1.

Introducere: delimitãri ºi definiþii

Termenul de interviu are mai multe accepþii, între care existã o serie de note
comune: este vorba despre o convorbire, între douã sau mai multe persoane, între
care una are iniþiativa ºi deþine controlul, se desfãºoarã printr-o succesiune de
întrebãri ºi rãspunsuri, iar discuþia respectivã are un scop clar definit.
Cu toate acestea, existã deosebiri semnificative între diversele câmpuri
profesionale care folosesc interviul. Astfel, avem de-a face cu interviul
managerial (de selecþie, de angajare), educaþional (de admitere), interviurile de
tip profesionist-client, specifice profesiunilor liberale (medic, avocat, arhitect),
interviurile psihologice sau sociologice (anchete, chestionare etc.), pe de o parte,
ºi cu interviul jurnalistic, pe de altã parte. De asemenea, în jurnalism, termenul
are douã sensuri: în primul rând, modalitate principalã de colectare a
informaþiilor, apoi una dintre cele mai importante specii aparþinând genului
informativ.
Existã numeroase definiþii ale interviului, dintre care vom reþine câteva. DEX
defineºte interviul1 ca fiind „Convorbire între o personalitate politicã, culturalã
etc. ºi un ziarist, în cursul cãreia acesta îi pune întrebãri spre a afla pãrerile
personalitãþii în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicãrii lor în
presã sau a difuzãrii lor la radio ºi televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri,
apãrut în presã sau difuzat prin radio ºi televiziune”.
Nicki Stanton considerã cã interviul2 este „acea conversaþie planificatã ºi
controlatã, între douã sau mai multe persoane, care are un anumit scop, cel puþin
pentru unul dintre participanþi ºi în cursul cãreia ambele pãrþi vorbesc ºi ascultã
pe rând”.
Ken Metzler3 dã urmãtoarea definiþie: „Interviul este o conversaþie, de obicei
dintre douã persoane pentru a obþine informaþie în beneficiul unei audienþe

1
nevãzute. Interviul este adesea un schimb informaþional ce poate da naºtere unui
nivel de înþelegere la care nici una dintre pãrþi în parte nu ar avea acces”.
Michel Voirol4 considerã cã: „Interviul este un demers de investigare: scopul sãu
este de a obþine informaþii (sau opinii) inedite din partea unui persoane care
acceptã ca aserþiunile sale sã fie fãcute publice. Un interviu bine condus îl va face
pe cel intervievat sã spunã ce n-a mai spus, sau ce nu îºi propusese iniþial sã
declare.” Encyclopaedia Britannica dã trei sensuri cuvântului interviu. Primul
dintre ele, paradoxal, referindu-se la întrevederea pentru angajare. Al doilea
descrie discuþia dintre douã sau mai multe persoane ºi, în fine, sensul publicistic,
adicã transcrierea unei asemenea discuþii. „Orice situaþie în care un reporter îi
adreseazã cuiva întrebãri este, într-un anume fel, un interviu”, defineºte la modul
general George A. Hough, însã identificã cu exactitate cauza interesului pentru
acea categorie de interlocutori: ºtiu lucruri aparte, sunt experþi ºi au influenþã”.
Pentru José De Broucker, interviul5 poate fi înþeles ca: „1. demers al unui
jurnalist 2. care pune întrebãri 3. unei persoane 4. pentru a o face sã ofere 5.
informaþii, explicaþii sau opinii 6. care nu au un sens complet decât spuse de acea
persoanã 7. pentru a fi publicate în stil direct”.
În mod similar, Henri Montant considerã cã interviul6 este „demersul unui
jurnalist care pune întrebãri unei persoane reprezentative ºi/sau competente,
pentru a o face sã ofere informaþii sau sã exprime opinii, legate de un eveniment
din realitate, totul fiind destinat publicãrii în stil direct”.
David Randall are urmãtoarea abordare7: „Uneori interviul poate semãna cu o
conversaþie, dar nu este ; uneori poate fi amuzant sã îl asculþi sau sã participi la
el, dar nu acesta este rostul lui. Interviul are un singur scop: colectarea
informaþiei.”
Cristian Florin Popescu8 susþine cã „în mod ideal, interviul este un dialog între
douã persoane: una pune întrebãri, iar cealaltã rãspunde prompt, complet ºi
coerent”.

2
 Note:

1. Dicþionarul Explicativ al Limbii Române, Editura Univers Enciclopedic, Bucureºti, 1998

2. Nicki Stanton, Comunicarea, Bucureºti, Societatea ªtiinþã ºi Tehicã, 1995, p. 46
3. Ken Metzler, Creative Interviewing, New Jersey, Prentice Hall, 1977, pp.16-21
4. Michel Voirol, Guide de la rédaction,, CFPS, Paris, l990, p. 49
5. José De Broucker, Practique de l’information et écritures journalistiques, Paris, CFPJ, 1995,
pp.183-191
6. Henri Montant, L’interview écrite et le portrait, Paris, CFPJ, 1998, p. 12
7. David Randall, Jurnalistul universal, Iaºi, Polirom, 1998, p. 64
8. Cristian Florin Popescu, Dicþionar explicativ de jurnalism, relaþii publice ºi publicitate,
Bucureºti, Tritonic, 2002, p. 171

3
2. Tipologii ale interviului de presã

Curtis MacDougall1 propune o tipologie a interviului dupã diversele tipuri de

întrebãri:
1. Factual, având scopul de a obþine informaþii ºi de a deschide discuþia;
2. Explicativ, cu scopul de a obþine motive, de a lãrgi discuþia ºi de a
dezvolta informaþii adiþionale;
3. Justificativ, pentru a pune sub semnul întrebãrii idei vechi, pentru a
dezvolta idei noi ºi pentru a obþine raþionamente;
4. Directiv, pentru a introduce o idee nouã, pentru a avansa sugestii sau
pentru a cristaliza gândurile unei persoane în informaþii pertinente;
5. Ipotetic, pentru a dezvolta noi idei, pentru a sugera o altã opinie, posibil
impopularã;
6. Alternativ, pentru a lua decizii bazate pe alternative;
7. Coordinativ, pentru a dezvolta consensul.
Indiferent de strategia aleasã pentru un interviu,2 existã câteva reguli cu caracter
general. Astfel, trebuie evitate întrebãrile lungi (care implicã adesea rãspunsuri ºi
mai lungi, neatractive pentru public) sau cele cu un grad prea mare de
abstractizare. De asemenea, este nerecomandatã folosirea cuvintelor care pot da
naºtere unor ambiguitãþi.
În funcþie de evoluþia discuþiei, interlocutorului i se poate solicita sã
particularizeze rãspunsurile cu caracter general ºi sã ofere argumente, probe,
pentru afirmaþiile sale: a cere exemple, detalii, elemente cu caracter anecdotic
înseamnã a spori gradul de interes al convorbirii.
Înainte de a trece în revistã câteva tipuri de întrebãri utilizate mai frecvent pe
parcursul interviurilor, sã amintim încã o tehnicã gazetãreascã, ce poate fi
identificatã în unele convorbiri difuzate prin mass-media: aceea de a nu pune
întrebãri, stimulând totuºi confesiunea interlocutorului. Totodatã, ea impune o

4
bunã cunoaºtere a subiectelor abordate, altminteri intervenþiile ziaristului vor fi
sancþionate atât de cel intervievat, cât ºi de public. Calitatea esenþialã a acestei
variante este datã de faptul cã discuþia este „împinsã” înainte ºi dã senzaþia de
spontaneitate. Interlocutorul are proba clarã cã nu monologheazã, cã lucrurile pe
care le spune sunt receptate ºi au un impact, stârnesc o reacþie. Riscul este însã ca
cititorul sã nu fie interesat de opiniile ziaristului, mai ales dacã le-a mai auzit în
câteva rânduri; la fel, interlocutorul poate fi nemulþumit, la un moment dat, din
cauza unor întreruperi care-i ameninþã coerenþa discursului.
Întrebãrile ce structureazã un interviu se alcãtuiesc þinând seama de mai mulþi
factori (personalitatea interlocutorului, temele abordate, contextul, timpul alocat
discuþiei, modalitatea de difuzare, estimarea publicului etc.):
Întrebãri principale
l. întrebãrile deschise – îi dau intervievatului posibilitatea de a se exprima pe larg
asupra unui subiect.
2. întrebãrile închise – solicitã un rãspuns scurt (adesea da sau nu), dintr-o serie
limitatã de variante.
3. întrebãrile directe – îl implicã în mod explicit pe interlocutor.
4. întrebãrile indirecte – se referã la o situaþie în care interlocutorul este implicat
direct, fãrã însã ca interogaþia sã i se adreseze explicit.
Întrebãri subordonate
Întrebãrile din aceastã categorie sunt urmarea unui rãspuns al interlocutorului, de
cele mai multe ori la o întrebare principalã.
l. întrebãrile de clarificare – au ca scop obþinerea unor reformulãri ori a unor
precizãri care sã înlesneascã recepþionarea corectã a mesajului de cãtre public.
2. întrebãrile de amplificare – solicitã dezvoltarea unui rãspuns anterior, pe o
temã consideratã de ziarist ca interesantã.
3. întrebãrile de confruntare – sugereazã un punct de vedere diferit faþã de cel al
interlocutorului ºi impun replica acestuia.

5
Existã modalitãþi diverse de a formula aceste tipuri de întrebãri, iar clasificarea
este – inevitabil – incompletã. Fiecare dintre categoriile de mai sus apare în
multiple variante, fiind frecvente în interviuri structurile apologetice (de genul:
Cum aþi reuºit...?) ori cele ipotetice (precum Ce aþi face dacã... ?).
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul cã nu conteazã doar conþinutul
întrebãrii, ci ºi felul în care aceasta este formulatã.
Analizarea frecvenþei ºi a succesiunii unor anume structuri interogative, dintre
cele prezentate anterior, poate oferi informaþii interesante despre modul în care
ziaristul ºi-a pregãtit interviul ºi despre felul cum se raporteazã la interlocutorul
sãu. Astfel, un numãr mare de întrebãri
întrebãri principale semnificã existenþa unui plan
foarte precis, determinat fie de voinþa gazetarului, fie de cererea interlocutorului
de a vedea dinainte întrebãrile sau chiar de a realiza interviul în scris. Un astfel
de dialog poate fi dovada incapacitãþii reporterului de a realiza o comunicare
coerentã, realã, sau – în alte cazuri – este urmarea unor rãspunsuri ce nu pot fi
fructificate, care-l obligã pe ziarist sã propunã alte teme, potenþial mai interesante
pentru public.
Raportul între întrebãrile directe ºi cele indirecte este în general determinat de
caracteristicile relaþiei ce se stabileºte între protagoniºti pe parcursul convorbirii:
în cazul unei dispoziþii confesive a interlocutorului, abordãrile explicite vor fi
mai frecvente. Într-o situaþie mai puþin favorabilã acestui mod de comunicare,
reporterul experimentat nu va abandona temele sensibile, dar va încerca sã-ºi
formuleze altfel interogaþiile, lãsându-i celui intervievat senzaþia cã nu este atât
de direct implicat. Formulele indirecte sunt uneori dovada unei anume timiditãþi
a gazetarului.
Întrebãrile închise sunt adesea probele unei atitudini de confruntare, solicitându-
se rãspunsuri clare, neechivoce, dar utilizarea lor în exces imprimã un caracter
simplist discuþiei. O structurã asemãnãtoare (din nou, nu prea fericitã) apare în

6
unele interviuri cu vedete. Acestea sunt chestionate în legãturã cu maºina
preferatã, mâncarea favoritã, cifra norocoasã etc.
Existenþa întrebãrilor subordonate este în primul rând semnul unui dialog real, al
unei prezenþe vii a ziaristului, care nu îndeplineºte doar misia de secretarã, ci
participã efectiv la procesul de comunicare. De regulã, ele se întrebuinþeazã cu
mai mare frecvenþã în interviurile specifice audiovizualului, în raport cu presa
scrisã.
amplificare sunt des întâlnite, datoritã multiplelor utilitãþi ale lor.
Întrebãrile de amplificare
Pe de o parte, ele îi oferã interlocutorului senzaþia cã aserþiunile sale sunt
interesante, de vreme ce îi sunt solicitate detalii suplimentare, iar reacþia este de
cele mai multe ori favorabila la aceasta modalitate de a declanºa confesiunea.
Sunt folosite, dimpotrivã, ºi pentru a pune în evidenþã incapacitatea de a se
rãspunde corespunzãtor sau eludarea intenþionatã a interogaþiei – atunci când
partenerul de dialog nu poate fi „amendat” mai sever, printr-o întrebare de
clarificare ori de confruntare. Este o strategie recomandatã ziariºtilor tineri, care
nu-ºi vor permite – pe bunã dreptate – riscul de a pierde un interlocutor valoros
abordându-l prea direct ºi vor cãuta o formulã mai puþin spectaculoasã de a
atrage atenþia publicului asupra unui moment semnificativ al discuþiei.
Frecvenþa întrebãrilor de clarificare este determinatã în primul rând de categoria
din care face parte interlocutorul. Un economist, un membru ai guvernului, un
personaj din lumea finanþelor, un reprezentant al poliþiei sau al procuraturii vor fi
invitaþi de cãtre gazetar sã explice unele aserþiuni, sã ofere precizãri ºi probe.
Acest demers cere un efort sporit de documentare din partea ziaristului; el are
datoria de a fi în temã cu subiectele abordate, de a recepta critic argumentaþiile
celui intervievat. De asemenea, aceste întrebãri îºi dovedesc utilitatea atunci când
sunt anticipate replici la interviul respectiv ori invers, când dialogul este
determinat de declaraþiile anterioare ale altei persoane.

7
În ce priveºte întrebãrile de confruntare, ele apar mai des în interviurile
televizate. Explicaþiile sunt simple: aceste convorbiri „faþã în faþã” au un caracter
mai direct, mai tranºant, dat chiar de specificul acestei modalitãþi de comunicare
de masã. Spectatorul nu are rãbdare ºi atenþie pentru fraze bogate, pentru
argumentaþii ample (fireºti, într-o anume mãsurã, în presa scrisã). La fel, un
numãr prea mare de întrebãri „cuminþi” va duce la o pierdere ireparabilã a
interesului publicului. Este de subliniat totuºi cã utilizarea în exces a acestui tip
de întrebare dãuneazã dialogului mediatizat, fiindcã scopul esenþial al acestui gen
jurnalistic este de a produce un proces real de comunicare, pe care un demers
specific confruntãrii îl poate compromite uneori.
În unele încercãri de clasificare a interogaþiilor utilizate în convorbirea
mediatizatã, se vorbeºte despre întrebãrile cu caracter provocator; din punct de
vedere formal, acestea aparþin de fiecare datã uneia dintre categoriile amintite
anterior, fiind determinate în mod decisiv de datele specifice ale interlocutorului.
Astfel, un îmbogãþit prin manevre dubioase poate fi întrebat în multe feluri
despre corupþie sau speculã, dupã cum un politician dintr-o grupare învingãtoare
în alegeri în urmã cu câteva luni trebuie sã ofere adesea lãmuriri despre
promisiunile (frecvent nerespectate) din perioada campaniei electorale.
Modalitatea de formulare þine însã de strategia ziaristului, ºi poate fi încadratã
într-una din grupele prezentate mai sus.
Chiar înainte de a face demersul publicistic, firesc este ca jurnalistul sã se întrebe
dacã subiectul pe care doreºte sã-l abordeze existã ca atare sau nu, ºi atunci
eforturile sunt inutile, dacã el are importanþã pentru auditoriul cãtre care este
þintit, în ce grad, sub ce unghi de vedere. Odatã fixate aceste coordonate
jurnalistul se poate gândi prin ce mijloace, cu ce metode poate aborda subiectul ºi
va decide cum sã prezinte materialul, sub ce formã, începând cu ºtirea, trecând
prin gama foarte largã de posibilitãþi mai ample, de la notã, pânã la relatare,
portret, reportaj, interviu articol de analizã sau comentariu. Oricare dintre acestea

8
trebuie, obligatoriu, sã rãspundã cel puþin celor cinci întrebãri fundamentale:
cine, ce, când, unde, cum a fãcut ceea ce se relateazã ºtire sau articol. ªi dacã
subiectul o permite, ºi de ce ºi cu ce efecte. Fiecare dintre acestea atrage dupã
sine rãspunsul corespunzãtor:
Cine? cere un subiect. Rãspuns: o persoanã
Ce? cere un fapt sau o interpretare a faptului. Rãspuns: o succesiune evenimente.
Când? cere un fapt. Rãspuns: un moment.
Cum? cere un fapt sau o interpretare a faptului. Rãspuns: o succesiune de
evenimente.
De ce? cere o opinie sau un motiv pentru cursul unei acþiuni.
Cu ce efecte? cere o opinie sau o interpretare.
Mare parte a interviurilor de documentare pe care le realizeazã jurnalistul
pornesc tocmai de la clarificarea rãspunsurilor la aceste întrebãri. Cu atât mai
mult cu cât, vorbind despre interviu – fie ca metodã de culegere informaþiei, fie
text prezentat ca înlãnþuire de întrebãri ºi rãspunsuri – nu putem ocoli partea
esenþialã a comunicãrii, care demonstreazã intenþionalitatea demersului
publicistic. Iar interviul propriu-zis conþine ºi alte tipuri de întrebãri, mai subtile
decât cele enumerate, care structureazã textul.
Întrebãrile cumuleazã o sumã de funcþii, dificil de separat în cadrul analizei
interviului. Cea dintâi funcþie pe care o semnala este cea psihologicã, de stabilire
a contactului intervievator ºi intervievat. De regulã, întrebãrile introductive pe
care le pune jurnalistul nici nu mai apar în textul publicat. Ele „topesc gheaþa”
între cei doi interlocutori, atenueazã neliniºtea intervievatului privind intenþiile
jurnalistului ºi modul de desfãºurare a interviului, izoleazã tema dialogului de
fluxul cotidian în care se afla intervievatul la momentul începerii discuþiei. Nu
mai puþin importantã este cea de a doua funcþie pe o putem identifica pentru
întrebare, funcþia stilisticã, întrucât propoziþia interogativã este parte inseparabilã
a textului, „motorul” lui. Menþionând, anterior, întrebãrile deschise ºi închise,

9
simple ºi complexe, generale ºi particulare, am anticipat clasificarea
întrebãrilor posibile în cadrul unui interviu ºi de care depinde succesul actului de
comunicare. Depinzând de elementul revelant selectat drept criteriu de
clasificare, întrebãrile se pot grupa în urmãtoarele categorii:
• dupã formã, întrebãrile pot fi deschise sau închise, directe sau indirecte,
personale sau impersonale,
impersonale indicând modul în care interlocutorul este invitat sã
rãspundã;
• dupã funcþia îndeplinitã în interviu, întrebãrile pot fi de bazã, de sondare, de
control;
• dupã efectul pe care îl au asupra interlocutorului întrebãrile pot fi neutre,
dirijate sau de sugerare a rãspunsului.
dirijate
Prima grupã de întrebãri, clasificate dupã formã, a fost explicitatã mai sus, în
cadrul descrierii interviului, mai puþin partea referitoare la întrebãri personale sau
impersonale. De regulã, atunci când unele întrebãri ar putea fi delicate pentru
intervievat, jurnalistul le poate formula mai impersonal, mai puþin direct, pentru
a-i sugera interlocutorului faptul cã problema este de interes, dar cã, totuºi,
dialogul nu încalcã dreptul la intimitate, la propria imagine. Crearea situaþiei
dialogale depinde de capacitatea participanþilor la dialog de a se dirija mental
unul cãtre celãlalt, de a sesiza diferenþele dintre sine ºi partener ºi de a sublinia
sau explica aceste diferenþe. Jurnaliºtii recurg, de regulã, la întrebãri indirecte,
când doresc sã obþinã informaþii sau comentarii despre evenimente, opinii sau
relaþii nedorite, impopulare sau care pot intra în contradicþie cu ceea ce se
considerã etic, moral, obiºnuit pentru mediul din care provine respondentul.
Formularea întrebãrii în asemenea situaþii îi permite respondentului un rãspuns
oarecum ambiguu, mai confortabil, care îi permite sã fie sincer fãrã a intra în
contradicþie cu ceea ce crede el cã „se aºteaptã” ca reacþie. Adesea, reporterii au
constatat, pe teren, cã cei pe care i-au abordat povesteau colorat ºi interesant
diferite situaþii, dar de îndatã ce simþeau sau se ºtiau înregistraþi, adoptau

10
„limbajul de lemn”, formulele pe care considerau cã trebuie sã le rosteascã
„pentru ziar”. Cu atât mai mult este de aºteptat cã respondentul va recurge la
„limba de lemn” sau la ceea ce crede cã trebuie sã rãspundã, atunci când
întrebãrile sunt delicate, prea personale sau formulate prea devreme în interviu.
Eventual, reporterul poate sã plaseze astfel de întrebãri dupã ce s-a creat legãtura
de încredere din timpul dialogului ºi respondentul nu mai este atât de tensionat
sau de atent.
Întrebãrile de bazã sunt cele pe care jurnalistul ºi le pregãteºte din timp pentru
realizarea dialogului, filonul tematic al viitorului text de presã ºi care atrag
informaþiile esenþiale din interviu. Este posibil, însã, ca intervievatul sã
rãspundã „pe lângã” întrebare sau laconic. Întrebãrile de sondare (tatonare) îl
ajutã, în astfel de situaþii, pe intervievator sã stabileascã motivele care au
determinat rãspunsul nesatisfãcãtor. Cele mai frecvente întrebãri de sondare
încep cu „de ce...” sau „ce înþelegeþi prin...”. Intervievatul poate sã nu fi sesizat
sensul întrebãrii de bazã, poate sã doreascã, din varii motive, ocultarea adevãrului
sau poate sã nu fie la curent cu problema la care este solicitat sã dea rãspunsuri.
Lãmurirea, cu tact, a motivelor rãspunsurilor inadecvate poate readuce dialogul
pe fãgaºul dorit de intervievator. În sfârºit, întrebãrile de control sunt utilizate pe
parcursul conversaþiei pentru a testa sinceritatea respondentului, dar ºi gradul în
care acesta cunoaºte tematica interviului. Între întrebãrile de control, atât pentru
sine, cât ºi pentru respondent, intervievatorul poate recurge la întrebãri-oglindã la
cele afirmate anterior de intervievat (de exemplu, „V-am înþeles corect, aþi spus
cã...?” sau „Vreþi sã spuneþi cã...”) sau la întrebãri ipotetice, care îi dau
posibilitatea respondentului sã se transpunã în situaþia pe care este solicitat sã o
comenteze (de exemplu, „Presupunând cã duminica viitoare ar avea loc alegeri,
v-aþi prezenta la vot?”) sau sã se detaºeze de tema interviului, pentru a oferi un
punct de vedere mai puþin personalizat (de exemplu, „Dacã aþi fi directorul

11
fabricii în care sunteþi lider sindical, cum aþi proceda în momentul restructurãrii
întreprinderii?”).
Din cea din urmã categorie de întrebãri, fãrã îndoialã cele mai des utilizate ºi
recomandate sunt întrebãrile neutre,, care nu indicã atitudinea intervievatorului
faþã de subiectul convorbirii ºi nu sugereazã selectarea unui rãspuns anume.
Atunci, însã, când se doreºte întãrirea rãspunsului, clarificarea unei formulãri,
reporterul poate recurge la întrebãri dirijate, care induc rãspunsul, dar numai
urmând întrebãrilor neutre. De regulã, la o întrebare care începe cu formula „nu-i
aºa cã...?” sau „sunteþi de acord cã...” rãspunsul este afirmativ, deºi nu
întotdeauna e ºi sincer. În ceea ce priveºte întrebarea cu rãspuns sugerat, de
regulã ea formula „credeþi/apreciaþi cã...”.
Într-o schemã-standard de interviu, tipurile de întrebãri puse ar putea fi
urmãtoarea:
• Întrebarea de atac (de lansare) are rolul de a-l prezenta pe interlocutor sau de a
introduce tema fundamentalã a interviului.
• Întrebãrile de sprijin sunt utilizate pentru a-l ajuta pe interlocutor sã-ºi clarifice
punctele de vedere sau pentru a-l constrânge sã rãspundã.
• Întrebãrile de relansare a filonului principal al interviului sunt utilizate în
special în cazul interviurilor lungi, pentru a repune în discuþie sau pentru a
reaminti subiectul urmãrit.
• Întrebãrile de punctare, tot în cazul unor interviuri lungi, sunt utilizate pentru a
rezuma cele spuse anterior, facilitând cititorului o receptare mai exactã a
mesajelor.
• Întrebãrile de obiecþie (controversã) devin necesare atunci când reporterul
deþine date ce contrazic afirmaþiile interlocutorului.
Nu întotdeauna intervenþiile reporterului pe parcursul dialogului sunt formulate
ca întrebãri, chiar dacã întrebarea dã sens interviului. În economia textului,
reporterii formuleazã ºi afirmaþii, cum ar fi: „Adversarii dumneavoastrã

12
 considerã cã...”, „Într-o intervenþie anterioarã aþi spus cã...” etc., interlocutorul
fiind invitat, indirect, la polemicã. Se subînþelege, însã, cã întrebarea a fost
suprimatã din text, dar ea este evidentã pentru participanþii la dialog, iar publicul
o poate reconstitui fãrã dificultate.
Strategia aleasã de jurnalist pentru promovarea dialogului diferã în funcþie de
elementul considerat esenþial pentru interviul realizat. Dacã primeazã problema
argumentativã, întrebãrile vor fi:
a) de explorare a datelor („Ce ne puteþi spune despre...”, „Ce înseamnã X...”,
„Care va fi efectul...”.
b) întrebãri de stabilire a alternativelor
În raport cu alternativele (tezele fiecãrui dialogant), întrebãrile pot fi:
a) indicative frontale, prin care intervievatului i se cere formularea expresã a
argumentelor în favoarea afirmaþiilor sale;
b) întrebãri indicative de revenire, pentru a readuce în discuþie un argument, o
temã, un aspect „expediat” prea rapid de interlocutor;
c) întrebãri divergente, prin care este pus în evidenþã punctul de vedere contrar
celui exprimat de intervievat;
d. întrebãri convergente, prin care partenerul este obligat sã dea rãspunsuri ce îl
apropie de alternativa propusã de intervievator;
Alte categorii de întrebãri pot fi stabilite dacã se ia în considerare raportul cu
partenerul:
a) directe cenzoriale – care pun nemijlocit în discuþie, prin da/nu opiniile
participanþilor la dialog;
b) indicative directe – prin care sunt puse în discuþie conexe cu cele ale opiniilor
asumate de intelocutori;
c) sugestive – care oferã intenþionat un rãspuns favorabil alternativei
întrebãtorului;

