Sunteți pe pagina 1din 19

INSTRUCŢIUNI PROPRII

DE SECURITATE SI SĂNĂTATE IN MUNCA


ARHIVAR

APROBAT
DIRECTOR

1
INSTRUCŢIUNI PROPRII
DE SECURITATE SI SĂNĂTATE IN MUNCA
ARHIVAR

 Pastrarea si depozitarea arhivei se va realiza in incaperi asigurate impotriva incendiilor.

 Rafturile vor fi montate paralel cu directia fluxului de evacuare, iar culuarele de trecere
si usile vor fi lasate libere.

 Podul cladirii va fi permanent liber, intretinut curat, cu usile si luminatoarele inchise.

 Curatirea dusumelei si a hainelor de protectie nu se va face cu lichide inflamabile.

 Pulverizarea insecticidelor pentru dezinsectizarea incaperilor, se va face numai dupa


inlaturarea tuturor surselor de foc sau scantei si scoaterea de sub tensiune a instalatiilor
electrice.

 Instalatiile electrice de iluminat vor fi executate si exploatate in conformitate cu


prevederile normativului I 7-98, iar intretinerea si reparatia vor fi facute numai de catre
electricieni calificati.

 Se interzice utilizarea resourilor electrice, radiatoarelor, fierelor de calcat etc., in


depozitele pentru arhiva. De asemenea, este interzisa folosirea sobelor metalice. In camera
de lucru se pot folosi sobe de teracota sau sobe zidite, cu conditia ca alimentarea cu lemne
sa se faca din exteriorul incaperii.

 Depozitele si celelalte incaperi ale arhivei vor fi prevazute cu stingatoare portative,


incarcate cu CO2 si praf si se vor asigura toate celelalte conditii necesare stingerii
incendiilor. De asemenea, vor fi prevazute cu mijloace de alarmare in caz de incendiu.

2
INSTRUCŢIUNI PROPRII DE SECURITATE SI SĂNĂTATE IN MUNCA
PRIVIND UTILIZAREA ECHIPAMENTELOR CU ECRAN VIZUAL

Lucrătorii care urmează să desfăşoare activitati cu echipamente cu ecran vizual vor fi încadraţi
şi repartizaţi la posturile de lucru numai după efectuarea examenelor medicale obligatorii
prevăzute de reglementările în vigoare ale MS, inclusiv a examenului medical oftalmologic.
Examenul medical se va realiza periodic, în conf. cu prevederile HG 355/2007 şi ori de
câte ori lucrătorii acuză simptome vizuale sau generale posibil a fi determinate de exercitarea
profesiunii si lucrului la calculator.
In cazul în care, la controlul medical oftalmologic se constată că nu pot fi utilizaţi ochelari de
corecţie obişnuiţi, lucrătorii vor fi dotaţi cu mijloace de corecţie speciale, adecvate sarcinii de
muncă.
Lucrătorii vor fi instruiţi în utilizarea echipamentului cu ecran vizual înainte de începerea
activităţii şi ori de câte ori se modifică organizarea sau dotarea locurilor de muncă.
Conducerea unitatii va planifica şi organiza activităţile de prelucrare automată a datelor astfel
încât activitatea zilnică în faţa ecranului să alterneze cu alte activităţi.
In cazul în care alternarea activităţilor nu este posibilă, iar sarcina de muncă impune
utilizarea ecranelor în cea mai mare parte a timpului de lucru, se vor acorda pauze suplimentare faţă
de cele obişnuite.
Durata şi periodicitatea pauzelor suplimentare se vor reglementa prin instrucţiuni proprii, cu
consultarea unor instituţii specializate sau specialişti, în funcţie de modul de organizare a
activităţii şi de caracteristicile sarcinii de muncă (complexitate, ritm, durată, repetitivitate etc.) şi
vor fi incluse în timpul de lucru.
Timpul de aşteptare a răspunsului calculatorului nu va fi considerat ca pauză în activitatea
lucrătorilor.
Posturile de muncă trebuie concepute şi amenajate astfel încât să permită unor persoane
diferite să realizeze o gamă diversă de sarcini de muncă, intr-un mod confortabil şi eficace, la
nivelul de performanţă cerut.
Pentru a păstra o poziţie de lucru confortabilă şi pentru a evita reflexiile şi efectul de orbire,
utilizatorul trebuie să încline, să basculeze sau să rotească ecranul, oricare ar fi înălţimea
ochilor deasupra planului de lucru.

