormon de crestere. Hormonul de crestere promoveaza cresterea oaselor,
cartilagiilor, muschilor, organelor, precum si a altor tesuturi. Excesul de hormon de crestere in
organism face ca aceste tesuturi sa creasca mai mari decat in mod normal. Aceasta crestere
excesiva poate provoca boli grave si chiar moartea prematura.
Netratata, acromegalia este asociata cu boli cardiace, hipertensiune arteriala, tulburari de
ritm cardiac, diabet zaharat si polipi la nivelul colonului. Persoanele cu acromegalie au un risc
de doua ori mai mare de a muri prematur decat oamenii sanatosi. Din fericire exista tratament
care poate preveni aparitia complicatiilor grave si moartea prematura.

Care sunt cauzele acromegaliei?

Glanda pituitara este o glanda mica, de marimea unui bob de mazare, situata la baza
creierului, intr-o formatiune anatomica osoasa numita saua turceasca. Hipofiza are un rol
foarte important in organism, fiind un centru de comanda al sistemului endocrin. Hipofiza
secreta un hormon numit hormonul de crestere sau somatotropina, care joaca un rol esential
in procesul de crestere.
Cand hormonul de crestere este eliberat in fluxul sanguin acesta declanseaza secretia, la
nivelul ficatului, a unui hormon numit insulin-like growth factor-1 (factorul de crestere insulin-
like 1, IGF-1). La randul sau, IGF-1 stimuleaza cresterea oaselor si a altor tesuturi. In cazul in
care glanda hipofiza produce prea mult hormon de crestere rezulta cantitati excesive de IGF-1
in organism. Excesul de hormon de crestere si IGF-1 poate cauza o crestere anormala a
sistemului osos si simptome caracteristice gigantismului si acromegaliei.
Cauzele producerii excesive de hormon de crestere sunt:

 Tumorile hipofizare. Majoritatea cazurilor de acromegalie sunt cauzate de o tumora

benigna (adenom) a glandei hipofize. Tumora secreta cantitati excesive de hormon de
crestere care provoaca semne si simptome de acromegalie. Unele dintre simptomele
acromegaliei, cum ar fi durerile de cap si afectarea vederii, se datoreaza masei
tumorale care comprima tesuturile cerebrale din vecinatate.
 Alte tumori. La un numar mic de pacienti cu acromegalie, tumori localizate in alte
parti ale corpului, cum ar fi plamanii, pancreasul sau glandele suprarenale, provoaca
aparitia acestei afectiuni. Uneori aceste tumori secreta direct hormonul de crestere, in
alte cazuri tumorile produc un hormon numit GH-RH (growth hormone-releasing
hormone) care stimuleaza hipofiza sa produca hormon de crestere in exces.

Care sunt simptomele acromegaliei?

Simptomele pot fi impartite in doua categorii: simptomele care sunt datorate efectelor
compresive ale tumorii asupra tesuturilor inconjuratoare si simptomele cauzate de excesul de
hormon de crestere si de IGF-1 in sange. Simptomele cauzate de compresiunea asupra
tesuturilor inconjuratoare depind de marimea tumorii:

 Durerile de cap (cefalee) si pierderea partiala a vederii sunt simptomele cele mai
frecvente datorate presiunii tumorii asupra tesuturilor cerebrale. Pierderea partiala a
vederii poate sa apara la unul sau ambii ochi.
 Tumorile pituitare, de asemenea, pot afecta glanda pituitara perturband producerea
de hormoni, ceea ce determina dezechilibre hormonale responsabile de simptome cum
ar fi impotenta, scaderea apetitului sexual si modificari ale ciclului menstrual.Intre
tulburarile endocrine asociate se constata frecvent dezvoltarea parului pe corp la
barbat (hipertricoza) si aparitia parului pe fata la femeie (hirsutism) - dovada a
activitatii crescute a glandelor suprarenale. Functia gonadotropa este si ea dereglata.
La femeie, menstrele devin neregulate, dar sarcina este posibila. La barbat, tulburarile
in sfera genitala devin evidente abia in faza avansata a bolii.

Simptomele cauzate de excesul de hormon de crestere sau IGF-1 sunt:

 Mainile si picioarele sunt groase si late, toracele este de asemenea latit si deformat.
 Frecvent pacientul observa ca ii creste piciorul si ca trebuie sa schimbe in fiecare an
numarul de pantof sau ca degetele se maresc de volum si inelele devin stramte.
 Transpiratie abundenta si miros specific al corpului.
 Deformarea oaselor fetei. Mandibula creste mult in dimensiuni (prognatism), devenind
proeminenta, mestecatul devine dificil, deoarece spatiile interdentare se maresc si
dintii nu se mai suprapun. Datorita ingrosarii oaselor, trasaturile fetei se schimba, mai
ales la nivelul nasulul. Nasul, buzele si limba se maresc de volum.

Ingrosare anormala a pielii (pahidermie), mai ales la nivelul palmelor si talpilor

 Ten gras sau acnee.

