Sunteți pe pagina 1din 91

PE, IOANNIS ROMANIDES

DOGMATICA
PATRISTIC ORTODOX
• o expunere concis •

EDITORI
DOGMATICA PATRISTIC \

ORTODOX
o expunere concis
Prezenta lucrare apare în cadrul Centrului de Cercetare Teologici loannis Romanides
(CCT) al Facultii de Teologie "Andrei aguna", Sibiu.

DOGMATICA PATRISTIC
(Descrierea CIP a
••«•••rf.fiiii

Bibliotecii
.11 l l li • • in rar -

Naionale a României
' ORTODOX
ROMANIDES, IOANNIS o expunere concis
Dogmatica patristic ortodox : o expunere concis / loannis
(Romanides ; trad: Drago Dâsc. - Sibiu : Ecclesiast, 2010
9 9
Bibliogr.
j

Enixopoq Op065o^o<;
I Index
!

f
l
(
f

i
ISBN 978-606-92397-6-6 naxcpiKfi AoyuariKn

c
i

i
I. Dâsc, Drago (trad.)
I
%

\
>

|
23:281.9
f

‘VW^V^.V*. W.^VAWWN^NV»V. yw*i v>Vy<VAV.VVv.>>VAV.W.V.y^VM\VA W .


• .W^VWA .v* %%*. %. . - .

Traducere de

Drago Dâsc
Lector:

Protos. Dr. Vasile Bîrzu

Prezenta ediie reproduce, cu acordul i bunvoina Printelui George Dion


Dragas i a domnului Daryle R. Lamoureux, ediia original a crii:
Protopresby ter John Romanides,
An Ontline of Orthodox Patristic Dogniatics,
Publicat de Orthodox Research Institute
20 Silver Lane Rollinsford, NH 03869 EDITORI*
Prezenta ediie a fost realizat în principal traducându-se textul Aceast cane este dedicat lui Argyres, cel fascinat de Romanides i
englez al ediiei bilingve americane, confruntând, de asemenea, i tuturor studenilor i cercettorilor de la Holy Cross,
originalul grec al autorului. Dei dorete o redare cît mai fidel a care trebuie s îi aminteasc de ilutrii lor înaintai,
textului original grec pentru a ajuta cititorul s-i însueasc termenii fiindc acetia, nevoindu-se în aceast vie ortodox american,
dogmatici de specialitate, totui complexitatea textului i dorina de a
au preamrit Numele Su în via mai mare a Ortodoxiei universale.
uura lectura ne-au fcut ca uneori s preferm un stil concis cu o topic
româneasc care invit la o descifrare în paralel a textului, (n. trad.)

Editor George Dion Dragas

(0 Asociaia 1 f F - FRO pentru prezenta ediie


Binecuvântare

îmi exprim din inim recunotina fa de Printele Dr. Gerorge


Dion Dragas, Profesor de Patristic la Seminarul teologic Holy Cross, i,
totodat, îl felicit pentru publicarea fielor cursului de Dogmatic aa
cum au fost ele alctuite de rposatul Printe Ioannis Romanides. Iniial
aprute în 1972 în greac, aceste fie ofer o privire ptrunztoare în
miezul autenticei învturi patristice ortodoxe în care acest renumit
teolog era specialist. Printele Ioannis Romanides a hrnit generaii de
teologi ortodoci cu duhul cugetului patristic ortodox. El a fost un om
harismatic, extrem de inteligent i perceptiv. „A grit cu îndrzneal
Adevrul lui Hristos", vorbind despre teologia Bisericii Ortodoxe ca
reprezentat al Patriarhiei ecumenice i al Bisericii Greciei la nenumrate
conferine i ca delegat la diferite dialoguri ecumenice despre Biserici i
despre credin.
Nu am nici o îndoial în privina faptului c adevrurile
adpostite în Dogmatica patristic ortodox vor hrni nu doar pe studenii
Facultii noastre, i pe tot omul care dorete s se înfrupte din lumea
ci

fascinant a gândirii patristice ortodoxe. Atept publicarea i pe viitor a


unor lucrri de o asemenea importan.

f Methodios Mitropolitul Bostonului


Prefaa editorului american

Aceast carte reprezint traducerea din neogreac i editarea de


ctre mine a manuscrisului tiprit al primelor „Fie pentru cursul de
Dogmatic" (1972) aparinând rposatului Pr. Ioannis Savas
Romanides, manuscris pe care l-am tradus i distribuit studenilor mei
de la cursul de Dogmatic inut la Seminarul teologic ortodox grec Holy
Cross. Când Printele Ioannis a venit, în mai 1999, la Holy Cross pentru
a primi titlul de Doctor Onorific (vezi Greek Orthodox Theological Review

voi. 44, 1999, pp. am promis s public textul sub form


821 .u), de carte
pentru ca preoii i mirenii interesai i nu doar studenii, s îl poat
folosi ca pe o introducere în lucrrile de Dogmatic ale Printelui
Romanides. Avantajul acestui concis i prim compendiu de Dogmatic
este c prezint majoritatea coordonatelor de baz ale gândirii lui
Romanides, coordonate care au fost, mai târziu, desfurate, limpezite
i, într-o mic msur, modificate, rmânând aproape neschimbate de-a
lungul carierei sale profesorale. Cred, de asemenea, c acest text va
facilita activitatea cercettorilor de a descoperi coeziunea intern a
gândirii lui Romanides,nu îndeajuns dezbtut înc.
Dei nu mai predau Dogmatic, sunt bucuros s public
manualul introductiv de fa, ca pe un mic tribut închinat amintirii celui
mai original, i totui tradiionalist, teolog ortodox grec din diaspora
ortodox contemporan i din cadrul Facultii în care predau astzi.
Printele Romanides a fost un teolog care i-a lsat amprenta asupra
multor teologi contemporani prin scrierile sale de pionierat. Am avut
privilegiu] de a-1 cunoate i de a lucra împreun cu el în contextul
Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Prefaa editorului american

dialogului ecumenic contemporan între Ortodoxia Rsritean i fcute de autor, de vreme ce el nu se folosete de note de subsol, dar, nu
Bisericile Tradiiei apusene. Cu timpul, am ajuns s apreciez ascuimea, am ales aceast soluie fiindc acest lucru este realizat, cel puin parial,

coerena i originalitatea gândirii sale is m bucur de prietenia sa. în excelentul studiu al luiAndrew Sopko, pe care Romanides l-a
Printele Romanides a scris (în greac) o lucrare de Dogmatic aprobat deplin. Trebuie s mai menionez c sublinierile în italice din
mod publicat în 1973 (cea de-a partea a IV-a despre Eclesiologie, sunt ale mele. Fiindc textul original
mai mare dar structurat în diferit,

patra ediie a fost tiprit în 1999), i un numr de alte importante al ultimei pri era disproporionat s fie împrit în
de lung, a trebuit

monografii i eseuri care au legtur cu acest aspect al teologiei. Un subcapitole pentru a fi mai bine îneles. Acesta din urm este, poate, cea
englez, timp ce în mai original parte a întregii lucrri, fiindc reliefeaz câteva din cele
mare numr din aceste lucrri a fost scris în în altele,

greac, au fost recent traduse în englez. Ndejdea mea este c lucrarea mai pertinente aspecte
I •
i preocupri
_ _ _ 9
ale Dogmaticii lui
.
Romanides,

de fa va fi o adugire binevenit la aceast colecie i va servi drept aspecte care se constituie în cea mai remarcabil contribuie a sa.
*


l . •
\

clarificare suplimentar a cugetului autorului despre credina care a fost I

predat Sfinilor. Acest scurt compendiu de Dogmatic patristic Cea de-a doua i a treia aflare a Cinstitului Cap
ortodox ofer, în opinia mea, o introducere succint, coerent, i al Sfântului Ioan înaintemergtorul i Boteztorul Domnului,
Romanides. Boston, 24 februarie, 2004
inteligent în motenirea teologic remarcabil a lui

Traducerea mea este publicat aici în paralel cu textul grec 7 • * % t

original, pentru ca studenii de la Holy Cross, care înva greaca în George Dion Dragas

cadrul stagiului lor de pregtire teologic, s


poat folosi acest text ca
pe un manual pentru termenii teologici de baz. învarea unei limbi

precum cea greac, în special la un nivel profesional i pentru un

domeniu atât de complex ca teologia ortodox, deschide o nou


dimensiune de oportuniti minunate pentru tot cel care triete i
lucreaz într-un context în care se vorbete limba englez. Limba greac
rmâne mai importante limbi ale
a fost i înc astzi printre cele

Ortodoxiei, dac nu chiar cea mai important, datorit abundenei i


datorit coninutului publicaiilor teologice aprute în greac de la an la

an. Librria „Arhiepiscopul Iacov" i Centrul de Resurse pentru Studii

Seminarul Holy Cross din Brookline, Massachusetts, sunt o


de la

mrturie vie a acestui fapt.

în afara acestui text i a traducerii sale, am oferit aici o

„Introducere" care cuprinde o scurt schi biografic a Printelui

Romanides i câteva comentarii laudative la adresa gândirii sale.

Intenia mea iniial era de a oferi note la cele mai importante observaii

IV
v
Cuprins
TUva nepiexopivtvv
Binecuvântare i

Prefaa editorului american iii


IIPOAOrOI TOT MhTPOIIOAITOY BOETQNHE K. MEeOAIOr 1

IlPOAoror tot Metaopaetot iii INTRODUCERE: PRINTELE IOANNIS S. ROMANIDES xi

Fir-A mm: IIPOTOnPEEBTTEPOE lOANNHE E. PîlMANIAHE XI


Partea Întâi. Dumnezeu i Lumea 3
MEPOE IlFOTON. 0EOE KAI KOEMOE 2 1. Relaia lui Dumnezeu cu lumea 3
1. Lxiot Oeov nai Koojiov 2
2. Distincia dintre „creat" i „necreat": cum i de unde
2. Aiâicpiou; «Ktiotov» taxi «Aktîotov», Tlcoq Kai and IIov o cunoatem 5
rvcopUyOiev Tavra 3. Distincia dintre fire i energie în Dumnezeu 5
Aitcpung Ovoiaq EvEpyeiaq ev râ> &£Cp
cai 4
3. t
4. O expunere general a dogmei Bisericii despre lume 9
4. rEviiaj Eîkcov nepi rr\g tov Kâapov AibamcaAiag
8 Partea a Doua. Sfânta T reime 13
rfjg EiacAioIag
1. Gnosticii 13
Mepoe Aeytepon. H An a Tpiae 12
32 2. Monarhianismul 15
1. rvcoariKoi
2. Movapxuxviopâg 14 3. Pavel de Samosata i Lucian: înaintemergtorii lui Arie 17
Arianismul
3. FtavAog 6 Lapoaaxevg — Aovxiavog Ilpobpopoi tov Apeiov
. 16 4. 19

ApEiaviopog 18 5. Doctrina ortodox antiarian 21


4.

5. Opdoboog AvnapEiavrj AibacncaAia 20 6. învtura despre Duhul Sfânt 25


6. AibacncaAia nEpi tov Ayiov IIvEVfiaTOq 24 7. Dogma franco-latin despre Filioque 31
7. H napi Filioque AibacncaAia rcbv OpayKoAaTivcov 30 8. Motivele politice pentru impunerea lui Filioque 43
8. IIoAiTiKoi Aoyoi EntKparqoECog tov Filioque 42
Partea a Treia. Hristologia 47
MEPOE TpITON. XPIETOAOriA 46
1. Introducere în hristologie 47
1. Eioaycoyt) eig rrjv XpioxoAoyiav 46
2. Ilpobpopoi tcbv XpiOToAoytKcov AipioEcov Kai q Opdobooq 2. Precursori ai ereziilelor hristologice i învtura ortodox 49

AibacncaAia 48 3. Nestorianismul i Sinodul III Ecumenic (431/3) 53


Aa-zisul Sinod tâlhresc din 449 59
3. O Nearopiaviofidq Kai q F' OiKOvpeviKT} Evvoboq (431/3) 52 4.

4. H AqorptKrj KaAovfiivT} Evvobog tov 449 58

vi VII
)

Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Cuprins

58 Sinodul IV Ecumenic (451 59


5 . H A' OÎKOvpevnctj Evvobog (451) 5.

62 Sinodul VI Ecumenic (553) 63


6 . H £' OiKOvpevtKt) Evvobog (553) 6.

7. H Er’ OiKovpeviKtj Evvobog (680/1) 68 7. Sinodul VI Ecumenic (680/1) 69

Ekkaheiae 76
Mepoe Tetapton. IIepi Partea a Patra. Eclesiologia 77
76
A) II ’EKKtjoia: TeviKcog

B) H Tep Tlapâboou ; rrjg EKKAijaiag 80 A) Biserica - perspectiv general 77

Iepd Tlapâboaig 80 B) Sfânta Tradiie a Bisericii 81


1. H napaKaradiiKt] rfjg IIZoreau; Kai rj

2. Alterai, <I>vAaKag tcai Meraborai rrjg Iep; 1. Tezaurul de credin i Sfânta Tradiie 81

Tlapabdoecog 84 2. Primitorii, pzitorii i transmitorii Sfintei Tradiii 85


3. TI IJapaKaraOjjKtj rrjg Iliorecog kai tj A yia Tpatptj 88
V % 3. Tezaurul de credin i Sfânta Scriptur 89
4. H riapaKaradt]Kîj rrjg Iliorecog, Aoa rov Qeov tcai rj
4. Tezaurul de credin, slava lui Dumnezeu
oi fPiAoi rov Qeov
94
i prietenii lui Dumnezeu 95
5. H Aoa rov Qeov, Aycmrj rov Qeov Kai tj KâAaoig
r\
96
5. Slava lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu
6. H KoAaoig eig rtjv Avrnajv Avyovoriveiov llapddooiv 100
i chinurile Iadului 97
102
V) IIepi TcAeiaioecog
6. Chinurile Iadului în Tradiia apusean augustinian 101
1. H TeAeicoaig Kai x6 Mvorrjpiov roii Eravpov ic ard
102 C) Desvârirea cretin 103
trjv BifiAov xai rovg Ilarepag

2. To Mvorrjpiov rov Eravpov Kai rj Ilapprjoia Kai 1. Desvârirea i Taina Crucii în Biblie i Sfinii Prini 103

Meoireîa rcov Ayicov 106 2 . Taina Crucii - îndrzneala i mijlocirea Sfinilor 107

3. Td Erddia rrjg TeAeicooe cog Kai rd Mvorrjpiov 3. Etapele desvâririi i Taina Crucii 109
rov Eravpov 108
4. Cunoaterea celor care au dobândit îndumnezeirea 1.13

4. H
Tvcootg rcov Qeovpevcov 112
5. Deosebirea dintre cunoaterea direct i indirect
5. Aichcptoig parai) Apioov Kai ’Eppeoov Tvtoecog rov Qeov 116
a lui Dumnezeu 117
6 . H
Ano oro Ana) Aiaboxi) Kai tj Hapovaia rov Xpiorov
6. Succesiunea apostolic i prezena lui Hristos în Taine 121
eig rd Mvarrjpia
120
122 D) Despre Eshaton (Eshatologia) 123
A) IIepi ’Eoxdrarv (EoxaroAoyia)
1. Tlpcort] Avdoraoig, Aevrepa Avdoraoig Kai MepiKtj
1. Prima dom înviere i Judecata parial
înviere, a 123

Kpioig 122 2. Concepiile franco-latine i cele patristice-or todoxe

2. H 0payKoAanviKij Kai rj ’OpBoboog Tlarepixi] Anoijng despre sfâritul lumii 125


nepi rcov Eaxdrcov 124 129
Bibliografia Lui Romanides

POMANIAEIOE BlBAIOrPAOIA 129


Index 140
Eypethpion Despre Editorul. American 153
IIepi toy Metaopaxtoy

viii IX
)

*1 iY« .
I;

X
k
INTRODUCERE
m mmm
Ia
mmm

Printele

îXv.

iii# •
.


v,
.'X
loannis Sava Romanides (1927-2001

!»«

C e este un roman capadocian? m-a întrebat odat un episcop episcopalian


american în timpul unei
ortodoci i anglicani. i a
edine de dialog teologic internaional între
adugat „Aceasta este ce mi-a spus Printele
Romanides atunci când l-am întrebat de unde este; i m-a trimis la

Dumneavostr ca s aflu ce înseamn".


^11!
Printele Romanides s-a nscut în Pireu, Grecia, pe data de 2 martie
1927, din prini greci din Arabbessos (Capadocia, Asia Mic - Turcia), care
veniser în Grecia ca refugiai în urma exterminrii etnice din timpul
dezastrului din 1922 din Asia Mic. Curând dup aceasta, prinii si au
emigrat în alt parte, în America (15 mai 1927). Printele loannis a fost crescut
A
i a parcurs primii ani de coal în Manhattan, New York. îi spunea

„roman" (lit. Pcopr|6c) nu doar fiindc numele su, Romanides, însemna „fiu
al romanilor", ci, fiindc, aa cum se tie, turcii îi numeau pe grecii din Asia
Mic, „romani". Aceasta este adevrat mai ales despre grecii din
Constantinopol, fiindc numele Imperiului grec al Bizanului dup 1453, era
cel de „Roman". Cartea mult apreciat a Printelui Romanides, Pco/urjoavvri

(Românism, 1975), explic aceasta i, într-adevr, ofer o pledoarie în favoarea


folosirii în prezent a numelui de „roman" ca nume oficial al grecilor, aa cum
apare în folclorul grec medieval i modem! Inutil s mai spun c termenul
XI
)

Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Introducere

„romano-catolic", folosit în ziua de astzi pentru Biserica latin apusean acas i peste granie te calitate de delegat al Bisericii Greciei te diferite

este, în concepia Printelui Romanides, un furt i o însuire nedreapt dialoguri teologice ecumenice bilaterale i multilaterale. A continuat s fac
comis de franci i de germani atunci când acetia au cucerit partea de apus a aceasta dup pensionarea sa timpurie (1984), pân la moartea sa (Atena,
Imperiului roman i au desprit-o de cea rsritean; Imperiul îi avea 2001), te pofida unui atac de cord din care i-a revenit doar prin Rugciunea
capitala la Constantinopol. De fapt, numele „cretin roman" este folosit de lui Iisus.
A
turci i arabi pentru a-i denumi pe cretinii rsriteni (greci) ortodoci. învtura lui Romanides nu a fost lipsit de controverse. A început i
Maturizându-se în comunitatea greac ( Homogeneia) din America i s-a sfârit cu un conflict Era un lupttor care credea sincer c trebuie s apere
simind chemarea pentru preoie. Printele Ioannis a urmat studii teologice la Dogmatica patristic ortodox, aa cum el o recuperase. Aceasta nu însemna
Seminarul teologic ortodox grec Holy Cross din Brookline, Massachusetts. A c el avea mereu dreptate, ci mai degrab c era un teolog ortodox dedicat i
fost printre primii care au absolvit aceast instituie (1949), dup care s-a mereu preocupat, care cuta te mod sincer s fundamenteze Ortodoxia sa pe
mutat din Pomfret, Connecticut, la Brookline. Anul 1999, în care a fost numit învtura i tradiia vie a Prinilor, atât ierarhic, cât i ascetic. Aa cum mi-a
Doctor of Divinity (D.D. honoris causa), a marcat cea de-a cincizecea aniversare explicat te mai multe ocazii, crescând într-un mediu occidental i fiind total

a absolvirii sale. expus tradiiilor cretine apusene, a fost forats nu primeasc Ortodoxia ca
Dorind s studieze teologia la un nivel înalt. Printele Ioannis a ajuns pe ceva gratuit, ci s îi cerceteze adâncimile, s recupereze i s apere îi

la Yale University, Connecticut în acea perioad a fost hirotonit în preoie integritatea. Astfel, a devenit ferm convins c tradiia patristic ortodox este
(1951) i a slujit la biserica greac „Sfânta Treime" în Waterbury, Connecticut, radical diferit de tradiiile occidentale care, datorit condiiilor istorice, i-au
din 1951 pân în 1954. în 1954, a slujit pentru scurt vreme în Catedrala impus influenele asupra celei dintâi. M-a provocat de câteva ori, spunându-
Sfânta Treime în New York, înainte s se transfere la Institutul „Saint-Serge" mi c sunt prea pacifist Rspunsul meu a fost c învaii ortodoci prezint
din Paris (aflat sub jurisdicia Patriarhiei ecumenice) pentru a-i completa câteodat Tradiia patristic ortodox pe diferite nivele, asimetric, i c
studiile. Apoi, a plecat la Universitatea din Atena unde, în 1957, i-a luat încercarea mea de reconciliere reflecta caracterul soteriologic al Ortodoxiei,

doctoratul în teologie. Dizertaia sa a fost de-a dreptul revoluionar inând despre care învasem de la Sfântul Atanasie cel Mare. „Medicamentul

cont de faptul c reaeza pe alte temelii teoria pcatului strmoesc. Lucrarea pentru lume" aa cum au numit-o unii Prini, a trebuit s fie ajustat te

sa nu a fost repede acceptat. îns odat admis, avea s lase o amprent de funcie de diferitele devieri sau chiar erezii. Onestitatea nesofisticat a

neters asupra gândirii ortodoxe care i-a urmat, dup cum explic Pr. George Printelui Romanides care se potrivea cu aceast recuperare teologic

Metallenos de la Facultatea de Teologie din cadrul Universitii din Atena, te important i singular, îl fcea pe orice teolog care se afla te disput cu el s
cartea sa recent, Protopresbyter John S. Romanides (Atena, 2003). devin repede prietenul lui. într-adevr, oricine ajungea s-l cunoasc
Dup ce i-a luat doctoratul, Printele Romanides a fost numit personal considera c prietenia sa era irezistibil datorit sinceritii i
profesor la Seminarul teologic ortodox Holy Cross (1958) i editor la Greek dedicrii sale te scopul articulrii unei expuneri tradiionale i coerente a

Orthodox Theological Revieiv. A demisionat din acest post te 1965, i, te 1968 a Sfintei Ortodoxii. Acest aspect este limpede dovedit de câteva afirmaii

fost numit Profesor la Facultatea de Teologie din cadrul Universitii Aristotel recente ale unor emineni teologi greci, pe care a vrea s îi citez i s le

din Tesalonic, unde a i primit titularizarea te 1970. Dup aceasta, a început primesc cu toat inima afirmaiile lor despre vrednicul de pomenire Printele

s-i articuleze i s expun teologia ortodox a Pcofl ÎJOOV VîJ Românismului


(.
nostru, Ioannis, ca fiind deplin adevrate.

XII XIII
Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Introducere

înaltpreasfinia Sa, Mitropolitul Hierotheos de Nafpakta din Grecia, care a exercitat-o Printele Ioannis asupra gândirii lor teologice. în mod
un strlucit teolog ortodox, care a scris în ultimii ani o literatur teologic special, trebuie s evideniem urmtoarele aspecte:
profund, a fcut urmtoarea afirmaie despre Printele Romanides la Printele Ioannis Romanides:

discursul su funebru: a) a redat teritoriului teologic academic prioritatea metodei empirice


„Vrednicul de pomenire Printe Ioannis Romanides nu a fost o patristice de a face teologie, lsând la o parte metoda intelectual-scolastic-
personalitate obinuit... El a fost un cercettor serios i erudit, un specialist i metafizic;

un învtor al Tradiiei ortodoxe, care a contribuit la regenerarea literaturii b) a legat teologia academic de rugciune i de tradiia Filocaliei,

teologice, îns mai presus de orice, el era o persoan foarte sensibil. S-a demonstrând întreptrunderea (perichoresis ) mutual a teologiei i
druit, trup i suflet, adâncimii Pcofurjoouvrj
0
(Românismului) care era spiritualitii dar i caracterul terapeutic al teologiei dogmatice;
pentru el esena spiritualitii autentice care elibereaz fiina uman de iubire c) a delimitat i adoptat în metoda de teologie, grania intim dintre dogm i
de sine (philautia ), prosperitate efemer ( eudetnonism ) i manifestrile i în consecin, a fost capabil s îneleag, precum puini au putut s o
istorie

umanitii czute. Rezultatele obinute simt de mare importan din punct de fac, înstrinarea i decderea teologiei în Europa Occidental, care a urmat

vedere teologic, eclesiastic i etnic. A reprezentat teologia ortodox în dup invazia i stpânirea francilor;
America, la coala Teologic din Liban, în Damasc, în Europa, la conferinele d) a participat la cercetarea autentic a elenismului, renunând la poziiile

internaionale i în dialogurile bisericeti, ca delegat al Patriarhiei ecumenice stereotipale occidentale, recuperând printr-o documentaie impresionant i
i al Bisericii Greciei. Toi îl ascultau ca pe un teolog original, i, în acelai exact semnificaia, întrebuinarea exact i aplicarea dinamic a numelor
timp, tradiionalist. Sper c marea sa oper, care a fost trecut cu vederea de istorice ale elenismului în cltoria lui prin timp".

unii pe când era în via, va putea fi pe deplin apreciat dup adormirea sa" Ultimele cuvinte rostite de Printele Metallinos cu aceast ocazie sunt

(Din „Discursul funebru pentru Pr. Ioannis Romanides", EKKpaia, Nr. 11 o concluzie potrivit pentru aceast scrut „Introducere":

(2001), p. 984). „Stimate i iubite Printe Ioannis, în calitate de prieteni, colaboratori i


Printele George Metallinos, Profesor la Facultatea de Teologie a f colegi ai ti, ne exprimm recunotina fa de tine pentru toate lucrurile pe
Universitii din Atena, a scris urmtoarele la moartea Printelui Ioannis care ni le-ai druit prin harul lui Dumnezeu. Miile de studeni ai ti, apropiai
Romanides: sau îndeprtai, ni se altur i ei. Pstrm comoara ta teologic precum un
„Analizând opera teologic a Printelui Romanides, din punct de toiag cu ajutorul cruia pim prin întunericul din jurul nostru, întuneric

vedere didactic, i al aspectului su controversat, suntem nevoii s


literar nscut de interese, ignoran, nepsare i egocentrism. Tu ne-ai unit cu

vorbim despre o epoc înainte de el i una de dup el. Aceasta fiindc tradiia Patristic în domeniul teologiei academice, îndemnându-ne constant
Printele a fcut o adevrat incizie i ruptur în trecutul nostru scolastic, ctre sferele rugciunii i ale ascezei, unde se practic adevrata teologie. îi

trecut care a fost precum o captivitate babilonian a


%
teologiei noastre mulumim! Fie ca pomenirea ta s fie venic i fie ca s ne reîntâlnim cu bine
ortodoxe. Dizertaia sa de doctorat a pecetluit decisiv acest proces de în altarul ceresc, drag coleg i mult iubit împreun liturghisitor" (din H
regenerare pân într-atât încât chiar i cei care îi erau critici, dintr-o varietate Ab)6eia; ianuarie 2002; acest text apare i în cartea despre Printele
de motive, sau adversari ideologici, recunoteau în scrierile lor influena pe Romanides, citat mai sus).
George Dion Dragas

XIV xv
A

MEPOE nPOTON PARTEA ÎNTÂI

Sedq Kai KoGfioq Dumnezeu i lumea

Lxeeie 0eot kai vâ KaxoAâpp Kaveu; xt'v


Koemot. Aia Relaia lui Dumnezeu cu lumea. Pentru a înelege metoda patristic

I riaxeQLKt'iv p£0o&ov TTQoatyyîaecoq eLc; to T g taboAo y lk6v Kai xo 1 de abordare a dogmei triadologice i hristologice, trebuie s fie

XQtaxoAoyLKov 6oypa, 0â ttq£7ii] vâ e^exâop xtv pexa£u 0eoO Kai examinat relaia care exist între Dumnezeu i lume conform
Koapou ixptaxapevrjv axeatv Kaxâ xou<; nxxpixac;, A7tocttoAou<; Kai Proorocilor, Apostolilor i Sfinilor. în concepia platonismului, lumea

Ayioug. Kaxâ xf]V 7iAaxcoviKr]v âvx(AT]v|nv â Kdapoc; elvat âvxtypafpr este o copie a ideilor neschimbabile, arhetipale. Aceast perspectiv a

xâiv âpexapArxtuv âyxexuncov L&ecov. Tf]v âvxiArpjuv xauxr|v fost adoptat de Fericitul Augustin i de toi teologii franco-latini care s-

Kai 0A01 ol eLc; auxov axi]OLX0evT£s au folosit de scrierile augustiniene. Acest fapt a avut repercursiuni
uioOextiae Kai 6 'I. Auyouaxîvos, coc,

serioase asupra formrii întregii teologii romano-catolice, care s-a


<î>pay ko Aaxivo i ©eoAoyoi. Elxe 6e ao(3ayâc; tmnxGjaeu; ei xpv oAqv

&tap6Q<pcuaiv xf|<; Pgj p a io ica 9 o A i k r] c; GeoAoyiac, i orroia Kaiauvexdx; distanat coninu de linia i gândirea biblico - patristic.

yQappfv îcai aKtv}>iv. Astzi, datorit perspectivelor neofilozofice, aceste teorii sunt
ânepapicuvexo cxno xî v p ip ikL] v Kai 7tax£QtKf|v
zdruncinate din temeliile lor, în timp ce apariia, pe de o parte, a teoriei
Efipepov pe xâc; vtac, cptAoaotptKâg âvxiAf)4>£ic; KAoviCavxai ek (3â0Qcuv
darwiniste a „evoluionismului", i pe de alt parte, a filozofiei
ai OecoQÎaiauxaiKai pâAtaxa pe xr|v £p<pâvtaiv xâaov xrjc AagPiveiou
oaov îcai xr|<; u7UtQ£iaKTi<; Kai 0exiKiaxiKf|s
existenialiste i pozitiviste, au aruncat Apusul în mari prefaceri.
©ecoQiag 7i£Qt «e£.eAi£.eco<;»
Prinii Bisericii, teologhisind sau înrdcinându-se doar în
(piAoCTOcpiag t Aucrtg euQÎOKexat uqo peyâAcov âvaaxaxaxrecov.
Oi naxepec; xf|c, ’EKKAr|aîa<; 0eoAoyoOvxe<; rj axrQiCopevoi povov e ic;
Sfânta Scriptur ca Tradiie, au formulat o învtur cu totul diferit
despre relaia lui Dumnezeu cu lumea, care poate fi îneleas dac se ia
xrjvAyiav Foacpqv cbg nagâ&oatv, eEetppaaav evxeAdx; biarpopexuaiv
aminte la:
ntqi axeaeax; ©eou Kai Koapou 6i&aaKaAiav, xrjv orcoiav 5iâ vâ
a) diferena dintre „creat" i „necreat";
evvor|crr) xtc; otpeîAu vâ yvcoQiCr] a') xr|v SiacpoQâv «Kxiaxou» Kai
b) distincia dintre „fiin" (ovcria) i „energie" (evepyeia) în
«âKXÎCTTou,» p') xrv 6iâKQiCTiv «oua iac;» îcai «eveoydac;» ev xcp ©etu Kai
Dumnezeu;
negi Koapou bibacncoAiav xtbv flax^pcov.
1
y') xrjv
c) învtura Prinilor referitoare la lume 1
.