3
Inălţimea optimă a centrului ecranului trebuie să corespundă unei direcţii de privire înclinată
între 10 şi 20 grade sub planul orizontal care trece la nivelul ochilor.
Inălţimea tastaturii trebuie să asigure în timpul utilizării un unghi între braţ şi antebraţ de
minimum 90 grade.
In poziţie aşezat, distanţa dintre planul de lucru şi suprafaţa de şedere trebuie să fie cuprinsă
între 200 şi 160 mm.
Ecranul, suportul de documentare si tastatura trebuie amplasate la distante aproximativ
egale.
Videoterminalele vor fi astfel amplasate încât direcţia de privire să fie paralelă cu sursele
de lumină (naturală şi artificială).
Posturile de muncă la videoterminale vor fi amplasate intre şirurile de corpuri de iluminat
din încăperea de lucru.
Videoterminalele vor fi amplasate la distanţă faţă de ferestre.
In cazul în care videoterminalele sunt amplasate în încăperi în care se desfăşoară şi alte
activităţi, în apropierea ferestrelor vor fi amplasate posturile de lucru ce nu necesită activităţi la
ecran.
Suprafeţele vitrate nu trebuie să fie situate în faţa sau în spatele utilizatorului.
Pentru asigurarea cerinţelor de securitate şi stabilitate, la locul de muncă trebuie:
a) sa se reducă la minimum vibraţiile inerente sau transmise;
b) să se elimine posibilitatea basculării planului de lucru;
c) să fie posibilă reglarea înălţimii mesei fără risc de coborâre bruscă şi deci, de rănire;
d) să nu se utilizeze obiecte improvizate-pentru fixarea echipamentului de calcul.
Amenajarea posturilor de munca într-o încăpere trebuie realizată astfel încât să se asigure:
a) accesul uşor şi rapid al utilizatorului la locul lui de muncă;
a) accesul uşor şi rapid al personalului de întreţinere la toate părţile echipamentului, la poziţiile
cablurilor şi la prizele electrice, fără întreruperea activităţii în desfăşurare sau cu o întrerupere
minimă.
b) un spaţiu de lucru care să răspundă nevoilor de spaţiu personal, de comunicare între indivizi
şi de intimitate.
Conductorii electrici şi cablurile trebuie să respecte următoarele condiţii:
a) sa nu prezinte risc de electrocutare la trecerea pe planul de lucru sau pe sol.
b) să aibă o lungime suficientă pentru a se adapta la nevoile reale şi previzibile ale
utilizatorilor, inclusiv în cazul unei neamenajeri a încăperii;
c) să asigure accesul uşor iar întreţinerea să se efectueze fără întreruperea activităţii;

4
d) cablajul trebuie să corespundă întregului domeniu de reglare a planului de lucru;
Conductorii electrici nu vor traversa căile de acces fără a fi protejaţi împotriva
deteriorărilor mecanice.

Se interzice lucrătorilor să utilizeze echipamentele cu ecran vizual pe care nu le cunosc şi


pentru care nu au instruirea necesară.
Punerea sub tensiune a tablourilor de distribuţie va fi efectuată numai de către personalul
autorizat în acest scop.
Se interzice personalului de deservire a echipamentelor cu ecran vizual să intervină la
tablourile electrice, prize, ştechere, cordoane de alimentare, etc.
Se interzice îndepărtarea dispozitivelor de protecţie ale echipamentele cu ecran vizual.
Se interzice efectuarea oricărei intervenţii, în timpul funcţionării, la echipamentele cu ecran
vizual.
Funcţionarea echipamentelor cu ecran vizual va fi permanent supravegheată pentru a se
putea interveni imediat ce se produce defecţiunea.
Se interzice continuarea lucrului la echipamentele cu ecran vizual atunci când se constată
o defecţiune a acestora. Remedierea defecţiunilor se va realiza numai de către personalul de
întreţinere autorizat
Se interzice conectarea echipamentelor cu ecran vizual la prize defecte sau fără legătură
la pământ.
La utilizarea imprimantelor de mare viteză se vor evita supraîncălzirile care pot conduce
la incendii.
In timpul funcţionarii, capacul superior al imprimantelor va fi menţinut închis, deschiderea
capacului pentru diverse reglaje se va realiza numai după deconectarea acestora de la sursă.
In timpul lucrului la vidioterminale, se va evita purtarea ochelarilor coloraţi.
Pentru evitarea reflexiilor difuze sau speculare se vor utiliza filtre antireflexii.
Utilizatorii echipamentelor prevăzute cu ecrane de vizualizare trebuie să cunoască
necesitatea şi posibilităţile de reglarea echipamentului şi mobilierului de lucru. Reglările se vor
efectua în raport cu necesităţile sarcinii de muncă, condiţiile de mediu şi cu caracteristicile
antropofunctionale şi psihofiziologice individuale. Se vor regla în principal:
- luminozitatea ecranului, contrastul între caractere şi fond, poziţia
ecranului (înălţime, orientare, înclinare);
- înălţimea şl înclinarea suportului pentru documentare;

5
- înălţimea mesei de lucru (dacă este reglabilă);
- înălţimea suprafeţei de şedere e scaunului, înclinarea şi înălţimea
spătarului scaunului.

6
INSTRUCTIUNE INTERNA
Privind interzicerea fumatului in spatiile inchise

In conformitate cu Legea nr. 349/2002 pentru prevenirea


si combaterea efectelor consumului de tutun si a Ordonantei nr.
13/2003 privind modificarile Legii nr. 349/2002:

Art. 1: Se interzice cu desavarsire fumatul in spatiile inchise


din cadrul societatii: oficina (incapere in care are acces
publicul si se face eliberarea produselor farmaceutice),
receptura-laborator (incaperea in care se prepara prescriptiile
magistrale si produsele oficinale), depozitul si grupul social,
holuri, coridoare, birouri sau incaperi utilizate de doua sau mai
multe persoane.

Art. 2: Fumatul este permis numai in locuri special amenajate


si inscriptionate.

Art. 3: Persoanele care se fac vinovate de nerespectarea


prevederilor prezentei instructiuni vor suporta consecintele
legale.