13
d) imperative – care impun intervievatului sã adopte o poziþie lipsitã de echivoc
într-un moment al dialogului;
e) retorice – care nu cer neapãrat interlocutorului sã rãspundã, fiind un fel
de „auto-întrebare”.
Dupã forþa perlocuþionarã a argumentelor aduse în dezbatere, întrebãrile pot
fi: incitante, derutante, inhibante, reactivante, stimulative, captivante.
În fine, dupã rolul lor operaþional, întrebãrile pot fi comparative, analitice,
sintetice, explicative, motivaþionale, descriptive etc. Pentru fiecare interviu
concret, jurnalistul îºi „extrage din arsenal” tipurile de întrebãri pe care
anticipeazã cã le poate utiliza cu cel mai mare succes în vederea obþinerii
informaþiilor dorite, cu observaþia cã, oricare ar fi strategia aleasã, profesionistul
trebuie sã se fereascã de ceea ce poate fi numit „paralogismul erotetic” sau
eroarea în ceea ce priveºte construcþia întrebãrilor. Între principalele erori care
pot apãrea în construcþia întrebãrilor pot fi amintite:
- falsitatea presupoziþiei. O lungã serie de interviuri ratate se datoreazã
aºteptãrilor intervievatorului de a gãsi un anumit tip de rãspuns din partea celui
cãruia îi solicitã interviul;
- imprecizia, ambiguitatea întrebãrilor;
- sofismul întrebãrilor multiple sau al întrebãrilor complexe;
- cumulul interogativ.
În utilizarea interviului ca metodã de obþinere a informaþiilor, comportamentul
celui care interacþioneazã cu intervievatul poate determina, în mod fundamental,
cursul conversaþiei. Premisa de la care porneºte orice jurnalist este aceea cã
foloseºte împreunã cu interlocutorii sãi acelaºi cod comun ºi cã, ajustându-ºi pe
timpul conversaþiei întrebãrile, va reuºi sã obþinã informaþia doritã. Începând cu
modalitatea de a pune întrebãrile, pânã la aprobarea sau dezaprobarea
intervievatului (verbal, sau prin gesturi), jurnalistul îºi poate influenþa sursa de
informare, obþinând date distorsionate, în divergenþã cu realitatea. Bineînþeles,

14
intervievatorul conºtient cã interlocutorii sãi pot fi influenþaþi de anumite semnale
pe care le transmite – voluntar sau involuntar – încearcã sã nu fie victima propriei
sale strategii comunicaþionale. Revenind la principalii factori de distorsiune a
rãspunsurilor aºteptate, pornind de la intervievator, putem considera ca
elemente de periclitare a interviului:
a) Contrazicerea directã a respondentului. Exceptând interviul în care scopul
urmãrit este obþinerea comentariului celui intervievat, interferenþa cu fluxul
opiniilor respondentului trebuie tratatã ca fiind eronatã, întrucât preorienteazã
concluziile dialogului spre o finalitate care nu dezvãluie pãrerile interlocutorului,
ci se structureazã ca ecou al opiniilor celui care conduce interviul.
b) Comentarea opiniilor respondentului. Este o greºealã poate chiar mai gravã
decât cea precedentã în situaþia sondajelor de opinie. În interviul care solicitã
opinii, atitudinea de comentare trebuie adoptatã scopul intervievatorului fiind –
în aceastã situaþie – precizarea punctelor de vedere ale intervievatului,
eliminarea dubiilor, obþinerea unor definiri fãrã echivoc.
c) Introducerea elementului emoþional (de încurajare sau de descurajare a
respondentului). Deºi aceastã recomandare este imperativã în sociologie, în
publicisticã, încurajarea respondentului este subînþeleasã, limitându-se la
încurajarea interlocutorului de a vorbi, ºi nu la asumarea de cãtre intervievator a
punctului de vedere divergent cu intervievatul.
d) Manifestarea unor reacþii non-verbale care sã trãdeze atitudinea
intervievatorului faþã de cele exprimate de respondent. Mimica, gesturile
necontrolate pot indica aprobarea sau dezaprobarea celor relatate de respondent
ºi, la limitã, pot transmite atitudinea jurnalistului faþã de subiectul discuþiei sau
faþã de rãspunsurile primite.
e) Ascultarea selectivã, neatentã a rãspunsurilor. Este, poate, cea mai gravã
greºealã pe care o poate face un intervievator. Furat de dorinþa de a progresa cât
mai repede, reporterul riscã sã piardã momentul în care intervievatul îi furnizeazã

15
informaþii preþioase în afara liniei de dialog stabilitã de jurnalist la iniþierea
documentãrii. Pe lângã participarea activã la dialog, reporterul se poate asigura
cã nu va pierde firul informaþiilor ºi cu ajutorul înregistrãrii pe reportofon. Dar,
într-o astfel de situaþie, oricum va fi nevoit sã revinã pentru completarea
informaþiilor care i-au „scãpat” la primul dialog.
Pericolul distorsiunii datorate respondenþilor ca surse de informaþii nu este mai
mic. Fãrã o selecþie riguroasã a respondenþilor, intervievatorul poate avea
surpriza sã fie victima unor mistificãri, minciuni sau rãspunsuri parþiale.
Pregãtirea minuþioasã a interviului ºi presãrarea unor întrebãri-capcanã pot
contracara, cel puþin parþial, aceste obstacole în calea obþinerii informaþiilor.
Existã suficiente motive pentru care cineva doreºte sau nu sã fie sursã de
informaþii: altruism-egoism, datorie-loialitate, interes personal-auto-apãrare,
rãzbunare-ignoranþã, vinovãþie-stânjenealã, dorinþã de publicitate-lipsã de timp,
ambiþie-tragedie personalã.
Motivele trebuie intuite sau sesizate de reporter, care, pe parcursul documentãrii,
are obligaþia profesionalã ºi moralã sã evite „capcanele” întinse, voluntar sau
involuntar de sursele sale, rezultatul final al investigaþiei urmând sã fie
prezentarea obiectivã, nu ca o simplã sumã de opinii, ci ca selecþie riguroasã a
elementelor relevante pentru textul destinat publicului. Dincolo de motivele care
determinã o persoanã sã rãspundã întrebãrilor jurnalistului, acesta din urmã
trebuie sã þinã cont de competenþa în comunicare a respondentului. Un oficial,
obiºnuit sã fie intervievat sau care voluntariazã el însuºi sã ofere un interviu
cunoaºte subtilitãþile unei asemenea relaþii ºi poate recurge la subterfugii are duc
la transmiterea informaþiilor în forma ºi cu finalitatea pe care le doreºte. În
schimb, un intervievat neexperimentat trebuie abordat altfel. Adesea, multe din
rãspunsurile oferite sunt dezlânate ºi imprecise pentru cã respondentul nu are
exerciþiul comunicãrii cu un public mai larg. Prezenþa reportofonului adesea îl
inhibã ºi efortul de a-l face sã vorbeascã poate fi destul de mare. Deseori se

16
întâmplã ca cel ales ca sursã sã se transforme – pentru scurt timp – în
intervievator. „De ce m-aþi ales pe mine?” „Ce vreþi sã scrieþi?”, „Cãutaþi pe
altcineva!” – sunt doar câteva din formulele pe care reporterul de teren le aude
frecvent, atunci când se aflã în documentare. Timp preþios se pierde cu depãºirea
momentului de nesiguranþã din partea interlocutorului, care fie doreºte sã rãmânã
anonim – ceea ce, adesea, i se ºi garanteazã –, fie încearcã sã transfere
responsabilitatea celor pe care le-ar povesti asupra altcuiva. Doar în situaþiile în
care reporterul se aflã în mijlocul evenimentului, în timpul producerii lui sau
dacã informaþia are caracter pozitiv, oamenii obiºnuiþi sunt dispuºi sã scurteze
timpul de acomodare ºi sã-ºi ofere comentariile, opiniile, frânturile de informaþii
pe care le cunosc. Pe de altã parte, însã, probabilitatea ca un interlocutor
neexperimentat sã deþinã tehnici de ocultare a adevãrului este relativ redusã, deci,
avantajele ºi dezavantajele intervievatorului în raport cu intervievatul sunt
echilibrate în fiecare dintre situaþiile menþionate.
Cauzele pentru care rãspunsurile obþinute pot fi parþiale, nesatisfãcãtoare pentru
intervievator sunt foarte variate, pornind de la competenþa de comunicare a
interlocutorului ºi pânã la dorinþa deliberatã a acestuia de a fi eliptic. Din acest
motiv, pentru a realiza un interviu consistent,, jurnalistul trebuie sã aibã grijã de
calitatea întrebãrilor, care, bine formulate ºi puse cu artã, pot suplini eventuala
competenþã redusã de comunicare a intervievatului. Întrebãrile incluse în interviu
trebuie sã se distingã prin: claritate, concreteþe ºi concizie, indiferent dacã este
vorba despre întrebãri deschise sau închise, iar ordinea de dispunere în interviu se
recomandã a fi de la simplu la complex ºi de la general la particular.
Pentru intervievator, este recomandabil: sã evite ambiguitãþile; sã formuleze
întrebãri scurte; sã specifice timpul, locul ºi contextul întrebãrilor; sã fie foarte
explicit în descrierea alternativelor posibile sau sã se menþinã în cadrul general;
sã ofere explicaþii privind un subiect pe care respondentul nu îl cunoaºte foarte

17
bine, dacã se doreºte un comentariu; sã se refere la experienþele personale ale
respondentului ºi nu la generalitãþi.
În funcþie de formularea întrebãrii, rãspunsurile oferite pot varia cu o marjã
destul de semnificativã, ceea ce face ca interviurile sociologice, de pildã, sã fie
încorsetate în reguli relativ rigide. În structura interviului sunt incluse doar acele
întrebãri la care anchetatorul nu poate obþine rãspunsuri prin alte metode
(observare directã, studierea documentelor) sau la care, deºi rãspunsul este
cunoscut sau intuit, intervievatorul aºteaptã un comentariu.
Un cercetãtor francez4 clasificã interviurile dupã tipurile de funcþiile îndeplinite
de acestea ºi dupã tipurile de demersuri redacþionale pe care le implicã:
1. Interviul-anchetã presupune a face un actor al actualitãþii sã spunã mai mult
decât era cunoscut iniþial despre proiectele, deciziile sau opiniile sale.
Expresii care atestã acest lucru: „X reveleazã”, „X declarã”, „X anunþã ”, „X
confirmã” etc.
2. Interviul-reportaj are în vedere un martor sau actor care povesteºte o
întâmplare trãitã sau circumstanþele unui fapt la care a asistat sau îl provoacã
sã descrie un loc, un timp ori o meserie pe care le cunoaºte din experienþã. În
titrare, putem întâlni expresii precum: „X povesteºte”, „X îºi aminteºte”, „X
mãrturiseºte” etc.
3. Interviul-conversaþie constã în a face un interlocutor cunoscut sau anonim sã
reveleze trãsãturi de personalitate, în funcþie de interesul public, de ocazia sau
de circumstanþele dialogului. Expresii utilizate: „Convorbire cu X”, „Dialog
cu X”, „O orã cu X”, „Faþã în faþã cu X” etc.
4. Interviul-documentar solicitã un expert sã explice un fapt, o situaþie, o
problemã sau un aspect tehnic. Expresii folosite în acest caz: „X explicã”, „X
clarificã” etc.
5. Interviul-sondaj face sã se exprime un evantai de opinii semnificative despre
o chestiune controversatã ºi de actualitate. Nu este un sondaj de opinie

18
 profesionist, pe un eºantion reprezentativ. Se mai numeºte ºi interviu-expres
sau vox-pop. Poate fi realizat pe stradã sau printre persoane care au calitatea
de a se exprima asupra subiectului. Poate fi de forma o întrebare-mai multe
rãspunsuri (interviul-expres) sau o serie de întrebãri-mai multe rãspunsuri
(dezbatere, masã rotundã).
Un alt cercetãtor francez5 construieºte o tipologie similarã cu cea de mai sus, la
care adaugã interviul imaginar (puþin practicat, specific unor publicaþii satirice) ºi
interviul clandestin, care pune probleme etice.
O cercetãtoare autohtonã6 propune o tipologie complexã, pe care o vom reda
succint.
Interviurile, ca succesiuni de întrebãri ºi rãspunsuri, în care intervievatorul se
situeazã în postura declanºatorului unor mãrturii (informaþii, opinii sau
sentimente) necunoscute anterior, comportã un numãr de varietãþi, depinzând de
numãrul de participanþi angajaþi în procesul de comunicare, de gradul de mediere
între aceºti participanþi ºi de tipul de comunicare în care se concretizeazã textul.
Fiecare dintre aceste caracteristici ordoneazã interviurile în categorii bine
delimitate.
A. În funcþie de numãrul de participanþi, putem distinge dialogul de polilog. În
ceea ce priveºte dialogul, avem de-a face cu urmãtoarele situaþii:
1. Un intervievator, un intervievat. Este situaþia cea mai frecventã în presã,
scopul convorbirii fiind publicarea interviului.
2. Un intervievator, mai mulþi intervievaþi. De regulã, este genul de interviu
caracteristic pentru faza de documentare pentru realizarea materialelor de
presã. Dar procedeul poate fi utilizat, preluat fiind din sociologie, ca
interviu pe bazã de chestionar, pentru a pune în evidenþã unele curente de
opinie. În presã, ancheta pune în evidenþã opinii diferite, chiar divergente,
referitoare la subiectul discutat. Douã variante pot fi distinse în acest caz:

19
 a. Întrebãrile sunt aceleaºi, urmãrindu-se evidenþierea mai multor unghiuri
de abordare a aceluiaºi subiect. De regulã, întrebãrile sunt plasate la
începutul textului, cu specificarea ordinii în care sunt prezentaþi
respondenþii. Acest tip de interviuri-anchetã este mai frecvent în
reviste, care pot aloca spaþii mai ample prezentãrii diferitelor puncte de
vedere privit subiectul avut în vedere.
b. Întrebarea diferã, scopul fiind obþinerea de informaþii. Interlocutorii
abordaþi se aflã în anumite ipostaze, afiºeazã diferite atitudini, care sunt
adesea precedate de un ºapou, cu rol de punere în temã.
Varietatea rãspunsurilor depinde de tipul întrebãrilor formulate (închise,
deschise, standardizate sau nestandardizate)
Variantele de polilog se înscriu în urmãtoarele ipostaze:
3. Mai mulþi intervievatori, un singur intervievat. Este situaþia tipicã a
conferinþelor de presã. Are valoare pentru culegerea informaþiilor, dar controlul
asupra locului, timpului alocat, asupra numãrului de întrebãri, a ordinii acestora,
precum ºi asupra intervievatorilor îi aparþine prioritar celui intervievat. Din
aceste motive, reporterul trebuie sã-ºi fructifice ºansa cât mai bine, în primul
rând, punând întrebãri deschise ºi apoi, începând cu întrebarea esenþialã, cu
observaþia cã dacã întrebarea este îndepãrtatã de contextul discuþiei,
interlocutorul poate sã eludeze rãspunsul. Avantajul conferinþelor de presã este cã
tot ce se spune în cadrul lor reprezintã un punct de vedere oficial, însã, adesea,
jurnalistul obþine, cu aceastã ocazie, numai informaþiile primare, care vor trebui
completate cu documentãri mai ample. De asemenea, trebuie avut în vedere
faptul cã, la conferinþele de presã, jurnalistul nu obþine noutãþile în exclusivitate.
4. Mai mulþi intervievatori, mai mulþi intervievaþi. Aceastã situaþie apare cel mai
rar ºi reprezintã trecerea spre un alt gen: dezbaterea, masa rotundã sau
simpozionul. Acest tip de interviu presupune o colaborare mai strânsã între
intervievatori decât în cazul conferinþelor de presã, iar întrebãrile sunt formulate

20
pe marginea unui subiect cunoscut dinainte tuturor participanþilor. În presa scrisã,
masa rotundã este extrem de rar utilizatã, eventual atunci când mai multe redacþii
solicitã o serie de specialiºti într-o temã datã.
B. În funcþie de tipul de interacþiune între gazetar ºi interlocutor, dialogul se
structureazã în douã modalitãþi:
1. Interviul faþã-în-faþã (nemediat). Comunicarea are loc în contextul co-
prezenþei intervievatorului ºi intervievatului. Coordonatele spaþio-
temporale ale interlocutorilor se intersecteazã ºi, pe lângã schimbul de
cuvinte, participanþii la dialog beneficiazã în receptarea mesajului, de
elementele de comunicare non-verbalã (intonaþie, mimicã, gesticã,
gestionarea distanþei inter-personale, poziþionarea spaþialã relativã etc.)
care pot interveni pentru a suplimenta semnificaþiile interacþiunii. Pentru
reporter, interviul faþã-în-faþã este un test de abilitate în ceea ce priveºte
menþinerea controlului dialogului, fie prin stimularea interlocutorilor
reticenþi, fie prin temperarea celor prea voluntari, fie, în fine, prin
dejucarea tentativelor de evitare a rãspunsurilor la întrebãri dificile.
2. Interviul mediat. Interacþiunea dintre participanþi poate fi mediatã prin
telefon, poate fi realizatã prin scrisori (fie prin metoda clasicã, fie prin
fax, fie prin e-mail). Comunicarea mediatã se distinge prin faptul cã
fiecare participant la interviu se aflã în contextul propriu, iar referinþa
temporalã-spaþialã poate fi diferitã. În cazul convorbirii telefonice,
referinþa temporalã este aceeaºi, dar distanþa fizicã poate fi oricât de
mare, în vreme ce comunicarea scripturalã, se desfãºoarã în condiþiile în
care distanþa este considerabilã, atât în timp, cât ºi în spaþiu, cu unele
deosebiri în ceea ce priveºte utilizarea internetului. Principala problemã
a interviului mediat este aceea cã intervievatorul nu dispune de
posibilitatea de a menþine, la nivel optim, contactul cu interlocutorul. De
asemenea, cvasi-absenþa dimensiunii non-verbale a comunicãrii

21
 diminueazã valenþele suplimentare ale interacþiunii. În plus, în
comunicarea letricã, ziaristul nu poate interveni cu întrebãri
suplimentare, pentru a solicita unele detalii. În cazul inteviului prin
internet, pe lângã opþiunea e-mail-lui, existã ºi aceea a chat-ului
(mesenger), care suplineºte limitãrile scrisorilor clasice. În fine, existã
tendinþa, pentru persoanele intervievate în scris, a rãspunsurilor livreºti,
elaborate, care pot fi mai complete ºi mai coerente, însã în dauna
spontaneitãþii specifice oralitãþii.
C. În funcþie de strategia de realizare, adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a
ordinii lor, interviurile se pot grupa în cinci categorii:
1. Interviul pâlnie începe cu întrebãri cu grad maxim de generalitate, urmate de
unele tot mai concrete, care circumscriu aspecte tot mai concrete ºi îngusteazã
zona în care se poatã dialogul. Reporterul trebuie sã diminueze, progresiv,
posibilitãþile interlocutorului de a divaga, ajungând, în finalul interviului, la
întrebarea-cheie, pregãtitã de tot eºafodajul construit anterior de celelalte
întrebãri.
2. Interviul de tip pâlnie întoarsã adoptã traseul contrar, pornind de la întrebãri
specifice pentru a ajunge la aspecte mai generale. Scopul acestui tip de interviu
este cel de a provoca opinii sau comentarii bazate pe extinderea gradualã a
discutãrii semnificaþiilor unui fapt sau eveniment. Comentariul se bazeazã pe
autoritatea intervievatului, fie ca expert, fie ca protagonist.
3. Interviul-tunel combinã o succesiune de întrebãri pe aceeaºi temã, fie toate
deschise, fie toate închise, care nu invitã la speculaþii sau comentarii, ci sondeazã
actualitatea. De regulã, acest tip de interviu urmãreºte obþinerea de rãspunsuri
specifice, informative, fiind numai arareori valorificat în formã dialogatã.
4. Interviul circular presupune revenirea, în final, la întrebarea iniþialã, pentru a
„închide” convorbirea. Adesea, în cazul interviului-anchetã, reporterul realizeazã
un lanþ de interviuri circulare, revenind asupra problemelor pe care le considerã

22
esenþiale ºi care nu au primit rãspunsul detaliat dorit sau la care rãspunsul a fost
evitat.
Ca o variantã a acestui tip apare interviul cu ordine mascatã, care alterneazã
întrebãrile dificile cu cele uºoare, închise ºi deschise. În acest caz, reporterul
amestecã întrebãrile importante cu cele neesenþiale, într-o ordine care pare
aleatorie. Ideea este de a surprinde interlocutorul ºi de a-l determina pe acesta sã
dea un rãspuns neaºteptat
5. Interviul cu formã liberã (free-form) invitã la comentarii pe marginea
întrebãrilor deschise, scopul reporterul fiind acela de a descrie profilul sau
opiniile unei personalitãþi, fãrã limitãri de timp ºi fãrã sã urmãreascã dezvãluirea
unui adevãr anume.
D. În funcþie de genul în care se înscrie interviul, acesta poate fi informativ sau
de opinie.
Interviul informativ poate lua forma rãspunsurilor pe care reprezentantul unei
autoritãþi îl poate oferi cititorilor pe teme date. Transcrierea exactã a formulãrilor
respondentului are menirea de a i se atribui ºi responsabilitatea privind
conþinutul informaþional, deºi este recomandabilã verificarea informaþiilor
obþinute, chiar ºi atunci când sursa este autorizatã. În aceste situaþii, ziarul este
doar vehiculul de mediere a informaþiei. Întrebãrile pot fi formulate de reporter
pe baza unui material informativ avut la dispoziþie, structurarea comunicãrii sub
formã de întrebare-rãspuns având rolul de a sparge monotonia paginii de ziar.
Persoana intervievatã poate sã nu fie o personalitate publicã în adevãratul sens al
cuvântului, jurnalistul recurgând la specialiºtii care pot clarifica problema de
interes pentru public.
Accentul cade, aºadar, pe ce spune intervievatul, nu pe cine sau ce este acesta.
Douã tipuri de interviu pot fi distinse în aceastã categorie:
a) interviul-
interviul-informaþie;
b) interviul-
interviul-consultaþie;

23
Cel dintâi tip reprezintã, de obicei, un text de dimensiuni relativ reduse, al cãrui
scop este redarea unei informaþii privind un fapt sau o personalitate ºi este reacþia
operativã a redacþiei unei publicaþii faþã de un subiect de presã. Întrebãrile
reporterului sunt, de regulã, stimuli pentru atragerea informaþiilor.
Interviul-consultaþie se distinge prin apelarea la stilul oficial, intervievatul fiind
selectat dintre specialiºtii care pot clarifica o problemã relevantã nemijlocit
pentru public. Acest tip de interviu oferã o îndrumare de care publicul are nevoie
pentru problemele cotidiene, dar ºi în situaþii mai deosebite.
Dar jurnalistul poate aduce în faþa publicului personalitãþi larg cunoscute,
interesante, în primul rând, prin ceea ce sunt ºi abia în al doilea rând prin ceea ce
spun. Adeseori, personalitãþile respective sunt solicitate sã comenteze, sã explice
de ce au spus sau fãcut un anumit lucru, sã ofere o interpretare a evenimentelor,
adicã sã-ºi formuleze opinia.
Textualizarea interviului prin apelarea la citat – fie parþial, fie complet –
cuprinde, în mod frecvent, unul din verbele de atribuire cace semnalizeazã
distanþa dintre reporter ºi respondent. Selecþia unuia dintre aceste verbe indicã, în
plus, ºi atitudinea ziaristului faþâ de afirmaþiile interlocutorului sãu, de la
neutralitate faþã de cele spuse, pânã la desolidarizare. Cele mai des utilizate
formule de atribuire sunt: a spus, a rãspuns, a declarat, a afirmat, a anunþat, a
divulgat, a explicat, a subliniat, a susþinut, a comentat, a comunicat, a cerut, s-
s- a
întrebat, a conchis, a concluzionat, a pretins... X. Atribuirea informaþiilor prin
una din aceste sintagme îi permite cititorului sã identifice cu precizie sursa, sã
judece credibilitatea celor prezentate ºi sã perceapã atitudinea jurnalistului faþã
de cele relatate, chiar dacã reporterul nu mai redã întrebarea sau, eventual, o
parafrazeazã, pentru a oferi concizie textului. Important este, însã, ca jurnalistul
sã ofere toate datele despre cel citat: numele, calitatea, poziþia sa, nivelul de
calificare, eventual, relaþia cu ceilalþi protagoniºti ai relatãrii, cu alte surse,
instituþii sau grupuri implicate în relatare, dacã acestea sunt relevante pentru

