Condiții de valabilitate ale actelor administrative

În prezenta lucrare am abordat tema condițiilor de valabilitate ale actelor administrative,

încercând, cu ajutorul literaturii de specialitate să îmi formez propria opinie asupra actului juridic
administrativ, având în vedere atât condițiile generale de valabilitate, consimțământ, obiect,
cauză, formă, cât și condițiile sale specifice de valabilitate.
Am pornit astfel de la generalități ale actului administrativ și am analizat definiția dată de
doctrina juridică, trăsăturile, clasificarea lor, evidențiind de asemenea caracterele ce îi conferă
acestui tip de act juridic un loc deosebit în rândul actelor juridice.
Capitolul al II-lea este dedicat în totalitate analizei condițiilor de valabilitate ale actelor
administrative. Am aderat la viziunea autorului Ovidiu Podaru și am disjuns condițiile de
valabilitate sub două aspecte : valabilitatea externă a actului administrativ și legalitatea internă a
sa.
În ceea ce privește valabilitatea externă a actului administrativ, am dezvoltat tema
competenței organelor administrative emitente, în toate formele ei: materială, teritorială și
temporală precum și elementele de formă ale acestui tip de acte. Astfel, am stabilit competența
ca fiind atât aptitudinea legală a organelor administrației publice de a înfăptui activități executive
prin acte juridice, cât și capacitatea de a emite acte juridice și de a realiza operațiuni materialo-
tehnice recunoscute de lege unui organ al administrației de stat, în limitele conferite, în vederea
realizării activității sale și sarcinilor ce îi revin.
Analizând mai mulți autori de specialitate în materia dreptului administrativ am observat
că forma actului administrativ a născut suficiente controverse în sensul că deși nu reprezintă o
ilegalitate în sine, întrucât legea nu prevede expres această exigență, unii autori, opinie la care
aderăm și noi, consideră că în cele mai multe situații, un act administrativ nescris, nu există.
Alături de forma în sine a actului administrativ regăsim și anumite elemente de formă
specifice acestora, fie din rațiuni impuse de lege, fie datorită cutumei administrative. Am
dezvoltat în cadrul acestei secțiuni informații cu privire la semnătură, contrasemnătura, ștampila,
titlul, preambulul, numărul de înregistrare, data, locul emiterii, precum și motivarea.
În continuare am avut în vedere emiterea actului administrativ conform procedurilor în
vigoare. Am constatat că, în lipsa unui cod de procedură administrativă necontencioasă, fiecare
act administrativ se emite după procedurile reglementate de legea specială aplicabilă. În
consecință, am sistematizat procedurile în patru categorii: consultative (ex: avizul),
competiționale (ex: licitația) , pluripersonale ( convocarea) și de publicare a actelor
administrative (ex: pulicarea în Monitorul Oficial), analizând în mod separat jurământul, ca
declarație solmenă de voință prin care o persoană numită într-o funcție publică, de demnitate
publică, politică sau de ales local se angajează să își exercite atribuțiile cu bună – credință,
maximă diligență și cu respectarea legii.
În ceea ce privește legalitatea internă, ea reprezintă un fapt mai greu de descifrat, atât de
particular, cât și de instanța sesizată cu o acțiune în anularea actului întrucât, pe lângă cerințele
de competență, formă și procedură este necesar a se avea în vedere obiectul și respectiv, cauza
acestuia.
Am analizat în cadrul acestei secțiuni ierarhia actelor administrative întrucât este necesar
ca organele emitente să se intersecteze din punct de vedere al competenței atât materiale, cât și
cele teritoriale. Actele administrative normative au forță juridică superioară celor individuale,
emise de același organ administrativ. În plus, actele organelor administrative unipersonale sunt
inferioare celor emise de organele pluripersonale aflate la același nivel, iar actele administrative
normative au forță juridică superioară celor individuale, chiar și emise de același organ
administrativ.
Putem astfel discuta despre un sistem piramidal din punct de vedere al ierarhiei actelor
administrative, la vârful căreia sunt chiar decretele Președintelui României și hotărârile
Guvernului urmate de deciziile primului – ministru, ordinele miniștrilor precum și ordinele
autorităților administrative autonome, dintre care am amintit: Banca Națională a României,
Consiliul Superior de Apărare a Țării, Curtea de Conturi și Serviciul Român de Informații. În
continuare, din punct de vedere al ierarhiei se situează ordinele prefecților și hotărârile consiliilor
județene urmate de hotărârile consiliului local și de dispozițiile primarului, respectiv actele
administrative cu caracter comun de alte instituții administrative care se situează la baza așa –
zisei piramide ierarhice din punct de vedere al competenței.
În examinarea condițiilor de valabilitate a actului administrativ trebuie să avem în vedere
și oportunitatea emiterii lui. Organul administrativ trebuie să acționeze în limitele comepetenței
sale, în conformitate cu atribuțiile ce i-au fost trasate prin lege și respectând o anumită
procedură, iar o eventuală depășire a acestora va duce la nulitatea actului emis în aceste condiții.
În cadrul celui din urmă capitol am avut o abordare practică și am analizat unele spețe din
contenciosul administrativ cu privire la anularea actelor administrative din pricina nelegalei
emiteri. Este vorba despre o hotărâre a Consiliului Local Vaslui prin care s-a aprobat închiderea
circulației în Municipiul Bârlad între orele 24:00 – 06:00 pentru autovehiculele a căror masă
maximă totală depășea 12 tone, fără a avea , însă avizul poliției rutiere, așa cum prevede art. 5
pct. 7 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța de contencios dispunând în consecință la anularea
actului administrativ emis fără avizul conform al unei alte instituții publice cu competența
specializată.
 Cea de-a doua speță a analizat concursul organizat în vederea ocupării unui post de
director al Bibliotecii Județene Dolj care a cuprins în mod nelegal o probă suplimentară, astfel
cum a apreciat și instanța, cea a interviului. Prin raportare la O.G. nr. 26/2005, actul normativ ce
reglementează managementul instituțiilor publice de cultură precum și modul în care sunt
angajați conducătorii acestui tip de instituții, instanța a dispus nulitatea concursului, precum și
anularea rezultatelor candidaților, urmând ca ordonatorul de credite competent să organizeze un
alt concurs care să nu cuprindă proba interviului.
Consider că tema abordată temă prezintă un grad ridicat de importanță în contextul în
care actul administrativ reprezintă pilonul activității administrației și o analiză asupra condițiilor
de valabilitate ale acestui tip de act juridic este întotdeauna de bun augur. Totuși, am constatat că
se impune o regândire a unora dintre normele de drept administrativ, precum și o sistematizare a
lor într-un Cod administrativ și de procedură administrativă în vederea armonizării legislative
știut fiind faptul că diversitatea domeniilor în care acţionează administraţia publică cauzează ca
activitatea administrativă să necesite continuu modificări și schimbări într-un ritm rapid și
eficient.