7
MASURI DE ACORDARE A PRIMULUI AJUTOR
IN CAZ DE ACCIDENTARE

STOPUL RESPIRATOR

Stopul respirator (asfixia) este stare organismului caracterizata prin oprirea respiratiei si
deci prin lipsa oxigenului in sange, ceea ce poate produce distrugerea tesuturile vitale si chiar
moartea.
Cauzele care determina asfixia se grupeaza in 3 categorii :
- insuficienta oxigenului in aerul inhalat
- oprirea respiratiei si a circulatiei
- obturarea cailor respiratorii
Caile respiratorii pot fi blocate de spasme musculare cauzate de patrunderea apei sau a
alimentelor pe caile respiratorii sau de inflamarea tesuturilor gatului in alergii, boli sau raniri.
Tulburarile circulatiei sanguine antreneaza intr-un termen mai mult sau mai putin scurt si
tulburari respiratorii si , reciproc, stopul respirator antreneaza stopul cardiac, cele doua functii
(respiratia si circulatia) fiind complementare.
Semnele tulburarilor respiratorii :
- respiratie neregulata, prea repede sau prea rara
- respiratie suprficiala sau prea adanca
- respiratie zgomotoasa sau dificila
- congestionarea vaselor de sange de pe cap si gat
- coloratie vanata(cianotica) a buzelor, urechilor si unghiilor
- transpiratii abundente imobilizarea toracelui, circulatia de aer nu poate fi auzita sau
simtita
Daca nu se aplica respiratia artificiala, vor urma rapid stopul cardiac, starea de
inconstienta si apoi survine moartea.
Respiratia artificiala trebuie sa inceapa imediat. Creierul poate fi afectat definitiv daca
este lipsit de oxigen o perioada mai mare de 4 minute.
FAZELE DE INTERVENTIE -in executarea respiratiei artificiale :
1. aprecierea capacitatii de raspuns a victimei
2. deschiderea(eliberarea) cailor respiratorii
3. verificarea existentei respiratiei
4. ventilarea plamanilor
5. verificarea existentei pulsului
METODE DE RESPIRATIE ARTIFICIALA
 metode directe
- metoda « gura la gura »
- metoda « gura la nas »
 metode indirecte
- apasare pe spate-brate ridicate
- apasare pe piept-brate ridicate
SECVENTELE RESPIRATIEI ARTIFICIALE-METODE DIRECTE :
 stabiliti capacitatea de raspuns a victimei
 verificati existenta respiratiei
 chemati ajutoare

8
 pozitionati accidentatul - pe spate, sustinandu-i capul si gatul, miscand corpul ca pe
un intreg
 deschideti caile respiratorii - folosind manevra cap rasturnat-barbie ridicata ori
impingerea mandibulei fara rasturnarea capului
 verificati existenta respiratiei
 incepeti ventilatia plamanilor
 apreciati existenta pulsului
 trimiteti dupa ajutoare(ajutor medical)
 reluati respiratia artificiala
 verificati inca o data pulsul
Cand accidentatul incepe sa respire spontan, se pozitioneaza in pozitie de siguranta (ea ajuta
la mentinerea deschisa a cailor respiratorii si la prevenirea aspirarii de fluide si vomismente).
Accidentatii care au prezentat urgente respiratorii trebuie urmariti cu grija, cu atat mai mult cu
cat pot aparea dificultati in respiratie. Ei au nevoie de ajutor medical urgent.

REANIMAREA CARDIO-RESPIRATORIE (RCR)

Reanimarea cardio-respiratorie (RCR) se aplica pentru reanimarea (resuscitarea) unei


persoane care nu respira (stop respirator) si a carei inima a incetat sa bata. Circulatia
artificiala, creata prin compresii externe asupra toracelui, determina sangele sa circule, iar
respiratia artificiala asigura oxigenarea plamanilor.
Aplicarea RCR necesita sase faze de interventie :
- aprecierea capacitatii de raspuns a victimei
- deschiderea(eliberarea) cailor respiratorii
- verificarea existentei respiratiei
- ventilatia plamanilor
- verificarea existentei pulsului
- masajul cardiac extern(compresia toracelui)
Odata inceputa, RCR trebuie continuata pana cand se obtine o revenire spontana a pulsului
si respiratiei sau pana cand victima este preluata de cadre medicale de specialitate.
Pentru mentinerea ritmului si vitezei, cat si pentru contabilizarea apasarilor se recomanda o
numaratoare cu viteza constanta.

OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII

Obstructionarea cailor respiratorii superioare reprezinta blocarea partiala sau totala a cailor
de trecere si de patrundere a aerului in plamani.
La o persoana constienta, obturarea este cauzata de obiecte straine(de exemplu, alimente).
La o persoana inconstienta, limba poate sa cada in fundul gatului si sa impiedice trecerea
aerului.
Daca aerul este impiedicat sa intre in plamani, persoana isi poate pierde cunostinta.
Daca primul ajutor nu este acordat, se poate ajunge la stop cardio-respirator si deces.
Obstructia cailor respiratorii poate fi prevenita prin :
- taierea alimentelor, in special a carnii, in bucati mici si mestecarea lor completa inainte de
a fi inghitite
- evitarea vorbitului, rasului sau bautului in timpul mestecarii alimentelor
- evitarea ingurgitarii bauturilor inainte si in timpul alimentelor
- constientizarea faptului ca anumite alimente au tendinta de a produce inecari si deci se
recomanda precautie la consumul acestora