  Vocea capata un timbru grav, cavernos, mai ales la femei dupa menopauza.
 Muschii sunt de obicei hipertrofiati (crestere in volum), totusi forta musculara este
diminuata.
 Marirea de volum a organelor (cord, ficat, splina, intestin si pancreas).
 Artrita este inflamatia articulatiilor; artrita se caracterizeaza prin dureri adesea
nocturne care pot trezi bolnavul, tumefierea articulatiilor, rigiditate, etc.
 Apneea de somn reprezinta o oprire a respiratiei in timpul somnului care determina o
diminuare a cantitatii de oxigen inspirate si in acelasi timp treziri repetate. Aceste
manifestari sunt responsabile de fragmentarea somnului care devine astfel neodihnitor.
Asa se explica somnolenta in timpul zilei, mai ales in momentele de scadere a atentiei
si somnolenta excesiva in timpul zilei.
 Sindromul de tunel carpian se caracterizeaza printr-o senzatie de amortire, de
furnicatura, slabiciune in maini sau chiar de durere a degetelor. Sindromul canalului
carpian survine mai ales noaptea sau dimineata la trezire. El este provocat de
compresia nervului median in canalul carpian, pe fata anterioara a incheieturii mainii
si se complica uneori prin paralizia degetelor.

Atunci cand acromegalia determina aparitia bolilor cardiace sau diabetului zaharat pot apare
alte simptome cum ar fi: oboseala, lesin, slabiciune, sete excesiva (polidipsie), urinare in
exces (poliurie), dispnee (respiratie dificila), durere toracica, palpitatii sau batai rapide ale
inimii, scaderea tolerantei la efort,etc.

Care sunt complicatiile acromegaliei?

 Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o crestere a valorilor tensiunii arteriale

peste limita normala (mai mare de 140/90 mm Hg)
 Boli cardiovasculare, in special cardiomiopatie hipertrofica (afectiune caracterizata
prin ingrosarea miocardului)
 Osteoartrita este un tip de artrita care este cauzat de distrugerea si pierderea
definitiva a cartilajului uneia sau mai multor articulatii.
 Diabet zaharat este o afectiune care se caracterizeaza prin cresterea glucozei in sange
peste valorile normale.
 Polipii colonici sunt excrescente care se dezvolta in colon. Un anume tip de polipi pot
fi premergatori cancerului colorectal.
 Apneea de somn este un sindrom caracterizat de intreruperea periodica a respiratiei in
timpul somnului.
 Sindromul de tunel carpian reprezinta o afectiune caracterizata de simptome precum
amorteala, tremurul mainii, senzatia de arsura si intepaturile din degete, avand ca
efect scaderea sensibilitatii tactile.
 Hipopituitarismul este o afectiune caracterizata printr-un deficit (scaderea secretiei) in
hormoni hipofizari.
 Fibromul uterin si alte tumori benigne la nivelul uterului.
 Compresiunea maduvei spinarii
 Pierderea vederii

In cazul in care acromegalia si complicatiile sale raman netratate pot duce la moartea
prematura.
DIAGNOSTIC:
Examenul clinic

Pentru a stabili diagnosticul de acromegalie medicul incepe cu un istoric medical complet si

efectueaza un examen fizic. Diagnosticul este dificil doar in faza de inceput cand deformarile
osoase sunt putin vizibile. Mai tarziu, aspectul acromegalului este destul de caracteristic
pentru a fi usor recunoscut la examenul clinic.

Dozarea hormon de crestere si IGF-1 (somatomedin C)

Dupa un post alimentar de minim 8 ore (peste noapte) se va recolta o proba de sange pentru a
masura nivelul de hormon de crestere si IGF-1. Valori crescute ale acestor hormoni sugereaza
acromegalia.

Testul de supresie

In cadrul acestui test nivelurile sanguine de hormon de crestere sunt masurate inainte si dupa
ce pacientul primeste 100 g de glucoza. In mod normal ingestia de glucoza scade nivelul
sanguin de hormon de crestere, dar in caz de acromegalie nivelul de hormon de crestere are
tendinta de a ramane crescut.

Teste imagistice

Dupa ce acromegalia a fost confirmata de dozarea hormonului de crestere si IGF-1, frecvent se

recomanda un CT (computer tomografie) sau IRM (imagistica prin rezonanta magnetica)
cerebral pentru a confirma prezenta unui adenom de glanda hipofiza. Daca tumora hipofizara
nu este detectata se continua cautarea sursei de hormon de crestere in exces.
Computer tomografia abdominala si pelvina permite diagnosticarea tumorilor de pancreas,
glande suprarenale si ovare care ar putea secreta hormon de crestere sau GH-RH. Computer
tomografia toracica poate evidentia prezenta cancerului pulmonar.
Examenul radiologic arata ingrosarea oaselor lungi si a falangelor, modificari ale articulatiilor
(artropatii) si ale vertebrelor (cifoscolioza, lordoza, osteoporoza), ceea ce explica frecventa
durerilor osoase si articulare la acesti bolnavi.
TRATAMENT:

Tratamentul are ca scop reducerea secretiei de hormon de crestere precum si reducerea

efectelor negative ale tumorii asupra glandei pituitare si a tesuturilor cerebrale din
vecinatatea tumorii.