24
claritate ºi credibilitate. Suprimând, de dragul conciziei ºi claritãþii textului
destinat publicãrii, formulãrile din timpul interviului efectiv, reporterul poate, la
redactare, sã escamoteze chiar caracterul de dialog al unitãþii întrebare-rãspuns,
rezultatul fiind prezentat sub forma monologului.
Interviul-monolog reprezintã declaraþia respondentului, stimulatã de întrebarea
reporterului care este, însã, suprimatã din text. Semnul distinctiv al retragerii din
dialog îl reprezintã, cel mai adesea, formula finalã „A consemnat X”, ceea ce
trãdeazã intenþia redactorului sau a redacþiei de a intra în relaþia de comunicare cu
respondentul. Spre deosebire de aceastã direcþie a fluxului de informaþie putem
distinge, ca varietate, declaraþia de presã, în care iniþiativa comunicãrii aparþine
unor persoane din afara redacþiei, care doresc sã difuzeze un anumit mesaj,
rãspunzând unor întrebãri bãnuite sau cunoscute anterior ca fiind legate de un
interes public. Cazuri tipice ar fi declaraþiile de presã formulate de purtãtorii de
cuvânt ai unor instituþii publice dupã ºedinþe importante sau declaraþiile
oficialilor întorºi din strãinãtate. Ambele forme presupun redarea cu fidelitate a
formulãrilor emiþãtorului de mesaj ºi retragerea redactorului din text. Stilul
acestui tip de comunicare are foarte puþin din caracteristicile stilului publicistic,
predominând trãsãturile comunicãrii orale. În cazul declaraþiilor de presã, marca
stilisticã a comunicãrii este aceea a stilului oficial, identificabil în documentele
oficiale, comunicate ºi alte tipuri de texte administrative sau politice. Interviul-
monolog îºi poate gãsi drept corespondent în teoria genurilor literar-artistice atât
epicul, cât ºi liricul, în funcþie de coloratura emoþionalã a conþinutului
comunicãrii.
Abia în interviul-dialog putem identifica o corespondenþã între stilul publicistic
al interviului ºi genul dramatic din literaturã. Mulþi cercetãtori argumenteazã cã,
din start, categoria de gen se referã la textul literar ºi cã, deºi se manifestã în
planuri filologice distincte, stilurile vorbirii trebuie tratate în cadrul criticii
literare. ªi totuºi, deºi în linii generale am putea accepta o astfel de lãrgire a

25
noþiunii de stil ºi gen, înclinãm mai degrabã cãtre acele opinii conform cãrora
stilul publicistic se încadreazã în stilurile non-artistice, iar genul interviului este o
varietate a genurilor vorbirii. Ca varietate distinctã de organizare a textului,
interviul-dialog este purtãtorul unor semne distinctive, care îi conferã calitatea de
gen. Între acestea, putem distinge urmãtoarele elemente:
1. Fiecare replicã adresatã interlocutorului se menþine în fluxul: subiectul
vorbirii-adresant-obiectul vorbirii.
2. Replicile-impuls ºi cele de rãspuns sunt alternate cu replicile-comentariu.
Replicile meditative sunt completate cu întrebãri retorice sau exclamaþii care
activeazã atenþia cititorului, incluzându-l în situaþia dialogului.
3. Replicile dintre interlocutorii angajaþi în dialog formeazã o unitate a
comunicãrii. Fiecare din interlocutori nu îºi îndeplineºte doar partitura, ci se
adreseazã ºi cititorului, oferindu-i un anume tip de informaþie.
4. În dialog, sunt utilizate metode variate de înlãnþuire a elementelor care
formeazã mesajul. Funcþia de comunicare ºi cea emoþional-expresivã sunt
îndeplinite în toate elementele textului.
5. Conotaþiile emoþionale ale replicii sunt purtãtoare de sens, relevând poziþia
vorbitorului faþã de tema dialogului. Obiectivitatea ºi subiectivitatea sunt
alternate pentru a atrage cititorul în formularea concluziilor.
6. Dialogul presupune o marcare graficã ºi compoziþionalã. Fie sunt redate
numele (distribuþia replicilor) vorbitorilor, ca în teatru, fie se utilizeazã semne
grafice distincte.
7. Ritmul ºi întinderea dialogului sunt determinate de tema pusã în discuþie ºi de
personalitatea interlocutorului ales pentru interviu.
Recunoscând valoarea unitãþii întrebare-rãspuns, jurnaliºtii recurg la interviu ca
mod de organizare a textului, refãcând, pas cu pas, procesul descoperirii
mesajului. În aceastã zonã, a dezvãluirii mecanismului cunoaºterii, interviul
poate avea o structurã staticã sau dinamicã.

26
Interviul static porneºte de la concepþia intervievatorului asupra structurii
întrebãrilor pe care doreºte sã le adreseze ºi nu reflectã, de obicei, procesul real
de comunicare dintre interlocutori. În acest tip de interviu, fiecare dintre unitãþile
întrebare-rãspuns sunt auto-semantice ºi nu determinã desfãºurarea textului. De
obicei, interviurile-ºtire sau interviurile-consultaþie poartã aceastã marcã.
Unitãþile întrebare-rãspuns pot fi chiar permutate în cadrul textului, fãrã ca
aceasta sã afecteze comunicarea.
Interviul dinamic înlãnþuie unitãþile întrebare-rãspuns. Ele nu mai pot fi comutate
în text fãrã a denatura sensul. Pentru cititor, acest tip de interviu pare mai
spontan, cu atât mai mult cu cât, adeseori, întrebãrile au ca impuls rãspunsurile
anterioare. Grija principalã a ziaristului este, la redactarea textului, sã pãstreze
marca oralitãþii ºi sã nu uniformizeze cele douã componente ale textului:
întrebarea ºi rãspunsul. Interviurile-anchetã ºi interviurile-portret tind spre
dinamism. Interviul dialog are o mare coeziune interioarã, iar unitãþile întrebare-
rãspuns decurg una din cealaltã.
Tudor Vlad7 distinge trei situaþii fundamentale:
personalitate Acest tip de dialog încearcã în primul rând sã
l. Interviul cu o personalitate.
realizeze portrete. Rolul reporterului este de a obþine, prin intermediul interviului,
ceva nou: nu neapãrat de a-l pune pe interlocutor sã-ºi refacã biografia, aducând
necontenit elemente inedite (demers care s-a dovedit nu o datã fructuos), ci de a-
l atrage într-o discuþie în care rãspunsurile sã fie semnificative pentru public;
când cititorul va avea senzaþia, dupã ce a urmãrit un interviu, cã a compus un nou
portret al celui intervievat, cã personalitatea respectivã constituie pentru el o
revelaþie (cu componente pozitive sau negative), atunci înseamnã cã ziaristul ºi-a
îndeplinit misiunea. Având în vedere faptul cã publicul vizeazã (chiar dacã nu în
mod explicit) obiectivul de a asocia o imagine globalã protagonistului, unele
notaþii ale ziaristului – nepotrivite în alte convorbiri – sunt recomandate în acest
caz; dacã în alte interviuri este important doar ce spune interlocutorul, aici

27
intereseazã ºi cum spune. Descrierea apartamentului, a îmbrãcãmintei
partenerului de dialog, a unor gesturi, a reacþiilor non-verbale poate fi consideratã
relevantã de cãtre cititori. Pentru acest tip de interviu, experienþa ziariºtilor care
lucreazã la reviste rãmâne un reper esenþial. Reporterii din presa cotidianã cad
adesea în capcana unei deformaþii profesionale: chiar dacã au spaþiul necesar
(deci nu e vorba de o convorbire scurtã, care sã umple un colþ de paginã), ei se
grãbesc sã obþinã cât mai repede ceva senzaþional, demn de a fi scos într-un titlu
mare, colorat ºi – eventual – de primã paginã. O asemenea atitudine sãrãceºte
discuþia. A întâlni o personalitate înseamnã ºansa de a realiza un profil – este, de
altfel, ceea ce aºteaptã cea mai mare parte a publicului.
2. Interviul cu un interlocutor ales în urma unei conjuncturi de moment (o anume
etc.) Cel puþin din punct de
împrejurare, o funcþie pe care o ocupã temporar etc.).
vedere teoretic, lucrurile sunt mai puþin complexe în cadrul celei de-a doua
categorii: aici se porneºte de la câteva date clare care au determinat alegerea
interlocutorului ºi a temei de discuþie. Nu se deszãpezesc arterele oraºului – este
abordat primarul. Apare o nouã bancã – se solicitã opiniile preºedintelui ei. Se
iscã o bãtaie – li se pun întrebãri pãrþilor implicate ºi poliþistului. Are loc un
accident – este intervievat martorul care, întâmplãtor, a fost acolo ºi a vãzut totul.
Important este sã se identifice de fiecare datã persoana în mãsurã sã ofere
rãspunsuri menite sã intereseze publicul.
Acest tip de dialog, numit în lucrãrile de specialitate americane news interview
are trei caracteristici dominante:
a) Subiectul provine din conþinutul unei ºtiri de actualitate.
b) Cel ales pentru a fi intervievat are calitatea de a comenta ori de a oferi
informaþii despre subiectul respectiv – este o sursã în care cititorul sau
ascultãtorul va avea încredere.

28
c) Interviul contribuie substanþial la informarea ºi înþelegerea de cãtre public a
subiectului abordat. Ilumineazã, dezvoltã, demascã, explicã, ori gãseºte alte cãi
de a aprofunda ºtirea ce i-a stat la origine.
În general, reuºita unui astfel de interviu este proporþionalã cu pregãtirea, cu
documentarea ºi cu puterea de înþelegere a ziaristului.
interlocutori Nu am vorbit pânã acum despre interviul
3. Interviul cu mai mulþi interlocutori.
cu mai mulþi interlocutori, the symposium interview, aºa cum apare adesea în
literatura de specialitate. Aici nu mai e vorba despre alegerea unui invitat pe care
ziaristul ºi publicul îl crediteazã ca fiind potrivit sã ofere rãspunsuri pentru un set
de întrebãri, ci despre identificarea reprezentanþilor unui grup cu probleme ºi
interese comune, care pot da o imagine despre felul în care o anume situaþie este
receptate de comunitate. The symposium interview diferã de celelalte categorii
de interviuri fiindcã interlocutorii sunt aleºi nu datoritã autoritãþii de a se
pronunþa asupra subiectului; ei sunt cetãþeni obiºnuiþi, ale cãror puncte de vedere
meritã totuºi a fi consemnate.
Avem aici de operat diferenþa dintre opinia expertului ºi opinia cetãþeanului
mediu, cristalizatã pe baza acestui tip de interviu. De asemenea, se cuvine sã
facem distincþia dintre un asemenea tip de interviu, destul de frecvent în mass-
media din Occident (chiar dacã uneori mai mult cu valoare de divertisment decât
de informare) ºi sondajele de opinie, care se realizeazã prin solicitarea unor
rãspunsuri individuale la întrebãri standard.
Existã diverse strategii de selectare a participanþilor la un astfel de interviu, de la
gãsirea unor subiecþi în Gara de Nord în timpul iernii, aºteptând trenurile ce
întârzie mereu, pânã la invitarea în redacþie a unor participanþi la evenimentele
din l989, pentru a li se solicita opiniile asupra unor momente încã neclare. Pentru
ca rezultatele unei asemenea discuþii sã fie receptate pozitiv de public, trebuie sã
se acorde un timp egal tuturor participanþilor ºi sã se vegheze ca interviul sã nu
degenereze într-o dezbatere dezordonatã sau într-o masã rotundã. Totodatã, este

29
recomandabil sã se aibã în vedere un grad de dificultate mediu al întrebãrilor,
þinând cont de faptul cã participanþii nu sunt, de regulã, specialiºti într-un
domeniu comun. De asemenea, ca ºi în cazul reportajului, se cuvine a fi
menþionatã identitatea celor intervievaþi, pentru ca publicul sã aibã senzaþia de
autentic, de inexistenþã a unui scenariu pregãtit de gazetar.
Interviul cu mai mulþi interlocutori trebuie precedat de câteva fraze care sã
explice intenþiile ºi modul de lucru ale ziaristului, ºi nu este deloc neobiºnuit ca
în final sã fie consemnate câteva concluzii cu caracter general.
Pentru primele douã categorii de interviu descrise mai sus, posibilele motive de
eºec sunt, în linii mari, aceleaºi. Ele fie pot veni din partea ziaristului, fie se
datoreazã celui intervievat.
Dacã ne referim la erorile reporterului, trebuie sã consemnãm în primul rând
lipsa unei documentãri adecvate: în acest caz, el nu va purta un dialog coerent ºi
atractiv cu partenerul de discuþie, ºi nu o datã va atrage iritarea acestuia. Al
doilea factor de risc vine de la abordarea greºitã a conversaþiei. Ea poate þine de o
deficienþã de strategie (alegerea unui ton nepotrivit, enunþarea prematurã a
întrebãrilor „dure”, incapacitatea de a renunþa la o serie de prejudecãþi referitoare
la interlocutor ºi, de aici, situarea pe o poziþie preconceputã, receptatã de acesta
etc.), dar ºi de elemente exterioare. Printre acestea, de pildã, utilizarea unei
anume modalitãþi de consemnare a interviului, neconvenabilã pentru partener:
existã persoane care nu agreeazã reportofonul, altele care nu suportã ca ziaristul
sã aparã cu o foaie de pe care sã citeascã întrebãrile.
Un anume gest sau o anume obiºnuinþã a ziaristului poate sã-l nemulþumeascã pe
partenerul de conversaþie. Solicitarea permisiunii de a fuma ºi comportarea în
funcþie de reacþia realã a interlocutorului, nu doar de rãspunsul sãu, reprezintã
doar una dintre reguli; a nu cãuta cu privirea alte persoane decât aceea cu care se
realizeazã discuþia este încã una.

30
În principiu, omul de presã care se pregãteºte sã ia un interviu trebuie sã evite
situaþiile cu un anume caracter de neprevãzut. Alte dificultãþi în calea realizãrii
unui interviu reuºit vin, în schimb, din direcþia partenerului de discuþie. Avem în
vedere, în primul rând, afirmaþiile inexacte ale interlocutorilor. Ele pot fi
intenþionate sau se datoreazã unor feste jucate de memorie. Uneori, recompunând
în amintire o succesiune evenimenþialã, interlocutorul ajunge victima dorinþei de
a apãrea într-o anume luminã ºi începe sã construiascã treptat o nouã realitate
pentru cele trãite anterior. În situaþii de acest fel, ziaristul trebuie sã decidã dacã
trebuie sã intervinã – atrãgând atenþia interlocutorului asupra unor inexactitãþi –
sau nu. A atrage prea des atenþia asupra unor potenþiale inconsecvenþe poate
însemna blocarea unui canal de informaþii. E de analizat, de la caz la caz, în ce
mãsurã demersurile de acest gen ale gazetarului sunt benefice în economia
întregului interviu. Adesea, e mai important sã provoci o discuþie amplã – chiar
cu riscul unor afirmaþii mai mult sau mai puþin inexacte ale intervievatului –
decât sã o blochezi prin exprimarea constantã a neîncrederii. E recomandabil sã
ceri dovezi ºi detalii, fãrã a apela însã la un ton inchizitorial. Amendarea directã a
intervievatului8 este acceptatã în trei situaþii, toate având ca premisã faptul cã
intervenþia este absolut necesarã:
a. când documentarea realizatã de ziarist este atât de sigurã, încât nu existã
posibilitatea unei replici contra-argumentative;
b. când reporterul a luat el însuºi parte la evenimentul adus în discuþie;
c. când gazetarul are o asemenea cotã, încât propriul sãu punct de vedere este ab
initio interesant pentru public.
Un alt impediment este incompetenþa sau insuficienta cunoaºtere a temei
interviului de cãtre cel intervievat. Cititorul este adesea satisfãcut atunci când
constatã cã persoana aleasã pentru a da rãspuns unui set de probleme îºi
dovedeºte lipsa de cunoºtinþe, dacã cel solicitat ar avea teoretic calitatea de a da
replici adecvate, dar poate fi nemulþumit de alegerea fãcutã de reporter, în alte

31
cazuri, întrebându-se ce rost are sã citeascã o asemenea convorbire lipsitã de
substanþã. E posibil, de pildã, ca un actor intervievat dupã o premierã sã nu spunã
cele mai exacte lucruri despre viziunea regizoralã ºi despre sensurile esenþiale ale
spectacolului, ceea ce nu-l împiedicã sã-ºi dea cu pãrerea ºi sã indispunã un
public avizat.
Trebuie luatã în seamã ºi posibilitatea ca interlocutorul sã nu fi înþeles cum se
cuvine o întrebare ºi sã ofere, în consecinþã, un rãspuns inadecvat, în mãsurã sã
stârneascã derutã sau confuzie; este datoria ziaristului sã corecteze asemenea
imperfecþiuni, revenind ºi reformulând interogaþia.

32
 Note:

1. Curtis MacDougal, Interpretative reporting, New York, Macmillan Publishing Co., 1982,
pp.31-34
2. Tudor Vlad, Interviul de la Platon la Playboy, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997, pp. 43-49
3. Mariana Cernicova, Stilul publicistic actual, Timiºoara, Editura Augusta, 1999, pp. 181-197
4. José De Broucker, Practique de l’information et écritures journalistiques, Paris, CFPJ, 1995,
pp.179-191
5. Henri Montant, L’interview écrite et le portrait, Paris, CFPJ, 1998, pp. 10-21
6. Mariana Cernicova, Stilul publicistic actual, Timiºoara, Editura Augusta, 1999, pp. 111-175
7. Vlad, Tudor, Interviul de la Platon la Playboy, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997, pp. 43-49
8. Ibidem, pp. 50-58

33
 3. Realizarea interviului de presã: etape, modalitãþi, dificultãþi

Realizarea efectivã a interviului presupune o succesiune de etape. Autorul

american Ken Metzler1 propune 10 secvenþe:
1. Stabilirea scopului. Cu cât este mai specific scopul interviului, cu atât va fi mai
mare succesul acestuia. De regulã, atât reporterul, cât ºi interlocutorul trebuie sã
cunoascã scopul ºi tema convorbirii.
2. Cercetarea temei ºi a contextului. Acesta este, probabil, cel mai important
moment, deoarece calitatea interviului depinde de amploarea ºi acurateþea
cercetãrii.
3. întâlnirii. În primul rând, reporterul trebuie sã clarifice de ce decide
Solicitarea întâlnirii.
sã intervieveze acea persoanã ºi nu alta. În aceastã etapã, reporterul abordeazã
interlocutorul, cel mai adesea, telefonic ºi îi solicitã întrevederea. Cei doi
stabilesc, de comun acord, data, ora ºi locul desfãºurãrii interviului, precum ºi
durata acestuia. Reporterul trebuie sã procedeze în aºa fel încât sã stimuleze
interesul interlocutorului în ceea ce priveºte interviul, iar acesta din urmã poate
foarte bine sã refuze. Unii reporteri au impresia cã sursa le datoreazã acordarea
interviului, tacticã arareori recomandabilã.
4. Planificarea preliminarã a întrebãrilor ºi a strategiei. În funcþie de scopul stabilit
iniþial, reporterul identificã acum domeniile care vor fi acoperite, precum ºi
structura generalã a interviului, ordinea întrebãrilor. Deºi practic niciodatã
interviul nu va decurge strict conform planului, scopul acestei etape este de a
oferi un avantaj psihologic reporterului, situându-l pe o poziþie confortabilã din
punct de vedere mental.
5. Întâlnirea interlocutorului ºi iniþierea conversaþiei. În primele cinci minute ale
întâlnirii, cei doi interlocutori se evalueazã reciproc, iar ceea ce urmeazã depinde
într-o mãsurã însemnatã de rezultatul acestor evaluãri. Conversaþia iniþialã are

34
 menirea de a „sparge gheaþa”, permiþând instalarea unei atmosfere destinse
pentru discuþia ulterioarã.
6. Abordarea chestiunilor de fond. Acum reporterul poate pune întrebãrile pentru
care a venit, ascultând cu rãbdare rãspunsurile interlocutorului care pot duce la
întrebãri noi, neanticipate. Atmosfera relaxatã stabilitã în etapa anterioarã trebuie
sã se menþinã de-a lungul acestei faze.
7. Stabilirea raportului. Chiar dacã atmosfera se mai tensioneazã, reporterul
trebuie sã menþinã controlul ºi sã stabileascã un raport cât mai bun cu
interlocutorul. Pânã acum, reporterul trebuia sã observe reacþiile interlocutorului
la diverse întrebãri ºi sã remarce zonele care îl neliniºtesc.
8. Întrebarea „bombã”. Progresiv, discuþia ajunge la elementul cel mai neplãcut
pentru interlocutor, dar este întrebarea care trebuie sã fie pusã obligatoriu, dacã
este ca interviul sã fie cu adevãrat profesionist. Reporterul trebuie sã dea dovadã
de tact ºi de stãpânire totalã de sine, deoarece trebuie sã fie ferm, fãrã sã dea o
impresie ameninþãtoare.
9. Restabilirea. Dacã reporterul a reuºit sã atenueze ºocul întrebãrilor dificile,
restabilirea raportului cu interlocutorul este relativ uºoarã.
10. Încheierea interviului. Studenþii jurnaliºti tind sã aibã cea mai mare problemã
ajunºi în acest stadiu. Dar reporterii experimentaþi ºtiu cã este vorba despre un
proces standard, care presupune câþiva paºi clari. În primul rând, în mãsura în
care a obþinut rãspunsurile la toate întrebãrile ºi durata stabilitã se apropie de
final, reporterul trebuie sã-l mai întrebe pe interlocutor dacã ar dori sã adauge
ceva sau dacã existã întrebãri importante pe care jurnalistul le-a omis. Tot acum
trebuie sã solicite eventualele documente despre care a vorbit interlocutorul pe
parcursul interviului. De asemenea, reporterul trebuie sã se asigure cã, în mãsura
în care are neclaritãþi sau alte întrebãri, interlocutorul este de acord sã fie
contactat ulterior. Jurnaliºtii cu experienþã ºtiu cã, dupã terminarea interviului, în

35
 drum spre ieºire, pot obþine informaþii extrem de interesante de la interlocutorul
care este acum mult mai relaxat.
Un cercetãtor francez2 avanseazã o etapizare triplã:
1. Înainte de realizarea interviului (pregãtirea interviului). Reporterul trebuie sã
aibã în vedere mai multe aspecte:
a. Alegerea subiectului sau a obiectului. Reporterul poate sã se punã în
miºcare fie pornind de la o anumitã temã, care va conduce la interlocutorul cel
mai potrivit, care nu este neapãrat cel mai cunoscut, fie pornind de la o persoanã
care a realizat ceva de actualitate, urmând sã stabileascã temele pe care le va trata
cu ocazia discuþiei, care nu vor fi neapãrat legate de elementul care a fãcut
cunoscutã persoana respectivã. Aceastã fazã presupune creativitate din partea
jurnalistului.
b. Informarea prealabilã asupra interlocutorului. Reporterul trebuie sã afle
cât mai multe detalii despre persoana respectivã (atât aspecte profesionale, cât ºi
elemente personale), fie din surse documentare, fie de la cunoscuþi ai subiectului
interviului, adesea recurgând la ambele modalitãþi.
c. Studiul prealabil al dosarului, al temei. Reporterul trebuie sã se
familiarizeze cu domeniile pe care le va aborda în cursul interviului, pentru a
putea sã formuleze întrebãri interesante, pentru a evita sã primeascã rãspunsuri
evazive, precum ºi pentru a se iniþia în jargonul respectiv.
d. Definirea abordãrii ºi formularea întrebãrilor. Reporterul va scrie o
declaraþie de intenþie în care va preciza de ce l-a ales tocmai pe interlocutorul
respectiv, de ce îl intereseazã subiectul ales ºi de ce îl intereseazã în acest
moment. Acesta este scheletul ºapoului. De asemenea, reporterul va pregãti
întrebãrile cele mai adecvate. De regulã, este bine ca întrebãrile sã fie compuse
din douã propoziþii, prima informativã, a doua interogativã.