9
In cazul inecarii prin inghitire trebuie acordat imediat primul ajutor, deoarece se poate
produce obturarea partiala sau completa a cailor respiratorii (obstructia partiala a cailor
respiratopii permite doar in parte intrarea aerului in plamani, producand acces de tuse; in cazul
obstructiei complete a cailor respiratorii persoana va fi incapabila sa respire, sa tuseasca sau sa
vorbeasca).
PRIMUL AJUTOR-in caz de inecare prin inghitire necesita urmatoarele manevre (in
functie de varsta si starea fizica a victimei) :
- compresii (apasari) abdominale
- compresii (apasari) pe torace
- explorarea si scoaterea cu degetele a obiectului strain din gura
- ventilarea plamanilor
INGRIJIRI ULTERIOARE :
- se vor intrerupe manevrele pentru inecarea prin inghitire atunci cand caile respiratorii
sunt suficient de libere pentru a putea permite aplicarea respiratiei artificiale
- daca respiratia spontana se reia, se va supraveghea victima pentru a fi siguri ca nu
apar dificultati ulterioare
- persoana va fi incredintata serviciilor medicale de urgenta, deoarece manevrele pot sa
produca raniri si prin urmare, victima are nevoie de ingrijire medicala

PIERDEREA CUNOSTINTEI

Constienta este starea in care o persoana vorbeste coerent, isi controleaza activitatea
musculara, reactioneaza la stimuli durerosi precum si atunci cand este interpelata isi da seama.
Orice modificare a acestei stari, in afara somnului normal, este un inceput important de
accident sau boala.
Tulburarile starii de constienta se manifesta in 3 situatii :
 victima este constienta, dar prezinta unele tulburari
 victima este inconstienta-victima poate trece dintr-un moment in altul din stare de
inconstienta usoara la o inconstienta profunda, fara sa-si dea seama(si fara sa ne dam seama)
 victima este in stare de inconstienta profunda-victima isi pierde reflexele sale de
securitate si, daca este culcata pe spate, saliva poate inunda progresiv caile sale respiratorii,
ceea ce poate provoca stopul respirator.
Singura modalitate de a preveni si a trata aceste tulburari este asezarea victimei in pozitie
de siguranta, pe o parte, pentru a evita inundarea cailor respiratorii si inecarea.

LESINUL

LESINUL este rezultatul unei oxigenari temporar insuficiente a creierului. O persoana


care lesina va fi inconstienta chiar numai pentru cateva momente.
Cauzele obisnuite ale lesinului sunt ;
- oboseala, perioade indelungate petrecute in aceeasi pozitie(in picioare sau asezat),
lipsa aerului proaspat
- stari emotionale(frca, anxietatea, vederea sangelui)
- boala, traumatisme, dureri mari
Masuri preventive:
- se asigura aer proaspat(se deschid usi/ferestre), dar fara temperaturi excesive
- se slabeste stransoarea hainelor la gat, piept si talie
- daca persoana este culcata, picioarele ase ridica la inaltimea de 10-30 cm fata de sol
Masuri de prim ajutor :
- se verifica daca victima are caile respiratorii deschise si daca respira

10
- se slabesc hainele la gat, piept, talie
- se aseaza victima in pozitia de siguranta(de recuperare)
- se asigura aer proaspat si se protejeaza victima de temperaturi extreme
- se mentine victima intinsa confortabil inca 10-15 min dupa ce si-a recapatat
cunostinta
Daca revenirea din lesin nu este rapida si completa este necesar ajutor medical.

PANSAMENTE SI BANDAJE

Pansamentele si bandajele sunt elemente de baza in acordarea primului ajutor pentru


ingrijirea ranilor si a traumatismelor muschilor, oaselor si articulatiilor.
PANSAMENTUL este un invelis protector, aplicat pe o rana, pentru a controla
sangerarea, a absorbi sangele si a preveni contaminarea si infectarea acesteia.
PANSAMENTUL trebuie sa fie :
- steril sau cat mai curat posibil
- foarte absorbant si poros pentru a mentine rana uscata
- compresibil, gros si moale, in special pentru sangerari puternice, astfel incat presiunea
sa se exercite uniform pe toata suprafata afectata
- neaderent si fara scame, pentru a reduce posibilitatea lipirii de rana. Tifonul,
bumbacul si panza de in sunt materiale potrivite pentru pansamente, in timp ce lana si alte
materiale pufoase nu sunt recomandate
Tipuri de pansamente :
- pansamente adezive-pansamente din tifon, sterile, cu banda adeziva
- pansamente din tifon(comprese)-de diverse marimi, pliate si impachetate individual
sau in numar mare
- pansamente compresive-pansamente sterile din tifon si alt material absorbant(pernuta
de tifon plina cu vata) ; se folosesc la aplicarea compresiva pe o rana cu sangerare puternica
- pansamente improvizate-obtinute din material fara scame, steril sau curat, de
preferinta alb
Materiale de prim ajutor necesare pentru pasare :
- pansamente, fesi si comprese de tifon sterile
- vata sterila
- leucoplast
- pense si foarfece sterile
- substante dezinfectante :apa oxigenata, rivanol 1%, tinctura de iod, spirt
BANDAJELE (fesi, tiunghiuri, rondele) sunt materiale folosite pentru a fixa un
pansament, a mentine compresiunea pe o rana, a sprijini un membru sau o articulatie, a
imobiliza parti ale corpului si a fixa atele.
La folosirea bandajelor se respecta urmatoarele reguli :
- se aplica bandajul suficient de strans pentru a asigura ca sangerarea este controlata
sau ca imobilizarea este bine realizata ; daca fasa este prea larga cade de pe rana, daca este
aplicata prea strans produce durere si impiedica circulatia sangelui
- se verifica periodic daca sangele continua sa circule distal fata de bandaj
- realizarea bandajarii se realizeaza cu atentie pentru a nu provoca victimei dureri si
miscari inutile
Tipuri de bandaje : bandaj triunghiular, fesi, panza dreptunghiulara, basmaua