l
fToAu 7T£QiaaoT£pa tt£QÎ T(î)v Oe^axcov av'uov cutCTKOvxai ets x« KtcpaAaia A' Km
Mai mult despre aceste teme
1

B'xoO pipÂLOV fiou 7i£Ql «flpomxTOpiKOi) âpapxqpaTOQ». în capitolele crii mele Pcatul strmoesc [Vezi
traducerea în englez de George S. Gabriel, The Ancestral Sin, Zephyr, Ridgewood,
NJ, 1998 i 2002].
Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Dumnezeu i lumea 5

Ai ak pieii «Ktietot» Kai «Aktietot», Hm kai Ano Ilor Tnopizomen Distincia dintre „creat" i „necreat": cum i de unde o cunoatem.
2 Tayta. Mc t«£u «xxiaxou» Kai «âKxlaxou» uiplaxaxai &iacpopâ. To între „creat" i „necreat" exist o diferen. „Creatul" este atribuit
«icxiaxov» dnofeiSexai xâ &q p lougyq paxa, xo 6e «âtcxiarov» ele
ele:
fpturilor iar „necreatul" lui Dumnezeu distincie a fost
xov ©eov. Tqv SiâKQiatv auxqv CKapvov oxi povov ol Fler x torc xqg
folosit nu doar de Prinii Bisericii, ci chiar i de ctre eretici precum
’EKKAqaiag âAAâ Kai auxoi âKopq oi alQExiKoi cug 6 ApeLog, k.x.A. Elvai bk
Arie, etc. Este o distincie fundamental fiindc, în calitate de fptur,
auxq pacrucT] bioxi 6 âvGpamog coc; Kxiapa bkv dva buvaxov vâ yvcoglaq
1
omul nu îl poate cunoate pe Fctor, adic pe Dumnezeu, Cel Care este
xov icxioavxa, qxoi xov ©eov 6 onoiog dvai «cxkxlctxoc». To vâ EmxEiQqcn A
„necreat". încercarea omului de a-L cunoate pe Dumnezeu prin
va yvcupicrq auxov 6iâ pcaou xou Kxtaxou vooc xou 7i£Qi7unx£i £ig xr|v
puterea minii sale create a sfârit în idolatrie. îns aceast opoziie
cl&cuAoAaxpEÎav. H biâKpiaig optcoc a uxq bqpiouoyEÎ xo coârrqpa. Toxe
ti coc, yvcoQLCec 6 âv0QCO7toc xov ©eov; Tqv âTiâvxqaiv ev nqoKciuEva) 0â
ridic întrebarea: „Cum poate, atunci, omul s-L cunoasc pe
pexau «ouaiag» Kai «cvcgyeiag Dumnezeu?", fire i „energie
bâxrq q iv xâ) ©cei) biâKpiaig
în Dumnezeu
AIAKPIEIE OriIAE KAI ENEPrEIAX EN TO 0EOi. Elvai yVUXTTOV 0 X 1 f)
3 ouala xou ©coi) £Îvai âpi0£Kxog eig xov dv0Qconov. Ol flaT£Q£g
Distincia dintre fire i energie în Dumnezeu. Se tie c firea

aKoAouGouvxeg xoîig ripocpqxag yvaiQlCouv xâ «rrcpi t i)v ovaiav» Kai


3 (natura) lui Dumnezeu nu este deschis prtiei cu omul. Prinii,
clcând pe urmele Proorocilor, cunosc „cele în relaie cu firea" [cele din
ouxi xt|v ouaîav. H diâKQimg bt ouaiag Kai Evepyelag ev xcp ©tei.) eîvai
jurul firii], dar nu firea însi. Distincia dintre i energie în
buxKQiaig oux'i cpiAoao<piKq âAAâ â7T0KaAu7rxiKq Kai U7tâpx e dg oAqv «-
fire

Tqv TtaQâSocjiv xqg Ayiag T pacpqg Kai xqg eAAqviKqg Kai AaxiviKrig Dumnezeu nu este filozofic ci descoperit (revelat) i exist în Sfânta
naxcQiKqg nagabouccoc,. O rpqyopiog 6 naAapâc napttxqprt oxi 6 Scriptur i în întreaga Tradiie patristic greac i latin. Sfântul

BapAaâp 0â £7tq£7te vâ elxe raoa&exGq xi]V biaicpiaLV auxqv âepou Grigorie Palama observ c Varlaam trebuia s fi acceptat aceast
aKopq Kai 6 î6iog 6 Apeiog Tqv e&ext'xo. Eig xfjv AvaxoAqv pdvov oi deosebire fiindc chiar Arie însui a acceptat-o. în Rsrit, doar
Euvopuavoi bkv t'6£XOvxo Tqv &iâKQiaiv. Eig xqv T>oayKoAaxiviKqv eunomienii nu au primit aceast deosebire. în teologia franco-latin
©eoAoyiav bkv unâQxn q &iâKpiaig auxq. O tbiog 6 T. Auyouaxlvog distincia aceasta nu exist. Se pare c nici chiar Fericitul Augustin nu a
cpaivcxai 6xi bkv bexExai xauxqv. OpiAârv bi ncQi CKVîooeuacaig xou acceptat-o. Vorbind despre purcederea Duhului Sfânt, el face o confuzie
Ayiou nveupiaxog Kapvci cracpf) auyxuaiv ptexau ouaiag Kai cvepydag clar între fire i energie în Dumnezeu. Aceast identificare a energiei
ev xc.) ©cep. Ti xauxiaig auxq ouaiag ica i eveyyeiag eig xr]v Auaiv, cu Apus i-a condus pe teologii occidentali la conceperea ideii c
firea în
âTbqyqaev xoug evxauBa GeoAoyoug vâ 5iaxu7xcuaouv xrjv ok£t|hv âxi 6 Dumnezeu este „energie pur". Formularea acestui precept se datoreaz,
©£og elvai «k adapa ivtpyeia». H biaxuncoaig xqg âvcuxegcu cnceijiecug de asemenea, altor divagaii filozofice ale lui Augustin, precum credina
ocpeîAexai Kai eig âAAag cpiAoaocpiKâg 7iQou7io0eaeig xou Auyouaxlvou sa despre cunoaterea firii lui Dumnezeu.
â>g elvai q n lctx ig xou txeql yvcuaecug xqg ouaiag xou ©eou.
/v

Ins aceast deosebire între fire i energie în Dumnezeu ne


uâg j3oq0d
'H &LâKQiaLg ojacug ouaiag Kai £V£QyEiag ev xâ) ©ecu
ajut s înelegem crearea lumii din nimic. Filozofii aristotelici
vâ Kaxavoqacufiev xqv £K xou piqSevog 5qpuouoyiav xou Koaptou. Oi
din Antiohia, care se împotriveau noiunii cretine de
AgiaxoxeAiKoi cpiAoaocpoL xqg Avxioxeiag evavxiov xqg îcaxâ xoug
„desvârire" a lui Dumnezeu, susineau urmtoarele lucruri
XQioriavoug âvxiAqi|.’ea)g 7T£Qi «xeAeiâxqxog» xou ©eou eAeyov xâ e^qg
a "

Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Dumnezeu i lumea 7

xaxâ xou xQLaTtavucoO &oypaxos tieqi xrjc ex xou prjhcvos OppiouQyiag. împotriva dogmei cretine despre crearea lumii din nimic: Dumnezeu,

riQETiEi 7i qo tt]c vâ rxo «bin’âpei» brjpioupyoc xai


bquioupyiac; 6 ©eoc; înainte de creaie, trebuie s fi fost creator „în potena" iar la creaie El a
ev tt] bppioupyla vâ eyevexo «evepyeia» bppioupyoc ''O0ev 6 ©eoc; devenit creator „în act". Astfel, Dumnezeu este schimbabil i în consecin,
elvai pexalArpoc xai xaxâ auveneiov «âTeAijc;», yivopevoc 6iâ xijc; „nedesvârit", dar devine „ desvârit prin creaie. Acest raionament este
&r)jxiooQyiac «r eAeioq». Auxijv xpv e tu yc ipp paxo Aoy ia v âvaxpenouv respins de anumite lucrri atribuite Sfântului Iustin Martirul i Filozoful, în
li epoca ouyypâppaxa, âTio&i&Ofieva eic xov louaxîvov xov Mâoxupa, care se menioneaz faptul c Dumnezeu nu a creat lumea din firea Sa, ci
ebn u ioupyrjae\ prin energia Sa. Firea i energia nu sunt identificate ci deosebite. Aceasta
âAAâ xax înseamn c Dumnezeu creeaz orice dorete El, când dorete El, fr ca firea Sa s
âAAâ âuxKpLvcnnaL, npâypa ro onoiov cnyuaivei ori o Qeoc, bppiovpye rmâne neafectat i neschimbabil. Prin urmare, decizia lui
fie afectat, fiindc
aînri
Dumnezeu în privina facerii lumii nu este o chestiune care ine de firea Sa,
xâBA ci de voina Sa. De vreme ce se înfptuiete prin voin, înseamn c

tteqI 6r)|xiot>Qytac xou xoapou 6ev elvai xfjc; ouaiac, xov ©tou âAAâ xfj
Dumnezeu nu se afl în relaie cu lumea din necesitate, nici c El Se
pouAf|aeax; auxou. Kal eip’ oaov ylvexai xaxâ flouArynv, or|palveL oxi 6
schimb din „potent" în „act", fiindc Dumnezeu nu creeaz lumea din
©eoc bkv exaxax' âvâyxpv ayEaiv hqoc xov xoapov, ouxe pexa|3âAAexai firea Sa, ci prin energia i voina Sa.
no xou «âwfiei» ele xo «evepyeia» e<p’ oaov 6ev bppioupyEÎ 6 ©eoc;
Astfel, relaiile lui Dumnezeu cu lumea nu sunt [se realizeaz] prin
xai’ otxrlav xov xoapov, âAAâ xax’ evepyeiav xai xaxâ pouAiynv.
firea Sa, ci prin energia Sa. Aceste energii ale lui Dumnezeu sunt necreate,
Al oxtaeic; Aoutdv xou ©eou pe xov xoapov elvai ouyi xax’ oixrlav
de vreme ce ele sunt puterile venice i naturale ale lui Dumnezeu. în
aytocts, aAAa xax' evepyeiav axeaeic Al evegyeiai &e auxai xou ©eou
consecin. Dumnezeu intr în relaie cu fpturile Sale doar prin
oaov elvai <puuixai
bnpioupyrjpaxa pbvov
intermediul energiilor necreate i procedeaz astfel i cu omul. Aadar,
ceea ce au vzut Proorocii i Moise, Apostolii i Sfinii Bisericii nu este firea
iectou xcuv âxxlcrxcav ^vepyeicuv, cuc enlcrqc xai pexâ xou âvOpclmou. Auxo
lui Dumnezeu, ci slava necreat i energia fireasc a lui Dumnezeu, harul i
lOinov noi) el&av ol IIpocpf)xai, 6 Mmucng ol AndaxoAoi xai ol Ayioi xfjc;
}XxAr|crlac biv elvai f] ouala xou ©eou, âAA' f] axricTTOC avxov bol, xai împria Sa. în privina acestei chestiuni, aa cum am menionat mai sus,
Fericitul Augustin are un alt punct de vedere. Dup cum se tie, el a ajuns
waiKi) evepyeia, yapic, xai faoiAeia. 'Ev npoxEipevcp, clx; 7ipoav£tpep0r|,

FI.Auyouaxlvoc elyev biatpopov nepi auxou yvcupr)v. D? yvcoaxov ouxoc la botez prin preceptul credo ut intellegam („cred pentru a înelege"),

j&rjypOr] eic xo [Cmxicrpa pe xf]v axeiiv credo ut intellegam (moxeixu îva interpretând aceasta cum c dup Botez se dobândete capacitatea de a

wofjaa)), eppr]veua>v xaOxa oxi pexâ xo pârcxiapa xf| (3or|0e la xou vooc înelege dogmele credinei cu ajutorul minii, [capacitatea] de a le

)â r|6uvaxo vâ xaxaAâpp xâ boypaxa xtjc moxeio, vâ cpprjveucrr} &tâ interpreta [tâlcui] prin raiune i de a cunoate firea iui Dumnezeu.
A
:fjc Aoyucrjc xauxa tcal vâ yvtopicrp xf]v oualav xou ©eou. învtura patristic despre acest subiect este extrem de
H naxeoiKTi oucuc 6i6acrxaAla eu’ auxou elvai bLâcpopoc. 'O diferit. Credinciosul catehizat primete, prin botezarea sa, logodna
xaxnyoupEvoc Ba7txlapaxoc Aap(3âvei xov âppa(3cuva [chezia] Duhului. Dup Botezul su, urmeaz cstoria prin urcuul
spre desvârire i prtia la harul lui Dumnezeu, care este necreat, i
7Tooelac 7 tqoc xnv xeAelcoaiv xai [prtia] la alte energii din jurul Acestuia.
xai ele xâc Aomâc Tieoi Auxov eveoyeiac
v

8 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Dumnezeu i lumea 9

ToiotrroTQârtcug ierna xfjv StdacncoAiav rr)C ’EKKArjcria; 6 vOoconcx; Conform învturii Bisericii, aceasta este calea prin care omul este

0eouxai Kai KaOitTTaTai qiîAoc xou ©eou tcaxâ 0e iav xbyiv Kat evegyetav îndumnezeit i devine prietenul lui Dumnezeu, i nu prin
Kai ouxi 6iâ xrje; pexoxfj; xou eu; xrjv Qeiav oua iav, Tiodypa xo onolov participarea [direct] la firea lui Dumnezeu, ceea ce, aa cum
r uKoAax; huvaxaL v hiamoTcbaq Kave'u; oxi o&qyeî eu; xov IlavOdapov. 'H oricine îi poate da seama cu uurin, ar duce la panteism. Prin
biKpiou; Âoinov ovoiag Kai evepye'tag ev xco 0 eqj ,
r\ pexoxq xov v6porno urmare, distincia între fire i energie în Dumnezeu, participarea omului
eig rac ârKxioxovg xov &eot) eveprysux q Kai /; de coate; ainov, ijdi xcjv la energiile necreate ale lui Dumnezeu i îndumnezeirea sa (theosis),

aKXLOxanr evepyeuov oxecng xov Oeov npoc; x dqptovpyqpaxa noxeAow relaia lui Dumnezeu cu fpturile Sale prin energiile necreate, constituie

(iaancc bibaoKaAiag xrl c PkkAi]o'uxc pag.


2
dogme fundamentale ale Bisericii 2 .

TENIKH ElKON HEPI THE TOT K.OEMOT AlAAEKAAIAE THE EKKAHEIAE. ’Ek
A O expunere general dogmei Bisericii despre lume
a
spuse mai sus putem conchide c lumea prezent nu
4 TtDin
eivai âvxiyyacpr)
Kai i*| 6r)fiiouyyia
aAAou Koopiou
xou dipoyâ eic
A
xâiv oaojv 7xyoave<p£Q0r)crav evvoel xtg oxi 6 TTapmv
Eivai povabtKog. 'H auAArujuc
xqv eveyyeiav xou ©eou. 'O ©e6<;
Koapo; dev
cele
este o copie a unei alte lumi,
lumii se raporteaz la
ci este unic.
Dumnezeu. Cu alte cuvinte,
energiile lui
Conceperea i facerea

6r)Aa5f) auveAa(3ev auxov Kax’ eveyyeiav r) îcaxâ (3ouAr|aiv Kai 6ev Dumnezeu a conceput-o prin energiile i voina Sa i El nu are în
mintea Sa idei ca modele sau forme i specii. Aceast lume unic
£X£i ideac ax; axf]paxa, q âAAag poycpâc Kai eîSq ei<; xdv vouv xou.
'O povaSucoc auxog Koapug eivai 6 xeAeioq xad' iavxov, dqAabq 6 este perfect în sine, adic se afl în procesul de a deveni perfect.

xeAciOTTOioupevoc;. D v0Qumo<; enAauOq crxETiKâx; xrAeioc 6iA xf]v Omul a fost zidit relativ desvârit pentru a ajunge la desvârire
TeAeioxqxa Kai diepx^Tat Ta axâ5ia xq<; xeAeioxqxoc;, eîvat 6qAa6tj i parcurge treptele desvâririi; cu alte cuvinte, el este desvârit
xeAeio; coc pycfpoc, cb; nalc, toc ecpqj3oc k.x.A. Ilyoeyx£ Tai Aouxov ca prunc, ca tânr... etc. Mai mult, el provine din nimic i nu din

âKopq ek xou pq5evoc Kai ouxi £K xou ©eou âAAd Kaxd pouAqarv Dumnezeu, ci prin voia lui Dumnezeu. Dup unii Prini, scopul
-A __

xou ©eou. Ekotcoc xqc dqpiouQyiac xoO Kocrpou Ka0’ diyiojavou; crerii lumii este întruparea, care nu depinde de Cdere, ci este
naxeyac eivai q evaâpKcoatg, q 6noia dev e£,aoxâxai ano xijv 7rxcbaiv, parte din planul facerii lumii. Ali Prini consider Cderea drept
A
âAAa a tiote A el pepoc xou axe&iou xrje; dqpioupyiac xou tcoapou. ÂAAoi 0 cauz a întruprii. Motivaia crerii lumii este iubirea Iui
naxeye; naQa&£xov Tcn. dx; aixiav xqc evaaQKtocreatc xqv nxcbaiv. Dumnezeu, iubire „care nu caut cele ale Sale".
KivqxQOv bk xq; dqpioupy ia; eivai rj ayânq xou ©eou, q OTioia «ou Conform Prinilor, omul a fost creat de Dumnezeu ca un
Cqxeî xâ eauxqc»- copil sau ca un om cu puterea de a ajunge la desvârire, cu
'O av0Qcorroc &qptouQyeîxai, Kaxa xoue riaxeya;, dx; vq7uov rj coc
capacitatea dezvoltrii ulterioare i a desvâririi lui. Cderea sa
V
5uvâpei xeAeioc utio xou ©eou, pe xqv 6uvaxoxr)xa xqc 7i£QaixeQC0 arat c Rscumprarea este scopul întruprii. Augustin are o
varLxv^ctbg xou Kai xeAeiOTioiqaed); xou. 'H rtxdxric; xou Oexei
prere diferit în aceast privin. El spune c omul a fost creat de
coc crico nov xrj; EvaaoKcbaeco; xqv Auxocoaiv xou. O Auyouaxivo;
Dumnezeu desvârit din toate punctele de vedere.
evxau0a £X£i diacpooexiKqv y\ cbfjqv. f
'O dv0Qcorîo;, Aeyei, £7iAâa0q
xeAeiog Ka0’ oAa vmo xou ©eou.
2
noAu TTEQiacroTepa pe axrTixd natepiKa xuigia napcxovtai ei<; xo A' KecpaAtuov 1
Despre aceasta a se vedea mai amnunit în capitolul 4 din cartea mea. Pcatul
toO nportaxoptKOv AfjafmjfiaToc. strmoesc, unde sunt prezentate numeroase texte patristice.
Dumnezeu i lumea 11

Lumea se împarte în [lume] material i spiritual. Cea


spiritual este alctuit din îngeri, care nu erau nemuritori din fire ci au
devenit nemuritori prin urcuul duhovnicesc ctre desvârire, precum
oamenii devin întocmai. Când vorbim de nemurire, ne referim la

îndumnezeire [theosis]. Aadar, lumea este rezultatul energiilor necreate


ale Dumnezeu i nu provine din firea lui Dumnezeu. Aceasta
lui

înseamn c relaia lui Dumnezeu cu lumea este o relaie [care ine] de


energie i nu de fire.
.

MEPOi; AETTEPON
PARTEA A DOUA
Tî Ayia Tpiâc,
Sfânta Treime
Gnosticii. Aa cum s-a menionat mai înainte, conform învturii
TNnETlKOl. De Kaxâ xrjv 6 6 a<TKaAîav xf)c
TtpoavEfpEgOrj, i 1 Bisericii, fctorul lumii este Dumnezeu i anume Dumnezeu [slvit
I EKKÂiiaiag 6 bqpLOugyoc xou Koapou civai 6 0 eoc Kai 5q 6 ev în Sfânta] Treime. Energia necreatâ, care creeaz lumea, este comunicat
Tguxbi. ©coc. 'H brpiougywCTa xov îcoapov aictioxoc; Evcgycia civai 6 i’ prin Fiul în Duhul Sfânt; cu alte cuvinte, Tatl a creat din nimic lumea
Yiou ev Ayîoj nvcupaxi, 6r|Aa 6 fj 6 Ilaxqg 6 L Yiou ekxictev xdv Kdapov prin Fiul în Duhul Sfânt. Aceast învtur a fost respins de gnostici
ev Ayfco riveufiaxi ek tou pq&evoc. Ttjv 5i&auKaAtav auxrjvdTC^Kgouov care vorbeau de Dumnezeu Creatorul [Demiurgul] i de Dumnezeul cel
oi rvcoaxLKoi, oi otîoIoi cxiogiCov xov Ar|piougy6v 0 eov ano tov Preaînalt [Hypsistos] Pentru gnostici. Dumnezeu Creatorul este
'T4uctxov 0eov. Kax’ auxouq 6 Arjuougyo ©coc elvai 6 kukoc 0eoc, Dumnezeul cel ru, în timp ce Logosul i înelepciunea Noului
evcu 6 Aoyoq Kai Locpia xrc K. AiaGqKqc eîvai Kaxâ'XEpa ovxa xou
rj
Testament sunt fiine inferioare în comparaie cu Dumnezeul Suprem, i
Yiaaxou ©eou ouyi &c xauxouqpoL ngoq xov 0 eov xr)C Ft. AtaOr|Kt]c,
nu sunt identice cu Dumnezeul Vechiului Testament. Pentru a dovedi c
Aia va nodeiovv Ttv £TepoTi]Ta tov Aoyov kol ti)q Locpiat; ano tov
Logosul i înelepciunea se deosebesc de Dumnezeul cel Preaînalt, ei au
"Tinorov O tov diexpivov xai Ta evepyeia avTcov.Aura t
1

]
a a v gta
evideniat energiile lor. Aceste idei care apar la gnostici, reprezint o
p t xay e v £ ax c gco v
rga)x 6 yovoq pogipf]
7 e m xe igr) pâxcov xwv âpciavcov
form primitiv a raionamentelor ulterioare ale arianismului
Evavxiov xrc Og0o66£ou bibacxKaAiac- nâvxojq auxrj epcpaviCexai
îndreptate împotriva învturii ortodoxe. Distincia sau separaia
eic xouq TvcoaxiKouq. 'H &iâKpiaic, rxoi 6 xa)gio|.i 6 q, xcov Evcgycicuv _
/s

energiilor dintre Dumnezeul cel Preaînalt i Logosul i Înelepciunea, a


pcxa£,u xou T vjnaxou ©eou Kai xou Aoyou rj Eocpiaq âTTobciKvuouv xqv
scos în eviden deosebirea ipostasurilor sau a fiinelor. In consecin,
A

EXEooxr|xa xcov unoaxâaecov rj xtov ouaicuv. Etiouevojc oi Oq0o6o£oi


pentru a demonstra dumnezeirea Dumnezeu revelat mai înainte în
6 iâ v âTxoSEiFouv xqv ©eoxrxa xou ©eou xf|c n. A. eugene va
Vechiul Testament, ortodocii au trebuit
lui

s demonstreze mai întâi c


âno 6 eî<;ouv ugorjyoupEvcuc, oxi 6 ©coc xrjq naAaiâc AiaGqKrjc Kai 5f|
Acest Dumnezeu, i anume Dumnezeu - îngerul Creator, nu era lipsit
6 AyycAoc Aqpiougyoc ©toc auxqc &ev axegeixai icappiac evegyeîac
de vreuna din energiile Dumnezeului din Noul Testament, adic: tot ce
xou ©eou xqc Kaivqq AiaGfjKqc, bqAabq o,xi £X £ i 6 Tlaxqg xf)C Kaivrjc ..
A
are Tatl din Noul Testament, are, de asemenea, i Fiul (= îngerul
Aia0qicqc £X £l KaL ° Yioc-AyycAoc Kugiou xqc n. A., Kai euopEvcoc
Domnului din Vechiul Testament) i nu este lipsit de nimic din cele pe
6 Aoyoq ouxoc 6ev axEgEixat xlttoxe ek xcov oacov cxei 6 Tlaxqg. D
care le are Tatl.
y
7

14 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 15

U7T£QTOVLO)Lt6c OpiJ XCUV «KOIVCOV» UEXau XCUV XQL(l)V TXQO(JcLmU)\’ xf]C îns accentul pus pe ceea ce este „comun" între cele trei persoane
Ayia Tpiâboc; EbîpiouQyrjcrEv tov Movapxi« v iau6v. ale Sfintei Treimi a creat Monarhianismul.

Monapxianiimoi;. ’Ek xcuv âvcuxeptu âvacpeQ0£vxcuv oL MovaQX^'OÎ Monarhianismul. Fundamentat pe cele de mai sus,

2 6x 1 oubcpia btacpopâ umxQX£L p£xa£,u xou


e£f|yov xo trLiprccocxapa 2 monarhianismul afirma c nu exist nici o diferen între Tatl
rtaxQo Kal xou Tiou, oyi povov eic xaq evEQye iac auxcov âAAâ Kai elc i Fiul, i c acest fapt este valabil nu doar în privina energiilor lor
xrjv oucriav îcai u 7iâoraaLv. ArjAa&fj and xrjv xauxoxrjxa xcuv eveqyeicuv ci i în firea i ipostasul lor. Cu alte cuvinte, monarhianismul
cruvenepavov ol Movaox.iavoi xrjv xauxoxrjxa Kai xrjs oua iac âAAâ Kal xfjc deducea identitatea de fire i ipostas din identitatea de energie,
Kal oxi fj p 6vrj biarpopâ pexa£u xrl>v 6uo Eivai fj biatpopâ xcuv
U7ioaxâCT£Cix; îns, ei vorbeau despre deosebirea dintre persoane, care se pare c
npoadmaiv nou biâ xovc. MovaQx^vouq uaMov £Îx£ ptav emipavEiaKfjv era superficial, fiindc Tatl i Fiul sunt aceeai realitate, iar
arjpaaiav, ecp’ 6aov 6 naxf]QKal 6 Tloc eivai rj ibia npaypaxiKOxrjs Kal xâ numele „Tatl" i „Fiul" sunt interschimbabile. Astfel, acelai
ovopaxa naxfjp Kai uioc 6 iâ xouc Movapyiavoix; evaAAâcraovxaL AAAoxe ipostas este numit uneori „Tatl" i alteori, „Fiul", în funcie de
Aeyexai uTiooxaau; 6 riaxfjQ Kai âAAoxe 6 Tioc; âvaAbycoc; pe xâ yeyovoxa etapele apariiei lui Dumnezeu în lume. Monarhienii nu au ezitat s
xfjc; ©eou nqoc, x 6v icoapov, Kai 6ev £6 iaxaCov va
tpav£QGX7£ax; xou
susin c Tatl a fost rstignit pe Cruce (de aici numele de
icrxuQiCcuvxat ol Movapx^'oi oti erri xou oxaupou eaxauQcoOrj rj ncxQe 6
patropashii), fiindc Tatl este numit Fiu în contextul întruprii i al
naxfjp (e£ ou naxponaoxizai), âAAâ 6 duo loc naxfjp Acytxa Tioc; ev crxeat 1 l
apariiei Sale în lume. Prin urmare, pentru ei, Tatl i Fiul nu sunt
nooc; xrjv cvaâpiauaiv ical 7îq6c xac ipaveptoaev; Abxou npoc; xov Koapov.
dou realiti, ci una i aceeai [realitate], precizat de termenul 0 fiin i
Lnoptvooc, Flaxqp xai Tio; di'avxovc 6ev dvai 6vo npaypnxiKoxqxec, âAAâ un ipostas. Din identitatea de energii a Tatlui i Fiului au tras concluzia
fi la, Kai avxqv hvoovoav pe xov opav pla ovala xai pia vndoTaoi. And xqv
c fiina i ipostasul Lor este identic în Dumnezeu.
xavxâxqxa 'ian' evepyeuDv xou Ilar poc; Kai tov Tiov, iqyov râ ovpnepnapa
Biserica a accentuat împotriva monofiziilor existena
6x1 q vnooxaoip Kai rj ovala avxcvv ev za) 0 eqj xauxlCoviai. proprietilor ipostatice care nu sunt interschimbabile. In timp ce în
A

’Evavxlov xcdv Movapxiavcov rj ’EKKArjaîa xovilei xrjv urtapiv


termeni precum energie, stpânire, împrie sau slav, sau toate
xcdv unoaxax lkcI) v 6 iojpdxa)v, xâ onoîa 6 ev evaAAâaoovxai. ’Evcd
i

puterile i energiile, exist o identitate absolut între Tatl i Fiul


Kaxâ xrjv evepyeiav, x 6 icoaxo;, xfjv (3aaiAeiav, xfjv 564av Kai icaxâ
7iâaag zac, duvâpeiq Kai EVEpyeîac imâpxet ânoAuxog xauxoxrjc
care dein totul în comun. paternitatea i înfierea sunt
necomunicabile. Aadar, toate sunt comune cu excepia însuirilor
pexa£u riaxQoc îcai Tiou Kai exouv xauxa Koivâ, xo âKOtvcdvi^xov
eivai r| nazpoxqQ Kai r] vioxqc;. Tâ nvxa eivat Aoinov Koiv, £ktoq
ipostatice, adic paternitatea i înfierea care sunt incomunicabile.