36
 e. Obþinerea întâlnirii. Reporterul trebuie sã abordeze interlocutorul, fie
telefonic, fie în scris, solicitându-i interviul. Cei doi vor stabili momentul ºi
locaþia întâlnirii.
2. În timpul realizãrii interviului (conduita la interviu). Reuºita unui interviu
depinde de maniera în care este condus. Este necesarã o atenþie specialã faþã de
urmãtoarele puncte:
a. Primele cinci minute. Reporterul va folosi primele minute ale întâlnirii
pentru a-l pune la curent pe interlocutor cu ceea ce acesta ºtia deja (cine este,
pentru ce publicaþie lucreazã, cãrui public i se adreseazã, care este obiectul
dialogului, în ce context din actualitate se situeazã acesta, de ce l-a abordat pe
interlocutor, ce aºteaptã de la el). Aceste prime cinci minute au menirea de a crea
condiþiile unei colaborãri.
b. Menþinerea. Reporterul trebuie sã se comporte decent ºi profesionist,
respectând manierele stabilite, în funcþie de locul întrevederii.
c. Chestionarea. Unii interlocutori îi considerã amatori pe reporterii care
sosesc fãrã a avea o agendã unde sã fie notate întrebãrile, însã nu le fac o
impresie bunã nici cei care se cramponeazã doar de întrebãrile deja pregãtite.
Arta interviului consistã, pentru intervievator, în a-ºi atinge scopul, adicã a obþine
rãspunsuri la întrebãrile pregãtite în prealabil, preluând de la intervievat
maximum de itinerar, adicã, pornind, la fiecare nouã întrebare, de la ultimul
rãspuns dat de interlocutor. Cel mai bine este ca reporterul sã înceapã cu întrebãri
generale, ajungând progresiv la cele concrete, legate de temã.
d. Luarea notiþelor sau înregistrarea. Chiar foloseºte reportofonul, este bine
ca reporterul sã noteze, din ceea ce spune interlocutorul, nume, date, cifre ºi alte
informaþii importante. În nici un caz, însã, el nu va nota ºcolãreºte, ca dupã
dictare, rãspunsurile partenerului de dialog. Amploarea notiþelor depinde ºi de
tipul de interviu: dacã pentru interviul-anchetã ºi pentru interviul-întâlnire

37
 reporterul va nota succint, strict esenþialul, în cazul interviului-reportaj sau în cel
al interviului-documentar aspectele notate vor fi mai abundente.
e. Ultimele cinci minute. La finalul convorbirii, interlocutorul este adesea
preocupat de utilizarea rãspunsurilor sale. Acum, reporterul va preciza dacã
forma va fi cea a unui interviu sau va fi preferatã o altã modalitate jurnalisticã.
Regulile deontologice de bazã prevãd cã declaraþiile unei persoane, ca ºi
imaginea acesteia, îi aparþin ºi cã nu reporterul nu va reproduce decât ceea ce a
cãzut de acord cu interlocutorul sã publice (obligaþia respectãrii declaraþiilor de
tip off the record).
3. Dupã realizarea interviului (punerea în formã a interviului). La constrângerile
comune celorlalte materiale de presã (spaþiul disponibil, selecþia, unghiul,
lizibilitatea) punerea în formã a interviului adaugã o exigenþã suplimentarã: aceea
a fidelitãþii. Reporterul realizeazã în raport cu interviul pe care l-a realizat mai
degrabã o muncã de translator decât de stenograf, fiind dator cu douã transpuneri.
Prima transpunere este aceea de la limbajul oral la cel scris, inclusiv redresarea
vocabularului ºi a sintaxei, menþinând, în acelaºi timp, impresia de dialog firesc.
A doua transpunere vizeazã diferenþa dintre conversaþia numai cu un reporter ºi
conversaþia în faþa tuturor, ceea ce comportã simplificãri ºi modificãri, fie în
privinþa întrebãrilor, fie în cea a rãspunsurilor.
Realizatorul de interviuri efectueazã un demers3 ce se structureazã pe douã
componente esenþiale: intermedierea ºi investigarea.. Absenþa oricãreia dintre
aceste caracteristici duce inevitabil la ratarea dialogului difuzat prin mijloacele de
comunicare de masã. În prima fazã, ziaristul identificã un grup (de vârstã,
profesional, etnic, de apartenenþã geograficã etc.) cu preocupãri ºi probleme
comune; dupã cunoaºterea detaliatã a punctelor de interes ale respectivei
categorii, trebuie descoperitã persoana în mãsurã sã ofere rãspunsuri referitoare
la sfera de preocupãri delimitatã anterior. Desigur, nu e esenþial ca aceste
rãspunsuri sã-i satisfacã pe membrii grupului, sã le confirme propriile judecãþi:

38
important e ca opiniile celui ce urmeazã a fi intervievat sã fie potenþial
interesante pentru aceºtia. Altminteri, e greu de presupus cã un interviu – chiar
corect realizat – cu o persoanã consideratã de public ca nefiind capabil sã se
pronunþe, în cunoºtinþã de cauzã, despre o anume problematicã, va atrage pe
parcurs atenþia. Aici nu era vorba despre ignoranþa celui intervievat sau despre
lipsa lui de angajare civicã, ci despre o eroare gravã a ziaristului, o confuzie de
identificare, de cele mai multe ori amendaþi de public.)
Datoritã acestui statut de intermediar, se susþine – pe bunã dreptate – cã ziaristul
care abordeazã interviul nu trebuie sã-ºi exprime pãrerile în contextul respectiv.
Este vorba, desigur, despre propriile pãreri, care nu îi pot interesa pe cititori decât
dacã sunt identice sau asemãnãtoare cu opiniile lor.
E firesc, în fond, dacã pornim de la premisa cã interesul pentru un interviu
sporeºte direct proporþional cu volumul de informaþie care se transmite prin
intermediul acestuia. Iar informaþia, din punctul de vedere al receptorului, este
noutatea, ineditul. Mass-media nu se revendicã din modelul metodic de
acumulare a cunoºtinþelor, conform unei strategii didactice, în care dascãlul îi
repetã adesea discipolului lucruri anterior învãþate, pentru a fi sigur cã ele au fost
reþinute. Publicul care intrã în contact cu mijloacele de comunicare de masã
trebuie atras rapid ºi pãstrat cu grijã, fãrã a se apela prea mult la rãbdarea sa. Aºa
stând lucrurile, pãrerile reporterului devin repede redundante ºi reprezintã timpi
morþi în economia interviului.
Interviul poate fi prefaþat prin portrete nu o datã memorabile. Chiar dacã
interlocutorul este bine ales, s-a încheiat doar o primã etapã, fiindcã spectatorii
doresc sã afle lucruri noi, sã-ºi sporeascã volumul de informaþii referitoare la o
problematicã pe care au considerat-o din start demnã de atenþia lor. Situaþia e
dificilã pentru ziarist, mai ales când partenerii de dialog sunt oameni publici,
aflaþi permanent în atenþia mijloacelor de comunicare de masã; trebuie nu numai

39
o strategie adecvatã, dar ºi o documentare amplã pentru a obþine de la aceºtia
aserþiuni nemaispuse ºi nemaiscrise.
Pentru a obþine acest tip de informaþie, este absolut necesarã o muncã de
documentare prealabilã. Ea începe o datã cu stabilirea categoriei de public cu o
arie comunã de preocupãri: trebuie analizat nu numai ce doreºte sã afle grupul
respectiv ºi de la cine, ci ºi gradul de competenþã de la care se porneºte, nivelul
pânã la care lucrurile sunt deja ºtiute ºi cristalizate, elementele care pornesc ca
premise general acceptate. În baza acestor date, ziaristul îºi poate defini
obiectivele interviului ºi poate opta pentru un anume interlocutor. Prea des se
întâlnesc în presa noastrã convorbiri care par a fi rodul unor întâlniri aproape
întâmplãtoare între un gazetar ºi un partener, nu o datã interesant, dar care nu se
subsumeazã unei problematici clare. Înseºi fazele fireºti de elaborare a interviului
sunt astfel inversate; întâi se identificã un individ, abia apoi se analizeazã la ce ar
putea rãspunde acesta. Cititorul recepteazã aceastã inversare ºi, dacã nu
abandoneazã lectura, în cel mai bun caz opereazã selectiv, cãutând douã–trei
întrebãri mai atractive din punctul sãu de vedere. Este amendatã astfel lipsa de
coerenþã a textului. Dar nu numai publicul suferã în cazul acestei nedeterminãri a
temelor de discuþie: interlocutorul, oricât de bine intenþionat ar fi, va fi ºi el
derutat dacã ziaristul nu-ºi precizeazã foarte exact intenþiile de principiu.
E o practicã frecventã ziariºtii „încãlzirea” interlocutorilor, cu o serie de întrebãri
pregãtitoare, pentru acomodarea cu atmosfera, înainte de realizarea interviului.
De altfel, aceastã precizare a intenþiilor este adesea cerutã explicit de cei cãrora li
se solicitã întâlniri cu reprezentanþi ai mass-media, iar discuþia pregãtitoare, cea
care anticipeazã interviul, devine un fel de contract ce delimiteazã obligaþiile ºi
drepturile celor doi protagoniºti. Abaterile de la regulile fixate astfel sunt
sancþionate fie prin refuzul intervievatului de-a rãspunde la o interogaþie ce se
abate de la cadrul stabilit iniþial, fie prin insistenþa ziaristului de-a reveni asupra

40
unor teme eludate ori imprecis tratate de interlocutor, când acestea aparþin zonei
de interes precizate de comun acord.
O datã descoperitã persoana potrivitã ºi precizatã tema dialogului, trebuie gãsite
modalitãþile de a obþine de la interlocutor mai mult decât au obþinut alþii ºi chiar
mai mult decât ar dori sau ar crede cã poate spune el însuºi.
Un rol major revine documentãrii: acest proces, în perspectiva unui interviu
amplu, este deosebit de complex. Prima etapã, aceea a identificãrii problemelor
potenþial interesante pentru un grup, este într-un fel înlesnitã dacã ziaristul ºtie
din start în slujba cãrui ziar se pune; cel puþin din punct de vedere teoretic, existã
un public individualizat pentru fiecare publicaþie, ale cãrui caracteristici ºi
orizont de aºteptare sunt, în linii mari, cunoscute. Pornindu-se de la aceste
particularitãþi, se pot elimina subiectele neinteresante sau neadecvate.
O altã delimitare fireascã trebuie operatã între interviurile cu valabilitate pe
termen lung ºi cele realizate sub presiunea momentului.
La fel de riscantã este o modalitate de deschidere a interviului, nu o datã întâlnitã
în presã, care sunã astfel: Cine sunteþi dumneavoastrã, domnule X? Dacã n-a fost
convenitã cu interlocutorul sau dacã nu este receptatã ca formulare retoricã
solemnã, ea poate stârni derutã ori nemulþumire nu numai la cel intervievat, ci ºi
la public, care aºteaptã, desigur, ca ziaristul sã ºtie o mulþime de lucruri despre
cel cãruia i se adreseazã.
În absenþa unei documentãri4 corespunzãtoare, interviul este compromis: volumul
superior de cunoºtinþe îl va ajuta pe cel intervievat sã-l domine pe ziarist, cu
bunãvoinþã sau cu ironie, iar agresivitatea sau insistenþa acestuia din urmã ar fi
considerate de public, în acest caz, doar ca reacþii de frustrare.
Dacã o redacþie nu poate avea – dintr-un motiv sau altul – specialiºti pentru
fiecare dintre sectoarele importante (politic, social, economic, cultural, sportiv),
atunci e bine ca reporterul sã consulte, în perspectiva realizãrii unui dialog cu un
specific precizat, persoane din afarã, a cãror competenþã în domeniul respectiv

41
este recunoscutã. (Se poate solicita acceptul acestora pentru ca numele sã le fie
invocat în cadrul interviului, dându-se astfel greutate argumentelor ziaristului.)
Important este ca, în baza acestei acumulãri de informaþie, gazetarul sã înþeleagã,
sã stãpâneascã setul de probleme ce urmeazã a fi adus în dezbatere, fiind în
mãsurã sã propunã o discuþie de a cãrei coerenþã este principalul responsabil. Nu
este deloc inutil sã se realizeze în scris, înainte de a se alcãtui întrebãrile, o
prezentare a principalelor obiective ale convorbirii.
Dupã cum se vede, nici interviul nu se sustrage regulilor esenþiale ale speciilor
jurnalistice: necesitatea de a se cristaliza un mesaj esenþial de care reporterul sã
fie pe deplin conºtient rãmâne o condiþie de bazã. Orice element de confuzie la
acest capitol se va repercuta multiplicat la nivelul publicului.
O documentare incompletã duce la irosirea unor ºanse ce se ivesc uneori în mod
neaºteptat pe parcursul unui interviu. Este recomandabil ca ziaristul sã fie
pregãtit pentru astfel de conjuncturi, când cel intervievat prelungeºte, dintr-un
motiv sau altul, timpul pus la dispoziþie pentru interviu; fructificarea unor
asemenea variante þine nu numai de spontaneitate ºi de ideile apãrute în cursul
discuþiei, dar ºi de documentarea prealabilã.
Locul cel mai frecventat pentru acumularea de informaþie e biblioteca. Aici apare
un numãr de alternative, în funcþie de persoana ce urmeazã a fi intervievatã. Se
pot utiliza cãrþi de autor, antologii, dicþionare, biografii, prezentãri monografice,
studii ºi în primul rând colecþiile publicaþiilor periodice. Chiar dacã nu are timpul
necesar pentru a parcurge zilnic, cu rigoare, principalele ziare ºi reviste, gazetarul
are datoria de-a urmãri paginile mai importante ºi, mai ales, de a nu scãpa nici o
declaraþie a viitorului interlocutor ori o referire la persoana acestuia. În baza
acestei documentãri de bibliotecã, vom nota deci ce au spus, scris sau retractat
viitorii interlocutori, care le este biografia (locul de naºtere poate fi adesea
semnificativ), ce s-a spus sau scris despre ei, ce premii au luat etc.
Internetul a devenit unul dintre principalele instrumente de documentare.

42
Ieºind din perimetrul bibliotecii, este firesc sã ne îndreptãm atenþia spre resursele
umane de documentare; ele se diferenþiazã în funcþie de categoria cãreia îi
aparþine viitorul interlocutor.
În cazul personalitãþilor politice, potenþialii deþinãtori de informaþii sunt: analiºti
politici, liderii de organizaþii sociale sau politice, oamenii din staff–ul
personalitãþii respective, sociologi, medici, psihologi, membri de familie,
prieteni, colegi de partid, suporteri, adversari politici, contestatari, foºti colegi de
ºcoalã sau facultate sau de la locul de muncã.
Pentru personalitãþile lumii cultural-ºtiinþifice: specialiºti în domeniul respectiv,
membri de familie, colegii, cei care-l contestã, prieteni, psihologi, medicii, foºti
profesori, studenþii cu care, eventual, a lucrat, foºti colegi de ºcoalã, facultate,
institut de cercetare, academie.
Pentru personalitãþile sportive: alþi ziariºti sportivi, antrenori, arbitri, colegi sau
foºti colegi de echipã, parteneri de competiþie, membri de familie, prieteni,
suporteri, sponsori, foºti colegi de ºcoalã sau facultate.
Pentru interlocutorii intervievaþi datoritã unei conjuncturi anume (datã de o
situaþie specialã): alþi martori, alþi participanþi la situaþia respectivã, specialiºti în
domeniul respectiv (poliþie, social, cultural, economic, politic, sportiv, juridic,
medical etc.), membri de familie, colegi (superiori ierarhic ºi subalterni), prieteni,
eventuali adversari, foºti colegi de ºcoalã sau facultate, vecini.
Este util sã se stabileascã în fiecare situaþie cine sunt potenþialii lideri de opinie în
raport cu persoanele intervievate.
La fel de important e sã precizãm ce le putem cere acestor „intermediari”. Îi vom
invita sã facã un portret al celui cãruia urmeazã sã-i luãm interviul, sã descrie
situaþii care-l caracterizeazã pe acesta, eventual vreo anecdotã ineditã, sã-ºi
argumenteze atitudinea faþã de el, sã-i menþioneze calitãþile ºi defectele, hobby-
urile, sã spunã ce întrebãri i-ar adresa dacã ar fi în locul ziaristului. Trebuie
cerute în permanenþã argumente, confirmãri, probe pentru cele afirmate.

43
Deþinãtorilor de informaþii li se poate da asigurarea cã va fi pãstratã
confidenþialitatea, dar fiecare situaþie trebuie analizatã cu responsabilitate, pentru
ca jurnalistul sã fie acoperit din punctul de vedere al legii. Altminteri, existã
riscul ca ziaristul sã fie sancþionat pentru calomnie, în cazul când nu are alte
probe decât aserþiunile unei surse pe care nu o deconspirã nici în instanþã.
Cu cât mai multe detalii inedite vor fi descoperite prin intermediul acestor
discuþii cu caracter documentar, cu atât mai favorabile sunt premisele interviului.

Solicitarea interviului ºi discuþia pregãtitoare

Un alt aspect interesant este legat de cãile de obþinere a interviului. Desigur cã
modalitatea cea mai simplã e ca iniþiativa sã vinã din partea instituþiei mass-
media interesate de-a avea o convorbire cu un anume interlocutor. În aceste
condiþii, directorul sau redactorul–ºef contacteazã persoana în cauzã – fie direct,
cu prilejul unei întâlniri mai mult sau mai puþin întâmplãtoare, fie telefonic –
pentru a-i solicita colaborarea, motivând-o ºi stabilind problematica generalã.
Totodatã, ºeful instituþiei trebuie sã-l prezinte pe ziaristul care va lua interviul,
arãtând de ce s-a optat pentru acesta. Mergându-se pe aceastã cale, ºansele de a
primi acordul sunt direct proporþionale cu prestigiul sau audienþa periodicului.
Apare însã riscul ca personalitatea abordatã sã nu fie mulþumitã de faptul cã
directorul periodicului respectiv a fost doar intermediarul, negociatorul
interviului ºi cã partenerul de discuþie va fi un redactor inferior pe scarã ierarhicã.
Dacã cel desemnat este un profesionist al interviului ºi este recunoscut ca atare,
atunci nu se nasc suspiciuni; altminteri însã poate fi luatã în calcul o reacþie
negativã.
O altã variantã este aceea de a apela la consilierul de presã sau la purtãtorul de
cuvânt (în cazul când aceºtia existã); ei sunt îndeobºte mandataþi sã comunice cu
jurnaliºtii; ºi în aceastã situaþie e recomandabil sã se precizeze din start tematica
vizatã ºi instituþia de presã care va gãzdui convorbirea. Relaþiile inter-personale

44
conteazã mult în acest tip de demers; de aceea, studiile de specialitate occidentale
insistã nu numai asupra tehnicilor prin care aceºti ofiþeri de presã îºi alcãtuiesc
strategia, dar ºi asupra modului în care ziariºtii trebuie sã realizeze ºi sã pãstreze
bunele legãturi cu cei ce le pot oferi sprijinul sau, dimpotrivã, îi pot boicota.
Adresarea directã dã adesea rezultate, dar, cu cât personalitatea aleasã este mai
importantã, cu atât mai puþine sunt ocaziile de a fi întâlnitã. O metodã ar fi
cunoaºterea agendei potenþialului partener de discuþie, urmatã de încercarea de-a
fi la timpul potrivit în locul potrivit. Insistenþa poate fi uneori productivã
(prezenþa ziaristului devine familiarã pentru cel vizat, iar de aici pânã la
acceptarea dialogului nu mai e decât un pas), dupã cum poate da ºi reacþii
contrare, de refuz pe termen lung. Decisive sunt cele trei-patru fraze în care
gazetarul oferã argumente privind motivaþia ºi impactul interviului; în mãsura în
care ele sunt convingãtoare, nu mai existã obstacole deosebite.
Un factor care conteazã enorm este anvergura gazetarului. O modalitate mult
practicatã de a ajunge la un interlocutor interesant este identificarea unei
persoane în mãsurã sã faciliteze contactul cu cel în cauzã. Un membru al familiei,
un prieten, un coleg de partid, de serviciu sau de echipã, o secretarã cãreia i s-a
câºtigat bunãvoinþa, un fost profesor ce nu poate fi refuzat, o personalitate de
prestigiu sunt câteva dintre soluþii. Þine de abilitatea ziaristului sã-ºi construiascã
o reþea de colaboratori ºi cunoºtinþe care sã nu fie neapãrat surse de informaþii, ci
oameni în mãsurã sã medieze cât mai multe contacte.
Uneori se poate solicita un interviu prin intermediul unei scrisori, a faxului ori a
e-mail-ului: avantajul este cã scopurile vizate sunt prezentate astfel cu mai mare
precizie ºi mai în amãnunþime decât în varianta unui schimb de replici grãbit.
Existã, evident, modalitãþi multiple de a propune o convorbire ce urmeazã a fi
difuzatã prin mass-media.
Din fericire, ca psihologie, românul pare predispus sã acorde interviuri, nu stã
prea mult pe gânduri dacã i se propune sã-ºi lanseze pãrerile prin intermediul

45
mijloacelor de comunicare de masã. Dintr-un anume punct de vedere, acest fapt
înlesneºte demersul ziaristului.
O datã primit acceptul pentru convorbire, urmeazã munca de documentare.
(Evident, etapizarea pe care o propunem aici este una idealã. În fapt, variantele
sunt multiple. Când solicitã interviul, ziaristul trebuie sã fie pregãtit ºi pentru o
replicã de genul: „Bine, haide sã stãm de vorbã acum, fiindcã am o orã liberã”.)
La finalul acestei faze, personalitatea ºi activitatea interlocutorului sunt în
general bine cunoscute, iar sfera de probleme ce urmeazã sã fie dezbãtute pe
parcursul dialogului este conturatã pânã la detaliu. Ultimele neclaritãþi pot fi
lãmurite în timpul discuþiei prealabile ori pe parcursul minutelor de „încãlzire” ce
preced interviul.
În publicistica româneascã nu existã o tradiþie a întâlniri preliminare, deºi ea
oferã numeroase avantaje: în primul rând, se creeazã premisele unei intrãri mai
rapide în subiect în debutul interviului; totodatã, se stabilesc cu mai mare precizie
temele ce vor fi abordate, evitându-se situaþiile de dezacord ce pot surveni altfel.
(O întrebare inadecvatã, în afara problematicii convenite, nu numai cã poate fi
sancþionatã verbal de interlocutor – ºi receptatã de public ca fiind o eroare a
gazetarului – dar aduce adesea o schimbare generalã de atitudine a acestuia,
diminuându-i disponibilitãþile de comunicare.)
Discuþia prealabilã are ºi o altã utilitate, poate cea mai im–portantã: ea îi dã
ziaristului posibilitatea de a-ºi analiza propriile prejudecãþi ºi stereotipuri pe care
le are în raport cu persoana ce urmeazã a fi intervievatã. Încercarea de a-þi asuma
experienþa ºi sfera de preocupãri ale interlocutorului este întotdeauna beneficã,
spre deosebire de atitudinile preconcepute, mai ales când acestea sunt exprimate
direct. Refuzul de a-þi înþelege partenerul de dialog duce la dezvoltarea unor
discursuri paralele, la anularea comunicãrii – deci se rateazã astfel chiar
obiectivul esenþial al interviului.

46
Dupã cum se ºtie, o componentã fundamentalã a comunicãrii este procesul
preluãrii rolului: prin intermediul acestui fenomen, emiþãtorul care interpreteazã
corect feed-back-ul venit dinspre emiþãtor încearcã – ºi, în funcþie de abilitatea ºi
de experienþa sa comunicaþionalã, reuºeºte – sã se identifice cu receptorul, sã
intre în pielea acestuia. În situaþiile când acest proces se desfãºoarã
corespunzãtor, incongruenþele de codificare ºi interpretare dintre cei doi
participanþi sunt minime. În mod firesc, mass-media nu pot recepta acest feed-
back direct, iar procesul preluãrii rolului este limitat.
Doar interviul îi oferã ziaristului posibilitatea de a-ºi dovedi competenþa în
comunicarea directã, inter-personalã, el având datoria de a se pune atât în locul
celor pe care îi reprezintã (grupul pe care l-a identificat iniþial), cât ºi în cel al
invitatului sãu. Iar aceastã raportare este realizabilã doar dacã reporterul îºi
analizeazã foarte exact propria sa atitudine faþã de interlocutor ºi izbuteºte sã-ºi
depãºeascã reacþiile emoþionale.
Nu e vorba despre crearea unui cadru de dulce armonie între gazetar ºi
interlocutor, ci de un demers raþional de informare cât mai detaliatã, care sã poatã
conferi profunzime ºi consistenþã convorbirii. Discuþia prealabilã este utilã, în
egalã mãsurã, ºi pentru a descoperi eventualele puncte slabe, eventualele breºe în
sistemul argumentativ ai celui ce urmeazã sã fie intervievat. Sunt de observat cu
atenþie, în acest sens, schimbãrile de ritm ºi de tonalitate în replicile partenerului
de discuþie (în funcþie de tema abordatã), precum ºi elementele de comunicare
non-verbalã, privirile, gesturile, mimica.
Tot aceasta este ocazia de a te familiariza cu vocabularul utilizat de cel ce va fi
protagonistul interviului: el poate fi încãrcat de noþiuni tehnice, de pildã, datorate
unui anume pregãtiri profesionale. În cazul în care ziaristul nu le înþelege,
înseamnã ori cã documentarea a fost incompletã, ori cã limbajul este
hiperspecializat ºi nu va fi accesibil nici publicului; se cuvine ca reporterul sã

47
prezinte interlocutorului acest risc, iar dacã unii termeni complicaþi vor apãrea
totuºi în timpul interviului, sã solicite o „traducere” a lor.
Premisa de la care trebuie pornit în munca de presã este cã cititorul mediu are un
nivel de înþelegere ºi de interpretare situat sub acela al gazetarului ºi cã, în
consecinþã, tot ce nu-i este complet clar acestuia din urmã va fi ininteligibil
pentru cel dintâi.
În perspectiva unui interviu cu un cetãþean strãin, convorbirea preliminarã este
prilejul de a se constata în ce fel se va realiza comunicarea, dacã e nevoie de un
translator ori dacã se identificã o competenþã lingvisticã comunã.
Se poate ivi ºi o altã situaþie: ca dialogul prealabil sã fie purtat de ziarist cu
altcineva decât persoana solicitatã pentru interviu, cu un reprezentant al acestuia.
(E mai ales cazul personalitãþilor politice, care îºi trimit un consilier pentru a
sonda intenþiile ziaristului, mai ales dacã acesta reprezintã o instituþie mass-
media dintr-o altã þarã.) Este recomandabil ca reporterul sã dea dovadã de
sinceritate la o asemenea întâlnire, þinînd seama cã insul în cauzã este de obicei
un profesionist al comunicãrii ºi, de regulã, va fi prezent ºi la interviu.
Existã anumite formule prin care poate fi stimulatã apetenþa pentru comunicare a
invitatului: un punct de plecare ar fi invocarea unei cunoºtinþe comune. O altã
variantã este aducerea în discuþie a unor noutãþi care nu sunt legate direct de
persoana în cauzã, dar care au pentru el un grad de interes. Un compliment
discret, indirect, va fi urmat adesea de o reacþie favorabilã, dupã cum ºi invocarea
unui subiect plãcut (copiii, echipa favoritã etc.) e în cele mai multe cazuri
fructuoasã.
Discuþia preliminarã a avut deci loc; ea i-a dat prilejul reporterului sã precizeze
tema interviului ºi sã-ºi cunoascã mai bine interlocutorul. În funcþie de propriile
observaþii, îºi va structura într-un anume fel scenariul, încercând sã obþinã cât
mai multe informaþii cu caracter inedit. Chiar dacã dialogul prealabil a fost
edificator (ºi cu atât mai mult dacã acesta n-a avut loc), câteva sugestii – cu

48
caracter general – de abordare a interviului îºi dovedesc adesea utilitatea. ªi,
pentru cã am stabilit anterior niºte categorii, sã revenim la ele, din aceastã
perspectivã nouã.
Oamenii politici sunt, în general, dispuºi ºi chiar dornici sã vorbeascã. Ar fi
nefiresc ca ei sã refuze o modalitate esenþialã de a se adresa unui public larg, pe
care trebuie mereu sã-l recâºtige sau sã-l pãstreze. Problema este însã cã
politicienii dobândesc un antrenament în aceastã direcþie ºi devine dificil sã obþii
de la ei altceva – sau ceva în plus – decât au stabilit ei sã spunã. Aºa cum existã
ziariºti specializaþi în a lua interviuri, sunt ºi personalitãþi profesionalizate în a da
interviuri.
Deci, obiectivul principal este nu de a-i face sã vorbeascã, ci de a gãsi breºe prin
care se poate pãtrunde dincolo de discursul deja pregãtit. Sunt necesare o atenþie
deosebitã ºi o bunã vitezã de reacþie, pentru ca o anume sintagmã – confuzã,
incompletã ori doar mai interesantã – a interlocutorului sã fie fructificatã printr-o
nouã întrebare, neprevãzutã de acesta, care sã atragã discuþia într-o zonã a
spontaneitãþii. Tocmai pentru cã oamenii politici au pregãtite strategii de dialog
ºi anticipeazã o mare parte a tematicii interviului, pentru acest tip de convorbire o
întrebare de genul Ce pãrere aveþi despre...? este total neinspiratã, ea punându-l
pe gazetar într-o posturã de martor pasiv, de scrib investit doar cu sarcina de a
înregistra. Pentru a se realiza o discuþie bunã cu un politician, e nevoie de o
documentare adecvatã, de inspiraþie, dar ºi de perseverenþã: ºansele de reuºitã ale
unui interviu scurt sunt relativ mici.
Un posibil avantaj în dialogul cu un om politic este dat de convingerea lui (care
poate fi chiar întreþinutã de reporter) cã se adreseazã direct opiniei publice:
abandonarea structurii argumentative a discursului duce la cliºee, iar cliºeele sunt
uºor de demontat, pot fi identificate eventualele exagerãri sau inconsecvenþe,
poate fi sancþionatã neconcordanþa cu realitatea.