11
PLAGI. HEMORAGII

PLAGA (RANA, LEZIUNEA)-se intelege orice intrerupere a continuitatii unui tesut (a


tegumentelor sau a tesuturilor mai profunde). Plaga este insotita de obicei de sangerari si
poate avea ca urmare infectia, prin patrunderea microbilor in tesuturi. Sangerarea (hemoragia)
consta in curgerea sangelui din vase in tesutul inconjurator, in cavitati corporale sau in
exteriorul corpului. Tesuturile moi sunt cele predispuse la sangerari ca urmare a ranirii lor.

CLASIFICAREA PLAGILOR
A. functie de modul de prezentare
- inchise
- deschise
B. functie de profunzime
- escoriatii (julituri)-care intereseaza numai straturile superficiale ale pielii
- plagi superficiale-care intereseaza tegumentul in intregime si tesutul celular
subcutanat
- plagi profunde-atunci cand sunt depasite aceste straturi si sunt afectati muschii,
vasele, nervii, oasele, alte organe
C. functie de multimea straturilor si a elementelor afectate
- simple
- complexe
D. functie de modul in care s-a produs
- penetrante-cand patrund intr-o cavitate a corpului
- perforante-cand strapung un organ cavitar(inima, stomac, intestin)
- transfixiante-cand strabat intregul diametru al corpului si prezinta doua orificii : de
intrare si de iesire
E. functie de natura agentului agresor si dupa modul de producere
- plagi contuze(contuzii, vanatai)-cauzate de obicei de cadere au de o lovitura cu un
obiect contondent, rotunjit, neted, fara sa se produca o sfasiere a tegumentului(piele,
epiderma); sansele de infectie sunt reduse
- plagi zdrobite(laceratii) deschise, cu margini neregulate ;distrugerile de tesuturi
sunt mai mari, cu tendinta de necrozare, substantele rezultate fiind toxice pentru organism ;
vindecarea se produce mai greu
- plagi taiate-provocate de obiecte taioase(cutite, cioburi) la nivelul tesutului moale.
Ele prezinta margini regulate cu distrugeri minime de tesut ; se vindeca usor, cu cicatrici
- plagi intepate-cauzate de obiecte ascutite si taioase(aschii, cuie, spini). Aceste rani
pot avea orificii mici la suprafata pielii, cu distrugeri minime de tesut, dar pot fi profunde,
permitand patrunderea microbilor in adancime. Infectiile la plagile intepate sunt grave
- plagi muscate-provocate de muscaturi de animale, mai rar de om ; aceste plagi
constau dintr-o asociere de plagi taiate si zdrobite
- plagi impuscate-provocate de armele de foc

INGRIJIREA PLAGILOR

Obiectivele principale ale acordarii primului ajutor in ingrijirea plagilor sunt :


- combaterea hemoragiei
- prevenirea infectiei

12
- combaterea durerii
- prevenirea si combaterea socului
Materiale de prim ajutor necesare :
- comprese sterile, vata, fesi, leucoplast
- alcool sanitar, tinctura de iod
- apa oxigenata sau tablete de perogen(10 tablete/200 ml apa)
- solutie de cloramina(4 tablete/1 l apa) ; rivanol 1%, tinctura de iod, apa fiarta 30
min si racita
- medicamente care combat durerea ; algocalmin, antinevralgic
HEMORAGIA-revarsarea sangelui in afara vaselor sanguine, ca urmare a ruperii,
taierii, inteparii sau zdrobirii acestora, deci a deschiderii sistemului circulator printr-un proces
distructiv, la orice nivel al sau. Cele mai frecvente cauze ale hemoragiilor sunt traumatismele.
Hemoragiile determina reducerea cantitatii de sange circulant, pierderile mari de sange(peste o
treime din cantitatea totala de sange din corp) putand provoca instalarea socului hemoragic, cu
consecinte grave.
CLASIFICAREA HEMORAGIILOR

1. dupa vasul de sange


- arteriala-sange rosu-deschis, oxigenat, care tasneste ritmic, odata cu bataile inimii
- venoasa-sange rosu inchis, incarcat cu bioxid de carbon, care curge in valuri
inundand rana
- capilara-sange rosu in cantitate mica, care musteste sau picura ; deseori se opreste
de la sine prin formarea unui cheag
2. dupa locul in care curge sangele
- externe-la suprafata corpului
- interne-intr-o cavitate interna
- exteriorizate-hemoragii produse intr-un organ care comunica cu exteriorul
- la distanta-fata de orificiul prin care se exteriorizeaza