xcdv vnoaxaxLKcov idicopxcov, qxoi xijQ naxpoxqxoc, Kai vioxqxoQ,


Ortodocii susineau împotriva monofiziilor c Tatl exist cu
xâ ânoia eivai txKOivcdvqxa. 'ExoviCov oi Op066o£.oi evavx lov xcuv adevrat i este diferit de Fiul, Cel care exist cu adevrat ca Fiu i
A

MovaQx t0(V(dv oxl TToaypaxuadc unâQxei o riaxi^Q, oaxu; 5iaKQtvExai Care este diferit de Tatl. Intr-adevr, Tatl nu poate fi niciodat
A

âno xov Tiov Kai 6 x iQaypaxuccd<; unayxtL Tioc, oaxic cnaiccAvexai


1
Fiul, iar Fiul nu poate niciodat fi Tatl. In consecin, proprietile
ano xov IlaxEQa Kai oudânoxe duvaxaL 6 llaxr|Q vâ yivr) Tioc Kai ipostatice ale Acestor dou persoane ale Sfintei Treimi trebuie
6 Tioc riaxrjQ. 'Enopevcuc xâ unoaxaxiKâ yvcoQiauaxa xcdv 5uo înelese în aceti termeni: Tatl este Tatl
aux)v nooacdncuv xf]c Ayiac Toiâdoc eivai oxl 6 Tlax^o eivai flaxi^Q
16 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 17

Kai 6 Tloc elvai TLoc Kai oxi 6 rgonoc xqc; vrrdQ^ecoi; tou TioO ek i Fiul este Fiul, iar faptul c modul de existen al Fiului din Tatl este

tou naxQOC KaGoQiCexai toc; yevvqau;, 6qAa6q 6 FlaxfjQ yevvâ xov specificat ca natere, înseamn c Tatl nate pe Fiul iar Fiul este

Yiov Kai 6 Yio


yevvâxai ek tou naxgoc. To yevvâadat eivai xo nscut de Tatl .A fi nscut este caracteristica ipostatic a Fiului în relaie cu

imocrxaxiKov i&îcopa tou Yiou ev axeaei ngoc, xov riaxega Kai xo Tatl, în timp ce a da natere este caracteristica ipostatic a Tatlui în relaie
yevvâv eivai u7ToaxaxiK6v ibicupa xou naxgoc ev axecxei ugoc xov cu Fiul. în timpul disputei cu arienii i eunomienii, au fost reliefate
Yiov. Kaxâ xfv 6 ia pa xq v evavxiov xcov Ageiavcuv Kai Evvopiavcov urmtoarele proprieti ipostatice: nenaterea i necauzarea Tatlui, adic
exoviaGqaav xd uuoaxaxiKa ibtcopaxa, qxoi q âyewrjota Kai xo Tatl nu provine din nimeni ic Fiul este cauzat de Tatl. Tatl este cauza

âvahiov eic xdv naxega, oxi 6rjA. 6 naxqg eivai e£, oubevoc Kai oxt existenei Fiului, sau, în alt chip spus. Fiul îi are existena din Tatl.
6 Yioc eivai amaxbc ek tou naxgoc. O
naxqg eivai rj aixia xqc O alt distincie în Dumnezeu este distincia între fiin i energie,
imâg^ecuc xou Yiou, 6 6e Yioc bnagipv exei ek xou naxgoc. despre care am vorbit mai sus. Accentul pus pe învtura c dup cum se
AAAq fttdKQLau; ev xcp ©eâ) eivai q biriKgiaxc oua iac; Kai evegyeiac pretinde fiina relaionat de lume ar însemna o relaie necesar, precum în
7iegi xqc ortotac. âvccpEgOqpev dvajxegco. O xov tapoc xqc 5i5acrKaAid<; doctrina monarhienilor, a constituit punctul de plecare i temelia doctrinei
oxixuxov Kax’ ouaiav axtaic fie xov Koapov 0d ecrqpaive îcax’ dvdyKTjv lui Pavel de Samosata.
axe a iv, Kai q 6i6aaKaAia xcov Movagxiavcbv, dnexEAeaav xtjv
cuc;

dgxqv Kai xqv pdaiv xqc 6i6aaKaAîac xou nauAou xou LapoaaxAoc. Pavel de Samosata i Lucian: înaintemergtorii lui Arie. Din scrierile

— Aotkianoi. riPOAPOMOi tot Afeiov. Eic xd


3 existente ale Prinilor i cele ale adepilor si [ai lui Pavel], se vede
IlArAOE o Eamoeatete limpede c, mai întâi, Pavel de Samosata respinge întruparea real a
3 &iaacoCofi£va egya xcuv riaxegcuv îcai xcov dnabtbv xou âiarpaivexai oxi Cuvântului. El nu este de acord c Dumnezeu poate avea o relaie cu
6 FlauAoc; ânogginxei ngârtov xqv ngaypaxiKqv evadgKaxnv xou Aoyou. lumea i cu o fptur. Astfel, nu poate exista nici o „unire dup ipostas"
Aev nagaSexexat oxi buvaxai 6 ©eoc vd exq ax^o iv (ie xov icdapav Kai xo sau „dup fire" în Hristos, aa precum va înva mai târziu Sfântul Chirii
Kxiupa Kai 6id xov Aoyov auxov ev Xgicxcp 5ev uTtagxci cpuuiKq evcoctic
al Alexandriei. „Unirea firilor" sau „unirea ipostasurilor" este o „unire
q UTrooraTiKq evoxjic dx; 0d eAeycopev ei? xqv yAcoouav KugiAAou dup necesitate" pentru Pavel de Samosata i, din acest motiv, el respinge
xou AAe4av5geiac. Aioxi «cpuuiKq e'vcomc» icai «uTxoaxaxiKq evcoctic»
posibilitatea unei întrupri reale.
aqfiaivEi «Kax’ dvayKqv evcoctic» ftid xdv riaOAov xov Lauoaaxea, Kai
c
General vorbind, putem spune Pavel de Samosata a fost
&i’ auxo dKQLpruq d7xoggi7ixei xqv 7Tgaypaxucqv evcTctgKcoorv.
condamnat din dou motive: a ) fiindc nu a acceptat cele trei ipostasuri ale lui
fevuccoc buvâpeGa vd eîraofiev oxi 6 nauAoc 6 EapoCTaxeuc
Dumnezeu, adic dogma Sfintei Treimi i b) fiindc nu a acceptat nici mcar
Kaxe6iKda0q 6ia 6uo Aoyoug. a) zbori 6ev napedexero to rpievno-
întruparea. Aadar, anatemizarea sa are legtur cu i hristologia.
tnadologia
orarov tou 0 eov r]xoi xd bdypa ne pi Ay'ia Tptdot; Kai (3) 6um 6ev
napsdixsTO ov re tt)v evoâpKcoaiv. Ti KaxabiKq Aocrtbv âvacpegexai
Se pare c Lucian a fost mult influenat de învtura lui Pavel de
Samosata, ba chiar a i fost elev al colii acestuia. A scpat îns de
Kai eic xqv TptadoAoyiav Kai eic xqv XpioTOÂoyiax>.
anatemizarea aruncat asupra lui Pavel acceptând învtura despre cele
'O Aoukictvoc qxo, coc cpaîvexai, ti oAu enqgeaafiEvoc duo xqv
trei ipostasuri în Dumnezeu,
di&aoxaAiav xou ITauAou xou Eauoaaxcoc Kai jidAAov qxo paGqxqc xqc
ExoAqc auxou. AAA’ EKtpEtyei xrjc Kaxa6iKqc xou ITauAou fie 6ucqv xou
uneKcpuyqv, qxoi ue xqv 7raga&oxqv xcdv xgicdv U7icxxtdaeco\' ev xcp ©eqj
18 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 19

A
V7zd pogcpqv aipcxiKqv Kat xqc ngaypaxiKq<; ivociQKcboeaK, aAAa i întruparea, dar într-o form eretic, aa cum este cazul i cu
naAiv utto popcpqv algcxucqv o7îox; Kripvq îaxî 6 paGqxqg xou Apeioc;. Touxo discipolul su Arie. Aceasta se datoreaz faptului c Lucian i
ocpeiAexai eu; xo yeyovtx; oxi 6 Aoukuxvoc ical oi Aqeiovol onaboi. auxou adepii lui Arie susineau opiniile filozofice ale lui Pavel de
btexqQqcrav xâc (ptAoaocpucâg nQouTxoGeaeu; xou FlauAou xou Eapoaaxecoc;.
Samosata.

Apeianiemol.noAAoi warrepoL GeoAovo bia evav > /t Arianismul. Muli teologi moderni au vorbit despre un semi-
4
“tpiageiaviapbv xrv 7XQCuxcuv TKKAqaiacrxiKiuv riaxegcuv mi Jtarianism al primilor Prini i scriitori bisericeti. îns, aceasta
ot/yyoarpeaw. Touxo âfiax; cpatvexai oxi cxpefAexai eu; x6 yeyovds oxi pare a se datora faptului c ei [teologii moderni] nu au îneles
ouxoi bkv evvoqaav xqv 5i6acnaxAtav Kai xov xqottov oxtifrecix; auxcov. învtura i modul de gândire [al Prinilor]. Conform unor
Kaxâ d)oiCTfa£vous âgxaiouc 0toA6yous exopcv xov npcxpoptxov rai xov anumii teologi din Biserica primar, se poate vorbi despre
evbidcTov Aoyov. H 6iâKpiai<; auxq ngocpOQiKOU Kai evbiaGexou Aoyou Cuvântul [Logos] „vorbit" i cel „înnscut". Aceast distincie între
bqAdrvei oacpcbc oxi eu; xqv âvxiAqiJ;iv xcov TraAaioxeQtov 0 eoAdycuv
aceste dou sensuri ale Logosului, arat clar c în concepia
UTiâQxei &tdicjiais cpucriKqc Kaiaibiou urtâgLtcoc xou ©tou Kai xou Aoyou
teologilor din vechime exist o deosebire între existena natural i
Auxou Kai xfjs nQoc xov Koapov axkoccoc Kai evegyeîac auxtâv. IIqo xq<; *

cea venic a lui Dumnezeu i relaia acestora cu lumea i lucrarea


Kxioecoc xou Koapou eic xoO pqbevcx; 6 ©eo exei xov evbiâBexov Aoyov
în ea. înainte de crearea lumii din nimic, Dumnezeu avea în Sine
akuviax; ev 'Eauxrjj. Aiâ xqc bqpiougyiKqg evegyeiac Auxou 6 ©coc; biâ Logosul Su înnscut. Prin lucrarea [energia] Sa creatoare.
xou Aoyou naqâyei ck xou pq&evcx; xd ovxa Kai ttqo<; xov mcondv auxov 6
Dumnezeu produce prin Logos fiine create din nimic, i din acest
ev&uxGexoc Aoyoc; ytvexaL npocpo^uccx;. Kax’ âgxn v Aomov 6 Aoycx; dvai
motiv Logosul înnscut devine rostit. Dintru început. Logosul este
buvdpei nQocpoQiKoc; Kai eneixa yivexai xq evegyeu? ntxxpogiKoi;. ’EKeivo
rostit în poten i apoi devine rostit în act. îns, ceea ce este în mod
6 (jco; rtou ex £l oqpaaiav eivai oxi 6 evbiâGexcx; Aoycx; Kai 6 rrQocpoQ occx;
c, pentru scriitorii [bisericeti] vechi.
special important, este faptul
Aoyog eic xoug dox«iouc; ovyyQaipeu; bev eLvai. 6uo unouxâcreu; âAAâ
Logosul înnscut i Logosul rostit nu sunt dou ipostasuri, ci una i
ev 6\'. O 7iQO(poQiK6^ Kai 6 j-v&tdGexcx; Aoycx; 6ev biacpegouv tcaGâAou
aceeai fiin. Logosul rostit i cel înnscut nu se deosebesc unul de
6 evag and xov dAAov. Elvai o ibioc Aoyog nou ano ev6id0excx; yivexai
cellalt. Acelai Logos devine rostit, fiind mai întâi înnscut.
KQcxpoQiKog. AvxiGexax; 6 Apeicx; 6exexai ptav 7tQG.>xocpavq negi 6uo
Adycuv 6i6aoKaAiav Kai Dimpotriv, Arie accept o învtur nemaiauzit despre doi Logoi
<Ix; cpaivexai dicoAou0cuv xov AouKiavov xqv
7tQOCTaQ(a6Ce i eic; xâg dvxiAi^ei xou FlauAou xou Lapoaaxeca;. Kaxâ i, aa cum se pare, urmându-i lui Lucian, el o adapteaz concepiei

xdv Ageiov 6 eig Aâyoc; elvai 6 aKxiaxoc Aoycx; xou FlauAou xoO lajao- lui Pavel din Samosata. Conform lui Arie, Logosul cel unul este

Logosul necreat al lui Pavel de Samosata, adic energia enipostatic


oaxeax;, 6qA. q evunooxaxcx; evegyeia xou ©eou. Otav 6e qGeAqoe 6 ©ecx;
vd 6q(xiougyqoq xov Koafiov, xoxe KxiCei xov TtgcxpooiKOv urcoaxaxiKov a lui Dumnezeu. Atunci când a dorit s creeze lumea. El a creat
Aoyov 6id xou onoiov 6q|Jiougyei xov nagdvxa Koojaov. Auxoc 6 Aâ'^cx;, Logosul enipostatic rostit, prin care a creat lumea prezent. Acest
6 yewqGeic; rrgo xcuv aidn'cuv, dAAd eK xou fxqâevoc;, Aa|x(3dva xrjv Logos, Care a fost nscut mai înainte de veci dar din nimic, îi
urtag^iv xou (3ouArjaei xou FlaxQcx;, Kai Kaxa xrjv evadgKcaaiv evouxai primete existena prin voina Tatlui i, la întrupare. El este unit
unoaxaxiKcâ; pe xqv dv0Qcunivqv cpuaiv, qxoi povqv xqv adgKav, depou ipostatic cu firea uman, adic doar cu carnea, fiindc, în concepia
Kaxa xov Ageiov q dvGocomvq cpuai; bkv el^e dvGpcuTiivov Aoyov, dAAd lui Arie, firea uman nu avea un logos omenesc, iar
"

20 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 21

locul logosului uman a fost luat de Logosul creat. în consecin, energia


tt]v Gectiv tou âv0QO)7tivou Aoyou eAaj3ev 6 ktlcttoc; Aoyoq. 'Ercouevcoc;
Kari eveyveiav u xe a i; ad extra a lui Dumnezeu este meninut aa cum era fiindc Dumnezeu
Kax’ aînrov tov tqotiov biaoiuCcxai ev Ta; 0eiu f]

este înrudit în fiin cu Logosul enipostatic. Aadar, observm aici o


to6c xa
7 e£a>, bicm axexîCexat 6 Stog txqoc, tov evumxnnTOv Aoyov
Aomov evxauQa piav noAv onovbaiav «al adaptare a lucianitilor, adaptare care este i important i fidel ideilor
Kax’ ouaiav. BAenouev
Taaxqv Tiyoaaypoyqv tcov AouKiaviaxcuv eic Tac TCyourioOeaeic xf]<; doctrinei lui Pavel de Samosata. Astfel, „monarhianismul dinamic este

6i6acncaAia<; tou IlauAou tou Lafioaaxeax;. Aia tou tqotiou auxou pstrat fiindc Dumnezeu rmâne acelai, dup cum credea el [Pavel de

binacutexai 6 bwapiKOQ MovapxtavLopdg 6ioti 6 0e6c Tiayapevei 6 îbiog Samosata], Cu excepia faptului c El creeaz un Logos, care este

wg e?r ierte ueTo un’ auxou. Movov nou brjuiouyyel evav Aoyov 6 ortolcx; enipostatic [o existen personal] i un Duh Sfânt care este la rândul su
eivai evunoaraxoc ical eva Âyiov LIveupa, to onoîov dvai ical auro enipostatic i, astfel, avem trei ipostasuri [existene personale] în
âvtmooTaTov tcal exai exopev xycic unocraxae u; ev x<p ©ecâ cm nAeov Dumnezeu i, în afar de asta, avem o unire în fiin a celor dou firi în
6e £x°P ev 10X1 Tnv evcoctiv Kat’ ouaiav tcov 5uo ev Xy caxco cpuaecov, 6r)A. Hristos, adic Logosul i firea omeneasc. Discipolul rmas credincios
a
tou Aoyou Kal Trjc âv0cxonîvr)s cpuaeux;. 'O ia0r)Tf|<; pevei maroc; eu; tov învtorului su, dar opereaz o re-adaptare pentru a rmâne credincios
5i6acTKaAov, aAAa Kdpvn pi tav âvanyooaypioyi'iv 5iA vâ eivai maroc Kai învturii Bisericii i astfel, se ajunge la o combinaie între Pavel din
eiq xqv bibaaicaAiav xrje ’EKKAqaiac; xal outcu y (.vexai eva; auv&uaapo; Samosata, Arie i învtura Bisericii.
IlauAou Eapoaaxecoc; Kai Ayeîou pe xrv 6i5aoxaA(av tf|c; ’EKKArjaiac De mare importan pentru noi este acceptarea de ctre Arie a
’EkcIvo nou l&iatxeya pac; ^vbiacpeyti elvai ori 6 Apt ioc deosebirii dintre fiin i energie în Dumnezeu. Din acest motiv el susine
naya&excxai xfjv biaKyiaiv pexalu ouaîac; Kai rveyyeîac; ev xco 0e« împotriva ortodocilor c Dumnezeu nu natere Logosului dup d
Kai &iri tov Aoyov auxov iaxuQiCetai evavxiov xcuv OyOoboEcov oti 6 fiin, ci dup [prin] energie sau voin, în timp ce eunomienii au abandonat
yewa Kar ouaiav tov Aoyov, âAAa

aceast învtur de la început.


SouAnc
Doctrina ortodox antiarian. Ortodocii afirmau împotriva arienilor
0p©oaosoe Antiapeianh Aiaaxkaaia. ’Evavxiov tcov Ayeiavcvv
lavcov 5c fiina lui Dumnezeu transcende toate conceptele gândirii omeneti.
5 oi Oy066o£oi iaxoyiLovxo om f| ouata tou ©eou uneo(3aivei oAa Astfel, fiina i necesitatea nu au nici o relaie în Dumnezeu fiindc fiina lui

xa xaxqy oy f) paxa Tqc: âvOyojnivq»; axe^eca;. To k«t’ ouaiav Aomdv Dumnezeu nu cade sub incidena conceptelor de libertate i necesitate. Când
ovbepiav ayeaiv eyei pe tokot avyKqv ev ta) Qeoj, dion r) ovoia tov Qeov

spunem c Dumnezeu nate Logosul din fiina Sa i cauzeaz purcederea


<5ev vnoTiLTneL eig Ta KaTqyopTjpara trjc iAevOcpiag Kai tt\q vyKtg. Duhului din fiina Sa, noi nu introducem vreo necesitate fiindc „din
"Oxav Aeycopev om 6 ©ecx; yew
tov Aoyov Kax’ ouaiav Kai eKnoyeuei fiina Sa" nu înseamn „din necesitate". Nici un concept nu poate fi
to Âyiov riveOpia xar’ ouaiav, totc to Kax’ ouaiav biv aqpaîvei to xax’ raportat la fiina lui Dumnezeu, fiindc Dumnezeu transcende în fiina Sa
dvâyKqv. Tâ KaTqyoyq |aaxa 6ev âno6i6ovTai dc xqv ouaiav tou ©eou, toate conceptele gândirii omeneti. De asemenea, dintr-un punct de
6 ion 6 0e6c KaT rrjv ouaiav vnegfiaivEi oAa xâ Kaxqyoyqpiaxa xr/g vedere filozofic, raionamentele ortodocilor împotriva arienilor sunt
âvOyconivqc OTceijieax;. Kai ano (piAoaotpiKqc ânoi^eax; xd emxeiyqiuaTa corecte, dar eunomienii, în încercarea lor de a le respinge învturile
tcov Dy0o6o^tov oy 0 â, oi 6e Euvojaiavoi

evyveiav
eretice, au identificat fiina cu energia. Ortodocii afirmau c „a nate ine
: va dvTipiexamiaouv xauxa exaumCov xqv ouaiav xai tt)v
de fiina lui Dumnezeu", iar
Dy 0660^,01 iaxoyiCovxo oti to yewâv sîvai tt\q ovotac tov Qeov icai
;;

22 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 23

t o KTtCeiv ilvai x t\q evepyeiag Avtov. OL Euvopuxvoi, LaxuQicrQevxei; oxi „a crea ine de energia lui Dumnezeu". Eunomienii, susinând c fiina i
ouat Kal evEQyeia xauxiCovxai, eEfjyov xo cruj.meQaCTj.ia oxi xo yewv energia sunt identice, trgeau concluzia c i a
„a nate
Kai to ktlCeiv eîvai ravrov Kal elvaL xfjc ouoîa xou naxQOc On6xe, oxav crea sunt identice" i in de fiina Tatlui. Caz în care, dac spunem c
A A
Âeycouev oxi 6 FlaxrjQ yewâ xov YLov, ewooupev oxi 6 IlaxfjQ kxLCel xov Tatl 11 nate pe Fiul, spunem c Tatl II creeaz pe Fiul. De asemenea,
YLov. Ictxvql^ovxo emcrrjc; oxi oL oooi yewqoia Kai naTpoTqc xauxLCovxai ei mai afirmau c termenii „nenatere" i „paternitate" sunt identici cu
pe xrjv ouaîav xou @eou. ÂQa xo yewrjpa 7iq£ti£l v elvac exeQooucnov, fiina lui Dumnezeu. Prin urmare, vlstarul trebuie s fie din alt fiin,
ecp’ ocrov f) oucrîa xou ©eou ooî^exai pe x ovopaxa xfjc Tiarporproc de vreme ce fiina lui Dumnezeu este îneleas în termeni de „nenatere"
xaL âyewqaiaQ. ’Evavxîov xcov Euvopiavcov ol Ka7t7ra66Ke<; naxepeg i „paternitate". Prinii Capadocieni au opus eunomienilor nu doar
oxi povov vxexa£av xrjv bircpicav pexa^u o voiai; evepyeia; ev x»
kct'l
deosebirea dintre fiin i energie în Dumnezeu, exact precum fcuser
©ecp, ax; âKQij3âx; Kai evavxlov xou Apelou, AA’ enepeivav Kai ei<; xrjv
cu Arie, ci, de asemenea, au insistat asupra distinciei dintre ipostas i
biKQioiv jaexaEb xfjc vnoaraaea); Kai xf)<; ovo'ux; xou ©eou. 'O0ev xo
fiin în Dumnezeu. Aadar, a nate i a cauza purcederea nu ine de
yewv Kai xo cKKOQeueiv biv eîvai ek xfj oucriac; xou ©eou, 6rjA. biv fiina lui Dumnezeu, adic nu fiina lui Dumnezeu este cea care nate i
yew Kai bev eKnoQeuei ovala AAâ unocnacru; xou ITaxQOi;. OL
rj rj
cauzeaz purcederea, ci ipostasul Tatlui. Eunomienii, identificând
Evvopiavoi ravriCovre ; rrjv narpdrqra Kai rrjv yewqoiav pe Tip’ ovoiav,
calitatea de tat i nenaterea cu fiina, au încercat, folosindu-se de
npoanaOovocn’ bux rrj; ravrioeco; evepyeia; xai vnoozoeco;, narporpro;
identificarea energiei cu ipostasul, a calitii de tat cu ipostasul i a nenaterii
xai vnooroeai; Kai yewrjoia; Kai ova iac; v nobciovv on 6 Yid; civai
cu fiina, s demonstreze c Fiul este creatura pus în act de ctre Tatl, fiindc
to evepyqdev Kriapa rov Tlarpo;, bibxi i<p' ooov bev vnpxci bixpioi
de vreme ce nu exist nici o deosebire între energie [act] i fiin, atunci nu
pirai/ evepyeia ; Kai ovo'ux; rore biv vnpxei buxxpioi.; pirai) rov
exist vreo deosebire nici între natere i actul de a crea. Distincia patristic
yewv Kai rov ktiCiiv. H pexaEu xcuv oqojv ouala Kal UTrocrtacrn; biKQiou;
între fiin i ipostas nu constituie o cercetare în adâncurile tainei Sfintei
xcuv riaxeQcuv bev rroxeAeî ep|30uvalv xcuv ele x6 puoxtQiov xfjc; Aytac;
Treimi ci, pur i simplu, o clarificare a învturii Bisericii.
Tpibog AA’ nAcLx; bieuKQiviaiv xqc bibacncaAiac xrjs EKicArjcriae.

O Aa cum se tie, exist dou Crezuri, cel de la Niceea (325) i cel


yvcuCTXov, unQxouv buo EuppoAa, xo xfjc; Nucaiac Kal xo
xfjc Kou vexa v x ivo u tioA txo; Ele xo Eup(3oAov
. xfjc Nucaiac pAerîojaev
de la Constantinopol (381). în Crezul de la Niceea, observm c Logosul
vnoarceco; xou FlaxQoc.
este din fiina i ipostasul Tatlui. Aici, cuvântul „fiin" are sensul de
oxi 6 Aoyoc eivai ek ti); ovala; Kai ’Ebcu rj

„ipostas". Astfel, atunci când spune „deofiin cu Tatl" înseamn, de


Ae£ic ou a ia eyei xrjv evvoiav xrje UTCOCTxcrecoc- 'Oxav Aom6v Aeyrj

ek xfjc oucriac xou IlaxQOc ewoeî ck xf|cvnooxaeux; xou Ilaxooe. To fapt, „din ipostasul Tatlui". Observm acelai lucru în scrierile marelui

vcuxeQcu 7iaQaxr]Qoujaev Kai de x cruyyQjajaaxa xou M. A0avacrLou, Atanasie unde termenii „fiin" i „ipostas" sunt folosii

cic x onola evaAACTCTOvxai o't oqoi auxoi. TI £|Juovr] xcu\' Ka7rmaboKcuv interschimbabil. Insistena Capadocienilor pe acceptarea terminologiei

TlaxeQcov ele xrjv naQaboxrjv xfje OQoAoyiac «xpeic unoaTcreie» KaL eie
„trei ipostasuri" i distincia dintre fiin i ipostas, care apare la

xfjv biKQLCTiv ouatae Kal vnoaraoiox;, coc; epcjraivexai eie xrjv Euvobov Sinodul din Constantinopol (381), se datoreaz faptului c ei i-au dat
xfjc Kan'crxavxivouTToAecoc (381), ocpeiAexai eu; xo yeyovoc 6xi e(3Aenov seama c doar astfel puteau evita pavlicianismul, sabelianismul i
6xi juovov pe auxov xov xqottov 0 fjbuvavxo v nocpeux0ouv 6 arianismul. De asemenea, tradiia latin s-a folosit de distincia dintre
I lauALKiavLCTjaoe, 6 Eaj3eAAiaviCTju6c Kal o Apeiaviojadc KaL eic xrjv fiin i energie.

AaxiviKfjv napabocriv UTîfjQxe f] biKQiCTie pexa^u oueria Kal eveQyelag


24 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 25

âAA’ oxi i£xa£u ovo'uxc, Kai unoaxâaeaK;. 'O Auyoucrxivoi; âaipaAcIx;, âv dar nu i de cea între fiin i ipostas. Augustin cunotea cu siguran
xai yvtopiO] xrv biaicpiaiv auxf|v utto xcov naxEQcov xrjc; B' Oîk. Euvo6ou aceast distincie stabilit de Prini la Sinodul al 11-lea Ecumenic, dar
ax; kcxto XUQCO 0 c laa v, opcuc 6ev 6uvaxai vâ xf)v evvof|ai] Kai coc ek nu a putut s o îneleag i, drept urmare, în ceea ce privete dogma
xouxou âKoAou0£t i&îav vyappf]v sic to TQia&oAoyiKov Adyia, L6îcoc trinitar, el îi urmeaz gândul propriu, mai ales c el identific fiina cu
depou xauxiCei ouaiav Kai evEpyeiav ev tco ©ecp. energia în Dumnezeu.
E oacov TtQoavE(p£Q0r]CTav KaxaAf|y£i KavEu; eîc xo aufiTrepaafia oxl Din ceea ce s-a zis mai sus, se poate concluziona c Biserica a
ivavxiov TCOV atQECTECOV XOU FvCOCTX IK lOjJOU, XOU MovaQXiavia ao^/ (
TOU formulat urmtoarea concluzie împotriva ereziilor gnosticismului,
EapeAAiaviapou, xou Apeiaviapou Kai xou Euvopiaviapou f] ’EKKArjata monarhianismului, sabelianismului, arianismului i a
ftieximcocTE tt]v £f,rjc 6i6acncaAiav, f| ânoia 7XEQiexexai eîc xr]v Âyiav eunomianismului, concluzie care este cuprins în Sfintele Scripturi i a
TQacprjv Kai âvEi<a0ev e7ticjteu0t] im' auxfjc Kai ânoxEAEt xf]v 6Ar]\'
fost întotdeauna crezut de ea, ca fiind o extensie a deciziilor Sinoadelor
npoimtiGcaiv tcov ânocpâaecov xcov OiKoupcviKcbv Euv66cov. Tâ nâvxa ecumenice. Toate sunt comune Tatlui i Fiului: fiina, energia,
dvai KOLvâ xov riaxEQa Kai xov YLov: oua ia, Evegycia, >aa lAe ia,
cic împria, stpânirea, puterea, etc., cu excepia însuirilor ipostatice,
KlHJiOTiK, Suvajuic k.t.A., rcAfv tcov u7ToaxaxiKcov i&icoiâTcuv, xa ornala
care sunt necomunicabile. Fiul are energiile Tatlui, nu doar prin har
dvai âKoivcuvrjxa. 'O Ti6c exei xac cvcQyctac xou naxpoc; ouxi Kaxâ sau bunvoin, ci prin fire i în mod fiinial. Dac s-ar fi putut dovedi
Xriyiv f| EucKjKiav, âAAâ Kaxâ cpuacv Kai Kax’ ouaiav. ’Eâv ârrcxVixOr]
c exist o energie a Tatlui pe care Fiul s nu o aib, atunci, calitatea de
urtdpxc- pla EVEQytia xou ElaxQOC, xrjv onoiav 6ev exei 6 Tibc, xoxe
firi
creatur a Fiului ar fi fost conturat. Dac situaia este contrar, atunci
dnoSeiKVUExai x6 Kxiaxdv xou A6you. ’Eâv opicoc cx7To6ELX0fi xo dvxi0ETO,
Fiul are totul prin fire i nu prin har. însuirea ipostatic a Tatlui este
touxo pa iv el oxi 6 T'ioc exei xd rtavxa oux'l Kaxd xâpiv dAAd Kaxâ
ar]
i
„paternitatea", cea a Fiului, „naterea", adic Tatl nu provine din
«pucjLv. T6 umxjtaxiKov idicupa xou IlaxQoc dvaif) noapoipc;, xou 6c Ylou
nimeni, iar Fiul este din Tatl, adic îi are cauza existenei Sale în Tatl,
x6 yrm/xov. 'O xponoc xf|C unâo^ecoQ xou naxpoc clvai x6 âyewqTcn 6r] A.
1
,
prin natere. Cum sunt aceste moduri de fiinare, omul nu poate ti. Cu
xd ou&evoc;, taxi xou Tiou, xo ck xou rtaxyoc, 6r]A. cx£l xrjv aixiav xtjc
alte cuvinte, noi nu tim ce sunt nenaterea, naterea, purcederea, etc. Noi
undp^Ecoc xou ano xov riaxcoa 6iâ xf]c yewiaeax;. TiâKQifklx; civat auxoi
âyvcuoxov 6id x6v avOpamov. Ti eivai 6t]A
tim doar c Fiul este nscut din Tatl i c Tatl nate pe Fiul, fr a fi
undQ^eax;
capabili de a descrie coninutul modului de existen. Fiul are aceeai
yewqaLa, yewqrov, iicnopcuTdv, k.tA. 6ev yvcoQiCopev. To pâvov nou
fire i fiin cu Tatl i Se deosebete de El doar în modul de existen i
yvarQiCopcv Eivai oxi 6 Yioc yewâxai ek xou naxpoc;, 6 6e riaxfjQ ycwâ
în privina însuirilor ipostatice. îns, noi nu tim cum este fiina Tatlui
x6v Ylov x^)Q ic va 6uvdpc0a vâ TiEQiyQâijxupEV xrjv ouaiav xou xQonou
în comparaie cu ipostasul Fiului. tim doar c modurile lor de existen
xf|C unâpFecoc. O Yioc extl xf]v i6iav epuaiv Kai ouaiav pc xov naxepa,
sunt necomunicabile ic restul se afl în comun.
ftiacp^QOUv 6e povov Kaxâ xov xoottov xf]C uno^Ecoc Kai xâ unoaxaxiKâ
[6ic6paxa. Ti civaL opax; ouaia xou riaxQoc evavxi xf|c unoaxâaccoc xou
învtura despre Duhul Sfânt. O mare problem teologic
Ylou 6cv yvcoQÎCopEV. rvcopiCopev povov oxi Eivai xcx'moi uTray^ecoc Kai
dvai piCiKri>c dKOivciJvnxoi icai oxi nâvxa xâ âAAa eivai icoivâ.
6 care i-a preocupat pe Prinii Bisericii

Aiaaekaaia I Ii im toy Anor riNEYMATOE. "Eva peyâAo 0coAoyiKo


7i()u(Ui|pa, r « * u7îoiuv ânt]ox6At]ac xoue ITaxEQac xrje ’EKKArjaiac
x v .