49
Cu totul altfel de situaþii apar la interviurile cu sportivii: ele se datoreazã faptului
cã aceºtia nu sunt întotdeauna niºte campioni ai întrebuinþãrii cuvintelor ºi cã –
mai ales în prima perioadã a carierei, când nu s-au familiarizat cu prezenþa
ziariºtilor ºi nu ºi-au pregãtit cele trei-patru rãspunsuri-standard – un asemenea
complex le poate inhiba apetenþa pentru dialog. În aceeaºi ordine de idei, trebuie
menþionate elementele de dificultate ale vieþii de sportiv (din care publicul tinde
sã recepteze numai partea frumoasã): partidele consumante, antrenamentele pânã
la limita rezistenþei, deplasãrile lungi ºi frecvente, o viaþã de familie inevitabil
fragmentatã. Toate acestea nu sunt elemente stimulative pentru dialogul
instituþionalizat. Gazetarul va avea ºansa unui interviu reuºit dacã va izbuti sã-i
ofere sportivului din faþa sa o senzaþie de confort, de relaxare. Atitudinea
agresivã este de cele mai multe ori contraproductivã în cadrul acestei categorii,
fiindcã interlocutorul va înlocui instinctiv imaginea ziaristului cu cea a
adversarului ºi va înceta sã fie cooperant. Oricum, este recomandabil ca
întrebãrile neplãcute sã fie lãsate spre sfârºit.
Cele mai izbutite convorbiri au ca premise o relaþie amicalã între cei doi
participanþi ºi respectul reciproc, reporterului revenindu-i misiunea de a dovedi
cã nu este un novice în disciplina pe care o practicã interlocutorul sãu. De aceea
sunt atât de avantajaþi gazetarii sportivi cu experienþã, care devin un fel de
oracole. Tinerii ziariºti, în schimb, trebuie sã cultive prietenia celor din teren, sã
intre în anturajul lor ºi sã-ºi probeze cât mai repede profesionalismul.
Identificarea a unul-douã subiecte de conversaþie de interes comun (muzicã, film,
impresii de cãlãtorie) în afara tematicii propriu-zise a interviului este importantã,
în perspectiva „încãlzirii”. Totodatã, mai mult decât la celelalte tipuri de interviu,
conteazã contextul ales pentru realizarea convorbirii, sportivii trãind intens stãrile
de moment.

50
Reacþiile celebritãþilor din lumea artelor sunt imprevizibile, ele acoperind
întreaga gamã, de la amabilitatea excesivã pânã la refuzul brutal, de la
confesiunea sincerã ºi profundã pânã la fantezii dintre cele mai bizare.
Este recomandabilã, în acest caz, cãutarea unor teme de discuþie mai puþin
„bãtute”, iar solicitarea unor detalii de facturã biograficã poate fi fructuoasã.
Personalitãþile lumii ºtiinþifice sunt, în general, mai echilibrate în reacþii, dar aici
se contureazã un alt risc (pe care l-ani amintit anterior): acela al unui discurs
hiperspecializat. Este datoria ziaristului de a aduce discuþia la un nivel acceptabil
de înþelegere pentru publicul mediu.
Apare în cadrul acestei categorii încã o problemã: fiind o discuþie cu un specialist
într-un anume domeniu, gazetarul se documenteazã în problematica respectivã,
se sfãtuieºte cu inºi competenþi ºi stabileºte un set de întrebãri. El va fi tentat, în
timpul convorbirii, sã respecte riguros scenariul dinainte stabilit, adicã sã punã
întrebãrile fabricate anterior ºi sã înregistreze pasiv rãspunsurile. Aceastã
atitudine este însã repede receptatã de interlocutor, care are senzaþia cã opiniile
sale nu sunt în mãsurã sã stârneascã interesul, iar de aici pânã la eºecul întregii
discuþii nu mai e decât un pas.
Ziaristul nu trebuie sã vorbeascã prea mult în timpul interviului. În schimb, el
trebuie sã ºtie sã asculte ºi sã-l convingã pe partenerul de convorbire de acest
lucru. Dacã e preocupat mai mult de urmãtoarea întrebare decât de rãspunsul în
derulare al interlocutorului, reporterul nu va da ritm ºi coerenþã dialogului.
Existã ºi alte categorii profesionale cu care reporterul intrã în contact destul de
des, ºi care – din punctul de vedere al interviului – impun o atenþie deosebitã.
Este vorba despre reprezentanþii poliþiei, ai armatei, ai puterii judecãtoreºti ºi ai
lumii financiare. Din motive diferite, e greu sã aºtepþi de la aceºtia o transparenþã
totalã: identificarea unor rãufãcãtori poate eºua din cauza unor dezvãluiri prea
timpurii în presã.

51
Unele probleme militare implicã un grad înalt de confidenþialitate, altminteri pot
genera situaþii de crizã. E riscant sã soliciþi unor oameni ai legii verdicte, înainte
de soluþionarea dosarului în instanþã. Un judecãtor va fi discreditat dacã
anticipãrile sale nu se confirmã.
Declaraþiile unor experþi financiari sau ale unor inºi pe care societatea îi acceptã
ca având competenþe în acest sens, scoase din context sau excesiv mediatizate,
duc adesea la momente dificile. Oricum, o anume suspiciune faþã de gazetari –
generatã de motive mai mult sau mai puþin obiective – a celor menþionaþi mai sus
existã, ºi trebuie luatã în considerare. Este recomandabil ca ziaristul sã analizeze
cu responsabilitate fiecare situaþie în care vine în contact cu interlocutori
aparþinând acestor categorii ºi sã nu le dea sentimentul cã îi priveºte, ab initio, cu
suspiciune. Cel ce se simte suspectat cã are gânduri ascunse este întotdeauna
refractar la comunicare, chiar dacã e de bunã–credinþã, ºi îl va privi – la rândul
sãu – cu mari rezerve pe reporter. Câºtigarea încrederii interlocutorului devine
premisa esenþialã pentru un interviu bun, în acest context, ºi ea este datã fie de
prestigiul ziaristului ori al instituþiei pe care o reprezintã, fie de modul cum este
abordat ºi condus dialogul, fie de promisiunea de a se pãstra confidenþialitatea
sursei.

Nu am insistat pânã acum asupra afirmaþiilor pe care interlocutorii le fac,

avertizînd totodatã cã nu doresc sã fie consemnate ca atare: în aceste cazuri, cel
intervievat solicitã ca reportofonul sã fie oprit, atunci când convorbirea este astfel
înregistratã, sau precizeazã cã aserþiunile ce vor urma nu trebuie sã aparã în ziar.
Ce are de fãcut ziaristul cu aceste replici off the record? Existã destule teorii
referitoare la asemenea situaþii, ºi unele nu au nici un punct comun. Cred totuºi
cã trebuie pornit de la o premisã unicã: dacã interlocutorul nu ar avea în calcul
varianta ca afirmaþiile sale sã devinã publice, ar fi foarte simplu sã evite acest
risc, renunþând a le face. Nimeni nu îl obligã sã declare altceva decât doreºte,

52
fiind avertizat cã în faþa sa stã un ziarist, un om a cãrui meserie este sã comunice
cu un public larg ºi nu un eunuc analfabet ºi cu limba tãiatã. Desigur cã poate fi
invocatã deontologia profesionalã, conform cãreia un gazetar se compromite într-
o anumitã mãsurã dacã încalcã principiul confidenþialitãþii, solicitat într-o anume
conjuncturã de sursã. Dar una este sã stai de vorbã cu un informator ºi apoi sã-l
deconspiri, ºi alta e sã realizezi o convorbire ce urmeazã sã fie prezentatã prin
mass-media, partenerul de dialog fiind conºtient de acest fapt. Aºa încât, nu cred
cã se cuvine sã-i condamnãm prea sever pe reporterii care au încãlcat regula,
atunci când amploarea ºi posibilul impact ale subiectului i-au fãcut sã considere
cã meritã sã-ºi asume riscul.
Urmeazã sã stabilim câteva variante de tratare a afirmaþiilor off the record. Cea
dintâi este, evident, eludarea completã a declaraþiilor fãcute în aceste condiþii de
cãtre interlocutor. Se poate încerca ºi soluþia-limitã, de a-i spune acestuia cã nu
doreºti sã afli nimic din ce nu-þi este îngãduit sã mediatizezi: o asemenea
atitudine va stimula îndrãzneala celui intervievat sau, dimpotrivã, îl va determina
sã renunþe la a mai aborda tema respectivã. A doua parte a alternativei este
deosebit de dezavantajoasã pentru reporter, fiindcã îl priveazã de niºte informaþii
care, chiar nereproduse în interviu, i-ar fi oferit indicii suplimentare pentru
structurarea ulterioarã a dialogului. De aceea, consider cã un demers tranºant, de
tip ori-ori, meritã încercat doar când ziaristul intuieºte disponibilitatea
partenerului de dialog de a face concesii în legãturã cu caracterul privat al
aserþiunilor.
A doua cale este respectarea convenþiei ºi încercarea de fructificare a replicilor
off the record prin întrebãri ºi remarci ulterioare care sã-i sugereze cititorului cel
puþin o parte din informaþia oferitã sub rezerva confidenþialitãþii.
În unele cazuri, chiar simpla consemnare în paginã a momentului când s-a
solicitat oprirea reportofonului devine relevantã pentru public.

53
Altã variantã ar fi propunerea adresatã interlocutorului de a-ºi formula altfel
afirmaþiile, în aºa fel încât ele sã poatã fi reproduse în interviu, fãrã a-l angaja
atât de direct. O formulã destul de folositã este preluarea iniþiativei de anunþare a
temei de cãtre ziarist, prin sintagme de genul: Din diverse surse am aflat cã... (ºi
urmeazã tema sensibilã). Ce ne puteþi spune despre aceastã situaþie?
Uneori, protejarea sursei este prea importantã pentru a se apela la asemenea
strategii, uºor de decriptat; în astfel de împrejurãri, gazetarul va folosi în alt
context, în alt articol, informaþia dobânditã, încercând sã dea cât mai puþine
indicii privind modul cum a intrat în posesia ei. Calea cea mai sigurã este
încercarea de a se verifica indirect afirmaþiile fostului interlocutor, de a se cãuta
alþi inºi implicaþi în problema enunþatã ºi de a se da rãspunsurile lor ca sursã
primarã. Aceastã strategie este frecvent folositã în cazul anchetelor jurnalistice,
când numãrul mare de persoane intervievate face aproape imposibilã
identificarea unui canal unic pentru o informaþie. Multe „bombe” publicistice s-
au nãscut din fructificarea indirectã a unor declaraþii off the record.
Cum arãtam mai sus, ziaristul are ºi varianta de a nu respecta caracterul secret al
unei aserþiuni, chiar dacã acesta este marcat în mod explicit de interlocutor. Unul
dintre scopurile fundamentale ale convorbirii destinate mass-media este de a
aduce în faþa publicului date inedite, elemente spectaculoase, ºi nu-i putem cere
reporterului concesii prea mari în aceastã direcþie. Un gazetar exagerat de
„cuminte” nu va avea nicicând vocaþia interviului. Este de reflectat de la caz la
caz însã asupra avantajelor ºi dezavantajelor produse de o asemenea opþiune
radicalã. Totodatã, trebuie pregãtite probe – directe sau indirecte (prin investigaþii
ulterioare) – menite sã confirme autenticitatea afirmaþiilor reproduse în interviu.
O situaþie distinctã, doar în parte asemãnãtoare cu afirmaþiile off the record, este
consecinþa utilizãrii – de cãtre interlocutor – a unor cuvinte sau fraze ce nu pot fi
publicate ca atare. Nu e vorba despre caracterul irelevant, confuz sau redundant
al unei afirmaþii (când ziaristul o va elimina fãrã ezitare la transcriere), ci despre

54
o incompatibilitate între forma de exprimare aleasã ºi standardele pe care ºi le
impune o publicaþie, în raport direct cu categoriile de public pe care le vizeazã.
Formulãrile agresive sunt în general tolerate de presa româneascã actualã: astfel,
a-l face pe un ministru idiot, pe un bancher hoþ sau pe un realizator de televiziune
agramat nu mai ºocheazã pe nimeni (nici mãcar pe cel în cauzã). În perioada
post-decembristã, mai ales în primii doi-trei ani, au devenit o obiºnuinþã
calificativele de comunist înrãit, securist sau homosexual. Reproducerea unor
asemenea acuze, fãrã solicitarea unor argumente, nu mai surprinde pe nimeni.
Oricum, în intervalul mai recent, etichetãrile de acest gen s-au devalorizat, aºa
încât ele nu-l mai fascineazã pe reporterul dornic de senzaþie.
Mai nuanþatã este problema consemnãrii fidele a unor cuvinte sau expresii ce nu
se regãsesc în dicþionare. Reproducerea unor termeni sau sintagme aparþinând
vocabularului suburban, injurios ºi scatologic doar de dragul fidelitãþii depline
faþã de aserþiunile interlocutorului nu este perceputã pozitiv de cãtre majoritatea
publicului (ºi în aceastã situaþie reformulãrile sau marcarea graficã a cuvintelor
cenzurate sunt soluþiile posibile). În schimb, ea poate fi admisã dacã produce o
informaþie cu caracter revelator pentru discuþie sau pentru imaginea realã a celui
intervievat.
Un factor esenþial pentru reuºita dialogului este alegerea tonului ºi situarea pe o
poziþie de relativã egalitate a celor doi participanþi. Alegerea tonului impune ºi o
opþiune privind atitudinea faþã de interlocutor: ea poate fi de nedisimulatã
simpatie, de obiectivitate, de neutralitate sau de confruntare. Fiecare dintre cele
trei variante are avantajele ºi dezavantajele ei. Simpatia poate construi o stare
favorabilã confesiunii, poate încuraja un grad sporit de sinceritate, dar uneori îl
pune pe ziarist într-o posturã de martor pasiv, dispus sã consemneze ºi sã ia de
bun tot ce i se spune. Riscurile idolatriei sunt mari, ºi o asemenea atitudine nu
încurajeazã deloc mãrturisirea sincerã a interlocutorului; dimpotrivã, cel abordat

55
astfel se va strãdui sã pãstreze, în rãspunsurile sale, imaginea prefabricatã cu care
a fost creditat.
Obiectivitatea la nivelul discursului e adesea utilã, fiindcã face credibilã discuþia
în ochii spectatorului: formele de exprimare sunt o atitudine oarecum rezervatã,
un ton neutru, comentarii ºi intervenþii ponderate. Ea nu este însã deosebit de
stimulativã pentru interlocutor, care poate avea senzaþia cã aserþiunile sale sunt
neinteresante sau neclare, cã nu se realizeazã o comunicare adecvatã.
Opþiunea pentru confruntare este uneori productivã, când îl determinã pe
partenerul de dialog sã iasã din carapace, sã declare mai mult decât plãnuise.
Uneori însã se ajunge la impas, la pierderea canalului comun de comunicare. Din
fericire, nu se ajunge prea des la situaþii-limitã, chiar dacã existã un pronunþat
caracter de confruntare la anumite interviuri. Ar fi de notat totuºi încã o
constatare, cu referire la acest ultim model.
Evident, se poate opta pentru oricare dintre aceste strategii, în funcþie de intenþia
ziaristului ºi de personalitatea interlocutorului. Important este sã se realizeze sau
cel puþin sã se tindã spre realizarea modelului tranzacþional al comunicãrii, acea
schimbare ºi nuanþare continuã a rolurilor, la nivel verbal ºi non-verbal, acel
proces dinamic complex care dã publicului senzaþia cã urmãreºte ºi chiar
participã la un schimb de idei, la derularea unui flux informaþional autentic. O
altã strategie vizeazã preluarea de roluri ºi de empatie. Deci, dacã reporterul este
interesat de un anume tip de confesiune din partea interlocutorului, el poate sã o
declanºeze spunând (sau inventând) lucrurile care îl preocupã, mimând o
sinceritate totalã. Oricum, în convorbirea prelucratã vor apãrea numai opiniile
celui intervievat.
Nu puþini reporteri recurg la o tehnicã validatã de proverbul latin in vino veritas.
Un cadru mai puþin formal ºi bãutura care dezleagã limbile pot fi elemente
importante pentru dezvoltarea discuþiei. Conform deontologiei profesionale însã
ziaristul trebuie sã cearã – din timp în timp – permisiunea de a pãstra

56
reportofonul în funcþiune. Mai apare aici un factor de risc, în special pentru
gazetarii de teren, mai ales pentru cei ce acoperã spaþiul rural: dacã adoptã
strategia „încãlzirii" cu un pãhãrel-douã, ei pot deveni victimele tradiþionalei
ospitalitãþi a interlocutorilor.
Este util sã luãm în considerare ºi condiþiile exterioare care înlesnesc
comunicarea dintre ziarist ºi invitatul sãu: în general, discuþia în doi este cea mai
bunã soluþie, fiindcã intervievatul poate fi mai reþinut ori mai puþin concentrat în
prezenþa unei terþe persoane. Acelaºi risc apare când interlocutorului îi place sã
impresioneze: existenþa unor inºi care asistã la convorbiri l-ar putea determina sã-
ºi raporteze rãspunsurile la aceºtia. (Desigur cã existã situaþii când martorii sunt
bine veniþi, când conjunctura nu-i oferã gazetarului posibilitatea de-a avea probe
ale dialogului ºi când apare suspiciunea cã partenerul de discuþie ar putea sã
conteste ulterior autenticitatea propriilor opinii.)
Nu este de neglijat locul unde se realizeazã interviul. O masã de restaurant sau o
cafenea pot fi câteodatã spaþiile prielnice, fiindcã imprimã un caracter relaxat
conversaþiei ºi îl detensioneazã pe interlocutor. Sunt posibile, în schimb, destul
de multe elemente ce favorizeazã deconcentrarea: apariþia unor cunoºtinþe sau a
chelnerului, muzica, diversele zgomote. Nici biroul sau locul de muncã al
intervievatului nu este, de multe ori, soluþia idealã, nu numai din cauza
posibilelor întreruperi, ci ºi a faptului cã mulþi inºi nu se pot detaºa de presiunea
spaþiului în care lucreazã, rãmânând – în plan mental – prizonieri pânã când nu
ies din contextul respectiv. Aºa încât o locuinþã particularã, un separeu sau o
camerã de hotel par a întruni condiþiile cele mai favorabile.
Marcel Tolcea propune o succesiune de acþiuni5 în vederea obþinerii unui
interviu:
A. Primul pas. Ce alegem mai întâi : tema interviului sau persoana ?

57
Tema interviului precedã, de regulã, alegerea persoanei, susþine Marcel Tolcea.
Excepþie fac vedetele, în sens larg, ale cãror declaraþii sau opinii sunt aºteptate de
public indiferent de banalitatea lor.
B. Cum alegem un anumit interlocutor într-
într-un anumit moment ?
Orice persoanã care are vreo legãturã cu un eveniment-ºtire este susceptibilã de a
fi intervievatã, în afara oportunitãþilor spaþio-temporale.
Oamenii devin subiect de ºtire ºi de interviu din unul sau mai multe motive:
l. Deþin funcþii importante: oficialitãþi, preºedinþi de firme ºi asociaþii, chiar capii
crimei organizate sunt în centrul atenþie datoritã poziþiei pe care o deþin. Funcþia
pe care o au îi face purtãtorii de cuvânt ai profesiei ºi ai problemelor care le
afecteazã interesele.
2. Au realizat ceva important: Celebritãþile ºi sportivii de performanþã devin
faimoºi fiindcã publicului îi place sã ºtie ceea ce fac, ce li se întâmplã, ce
gândesc.
3. Sunt acuzaþi de fãrãdelegi grave: un criminal care recunoaºte cã a omorât mai
mulþi oameni va fi centrul atenþiei nu pentru ceea ce este, ci pentru ceea ce a
fãcut.
4. Cunosc ceva sau pe cineva important: o secretarã care deþine documente
incrimina-torii despre primar e pentru moment subiectul interesului general. O
persoanã din anturajul unei stele de cinema sau al unui preºedinte va fi în atenþia
presei, datoritã poziþiei sale privilegiate.
5. Sunt martori ai unui eveniment important: Martorii unei crime sau ai unui
eveni-ment public special pot da detalii cu privire la ceea ce s-a petrecut.
6. Sunt persoane cãrora li s-a întâmplat ceva important: victima unui accident, un
supravieþuitor al unui accident aviatic sau un câºtigãtor la loterie devin subiectul
ºtirilor ori al interviului datoritã evenimentului.
C. în ce scop luãm interviul ?

58
Jurnalistul poate decide sã realizeze un interviu în vederea a cinci finalitãþi: a. sã
adune fapte; b. sã strângã anecdote; c. sã caracterizeze o situaþie; d. sã confirme
ceea ce ºtie; e. sã demonstreze cã a fost la faþa locului.
a. Pentru a realiza un interviu despre un fapt important, reporterul trebuie sã
gãseascã o sursã credibilã ºi verificabilã, cu informaþii precise. Dacã cereþi opinia
unui patron cu privire la starea economiei poate veþi obþine un citat bun, dar nu
veþi fi credibil. Un economist cu siguranþã e mai credibil, chiar dacã economiºtii
vorbesc de obicei în jargon pe care trebuie sã-l traduceþi. Interlocutorul ideal pe
teme economice e cineva care e ºi credibil, dar care poate fi ºi citat, adicã un
economist care poate vorbi într-un mod interesant despre un subiect complex.
b. O prejudecatã destul de des întâlnitã în presa româneascã face ca un bun
interviu sã fie considerat cel în care tonul general este foarte sobru. De cele mai
multe ori, interlocutorii, dar ºi reporterii, se concentreazã asupra „inventarierii”
evenimentelor ºi a datelor, ratând „culoarea” confesiunii. Adesea, o anecdotã, o
vorbã de duh dau interviului un caracter memorabil, chiar mai mult decât însuºi
conþinutul ideatic al convorbirii.
Majoritatea interviurilor de profil pe care le fac studenþii sunt un CV mai mult
sau mai puþin plictisitor. O prima observaþie aratã cã, în marea lor majoritate,
interlocutorii nu îºi dau seama care ar fi informaþiile cele mai interesante pentru
cititori. Astfel cã intervievaþii înºirã tot felul de date, ca ºi cum s-ar prezenta la o
angajare: ºcoala generalã, liceul, facultatea, repartiþia, cãsãtoria etc. La rândul lor,
jurnaliºtii ºtiu prea puþin sã dea culoare, „carne” interviului ºi nu îi invitã sã fie
mai confesivi, sã rememoreze o întâmplare deosebitã, sã povesteascã o cât de
micã istorioarã. A provoca anecdotica înseamnã, de fapt, cã reporterul se opune
caracterului vag, general, lipsit de culoare din relatarea interlocutorului.
c. Fiecare zi înseamnã, pentru actualitatea mediaticã, un noian de evenimente
dintre care cele mai multe rãmân la stadiul de notificare. Aflãm cã s-a petrecut
ceva însã nu avem aproape niciodatã o explicitare a fenomenului. De regulã,

59
marile posturi c televiziune invitã în studiouri specialiºtii cei mai cunoscuþi
pentru a face acest lucru, fiindcã poziþia unui reporter, fie ea exprimatã într-o
strãlucitã analizã, nu are un impact atât de mare.
d. Uneori aveþi nevoie sã verificaþi sau sã infirmaþi o acuzaþie sau unele
informaþii pe care le-aþi descoperit. Interviul pentru confirmare înseamnã cã
reporterul cunoaºte deja rãspunsul la întrebare încã înainte de a o pune ºi cã este
pregãtit sã confrunte interlocutorul cu ceea ce ºtie ºi chiar cu ceea ce opinia
publicã a aflat deja.
e. Reporterii apar la un eveniment anunþat (conferinþã de presã, vernisaj, lansare,
congres, conferinþã) deoarece ziarul sau revista doreºte ca materialul sã fie relatat
de propriul trimis. De obicei, se cunoaºte deznodãmântul ºi ceea ce se poate într–
adevãr obþine în plus sunt unul sau douã declaraþii care vor adãuga culoare
povestirii. Serviciile de presã vor transmite materialul, dar reporterii vor încerca
sã prezinte informaþiile dintr-un unghi Fiþi reporterul care gãseºte informaþiile ce
pot face sã merite deplasarea.
D. Identificarea celei mai potrivite persoane
Oamenii sunt selectaþi ca interlocutori pentru unul sau mai multe motive:
accesibilitate, încredere, responsabilitate sau posibilitatea de a-i cita. E de cântãrit
foarte bine care sunt avantajele ºi dezavantajele, pentru cã unele pot fi
surmontate. Oamenii refuzã rar, pe faþã, un interviu. În schimb, nu vã spun nimic,
nu rãspund la telefon, nu vã sunã înapoi sau îi spun secretarei sã vã evite. Dacã
aveþi de-a face cu un interlocutor refractar, care e centrul articolului dv., puteþi sã:
a. scrieþi articolul fãrã a apela la interviu.
b. scrieþi articolul, menþionând cã, dupã repetate încercãri interlocutorul nu a
rãspuns la telefonul, scrisoarea, e-mail-ul dumneavoastrã ºi nici la abordarea
directã;
c. sã vã convingeþi interlocutorul sã vorbeascã.