FRACTURILE

FRACTURA-intreruperea continuitatii unui os, cu alte cuvinte orice rupere, zdrobire


sau plesnire (fisurare) a unui os, ca urmare a unui traumatism mai puternic (cadere de la
inaltime, lovitura, strivire, tamponare, izbire, rasucire)
PREVENIREA FRACTURILOR-prin adoptarea unor deprinderi de securitate, in acest
sens trebuind evitate :
- suprafetele accidentate sau incarcate cu diferite obiecte(obstacole): unelte,
materiale, cordoane de racord, furtunuri, etc
- pardoselile umede, murdare cu uleiuri, alunecoase ; lipsa covoarelor, carpetelor
sau traverselor ;
- scarile luminate insuficient si blocate(aglomerate) cu obiecte diferite, fara
balustrada, acoperite cu gheata si/sau zapada
- folosirea scaunelor pentru a atinge locuri inalte, a scarilor pliante defecte, a
scarilor neasigurate
- neutilizarea balustradelor si centurilor de siguranta atunci cand se lucreaza la
inaltime

TIPURI DE FRACTURI
A. ca urmare a actiunii directe sau indirecte a agentului agresor

13
- fractura directa-se produce la locul de aplicare a fortei respective, deci la locul de
actiune a agentului agresor
- fractura indirecta-se produce la distanta de locul de aplicare a fortei respective,
deci de locul de actiune a agentului agresor
B. functie de modul de prezentare
- fractura completa-intereseaza osul pe toata grosimea sa, avand forme variabile
(de-a curmezisul, piezisa, spiralata)
- fractura incompleta
C. functie de modul de prezentare
- fractura inchisa-cand cel putin pielea a ramas intacta
- fractura deschisa-cand s-a produs si o rana prin care focarul de fractura comunica
cu exteriorul (ele sunt mai grave, fiind insotite de hemoragii)
D. functie de numarul de focare de fractura
- unice(un singur focar de fractura)
- multiple(mai multe focare)
PRIMUL AJUTOR IN FRACTURI - are rolul sa previna complicatiile si leziunile ulterioare
si sa diminueze durerea si umflarea zonei. El se acorda la locul accidentului, exceptand cazul in
care persista un pericol pentru salvator sau pentru victima.
Obiectivul principal al primului ajutor este reprezentat de imobilizarea focarului
fracturii pentru a preveni complicatiile si a alina durerea. Imobilizarea se realizeaza cu ajutorul
atelelor confectionate special sau improvizate.
Imobilizarea fracturii trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
 ca regula generala, orice imobilizare trebuie sa cuprinda doua
articulatii(incheieturi):cea de deasupra si cea de dedesubtul focarului de fractura
 la membre, atelele se pun de o parte si de alta a focarului de fractura(sau membrul se
aseaza intr-o gutiera speciala)
 atelele se invelesc in vata(sau alte materiale moi) pentru a nu leza pielea, a nu stanjeni
circulatia sau a nu mari durerea
 se evita aplicarea atelelor pe locul unde osul vine in contact direct cu pielea
 acolo unde atela nu se poate mula exact pe regiunea imobilizata, golurile se umplu cu
vata
 se trage apoi o fasa, la inceput circulara, apoi serpuiyoare, in jurul atelelor si membrului
fracturat, obtinand astfel o imobilizare provizorie(imobilizarea de durata urmand sa se faca la
un serviciu medical de specialitate ; trebuie sa se aiba in vedere ca fasa prea stransa stanjeneste
circulatia sangelui si accentueaza durerea, iar fasa prea larga este egala cu lipsa imobilizarii.
 Orice accentuare a durerii indica agravarea situatiei si necesita controlarea pozitiei
membrelor, a bandajelor si nodurilor si a circulatiei sangelui la extremitati ; nodurile de la
materialul utilizat pentru fixarea atelelor vor fi facute peste atela si nu pe zona descoperita
deoarece pot provoca compresiuni dureroase pe tegumente.
 Cel putin 2 persoane trebuie sa conlucreze la efectuarea imobilizarii ; una ridica
membrul fracturat cu o mana, in timp ce cu palma cealalta sprijina locul fracturii iar cealalta
persoana aplica atelele si trage fasa
 Dupa imobilizare urmeaza transportarea accidentatului la spital

LEZIUNILE OCHIULUI

Aplicarea in practica a masurilor de prevenire a accidentelor si de asgurare a sanatatii si


securitatii la locul de munca trebuie sa determine evitarea lezarii ochilor. Consecintele lezarii
ochiului pot fi foarte grave ajungand pana la tulburari de vedere sau orbire.
Nu incercati sa indepartati particulele din ochi atunci cand :

14
- particula este pe cornee
- particula este incastrata sau s-a lipit de globul ocular
- particula nu poate fi vazuta, desi ochiul e umflat si doare
Corpii straini care se incastreaza in ochi sau in tesutul moale de langa ochi trebuie
indepartati numai de catre medic.
ARSURILE CHIMICE
Scopul primului ajutor-este sa dilueze si treptat sa elimine substantele chimice, prin
inundarea ochiului cu apa. O substanta chimica sub forma de pudra trebuie indepartata prin
periere. Substantele chimice corosive se vor indeparta prin spalarea ochiului timp de cel putin
10-20 min (se foloseste aparatura speciala pentru irigarea ochiului)