26 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 27

Kaxâ x f] v bidpxeiav xfj; xaxâ xoov Apeiavcuv, Euvouuxvcuv xai în timpul disputei cu arienii, i pnevmatomahii, i continu
eunomienii
FI ve u paxo
uâ fJ bLapâxpc xai drtaaxoAei xai of|pepov xov Xqlct- s preocupe i astzi lumea cretin este dogma despre cea de-a treia
Tiavixbv xoapov e vot xo avacpepopevav ei; xd xqlxov ngoGconov xrj;
i l persoan a Sfintei Treimi, Duhul Sfânt, mai precis, locul Su în Sfânta

Ayîa; Toiabo;, ei; xo Ay iov riveupa, 6r|A. nota rj Gem; xou ev xrj Ayla Treime, însuirea Sa ipostatic, etc. Dumnezeirea Duhului Sfânt nu a fost
/V _

TqiA&i, noiov xo unoaxaxLKOv L&icopâ xou, k.x.A. Tr|v Geoxrjxa xou Ayîou niciodat contestat de Biseric. Ins, referitor la modul Su de fiinare i
rivcupaxo; ou&ertoxe f]|acpecr{3fjxr|CTEV rj ’ExxAi'jaia. EyexiKâ opco; pe xov la însuirea Sa ipostatic, aceeai credin a fost întotdeauna exprimat
TQânov unap^eco; Kal xo unooxaxucov xou LSicoua e^ecppacrcv ndvxa dar în termeni diferii pân la ultima reglementare a lor de la Sinodul al
plv xfv i&lav rucrav pe &ia(poQexixou; opa>; oqou; u e xp l xrj; xeAixrj; II-lea Ecumenic. Când Sfântul Vasile cel Mare vorbete despre modul de
ftux^OQtpcuaecus xcov uno xrj; B' OLx. Euvobou. 'O M. BaatAeLo; oxav existen al Duhului Sfânt, el scoate în eviden faptul c Duhul îi are
AaxoArjxai pe xov xqotiov Tij; vnag^ncoc, xou Ay. ITveupaxo; xovtCet oxt fiinarea de la Tatl. Referitor la însuirea Sa ipostatic, el spune c Duhul
touto ex£L Tll v vnagE.Lv xou ex xou ITaxQo;. 'Oaov bia xo unoaxaxtKov Sfânt este o „putere sfinitoare" Toi Prinii, i latini, unanimi
greci au fost
l&kupâ xou AeyeL 6x1 xo Ay. Tlveupa elvaL Ayiaonxi AwauiQ. Tlâvxe;
Aytaonxi]7 Awapig. în a susine c însuirea ipostatic a Duhului const în faptul c îi are
ol riaxeQeg, AaxlvoL ical 'EAApvec, cruverpcovouv 6x1 xo unoaxaxtKov
existena din Tatl, întocmai ca i Fiul, dar nu prin natere. Antiohienii,
Ifttcupa xou Ay. ITveupaxo; elvaL 6x1 ex£ i xtj v unaptv xou ex xou ITaxoo;
mai întâi, i apoi Sfântul Grigorie Teologul i Didim din Alexandria au
tb; 6 Tio;, aAA’ OL AvxLOxetavol xo npcuxov, xai pexa
oux'i yevvrxcu;.
adugat expresiei „nu prin natere" formularea „prin purcedere", care a fost
6 TQTyoQLo; 6 ©eoAoyo; xai 6 Atbupo; 6 AAefavbQeu; ngoacdcoav
acceptat de Sinodul al 11-lea Ecumenic. Aceste chestiuni arat c dogma
el; x6 ovx'i yewr] tcoq xo exnopevrcoQ, xo onolov eyevexo ânobexxov
referitoare la însuirea ipostatic a Duhului Sfânt a existat dintotdeauna
uno xrj; B' OLx. Euvo&ou. Tauxa rpavexovouv oxl tmfjpEe nâvxoxe f]
în Biseric, dar purcederea înc definit drept o însuire
nu fusese
&i&acrxaAla neplunoaxaxiKOU L5 tei) paxo; xou Ay. ITveupaxo;, dAAâ 6ev
ipostatic. Sfântul Grigorie Teologul spune c între Tatl i Fiul toate sunt
&teaa<pr)vlCexo dxriprj clx; unoaxaxiKov Lbwopat) exnopevoiQ.'O T 917 yopio;
în comun, cu excepia cauzei, care este o însuire ipostatic doar a Tatlui,
6 ©eoAoyo;, Aeyei, 6x1 pexalu naxpri; xai Tiou xd ndvxa elvai xorva,
onota elvai unoaxaxiKov ibuupa povov xou ITaxQo;.
însuirea ipostatic a Duhului Sfânt Care are totul în comun cu Tatl i
ixxd; xfj; airiag ij

Fiul, este „purcederea" Pentru El, Tatl nu este doar Nsctorul, ci


T6 &<t unoaxaxiKov Ldlcupa xou Ay. IlveupaTo;, xo onolov exei ndvxa xd .

Purceztorul, Care purcede pe Duhul Sfânt, Cel care este o proiecie proiectat
dAAa KOivd pe x6v Ffaxepa xai xov YLov, elvai x6 î'Knopevrov. Ai am dv II

6 llarî]p 6 ev elvai povov Texnnircop dAAa xai Ttpofto Aevq, doric; npoftAAei
doar de Tatl i Care purcede doar din El.
rd Ay. Tiv evpa ro onolov elvai npoftAppa npoftaÂAâpevov pdvov ix rod
Aa cum am spus deja, dogma privind Duhul Sfânt apare, de
riarpoc; xai iKnopevopevcn’ pdvov vn' Avrov.
asemenea, i în provincia roman Antiohia. în scrierile atribuite lui Iustin
’H nepi Aylou Flveupaxog 5i6acxtcaAîa epcpavlCexai xai eu; xqv
Martirul, exist învtura cum c însuirea ipostatic a Duhului Sfânt
Pcopaîicr|v 6iolxr|CTiv xqs Avxioxeta; oncug elnopev. El; xd cruyypappaxa
este cea de a fi cauzat prin purcedere. în plus, doar Tatl îi cauzeaz
xd dno5i5opeva ei; xov louoxlvov xov Mdpxupa, undpxei rj 6i6aaxaAîa
purcederea, nu i Fiul. Astfel, atunci când Sinodul al II-lea Ecumenic vorbete
5xt x6 Ay. riveupa exxicu; unocrxaxixdv L5la)pa xo eKnopevrdv. Movov
despre Duhul Sfânt ca purcezând din Tatl, el vorbete despre însuirea
bk 6 rTaxrjp exnopeuei xouxo xai ouxt 6 Tio;. 'Oxav Aoinov i] B' Olk.
ipostatic a Duhului i nu despre o energie a
Lvvodot; opiAfj nept Ay. Vlvevparoc; ojq eKnopevopevov ix rov fi ar poc;,

dpiAel nepi vnoorariKod ibicoparoc; avrov xai oi>xi nepi evepyeiac, rov
y

28 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 29

riaTooc Tatlui. Duhul Sfânt este trimis de Tatl prin Fiul. Ins, El nu
c
/V

OillOQ £K XOU TlOU, <57160 OTjjaaiVEl purcede din Fiul, ceea ce înseamn El nu îi are existena din
TTJV Fiul. Toate formulrile despre Duhul Sfânt exprimate la Sinodul al

B' One. Euvo&ov ica0O)Qta0T]aav pdaci tcjv Karma&oKcov, Âvxtox^cov II-lea Ecumenic au fost Prinii capadocieni,
întemeiate pe
Kai AAe^avSQivârv naxeQarv. Ei<; xr\v B' Oix. Luvo&ov ol Aaxivoi &ev antiohieni i alexandrini. Acest Sinod nu a dezbtut doar însuirea
ao(a(i£TCixov. Auxrj 6ev cruveCt]Triaev fi6vov rcepi xou unoaxaxLKoO ipostatic a Duhului Sfânt, ci i modul de existen ca purcedere.
lf)ia)|jaxcK; xou Ay. nveuuaxa;, aAAd kai tceqLxou xqotioo tx}<; vnq^tcoc, Biserica a folosit împotriva pnevmatomahilor aceleai
OK argumente pe care le-a folosit împotriva lui Arie, împotriva
EKKArîaia eunomienilor i a celorlali eretici care negau dumnezeirea lui
w r ^ w ^
XCJV Hristos, spunând urmtoarele: dac este dovedit c Tatl i Fiul au
Euvopiavcov Kat Aomarv alQExiKtîxv âpvoupevcov xr|v GcoxrjTa xou
ceva în comun de care Duhul Sfânt este lipsit, aceasta ar însemna
txouv
oxi 6 riaxf]Q Kal 6 YLdc
Ylou, AeyouCTa xâ Eâv âno&eixOp c Duhul Sfânt este creatur. Aceast presupunere a fost acceptat
*câxi koivov nou crxEQeixai xo Ay. Tiv cu pa, abx6 orjpatvei oxi xo Ay. i de
atât de ortodoci cât lupttorii împotriva Duhului. Astfel,
TlveOpa Elvat Kxiapa. Tpv 7xqou 7t 60 £Otv hz auxfjv eâexovxo Kai ol ortodocii susineau împotriva pnevmatomahilor c de vreme ce
rTveupaxopâxoi. 'Eno|a^vcog Aeyouv ol Op06bo£oi
Oq 0 o 6o£ol Kai oi toate sunt comune Tatlui i Fiului i sunt, de asemenea, comune
dvavxiov xcov nveupaxopâxcov, Cep' 6aov dAa xâ Koivâ pexa£u
âuvaxai
i Duhului Sfânt, nimeni nu ar trebui s se îndoiasc în privina
riaxQCx; Kai Tlou ElvaL Kai Koivâ xou Ay. Tlveupaxoc;, ou6el<;
Dumnezeirii Lui. Aceast afirmaie apare totodat i la Ambrozie,
vâ âpcpiâAq 5iâ xf]v 0eoxr|xa auxou. Auxoc 6 iaxuQiopdc; undpxei
6
care spune c orice are Tatl, are i Fiul, i orice au Tatl i Fiul,
Kai eic; xdv ÂpQdcnov, 6 onoioc Aeyet, oaa ex £ 1 6 ElaxpQ £x El
Y16<; icai ocra iyzc 6 narrjQ Kai 6 Ytdg ex El K<5t t6 Ay. ITveupa. Ti£ i
are de asemenea i Duhul Sfânt. Astfel, este limpede c teologia
latin este o copie a celei greceti. îns exist o mare confuzie în
auxou cpaivexai Ka0apâ 6xi f| Aaxivixf] ©eoAoyia Elvai âvxiyQacpfj
teologia latin.
xf|<; 'E AAr| v iKf)<;. Ynâ^xei opcog Kai peyâArj auyxucru; eic auxpv.
bi Termenii „ a purcede" i „a fi trimis" au pentru latini acelai
Oi âpoi exnopevopai Kai neprtopai xove, Aaxivouc; £xouv
iBiav crripaalav Kai pexacpQaCovxai &iâ xf|<; AeEeax; procedere x^QÎS
îneles i sunt tradui prin acelai cuvânt procedere fr a se face

vâ yivExat Kappia biâKQiaic pexa£u xcov 6uo A£ea)V. AvaqpcQouv 6c


deosebire între cele dou cuvinte. Procedere este aplicat atât Fiului
A

t 6 procedere Kai eic; xdv Yiov Kai eu; xo Ay. Tlveupa. Eiq xpv riaxeQiKpv
cât i Duhului Sfânt. In literatura patristic avem urmtoarele
ypappaxeiav exopev xâ<; c£r<; 6uo Ooeig nepi xou Ayiou nvcuuaxoq. dou abordri cu privire la Duhul Sfânt:
a) To Ay. TJvevpa ex £L ^âv xpârtov xai xjv ahiav xi)q vnpecîx; xov a) Duhul Sfânt are modul i cauza existenei de la Tatl, întocmai

povov £K xov fiax poc;, ojq o Yioc,, AA ’


ouyi yevvqxcbc;.
ca i Fiul, dar nu prin natere.
vnpecvc; xov
b) Duhul Sfânt are maniera i cauza existenei nu prin natere, ci
(3) To Ay. Tlvevpa exei xdv xponov Kai xf\v aixiav xf\Q
prin purcedere.
ovxi yzwrjxcoc; âAA' bKnopevxcoc;. Prima abordare exist în ambele tradiii, latin sau greac.
Eic; dAac Tac; naoadfjacis, Aax iv acac Kai 'EAArvucâc;, imccQX £> >1
Cea de-a doua apare pentru prima dat în Antiohia, apoi în
n(x»rrr| Oicnc. H deuxipa epqîaviCexai. xo npcoxov eic; xr]v Avxioxciav,
Alexandria i Capadocia i a fost acceptat
ut:T(\ ) ic ti) v AArlAvtku mv Kai înv Kanna6oKÎax' Kai (vexa iâno6eKxf]
F A v

Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 31

vito xqc; B' OLk. Luvo&ou. Ai'auxov xov Aoyov ol Dq066oE,oi AaxlvoL btv de Sinodul al II-lea Ecumenic. Din acest motiv, latinii ortodoci nu
e5i6acncov xo Filioque. Ol OoâyKO i GeoAoyoi avcKaGev TCQoefkxAov xov au propovduit Filioque. Teologii franci au pretins întotdeauna c
laxuQicrpiov oxi 6 AppQoaios 6L6âcrK£i xo Filioque ctxt|qi£6(J£vol eiq to oxi Ambrozie propovduiete pe Filioque, fiindc el spune c Duhul
ouxoq âvaipepa oxi xo Tlveupa cktxoqcucxcu ek xoO ITaxQOc; Kal xou Ylou purcede de la Tatl i Fiul i c Tatl i Fiul sunt numii izvor. îns
xal 6 Tlaxqc) Kai 6 Tic*; Eivai nqyrj. AAAou opa>s 6 A p \>6c ioc ovopaCti în alt parte. Ambrozie numete pe Duhul Sfânt izvor, indicând i

Kal xo Ay. Ilveupa nqyq, 5qAâ)v xai 5i5aoKa)v 5tâ xou xqottou auxou oxi învând în acest fel nu pe Filioque, ciDumnezeirea Fiului i a
xo Filioque âAAâ xqv 0£oxqxa xou Ylou xal xou Ay. ITvEupaxcx;. ’ETuaqc Duhului De asemenea, la
Sfânt. Ambrozie, termenul purcedere
6 OQOC EKnopevoLC dc xov Ap^poaiov crqpalveL ouxî xqottov vmâQ^ecuc semnific nu modul de existen, ci energia. Motivul pentru care
âAAâ ev£Qy£iav. To oxi o pa>c 6 Ap^ocnoc XQn (TL MOTIOt£l xqv Ambrozie folosete aceast terminologie se datoreaz faptului c
OQoAoylav ocpeiAexai dc xo ycyovoc oxi xâ tceqi Ay. TTveuuaxoc lypai’e el a scris despre Duhul Sfânt înainte de Sinodul al II-lea Ecumenic

tiqo xqc B' OIk. Euvobou Kai ouxco 6ev napaicoAouGouaE âx^ipcdc xqv i astfel, el nu a urmat exact dezvoltarea terminologiei Prinilor
e£eAi£iv xqc £ic xo Ay. TlvcOua OQoAoyiac xâ>v 'EAAqvajv riaxEQarv. O greci referitoare la Duhul Sfânt. Singurul Printe care
povoc riaxqQ 6 onoloc & i&âoice i xo Filioque dvai 6 'I. Auyouaxivoc. Aia propovduiete pe Filioque este Fericitul Augustin. Pentru
xov 1 Auyouaxîvov vtuxqx^ opoioxqc pcxaFu «kxioxou» Kai «âKXtaxou»
.
Fericitul Augustin exist o asemnare între „necreat" i „creat",
qxoi pexau ©eou Kai âvGpumarv, evcu, ax; îcal eic âAAqv nayaypaipov adic Dumnezeu i
între fiinele umane. în afar de aceasta, la
âvccplQOq, q 6 i&acncaA la auxq bev vn&Qxei dc xoix; 'EAAqvac naxcpac,
Augustin întâlnim o confuzie între fiin i energie în Dumnezeu,
eL; xouc 07X0 louc xcmpcxai oAaic t5iaixc(.xuc oxi pcxa£u 0£Ot) nai
în concepia sa, fiecare persoan a Sfintei Treimi este identificat
âv0Qto7xa>v 6cv unâpxEi Kappia ouoioxqc. ’ETUoqc 6 Auyoucnlvoc Kâpvti
cu fiina Dumnezeu, adic sunt la fel. Totui, persoanele nu
lui
cruyxuaiv pexa£u ouaîac koi cveoydac ev xâ) ©en>. Ai’ auxov, ixacrtov
sunt identificate una cu cealalt. Din cele spuse mai sus devine
Tipoaumov xqc Ay. Tpiâ&oc xauxîCexai pe xqv oualav 6qA. dvai xauxov.
Tâ rfooaatna o poc pcxa£u xov &ev xauxiCovxai. 'FA auxov ftiamcrtovei
clar faptul c învtura romano-catolic despre Filioque îi are
temeiul în doctrina lui Augustin. O vom examina mai detaliat în
xavdc oxi n Bâaic xqc 7xeqI ilioque &i&aaKaAlac xcev ProuaioKaGoAiKov
paragraful urmtor.
euQÎcrKExai
naQayQaipov
Dogma franco-latin despre Filioque. în scrierile sale,

H nEFi Filioque Aiaaekaaia ton OFArKOAATlNON. O 1. Auyouaxîvoc


7 Augustin înva formularea eretic Filioque, spunând c Duhul
purcede în mod principal de la Tatl, dar, de asemenea, i de
7 5i5âaK£i £ic xâ ouyypâppaxâ xou xqv «ioExiKqv poxpqv xou
Sfânt
la Fiul. Teologia franco-latin a adoptat aceast poziie
Filioque Aeyov IUveupa £K7tOQ£uexai kuqioc ek xou riaxQOC
oxi xo Ay.
augustinian. Spre deosebire de teologia franco-latin, teologia
âAAâ Kai ek xou Ylou. Tqv Auyoucmveiov auxqv 0eaiv uioGexqacv oi
Patristic este teologia Sinoadelor Ecumenice, fiindc Prinii sunt
Opay KoAax iv ucq ©eoAoyia. 'Ev âvxiGcaei tiqoc xqv Opay ko ax iv iKq
cei care au participat la aceste Sinoade. Deciziile Sinoadelor
©eoAoyiav, q FlaxeQiKq ©EoAoyia, eivai ©eoAoyia xov OiKoupeviKOV
Ecumenice sunt adoptate pe fundamentul teologiei patristice. Din
Euv66ov 6ioxi oi naxeoec xqc ’EKKAqalac eivai exdvoi noi)
acest motiv.
cuppexeixov ek auxâc. Albe ânotpacreic xov OiicoupeviKOV Euv66cov,
Aappâvovxai j3âa£i xqc riaxeQiicqc ©eoAoyiac- Aiâ xov Aoyov
e

32 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 33

auxov, oxav cEexaCcoiev xo Eup(3oAov xrjg niaxecuc; xrjc; N ucaiag atunci când examinm Crezul de la Niceea sau Crezul de la

rj xfjg Kco vaxa vx ivou n 6A va evvofjacupEV auxâ ngenei


coc, bux v Constantinopol, trebuie s ne îndreptm ctre scrierile Prinilor care
peAExqacopev xâ auyygâppaxa xcbv riaxegcuv nou eAaj3ov pEgoc eu; au luat parte la aceste Sinoade, care le-au formulat pentru a se

auxac. "Oxav EAaipâvovxo ânocpaaEis eu; xâq Oik. Lvvobovc, nâvxoxe înelege exact semnificaia Crezurilor. Atunci când deciziile erau
oi fa£X£xovx£ eic; auxac Eiyov xqv auveibqaiv oxi boypaxlCouv Kal adoptate de Sinoadele Ecumenice, cei care luaser parte la ele erau
0£aniCoxrv (3aaei Tije ©eoAoylac; xcov naxegcov. Aiâ xouxo auvavxâxai contieni c ei formulau dogme i canoane pe temeiul teologiei
eic xouc opouq Tije A' icai xfjc; Ex' OLk. Euvo&ou q cpgdau; «enopevoL x olc, Prinilor. Din acest motiv ne întâlnim în deciziile dogmatice ale
yioic Flaxpoiv » k.o.k. rj «enopevrj xoIq yioic, riaxpcnv,» 6qA. auxoi Sinoadelor IV i VI Ecumenice cu expresia: „urmându-i pe Sfinii
nou ogov âvayvcogîCouv oxi q Lvvoboc, âKoAou0el xouc
eicrfjyayov xov Prini, etc.", expresie care arat c Sinodul admite faptul c
dy. riaxeoac, oxi exei toc; (3daiv xqv naxEoiKqv 0£oAoy(av. urmeaz Prinilor i are ca temelie teologia Prinilor.
Ol BvQavxivoi knoptvcoc, QeoAoyoi, i) oi dcoAdyoL xrjp AvaxoAixqc, în consecin, teologii bizantini, adic teologii Imperiului de
Avxoxpaxopiag pe xevxpov xtjv KcooxavxivovnoAiv, Avxioxeiav xai Rsrit, cu centrul la Constantinopol, Antiohia sau Alexandria, erau cu
AAevâpeiav, pe oAov xd hixaicop xcov, elxov x tjv naixTjoiv and xovq totul îndreptii s le spun francilor c, atâta timp cât urmeaz hotrârile
Opyxovp oxl e<p' oaov Aeyow oxl dixovxai xc; nocpoeiq x i)q B’ Olx. Sfinilor Prini, ei sunt obligai s primeasc teologia patristic, cea care
Lwddov, elvai vnoxpecopevoi v bexOovv xqv IlaxcpLxqv 0eoAoyiav nov este temelia lor. Adepii Papei nu se pot sustrage acestei cereri. Pe cât de
nexeAeoev xqv fiaiv avxqc. And avxijv xqv naixqoiv dev dvvavxai mult pretind ei c ader la deciziile Sinodului al II-lea, pe atât sunt
v 6ia<pvyow oi oaov Aeyouv oxi bexovxai xdc
FlamxoL Aioxi ecp’
obligai s accepte toate consecinele acestei adeziuni, inclusiv
dnofpdaeic xrjc B' OLk. Euvobou, Elvai u7toxgecupevoi va 5ex0ouv acceptarea Crezului niceo-constantinopolitan i interpretarea sa
Kal oAac xdc auvenelac; xrjc dnoSoxnc xauxqc- AqA. vd 5ex0ouv dxi autentic coninut în scrierile Prinilor. Sfântul Fotie cel Mare era
povov xo EuppoAov Tije NiKaiac-KcuvaxavxivounoAEax; dAAa Kai xqv deplin îndreptit atunci când i-a scris lucrarea Despre mistagogia
egpqveiav xou Eup(3oAou xouxou toc £(an£Qi£X£xai eu; xd oxryyQduqaxa
Duhului Sfânt ca rspuns la acuzaiile misionarilor franci din Bulgaria
xtov naxegcuv. Ai’ auxou biKaioAoyeixai 6 Meyae Ocoxioc, oxav, Aa(3cbv
cum c grecii sunt eretici. Fotie a invocat atunci mrturia Papei Ioan
yvcoCTiv oxi oi "EAAqvee Kaxqyogouvxo cioc aipETucol uno xcov Ogdyxcov
auvexa^e xo egyov « Plopi Mvoxaycoy'iaq
al VUI-lea care declara c este de acord cu teologia grecilor
'Iepa 7toaxdAa>v xfjc BouAyaglac,
xovAyiov Ilvevpaxoq». ’EmKaAeîxai 6e eie auxo xqv pagxuplav xou xoxe
referitoare la Filioque i c accept hotrârile Sinodului al VlII-lea

Ecumenic din 879 referitoare la Filioque. în aceast lucrare, Fotie se


nana Pcbpqe Tcodwou H', oaxic auuqxoveî pe xqv ©eoAoyiav xcov
bazeaz pe categoriile teologiei patristice care constituie
'EAAqvcov cbe hqoc xo 0âpa xou Filioque Kai dne&EX0q xdc negi Filioque
fundamentul hotrârilor Sinoadelor I i al II-lea Ecumenic i
dnocpdaEic H' OLk. EuvoSou xou 879. Eic xo egyov auxo |3aaîC£xai
xfjc
subliniaz raiunile pe baza crora Filioque este o erezie.
ele xd îcaxqyogq qaxa xije naxegiKfjc ©EoAoyiac nou dnexeAeaav xqv

(Sdoiv xco\> dnocpdoEtov xfjc A' Kai B' Oue Euvobou xoviCcov xouc Aoyouc
Filioque este o erezie deoarece confund însuirile ipostatice

&id xouc onoioue xo Filioque elvai aîgeaic.


ale Tatlui, adic însuirea de a fi cauz, cu cele ale Fiului i, drept

Elvai 6e aîgeaic 6ioxi auyxeei xd unoaxaxucd L6ic6uaxa xou naxgoc urmare, introduce un fel de semi-sabelianism. Acesta este cazul, dac
6qA. xrjc aixioxqxoc pex’ auxcov xou Tiou Kai enofaeveuc elvai eva el6oc însuirea de a fi cauz aparine atât

ijqiaapeAAiaviaqou, edv pefiaia q aixioxqc, fj aîxiov rj aixla avqKq oqou


K )