60
O persoanã care nu vrea sã fie intervievatã poate sã vã refuze din mai multe
motive: nu are timp; este foarte emotivã sau timidã; se simte vinovatã; protejeazã
pe cineva; nu se pricepe la subiectul în discuþie; îi este jenã; este foarte marcatã
de ceea ce i s-a întâmplat.
Este bine sã puteþi identifica motivul real al refuzului tocmai pentru a acþiona în
consecinþã. Chiar vârsta ºi caracteristicile fizice ale reporterului pot influenþa
interlocutorii. Cercetãtorii au descoperit cã persoanele în vârstã sunt mai reticente
faþã de ziariºtii tineri, pe care îi considerã lipsiþi de experienþã sau nedemni de
încredere, în timp ce interlocutorii tineri sunt mai comunicativi cu jurnaliºtii de
vârsta lor. Adulþii sunt mai precauþi ºi, pentru a evita situaþiile penibile, dau
rãspunsurile pe care le considerã social acceptate. O sursã care, deºi nu cunoaºte
faptele pe care este rugatã sã le comenteze, dã anumite rãspunsuri doar pentru a
nu pãrea neinformatã.
E. Obþinerea interviului în condiþii dificile
a. Concentraþi-vã asupra ceea ce doresc oamenii sã vorbeascã, ºi nu asupra a ceea
ce nu doresc. Una dintre tacticile cele mai frecvent utilizate este sã solicitaþi unei
persoane publice un interviu-portret ºi sã ajungeþi la aspectele care vã intereseazã
pe principiul paºilor mãrunþi. Mulþi ziariºti însã considerã stratagema ca având
destule riscuri, în afara faptului cã nu respectã elementare norme deontologice.
În momentul în care sursa vorbeºte cu dv., trebuie sã o faceþi sã înþeleagã cât de
important este interviul pentru articol. Puneþi-vã mai degrabã într-o posturã
dificilã, oricum nu încercaþi sã obþineþi interviul spunându-i cã ceea ce veþi scrie
vã fi de-a dreptul mãgulitor pentru ea. În aceastã situaþie nu veþi mai putea pune
nici o întrebare dificilã, ceea ce va rata, din start, interviul.
Mai bine convingeþi persoana sã vorbeascã apelând la:
1. Simþul mândriei ºi al cinstei. Explicaþi-i cã oricum veþi scrie articolul, chiar
dacã interlocutorul vã va rãspunde sau nu la întrebãri. În caz cã refuzã coopereze,
veþi fi forþat sã folosiþi dovada contrarã fãrã punctul de vedere al intervievatului.

61
2. Nevoia de atenþie. Asiguraþi-vã interlocutorul cã publicul vrea sã-i cunoascã
pãrerea sau sentimentele cu privire la acest subiect important.
3. Capacitatea sa de a reprezenta un punct de vedere. Subliniaþi faptul cã
interlocutorul e cea mai competentã persoanã pentru a face cea mai
convingãtoare ºi complexã argumentaþie prin punctul sau de vedere.
b. O a doua stratagemã, în cazul unor persoane contestate sau care sunt bãnuite
de anumite nereguli, este ca mesajul dv. sã fie foarte explicit: „Aveþi ocazia, prin
acest interviu, sã eliminaþi o datã pentru totdeauna toate ambiguitãþile ce vã
privesc!”. În acest fel, veþi fi perceput ca un aliat ºi nu ca un inamic.
c. De ce ar vorbi oamenii cu dv.:
l. Fiindcã reprezentaþi un canal mediatic de mare audienþã.
2. Fiindcã au fost convinºi de rude, prieteni, apropiaþi.
3. Fiindcã le-aþi gãsit punctele slabe. Încercaþi, înainte de a lua contactul cu sursa
sã-i aflaþi pasiunile, hobby–urile. Când ai cu cineva o pasiune, un hobby, ceva în
comun, altfel eºti primit, altfel decurge interviul.
4. Fiindcã nu vor ca altcineva (superiori sau colegi) sã fie în centrul atenþiei ºi
sunt convinºi cã aceºtia nu vor ezita sã coopereze.
Reporterul poate sugera sursei fie un interviu prin telefon, fie unul faþã în faþã,
dupã cum s-ar simþi cel mai confortabil interlocutorul. Interlocutorul trebuie lãsat
sã aleagã ºi locul întâlnirii, în cazul unui interviu faþã în faþã, fiindcã el va alege
mediul în care se va simþi cel mai în largul sã.
Alþi jurnaliºti atrag însã atenþia asupra unor riscuri în acest din urmã caz ºi dau
câteva sfaturi care ar fi valabile mai ales în cazul surselor fãrã probleme :
– alegeþi un loc confortabil pentru interviu, evitaþi locul unde interlocutorul este
ºef ºi, în consecinþã, vã poate face sã vã simþiþi vulnerabil;
– alegeþi un loc neutru pentru interviu, departe de secretarã, asistenþi, împrejurimi
familiare ;

62
– asiguraþi-vã sã nu fie de faþã o a treia persoanã prin preajmã care sã inhibe, sã
deranjeze.
Ultimul sfat este neapãrat de urmat fiindcã interviul se poate rata din start.
F. Importanþa documentãrii
a. Dacã nu este documentat, rolul reporterului într-un interviu va fi de... secretar
stenograf.
„De fapt, într-o asemenea posturã, jurnalistul se dovedeºte a fi nici mai mult nici
mai puþin de cât un ... deget. Un deget, fiindcã el apasã cu degetul tasta de
înregistrare a reportofonului, transcrie, din nou cu ajutorul degetelor, banda cu
convorbirea sau o culege pe computer, ajutat de acelaºi deget. Acest lucru îl
poate face oricine, fãrã nici o pregãtire de specialitate ºi nu e nevoie de studii în
jurnalism.”, spune Marcel Tolcea.
Unul dintre cele mai frecvente locuri comune este cã jurnalistul trebuie sã fie
documentat.
Un jurnalist nu se diferenþiazã de un non-jurnalist prin faptul cã are un
reportofon, un microfon sau un carnet de notiþe cu care înregistreazã fidel spusele
interlocutorului, fãrã sã ºtie nimic din ceea ce acesta expune. A fi documentat
este o condiþie necesarã (dar nu suficientã), pentru a lua un interviu, pentru a vã
afla faþã în faþã cu un interlocutor avizat.
A ignora subiectul înseamnã, pur ºi simplu, a purta o discuþie încâlcitã care,
adesea, ar trebui sã fie o discuþie pregãtitoare tocmai pentru un asemenea
interviu. Numai cã nimeni nu acceptã sã îºi piardã atât de mult timp ºi sã
suplineascã pregãtirea pe care ar fi trebuit sã o faceþi înainte de interviu. Pe de
altã parte, majoritatea intervievaþilor reacþioneazã pozitiv la întrebãrile
documentate.
Oamenii de presã care nu au un plan pregãtit al interviului sunt incapabili sã
acopere subiecte întregi de discuþie sau sã descopere informaþii noi. Din cauza
ignoranþei, jurnaliºtii sunt obligaþi sã se bazeze doar pe sursele tor, neputând

63
detecta subiectivismul acestora. Fiindcã nu ºtiu ce sã întrebe sau care sunt
problemele de maximã importanþã, reporterii vor fi victimele interlocutorilor,
care vor ocoli chestiunile complexe. De aceea, cel mai important pas în procesul
unui interviu pare a fi pregãtirea celor mai bune întrebãri. Subiecþii interviurilor
dau informaþii noi, izbitoare, destul de rar. Ei pot dori sã nu discute anumite
probleme sau pot fi ezitanþi în a vorbi cu reporterii care nu sunt stãpâni pe
domeniul abordat.
Pregãtirea preliminarã unui interviu presupune ca în reporter sã existe câte puþin
dintr-un sociolog, psiholog ºi chiar antropolog. În definitiv, jurnaliºtii studiazã
natura umanã. De obicei o studiazã referitor la o singurã persoanã, într-un anumit
moment, însã, în general, studiazã complexitatea naturii umane. Pentru a obþine
informaþii, ziariºtii observã, intervieveazã. Studiazã documente, asemenea
sociologilor, psihologilor ºi antropologilor, totul pentru acelaºi scop: de a ºti ce s-
a întâmplat ºi, mai ales pentru a ºti de ce s-a întâmplat.
Jurnalistul ºi autorul american Fred Fedler este de pãrere cã reporterii
intervieveazã persoanele din jur pentru a afla opiniile acestora ºi pentru a obþine
informaþii concrete6 despre ultimele evenimente. Reporterilor le plac interviurile
deoarece acestea constituie cea mai rapidã ºi mai uºoarã modalitate de a afla
noutãþi. Acest lucru se întâmplã deoarece, de multe ori, jurnaliºtii nu au altã
posibilitate, ei neputând observa mereu îndeaproape absolut tot ce se petrece în
jurul lor. Se întâmplã prea multe, iar evenimentele apar pe neaºteptate. Dar, în
toate ocaziile. jurnaliºtii trebuie sã fie familiarizaþi cu tema interviului fiindcã
altfel vor da greº”(l993, p.307)
Unii autori de interviuri atrag atenþia cu subtilitate asupra tentaþiei de a fetiºiza
rolul documentãrii, punând accent pe rolul unei anumite inocenþe: „În dorinþa de
a-l determina pe interlocutorul meu sã explice un fenomen sau altul ºi în ultima
instanþã sã se explice pe sine, folosesc douã feluri de întrebãri: unele adevãrate,
celelalte – nu am cum sã le spun altfel – false. Cele adevãrate îmi aparþin întru

64
totul: ele exprimã curiozitatea unui scriitor care-ºi cunoaºte bine confraþii ºi e
sincer interesat nu numai de împlinirile, ci ºi de contradicþiile lor, uneori de
simplele lor contraziceri, dorind sã-i «stârneascã», sã-i oblige sã se dezvãluie, sã
le smulgã secretele. Întrebãrile false – sã le numim mai degrabã naive – sunt
întrebãrile cititorului obiºnuit, neprofesionist. Ele au un rol extrem de important:
de prezentare, de iniþiere [...]. În fond, sã nu uitãm, interviurile nu sunt fãcute
pentru a fi citite de scriitori. De altfel, apar ºi surprize. Punându-i, de pildã, unui
autor despre debutul cãruia ºtiam totul, pentru cã eu însumi îl publicasem prima
datã, întrebarea naivã (aºa credeam eu) «Când ºi în împrejurãri aþi debutat ?», mi-
a fost dat sã aflu lucruri despre care habar nu aveam, surprinzãtoare ºi pasionante
nu numai pentru mine ...” (Florin Mugur, citat de Marcel Tolcea, op. cit., p.31 )
La observaþia justã de mai sus ar trebui sã mai spunem cã un jurnalist poate evita
surprize neplãcute, în ceea ce priveºte documentarea, verificând, înainte de
începerea interviului, datele cele mai importante. De asemenea, un interviu în
care întrebãrile documentate abundã – adicã nu lasã loc întrebãrilor de lãmurire
sau de controversã – este un interviu care nu respectã o anume alternanþã în
succesiunea întrebãrilor.
b. Cum se foloseºte documentarea
Mai întâi, documentarea este unul dintre motivele pentru care interviul va fi
acceptat. Nici o personalitate nu va accepta vreodatã sã fie intervievatã de cãtre
un ageamiu în domeniul ei. Încã înainte de a o întâlni, prin mesajul pe care i-l
transmiteþi, de solicitare a unui interviu, trebuie sã îi spuneþi, implicit sau
explicit, cã sunteþi în cunoºtinþã de cauzã cu tema în discuþie. Prin documentare
se înþelege de fapt:
l. o abordare obiectivã sau factualã – date, cifre, nume, raporturi etc. cu privire la
temã ce se pot gãsi în cãrþi, reviste, baze de date.
2. o abordare „personalizatã” – mãrturii ale celor apropiaþi cu privire la pasiunile,
ticurile, reacþiile, micile „secrete” ale unei personalitãþi.

65
De regulã, accentul cade pe primul tip de documentare ºi, uneori, din exces de
zel, rolul acestuia este aproape fetiºizat.
Reporterul nu este ºi nici nu are cum sã fie un specialist, iar interviul nu este o
discuþie între de experþi. Jurnalistul trebui, mai degrabã, sã traducã pe înþelesul
tuturor mesajul, sã lãmureascã. Nu de puþine ori el joacã rolul unei persoane
obiºnuite cãreia trebuie sã i se explice foarte simplu ºi clar ca ºi cum nu ar ºti
nimic. Selecþia întrebãrilor ºi claritatea ce se degajã din dialogul celor doi sunt
semnele, adesea discrete, ale unei documentãri minuþioase.
c. Ce trebuie cãutat în documentarea factualã ?
Documentarea nu are un scop în sine. Reporterul nu se documenteazã pentru ca
opinia publicã sã remarce cât este el de documentat, Aceasta pentru simplul
motiv cã opinia publicã este interesatã mai ales de informaþia pe care o transmite
interlocutorul, ºi nu reporterul. Cititorii îi crediteazã numai pe acei reporteri care
sunt în temã ºi ºtiu sã conducã discuþia în aºa fel încât sã reiasã din ea ceva nou,
ceva care, în alte condiþii, ar fi rãmas necunoscut. Or, un asemenea rezultat
presupune o scrutare atentã a faptelor ce au legãturã cu tema. Ele nu trebuie
preluate sub formã de inventar, ci trebuie comparate, interpretate, înþelese în
context. Nu trebuie uitat cã un reporter lucreazã cu informaþia, care nu este doar
un dat ce existã ca atare, ci ºi rezultanta acestor comparaþii, contextualizãri sau
interpretãri. Faptul cã reporterul este documentat se vede în douã locuri: mai
întâi, din ºapou, iar apoi în întrebare.
e. Ce facem, totuºi, când nu avem timp sã ne documentãm? Existã destule situaþii
în care se iveºte imperativul realizãrii unui interviu într-un interval de timp
extrem de scurt, astfel încât nu mai este posibilã documentarea. O soluþie ar fi
recurgerea la întrebãri tip consemn de plecare, care sunt de fapt afirmaþii ce lasã
suspensie o serie întreagã de întrebãri. Nici un consemn de plecare nu suplineºte
însã documentarea dacã el nu este precedat de o amãnunþitã pregãtire a
rãspunsurilor cu interlocutorul. Aceasta înseamnã cã ziaristul îºi previne

66
interlocutorul cã nu este documentat ºi îi explicã de ce, solicitându-i sã se supunã
unor exigenþe ce rezultã din planul de interviu. ªi mai înseamnã cã interviul nu
poate fi realizat aleatoriu, la voia întâmplãrii, fãrã un plan cât de puþin schiþat.
În momentul în care reporterul aflã cã are de fãcut un interviu despre subiectul
cuprins în exemplul de mai sus, elaboreazã un inventar al temelor (evoluþia în
timp, cele mai importante momente – momente de vârf, insuccese; prezentul ;
eventualele proiecte ºi anticipãri).
Adesea, nu toate aceste aspecte pot fi abordate. Un asemenea interviu ar fi
extrem de stufos ºi greu de urmãrit. Selecþia întrebãrilor se va face în funcþie de
competenþa interlocutorului, de context ºi, desigur, de politica publicaþiei,
Pentru a preîntâmpina o anumitã reticenþã a interlocutorului, îi vom prezenta
acestuia lista întrebãrilor, prevenindu-l cã nu putem epuiza întreaga problematicã.
Pentru ca mesajul sã fie cât mai clar, e necesar ca sursa sã înþeleagã cã
problemele abordate trebuie sã fie cât mai puþine. E necesar sã înþeleagã cã rolul
sãu nu constã în a enumera sumedenie de date sau cifre, ci de a face cât mai
atractivã, memorabilã prezentarea.
Consemnul de plecare este prin sine însuºi un prilej pentru interlocutor de a nu fi
foarte concis, de a enumera. De aceea, în timpul derulãrii interviului, reporterul
trebuie sã îºi noteze atent aspectele abordate, pentru ca a doua întrebare sã se
refere fie la cel mai important, fie la cel mai recent.
G. Pregãtirea întrebãrilor
Înainte de interviu, gândiþi-vã la „preliminarii”. Dumneavoastrã decideþi turnura
pe care o va lua interviul atunci când pregãtiþi prima listã de întrebãri. Lista este o
cale de urmat, dar nu reprezintã ºi „harta” imperativã a acestei cãi.
Existã mai multe feluri de a începe un interviu, dar o „reþetã” nu existã. Un
interviu poate începe ex abrupto, adicã intrând direct în temã, cu o întrebare de
încãlzire sau chiar cu o remarcã a interlocutorului dv. care spune ceva ce trebuie
neapãrat citat (un refuz de a discuta, o impoliteþe, o ironie, un paradox etc.).

67
Oricum ar fi, vã adaptaþi ia context, la situaþie ºi mai ales ia tipul psihosomatic al
interlocutorului.
Nu tot ceea ce reporterul discutã cu interlocutorul trebuie sã aparã în interviu.
Adesea, primele schimburi verbale nu au valoare pentru interviul propriu-zis.
Cei mai buni reporteri îºi scriu întrebãrile înainte de întâlnirea cu interlocutorii,
apoi le verificã, în aºa fel încât sã se asigure cã nu vor repeta vreo întrebare sau
cã nu vor uita sã abordeze anumite chestiuni esenþiale. Întrebãrile trebuie aranjate
într-o ordine logicã, astfel încât rãspunsul sursei la o întrebare sã conducã firesc
la urmãtoarea.
În mod fundamental, existã douã tipuri de întrebãri: euristice ºi retorice. Cele
euristice conduc la adevãruri noi, iar cele retorice fac de prisos rãspunsul pe care,
de altfel, îl conþin. De regulã, o întrebare retoricã nu îºi are locul într-un interviu,
însã apar situaþii în care ele joacã rolul unui catalizator al reacþiilor.
O întrebare bunã este, mai întâi, cea care porneºte dintr-o curiozitate naturalã a
reporterului. Dacã un cititor citeºte un interviu ºi are sentimentul cã ºi el ar fi pus
aceeaºi întrebare, atunci acea întrebare cu siguranþã cã este bunã.
Cel mai bun mod de a obþine un rãspuns interesant este sã-i adresaþi
interlocutorului întrebãri care nu pot fi interpretate ºi care spun clar ce vreþi sã
aflaþi. Dacã interlocutorul se îndreaptã spre o direcþie interesantã, urmãriþi-o.
Aceasta nu înseamnã cã nu trebuie sã fiþi foarte bine pregãtit, atât din punctul de
vedere al informaþiei, cât ºi al reacþiei imediate.
M. Tolcea propune câteva „reþete” care pot ajuta reporterii7 sã formuleze cât mai
eficient întrebãrile:
a. Arãtaþi, prin felul în care formulaþi întrebarea, cã sunteþi documentat.
Aspectul esenþial al topirii informaþiei în întrebare se referã la folosirea
informaþiei ca premisã. întrebarea propriu-zisã se sprijinã pe informaþie pentru a
determina o direcþie foarte precisã. Astfel se evitã întrebãrile prea generale,
confuze care nasc rãspunsuri de aceeaºi naturã.

68
b. Concentraþi-
Concentraþi-vã pe întrebãrile „Cum ?” ºi „De ce ?”.
Asemenea întrebãri cer rãspunsuri-opinii, rãspunsuri care vã caracteriza
interlocutorul, vã vor ajuta sã evaluaþi punctul sãu de vedere ºi vã pot oferi
informaþii pe care nu le puteþi anticipa. Ele sunt întrebãri deschise.
O cauzã sau împrejurãrile în care s-a produs un eveniment trebuie sã fie
întotdeauna explicitate.
Definiþi termenii, nu folosiþi formule ambigue sau metafore. Siglele ºi termenii
tehnici sunt uºor de interpretat greºit. Întrebãrile nu trebuie sã conþinã abrevieri
sau termeni care aparþin jargonului. Dacã interlocutorul foloseºte un termen
necunoscut, reporterul va aºtepta un moment prielnic pentru a-l lãmuri.
Adesea, în timpul interviului, reporterul se poate simþi ispitit sã-ºi arate
competenþa sau inteligenþa ºi foloseºte termeni tehnici, uitând cã el este
reprezentantul publicului, adicã are menirea de a explicita jargonul profesional.
De asemenea, el trebuie sã renunþe la metafore sau diverse figuri de stil pentru cã
existã riscul de a nu fi înþelese.
c. Puneþi întrebãri la care interlocutorul este calificat ºi poate sã rãspundã.
Identificarea clarã a domeniului de competenþã a interlocutorului fereºte
reporterul de surprize neplãcute. De asemenea, în interviurile informative,
reporterul poate profita de prezenþa unui specialist pentru a-i cere acestuia sã
„traducã” pe înþelesul tuturor concepte, sintagme specializate.
d. Întrebaþi „De ce spuneþi asta ?”.
Avantajul acesteia este ºi cã salveazã reporterul în cazul în care nu a auzit
rãspunsul.
e. Cereþi exemple, evaluãri, comparaþii.
Abstracþiunile, generalitãþile, frazele goale þin ºi ele de limba de lemn. Reporterul
îi va cere interlocutorului sã fie concret, sã dea un exemplu, sã nu foloseascã
identificãri vagi cum fi „unii”, „mulþi”, „se zice”. De asemenea, cifrele sau datele

69
nu au nici o semnificaþie în absolut, ci numai în context, prin comparaþie. Faptul
de a nu contextualiza unele date concrete poate conduce nu numai la sesizarea
imediatã a amatorismului, ci ºi la acuze mai grave, cum ar fi intenþiile
manipulative.
f. Folosiþi formula „Asta înseamnã cã...”
Aceastã întrebare ajutãtoare este importantã ºi în cazul informaþiilor
instrumentale, când într-un interviu se explicã o modalitate de a acþiona adecvat
într-o anumitã situaþie. Pentru a ieºi din abstracþiuni sau principii, reporterul
individualizeazã cu un caz concret, chiar dacã explicaþia pare pleonasticã.
g. Separaþi-
Separaþi-vã de criticii interlocutorului dv.
Când pune o întrebare delicatã, reporterul va cãuta sã se separe de criticii
interlocutorului: „Unii critici spun cã...” sau „Oponenþii dv. pretind cã...”.
Identificarea precisã a acestora prezintã riscul focalizãrii discursului asupra lor ºi
nu asupra conþinutului.
h. Puneþi întrebãri cãrora le ºtiþi rãspunsul, dar nu întrebãri care îºi conþin
rãspunsul.
Când are de-a face cu o sursã evazivã, reporterul îi va adresa câteva întrebãri
pentru a-i verifica poziþia. De multe ori, va afla ºi lucruri noi. În plus, informaþiile
pot fi completate ºi nuanþate de reporter, ceea ce constituie un serios semnal de
alarmã pentru interlocutor cã nu poate eluda sau spune altceva decât adevãrul.
i. Daþi
Daþi alternative.
Altã tehnicã cu final închis, mai puþin utilizatã, dar uneori cu rezultate, este ca
reporterul sã cearã interlocutorului sã aleagã între douã posibilitãþi.
j. Reluaþi rãspunsul.
Dacã nu e pe deplin sigur despre ceea ce i-a spus interlocutorul, reporterul va
încerca sã clarifice reluând rãspunsul („Spuneþi cã... ?”). Acesta va aprecia
efortul fãcut pentru înþelegerea completã a rãspunsului.
k. Faceþi în mod intenþionat o afirmaþie eronatã.