Tratamentul chirurgical

Medicul poate extirpa tumora folosind una din urmatoarele interventii terapeutice:

 hipofizectomia transsfenoidala care presupune indepartarea tumorii printr-o incizie

efectuata la nivelul foselor nazale
 craniotomia ce presupune indepartarea tumorii printr-o incizie in partea frontala a
craniului.

Scoaterea tumorii poate normaliza secretia de hormon de crestere si elimina presiunea asupra
tesuturilor inconjuratoare pentru ameliorarea semnelor si simptomelor asociate acromegaliei.
In unele cazuri chirurgul poate sa nu fie in masura sa elimine tumora in totalitate, acest lucru
poate duce la persistenta nivelurile crescute de GH (hormon de crestere) dupa o interventie
chirurgicala, in acest caz fiind necesara asocierea tratamentelor medicamentoase sau a
radioterapiei.
Remisia bolii se intalneste la aproximativ 80-85% din pacientii cu adenoame mici
(microadenoame) si 50-65% din pacientii cu adenoame mari (macroadenome). Nivelurile
sanguine de hormon de crestere si de IGF-1 dupa interventia chirurgicala de obicei indica daca
este necesara continuarea tratamentului.

Tratamentul medicamentos

Medicamentele utilizate pentru a scadea productia sau a bloca actiunea hormonului de

crestere includ:

 Analogi de somatostatina. Medicamente precum octreotid si lanreotid sunt analogi

(variante) sintetici ai somatostatinei, hormon secretat de catre hipotalamus si care
inhiba secretia de GH. Aceste medicamente interfera cu secretia excesiva de GH de
catre glanda pituitara si astfel pot produce scaderi rapide ale nivelurilor de GH. La
inceputul tratamentului octreotidul se administreaza sub forma de injectii
subcutanate, in doza de 0,05-0,1 mg, de trei ori pe zi pentru a determina daca apar
reactii adverse la medicament si daca este eficient. Dozarea trebuie sa se bazeze pe
verificari lunare ale nivelului GH si ,de asemenea, pe simptomele clinice si pe
toleranta. La majoritatea pacientilor, doza zilnica optima este de 0,2-0,3 mg. Nu
 trebuie depasita doza maxima de 1,5 mg pe zi. Daca in decurs de 3 luni de tratament
cu Sandostatin nu se obtin reduceri semnificative ale nivelelor GH si nici o ameliorare a
simptomelor clinice, se va intrerupe tratamentul. Lanreotid se administreaza in doza
de 30 mg, in injectare intramusculara la 14 zile. In mod exceptional, se poate
administra cel mult 1 fiola (30mg) intramuscular la 10 zile.
 Agonisti ai receptorilor dopaminergici. Bromocriptina inhiba secretia hormonului
hipofizei anterioare - prolactina - fara sa modifice nivelele altor hormoni hipofizari
desi, la pacienti cu acromegalie, reduce si nivelul crescut al hormonului somatotrop
(GH). Aceste efecte se datoreaza stimularii receptorilor dopaminergici. Bromocriptina
se administreaza la inceput 1/2 comprimat de 2 sau 3 ori pe zi, crescand treptat pana
la 4-8 comprimate pe zi, in functie de raspunsul clinic si de reactiile adverse.
Administrarea analogilor de somatostatina si agonisti ai receptorilor dopaminergici are
ca efect reducerea dimensiunilor tumorii pituitare.
 Antagonisti ai hormonului de crestere. Pegvisomant este un antagonist al hormonului
de crestere care blocheaza efectul hormonului de crestere asupra tesuturilor
organismului. Pegvisomant pot fi deosebit de util pentru persoanele care nu au raspuns
la alte forme de tratament. Trebuie administrata subcutanat o doza de incarcare de 80
mg pegvisomant, sub supraveghere medicala. Dupa aceasta, trebuie administrat
subcutanat, o data pe zi. Locul injectarii trebuie schimbat zilnic pentru a ajuta la
prevenirea lipohipertrofiei. Ajustarile dozelor trebuie facute in functie de concentratia
serica a IGF-1. Acest medicament normalizeaza nivelurile IGF-1 si amelioreaza
simptomele la majoritatea pacientilor cu acromegalie, dar nu reduce nivelurile de GH
(hormon de crestere) sau dimensiunea tumorii.

Radioterapia

Radioterapia distruge eventualele celule tumorale ramase dupa interventia chirurgicala si

reduce nivelul seric de hormon de crestere.

 Radioterapia conventionala. Acest tip de radioterapie se administreaza de obicei

zilnic pe o perioada de 4 pana la 6 saptamani.
 Radiochirurgia stereotactica . De asemenea cunoscuta sub numele de radiochirurgie
gamma-knife, radiochirurgia stereotactica presupune livrarea unei doze mari de
radiatii la nivelul celulelor tumorale in doza unica, limitand in acelasi timp cantitatea
de radiatii pentru tesuturile normale din jur. Acest tip de radiatii pot aduce niveluri de
GH la normal in termen de 3-5 ani. Alegerea tipului de radioterapie se bazeaza pe
marimea si localizarea celulelor tumorale restante si valorile serice de IGF-1.