34 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis


Sfânta Treime 35

eig xâc tmoaxâaetg xou riaxQog rai xou Yiou xa>Qig vâ âvrjKi] rai eig xo
i
ipostasului Tatlui cât ipostasului Fiului, dar nu i ipostasului
Ayiov Tiv eu pa. ’Eâv 6 Ilaxrjo mi 6 Yiog cog urcoaxâacig e îva l i) aixia
Duhului. Dac Tatl i Fiul, ca ipostasuri, sunt cauza existenei
xrjg unaoFetog xou Ay. ITveuiaxog xoxe t x° G raxâ xov Ocoxtov 6uo Duhului Sfânt, atunci, conform lui Fotie, avem dou principii în
âgxg ev xrj 0e6xr|Tf f| eâv eKAapPâvouv xov Tlaxepa Kai xov Yiov d>g
Dumnezeire, sau, dac ei se raporteaz la Tatl i la Fiul ca la o
piav aixiav xoxe, rug rcQoavacpeQapev, eyouev f)fxtaa|3eAAiaviafx6v, 6r)A.
singur cauz, atunci, aa cum am spus mai devreme, avem semi-
xt]v xauxLoiv xcov aKOivajvr|xcdv u7toaxaxLKCov i&uupâxarv xou IîaxQog
sabelianism, adic identificarea însuirilor ipostatice, necomunicabile,
Kai xou Yiou. ’Eâv rj aixia xauxiCexai oux'i pe xâg uTioaxâaeig âAAâ pe
ale Tatlui i ale Fiului. Dac izvorul este identificat cu fiina i nu cu
xrjv ouaiav, xoxe xo Ây. ITveupa e iva i Kxiapa, 6ioxt fj 6i6aaKaAia oxt f]
ipostasurile, atunci Duhul Sfânt este o creatur, fiindc învtura
ouaia elvat aixia âAAou îiQoaclmou elvat bibaaraAia xtbv Euvopuxvârv,
potrivit creia fiina este cauza unei alte persoane este doctrina
6e6opevou oxt exauxtCov ouxoi xrv aixiav xrjg img^ecoc, xou Yiou p£ xtv
eunomienilor, întrucât ei identificau cauza existenei Fiului cu fiina
ouaiav xou IîaxQog Kai 7iQocx£7iâ0ouv ouxax; vâ ârtoSei^ouv âxi 6 Yiog
Tatlui i încercau pe acest fundament s demonstreze c Duhul Sfânt
eîvat Kxiapa. 'Erropevtug eav 6 Ilaxi|p Kai 6 Yiog elvat xj ouaia aixia Tîg
este o creatur. Din nou. El este o creatur dac sursa existenei
vnQ^Eioc, xou Ây. nveupaxog, xoxe Kai xo Ây. riveupa elvai Kxiapa.
Duhului, sau purcederea Sa, este o energie comun Tatlui i Fiului
Kx iapa emarjg elvat eâv f] aixia xî)g imoEcax; fj rj fK7toQeuaig xou
dar care lipsete Duhului. Acesta este i cazul fiindc, aa cum arat
Âyiou ITveupaxog elvaL KOLvrj evepyeia xou IlaxQoc Kai xou Yiou, xfjg
disputa dintre ortodoci i pnevmatomahi, dac Duhul ar fi lipsit chiar
âuoiag axeoeixat xo I Iveupa xo Âytov. Tauxa 616x4 âig âpoAoyeixai U7to
i de o singur energie comun Tatlui i Fiului, aceasta ar demonstra
xtuv Dq0o66^cuv Kai Pive u paxo pâxcov, f] eAAeung eig x6 Ây. Iîveupa
firea creat a Duhului. O învtur conduce la semi-sabelianism i
laxa) Kai iatac; KOtvrg âKxiaxou evepyeiag xou IîaxQog Kai xou Yiou 0â
cealalt la eunomianism, sau la erezia pnevmatomahilor în concepia
ânebetocvue xo Kxiaxov xou Ay. TLveupaxog. 'H (aia 6t6aoxaAitt 66rjyel
crora Duhul este o creatur.
eig x6v f|piaa(3eAAiavtap6v âAAr eig xov euvopiavtapov fj eig xf]v
f] bk
aîpeatv xcov nveu|aaxo(aâxcov ev0a xo Âytov Iîveupa yivexat Kxiafaa.
Astzi, latinii sunt obligai, dac doresc s revizuiasc temeliile
LfjpeQov oi Aaxlvoi elvat unoxpecupevoi 6iâ vâ âvaOecoQrjaouv xâg
teologiei lor, s ia în serios nu doar teologia Prinilor care a constituit
temelia hotrârilor Sinoadelor I i al II-lea Ecumenic, dar i s
pâaeig xrjg ©eoAoyiag xcuv oxt |xovov vâ Aâj3ouv ao(3ap<î>g im' ov()iv xfjv
pâatv xcuv âraxpâaecuv
revizuiasc terminologia trinitar, care se bazeaz pe învtura lui
©eoAoyiav xcuv îlaxeoajv noi) ârtexeAeaav xfjv

xf|g A' Kai B' OiK. Euvo5ou, âAAâ ngenei vâ âva0e<npf|oouv Kai xfjv âArjv
Augustin. Augustin spune c deoarece omul este chipul lui

ToiaboAoyîag nou paaiCexat 6i6acrKaAiav xou


Dumnezeu, prin om se poate cerceta taina sau esena Sfintei Treimi,
xexvoAoytav xrjg eig xfjv

AiVyouoxivou. 'O Auyouoxtvog Aeyet oxt eiKcuv xoO ©eou elvat 6 âvGoamog
întregul su program este întemeiat pe o metod proprie care poate fi

rezumat prin dictonul: „Cred ca s îneleg". El accept prin credin


Kai oxt peatp xou âv0Qci)nou Suvaxat xaveig vâ e£.exâcn xo puanQiov rj

dogma Sfintei Treimi i apoi, încearc s îneleag aceast dogm i


xt'jv ouaiav xfjg Ayiag Tpiâbog. îi 6Ar] nooanâG e tâ xou (3aaiCexat e'tg xfjv

peOobav auxou Kai auvoiCexat eig xo prjxov «raoreuco îva raxavofou).»


taina Sfintei Treimi prin logic. El crede c urmele (
vestigiu dogmei

Anobtxtxai xo 6oy|oa xfjg Ayiag Totâ&og 6tâ xrjg nioxecog Kai jaexâ
amintite mai sus exist în antropologie. Astfel, el se ocup în cea mai
mare parte a
npocmaGeî vâ Kaxavofjcrr) xo 66y|aa Kai xo puaxrjQiov xrjg Ay. Totâbog
6iâ rt]g AoytKfjg. lÎLOxeueu oxl tx\')j xou âvarreQCU 66y|tiaxog unâoxouv eig

tt']v âvOyamoAoyiav. Toiouxoxooncug 6anavâ xo jaeyaAuxepov jaepog xou


j

Sfânta Treime 37
36 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis

egyou tou De Trinitate eu; ptav eEexaaiv tou boyuaxo; negi Ây. Tgiâbo; lucrrii sale Despre Treime (De Trinitatae) cu cercetarea dogmei

ânoi^eajc âv0gcomvq; i*ux°Aoyia;, zoviEfov oxi 6 ©eo; elvai vou;, Treimii din punctul de vedere al psihologiei omeneti, subliniind
e£,

atnoyvaxTÎa Kai auxayâ7iq jcxA. Nou; eîvai 6 Flaxqg, Auroyvaxria elvai faptul c Dumnezeu este minte, cunoatere de sine i iubire de sine,
6 Tio; Kai Auxayârrq elvai to Ayiov Tlveupa. 'O ©eo; eivaL Kai xâ xgta. etc. Tatl este Mintea, Fiul este înelegerea de Sine [a Persoanelor]
'H avzaynq dpcvg kkapzâzca ânb zrjv avz oyvcoo iov biozi bux vâ yanrjoi iar Duhul Sfânt este Iubirea de Sine [a Persoanelor], Dumnezeu este
Katvei Kâzi npknet npoqyovpkvcoc, vâ xd yvcopiaq. 'Enopkvcoc, xd Ay. Flvevpa, toate trei. îns, iubirea de sine este dependent de cunoaterea de sine,

(1)Q âyânq kkapzâzai oxi povov and zdv âyandnna âAAâ kai ano zdv fiindc a iubi presupune a ti. Prin urmare, Duhul Sfânt, ca iubire, este

yvatpibpevov, rjzoi ano zijv yvcdotv. V ©eoq yvcoplL,et zdv kavzdv zov Kai k<p ’
dependent nu doar de iubit, ci i de cunosctor, adic este dependent de

ooov yvcopiQei zdv kavzdv zov âyanâ kavzov. Ti âyâm] Aoinov zoi) ©eov npoc, cunoatere. Dumnezeu Se cunoate pe Sine i fiindc Se cunoate pe Sine,
zdv kavzov zov kapzâzai Kai ano zdv ©eov cu; âyantdvza âXXâ Kai ano zijv El Se iubete pe Sine. Aadar, iubirea lui Dumnezeu fa de Sine este

avxoyvcoouxv. AqXabq zo Ay. Flvevpa exei Trv imapk.iv zov coc; âyânrj Kai ei dependent atât de Dumnezeu ca iubit cât i de cunoaterea de Sine a lui
zdv riazkpa Kazâ npcozcn' A oyov Kai ei; rov Ylov Kazâ bevzepov. Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Duhul Sfânt îi are existena ca iubire
’Eâv Aomov Kavei;
nagabexQq xqv âvcoxeQcu bibaaKaAîav negi xcuv înrdcinat în primul rând în Tatl i, în al doilea rând, în Fiul.
utcoux«tikcov l6icu|uâxtov xou ©eou co; auxoyvoxrla; Kai auxavânq;, Astfel, dac se accept aceast învtur care interpreteaz

xoxe 0â ngenei vâ Txapa&exSq tcaxâ AoyiKâv xgonov Kai xi]v însuirile ipostatice ale lui Dumnezeu în termeni de cunoatere de
6i6acncaAlav negi xou Filioque. AvxiOâxai; rcgd; xf)v xauxiaiv xauxqv sine i iubire de sine, trebuie s se accepte, de asemenea, drept o

xcov tvtQytaov TT1^ yvcoaeux; mi I >

ayaTiry; justa xcov vnooxaxiKCOv consecin raional, dogma despre Filioque. împotriva identificrii
L&itoudxGJV oi FIax£Q£q tovlCouv oxi x] ayanr] Kai r]
y vcbaic eivaL Koivai iubirii i cunoaterii cu însuirile ipostatice ale Fiului i ale
> f

evegyeiaiKai xcov xguuv unouxaatcuv. Duhului, Prinii scot în eviden faptul c iubirea i cunoaterea
Mepnooi eic xcuv qpexegcuv BeaAoycuv bexovxai aq|iegov ei; sunt energii comune celor trei Ipostasuri.

xâ auyyQâ(j)aaxa xarv xâ; ngourtoGeaei; xrj; 6i6aoKO/\ia; negi Filioque, Unii teologi ortodoci contemporani accept în scrierile lor
âAAâ âTxoggÎTixouv xo Filioque. Ei; xqv 7xegl7xxaxriv auxqv 0â 7ige7iei presupunerile dogmei despre Filioque, dar resping dogma ca atare.
vâ yvojglCcogev' oxi q 0â aKaAouOqacopev xou; Auxucou; otigj; Kai xd Aceasta nu poate fi permis, fiindc a accepta consecinele unei
Filioque âAAâ Kai xâ; rtgounoGeaei; auxou, q 0â ngena vâ ânoggujxugev dogme semnific a accepta dogma ca atare, iar a respinge o dogm
xâ; 7igouno0eaei; xq; Auxinf); ©eoAcryia; Kai ârtoggirrrovxe; auxâ; semnific, de asemenea, a-i respinge consecinele, ceea ce înseamn
vâ ânoggiitopev Kai xd Filioque. Atâxi elvai âxortov vâ 7taga6exd>|a£0a xâ; c Filioque trebuie fie acceptat, fie respins împreun cu consecinele
7igou7io0eae i; xou Filioque Kai vâ ânogglrtxcouev auxo. TI biatpogâ Aomov sale. Aadar, diferena dintre ortodoci i franco-latini const, în
pe xou; OgayKoAaxîvou; eyKeixai îcaxâ rtgclixov Aoyov ei; xo oxiqgel; Kaxâ prim instan, în faptul c primii accept consecvent presupunerile
ouve7tq xgonov ânodexcigeOa xâ; ngounoGeaei; Kai xâ; cruverteia; xq; i consecinele termenilor Prinilor Bisericii, în timp ce ultimii nu
ogoAoyia; xcov riaxegoov xq; ’EKKAqaiag oi ottoîoi ânexeAeaav xâ; flâae i; urmeaz consecvent dogmele acestor Prini i în special, cele ale
xq; A' icai B' Oue. Euvobou, eveu ol Aaxlvoi 6 ev âicoAouGouv Kaxâ xov ubinv primelor dou Sinoade Ecumenice. în al doilea rând, deosebirea
axrvertq xgonov xqv 6i6acncaA(av auxxuv xeuv Flaxegcuv xcuv 6uo Oue Euvo&cov. dintre ortodoci i franco-latini const i în metoda lor teologic.
Kaxâ beuxegov Aoyov q diacpogâ uexa^u Og0o6cj^co\' xai OpayKoAaxlvcav Franco-latinii cred c
(.AaaiCexai icai ei; xqv GeoAoyucqv (ae0o6ov. Oi Oga^^icoAaxlvoi wuiConv oxi
38 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 39

5uvavxa i va pexacpepouv ta KaxryoQri uaxa xf)<; (piAoacxpiac e ic ttv eEexacnv pot folosi categoriile filozofiei pentru a cerceta fiina lui Dumnezeu i
xrc otxjiac tou ©eou, Kai 7îQoarca8ouv vâ Kaxavofjaouv (piAoaocpiKtbc xo c pot folosi antropologia i anumite sisteme filozofice pentru a
56ypa neg t xf]c Ay. TpiâboQ 5iâ xiy; XQpuiuonoiraeea; xf|C âv0(xu7raAoyias înelege dogma Sfintei Treimi. Aceasta îns este inacceptabil pentru
coptaievcov cpLAoacxpiKcbv auoxr||jâxcuv xcbv âcvunegco. Dc âvxiAappâvexm Prinii Bisericii care subliniaz, aa cum am vzut mai sus,
Kaveic 6tâ xovg naxeoac &ev eîvat KaOoAou emxQenxov auto, 6ioxt ouxot deosebirea radical dintre „necreat" i „creat". Prinii susin c
ax; nQcmxNp^papev, xoviCouv xrjv QtCuorjv Siacpopav pexa£;u xou «âKxujxov» omul nu este chipul identic al lui Dumnezeu i, prin urmare, nu
Kal xou «kxujtou». "Oxi 5r]A. 6 âv0pco7toc 6ev elvai ârrapâAAaKXOc; £ lkcov xou
putem folosi psihologia omeneasc pentru a cerceta taina fiinei lui
©eou Kai £7toft£\'coc 5ev SuvâpeGa vâ xpr)aipcrn:oif|acopev piav âvGpcun tvr]v
Dumnezeu. Intr-adevr, pentru prtaii la îndumnezeire [theosis],
vuxaAoyiav 6tâ vâ eEexâacopev xo pixmQiav xt')c otKTiac xou ©eou, ecp’ oaov
Prooroci, Apostoli i Sfini, slava fireasc i venic a lui Dumnezeu
£iC xouc Qeouja^vouc Ufxxpixa.;, Attoctt6Aouc Kal Aytouc, i cpuaucrj tcai âtSicx;
este descoperit într-un chip care transcende simurile, raiunea i
bâ^a xou ©eou ipaveyouxai unepaiaGrjrcbs, U7T£(v\oyiKcI)c Kai bTreQvarjxcbc;.
mintea.
Oxi 5e povov xpv 5iacpooâv pexau kt iot ou Kai ccktujtou xovllovv
Prinii nu evideniaz numai deosebirea dintre „necreat" i
ol riaxEQEC âAAâ âicopq Kâpvouv &iâKQiaiv pexa£,u a'uovcov Kai xpdvov.
„creat", ci i deosebirea dintre „veacuri" i „timp". Un „veac" este un
Aicbv eîvai xo Siâaxrpa ev xcb onoico Couv Kai KLvauvxai oi âvGoamoi
interval în care fiinele omeneti i restul creaturilor triesc i se
Kai xâ imoAouxa kx io pata. Ev xcb xt? 6 vcp unâQxei p 6 Ar) K(n e£ aixiac
mic. „Timpul" este o categorie în care materia exist i, datorit
xfjc VTiguo xrjc uAqc vngxci Kai f| âAArjAo&ia&oxi xcbv yeyovoxcuv.
existenei materiei exist, de asemenea, succesiune de evenimente.
Eic xoucâyytAouc 5ev tmâQX£<- auto xo cparvbievov 616 x 1 oi âyyeAot
Acest fenomen nu este prezent Ia îngeri fiindc ei transcend
uneQpatvouv xâ Katr)yooi]paxa, 5iâ xcbv onokov f|pelg yvcuQiCopEv xiv
uAqv, Kai btv ncgiogiQovxai ano xov i&ikov pac XQovov, bioxi aiVroi couv
categoriile care se raporteaz la materie. îngerii nu sunt legai de
£LC xouc aicovac fie xouc onoioue rj laviau; btv elvai âKpifkuc rj kAtjolc
timp, aa cum suntem noi, fiindc ei triesc în veacuri în care

xf]c uAr]c f] xqc AoyiKrjc;. Oi âyyeAoi 5c v exouv âAAqAodiadoxuajv oxeipiv micarea nu este la fel cu cea a materiei i a logicii. îngerii nu au
âAA’ evoeiâq ovJ.ijnv, Kai rj oxeilxc; xcb\’ âyyeAcuv âKcjpi] unepkuva xâ succesiune de gânduri ci un mod de gândire unitar care transcende
Kaxr| yopf) paxa xrjc aK£i>eax; xcbv
vQgâmcov. FvcopiCopEv eTucnc oxi categoriile gândirii fiinelor omeneti. în pofida acestui lucru, îngerii

Kai oi âyyeAoi btv yvcooîCouv xpv ouaiav xou ©eou. Kaxâ nepiaaoxeoov nu cunosc fiina Dumnezeu. Oamenii sunt cu mult mai puin
lui

be A6yov biv &uvavxai oi âvGpcunot vâ yvcopiCouv auxpv xpv ouaiav. capabili s cunoasc fiina lui Dumnezeu.

O. 1. Ai.jy°t’oxIvoc 5i&âaK£t, âxi ev xcb ©ecp btv vngxei ouxe Fericitul Augustin înva c în Dumnezeu nu exist nici trecut

nageAQov, ome pcAAov, &ibxi 6 ©eoc uneplaivei xo KaxrjyoQripa xou i nici viitor, fiindc Dumnezeu transcende categoriile timpului;
XQOvou, âAAâ ev xcb ©ccp vngxEi cuxAîbq. xo auvexec naoov. O ©eoc pentru Dumnezeu exist un prezent, pur i simplu, continuu.
opcoc oxi povov uneQPaivei xo KaxrjyoQtjpa xou naoeAGovxoc ica i xou Adevrul este c Dumnezeu transcende nu doar categoriile
peAAovxoc âAAâ Kai xo Karj]y6or| pa xou auvexouc najQOvxoc,, 5toxi xo trecutului i viitorului, ci, de asemenea, i pe cea a prezentului
auvexec naoov elvai KaxryyoQqpa âvfpcov eic xfjv acpaloa v xou xQovou. continuu fiindc acest prezent continuu este i el o categorie care ine
E<p’ oaov 6 ©eoc uneoaiveixâ Katriyo^rj uaxa xou XQovou âAAâ Kaixcbv de timp. De vreme ce Dumnezeu depete toate categoriile timpului
aicbvan', auxo arjpaivei oxi xo KaxrjycxpT) pa xou auvexouc napovroc 5ev i ale veacurilor, prezentul continuu nu poate s fie raportat la El.
eîvat bwaxov, KUOioAeicxuabc xouAâxiaxov, vâ ânoboGi] eic xov ©eov.

l
40 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis
Sfânta Treime 41
A
Eu; xrjv Oqoyklkiv ©coAoytav ano xou 1. Auyoucrrivou xal evtcOQev In tradiia teologic a francilor, începând cu Augustin, nu exist o
Admit] negi Qedxyeax; bibaoxaAia Kai&iâ xov Aoyov auxov ânouaiâCeiKai.f) învtur despre îndumnezeire i, în consecin, evaluarea corect a
6g0f] â£ioA6yr]au; xcuv &uvaTorfjxarv tou âvOgcon ivou Aoyou eu; xqv yvuxxiv
posibilitii cunoaterii lui Dumnezeu este absent în fiinele
tou ©eou. Aev buvavxai 6qA. oi Aaxivoi vâ xo7TO0exr|aouv to yvcoa ioAoyikov omeneti. Altfel spus, latinii nu pot aborda problema epistemologiei
nQ6pAr|(aa dceî nou agpoCei Kai ivexa xouxou, dtp’ evoc; (aev d^ioAayouv
cum trebuie i, prin urmare, pe de-o parte, ei atribuie o mai mare
negioeroxegov ano ort ngenei xov dv0Qturavov Aoyov, a<p’ exegau 6e
capacitate raiunii umane, iar pe de alt parte, atribuie îngerilor
dno6i6ouv fjeyaAuxegac; buvdpei; eic xoix; dyyAouc; ano ori exouv ei»; xf]v
puteri mai mari decât posed în realitate. Lipsii fiind de dogma
ngaypaTtKdxrjxa. ’E£ aixiac xrjc eAAeufteax; xrji; negi Gedxrecu; 6i6aoKaAiac;
îndumnezeirii, coboar pe Dumnezeu la nivelul categoriilor ce
ei îl
oi Aaxlvoi Kaxai(3a£ouv xov 0e6v elg xrjv acpaigav xcîjv Kaxrjyogr] uaxcuv
in de gândirea omeneasc i susin c, într-adevr, exist o
xrjc dv0gconivrjc; oxeieax; laxi Aeyouv 5xi undgxei ngayjaaxu<n 6jxoi6xr)<;
asemnare între Dumnezeu i creaturi i o scar real a raionalitii
(acxa^u©eou Kai Kxicrjxâxajv Kai ngaypaTiKt*) yetpuga KaAoufaevrj Aoyud]
care se prelungete între Dumnezeu i creaturi i între acestea
pexa£u ©eou Kai Kxiapaxcov ax; icai fxexa^u avram,
întreolalt.
TnooxrjguCovxec; x6 dAdOrjxov oi rianiKoi Ayouv âxi tvac 6id6oxo xcuv
dnocrxâAcuv buvaxai Kai auxoc vd eivai dAdOr)xo; îcai Bednveucrrc*;. Eu; xrjv
în aprarea infailibilitii, teologii papali pretind c un
rceplnxaxnv âiax; xou dnocrxoAou riexgou ax; Kai xâtv dAAcuv dnocrcoAcov Kai
succesor al Apostolilor ar putea fi, de asemenea, infailibil i inspirat

Kugiux; xtlrv anooxâAcuv nou rpav eic xfjv Mexafaogtpaxnv Kai nevxr]KOOTfjv,
de Dumnezeu. Oricum, cazul lui Petru i al celorlali Apostoli care au

depou mxOrpav TTv 0ecoaiv eibov (ai: xoix; c’xpGaApouc ram xt]v&6LavKaixf]v fost prezeni la Schimbarea la Fa i la Cincizecime, este destul de

0e6nta xou Xgioxou yivogevoL Kax auxov x6v xg6nov auxonxai pdpxuge;
’ diferit fiindc este bazat pe faptul c ei au primit îndumnezeirea
xic Oedxrjxoc xou Xgioxou. TI 6i6aoicaAîa xutv tno\iivax; negi Ay iac; TgiAboc atunci când au vzut slava lui Hristos i au devenit martori oculari ai

Kai negi ©eou eivai aAaGrxog di/rn auxoi f|A0ov eic; apeaov ^pneipiav xf]C Dumnezeirii Lui. Drept consecin, dogma lor despre Treime i
66£,r)<; rj xrjc 0eoxr]xoc; xou Xgioxou Kai enoievcoc âAaOtjtax; &tMcxKouv Dumnezeu este infailibil fiindc ei au avut o experien direct a
oi AnâaroAoi negi xrjc; ©edxrjxoc; xou XgcoxoO, negi xrjc Ay. Tgia&og negi slavei Dumnezeirii lui Hristos, care i-a fcut Apostoli infailibili ai

XAgixoc, negi ’EiacArjaiac; icxA. 'Ev dvxiGeaei ngog xouq AnooxdAouc oi adevrului Dumnezeirii Sale, ai Treimii, ai Harului, ai Bisericii, etc.

ftifidcncovrec; aig^aetc nanai biv eivai buvaxov vd 5ieK6tKTcrouv 6ia xov Spre deosebire de Apostoli, papii, care înva ereziile, nu pot s
iauxdv xoue; x6 dAd0r|xov. Aid vd eivai ouxoi npaypaxiKoi Sid&oxoi xou pretind pentru înii infailibilitatea. Din perspectiv ortodox,
ei

n^xgou Kaxd xrv anot|nv îpcbv tcîjv Og0o66£cuv ngenei vd jaexexouv eu; papii pot fi succesori adevrai ai lui Petru doar dac sunt prtai la
xf|v 0eoxnv eic; xf]v onoiav pexelxev obroc Aioxi Ka0’ f||xc f] 0eo7xveuoxia aceeai îndumnezeire la care a fost i el prta. Cci pentru noi
Kai to dAdOrjxov âvrjKouv ei; xoue bexopevouc xrjv dnoKdAui(;iv. Auxoi [ortodocii], inspiraia dumnezeiasc i infailibilitatea aparin celor
bi dvrjiaaiA' eic xrv riaAaidx’ Aia0rjKr]v Kai Aeycaxai riaxgtdgxai Kai care primesc revelaia. în Vechiul Testament ei sunt numii Patriarhi
rigocpr)xai, eved Kai eic xrjv Kaivf]v Aia0i]Kr)v Aeyovxai AnocrxoAou 'EnioTjc i Prooroci, iar în Noul Testament, Apostoli. în Biseric ei sunt
imdgxouv Kai eic xrjv 'EtocAriaiav Kai KaAouvxai Ayuoi Kai rîaxegeg 6idxi
numii Sfini i Prini iar acetia sunt prtai la aceeai experien cu
eixov auxoi nagojaoiav ejaneigiav xrv avort egco Kai 5id xov Aoyov
cei numii mai sus i prin urmare, aceast învtur este aceeai cu
îcai (ae

«'nc')v i 6i6acn<aAia xcuv biv biayegei ano xrjv 6i6aoKaAiav xrjc Ay. Tgacpfjg
c
cea a Sfintei Scripturi i devin interprei îndrituii [autorizai] ai ei.
dAAd loxOiirravxai ngayjaaxiKoi egjarjveuxai xauxrjc.
42 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 43

'Enopevcuc; xo aAaOqxov
quâc u 7idQX£l £ k xâc OtKouucvuak;
61’ Pentru Ortodoxie, infailibilitatea este întemeiat pe
Luvo&oug ele; iac onoiac, auppexexouv ol etuctkotioi, ol ottoîol Sinoadele Ecumenice care sunt formate din episcopi care pstreaz
6ta(puAdaaouv n luxcoc auxqv xqv Sidacncadiav xqc; ’EKKAqaîas îcai cu credincioie aceast dogm a Bisericii, propovduiesc cum se
6o0oxo [aouv xov Aoyov xqc AAq0eiac Kai p t x c xo v v xqc TroiuavxiKqc Kai cuvine cuvântul lui Dumnezeu i sunt prtai la harul pastoral i
&i&ai<xiKqc xdpixoc xcov 7xpocpqxrv, xcuv dnoaxoAcov Kai xcov âyicuv. didactic al Proorocilor, Apostolilor i al Sfinilor.

noAiTiKOi Aoroi EniKPATHlEni tot Filioque. H ETUKQdxqaic xqc rcepi


8 xou Filioque StbacnaxAiac xcov Auxikcov 6ev ocpciAexai uovov eic xdc
8
Motivele politice pentru impunerea lui Filioque. Dominaia
lui Filioque în Apus s-a datorat nu doar divagaiilor lui
7tQouno0£aac xou I. Auyouoxivou, aAAd Kai icaxa peya pepoc eic xqv
oxpaxuuxiKqv icai 7XoAixiKqv biapâxqv pexa^u xcirv AaxLvcxpQdyxcov, Augustin ci, mai ales, într-o msur mai mare, încletrii militare
Ef pixttvocpodyKcov (oi aqpeQivoi EdAAoi îcai rcppavoL) Kai xcov 'EAAqvcov, i politice între franco-latini i franco-germani pe de-o parte

q onoia qxo icai 6iajxdxq 7T£qL xou Filioque. 'O xov ia poc xou Filioque uixuOq (francezii i germanii de astzi) i greci, pe de alt parte. Francii
ano xoue dyodyivou 6id vd dnodtiEouv tic; xouq LAdpouc taxi Aaxivouc oxi insistau asupra lui Filioque pentru a dovedi slavilor i latinilor c
oi EAAqvgc EÎvaia'iQexiKoi. Kai £7Top£vcoe 0d etioetle vd koc{xjuv pc auxoue grecii sunt eretici i astfel ar trebui întrerupte relaiile cu ei i s
Kd0e bcapov Kai vd &iâK£Lvxai exSqlkcoc ngdq auxoue. Ele xqv TxaAiav fie considerai dumani. în Italia, francii au dobândit supremaia
&£ oi OpdyKOi £7t£(3AqOqaav axQaxicux uaue Kai &id xqc (3 iac CTtcpoAov militar i au impus poporului concepiile lor, ridicând papi i
xov llov aicuva OpâyKoue Kai ^aviccxpiAoue nnac Kai erucrKdrtous taxi episcopi care erau fie francofili, fie acceptau dogmele teologice
xdg OQayKticde xcov GcoAoyiicae rtcuoiOqaac. Auxoc eîvac 6 Adyoc 6id france. Din acest motiv, italienii, în concepia grecilor de azi, fac

xov dîioîov oi IxaAoi cruyiaxxeAeyqaav de xqv naQdxa£,iv xcov OpdyKcuv parte din neamul francilor dei erau latini sudici care, împreun
Kai «vopdcrOqaav ekxoxe utxo xcov 'EAAqvcov C>pdyKoi, dv Kai qaav ol cu grecii, purtau numele de romani. Trebuie s se rein c numele
NoxLoAaxivoL Pcupaioi Kai cuvopaCovxo riQoqyoupevcuc ouxco orc coc Kai „roman" era unul de mare importan pe vremea când i-au fcut
oi"EAAqvcc xqc Kdxcu TxaAiae Kai AvaxoAqc. Aqcp0qxco un ovjnv oxi q ’
francii apariia i, din acest motiv, cei din urm au vrut s-l
ewoia Pcopaioc xqv cnoxqv £K£Îvqv cixe noAu peyâAqv crqpaaiav cbaxe uzurpe pentru ei înii. Ceva similar s-a petrecut i cu slavii, care
oxav eyevcovxo oi OpâyKOi XQ icrx tavo i qOeAov Kai auxoi vd ovopaCcuvxai au încercat s transforme Moscova în a treia Rom, succesoarea
Pcopaioc ’Enicrqe xqv ovouaaîav auxqv biEK&iKouaav îaxi ol EAd(3oi Kai celei de-adoua Rome, Constantinopolul.
yvcoQÎCojxev q Moaxa cuvopaaBq Tpixq Pcbpq 0£cupouaa eauxqv
tcux; coc Faptul c
lupta pentru Filioque nu a fost doar teologic ci i
5id6oxov xqc beuxcqac Pcbpqc, qxoi xqc KcovoxavxivounoAecoe. politic i militar, nu înseamn c
teologia era întemeiat pe
To oxi q diaudxq
Q L xou Filioque &ev fjxav povov 0£oAoyLKq aAAd
71 £ politic. Mai degrab, înseamn c
astfel era conduita francilor
noAixiKq Kai axQaxicoxiKt] 6 ev (TT|qaiv£i6xi e^qQxdxo q 0£oAoyia ano xqv încât amestecau teologia cu interesele politice i cu militarismul
noAixucqv, dAAd ox|(xaiv£i oxl q yqa qu q xcov Oqa^/Kcov qxo xotauxq coaxe pentru a-i acuza pe greci de erezie i a le reduce influena în
eiX£v aiconov oxi qovov 0£oAoyiKov dAAd Kai noA ix iKoaxqaxiuniKO v, Europa rsritean i Italia. Acesta a fost cazul în mod particular
îcai oxi KaxqyoQouvxeq xoue "EAAqvaq ciiq aioextKOue npoaenaOouv vd în Italia, unde oamenii erau
£^aa0£vrjaouv xqv eniqyoqv xojv eiq xqv AvaxoAucqv Eucxonqv îcai