ARSURILE

ARSURILE-raniri ale pielii sau ale altor tesuturi produse de agenti termici, chimici,
electrici sau de radiatii. Pielea protejeaza corpul de invazia bacteriilor, ajuta la controlul
temperaturii corpului si retine fluidele acestuia. Ranirea pielii prin arsuri sau opariri poate
produce pierderea acestor functii si, daca leziunea este intinsa se poate ajunge la complicatii
serioase

CLASIFICAREA ARSURILOR
A.in functie de agentul care le-a provocat
- termice- produse de foc, contactul cu obiecte fierbinti sau abur
- corosive-cauzate de substante chimice foarte active precum acizii si bazele
- electrice-produse de curentul electric
- prin radiatie-determinate de expunertea excesiva la soare, raze X sau materiale
radioactive
B.dupa profunzimea lor
- arsurile de gradul intai-limitate la stratul superficial al pielii ; pielea este rosie si
ustura (exemplu-arsura solara obisnuita)
- arsurile de gradul doi-cuprind toata grosimea pielii; pe piele apar basici cu continut
seros sau hematic ; pe langa durerea mare pe care o resimte victima, pericolul principal consta
in infectarea continutului veziculelor
- arsurile de gradul trei-leziunile depasesc grosimea pielii, distrugand si straturile mai
profunde : grasime, muschi, vase, nervi, pana la os; durerea este mai mica, deoarece
extremitatile nervilor din piele au fost distruse
- arsurile de gradul patru-sunt foarte severe, implicand distrugerea tuturor structurilor
inclusiv a osului
EFECTELE arsurilor si oparirilor sunt determinate de :
- intinderea suprafetei arse a corpului ; viata accidentatului este amenintata daca
arsurile depasesc 10% din suprafata totala a pielii
- localizarea arsurii(de exemplu, arsurile fetii pot afecta respiratia)
- gradul arsurii, determinat de profunzimea leziunii
- varsta, starea fizica si fiziologica
PRIMUL AJUTOR pentru arsura termica :
- imersiunea imediata a partii arse in apa rece sau in alcool pentru a usura durerea,
pentru a reduce inflamarea si basicarea si pentru a preveni lezarea ulterioara a tesuturilor; daca
imersiunea nu este posibila se aplica pe zona arsurii imbracaminte curata, umezita in apa rece
sau in alcool
- indepartarea imediata a oricarei surse de presiune a zonei arse(imbracaminte,
incaltaminte) inainte de aparitia inflamarii

15
- acoperirea arsurii cu un pansament curat, lipsit de scame, preferabil steril
Este strict interzis :
- aplicarea de lotiuni, alifii sau pnsamente murdare
- nu se vor sparge basicile
- nu se respira si nu se tuseste peste arsuri ; nu se pipaie zona arsa
- nu se indeparteaza imbracamintea lipita de zona arsa
PRIMUL AJUTOR pentru arsura chimica :
- se inunda imediat cu apa rece din abundenta zona arsa pentru a « spala »
substantele chimice ; se continua inundarea zonei arse si in timpul indepartarii imbracamintii,
pana la spalarea (indepartarea) completa a subst. chimice
- dupa indepartarea prin spalare a substantelor chimice se continua primul ajutor ca
pentru arsura termica

ACCIDENTELE DETERMINATE DE CURENTUL ELECTRIC


(ELECTROCUTAREA)

Consecintele electrocutarii depind de trei factori:


- intensitatea curentului electric
- timpul cat trece curentul prin corp(timpul de expunere)
- traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp
Intensitatea curentului electric a carui limita de suportabilitate si considerata
nepericuloasa este :
- 10 mA in cazul curentului alternativ de frecventa industriala
- 50 mA in cazul curentului continuu
Valorile curentilor de mai sus si efctele lor au fost grupate in zone de pericol :
- curetul care trece prin corp este mai mic de 10 mA-pericol de deces foarte scazut
- curentul care trece prin corp este mai mare de 10 mA dar mai mic de 200 mA-
pericolul de paralizare a functiilor sistemului nervos este foarte probabil si pot aparea stop
respirator si stop cardiac
- curentul care trece prin corp este mai mare de 200 mA-probabilitatea decesului este
ridicata si agravata de efectele termice ale curentului electric
Timpul cat trece curentul prin corp (timpul de expunere) este foarte important mai ales in
raport cu intensitatea curentului. Cu cat timpul este mai scurt, valoarea curentului la care omul
reuseste sa se desprinda este mai mare si invers. Limitele timpului de deconectare a instalatiilor
electrice de joasa tensiune trebuie sa fie de :
- 0,2 sec pentru tensiuni pana la 250 V
- 0,1 sec pentru tensiuni pana la 500 V
Traseul sau calea strabatuta de curentul electric prin corp se considera ca foarte
periculoase caile :
- mana stanga piciorul drept(axa inimii)
- mana dreapta-marginea superioara a bazinului
EFECTELE CURENTULUI ELECTRIC pot avea urmari imediate sau intarziate:
- urmarile imediate-se manifesta prin paralizarea functiilor respiratorii si/sau
circulatorii, respectiv aparitia stopului respirator si/sau cardiac, ori deces instantaneu prin
fibrilatie ventriculara
- urmarile intarziate (ore, zile)- se manifesta printr-o slabire a fortei musculare,
amorteli, chiar in cazul in care accidentatul se afla in stare de repaos; la reluarea activitatii pot
aparea tulburari care influenteaza centrul generator de excitatie al inimii.
ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR

