La ce anume mă gândesc? Iar eu, în stilul românesc, Răspund că... la întreg poporul... Apoi, chiar fără să roşesc, Zic că mi-aş vrea arat ogorul, Ori vreau să-mi schimb stimulatorul, Sau foamea cum să o stârpesc. Mă mai gândesc şi la balene, Dar şi la stratul de ozon, La oamenii sărmani, bătrâni... De fapt, în zori mi-e tare lene, Ca unui conte cu blazon Şi mă gândesc la nişte... sâni! poezie de Marian Grigore Dobreanu