KUQkoq £lc xqv IxaAiav. At auxo j3Atnou£v de xqv ’IxaAtav vd


vnqxovx
44 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Sfânta Treime 45

6uo Kbupaxa, xâ onoia Tfyarv iCo vio 6iâ xqv cmiCQdxrjaiv eig xov IxoAikov dezbinai în dou partide care se luptau pentru câtigarea
Xmoov. 'YmjQxov oi Aaxlvot, oi ortoloiqcrav cpiAeAAqvec rj 'EAAqvofxopaloi supremaiei în acele locuri. Latinii reprezentau un partid; ei erau
Kat riaGâvovxo oxi rjaav TtoAIxaL xf|c Kcovaxa vx vou ti oA ec o c xai oxi e lxov
t grecofili i greco-latini, contieni de faptul c erau ceteni ai
xov (3aatAea xouc eu; xr)v KcovaxavxivourtoAiv Kai unTjpxov oi dAAot, oi Constantinopolului i c împratul lor locuia la Constantinopol.
A ikcIx; ttqoc xouc reQpavouc. Mexa^u xcîrv 600
otioIoi 7TQoae(3Ae7xov ip i Cellalt partid cuta ajutorul i prietenia germanilor. Puternica
naqaxltuyv 6ie£rjx0n CKpobpd btapbxn, q onoia dxe tcov
f-i încletare ce s-a iscat între cele dou grupri, încletare din care a
aAAcov Kai xo 0epa Filioque Kalf) onoia KaxcArjSe pe xqv 5ia xcbv onAcov fcut parte i controversa asupra lui Filioque, s-a încheiat cu
Kai xfjc (3 tac viKqv xrjc cpiAoYEQpavucîjc naQax&toq Kai xtjv £7u(3oAqv victoria grupului pro-german impus prin violen i putere
/V

xrjc avcarepco nepi Filioque 6t6acjKaAiaq. armat. Intr-un astfel de context, impunerea lui Filioque a fost
inevitabil.
6

MEPOL TPITON
PARTEA A TREIA
XpioroAoyia
Hristologia

introducere in hnstologie. Hnstos este centrul i instrumentul


EiiAmm TON XPICTOAOnAN. T6 KCVTQOV Kai TO;
1 revelaiei atât în Vechiul cât i în Noul Testament. Prinii Bisericii,
urmând i participând Tradiia Proorocilor i înva
XttnoKaAui(>ecog xâcrov ei; xf]v n. AiaOrpcrjv oaov Kai cii; trjv K Aia0f]Kr|v la Apostolilor,

eîvaioXQuxtâ;- Oi naTege; tt]; EkkAtjctîuc; CTuvexîCovxe; Kai pexexovxe; ei; venirea lui Hristos neîntrupat. Logosul, în faa Proorocilor i a
Trjv nagâbocnv tcîtv ngotjprjTcuv Kai ânoaxoAcov bi&aoKouv tiv epipâvioiv Patriarhilor Vechiului Testament. Numele Cel cure este, de exemplu,
tou âagxou Xgicrtou Aoyou tou; nxxpÎTa Kai 7iaxgiâgxa; care apare pe aura icoanei lui Hristos, a fost predat lui Moise de ctre
eu; Trj; n.
AiaOqxrjc O ti'tAo; «O Dv», eni ziagabeîypaTT, 6 onoto; unâQxci eu; t6 îngerul Domnului la Rugul aprins, ca rspuns la întrebarea lui Moise
(partoorecpavov xf|; eLkovo; tou Xqiotou, e6o0r| eu; tov Mcjuofjv uno cine este el. Acest nume este al lui Hristos, Care se arat Proorocilor ca
tou AyyeAou tou Kuqlou eu; xrjv Kaiopevrjv (3âxov eu; â7iâvxr|CTiv îngerul Slavei.
xf|c

egoorf]creco; tou Mcuucreax;, ttoloc eivai. AviKev eu; tov Xqiotov ootu; elvai în Noul Testament, Hristos, Logosul venic, Se întrupeaz prin
6 epcpaviaa; 'Eauxov tou; 7igcxpr|Tai; ÂyyeAo; xrj; 6o£r|. Sfânta Fecioar pentru ca s triasc i s Se arate [manifeste] ca
Ei; Trjv Kaivrjv AiaOrjKqv Xqictto;, co; auuvio; Aoyo;, evaagKouxai Dumnezeu-om i s participe la tot ceea ce ine de experiena
5iâ xr|; nag0evou Magia; 6iâ vâ Cncrr] Kai va evegyf|OT] dx@eâv0Qamo; omeneasc, mai puin pcatul. Faptul c Hristos a fost fr de pcat i
Kai vâ ouQpexâaxr) oAcuv xcov âvOgamivcov rcApv xfj; âpagxîa;. Td ori c era prin fire Logosul lui Dumnezeu i Izvorul vieii, a fcut ca El s
6e o Xqictto; f|xo ekt 6; âpagria;, Kai xo oxi elvai icaxâ cpua iv 6 Aoyo; nu poat fi supus sub stpânirea morii. Aceasta fiindc moartea exist
xou ©eou Kai nr)yi'] eixe ax â7ioxeAea|ua xo vâ prjv eugioTcexai „ pentru ca rul s nu devin nemuritor" în cei care s-au separat de harul
uno xo KQâxo; xou 0avâxou. Aioxi o 0âvaxo; unâgxei «iva pi) zd kcikov dumnezeiesc.
•A

Bâvazov yevqzai» 5iâ xou; ânoKeKoppevou; ttjc 0eia; XâQixo;. In Hristos, dou firi - dumnezeiasc i uman, sunt unite ipostatic.
Ev tqj Xpiozco evovvzai vnooraziKdx; fj deia Kai i) vBpcanivq Astfel, în timp ce îndumnezeirea oamenilor reprezint participarea lor la
(pvoLQ. Ovzco, evco fj Becooic; zcov vBpconcov elvai fj pezoxq z tov eic; slava necreat a lui Dumnezeu, îndumnezeirea firii umane a lui Hristos este
xrjv âKTtarov b6E,av zov ©eov, fj Becooip zi)g âvdpcordvq zov Xpiazov fiina lui Dumnezeu, în timp ce slava necreat a lui Hristos este puterea Sa
cpvoecoQ elvai fj ovala zov ©eov, evco fj xziazoc; boia zov Xpiozov elvai venic i fireasc i nu ceva primit. Cele dou firi
fj (pvoiKTj xai îbioc, Avzov bxn'apiQ xai ouyi ândKzqpa. Ai 5uo tpuaei;
48 Hristologia 49

tou Xqicttou Aoyou 6ia xcov ottolcov evegyeî eivai rjva>|U£vai pexa^u ale lui Hristos, Logosul întrupat, prin care lucreaz El, sunt unite „fr
xcov «ârpemax;, ovyxvrcoQ, âxcopiorcoc âdicupsTcoc;». 'O Aoyo; elvat schimbare, fr amestecare, fr împrire, fr desprire" .Logosul este
^
Kai Hristos i nu alt ipostas. Logosul-Hristos este una i aceeai persoan i
/

xo auxd nQoaojrtov Kai pia Kai q auxq unocrraaTC. ’Ek xqc ITagGevou unul i acelai ipostas. Fecioara a dat natere Logosului întrupat, adic
eyevvqGq 6 Aoyoc crâp£, &qA. q âvGgtomvq (pocri; tou Aoyou, ei; 6e firii umane a Logosului; în cazul minunilor, Logosul-Hristos a fost Cel
xqv 7î£Qi7iTwaLV xcov Gaupâxarv, Gaupaxougyel 6 Aoyoc Xqioxoc 6iâ care le-a lucrat prin intermediul firii necrate i a firii create a Logosului.
A
xqc âKxkrxou «puaecuc Kai xqc Kxujxqc cpuaeax; tou Aoyou. In comunicarea însuirilor {communi catio idiomatum ) celor dou
xqv âvxiboouv xcov Lbicuuâxarv xcov 6uo cpuaecov unâgxei
Ei; firi, exist o inegalitate. Logosul-Hristos este unul. Nu exist în El „altul i
dviaoxqc O XpioxoQ Aoyoc, dvai eic,. Akv vnâpxsL ev Auriu aAÂo;
r

[sau împreun cu] altul" sau „ unul i cellalt". Exist un singur ipostas.
/V
xai AAoc, î) c’lq xai sxspoQ. Elvcu sic;, pia vnooxaou;. 'Ynâpxei optoQ Ins exist un element i un alt element, dou firi, una creat i una necreat,
AAo Ktxl AAo, KTioxai Kai. KTioToi (pvociQ, cvcpyeiai, dcApoeip.
dou energii i dou voine. Astfel, atunci când întrebm cine a fost
Toiouxoxgoncuc oxav Atycopev rroioc ecrxaugcuQq, q dTravxqaLC eivai rstignit rspunsul este c Logosul a fost rstignit, Cel „Care a spânzurat
oxi 6 Aoyoc cuxaugcuGq, «6 ev u6aai xqv yf]v KgepâCTac», KaGc'm pmântul pe ape", „cci ei L-au rstignit pe Domnul Slavei". îns, atunci
eaxauQcoaav xov Kugiov xqc 66£qc. "Oxav opiu; Aeycopev rrco; când întrebm cum a fost rstignit, trebuie s rspundem c El a fost
ecrxaugcoGq, ngene vd â7Tavxqoxop£v oxi ecrxaupiu0i| uapKL, KaGouov
i
rstignit „cu trupul", fiindc ceea ce a fost rstignit este firea uman a
âvGgcumvq cpucn; xou A6you EcrxaugcoGq. Auxq eivaL cic naga
q Logosului. Aceasta este în linii foarte mari dogma Bisericii despre
noAv yeviKd; ygappâc q negi Xgiaxou bibaoKaAia xrjc 'EKicAqaiac. Hristos. Dar s vedem acum dezvoltarea pe care a avut-o prin Sinoadele
A; î&cupev opcoc rtotav e£eAc£iv dxtv auxq 6iâ xcov OÎKOUpeviKcbv Ecumenice, referindu-ne, desigur, la terminologia adoptat.
Euvo&cuv ev oxioei âacpaAcoc ng 6c. xqv oyoAoycav.
Precursori ai ereziilor hristologice i învtura ortodox.
IIpoapomoi ton Xpietoaotikon Aipeteon kai h Opqoaohoe 2 i triadologia sunt una i aceeai dogm. Cu alte cuvinte,
Hristologia
2 Aiaaekaaia dogma hristologic i cea triadologic nu pot fi separate. Ne-am dat
Kai xo TgiaboAoyiKOv 66y ua seama împreun de acest lucru când am cercetat pe scurt revelaia lui
Kai Kaxa Dumnezeu i dogma triadologic în Vechiul Testament prin îngerul
cruvxopov eLexaaiv xqc bux xou AyyeAou Domnului, adic Hristos, i am vzut c rdcinile ereziilor hristologice
noKaAuU’ecoc xoO ©eou ei; xqv n. Aux( care au aprut mai târziu, se gsesc în cele triadologice.
oxi
Astfel, gnosticii spuneau c Hristos S-a nscut, a ptimit, a fost
aigecrecuv eugîaKovxai ei; xâc Tgia&oAoyiKâc aigeaei;. rstignit i a înviat doar în aparen (dochetism).
Ouxcu Monarhienii dinamici, spre deosebire de cei modaliti, nu
(boKqxiapoc)
acceptau întruparea Logosului. Pavel de Samosata a fost condamnat,
Oi buvapiKoi Movagxiavoi, avriGeaei 7igoc xou; Tgomicouc, biv
aa cum s-a afirmat anterior, fiindc, pe de o parte, el nu accepta
nagcbixovxo xqv evcrâgKcoorv xou Aoyou. O ITauAoc 6 Eapoaaxeuc existena a trei ipostasuri, i, pe de alt parte, nega
icaxe6iKa0q, d>c evoc M^v 6ev nape&excxo
ngoavecpegGq, 6i6xi acp’

xqv vnaoiiv xcov xgicuv UTToaxdaecov, acp’ exegou 6e 6ioxi qgveixo


; )

50 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristologia 51

xqv nQayuaxucqv evaâQKOicnv xou ©eou Aoyou. ’Hoveixo be xqv întruparea real a Logosului, deoarece, pentru el, unirea fireasc i ipostaticâ
evaâQKCoaiv xou ©eou- Aoyou bum Kax’ auxov <pucnKq îcai uTxocrxaxiKq însemna unire necesar sau unire supus necesitii.
1 > IN >

evcocru; arjpaiva Kax avayicqv q avayKaaxucqv evmcriv. Arie, care expune, dup cum se pare, doctrina învtorului su
'O ÂQeiog, 6 onoloc napoucriâCEi, cbg ipaivexai, xqv bibacncaAiav Lucian într-un chip nou, dar pstrându-i fundamentele, pretindea c
xou bibaoKaAou xou AouKiavou p£ veov xoortov, biaxqptov ouax; xâg Logosul 1 atlui, Care i-a primit existena din nimic prin voina Tatlui, este
(3âa£i<; xqg, uneaxqQiev oxi 6 ek xou pqb£vdg Aakuv xqv urcapEiv unit fiinial cu firea uman, adic trupul. în concepia sa, firea omeneasc a
|3ouAqa£i xou naxQog Aoyoc âvouxai Kax’ ouaiav (ac xqv âv0pcoTuvqv
lui Hristos nu avea un logos omenesc (raiunea), ci locul su a fost luat de
cpucnv, qxoi xqv aâpKa. Aioxi Kax auxov q âv0Qconivq cpuaig biv eixcv

Logosul creat. Care a fost nscut i creat primordial de Dumnezeu, înainte


âv0Qcu 7xivov Aoyov, âAAâ xqv 0£cnv auxou KaxeAatev 6 kxicttoc uqo
de veci. Arie accepta o unire fiinial în Hristos ca unire necesar i atribuia
©coOyEwqOeLc KaiKxicr0Eic Aoyoc. ’Ebexcxo xqv
xcov aicuvcov U7io xou
toate energiile din Hristos firii Logosului pentru a demonstra c El este creat.
ev Xqioxcu Kax’ oucriav evcucnv <l>c evcocnv Kax’ «vuyKqv Kai âncbibc
Atanasie cel Mare s-a împotrivit lui Arie artând c exist o diferen
oAac Tac ev Xqicttco evepyelac dc xqv cpucnv xou Aoyou îva ânobdq radical între divin i cea uman. însuirile umane nu pot
firile fi atribuite
xo kxioxov auxqc-
firii dumnezeieti. Logosul a ptimit în trup, a fost ispitit în trup, a fost
’EvavxLov xou Apeiou 6 M. AOavâcnoc rovinei âxi, i£xa£u 0eiac
rstignit în trup, i nu în propria Sa fire [dumnezeiasc],
etc.,
Kai âvOpcomvqc <puaccoc unâpxci piCncf] biaipopâ. Ta âvSpdmiva
îns cheia hristologiei se gsete în disputa dintre Theodor de
ibubpaxa biv âTxobibovxai e’lc xqv 0eiav rpucuv. D Aoyoc en a0ev ev
Mopsuestia, Diodor din Tars i Apolinarie din Laodiceea. Apolinarie credea
crapKi, tnapâcrOq ev aapKi, ecrxaupco0q ev aapKi, k.x.A., icai ouxi ev xq
c în Hristos exist un singur ipostas, anume cel al Logosului, care este
"Eauxou ipuuei.
deofiin (homoousws cu Tatl, din punctul de vedere al Dumnezeirii Sale i
To kAel&'l opcoc xf|C XpicrxoAoyiac xo EupLaxopEV elc xqv cruCqxqcnv
deofiin cu noi, din punctul de vedere al omenitii sale. De asemenea,
xou ©eo&cuqou MoijrouEcrxiac Kai xou Aiobcbpou Tapaou pexâ xou Ara>
Apolinarie credea c partea raional a sufletului fusese luat de Logos i
Aivapiou AaobiKEiac. O AnoAivapioc cmaxeuev oxi ev Xp iaxu> exojaEV astfel, nega integritatea firii umane a lui Hristos. învtura lui Apolinarie a
piav U7i6axaaiv qxoi auxqv xou Aoyou xqv opooucnov xcu riaxpi Kaxâ
xf]v 0e6xr)xa icai oiooucnov q piv Kaxâ xrjv âvSpamoxqxa. ’ETxicrxeuev
fost respins de Theodor de Mopsuestia care a spus c cel care este deofiin
cu Tatl din punct de vedere al Dumnezeirii sale este unul, iar cel care este
E7ilot]C 6 AnoAivapicx; oxi xo AoyiKOv xqc ijnixqc xuqua KaxEAa(3ev
deofiin cu noi din punct de vedere al omenitii noastre, este altul.
6 Aoyoc, âpvoupevoc ouxcu 6AoKAqpcopevqv ev Xp ioxu> âvGpamîvqv
(puaiv. Tf]v bibacncoAiav xou ArroAivapiou ânEKpoucTEV 6 ©eobcupoc
Se pare c vestea despre aceast disput s-a rspândit i în

Movjxrueaxiac A£yoov oxi âAAoc dvai 6 opooucnoc xcu Flaxpi Kaxâ xqv
Capadocia i, din acest motiv. Sfântul Grigorie Teologul a scris dou epistole
ctre Cledonius, în care afirm rspicat (ca i ali Prini) împotriva opiniilor
0eoxqxa Kai âAAoc 6 opooucnoc qpiv Kaxâ xqv âvGpcomkqxa.
<&aivexai oxi q &ia|jâxq auxq qKouaOq eic xqv Ka7i7ra6oKÎav
de mai sus, c Cel care este mai îminte de veci deofiin cu Tatl din punct de
vedere al dumnezeirii Sale, Acelai - în zilele din urin, a devenit deofiin cu noi
Kai 6i’ auxo 6 TQqyâQioc 6 ©eoAoyoc eypai^E buo E7iiCTxoAâc txqoc
din punct de vedere al omenitii Sale. Sfântul Grigorie Teologul mai
KAqbcuviov sic xâc onoiag xovîCei evavxiov xtuv âvcuxeQco âvx lAq ijrecuv,
subliniaz faptul
â)C Kai oi Aomoi IlaxEQEC oxi o npb xa)v aicovcov opoovoioc; xa> nazpi
xar xrjv deâxrjTa , o amoc, £k eoxârcov xcov fjpepv eyevexo opoovcuoc
qpîv Kaxâ xqv âvdpanxâxqxa. ToviCexai bt vno xou rpqyoQÎou xou
.

52 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristoiogia 53

aVCJXEQCU c „ceea ce nu este asumat nu este vindecat". învtura de mai sus a fost

Euvo&cuv formulat de Sinoadele Ecumenice. Aceasta înseamn c noua teorie

evvoei xu; 6iaxi rj vea negi. NeoxaÂKrjdoviopov decupla oregeltat despre neo-calcedonianism este lipsit de fundament i arat neputina
pâaecuv xai (pavegcuvei xrjv ââuvauLav noAAcov vtuv boypaxoAoycuv multor noi dogmatiti i istorici ai dogmei de a ptrunde în duhul i
xai LaTogiKcuv va ciaeABouv eu; tonveOpa xou xqotiou crxâi|j£cos xgjv modul de gândire al Prinilor Bisericii. Conform acestei teorii, fiecare

riaxegcuv xrjg ’ExxArjchac;. Aioxi xax’ auxrjv xâ0e OLxoupevixrj


rj
Sinod Ecumenic schimb linia, înclinând fie ctre monofizitism, fie ctre
Euvobo âAAâaasL xgtmov xLvâ ypapprjv xAivouaa elte ngoc xov nestorianism. Astfel, monofizitismul i opiniile lui Chriril al Alexandriei

MovocpuaLXiapdv eixe ngoc; xov NeoxoQiavLapov. Ouxco eu; xrjv T' OLk. au dominat Sinodul al III-lea Ecumenic, în timp ce Sinodul al IV-lea

Euvo&ov ETiiKQaxoOv al povoqnxnxixai xax’ auxoug âvxiArjijjEic; xou Ecumenic, conform apusenilor, înclin balana ctre Tomos-ul lui Leon
KugiAAou, eic xrjv A' iaoQyorcouvxai xâ TtQâyiaxa îcaxâ xoug AuxiKou al Romei. Sinodul al V-lea Ecumenic este înclinat, din nou conform
i£ xov Topov xou Afovxog. EL; xrjv E' xopev piav vfav xaxâ xoix; apusenilor, înspre monofizitism. Sinodul al Vl-lea Ecumenic reface
Auxixoix; ânoxAiaiv ngog xov Movocpuaixiapov. 'H Ex' Oix. Euvo&og balana din nou corectând greelile celui de-al V-lea i revenind la linia

£7ravoQ0oî xaxâ xârroiov xqotiov xâ crcpâApaxa xrjc; E' &i’ £ 7uaxQO<pf|<; lui Leon. Astfel de preri aparin celor care cred c Prinii se folosesc
£Îg xrjv yoappTjv xoO Aeovxoc;, xaxâ xouc &Exop£vouc; xrjv avxiArj^iv de speculaia abstract, intelectual.
6xi oi naxfgcg eaxoxâCovxo.
Nestorianismul i Sinodul al III-lea Ecumenic (431/3). Aa cum s-a
O Nectofianiemoi kai H r Oikotmenikh Itnoaoe. ’Qc, ngoave<pâQ0Tj 3 spus mai sus, circula opinia c dac Dumnezeu are relaii fiiniale cu
3 âvcuxEpw, UTrrjQxev fj âvxiAnibu; oxi eâv 6 ©toi; ex’1 ouaiaoxixâg ui;
lumea, înseamn c are relaii din necesitate. Pe o astfel de temelie a fost
>

xocrpov oxtaeiq xouxo crrjpaivci nux; exei xax avayiajv axecTEig.


1
creat problema relaiei firilor uman i dumnezeiasc în Hristos. Linia

auxou £&Tjuougyfj0rj xo nQ6(3Arjpa xrjc axEaeax; xrjc 0£iag xai de gândire teologic antiohian susinea c
Dumnezeu nu poate avea
dv0gcu7iivng (puaEcog xou Avxioxeiavrj ypappfj xrjc; relaii fiiniale i, astfel, firea divin a lui Hristos nu a putut fi unit cu

0EoAoy ucrjg axEvjieax; exovlCev oxi 6 ©eog 6ev buvaxai va ext] xax ouaiav ’ cea uman „dup fiin" ci „dup bun-voin" Dogma a fost articulat de
ax£CT£tQ pe xov xdopov xai xaxâ oweneuxv tj 0 c ia (puai*; xou Xpioxou Theodor de Mopsuestia i Diodor din Tars. A fost continuat de
pe xrjv âv0QCO7iivrjv &ev Eivai Suvaxov vâ rjvcoOrjaav « ovoia », âAAâ Nestorie, Patriarhul Constantinopolului. Erezia lui Nestorie este
«Evdoida». Trjv bibaaxaAiav xauxrjv biExunaxrav xoaov 6 ©eobcugoc; urmtoarea:
MoijjouEaxîag oaov xai 6 AioScopog Tapcrou. Eomxxio'cv bt 6 Nectxoqick;, [£/] susinea cu trie c Cel Care S-a nscut din Fecioara, nu este

6 naxQiâQxn Koov/Aeco;. H aîbeau; xou NEaxoQiou eivai fi e^nc: deofiin cu Tatl din punct de vedere al Dumnezeirii si, prin urmare, Fecioara
vvqOeu; nu este purttoare de Dumnezeu (0sot6ko<;). Evenimentele istorice care
TÎJV au dus la convocarea Sinodului al III-lea Ecumenic sunt bine cunoscute.
Tâ ioxogixâ yeyovoxa xâ orcola cbSfjyrjaav eu; xrjv cruyxArjaiv xrjc; V Preotul Anastasie înva de la amvon c „nimeni nu ar trebui s o
Oix. Euvo6ou Eivai yvaxrxâ. 'O rtpEapuxEQog Avacrxâoicx; exfjgu^ev numeasc [Nsctoare de Dumnezeu] pe Maria. Cci Maria a fost
Thetokos
n âppcuvoi; oxi «©eoroKov xrjv Maptav KocAcho prjdeî. Mapia yâp o fiin uman i este imposibil ca Dumnezeu s Se nasc dintr-o
v&pajnoc; rjv, vno âvdpomov 6t ©eoq bvvaxov t Exdfjvai». 'Evavxtov uman". împotriva acestei învturi îneltoare s-a ridicat episcopul
xrjc; âvcoxEQcu SiSauxoAiac; Ecrxgâcpr) 6 oxoAâCcuv ev Kojv/Aei Enicxonoc
54 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristologia 55

KuClKOU ITqOkAoC, 6 onotoc; £KO£L xf)V riaQ0£VOV MaQLttV ©eOTOKOV, Cizicului, Produs, care se afla pe atunci la Constantinopol i care o numea pe
unoaxriQiCcov «ori iyewqdi] ex yuvaixoc; ©eoQ ov yvpvo xai vdpamo Fecioara Maria Theotokos, argumentând: „Cel ce S-a nscut dintr-o femeie nu a fost

ov ifnAâg». H ao£,a|a£vr| biauâxr) 5ie660r) Kal eu; Tac Aomdc EKKArjaiac; Dumnezeu dezgolit i nici simplu om". Disputa care s-a iscat aici s-a rspândit în
Kai TauTr]c cAa(3ov yvcuaiv xoaov 6 KuqlAAoc AAE^avbQeiac; oaov alte Biserid, iar chestiunea a ajuns la cunotina lui Chirii al Alexandriei i
rai 6 KeAecttIvoc Pcd|ar|c. 'O KuqlAAoc ârcecrxeiAEV tîooc auxov tqeu; Celestin al Romei. Chirii a trimis lui Nestorie, care îl sprijinea pe Anastasie, trei

e 7x laxoAdC/ eic rf]v toîtt^v xfv raAouuevr]v auvobucrjv unfjQxov epistole. Cea de-a treia, care mai este numit i sinodal, coninea cele
Acodexa KecpaAaia rj Avadt pana pol, xou onoîouc U7iexQ£Covov xov Dousprezece capitole sau Anateme, iar Nestorie a fost obligat s le primeasc,
NeaTOQiov v ârro&exGn. ’Evavxiov Tf|c 6i6acnaxA(ac bt toO Nccttoqlou, împotriva dogmei lui Nestorie, Chirii a propovduit o unire „fireasc" i
o KvpiAAoc; edexsio «cpvaixr)v» xai «vnoaranxrjv» ev X piar) evaraiv. „ ipostatic ” în Hristos. De asemenea, a folosit expresia „o singur fire a Logosului

EX(?n cn M ono ^ L etrXoric xov oqov «pia cpvou; r ov Adyov aeaapxcopevq». întrupat".