16
- scoaterea accidentatului de sub actiunea sau influenta curentului electric(prin
deconectarea instalatiei electrice de la intrerupatorul de alimentare)
- determinarea starii accidentatului
- daca accidentatul este constient
- daca accidentatul este inconstient
- daca accidentatul prezinta vatamari sau raniri
- se aseaza accidentatul intr-o pozitie care sa permita examinarea sa, adica in pozitia
culcat pe spate pe o suprafata plana si suficient de rigida
- se desfac hainele de la gat, piept si zona abdominala
- se verifica starea respiratiei si existenta pulsului
- in cazul lipsei functiilor vitale, fara a mai tine seama de eventualele interdictii de
miscare a accidentatului, acestuia i se va face respiratie artificiala sau reanimare cardio-
respiratorie
 orice electrocutat va fi transportat la spital pentru supraveghere medicala,
deoarece ulterior pot surveni tulburari de ritm cardiac

17
MASURI PRIVIND

STINGEREA INCENDIILOR SI EVACUAREA LUCRATORILOR

Prin consecinţele lor devastatoare incendiile afectează puternic instalaţiile, mediul


ambiant şi, de cele mai multe ori, personalul (fie personalul de deservire, fie personalul de
intervenţie). Uneori incendiile (în special în instalaţiile unde se produc sau se utilizează
produse chimice) sunt însoţite şi de explozii, situaţie în care riscul de producere a unor
accidente se măreşte considerabil.
Pentru a preveni riscurile de incendii sau explozii trebuie să se cunoască riscurile
specifice locurilor de muncă şi la nivelul societăţii.
Principalele pericole sau situaţii periculoase ce pot genera incendii sau explozii se pot
grupa în două categorii:
a) legate de materialele combustibile
 scurgeri sau emanaţii de produse inflamabile sau explozive,
 depozitarea necorespunzătoare de materiale combustibile;
b) legate de sursa de aprindere
 focuri deschise (ex.: operaţii de sudură, flacăra injectoarelor etc.),
 scântei de natură electrică urmare a unor scurt-circuite sau a unor descărcări
electrostatice,
 particule incandescente provenite din focare preexistente (ex.: vetre de forje sau focare
de centrale termice),
 ridicarea temperaturii ca urmare a comprimării unui gaz sau în urma ambalării unor
reacţii chimice scăpate de sub control,
 puncte sau suprafeţe calde (de exemplu temperatura crescută pe carcasa unui
electromotor aflat în regim greu de exploatare),
 şocuri mecanice ce pot declanşa producerea de explozii (de exemplu în cazul fabricării
pulberilor explozive).
Măsurile preventive trebuie întotdeauna să fie dublate de măsuri de limitare a
consecinţelor cum ar fi:
 facilitarea intervenţiei pompierilor (acces, hidranţi etc.);
 dotarea cu mijloace de prevenire şi luptă contra incendiilor (aparate izolante,
dispozitive de detecţie, extinctoare etc.);
 organizarea prevenirii incendiilor în perimetru;
 informarea sistematică a salariaţilor şi a noilor angajaţi asupra mijloacelor de stingere a
incendiilor, despre modul de acordare a primul ajutor, efectuarea de exerciţii periodice;
 prevederea de dispozitive pentru micşorarea presiunii în caz de explozie.
Un risc major îl reprezintă incendiile sau exploziile în instalaţiile chimice unde acestea, prin
degajările de produse chimice toxice, pot îmbrăca caracterul unor adevărate catastrofe.
Ţinând cont de importanţa acestei categorii de riscuri s-au dezvoltat atât tehnici
specifice de prevenire (controale, exerciţii de alarmare, formarea şi informarea personalului)
cât şi tehnici de intervenţie şi de limitare a consecinţelor pentru situaţii critice.
Planificarea acţiunilor pentru cazurile de urgenţă
Această categorie de tehnici face parte din categoria acţiunilor de limitare a
consecinţelor accidentelor. Principalele direcţii de acţiune se referă la:
 modul de acţiune în cazul producerii unui accident (anunţarea, scoaterea accidentaţilor din
zonă, organizarea echipelor de intervenţie operativă etc.)

18
 modul de acţiune, în cazul producerii unor catastrofe, referitor la:
- planul de alarmă locală,
- planul de alarmă generală (în unele situaţii se însoţeşte de programul de revenire la
normalitate).

Salvarea şi primul ajutor


Şi această categorie de tehnici face parte tot din acţiunile de limitare, pe cât posibil, a
urmărilor producerii unor accidente. În această categorie de acţiuni sunt incluse:
 organizarea echipelor de salvare;
 formarea şi informarea echipelor de salvare;
 organizarea punctelor de prim ajutor;
 organizarea modului de scoatere din zonă a persoanelor accidentate şi transportul
acestora la unitatea medicală de urgenţă;
 organizarea asistenţei medicale de urgenţă.

19