70
Dacã interlocutorul este evaziv, reporterul îl poate face sã devinã participativ cu
o greºealã intenþionatã. Oamenii nu se pot abþine sã corecteze o greºealã, în
special dacã este vorba despre ei înºiºi.
l. Reveniþi la ceea ce nu s-
s-a spus.
Un interlocutor inteligent poate evita rãspunsurile la întrebãri pe care i le-a
adresat reporterul, vorbind despre lucruri din proximitate. Spre finalul
convorbirii, se poate folosi formula „Am remarcat cã nu aþi menþionat cutare sau
cutare aspect”.
m. întrebãrile recapitulative.
Dacã interviul a avut dimensiuni mai mari ºi dacã aspectele abordate au avut un
grad mai mare de dificultate, se recomandã, la final, o recapitulare a temelor
discutate. Acest lucru îl poate face reporterul, schiþând principalele teme
discutate, dar este recomandabil ca interlocutorul sã fie el în prim-plan.
n. „Ar mai fi ceva important de adãugat ?”.
Finalul interviului e un bun prilej de a întreba „Ar mai fi ceva important de
adãugat la toate acestea?” E foarte posibil ca reporterul sã afle în acel moment
lucruri interesante.
Aceastã posibilitate de a mai adãuga ceva la finalul interviului îi poate încuraja
pe interlocutori sã vorbeascã mai degajat, dezvãluind anumite chestiuni care, în
timpul interviului, au fost omise.
o. întrebãrile dificile.
Practic, multe interviuri nu îºi ating scopul dacã nu au ºi întrebãri dificile,
incomode, problematizante. Absenþa unor întrebãri transformã discuþia respectivã
într-un interviu valorizare. Acest tip de întrebare nu înseamnã neapãrat o
„explozie” interogativã. Ea trebuie pusã cu grijã, rãbdare, dând impresia de
înþelegere. Experþii afirmã cã, în timpul interviului, reporterii ar trebui sã
analizeze mesajul non-verbal transmis de interlocutori, care poate dezvãlui starea
lor de spirit: nervozitate sau relaxare, înþelegere sau furie, dezamãgire sau

71
încredere. S-a constatat cã oamenii vorbesc mai repede atunci când sunt
neliniºtiþi sau pur ºi simplu repetã anumite cuvinte, lasã propoziþiile neterminate
sau nu-ºi privesc interlocutorul de dialog. Mai mult, reporterii experimentaþi
remarcã reacþiile fizice ale intervievaþilor puºi în faþa unor întrebãri dificile,
putând astfel sã-ºi dea seama de modul în care trebuie sã continue interviul. A
formula o întrebare dificilã nu înseamnã a pune întrebãri insinuante, jignitoare.
Existã ºi o serie de întrebãri8 care ar trebui sã fie evitate de cãtre reporteri:
a. întrebãri care dovedesc absenþa ori carenþe ale documentãrii.
Aceste întrebãri sunt, mai ales, cele ale debutului de interviu: „Vã rugãm sã vã
prezentaþi cititorilor noºtri”, „Cu ce prilej aþi venit în... ?” „Cine sunteþi dvs.,...
?”, „Cititorii noºtri ar dori sã vã cunoascã!” Dacã interlocutorul va începe sã se
prezinte pe sine însuºi, s-ar putea sã o facã mult mai temeinic decât crede
reporterul ºi interviul sã ia sfârºit dupã prima întrebare. În cazul unui interviu de
dimensiuni mici, o asemenea întrebare este foarte riscantã, fiindcã poate genera
un rãspuns in extenso. Dacã jurnalistul þine neapãrat ca interlocutorul sã se
prezinte, o poate face sub o formã mai adecvatã : „Dacã ar fi sã alegeþi trei-patru
momente cruciale ale biografiei dvs., care ar fi ele ?”
b. întrebãri vagi, generale. Dacã o întrebare cum ar fi „Ce mai e nou ?” nu prea
apare în presa noastrã, în schimb difuzele „Cu ce sentimente / Cu ce gânduri
veniþi, întâmpinaþi, pãºiþi... ?” aproape cã abundã. Într-o întrebare bunã,
emotivitatea este recreatã interlocutorului pentru a reînvia o întâmplare anume de
mare tensiune sufleteascã ºi nu în cazuri fãrã relevanþã.
c. Mai multe întrebãri într-
într-o singurã formulare.
Nu înºiruiþi mai multe întrebãri într-o singurã formulare. Interlocutorul se va
concentra sã nu uite succesiunea lor în loc sã se concentreze pe rãspunsuri.
d. întrebãrile lungi.
Un reporter nu dovedeºte cât este de bine documentat dacã face digresiuni docte
ºi interminabile în domeniu. Formula idealã este alcãtuitã din douã propoziþii

72
separate de punct. Publicul nu este interesat sã îl citeascã, sã îl asculte pe el. O
întrebare poate fi mai lungã atunci când reporterul polemizeazã cu interlocutorul
sau când citeazã informaþii ce contrazic spusele acestuia. În interviul cultural
existã ºi aici o excepþie. Spre deosebire de celelalte tipuri de interviu, jurnalistul
poate fi, adesea, pe picior de egalitate cu intervievatul. O întrebare lungã este
deci semnul acestei „democraþii”, imposibil de imaginat în alte condiþii. În plus, o
întrebare mai amplã creeazã atmosferã, readuce în amintire.
e. întrebãrile care se justificã.
Dacã o întrebare nu se impune de la sine, atunci ea nu poate fi ajutatã de nimic.
Justificãrile sau explicitãrile vã pun într-o poziþie inferioarã ºi interlocutorul se va
purta ca atare.
f. întrebãrile la care se poate rãspunde cu da sau nu, însã reporterul nu doreºte
acest lucru.
g. întrebãrile ipotetice.
Majoritatea interlocutorilor refuzã sã rãspundã la întrebãri ipotetice de felul „Ce
s-ar fi întâmplat dacã...”. Este vorba, mai ales, de imaginarea unor situaþii
ficþionale, imposibil de fapt de apreciat, de lansarea unor ipoteze fãrã acoperire.
Din politeþe, în cel mai bun caz, se dau rãspunsuri de circumstanþã, banale.
h. întrebãri cu rãspuns conþinut.
Formule cum ar fi „Nu credeþi cã... ”, „Nu vi se pare cã...” trebuie sã fie evitate.
Datoritã persuasiunii incluse, ele induc rãspunsul sau o anumitã atitudine.
i. întrebãri–
întrebãri–cliºeu.
Acestea se dovedesc de fiecare datã total nepotrivite, pentru cã sugereazã un
rãspuns-cliºeu sau chiar refuzul de a mai rãspunde la alte întrebãri. Întrebarea-
cliºeu nu poate oferi nici o informaþie, deoarece rãspunsul este previzibil,
monoton, chiar plictisitor. Existã ºi unele excepþii, de exemplu marile vedete ale
lumii show–ului sau sportivii sunt deseori întrebaþi, în primele momente de dupã
o premierã sau o victorie, „Cum vã simþiþi dupã un asemenea succes ?”

73
j. întrebãri ia care interlocutorul nu are competenþa sã rãspundã.
O asemenea întrebare îi poate crea surprize jurnalistului, fiindcã interlocutorul îi
poate rãspunde, pur ºi simplu, „De unde vreþi sã ºtiu asta?!”. În majoritatea
cazurilor însã rãspunsurile sunt circumstanþiale, vagi, neinteresante.
Într-o lucrare devenitã clasicã, David Randall recomandã urmãtoarele linii de
conduitã9 generalã:
Trebuie sã ºtiþi ce vreþi înainte de a începe interviul
Înainte de a intervieva pe cineva, gândiþi-vã la forma finalã pe care o poate avea
articolul ºi, în consecinþã, la informaþiile de care aveþi nevoie. În timpul
interviului, continuaþi sã vã gândiþi la forma articolului ºi la modul în care noile
informaþii pe care le obþineþi o modificã. Mai presus de toate, trebuie sã ºtiþi unde
existã goluri de informare ºi sã încercaþi mereu sã umpleþi aceste goluri. Nu vã
feriþi sã notaþi indicii sau cuvinte-cheie, cu rol de aide-memoire. Pe lângã
avantajul cã întrebãrile vor deveni astfel mai incisive, veþi scuti efortul de a
contacta din nou persoana pentru a completa ceea ce aþi omis în timpul
interviului.
Documentaþi-
Documentaþi-vã cât mai temeinic înainte de interviu
Niciodatã nu trebuie sã vã fie fricã sã vã arãtaþi ignoranþa, dar nu înseamnã cã
trebuie sã fiþi mândru cã nu ºtiþi prea multe. Înainte de a discuta cu cineva, aflaþi
cât mai multe despre persoana respectivã, despre subiectul interviului ºi despre
orice altceva ar putea fi relevant. Printre altele, aceasta vã va ajuta sã înþelegeþi
anumite noþiuni ºtiinþifice ºi sã nu fiþi copleºit de conþinutul informaþiei sau indus
în eroare.
Întrebãrile
Întrebãrile simple sunt cele mai bune
Aºa-numitele întrebãri capcanã sau întrebãri viclene sunt în mod normal un semn
al lipsei de experienþã sau al preocupãrii de a face mai curând o bunã impresie,
decât de a obþine cel mai bun subiect. (De regulã, întrebãrile simple se referã la:
Cine?, Ce?, Unde?, Când?, Cum?, De ce?) Dacã primiþi rãspunsuri satisfãcãtoare

74
la aceste întrebãri, documentarea de bazã va fi aproape gata. Când vã
documentaþi în legãturã cu evenimente, cea mai mare grijã trebuie sã fie aceea de
a construi o cronologie a celor întâmplate. Când aveþi de-a face cu surse care
cunosc în detaliu ce s-a întâmplat, orientaþi discuþia cãtre începutul evenimentului
sau evenimentelor sau chiar cãtre momentul de dinaintea acestora ºi rugaþi-vã
interlocutorii sã povesteascã, pas cu pas, toate etapele. Nu vã jenaþi sã întrebaþi
într-una: „ªi apoi ce s-a întâmplat?”. Trebuie ca secvenþele evenimentului sã vã
fie complet clare. Acest lucru este esenþial pentru subiecte precum accidentele.
La sfârºitul documentãrii trebuie sã fiþi capabili sã desfãºuraþi în minte filmul
evenimentelor, minut cu minut. Dacã nu puteþi face acest lucru, atunci existã
goluri de informare.
Cereþi ca anumite secvenþe sã vã fie povestite „cu încetinitorul”
În cazul multor subiecte tip incident, veþi intervieva oameni care chiar au luat
parte la eveniment sau care fost martori. Puþini dintre ei vor avea deprinderea de
a povesti coerent ce s-a întâmplat; oamenii pot fi agitaþi, în stare de ºoc, tulburaþi.
Aºa cã, atunci când ajungeþi la detaliile importante, calmaþi-le discursul ºi
obþineþi cât mai multe amãnunte. Întrebaþi-i ce s-a întâmplat în fiecare moment,
ce au vãzut, auzit, simþit. Întrebaþi-i unde stãteau, cu ce erau îmbrãcaþi oamenii,
ce strigau, cum era vremea.
Încercaþi sã evitaþi întrebãrile–
întrebãrile–cliºeu
A întreba o persoanã care a fost implicatã într-o tragedie „Cum vã simþiþi?” este
ca ºi cum i-ai sugera un rãspuns-cliºeu sau un refuz de a mai rãspunde la alte
întrebãri. Dacã aceste persoane ºi-au pierdut unicul fiu în catastrofa aerianã, cum
ai aºtepta sã se simtã? Încântaþi? Cu toate acestea, zilnic fac paradã în articolele
de ºtiri cele mai predictibile emoþii, ca ºi cum ar fi introspecþii devastatoare.
Nu-
Nu-i lãsaþi sã evite rãspunsul
Desigur, trebuie sã cereþi sã vi se explice termenii de jargon. Dar multe fraze care
sunã a tehnicisme sunt, de fapt, eufemisme. Fiecare industrie, companie sau

75
birocraþie îºi dezvoltã fraze care sã camufleze realitatea. O linie aerianã va vorbi
despre „un flux scãzut de cãlãtori” când realitatea e cã lumea nu prea vrea sã
zboare cu avioanele sale. Un fond de investiþii poate da o declaraþie despre un
„neajuns legat de exportul net de lichiditãþi”, vrând sã spunã de fapt cã
investitorii i-au lãsat în cele din urmã baltã ºi îºi retrag toþi banii.
Ascultaþi rãspunsurile
E uºor sã fii atât de preocupat de formularea urmãtoarei întrebãri sau de notarea
rãspunsului, încât sã nu înþelegi cu adevãrat semnificaþia lucrurilor pe care le
auzi. La zece minute dupã ce ai intervievat pe cineva este de multe ori prea târziu
sã realizezi importanþa – sau absurditatea – celor ce þi-au spus. Acest lucru este
valabil mai ales în cazurile în care cei intervievaþi fac declaraþii ieºite din comun.
Împãrtãºiþi-
Împãrtãºiþi-le intenþiile dumneavoastrã cu onestitate,
onestitate, dar nu spuneþi chiar totul
Niciodatã nu trebuie sã omiteþi sã precizaþi cã sunteþi reporter. ªi nici sã induceþi
persoana pe care o intervievaþi în eroare cu privire la ceea ce vã intereseazã cu
adevãrat. Totuºi, nu este întotdeauna nevoie sã explicaþi în mod precis de ce
sunaþi pe cineva. Dacã aveþi de lãmurit o întrebare sau o chestiune controversatã,
adesea va fi un lucru inteligent sã nu o formulaþi de la începutul conversaþiei.
Nu începeþi direct cu întrebarea cea mai importantã
Mai întâi puneþi întrebãri generale. Acestea ar putea fi întrebãri la care cunoaºteþi
deja rãspunsul. Chiar dacã nu obþineþi nimic altceva, cel puþin rãspunsurile
subiectului vã vor spune cât anume ºtie acesta ºi cât de sincer este. Numai atunci
când consideraþi cã terenul este pregãtit, puneþi întrebãrile la care doriþi în
realitate sã primiþi rãspuns. Când faceþi acest lucru, uneori e indicat sã mimaþi
indiferenþa în legãturã cu rãspunsul pe care îl primiþi.
Intervievarea surselor evazive ºi ostile
Unele dintre tehnicile de abordare a subiecþilor dificili se aplicã ºi în cazul celor
evazivi sau ostili. Totuºi, mai adesea, este nevoie de o abordare diferitã a sursei
potenþiale care vã evitã.

76
Fiþi insistenþi
Contactarea unor asemenea subiecþi este uneori extrem de dificilã. Nu vã daþi
bãtuþi niciodatã. Insistaþi sã-i sunaþi la telefon ºi sã le faceþi vizite la birou. Daþi-le
de înþeles cã singurul mod în care pot sã scape de dumneavoastrã este sã fie de
acord sã vã vorbeascã.
Dacã cineva refuzã cu orice preþ sã vã rãspundã, puneþi-
puneþi-i la dispoziþie opþiuni
În cazul în care, spre exemplu, aveþi nevoie sã ºtiþi cât a plãtit guvernul pentru un
anumit contract, iar persoana care ºtie refuzã sã vã rãspundã, încercaþi sã
pronunþaþi sume de bani: „Este vorba de 6 milioane dolari?”, „Cumva 12
milioane dolari?”. Asemenea întrebãri dau adesea rezultate sau produc indicii
utile. Totuºi, folosiþi-vã cu atenþie de aceastã tehnicã, asiguraþi-vã cã oamenii
înþeleg ce anume sunt întrebaþi. Acesta, ca toate celelalte jocuri verbale, poate
duce la confuzii.
Câteodatã, încercaþi sã pretindeþi cã ºtiþi mai mult decât cunoaºteþi cu adevãrat
Dacã credeþi cu tãrie cã un anume fapt este real dar nu puteþi obþine confirmarea,
sunaþi o sursã ºi spuneþi cã doriþi doar confirmarea faptelor sau un comentariu în
legãturã cu acestea. Spre exemplu, încercaþi sã puneþi unei oficialitãþi întrebarea
de ce s-a întâmplat un anume lucru, în loc sã întrebaþi dacã s-a întâmplat. De
multe ori sursele vor începe sã explice ºi nu sã nege. Totuºi, acest procedeu este
numai la îndemâna reporterilor experimentaþi.
Aveþi grijã la negãrile non-
non-negare
O negare non-negare apare când o anume persoanã este confruntatã cu o acuzaþie
ºi, în loc de a o nega, dã o declaraþie prin care insultã fie persoana care a fãcut
acuzaþia, fie pe reporter, fie pe ambii. întrebat, spre exemplu, dacã un contract
guvernamental a fost neglijat, fãcând ca milioane de dolari sã fie cheltuiþi în plus,
subiectul va replica: „Sursele dumneavoastrã nu ºtiu despre ce vorbesc”. Aceasta
nu este o dezminþire a acuzaþiei. Este, adesea, manevra clasicã a cuiva care are
ceva de ascuns – dar nu vã bazaþi numai pe asta.

77
Atenþie la dezminþirile fãrã invitaþie
Spre deosebire de situaþia descrisã mai sus, cei ce au ceva de ascuns pot uneori
merge mai departe decât ar cere-o întrebarea dumneavoastrã. Rugaþi sã
comenteze unele fapte, de exemplu, ei vor nega lucruri pe care nici mãcar nu le-
aþi supus atenþiei lor. Fiþi vigilenþi în astfel de cazuri, uneori asemenea declaraþii
vin pe nepusã masã ºi constituie primul indiciu cã interlocutorii dumneavoastrã
au ceva de ascuns.

Comportamentul în timpul interviului10 trebuie sã þinã seama de o serie de

exigenþe:
a. Una din primele griji ale reporterului este sã fie sigur cã numele ºi prenumele
pronunþate ºi transcrise. Un interviu se poate rata din
interlocutorului sunt corect pronunþate
cauza unei gafe de aceastã naturã. Aceastã problemã nu apare în cazul
personalitãþilor, dar în cazul interviului informativ riscul existã.
b. Asiguraþi- interviului. Altfel,
Asiguraþi-vã cã interlocutorul nu a uitat negocierea timpului interviului.
existã riscul unor surprize, cum ar fi o propoziþie adresatã secretarei : „Sã nu ne
deranjeze nimeni o orã!” în cazul în care reporterul a venit pentru un interviu de
l5 minute.
c. Dupã un schimb de amabilitãþi, nu uitaþi sã vã întrebaþi interlocutorul dacã vã
permite sã folosiþi reportofonul. Puteþi adãuga, pentru a micºora inhibiþia, cã
înregistraþi discuþia pentru o cât mai mare fidelitate faþã de vorbele sale.
Bunii reporteri ºtiu sã fie ºi buni ascultãtori. Ei trebuie sã-i asculte cu atenþie pe
interlocutori pentru a fi siguri cã li s-a rãspuns la întrebare ºi cã au înþeles
rãspunsul primit. Din aceastã cauzã, ziariºtii sunt datori sã cearã explicaþii în
cazul unor neclaritãþi. Dacã interlocutorul ridicã problema unu subiect neaºteptat
pentru reporter sau unul pentru care reporterul este insuficient pregãtit, acesta
trebuie sã cearã detalii, fãrã a se îndepãrta însã de întrebãrile sale. Persoanelor

78
intervievate trebuie sã li cearã sã repete nume sau date importante, pe care
jurnalistul are apoi datoria sã le verifice.
d. începeþi cu întrebãrile mai uºoare sau mai puþin controversate. Întrebãrile
cãrora le cunoaºteþi rãspunsul vã ajutã sã testaþi buna-credinþã a interlocutorului.
Dacã interlocutorul preia el iniþiativa, lãsaþi-l sã vorbeascã. Dacã motivul
interviului este unul prea delicat pentru a mai fi nevoie sã-l explicitãm, nu e
nevoie sã formulãm nici o întrebare, ci doar sã îi arãtãm interlocutorului cã
suntem gata sã îl ascultãm.
e. îndemnaþi-
îndemnaþi-vã interlocutorul sã nu acorde prea
prea mare atenþie formulãrilor sale, ci
conþinutului acestora. Asiguraþi-l cã, în procesul redactãrii, veþi elimina
eventualele stângãcii, repetiþii sau incorectitudini.
f. Fiþi un mediator neutru, dar exigent, adesea implacabil. Din aceastã poziþie,
reporterul nu are voie sã manifeste nici o atitudine valorizatoare faþã de
interlocutor sau faþã de faptele prezentate de acesta: nici ostil, dar nici
complezent. Formule ca „Sigur cã aveþi dreptate...”, „Nimeni nu vã pune la
îndoialã buna-credinþã...” nu îºi au locul. Dupã cum orice neadevãr, orice
contradicþie, afirmaþie hazardatã sau disimulare trebuie sã fie subliniatã cu grijã,
însã în locul întrebãrilor dubitative sunt preferabile contra-argumentele concrete.
impertinent decât complezent. Una dintre
g. Fiþi mai degrabã ofensiv ºi impertinent
cele mai grave „boli profesionale” ale ziaristului român se numeºte „interviul de
valorizare”. Cu aproape oricine s–ar afla în faþã, reporterul se comportã ca ºi cum
interlocutorul îi face o mare favoare acordându-i respectivul interviu, când
lucrurile stau invers. Reporterul este ºi un diseminator de imagine publicã pentru
orice interlocutor, dar, înainte de toate, opinia publicã are dreptul sã ºtie . De
asemenea, la finalul interviului, reporterul nu va ura interlocutorului succes,
împliniri, noroc etc.
Contrariul „interviului de valorizare” este „interviul critic”, în care întrebãrile
inconfortabile, critice, chiar jenante exceleazã. Pentru a nu risca acuza de

79
complezenþã, este important ca reporterul sã urmãreascã cu atenþie rãspunsurile,
sã fie atent ia nuanþe, la consecinþe, la eventuale contraziceri.
Arãtaþi-vã interesat de ceea ce vã spune interlocutorul. Urmãriþi-l cu atenþie,
h. Arãtaþi-
încurajaþi-l cu mici gesturi, cu vorba („Foarte interesant”, „Nu ºtiam acest lucru”
etc.). Formulaþi întrebãrile cu aerul cã aºteptaþi neapãrat rãspunsul. Nu
întrebuinþaþi „Vreþi sã comentaþi...”, ci chiar „Comentaþi...”, recomandã M.
Tolcea. Un interviu este reuºit atunci când intervievatul se simte liber sã spunã
ceea ce gândeºte ºi simte cu adevãrat.
Stãpâniþi-i pe palavragii ºi faceþi-
i. Stãpâniþi- faceþi-i sã vorbeascã pe taciturni. Unul dintre
riscurile ce trebuie preîntâmpinate se referã la interlocutorii prea vorbãreþi. Mai
greu este cu taciturnii. Ei trebuie provocaþi, iritaþi, hãituiþi pânã ce pornesc sã
vorbeascã. Uneori tãcerea dv. poate fi o armã psihologicã foarte eficace. Priviþi–
vã interlocutorul, cãutaþi-i privirea atunci când spune ceva important. O tehnicã
eficace este aceea de a nu a întrerupe interlocutorul, de a lãsa o pauzã de trei-
patru secunde dupã fiecare rãspuns, deoarece s-ar putea ca în acest interval acesta
sã îºi aminteascã ceva foarte important.
i. Adoptaþi „tactica ingenuitãþii”. În interviurile dedicate unor aspecte
controversate, reporterul poate mima „ignoranþa”. Astfel, el îi dã impresia
interlocutorului cã poate sã prezinte faptele aºa cum doreºte, neavând cum fi
controlat. Acceptã tot ce i se „serveºte” ºi nu îl pune în dificultate pe intervievat
decât dupã ce problema este descrisã în amãnunþime, epuizatã. Doar în acea
clipã, reporterul începe sã arate cât este de documentat ºi îl pune în dificultate pe
interlocutor. Va arãta unde acesta s-a contrazis, va scoate documentele care
lãmuresc sau contrazic informaþiile interlocutorului. Totuºi, rolul unui bun
reporter nu este de a culpabiliza, ci de a oferi o perspectivã completã, neutrã ºi
exactã. Reporterul nu este un procuror, ci un investigator.
j. Evitaþi ca vreo întrebare sã rãmânã fãrã rãspuns. Mai ales la întrebãrile dificile
reporterii se pot aºtepta la un refuz. Jurnaliºtii cu experienþã aratã cã existã câteva

80
„tactici” care meritã încercate. Soluþia cea mai evidentã este sã insistaþi. Mai întâi
interlocutorul, iar apoi publicul vor observa cã nu reporterul nu este timorat, cã
nu cedeazã atât de uºor. A doua soluþie ar fi ca la întrebãrile dificile sã fie
pregãtite mai multe variante. Poate cã modul mai puþin tranºant al formulãrii va
declanºa un rãspuns adecvat. Alþi jurnaliºti folosesc urmãtoarea stratagemã la
capãtul formulãrii unei întrebãri dificile : „Aº vrea sã vã ofer ºansa de a rãspunde
acum zvonurilor privitoare la acest aspect”. În fine, în cazul în care interlocutorul
nu oferã ceea a aºteaptã reporterul, acesta va transcrie cu fidelitate rãspunsul,
opinia publicã înþelegând ceea ce este de înþeles dintr-o asemenea atitudine.
Important este faptul cã cititorii au remarcat insistenþele reporterului, au observat
cã acesta nu s-a ferit sã formuleze întrebãri dificile ºi cã, ipso facto, nu ºi-a
menajat interlocutorul.
„Majoritatea interviurilor pe care le fac studenþii nu conþin întrebãri dificile”,
apreciazã M. Tolcea. „Ei au o anumitã sfialã faþã de interlocutori, mai ales dacã
aceºtia sunt personalitãþi din comunitate. Atunci când sunt îndemnaþi sã
formuleze întrebãri dificile ºi, dupã o nouã întâlnire, revin cu interviul scris, de
prea puþine apar asemenea întrebãri. Intrigai întreb dacã au uitat de întrebarea
dificilã. Nu, mi se rãspunde, nu au uitat, ci doar nu le-au transcris fiindcã
interlocutorul a refuzat sã rãspundã. Ei înþeleg de ce trebuie transcris un
asemenea dialog aparent ratat abia atunci când îi întreb dacã le-ar plãcea ca unii
dintre cititori sã îi considere lipsiþi de curaj. ªi, mai grav, ca aceiaºi cititori sã se
simtã frustraþi de o întrebare neformulatã. Poate cea mai importantã!”
k. Nu vã lãsaþi
lãsaþi chestionaþi ºi nu vã angrenaþi în valorizãri ale interlocutorului.
Atunci când un interlocutor vrea sã evite un rãspuns clar ºi îl întreabã pe reporter
„Dv. ce credeþi?”, jurnalistul îi va atrage atenþia cã publicul este interesat de
rãspunsurile celui intervievat. Niciodatã jurnaliºtii nu trebuie sã caracterizeze
rãspunsurile primite ca fiind interesante, logice, neinformate, ei pur ºi simplu
trebuie sã redea discuþia, lãsând cititorii sã decidã pentru ei înºiºi reacþiile

81
persoanelor intervievate. De asemenea, reporterii trebuie sã evite a comenta
maniera în care li s-a rãspuns.
I. Puneþi în evidenþã informaþia de bazã. Reporterul nu trebuie sã se lase tentat de
multitudinea faptelor oferite de interlocutor. Înspre orice direcþie vrea sã vã
conducã acesta, reporterii trebuie sã ºtie cã existã o informaþie de bazã care
trebuie sã se distingã cu claritate în corpul interviului. În cazul interviurilor
informative, informaþia de bazã se aflã de la început în centrul atenþiei.
ambientul interlocutorului. Reporterul poate afla multe
m. Observaþi cu atenþie ambientul
despre persoana intervievatã din lucrurile ce o înconjoarã. Uneori, un obiect din
ambient – tablou, fotografie, obiect de artã – poate constitui un bun început de
discuþie pentru a-l dezinhiba. A observa cu atenþie toate aceste lucruri este
important, în procesul redactãrii interviului, pentru compoziþia ºapoului.
Ultima etapã redacþionalã este redactarea interviului ºi punerea în paginã. Prin
procesul de redactare sau de editare a interviului se înþelege procesul prin care
discuþia înregistratã sau transcrisã este adecvatã publicãrii în funcþie de mai multe
criterii: politica ºi strategia canalului mediatic; oportunitatea; spaþiul tipografic;
gradul de interes; adecvarea stilisticã etc.
Articolul publicat plecând de la interviu nu va putea fi o relatare a tot ceea ce a
fost spus, cuvânt cu cuvânt: un interviu de o orã ar reprezenta douã pagini ale
unui cotidian de format mare. Interviul este deci o selecþie, o ierarhizare ºi o
reconstrucþie a rãspunsurilor date de intervievat”. În mod obiºnuit, prin redactare
este înþeles mai ales procesul de ameliorare stilistico-gramaticalã. Una dintre
„bolile” stilistice ale jurna-listului debutant este folosirea gerunziilor în debutul
enunþului. Procesul redactãrii este însã mult mai amplu ºi începe chiar cu selecþia
ºi redactarea informaþiei, continuã cu „îmbrãcarea” editorialã (titrare, ºapou,
intertitluri) ºi abia la sfârºit vin intervenþiile stilistico-gramaticale. Aºadar, vom
parcurge etapele redactãrii interviului în ordine cronologicã, de la selecþia ºi

82
redactarea informaþiei, la editarea stilistico-gramaticalã ºi, în fine, la
„îmbrãcarea” editorialã.
Primul lucru important se referã la faptul cã datele de uz intern – tipuri ºi numere
de documente, numere de înregistrare etc. – nu au nici o relevanþã pentru cititori.
Ele se invocã doar atunci când avem de-a face cu un litigiu sau dovedesc ceva
important.
O problemã serioasã pentru lizibilitatea textului, adicã pentru perceperea ºi
înþelegerea lui dintr-o datã, este aglomerarea cifrelor.
Titrarea înseamnã stabilirea titlului, a subtitlului ºi, în unele cazuri, a altor
elemente de titrare. De regulã, titlul constã din citarea afirmaþiei celei mai
importante sau ºocante a interlocutorului. Dacã este prea lungã, ea se poate
parafraza. Atunci când nu poate gãsi ceva potrivit de citat, reporterul poate
formula un titlu rezumativ.
Nu numai în cazul interviurilor au trecere titlurile ce bazeazã pe jocuri de
cuvinte, parafraze sau aluzii la titluri celebre, personaje mitologice ori vedete ale
clipei.
Un detaliu adesea ignorat de jurnalist este reprezentat de intertitluri. De regulã,
interviurile lungi sunt parcelate de intertitluri care au un dublu rol: mai întâi, de a
face pagina de ziar sau revistã atractivã din punct de vedere vizual ºi, apoi, de a
incita la lecturã. Intertitlurile aerisesc pagina ºi fac, din aceastã cauzã, lectura mai
uºoarã.
Între titlu ºi articol este uneori eficace prezenþa unei etape intermediare: ºapoul.
Acesta are o funcþie dublã: informativã ºi incitativã. ªapoul nu este primul
paragraf al articolului. Este un text autonom, specific, redactat în anumite limite,
uneori prezentat pe un alt format de culegere pentru a echilibra vizual pagina. Nu
este nici un simplu rezumat.
Rolul esenþial al ºapoului11 este de a spune cititorului de ce acest interviu cu
aceastã persoanã ºi de ce acum.