H bibacrraAia auri) eEevujev pEQt&a xtuv Avxtoxtuxvojv btoxi tkjAAol Aceast dogm avea o conotaie stranie pentru antiohieni fiindc
eAeyov mo ouxa) ciaâycopcv xo raxrjyoQripa xfjc âvâyiaQ 7iaQâ xo muli spuseser c în acest mod necesitatea era introdus în taina lui Hristos,
yeyovoc oxi 6 nauAoc 6 Eapoaaxeuc; eixev raxa&iracrOfj 6i6xi 6ev eâexsxo în duda faptului c Pavel de Samosata fusese anatemizat fiindc nu acceptase
îcax' oixjîav evaxnv xou Aoyou pexâ xrjc dvGot.maxjc Auxovi rpuaecoc;. H 6Arj o unire fiinial a Logosului cu firea uman. întreaga disput a dus la
îcaxaoxaaic co&f|yr|a£v eic xrjv ouyKApaiv xr|c F OIk. Lvvobov. Eic «uxfiv, convocarea Sinodului al III-lea Ecumenic. Temelia activitii acestui Sinod a
(Maiv âncrcAecrev r) 6i6aoraAia Kai at tiqoc Ncctxoqiov emmoai B' icai F fost doctrina Epistolelor a Il-a i a Ill-a ale lui Chirii adresate ctre Nestorie.
xou KuqiAAou. ’Ek xârv krroQuauv yey< jvotojv
O
p
enicTKonoc Avxioxeux lcodvvr|c, pexâ xr)c âKoAouGiac xou ra0-
EvbiacpeQc )uv xâ £f,f]c: Din evenimentele istorice petrecute atunci cele care prezint interes pentru noi
sunt urmtoarele:
uaxEQrjaev v eA0r| £ ic xf]v Luvobov. Oxav&E ETiagouaidaGr), 6ia<|Xovf] oac Ioan al Antiohiei i anturajul su au sosit cu întârziere la Sinod. La
|a£ xrjv 5i6aoKaA(av xr|C £uvo&ou, ânecJXEV Kai ouveKQOxrpev ev 'Ecpeacc
sosire, el a dezaprobat hotrârea Sinodului i a convocat alt sinod la Efes.
dAAqv Euvobov. H Luvo6oc aun) raxebiraaev coc aipexira xa Acuâexa Acest sinod a condamnat ca eretice Cele dousprezece capitole din a IlI-a Epistol
KecpAaia xrj xqixi]c viqoc Necjxoqlov emaxoAfîc xou KuqiAAou. Mexâ xo a lui Chirii ctre Nestorie. Dup Sinodul al III-lea Ecumenic a fost creat o
nEQac. xcov EQyaauuv xf|c P Oue. Luvobou auvcxiuGr] xo 6r|piooQyr|0ev schism care a durat pân în 433, când s-a încheiat graie Decretului de împcare
axiopa (i£XQi xoo 433 ore e7iexeux0n aO[V AiaAAayai pexaLu KuqiAAou i Ioan. îns, în continuare, succesorii lui Chirii, Dioscor i adepii
dintre Chirii
Kai 'Icoâwou. Tauxac 6 Aioctkoqcx; rai ev cruvExeia oi MovcxpuCTixai pir]
si monofizii, au rstlmdt Decretele de împcare i au pretins c Chirii a fost
raxavoouvxec biervniooav xov iaxugiopiov ori 6 KuqiAAoc r]7taxt]0r] uno amgit de Ioan i a acceptat clauza dogmei despre dou firi. Ins muli
xou Icoâwou 6ex0eic tov oqov 6i6aoKaA(ac negi bvo ipvaecav. AAAâ
xrjc
c Chirii se rzgândise în privina acestor erezii pentru a
antiohieni credeau
rai noAAoi Avxioxeuxvoi £7tiax£uaav ori 6 KuqiAAoc piexevdrjoev 6iâ
obine mrturisirea lui Ioan. Toi apusenii pretind c Chirii a abandonat Cele
A
xâc aigeaeic xou 6 ex0£ic xt]v opioAoyîav xou Icoâwou. OAoi oi Auxucoi Ai

dousprezece capitole pentru a obine împcarea cu Ioan. Ins aceast ipotez este
iaxuQÎCovxai oxi 6 KuqiAAoc îva eruxux] xâc AiaAAay q eyraxe Ae u|i£ xâ
imposibil, fiindc ar implica faptul c Chirii s-i fi abandonat învtura sa,
Acodexa KecpAaia. To vâ cmoorr]Qif,i] ravelc îcâxi xexoio eivai ââuvaxov
care a constituit temelia Sinodului al III-lea Ecumenic i criteriul hristologiei
xfjv axiypir]v nou i] 6i5aoxaAia xou KuqiAAou ânexeAeaev xrjv pâaiv xf)c
Sinoadelor urmtoare. (Se pot aduce multe dovezi istorice în aceast privin).
P OiK. Luvc)6ou rai xo kqixt]qiov Tf|c XQiaxoAoytac xcov piEXEneixa OiK.
LuvoScov. (’E6co 6u\'avxai vâ nQOcrxe0oOv iaxoocKai nobeieic).
56 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristologia 57
A
Tot£ ojjox; btjpiouQyeixai to eqcotî] ua
-
/Truc etvat dwaxov ai
întrebarea care se pune aici este Cum este posibil ca dogmele despre o
6i6aoKaAiaL nepi piâc, xai nepi dvo cpvoecuv v elvat âpcpoxepcu opdal; Eic
fire i dou firi s fie ambele corecte? Pentru a înelege aceasta trebuie s ne
auxâ 0a pac; (3orj0fjoTj rj biaKQiau; ev xrj Ây. Tqux6l xcov oqgjv « ovala » Kai întoarcem la distincia dintre „fiin" (ouola) i „ipostas" (bnoaiucic) din
«imooxaou;». Oi KarcnaSoKai naxeQec, oi 0710I 01 £ tea avo v xrjv âvarte qgj
Sfânta Treime. Prinii Ca padocieni, care au conceput distincia de mai sus,
S iâKQicrLV, auvexauxiaav xrjv cpucriv pe xrjv unoaxacxiv. Eic xrjv Avxioxe iav
au identificat „firea" ((puoic) cu „ipostasul". în Antiohia, termenul „fire" a
6 opoQ cpvoip £niat]Q exavxiodri pe xrjv ovoiav, eic; de zijv AAelavdpeuxv pe
fost identificat, de asemenea, cu termenul „fiin" iar în Alexandria cu termenul
xiv vnooTaoiv. 'Evco opiAeî nepi ptp cpvaecot; nai vnooxaecnc, ovdenoxe
„ipostas". Chirii vorbete despre o singur fire i un singur ipostas, dar niciodat
opiAei 6 KvpiAAop nepi pip ovouxq ev Xpiozcg. 'O âiaboxoc opcoc xou
despre o singur fiin în Hristos. Succesorul lui Chirii, îns, necapabil s
KuptAAou bucxxuxibs pfj Kaxavocuv xov xponcrv xou ox£7ixea0ai auxcuv
îneleag modul lor de gândire, în loc s menin în vigoare Decretele de
âvxl vâ auvexicn tac yevopcvac AiaAAory c oxi povov exeQpâxicrev
împcare acceptate, le-a abrogat sau le-a respins i, astfel, a devenit motivul
rj d7î£QQu|)£v xauxac, aAA' eyevexo Kal alxioc xfj ânoK07Trjc xcbv
despririi monofiziilor de trupul Bisericii. Când Ioan a murit, i-a urmat
KaAoupevcuv Movcxpuaixcbv £k xou ocupata; xi]C EiacArjaiac. Tov
Domnos, conductorul partidului nestorian. Sfântul Chirii a fost succedat
Icodwrjv ânoGavovxa &ie&ex0n 6 Aopvoc, dQX'IYOs xf|c naQaxâE,eax; xcuv
de Dioscor care afirma c Chirii a fost amgit de Ioan i i-a fcut un el
NecrxoQiaviCovxcov, xov 6e KuqlAAov, 6 Aiocncopoc;, o ârcoicx; evopiCev dxt
personal din eradicarea termenului „dou firi", aa cum apare din
6 KuqlAAoc ano xov Touâwrjv Kai, avvencoc,, £0£O£V cuc cnconov
r)TtaxT]0ri
însemnrile aa-zisului Sinod tâlhresc din 449 d. Hr.
xrjv eEaAeuiv xou ooou «duo cpvoeip-», ax; tpaivexai ano xâ npaKxiKa xfjc
între timp, o nou doctrin a luat natere la Constantin opol, cea a
ArjaxpiKfjc KoAoupevrjc Luvobou xou 449.
lui Eutihie. Eutihie spunea c Hristos este deofiin cu Tatl din punctul de
’Ev xcjj pexaEu £ Ic Kcuv/A lv dvECpâvtj vxa bibaoxaAia, f] xou Euxuxouc-
vedere al Dumnezeirii, dar nu na deofiin cu noi din punct de vedne al
Ouxoc eAeyev oxi 6 Xptoxdg eivai opoovoioc; toi Ilar pi xax xi)v dedxpxa,
omenitii, dei Maica Sa fusese deofiin cu noi în ceea ce privete
ovx'l opcog opoovaioc; rjpiv k ax xrjv vdpamoxrjxa, âAAâ fj prjxrjp Auxou
omenitatea. Flavian al Constantinopolului a evideniat împotriva
eivai opoouaioc rjpiv icaxd xrjv âv0pcu7T6xrjxa. O Kcuv/Aecuc OAa(3iav6c
^xovlCev evavx iov xfjc 6i6auKaAiac xou Euxuxouc oxi 6 Xpiaxoc eivai
învturii lui Eutihie, c Hristos este deofiin cu Tatl din punctul de
vedere al Dumnezeirii i deofiin cu Maica Sa în ceea ce privete
6pooucrioc xcp ITaxQi îcaxâ xrjv 0eoxrjxa i<ai opoouaioc xrj prjxpi Kaxâ
omenitatea Sa. Urmarea învturii lui Eutihie a fost convocarea Sinodului
xfjv AnoxeAeapa xfjc &i&acn<aAiac xou Euxuxouc rjxo
âv0Qcunoxr]xa.
de la Constantinopol din 448. înainte de Sinod a fost trimis o delegaie la
rj ouyKAx|aic xf|C EvbrjpouoTjc Luvobou ev KcuvaxavxivounoAei xo
448. riQO xrje Euvo&ou eaxâArj âvxinQoacuneia nx>c xov Euxuxn oncuc
Eutihie care l-a invitat la Sinod pentru a i se cerceta învtura care mai era
KaAecj^ auxov ele xr]v Luvo5ov Kai eEexdcn] xrjv 6i6acn<aAiav xou eic
împrtit i de un anume preot, pe nume Ioan. în discuiile sale cu

xrjv onoiav au(a|aexelxev nai Kânoioc IlQeapuxeQOC Tcodvvrjc. Eic xac


Sinodul, Eutihie i-a expus doctrina de mai sus, aceasta fiind i motivul
pentru care a fost condamnat. Procesele-verbale ale Sinodului au fost
Kax' i5iav cruvo|xiAiac Kai eic xrjv Luvo&ov, 6 EuxuxrjC 6iexuncoaev
xfjv âvcuxeQCO niaxiv (3âae i xrje onoiac Kaxe6iKaa0rj. Tâ ngaKXiKâ xrje
trimise Papei de la Roma care, drept rspuns, a trimis o scrisoare lui

auvc)6ou ecrxdArjaav eic xov Ilânav, 6 onoîoc dneaxeiAev ev cnjvexeia


Flavian, anume Tomos-ul su. în acesta. Papa Leon se exprim obscur,

eic xov OAa(3iavov emaxoArjv, 6rjA. xov Topcn’ auxou. Eic auxov, prj
neputând s îneleag terminologia Rsritului. Dar, el înva c Logosul,
Care S-a nscut mai înainte de veci din Tatl, este El însui
Kaxavoojv xrjv oQoAoyiav xfjc avaxoAfjc, eKcpQdCexaiaaacpcoc. AiSdoxei
djicuc oxi o Aâyog 6 npâ aicuvcov yewqdeig ex xov naxpoc;, 6 ocvtoq in
.

58 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristoiogia 59

eoxctzcov zcov qpepcov eyewqdq £k Tije, flapdevov Kal ele auto crupcpcuvei Cel care, în zilele din urm, S-a nscut din Fecioara, i astfel. Papa era
â7ioAuxax; pe xfjv Op0o6o£ov napabocriv xal xov KuqlAAov. deplin în consens cu Tradiia ortodox i cu Chirii.

H Ahctpikh Kaaotmenh Ltnoaoe tot 449. 'O AiooTcooog cb5r|yr|ae xâ A Aa-zisul Sinod tâlhresc din 449. Dioscor a fost responsabil

4 npâypaxa eu; xf] v cruyKArjcuv xrji; ArjaxpiKfji; KaAou|uvr|<; Euvobou. Tl pentru convocarea aa-numitului
legitim din Constantinopol din 448, Eutihie a mrturisit
Sinod tâlhresc. La
c „dac Prinii
Sinodul

Eic xrjv ev&r] poucrav xou 448 6 EuxuxflS tbpoAoyrjaev oxi «wv oi

Flazipec; zqg EKKÂi]oia(; Aeyow ori o Xpiozoc clvai âpoovoio qpîv raz Bisericii ar spune c Hristos este deofiin cu noi în ceea ce privete

tijv vd pcondzqz a, zo bexopat». O np£a|3uxe(xx; lcuâvvr|c eItcev oxi «vai umanitatea, noi am primi aceasta". Preotul Ioan a spus c „dei el a

pev tv napovaia zcov AAcov cbpoAâyqoev zqv vcozepco avacpepopevqv mrturisit cele de mai sus în prezena altora, el i-a spus în particidar c
6i6aoKaAiav, âAA '
opcoc; eiq ipe kolz' i&iav elnev ozl 6 Xpiazdc; fiev elvai Hristos nu era deofiin cu Maica Sa". Prin urmare, la Sinodul tâlhresc,

«dpoovoio zq pqzpi ainov». 'E tto pe vene eic xrjv At]ctxqikt|v Euvo&ov Eutihie nu a fost reabilitat pe temeiul mrturisirii sale dat în faa
bkx A7T£KO£X£axA0i] |3âaci xfjc opoAoylac xou Kaxâ xrjv Evbppoucrav Sinodului legitim din 448, ci pe temeiul unei alte mrturisiri, dei, de

Euvo&ov xou 448, âAAâ (3âaei veac; opaAoyiac oq0o&6£ou, âv Kal kox fapt, el nu credea în ea. De mare importan este aici faptul c Dioscor
oueriav ouxck; 5ev xrjv ettujxeuev. ’EkeIvo nou e x.£ i etuxou rcQOKEip^vou nu este de acord cu Eutihie i, din acest motiv. Sinodul al IV-lea

ar)pacrtav elvat oxi 6 Aiocncopoc &ev crupcpcuvei pe xov Euxuxtv Kal &l’ Ecumenic a acceptat condamnarea sa. De asemenea, aa-numiii
auxo eu; xrjv A' Oue. Euvo&ov e&ex0r) xf]v Kaxa&u<r)v xou. ’Emarjc ol monofizii l-au condamnat drept eretic. Faptul c monofiziii nu
KaAoupevoi Movocpucrixai KaxE&ucacrav aux&v doc, oîqexlkov. To oxi recunosc Sinodul tâlhresc ca fiind ecumenic ci se opresc la Sinodul al

& e ouxoi &ev TîaQa&ExovxaL xrjv Ar|axgiKT]v Euvo&ov cuc oiKoupevuav, IlI-lea înseamn c ei accept c Dioscor
Ecumenic, a fcut o greeal la

âAAâ axapaxouv eic xrjv T' Oîk. Euvo5ov crrjpatvei oxi na.Qabtx.ovxcxL Sinodul tâlhresc. îns din nefericire, ei nu accept Decretele de împcare
oxi EKapev Aâ0oc 6 Aioctkoqoc eu; xrjv ArjaxpiKrjv EuvoSov. Aucrxuxcuc dintre Chirii i Ioan semnate în 433. Aceasta se datoreaz faptului c
optuc &ev 7iapa&Exovxai xâc Kaxâ xo 433 yevopevac AuxAAay c Dioscor nu a fost de acord cu legitimitatea expresiei dou firi în Hristos

pexa£u Truâvvo u Kal KupiAAou. ToOxo dcpelAexai eic to yeyovoc oxi 6 dei el a acceptat c Hristos era deofiin cu Tatl în ceea ce privete

Aioctkoqoc &ev naQE&exOr] xrjv Siaxuncuaiv 7ieqI duo ev Xpiozco pvoecov Dumnezeirea Sa i deofiin cu noi, în ceea ce privete umanitatea Sa.

nap’ 6xi e&exeto oxi 6 Xoioxoc Elvai opoouaioc xcp naxpi Kaxâ xfjv

Oeoxrjxa Kal âpooucnoc f|piv Kaxâ xfjv â v0pco7i6xr)xa Sinodul IV Ecumenic (451). Contextul care s-a creat odat cu
5 moartea împratului i atitudinea cucernic a Pulheriei fa de
H A' Oikotmenikh Ltnoaoe (451). TI 6r| p louQyrj 0 eicra Kaxâcrxaaic treburile Bisericii, a dus la convocarea Sinodului al IV-lea Ecumenic.

5 Kal 6 0âvaxoc xou auxoKpâxopoc, cuc Kal r| â£ioAoycuaa oqOcuc Acest Sinod a trebuit s se ocupe cu deciziile Sinodului tâlhresc care îl

xâ riQâypaxa riouAxEQia, cb&f|yr]aav eic xrjv cruyKArjcnv xf]C A' OIk. precedase. Aceasta fiindc Statul a recunoscut dogmele i canoanele
Euvo6ou. Auxr) elxe ngo aurrjc xrjv Ar)oxpiKr)v KaAoufiEvrjv EuvoSov. Sinoadelor Ecumenice drept legi de stat, iar împratul semna procesele
Touxo xovlCcxai 6iâ xov E^fjc Aoyov. ’En£i6f] xo Kpâxoc âvEyvcuQiCEv verbale ale edinelor. Aadar, Sinodul al IV-lea Ecumenic nu putea
xrjv 6i6aoKaA(av Kal xoue Kavovac xcuv O’lk. Lvvobcov cuc vofiouc xou trece cu vederea Sinodul tâlhresc.
Kal ol auxoKpaxoQEC urtEypacpov xâ TiQaKxnca xcuv, al â7iocpâaEic xrje

ArjoxQiKrjc cruv66ou f|aav vopoi auxou. 'Eîiojjevcuc rj A' OIk. Euvodoc


Hristologia 61
60 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis

6 ev qbuvaxo v xâc naQa0EajQqcrq. Aev qbuvaxo va xo Kâpq auxo Kal


Ins mai presus de aceasta, mai exista un motiv care impunea revizuirea

5 t’ evav AAov Aoyov. AqkexoI ek xcov naxEQarv x q c A' eîxov uTToyQdijjei


hotrârilor adoptate la Sinodul tâlhresc. Muli dintre Prinii Sinodului al

xa TTQaKxucâ xqc AqcrrQiKqc; Euvobou Aqpiouoyeixai Aomov xo .


IV-lea semnaser hotrârile Sinodului tâlhresc. întrebarea care se pune este

EQcoxq pa mac, ol naxcoec auxol u7iEyoaiav xâ 7XQaKXiKa xqc AqoxotKqc


cum puteau aceti Prini care semnaser deciziile acelui Sinod nelegitim s
Kai ev auvExeia xqc A' Oue. Luvobou; To TXQoBAqpa auxo ELqyclxai semneze acum deciziile Sinodului al IV-lea Ecumenic? Problema poate fi

AâScoLiev
\ V
ovbiv xnv oQoAoylav xou Euxuxouc;, o ottoloc coc explicat dac lum în considerare terminologia lui Eutihie, care, aa cum
7tQoave<pEQ0q eute elc xqv AqcrxQiKqv âxi 6 Xqioxoc e iva i «opoouaioc xq am spus mai sus, a afirmat la Sinodul tâlhresc c Hristos este „deofiin cu
pqxpi auxou». 'Enopevax; anEKaxEaxaOq 6 Euxuxqc eic xqv AqaxQiicqv Maica Sa". Drept urmare, Eutihie a fost reabilitat de Sinodul tâlhresc pe
(3âa£i 6q0o&o£ou opoAoylac xou, qxu; âvqQEOE xa un’ auxou Kaxa temeiul mrturisirii sale ortodoxe, care contramanda cele afirmate la Sinodul
xf]v £v&rjfiouaav xou 448 OLioAoyq0£vxa. To atQexiKOV xqc AqaxQUcqc legitim din 448. Aspectul eretic al Sinodului tâlhresc zace în faptul c a
«pclAcxai tic xo yeyovoc oxi âneQQuJE xac pexaEu KuqIAAou ml respins Decretele de împcare dintre Chirii i Nestorie i în insistena sa

’kodwou AiaAAay ical etieueivev a7TOKA£iaxiKtuc tic; xnv oQoAoylav exclusiv pentru adoptarea terminologiei alexandrine despre o singur fire

AAc£av&Q£iac txeqI piue ev XqictxcI) cpuaecoe ml i un singur ipostas în Hristos.


Ouxco pAcn OUpEQOV Movocpuaixac, TtOO- Astfel, vedem astzi c monofiziii dac sunt întrebai „ Voi acceptai
fkxAAoievqv EQcbxqaiv, «6exect0£ oxi ev Xqump uraxQxa cpucxicOK v [ învtura ] c în Hristos nu exist decât o singur fire? Ei rspund: Da, acceptm
anavxouv «6£xop£0a». Oxav opiog xoue âvxinaupE oxi cnouevax; eio0e [aceast învtur]". Dar atunci când sunt întrebai dac ei - prin urmare -

Movcxpualxat, 6iapaQxuQOvxaL Touxo &tcm raQa6exovraidje uaQabt'xOq ml


7 sunt „monofizii", ei neag aceasta protestând. Ei spun, precum Dioscor, c
6 AiooxoQog ckiâycwq0Eic ek xqc FlaoOfA’ou elvai opoouo ioc xco naxQÎKaxa Cel Care S-a nscut din Fecioar este deofiin cu Tatl în ceea ce privete
xqv Oeoxqxa ralopoouaioe qpiv mxâ xqv m>0Qam6xqxa. 6i5aaKaAia xouc, H Dumnezeirea i deofiin cu noi în ceea ce privete umanitatea. Doctrina lor.

âv ml otKopq 5ev exq 6iaaacpqvio0rj, elvai oxi 6 Xpiarcx; ex£L cpvaeu; npo dei rmâne înc neclar, afirm c Hristos are dou firi înainte de unire, dar una
xqc b’)0£CjQ, piav pcTa xijv evaxnv pi] âvaipovpevqc; xqc âvdpamivqc; (pvaccuc. dup unire, fr ca aceasta s implice c umanitatea Sa a fost abolit. îns aceast
Touxo ouioc evex£ix6v kiv&uvov va 6&qyqcrq 7iq6c xdv NecrroQ ia\' io uov Aioxi .
doctrin este pasibil de schimbare, putând duce la nestorianism. Cci a
âxav A£youv xo, «pq âvaipovpevqc; Tije; âvdpamivqc <pvaecoQ>, Aapj3avop£vou spune c umanitatea nu este abolit i a identifica firea cu ipostasul, înseamn
un ’
oijxv xou y eyovoxoc oxi xaux£ouv xqv cpucriv pe xqv undcrtacriv, epaivexat c ei accept dou ipostasuri i dou persoane în Hristos, ceea ce nu este
va 7iaya6 ex(ovxaL ev Xqioxgj ml 6uo urcocrrâotic ml 6uo nQoooona, TiQây pa nimic altceva decât nestorianism!
nou o&qyei eu; xqv 6 6acncaA(av xou NEaxoQiavtcrpou!
i
La Sinodul al IV-lea Ecumenic, Papa Leon a încercat, prin delegaii si,
Ele; xqv A' Oue Euvobov 6 Ilânac Aeaiv 6 iâ xcov âneaxaApevwv xou
s obin de la Prinii Sinodului acceptarea Tomos-ului su ca expresie
£axciAev xov Topoi xou ax; ooov nlaxEcoc;
1
ml nQOE|3aAev xqv d£laxnv v dogmatic a credinei. I s-au opus episcopii din Epir care, pe atunci, erau sub
xdv bex& ouv ol riaxEQEc; âx; ogov nlaxEax; xqg OIk. £uvo6ou. ’Evaxalov i
jurisdicia sa toi ceilali, cu excepia antiohienilor, fiindc, aa cum
xou Topov Eoxoâcpqaav ol ’HnEipcoxai ânlcnconoi ol onoîoi xoxe unqyovxo
susineau ei, doctrina lui nu era în acord cu cea a lui Chirii. Sprijinitorii lui
eic ml ev ouve ye la oAoi EKxdg xq<; Axxtoxe iag nQo(3aAAovxE<;
xqv Pcopqv
Leon argumentau c învtura Tomos-ului nu se deosebea de cea a lui
âvxiQgqaEu; ml iaxuQuCopevoi oxi o TopoQ 6 iacpEQ£i and xqv 6 6acrmAlav i
Chirii.
xou KuqIAAou. Ol ânavTcovxEc; eu; xc, âvxiQoqaEic; cAEyov oxiq 6 6aoxaA(a i

xou Touov ou&dAax; 6 iacp£OEi ano xnv 6i5aomAlav xou KuqIAAou.


.

62 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristoiogia

'E7TO|uevcoc auro nou eLâyexai ano xf]v âiauâxrjv auxrjv Kal nou £x£l oAa>; Astfel, concluzia acestei dispute i cel mai important lucru de reinut este c
iâiaixQav oripacrlav elvai oxi rj bibaoKaAia tov KvpiÂAou pro r6 Kpirppiov învtura lui Chirii a fost aiteriul învturii [dogmatizrii] Sinodului al IV-lea

rp 6i6aoKaAia<; xrc A' Oi k. Lwodov. Auro xQpCei iâiaLxQac Trooaoxf^ Ecumenic. Trebuie evideniat aceasta fiindc apusenii pretind c Papa a fost
âioxiol Autikol LaxuQiCovTat ori el xrv A' Oiic Euvoâov 6 Ilanag eepa. cel care a dominat Sinodul IV.

Avxi0extoc; ougjc; pAerropev oxl 6 Axxucoc;, 6 enîcnconoq Niko- Dimpotriv, observm c Atticus, episcopul Nicopolisului din Epir, a
noAecoc xrje emaxoAal Kal xâ
’Hneipou, enQoxeive vâ 6o0ouv al propus ca scrisorile i cele Dousprezece capitole ale lui Chirii s date fie

Acodexa KecpâAata xou KuqiAAou tic xoue auveâQouq âiâ vâ auyKQifir] colegilor pentru ca astfel s compare cu ele Tomos-ul lui Leon. într-adevr, a
6 TopoQ xou Aovxoq pe auxâ. Eti’ auxou cruvexâyr) emxQom') âtâ vâ fost format un Comitet cruia i s-a încredinat aceast sarcin. Acest Comitet
peAexf|crr) xo 0epa. H emxQonf] ânecpacriae oxi 6 Aecov crupqxuvel eu; a decis c Tomos-ul lui Leon era în acord cu învtura lui Chirii. în mod
x6v Tâpov xou pe xrv âiâauKaAlav xou KuqîAAou. ITaQaâ6£co<; ele xrjv paradoxal, Teodoret al Cirului, care l-a acceptat pentru prima dat pe Chirii
enixponrjv auxrjv peAo fjxo Kal 6 0eo5cuyr|xoc Kuqou, 6 onoloc âiâ drept criteriu al Ortodoxiei, a fost un membru în aceast comisie. Teodoret nu
nxuxrjv epopâv âexexai xov KuoiAAov coc, xptrpv opOoâoia. Ovroc; a participat de la început la edinele Sinodului al IV-lea, dei Papa l-a invitat
ele; Euvoâov biv pexeîxcv coc cruveâQoc, âv Kal 7iQoe|3Af}0r)
xrjv A' Olic.
ca acuzator al lui Dioscor care s-a aflat la Sinod în calitate de acuzat.
auxrj r) â^lcoaic uno xou nâna, dAA' <bc Kaxi]yopoc xou Aiookoqqu, 6
Prin folosirea lui Chirii drept criteriu al Ortodoxiei, s-a demonstrat c nu
onoloc napetcaOrjcrev ele xrjv Euvoâov coc KaxrjyoQOupevoc.
exist nici c Tomos-ul
un fundament pentru pretenia anumitor învai: a)
Aia xi'ic xc^^orcoifjcreax; Aomov xou KuqîAAou etic Kpirppiov OpOo-
lui Leon a fost expresia dogmatic a credinei Calcedonului; b) c acesta ar fi
bo'uxc, ânoâeucvuexai xo âcrraxov xctiv ioxuQiopctiv xctiv oxgecpopevcov
dat la o parte învtura lui Chirii; i c) c acesta a lepdat cele Dousprezece
eic xâ: a) oxifj Euvoâoc eâex0rj oqov maxecoc xov Topov xou nâna 1
etic (3)
capitole. Astfel, opinia c Sinodul al IV-lea Ecumenic a echilibrat tendinele
oxi Trapapepicrev xrjv âiâaoKaAlav xou KuqIAAou îcai y) oxi naQauegiaev
ctre monofizitism ale Sinodului al IlI-lea Ecumenic i ale celor Dousprezece
kuquoc xâ Ad)beKa KecpAaux. Ouxco â7To(3alvei âoxaxoc f] yvctiprj nepl xou
capitole ale lui Chirii al Alexandriei este total nefondat.
oxi i] A' Oue. Euvoâoc laoooonel xâc 7xqoc xov Movocpucrixicrpdv xâcreic xfjc

F OIk. Euvoâou Kal xcov Acbbexa KecpaAakov xou KuqIAAou. Sinodul al Vl-lea Ecumenic (553). Sinodul al IV-lea Ecumenic, dup
H E' Oikotmenikh Etnoaoi (553). Ti A' Oue. Euvoâoc, cti
6cum se tie, l-a reabilitat pe Teodoret în cea de-a opta sa edin. Acest
fapt a fost considerat de monofizii drept o reabilitare a nestorianismului. Cu
6 yvcoaxov âTteKaxeaxrjcxe xov ©eoâcuQrxov ele xi'jv 8rjv auveâpla'
toate acestea, Teodoret: a) a acceptat condamnarea lui Nestorie i, prin
Touxo uno xcov Movocpuoxxctiv e0ecoQT]0i] coc ânoKaxâaxacru.
xrje-
urmare, b) a acceptat faptul c Chirii al Alexandriei este criteriul hristologiei
xou Neaxooiav lcjqou. O ©eoâttiorjxoc âpcoc âepou a) ebex0rj xf]v
i, în consecin, [a acceptat] autoritatea scrisorilor ti ii Chirii ctre Nestorie.
KaxaâlKi]v xou Neaxoolou (3) eâex0Tl xov KuqiAAov AAe^avâpelac coc
Aceasta însemna c Teodoret renuna la teologia sa anterioar cu privire la
kqixxjqiov xr|c XQiaxoAoylac Kal îcaxâ auveneiav Kal xâc eniaxoAâc
hristologie i primea teologia Bisericii Ortodoxe aa cum este formulat în
xou KuqIAAou tcqoc xov Ncoxoqiov. Touxo ar|palvei oxi 6 ©eoâttiorjxoc
Sinodul III Ecumenic i în Decretele de împcare dintre Ioan al Antiohiei i
ânoKrjQuaaei xrjvnQoxeQav OeoAoylav xou neQi XQiaxoAoylac Kal
Chirii al Alexandriei, ca i în Declaraia dogmatic a Sinodului al IV-lea
ulo0exel xrjv OeoAoylav xfjc OoOoâoiou ’EKKArjalac clic etecpQâCexai
Ecumenic
ele xrjv F OIk. Euvoâov, ele xâc AiaÂAayac; xou ’lcoâvvou Avxioxeiac
Kal xou KuqlAAou ÂAeavâQelac Kal ele xov "Opov xrje A'.
64 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis
Hristologia 65

tiqo xtoQqae e va j3rj (aa Kaxab ucaCoucra ta eoya xoO©£o 6 cuQfjxou Sinodul al V-lea Ecumenic a fcut un pas înainte i a condamnat
a cyoaibe Kaxâ xou Kuo LAAou, oxi coc &i7TA«paxiKtbc âAAâ coc
scrierile lui Teodoret pe care acesta le scrisese împotriva lui Chilii, lsând
TQayiaaTiKx; la o parte diplomaia i invocând problema ereziei. Condamnarea nu s-a
rtcncei ui[>r|Ar]v
produs fiindc împratul a adoptat o anumit politic, care avea drept
ttiv evcootv xcuv ’EKKArjatârv. 'O ©eobcuQpxoc 5ev £ Iva i riaxTQ
scop, în principal i exclusiv, unirea Bisericilor. Teodoret nu este un Printe
'EKicApcriac âv Kal o-uqqexeIxev
sau un Sfânt al Bisericii, dei a participat la un Sinod Ecumenic. Top
7tou ouuuexeîxov elc, xâc OLk. Lu
Prinii Bisericii care au participat la Sinodul Ecumenic sunt Sfini. Aceast
KaxabiKâCei
situaie este o excepie. Sinodul al V-lea Ecumenic condamn faimoasa
Ipa ’E6eaor)c; tcqoc Mâpiv xov neQcxr|v
Epistol a lui Ibas din Edessa ctre Maris Persul. în aceast Epistol, se pare
A/exai oxi 6 eixe xf]v evxuncuan
c Ibas avea impresia c în Decretele de împcare dintre Ioan i Chirii, Chirii -

Icuâvvou xai KuqlAAou, 6 KuqlAAoc, t


cel care fusese mai înainte [socotit/ presupus] eretic, i-a schimbat opinia.
(‘moloc rjxo TCQoqyoupevcoc aiOEXiKOC, (aexfvorjctev.
Este un adevr istoric reabilitarea lui Ibas de ctre Sinodul al IV-lea
ipac âTicKaxeaxaSr] ele xrv A' 6 tteq orjpalvei
Ecumenic, iar aceasta înseamn c el acceptase cele Dousprezece capitole ale
)£K a KecpnÂaLa xau KupîAAoo Kal xâ 7iâvxa,
lui Chirii i toate celelalte scrieri, întocmai precum fcuse i Teodoret al
eicaie
vâ Kaxabixâcrr] emafiptoc xrjv tiqoc
Cirului. îns Sinodul al V-lea Ecumenic a fost obligat de circumstane s
r|vayKâaOr| ek xcbv TCQaypâxcuv
condamne oficial Epistola lui Ibas din Edessa ctre Maris fiindc, aa cum s-
MAqlv EmoxoArjv xou ipa 'Ebecrupe, erteibr] coc âvacpEQExai pexâ
a artat mai înainte, dup Decretele de împcare dintre Chirii i Ioan, adepii
xâc AiaAAayâ ’koâwou Kal KuqîAAou ol orcabol xou NectxoqIou
lui Nestorie au rspândit scrierile lui Theodor de Mopsuestia i Diodor din
EKUKAotpoQnaav EQya xou 0 eo6ooqou MmjiouEcrxiac Kal xou Aio&cuqou
Tars printre armeni. Sinodul al V-lea Ecumenic a anatemizat nu doar
Kaxe&iKaaev
scrierile lui Theodor, ci i persoana sa. Sinodul al V-lea Ecumenic a
âAAâKal
pronunat o condamnare similar i împotriva lui Origen.
eruerpe Kax£&(Kaaev xov QQiyevpv
Din punct de vedere dogmatic i istoric, Sinodul al V-lea Ecumenic nu
'H E' OIk. Evvodoc noibecvc;

ioxvpiQovxoa avxoi nov


este în nici un chip o nou interpretare a Sinodului al IV-lea, aa cum pretind cei
ovboAojc, eivai pia vea ipppvda xpc A’ oncoc,
care folosesc termenul de neo-calcedonianism. Aceast opinie, care a câtigat
XpTjoiponoLOVv xov opov NtoxocAKT] 6ovLop 6 c;. Auxp p rcovjjic t 6 nola
teren chiar i în Grecia, mai exact în scrierile teologilor greci moderni, ar
ekeqSioe ebacjioc Kal ele trjv 'EAAâba, pxoi ele ^â auyyoâppaxa xcuv
veoeAApvcov 0eoAoycuv, xpeiâCexai noAApv tiqoctoxbv 6 loxi appalvei
trebui tratat foarte atent, deoarece implic faptul c Sinodul V Ecumenic a
oxi p E' ETmveQppveucre xf]v A' imd xo <p<I>c xou KuqIAAov. AAAa ortcuc
reinterpretat Sinodul IV în lumina lui Chirii. Totui, aa cum am spus mai
înainte, oricine citete Declaraia dogmatic a Sinodului al IV-lea i
7tQoav£<p£Q0 p, 07T010C SiapâCei xov Oqov xpc A' Kal xâ ngaKxiKa
xpc A' 0â E^aKQipwcrr] oxi 6 KuqlAAoc â7iexeAeae xo XQiaxoAoyiKOV
stenogramele sale, va admite faptul c Chirii a fost criteriul hristologic al

KQixpQiov xf|C A', âAAâ xo KQixpQiov auxo exQpcnpcmotp 0 p Kal ele xov
Sinodului IV, dar i criteriul care a fost folosit în cazul Tomos-ului lui Leon.
A
In afar de ceea ce s-a zis deja despre Tomos, ar mai trebui luate în
Topov xou Aeovxoc.
oibiv Kai
> Kt
considerare urmtoarele: când Iuvenalie a fost izgonit din Palestina, Leon
’Ekxoc xcuv p&p tteqI xou Topov Aex0 £vxcov ApcpOp
Oxav 6 loupevâAioc e£e6icbx0p ano xpv IlaAaioxlvriv, 6 Aecuv
r
n A .