83
Ca tipuri fundamentale de ºapou, existã ºapoul informativ, ºapoul incitativ ºi,
desigur, cel mixt. M. Capelle distinge ºi ºapoul de actualizare ºi cel de
rememorare. Alte clasificãri adaugã ºi ºapoul de justificare, cel în care reporterul
îºi ia precauþia de a nu dori sã parã specialist într-o anumitã problemã.

84
 Note:

1. Ken Metzler, Creative Interviewing, New Jersey, Prentice Hall, 1977, pp.16-21
2. José De Broucker, Practique de l’information et écritures journalistiques, Paris, CFPJ, 1995,
pp.183-191
3. Tudor Vlad, Interviul de la Platon la Playboy, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997, pp. 43-49
4. Ibidem, pp. 50-58
5. Marcel Tolcea, Interviul de presã scrisã. Ghid practic, Timiºoara, Editura Augusta, 2002, pp.
15-35
6. Fred Fedler, Reporting for the print media, Fort Worth, Harcourt Brace Jovanovich,
1993, p.307
7. Marcel Tolcea, op. cit., pp.38-48
8. Ibidem, pp.48-54
9. David Randall, Jurnalistul universal, Iaºi, Polirom, 1998, pp.64-79
10. Marcel Tolcea, op. cit., pp.55-110
11. Marc Capelle, Ghidul jurnalistului, 1994, Bucureºti, Editura Carro, pp.66-67

85
4. Studii de caz

Pentru studiile de caz am ales câte un interviu din presa studenþeascã din
principalele centre universitare din România: Bucureºti, Cluj-Napoca, Iaºi ºi
Timiºoara.
Cu o singurã excepþie (Opinia Studenþeascã din Iaºi) interviurile sunt realizate cu
jurnaliºti (Mircea Toma în Ziarul Studenþesc din Cluj-Napoca, respectiv Robert
Turcescu în The Bullet din Bucureºti ºi Tibiscus din Timiºoara). Interviul din
Opinia Studenþeascã este realizat cu doi dintre membrii trupei Demmo, Ana-
Maria ºi George.
În ceea ce priveºte reporterii, am selectat douã studente (Ana Maria Epure de la
Opinia Studenþeascã ºi Raluca Sfecu de la Ziarul Studenþesc) ºi doi studenþi
(Rãzvan Mihalaºcu de la The Bullet ºi Sorin Precup de la Tibiscus).
Cu o singurã excepþie, (The Bullet) titlurile interviurilor conþin citate din
rãspunsurile interlocutorilor.
Toate interviurile conþin ºapouri, cu excepþia celui din publicaþia Tibiscus. Un
singur interviu conþine toate tipurile de elemente de titrare (cel din publicaþia
Opinia Studenþeascã).
Douã dintre interviuri sunt mai recente, din acest an (cele din publicaþiile The
Bullet ºi Tibiscus) iar celelalte douã provin din anii anteriori: 2003 (Opinia
Studenþeascã) ºi 2004 (Ziarul Studenþesc).
În privinþa spaþiului alocat cele patru interviuri nu sunt egale: douã se întind pe o
paginã întreagã (cele din Ziarul Studenþesc ºi din Tibiscus) iar celelate douã
ocupã aproximativ o jumãtate de paginã (Opinia Studenþeascã ºi The Bullet).

86
The Bullet

„The Bullet” din Bucureºti a fost produs în cadrul unui program comun dintre
Centrul pentru Jurnalism Independent ºi Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele
Comunicãrii de la Universitatea din Bucureºti. Actualmente, publicaþia apare sub
egida C.J.I., în urma unor neînþelegeri apãrute cu F.J.S.C.
„The Bullet” este o publicaþie lunarã, bilingvã, în limbile românã ºi englezã,
format A3, destinatã informãrii studenþilor bucureºteni. Publicaþia „The Bullet”
este scrisã de studenþi pentru studenþi, fiind axatã pe ideea de ºtiri care folosesc
(„news you can use”).
Pe lângã informaþii, publicaþia cuprinde editoriale ºi opinii despre diverse teme
de interes, precum ºi scrisori de la cititori.
„The Bullet” promoveazã jurnalismul în manierã americanã, printr-o separare
netã între informaþii ºi opinii, precum ºi printr-o atenþie specialã acordatã
acurateþii ºi completitudinii materialelor ºi informaþiilor.
Apare lunar, cu 12 pagini, alb-negru, în 1000 de exemplare, format A3 ºi este
gratuit.

87
88
Analiza interviului

Interviul apare pe pagina 4 a publicaþiei The Bullet, în numãrul din februarie

2006, în partea superioarã a paginii, la rubrica „Profil”. Este ilustrat cu o
fotografie, din profil, a interlocutorului, Robert Turcescu, în timp ce dã autografe.

Elemente de titrare:
Titlu: Cu Robert Turcescu despre ºcoli, slujbe ºi „Fiare vechi”
ªapoul este succint, informativ, prezentând date despre activitatea profesionalã a
interlocutorului.

Tipologii ale interviului:

Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional, este vorba
despre un interviu-anchetã, dublat de un interviu-portret.
În funcþie de strategia de realizare, adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a
ordinii lor, putem clasifica interviul ca fiind de tip mixt: pâlnie inversatã, în
prima secvenþã ºi de tipul interviu-tunel, în cea de-a doua parte, acestea fiind
centrate pe douã teme majore: educaþia ºi cariera publicisticã a lui Robert
Turcescu.
În funcþie de numãrul de participanþi, este vorba despre un interviu de tipul un
intervievator – un intervievat.
Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor, avem de-a face cu un
interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat).
Dupã finalitatea vizatã, interviul este preponderent unul factual ºi, în subsidiar,
unul de opinie.

89
Tipologii ale întrebãrilor:
Cele opt întrebãri care structureazã interviul sunt, în majoritatea lor, principale,
ceea ce sugereazã faptul cã interviul a fost pregãtit minuþios dinainte.
Dupã forma lor, întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise, care solicitã un
rãspuns elaborat, directe, care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit, ºi, de
regulã, personale, ceea ce sugereazã o relaþie cordialã între dialoganþi.
De asemenea, apar ºi întrebãri secundare, cu rol de clarificare ºi de amplificare.
Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului, cea legatã de studenþie ºi de
educaþie, în general. Interviul este relansat pe o a doua temã (cariera de scriitor a
lui Robert Turcescu) printr-o întrebare privitoare la recenta lansare a celui de-al
doilea volum al jurnalistului. Ambele întrebãri de atac folosesc tehnica numitã
„în doi paºi”, constând dintr-o afirmaþie urmatã de o întrebare, ceea ce denotã o
bunã documentare a reporterului.
Una dintre problemele interviului este determinatã de inconstanþa adresãrii, în
sensul cã întrebãrile reporterului sunt formulate fie la persoana a II-a singular, fie
la persoana a II-a plural. Este posibil ca acest lucru sã se datoreze faptului cã
interviul a fost tradus din varianta în limba englezã, unde ambele forme se
folosesc de termenul „you”.

90
Opinia Studenþeascã

„Opinia studenþeascã” din Iaºi este singura revistã studenþeascã sãptãmânalã din
România care apare neîntrerupt de peste 30 de ani. Continuatoare a unei vechi
tradiþii ºi a unei ºcoli de renume la care s-au format personalitãþi prestigioase ale
presei româneºti, „Opinia studenþeascã” a reuºit sã se impunã în peisajul
mediatic românesc, devenind, totodatã, un veritabil suport de dialog între
studenþi.
Publicaþia reprezintã unul dintre simbolurile centrului universitar Iaºi. „Opinia
studenþeascã” este ºi o veritabilã ºcoalã de presã, la care au participat ultimii ani
aproape 200 de studenþi, de la toate universitãþile ieºene de stat ºi particulare. O
parte dintre ei lucreazã la ora actualã în presa naþionalã sau localã. De asemenea,
la revista „Opinia studenþeascã” îºi fac stagiul de practicã în presa scrisã studenþii
Departamentului de Jurnalisticã ºi ªtiinþele Comunicãrii de la Universitatea
„Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi.
Studenþii din echipa „Opiniei studenþeºti” au obþinut, an de an, premii la
concursurile naþionale de jurnalism, în competiþii deschise tuturor profesioniºtilor
din presa româneascã.
„Opinia Studenþeascã” apare sãptãmânal într-un tiraj de 5000 de exemplare, de
format A3, 16 pagini color ºi se distribuie gratuit, cu precãdere în universitãþile ºi
în campusurile din Iaºi, dar ºi în celelalte centre universitare. În momentul de
faþã, redactorii „Opiniei studenteºti” îºi scriu articolele nu doar în Iaºi, ci ºi în
mari universitãþi europene, unde câþiva dintre ei sunt bursieri ai programului
„Socrates”. Nici unul dintre membrii colectivului de redacþie nu este remunerat.
Contribuþia fiecãruia dintre tinerii jurnaliºti este benevolã.

91
92
Analiza interviului

Interviul apare pe pagina 16 a publicaþiei Opinia Studenþeascã, în numãrul din

21-27 aprilie 2003, în partea superioarã a paginii, la rubrica „Fast Food”. Este
ilustrat cu o fotografie, din faþã, a formaþiei care face obiectul interviului.

Elemente de titrare:
Supratitlu: de tip citat („Aveþi grijã, cã bãrbaþii trecuþi de o anumitã vârstã se
îndrãgostesc de fete tinere!”)
Titlu: Sînt prea multe blonde în þara asta (citat din corpul interviului)
Subtitlu: interviu cu dintre membrii trupei DEMMO
ªapoul este succint, informativ, prezentând date despre activitatea a grupului.
Intertitluri: Îmi place foarte mult vocea lui Adrian Minune; Cizma ºi sandala a
fost o noutate pe plan mondial; Nu aleargã lumea sã ne rupã hainele.

Tipologii ale interviului:

Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional, este vorba
despre un interviu-anchetã, combinat cu un interviu-portret.
În funcþie de strategia de realizare, adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a
ordinii lor, putem clasifica interviul ca fiind de tip tunel, centrate pe o temã
majorã: activitatea muzicalã a grupului.
În funcþie de numãrul de participanþi, este vorba despre un interviu de tipul un
intervievator – doi intervievaþi.
Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor, avem de-a face cu un
interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat).
Dupã finalitatea vizatã, interviul este preponderent unul factual ºi, în subsidiar,
unul de opinie.

93
Tipologii ale întrebãrilor:
Cele 11 întrebãri care structureazã interviul sunt, în majoritatea lor, principale,
ceea ce sugereazã faptul cã interviul a fost pregãtit minuþios dinainte.
Dupã forma lor, întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise, care solicitã un
rãspuns elaborat, directe, care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit, ºi, de
regulã, personale, ceea ce sugereazã o relaþie destinsã între participanþii la dialog.
De asemenea, în interviu apar ºi întrebãri secundare, cu rol de clarificare ºi de
amplificare.
Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului, referitoare la apariþia
iminentã a unui nou album al trupei. Restul întrebãrilor se referã la diverse
aspecte ale activitãþii trupei.
Tonul convorbirii este relaxat, fãrã stridenþe. Ca o remarcã suplimentarã, cele mai
multe întrebãri sunt adresate interlocutoarei (Ana-Maria), nici una nefiindu-i
adresatã explicit numai interlocutorului (George). Cel de-al treilea doilea
membru masculin al trupei lipseºte cu desãvârºire, fãrã nici o explicaþie din
partea redacþiei.
O altã problemã a acestui interviu este ignorarea grafiei Academiei Române, de
exemplu cuvântul „sînt” din titlu.

94
Ziarul Studenþesc

„Ziarul Studenþesc” din Cluj-Napoca apare sub egida Consorþiului Organizaþiilor

Studenþeºti din Cluj. Publicaþia intenþioneazã sã aducã o noutate în peisajul
media clujean. Datorita implicãrii studenþilor de la toate universitãþile clujene,
„Ziarul Studenþesc” se doreºte a fi un ziar al întregului centru universitar clujean.
Apare lunar, în 8 pagini de format A3, alb-negru, în 5000 de exemplare.
Consorþiul Organizaþiilor Studenþeºti din Cluj este o federaþie care cuprinde 16
organizaþii studenþeºti.
Consorþiul Organizaþiilor Studenteºti din Cluj (C.O.S.) este o organizaþie non-
guvernamentalã, cu activitate civicã ºi sindicalã, al cãrei principal obiectiv este
apãrarea drepturilor ºi revendicãrilor legitime ale studenþilor.
Scopul C.O.S. este promovarea valorilor umane reale în rândul studenþilor,
respectiv tinerilor din Centrul Universitar Cluj-Napoca, prin promovarea ºi
punerea în aplicare a numeroase proiecte cu caracter social, cultural ºi de
angajare civicã.

95
96
Analiza interviului

Interviul apare pe pagina 10 a publicaþiei Ziarul Studenþesc, în numãrul din

martie 2004, pe toatã pagina, la rubrica „Interviu”. Este ilustrat cu douã fotografii
ale interlocutorului, Mircea Toma, una mare, din semi-profil, în partea superioarã
a paginii, ºi una de dimensiuni reduse, în colþul din dreapta, jos.

Elemente de titrare:
Titlu: Mircea Toma: puteam sã devin defectolog sau educatoare...a doua opþiune
se împiedica în sex, aºa cã rãmânea prima
Subtitlu: În România existã douã instituþii în care Revoluþia nu a existat: Biserica
ºi Academia.
ªapoul este succint, informativ, prezentând date despre activitatea profesionalã a
interlocutorului.

Tipologii ale interviului:

Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional, este vorba
despre un interviu-anchetã, dublat de un interviu-portret.
În funcþie de strategia de realizare, adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a
ordinii lor, putem clasifica interviul ca fiind de tip tunel, combinat cu tipul cu
ordine ascunsã, vizând pregãtirea ºi cariera interlocutorului (Mircea Toma).
În funcþie de numãrul de participanþi, este vorba despre un interviu de tipul un
intervievator – un intervievat.
Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor, avem de-a face cu un
interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat).
Dupã finalitatea vizatã, interviul este preponderent unul factual, cu unele nuanþe
de opinie.

97
Tipologii ale întrebãrilor:
Cele 10 întrebãri care structureazã interviul sunt, în majoritatea lor, secundare, de
controversã ºi de revenire ceea ce sugereazã faptul cã interviul a constat dintr-un
dialog autentic, în care intervievatoarea a ascultat cu mare atenþie.
Dupã forma lor, întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise, care solicitã un
rãspuns elaborat, directe, care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit, ºi, de
regulã, personale, ceea ce sugereazã o relaþie cordialã între dialoganþi.
De asemenea, apar ºi alte întrebãri secundare, cu rol de clarificare ºi de
amplificare.
Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului într-o notã pronunþat
polemicã, referitoare la diferenþa dintre specialitatea interlocutorului ºi cariera lui
ulterioarã. Urmãtoarele douã întrebãri îl preseazã pe interlocutor sã rãspundã.
Aº vrea sã fac câteva observaþii legate de strategia interogativã. Una dintre
întrebãri conþine chiar o ironie cu o dozã de impertinenþã: „ªi când aþi pãrãsit tot
acest univers, cã-mi dau ºi lacrimile?”, iar întrebãrile de sprijin pentru întrebarea
de atac nu sunt exprimate la forma interogativã.

98
Tibiscus

„TIBISCUS” din Timiºoara este o publicaþie lunarã, de 16 pagini, alb-negru,

format A3, de 500 de exemplare, editatã de Facultatea de Jurnalisticã a
Universitãþii „TIBISCUS” din Timiºoara. Ea nu este aliniatã politic ºi urmãreºte
doar perfecþionarea ºi evaluarea celor care urmeazã sã devinã jurnaliºti.
Publicaþia apare de nouã ani, din 1997, timp în care studenþii de la Facultatea de
Jurnalisticã, în principal, au început sã facã ziaristicã, iar, dintre ei, mulþi lucreazã
în mass-media timiºoreanã ºi nu numai, unii devenind nume sonore ale peisajului
publicistic autohton. Publicaþia „TIBISCUS” oferã studenþilor posibilitatea sã
realizeze un echilibru între disciplinele teoretice ºi cele practice. Aici sunt
abordate toate genurile publicistice, studenþii având, astfel, posibilitatea sã punã
în practicã informaþiile de la cursurile de specialitate, dar ºi sã inoveze.
Publicaþia mai contine ºi „Argonauþii”, un supliment cultural, de patru pagini,
coordonat de prof. dr. Adrian Dinu Rachieru, care gãzduieºte literatura, artele ºi
cultura, în general, aici gãsindu-ºi locul eseuri critice, cronici, prozã sau poezie,
sub semnãtura unor nume de prestigiu sau aparþinând studenþilor de la diferite
facultãþi.

99
100
Analiza interviului

Interviul apare pe pagina 11 a publicaþiei Tibiscus, în numãrul din martie 2006,

pe toatã pagina, la rubrica „Interviu”. Este ilustrat cu o fotografie, frontalã, din
emisiunea „100%” cu Robert Turcescu, a interlocutorului, în timp ce þine o bilã
albã ºi una neagrã.

Elemente de titrare:
Titlu: „Nu e pãcat sã murim aºa ca proºtii, fãrã sã fi vãzut cum aratã un rãsãrit de
soare, stând liniºtiþi în pãtrãþica noastrã ºi privind relaxaþi la ziua de mâine?”
Subtitlu: Se întreabã Robert Turcescu, care vrea sã lanseze Societatea
Jurnaliºtilor Profesioniºti

Tipologii ale interviului:

Dupã tipul de funcþie îndeplinitã ºi dupã tipul de demers redacþional, este vorba
despre un interviu-anchetã, în combinaþie cu un interviu-portret.
În funcþie de strategia de realizare, adicã selectarea tipurilor de întrebãri ºi a
ordinii lor, putem considera interviul ca fiind de tip mixt: pâlnie inversatã ºi de
tip tunel, acestea fiind centrate pe douã teme majore: jurnalismul practicat în
România ºi cariera publicisticã a lui Robert Turcescu.
În funcþie de numãrul de participanþi, este vorba despre un interviu de tipul un
intervievator – un intervievat.
Dupã tipul de interacþiune dintre reporter ºi interlocutor, avem de-a face cu un
interviu de tipul faþã-în-faþã (nemediat).
Dupã finalitatea vizatã, interviul este preponderent unul factual ºi, în subsidiar,
unul de opinie.

101
Tipologii ale întrebãrilor:
Cele 10 întrebãri care organizeazã interviul sunt, în majoritatea lor, principale,
ceea ce sugereazã faptul cã interviul a fost pregãtit minuþios dinainte.
Dupã forma lor, întrebãrile cele mai frecvente sunt deschise, care solicitã un
rãspuns elaborat, directe, care îl vizeazã pe interlocutor în mod explicit, ºi, de
regulã, personale, ceea ce sugereazã o relaþie cordialã între interlocutori.
De asemenea, apar ºi întrebãri secundare, cu rol de clarificare ºi de amplificare.
Întrebarea de atac lanseazã prima temã a interviului, privitoare la practicarea
profesiei de jurnalist în România.
Interviul este relansat pe o a doua temã, referitoare la cariera scriitoriceascã a lui
Robert Turcescu.
Unele întrebãri nu sunt formulate interogativ, iar altele utilizeazã tehnica „în doi
paºi”, care denotã o bunã documentare a reporterului.
Ca o ultimã remarcã, este cel mai amplu interviu din cele patru analizate.

102
 Bibliografie

1. Biagi, Shirley, Interviews that work. A practical guide for journalists, Sacramento,
Wadsworth Publishing Co., 1992
2. Brady, John, The craft of interviewing, New York, Vintage Books, 1976
3. Brooks, Brian, S. et alii, News reporting & writing, New York, St. Martin’s Press,
1992
4. Capelle, Marc, Ghidul jurnalistului, Bucureºti, Editura Carro, 1994
5. Cernicova, Mariana, Interviul, un dialog specializat, Timiºoara, Editura Augusta, 1997
6. Charon, Yvan, L’interview a la télévision, Paris, CFPJ, 1991
7. Coman, Mihai (coord.), Manual de jurnalism, vol. II, Iaºi, Polirom, 2001
8. De Broucker, José, Practique de l’information et écritures journalistiques, Paris, CFPJ,
1995
9. Downs, Carl W., Smeyak, G. Paul, Martin, Ernest, Professional Interviewing, New
York, Harper & Row, 1980
10. Fedler, Fred, Reporting for the print media, Fort Worth, Harcourt Brace Jovanovich,
1993
11. Gaillard, Phillipe, Tehnica jurnalismului, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 2000
12. Gergely, Thomas, Information et persuasion. Écrire, Bruxelles, De Boeck, 1995
13. Killenberg, George M., Anderson, Rob, Before the story. Interviewing and
communicating skills for journalists, New York, St. Martin’s Press, 1989
14. Leiter, Kelly, Harriss, Julian, Johnson, Stanley, The complete reporter. Fundamentals
of news gathering, writing, and editing, Boston, Allyn & Bacon, 2000
15. MacDougal, Curtis, Interpretative reporting, New York, Macmillan Publishing Co.,
1982
16. Mencher, Melvin, Basic media writing, Chicago, Brown & Benchmark, 1996
17. Metzler, Ken, Creative Interviewing, New Jersey, Prentice Hall, 1977
18. Metzler, Ken, Newsgatering, New York, Prentice Hall, 1986
19. Montant, Henri, L’interview écrite et le portrait, Paris, CFPJ, 1998
20. Popescu, Cristian Florin, Dicþionar explicativ de jurnalism, relaþii publice ºi
publicitate, Bucureºti, Tritonic, 2002
21. Randall, David, Jurnalistul universal, Iaºi, Polirom, 1998
22. Ruºti, Doina, Presa culturalã. Specii, tehnici compoziþionale ºi de redactare, Bucureºti,
Editura Fundaþiei Pro, 2002
23. Stanton, Nicki, Comunicarea, Bucureºti, Societatea ªtiinþã ºi Tehicã, 1995
24. Strentz, Herbert, News reporters and news sources. Accomplices in shaping and
misshaping the news, Ames, Iowa State University Press, 1989
25. Tolcea, Marcel, Interviul de presã scrisã. Ghid practic, Timiºoara, Editura Augusta,
2002
26. Vlad, Tudor, Interviul de la Platon la Playboy, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1997
27. Voirol, Michel, Guide de la rédaction, Paris, CFPJ, 1992
28. Ward, Hiley H., Reporting in depth, Mountain View, Mayfield Publishing Co., 1991

103
104