66 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristologia 67

eyQai[>£ uîav i loto t] v tiqoc xov MrjxQ07toAîxr|v AaibEKavfparv. Eig auxfv a scris o scrisoare ctre Mitropolitul Dodecaneziei. In aceasta, Leon face
âcrxoAelxai 6 î&iog 6 Aeaw |ae airro xo £ ti aerob io xcov 'IcQoaoAuparv icai referire la incidentul din Ierusalim i afirm ceva de-a dreptul paradoxal
iaxuQÎCtxat xo kE,f\c, nagabolov 6tâ xrjv Auxucr]v ©EoAoyîav. 'Ori otioioq âev pentru teologia apusean. „Oricine este de acord cu mine în hristobgie, este de

ovpcpcovd fuaCi /.iov dc x tjv XptowAoyiav &q aupcproirjorj pc tov Adavâoiov, acord cu Atanasie, Teofil i Chirii, cu care eu sunt în deplin acord i nu m deosebesc

tov ©eopiAov xai tov KvpiAAov pe tovc, onoiovc, eyco ovpcpcovco ânoAvrax; de ei în nici o privin". Acesta este, poate, motivul pentru care Patriarhul
xai âiapepco ele ovâiv. Icrax; 6t' auxo eu; xpv cpr^fjirjv xou LlaxQiâoxou Alexandriei este numit judectorul ecumenic [lumii=oikoumenei] Judectorul
AAe£av&QE îag âvatpeQtxai oxi elvai xpm)g tt)q ohcovpevrjC- Kptxr]C xr)s ecumenic de la Sinodul I Ecumenic a fost Atanasie; la Sinodul al II-lea,

OLKoufxtvris eu; xf)v A' Otic. 6 (a. ÂGavâcnog, ei; zqv B'; oî
Euvobov f)xo Prinii Capadocieni i adepii lui Didim cel Orb; la Sinoadele III, IV, V i VI,
Karmaboicai riaxEQEg xatol paGrxai xou Aibupou xou TrxpAou, £Îg xf]v F, A', criteriu [al Ortodoxiei] a fost Sfântul Chirii - dac se interpreteaz corect
E', Ex', KQixrjQLOV clvaio KuQtAAog, mv icavele OQ0cug £Q(xr|veuo^ KaLxqv Ex' Sinodul al Vl-lea. De asemenea. Sinodul al V-lea Ecumenic anatemizeaz pe
Oue. Euvobov. 'H E' Olk. Euvo&oc £7îLot]c âcpoQÎta ocroug biv ruxQabixovTai cei care nu accept cele Dousprezece capitole ale lui Chirii. Aceasta nu este o
xâ Acoâexa KecpâAaia xou KuqîAAou. Touxo biv mntei Kaivoxopîav bicm inovaie, fiindc acel Comitet, îndrituit a analiza Tomos-ul lui Leon, a folosit
i emxQorn'] rjxig cLEAcyr] vâ qeAexqct) xov Topov xou Acovxog, cuc ribofxcv, drept criteriu cele Dousprezece capitole ale lui Chirii. Sinodul al IV-lea
»

dxev ax; kqlxt)qiov xâ Acoâexa KepâAaia xou KuqîAAou. 'H A' Oue. Euvobog Ecumenic a adoptat Tomos-ul lui Leon i l-a fcut parte component a
ulo0exr|aev xov Topov xou Acavxog mi xov cicapc utooc xou Upov tt\q Declaraiei dogmatice de credin, deoarece Comitetul a încuviinat faptul c
nioTCOJQ €7xei6r] biETtîaxaxTE rj emxQ07tf] auxpg oxi 6 Topog oupcparvâ ut: xâ
Tomos-ul este în armonie cu cele Dousprezece capitole ale scrisorii lui Chirii.
Acoâexa KecpâAaia mi xâg ETXioroAâg xou KuqîAAou. Prin urmare, când Sinodul al V-lea Ecumenic respinge pe cei care nu
'Oxav Aomov f\ E' OIk. Euvobog ârrooQÎTtxa oaoug biv naQabixovjai primesc cele Dousprezece capitole ale lui Chirii, el nu introduce nimic nou,
xâ Acoâexa KecpâAaia xou KuqîAAou biv £Kape xînoxe xo veo, 6toxi ai deoarece temeliile deciziilor Sinodului al IV-lea Ecumenic au fost deciziile
laaeig xarv ârax>âaecov xpc A' O’lk. Euvobou paav nocpue ig xpg
Sinodului al III-lea, iar cele Dousprezece capitole au fost temelia înelegerii
F icai £(p oaov xâ Acoâexa KecpâAaLa f|aav rj pâcng xrjg auuparvîag
dintre Chirii i Ioan al Antiohiei. tim aceasta foarte bine fiindc motivul
(j£xa^u KuqîAAou îcai laiâwou. Auxo xo yvuroîCopcv tioAu mAâ, bioxi 6
care i-a determinat pe antiohieni s resping Sinodul al III-lea Ecumenic i s
Aoyog 5iâ xov orcolov F mi Exapav xpv
oi Avxioxeiavoi ârt£QQu{jav xpv
convoace un contra-sinod, dup cum ne informeaz Ibas al Edessei, a fost
âvxiauvobov, cbg pag nApQOtpOQEl o Ipac; ’EbEacrpg, pxo âxi F ebexGp rj
faptul c Sinodul al III-lea a acceptat cele Dousprezece capitole ale lui Chirii.
xâ Acoâexa KecpâAaia xou KuqîAAou. 'Oxav 6 Icoâwpg ibixGp xf]v F
Astfel, Biserica nu a respins niciodat, nici mcar temporar, cele Dousprezece
Oue Euvobov e6ex0i] xâ Acoâexa KecpâAaia xou KuqîAAou. 'Ertopevcog p
capitole ale lui Chirii, i nici înelegerea dintre Ioan i Chirii. Din nefericire,
’EKKApaîa oubeuoxe âH£QQii|ie ouxe TîQoacoQivx; xâ Acoâexa KecpâAaia
xou KuqîAAou ouxe xâs AuxAAayâ q laiâwou-KuQÎAAou. Auoxuxcu? ojqio-
anumii învai au pretins, sub influena autorilor occidentali, c Chirii, în
Decretele de împcare cu Ioan i-a schimbat opinia sa i a aezat tacit cele
(ievoi axoAiacrrai £nr|Q£aa0evx£s ârto xous Suxikouc yQâcpovxeg 6iâ xâ
Douspi'ezece capitole la margine i, astfel, a scpat de acuzaia de
yeyovoxa auxâ u7iooxr|QÎCouv oxl 6 KuoiAAoc eig xâg AiaAAayâc, xou
monofizitism
(aexâ xou laiâwou (uexevoqae mi aicoTXQQtlx; 7taQ£fi£Qiaev xâ Acoâexa
Cele spuse mai sus nu sunt doar neconforme cu realitatea i inexacte
KecpâAaia mi mx' auxov xov xoonov eacoGr ano xov Movocpuaixiajuov.
ci, de asemenea, i periculoase, fiindc conduc obligatoriu la
Auxâ feuvavxai vâ xa Q aKi:r)Q lC7 ®0 ^v oxi jaovov coc âvaKQiprj,
âAAâ Kai cog £7UKÎv&uva Kai cog o6r]youvxa âvaymoxiKCog eig
v ,

68 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristologia 69

Protestantism, pentru care doar Sfânta Scriptura este infailibil, sau la


tov IT g o t e ctt a v x i a u 6 v 6ia tov otioIov uovov t) Ay ia rgacpf] eivai
âAâGqxo;, f) ei; tov namcrpov îva UTrâpr] 5iaixr|TLK6v ogyavov negi papism, pentru care exist un arbitru ce decide ce teologie va triumfa ca

xou no ia GeoAoyia 0a emKgaTfjoT] ax; 6oypa. 'O ’Oo065o£o; SeoAoyoi. dogm. Un teolog ortodox nu poate accepta aceast teorie despre Sinoade,

6ev rurcogel vâ 6ex0r) ainrjv xrv Gecogiav neoi Euvobcov, 5r)A. ti’]
adic cea dialectic. Profesorul G. Konidaris susine pe bun dreptate c
6iaA£KTiKT]v. 'O ica0r)yr|Tf]c; T. Kovibâor); 6g0d); iaxupiCexai, oxt k«0i fiecare Sinod care a urmat Sinodului 1 Ecumenic nu este decât o dezvoltare

E uvo&o; pexâ tt]v A' ârcoxeAel ânAcu; juiav vânxvEiv auri);. a acestuia.

Errou5aIov Eniorjc cgyov tt); E' £ Iva l otl ercfjge xrjv cSgoAoyiav tt) >
O alt realizare important a Sinodului al V-lea Ecumenic a fost
AAe£av6geia;Kalxf)vf]gpfiv£ua£ pe xqv ogoAoyîav tt); KaTma&OKÎa; preluarea terminologiei lui Chirii al Alexandriei i interpretarea ei alturi
Kai. xt); Avxioxe ia;. H E' e7iavaAap|3âvei xrv ogoAoyîav toi» de cea a capadocienilor i antiohienilor. Sinodul al V-lea repet
KugiAAou tt); F' ti)v onoiav iuxuptCovxai oi Movocpucrixa i otl î) A' terminologia lui Chirii de la Sinodul al I V-lea, care, conform monofiziilor,
eyKaxeAeue. Oi "Opcu unâgxouv tic; Tac, E7UcrxoAâ; xou KugiAAou a fost abandonat de Sinodul al IV-lea. Termenii se regsesc în scrisoarea
ngoc; Neaxogiov ai onoîai EniaxoAai elvai pego; xou ’Dpov xr); A'. lui Chirii ctre Nestorie, care face parte din Declaraia dogmatic a Sinodului
'Eno(j£vcos t) E' 5ev eicrâyei Kâxi veov to onolov biv v 7tâgxei ei; xfjv al IV-lea. în concluzie. Sinodul al V-lea Ecumenic nu introduce nimic nou
A'. Outco eTravaAappâvei ei; tov Opov
' Trjc r) E' t6 «pla (pvaic, tov care s nu se regseasc deja în hotrârile Sinodului al IV-lea Ecumenic;
A oyov oeoapKcopevT]», to «e£ âpepoiv», k.t.A. Sinodul al V-lea nu face decât s repete în a sa Declaraie dogmatic
formulrile: ’ fire una din cele dou", etc.
H Et' Oikotmenikh Etnoaoe (680/1), Ele; tt)v TigocmâOeiav
7 auvbiaAAayrj; OgBoboFcuv Kai Movocpuorabv evecpavia0r| uia opac Sinodul al Vl-lea Ecumenic (680/1). în timpul tentativelor de
Ka>vaxa vx ivou noA itojv, ol onoîoi evopiCov otl 0a &ieuic6Auvov tov 7 reconciliere dintre ortodoci i monofizii, a aprut în Constantinopol o
auxoKgâxopa ei; xâ; ngocmaGeia; xou negi evcuaeco; avrobv pi p iav grupare care credea c îl poate ajuta pe împrat în privina strdaniilor sale
negi egyov &i6acncaAiav negi puie; deArjociop Kai evepyeiag ev Xgiaxâ). unioniste, prezentându-i o doctrin stranie, cea a unei singure voine i
FIoAAoi Aeyouv ori 6 MovoGeArjxicrpo; Kai o Movo t v e gyr| x ier poc energii în Hristos.
exouv xâ; gi£a; xcov ei; tov Movocpuamapov. riegiegyco; dptoc <paivexai c monotelismul i monoenergismul îi au rdcinile în
Muli spun
ori exouv xâ; giCa; xarv ei; tov Neaxogiavujpov, 5iâ tov ei); Aoyov. monofizitism. îns, se pare c ele îi au originea în nestorianism din motive
Oi Neoxogtavoi excugiCov xâ; (pucrei; ei; ktiotî)v xai âKTioxov Kai tac pe care vom expune în continuare. Nestorienii despreau cele dou firi
le
&LEKQLVOV Kaxâ xexoiov toottov âxTX£ vâ exouv â7iAfjv cruvunagf.iv ev în creat i necreat i le separau într-atât încât aveau doar o co-existen în
Xgiarxeb. ‘H evaxn; elvai kcct' evipyeuxv, koct' evboKiav, Kaza fiovAqoiv. Ai Hristos. Unirea era dup energie, bun-plcere i voin. Din acest motiv,
aur6 oi Neaxogiavoi, 6 ©e66a>go; Moioueaxia;, 6 AioSoogo; Tagaou,
nestorienii Theodor de Mopsuestia, Diodor din Tars, Pavel de Samosata i
6 IlauAo; Eapoaaxeu;, 6 Neaxogio; optAouv negi piâc, evepyeiaQ Kai
Nestorie vorbesc de o singur energie i o singur voin în Hristos.
j uiâ; OeArjoecoc; ev Xgioxâ). Alotl 6iâ xou; Neaxogtavou; 6 xgonoc xty
tvdxTEa»; biv i)to q vnooTaTiKq xai (pvoixi) evcooiQ totv
Deoarece, pentru nestorieni, modul de unire al celor dou firi nu era unirea
5uo rpuaecov,
ipostatic sau fireasc, ci semnul unirii era energia i voina. Pentru nestorieni,
âAAâ to cn]jaeîov xq; evâxjeco; i’jto rj evepyeia Kai rj deAqaiq. Aiâ tou;
Neaxogiavou; unâgxei jjia 0/Aqat; Kai pia evegyeia. ’EnioT]; xoviCouv
exist o singur energie i o singur voin. Ei subliniaz, de asemenea, c
exist
otl fxexâ xqv evaxnv unâgxei îcai pia GeArjai;. At’ auxou; biv 0â unfjgxev
rapgia evcoau; âv 6ev tjxo xrjs (3ouAf| creme ral evepyelac 'Enopâvux; dup unire o singur energie i o singur voin. Conform învturii lor, nu
ai piCac xov MovodeArjxiopov Kai Movoevepyqxiapov evpioKovxai ar fi avut loc nici dac nu ar fi existat una între voin i energie.
o unire
nidavdv eic xov Neoxopuxviopov xat dyi £iQ r ov Movorpvaixiapav. Aloti oi Aadar, rdcinile monotelismului i monoenergismului se gsesc, cel mai probabil în ,

nestorianism i nu în monofizitism. Aceasta cu atât mai mult dac ne gândim c


Movocpuaixai xoviCouv oxi texâ xrv evcuaiv xwv 5uo cpuaecov exogc pîav
(pucriv, far] âvaigoupeviy; xijs âv0pcu7uvr|c; exoucrr|c; oAac xâc l&ioxpxac; monofiziii insist c dup unirea celor dou firi, noi avem o singur fire fr
Kai c veoye iac auxrjc;. ’Ek xcâv cruCr|xrjaecov ai onotai eyivav xeAevxaiwc.
s suspende omenitatea, care reine toate însuirile i energiile. Discuiile care
ipalvexai oxi f) âvGpamivr) cpucru; auvobeuexai ucp' dAarv xwv cpuaiKiuv
au avut loc în ultima vreme arat c, pentru monofizii, firea uman este
ibioxîjxcuv Kai eveQyettirv xrc.
însoit de toate însuirile i energiile sale naturale.
Elvai be ycyovos oxi oi Movocpixiîxai napabe xovxa i oAoKArjgov xrjv Este un adevr faptul c monofiziii accept integritatea firii omeneti.
âv0Q£O7Tivr|v cpuaiv. Be(3aicoc, xo îbio erapav Kai olNecTxopiavoL Aioxi 6xav
Desigur, aceasta este, la rândul ei, o preocupare a nestorienilor. Nestorienii
auxoi eAcyav oxi uriagxei |Lua evepyeia Kai pîa pouAiai bev ivoouaav 5xi
5
afirmau c în Hristos exist o singur energie i o singur voin; ei nu
âvaipeîxai i Kxiaxf] evepyeia Kai p kxloxt) (3ouAî]aic; ev Xgioxcb.
susineau c firea creat i voina creat în Hristos fuseser abolite.
)

H
pîa evepyeia Kai (3ouArjaic eu; xoug Neoxopiawuc âvacpegexaL eu;
voin
învtura nestorienilor despre o energie i o se refer la
xo 7iqo0oj7tov xfj<; evtocreax; ev Xpioxâ) xwv bv o tpuaemv, xo oxcoiov elvai
persoana unirii celor dou firi în Hristos, care este rezultatul unirii a dou
xo dnoxeAeajja xrjg evaxreax; bvo nQoownwv Kai uuooxâcrecuv. TI Zx' OIk.
persoane i ipostasuri. Sinodul al Vl-lea Ecumenic condamn doctrina despre o
Evvoboc; KaradirâCei xrjv 5ida0Kaun> ixepi pic, deÂrjaeax; Kai cvcpyelac,
voin i o energie, fcând apel la învtura Prinilor. De asemenea, face apel la
iruKaÂovpevj] xrjv bibaoKaiav rdn> riaxepcov. ’ETUKaAelxai ernorp xov
Tbmos-ul lui Leon pentru sprijini dogma celor dou voine i energii în Hristos.
Tâpov xou Aeovxoc 6iâ vâ cmpîli] xrv bibaoraAiav negi bvo SeArpecuv
Aduce în discuie versete în privina crora s-au purtat multe dispute la
Kai evegyeicuv ev Xpiaxw. Xgr}CH|J07ioi£Î pâAiaxa x<^>pk*/ Siâ xâ onoia
Sinodul al lV-lea Ecumenic. Din cauza acestei dogme. Sinodul al Vl-lea
eyive ueyaAr] biagâxn Oue Luvobov. E£, alxîac; xfjg XQ,1 CT£0J?
£ *-C t^jv A'

auxtjc; oi Movotpualxai crravbaAîCovxaL noAu pe xrv 5i6aoKoAîav xrji; Lx\


Ecumenic este o pricin de sminteal pentru monofizii. Sinodul al Vl-lea îl

'H Lx' â varpepe i xov Aiookoqovox; (3Aâocpr)pov raialpexirav. KaxabucâCei numete pe Dioscor „blasfemiator" i „eretic". De asemenea, îl anatemizeaz

auxov Kai xov Leprjpov Avxioxeiac. 'O "Opac, xrjc; Lx'O’uc Lwobou biaKglvei pe Sever al Antiohiei. Declaraia dogmatic a Sinodului al Vl-lea Ecumenic face

yvojpixbv icai (pvaiKov OiAqpa Kai biSâcrKei, 6xi ev Xptcmb vnqxei xo deosebire între „ voina gnomic" i „voina natural" i înva c în Hristos

cpuaucov âvOptimivov ©eArpa Kai oxi xo yvcupiKOv. 'E7ropevax; ev Xpicrccu exist voina natural uman i nu cea gnomic. Drept urmare, în Hristos

vngxovv bvo <puairai evepyeiai rai 6uo ipuaxKâ GeArjpaxa xcuv bvo exist dou energii naturale i dou voine naturale ale celor naturi/ firi, unite

(puaecuv r|v(0 (j.evcuv abiaipexcog, âxcupiaxax;, âouyxuxcoc; rai âxQe7rxa>;. fr desprire, sau separaie, sau amestec, sau schimbare.
H diccKpiau
r

;
yvcojMKOv xai cpvoiKov deAfjpaxoc eyei peyAr/v oqpao'uw. Distincia dinte voina gnomic i cea natural este una de mare importan.

Ttuxqxow dx; yvcocrxov ev Xoioxip &uo cpoairai OeAi^aeu; rai eveQyeiaL Aia Aa cum se tie, în Hristos exist dou voine i energii naturale. Pentru a ne
v raxaAâ(3a>|xev nwq xac ewoouv oi riaxepec notnei vâ âvaxQe£a>|xev da seama cum le-au îneles Prinii, trebuie s ne întoarcem la Biserica

eic xi]v apxoti^v 'EiacArjaiav. "Oxav ouxt] ejuâxexo evavxîov xojv 6oKT)xdn', primar, în timpul luptei împotriva dochetitilor. Dochetitii credeau c
oi 07X0I01 e7xîoxeuo\' oxi â Xqioxoc r|xo âv0pamoc raxâ xo 6okouv xcoq'ic vâ Hristos a fost om doar în aparen i nu a avut ipostas sau fiin omeneasc, ci
imâpx'l T
1 uîtoaxaaic rai r) ouaia r| âv0pami\T), âAAâ povov nqoowQivoCi doar energii i dezvluiri temporare. Adic, în acest hristos nu a existat via
evepyeiairaieKCpâvaeic. Aev uTxfjgxe 6r|A. evXpioxdKTuyKeKQifjevr] unap^u;
q

72 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis


Hristologia 73

âAA’ ânAdK TUMOcoQival t'vtpyeixxL And xoxe f) ’EKicArjaîa Kaxa&iKa£e i Kâ0 e


ci doar energii temporare. Biserica a condamnat orice învtur care
bibacnaxAta nou maxeuei oxi eivai buvaxov vâ U7 toqxouv âvunooraxai
vorbea de energii anipostatice prin care ar lucra Dumnezeu. Din acest
eveQyeiai, 6iâ xcbv onokuv 6 ©eoc evepyei Kai 61’ auxov xov Aoyov emievei
nqa noAu xo yeyovoc ori 6o£a xou ©eou nou
motiv Biserica insist pe faptul c slava lui Dumnezeu, care apare în
eic f] eiitpavicexaL eu; xnv
Vechiul Testament, nu este o aparen simpl sau imaginar a lui
n. A. btv brjAoi <paivofaevLKr]v rj cpavxacrxiKqv eucpavimv xou ©eou, âAAâ
Dumnezeu, ci o dezvluire real prin slava sau energia Sa natural i
nQayiuaxucrjv auxou cpavegcoaiv 5iâ xfjc (pucxtKfjc Kai âibiou 5o£,r|c rj
venic. Slava care apare în Vechiul Testament, este o energie natural a
eveQyei'aq Auxou. Aloxi r) bâta auri), rjxt; cpaveQouxai eu; xr)v FL A., tivai
lui Dumnezeu i astfel, nu poate fi anipostatic. Din nou, aceast slav
rj cpuaiKr] evepyeia xou ©eou, rj onoîa 6ev eivai âvuraxTxaxoc. A ev eivai
enicny; f) boa pia evepyeia rxic auvobeuexai âno piav nQoaa^Qivrjv ouatav nu este o energie însoit de o fiin/esen temporar, aa cum înva
Augustin. Pentru Augustin, teofaniile Vechiului Testament sunt însoite
oncoc,biMoxei 6 Auyouoxivo. Aloxl Kax’ auxov ai ©ecxpâveiai xfjc n. A.
cruvo&euovxa âno outria; icai wiouxâcreic nou imQxov\> uqoocoqlvux,.
i
de ipostasuri i fiine care exist temporar.

Kaxâ xf]v A e ux v i| v epiba, rj ’EKKAr|ata cxoviCev oxi onou unâpxei In timpul disputei ariene. Biserica a învat c oriunde exist o
kxloxî] ivepyeia, unâpxe l Kai KXiaxt] ouata. "Onou 6e vnâqxti energie creat, exist, de asemenea, o fiin creat. Dimpotriv, oriunde
âKxicrxoc evepyeia xou ©eou, ânoxeAei epipâvicnv xfjc ouaiac auxou exist o energie necreat a lui Dumnezeu este vorba de o manifestare a
Kai btv eivai an Acu; cruvoboc xpc Geîa; ouaiac. 'Enofievax; eneiâr] ev fiinei Sale i nu este o întâlnire a fiinei dumnezeieti. Aadar, în
Xqioxgj unâpyei aKXiaxoc evepyeia npenei ev Auxcp vâ unâQX) Kai
f] msura în care exist în Hristos o energie necreat, trebuie, de
rj aKxiaxoc unoaxacnc Kai ij ouaia xou ©eoO. asemenea, s existe în El fiina i ipostasul necreat al lui Dumnezeu.
EKKArjaiag bL&âoxouv Prinii înva c energiile lui Dumnezeu nu sunt doar
Bisericii

moaxaxai âAAâ îcai </ enipostatice, ci i naturale, în msura în care ele sunt dezvluiri naturale

eK&nAaxxe ale fiinei lui Dumnezeu.


OL Apeiavoiempevouv eic xr]v buhcpicriv xcov evepyeicov xou riaxpoc Arienii insist pe existena unei distincii între energiile Tatlui
âno xâc evepyeîa; xou Aoyou. Ai cpuatKai evepyeiai xou naxpo; eivai i energiile Logosului. Energiile naturale ale Tatlui sunt energiile
âAAâ KCivcovouvxai eic Auxov povov Kaxâ
cpuaiKai evepyeiai xou Tiou, naturale/ fireti ale Fiului, dar ele sunt comunicate Lui doar prin har.
Xâpiv. O Aoyoc bqA. ânoKxâ xâc evepyeiac xou naxpoc Kaxâ xâpiv. O Cu alte cuvinte. Logosul obine energiile Tatlui prin har. Prin urmare,
Aoyoc Aomov, onoiav6r]noxe âKxiaxov evepyeiav exei âno xov ©eov. energia necreat, pe care Logosul o are, este de la Dumnezeu i îi este
Kaxa dat prin harul Lui. Doar energiile create ale Logosului sunt ale Sale
x oviCouv prin fire. Prinii au subliniat, împotriva lui Arie, c energiile naturale
âvrjKovv dxt udvov ei; rdv
i
fi are pa âAAâ Kai eh; tov Yiâv Kai eh; rd Ay. aparin nu doar Tatlui, ci, de asemenea, i Fiului, i Duhului Sfânt ca energii
rivevpa ev; Kotvai rrj; ovoia ; evepyeuu. Ai bt cpuaiKai evepyeiai eivai comum naturale sunt prin fiin i fr
fiinei. Energiile ipostas, a se
6iâ xfjc ouaiac tcai xcov u7ioaxâaecov, xcopic vâ xauxtCcovxai pe auxâc, identifica cu acestea. Fiecare ipostas are întreaga fiin i întreaga
6t]A. xâc unoaxâaeic. Kâ0e unoaxaaic exei oArjv xrjv ouaiav icai
6r]Â.
energie i se deosebete de cellalt ipostas doar prin însuirile
xfjv evepyeiav îcai biaicpivexai xârv âAAcuv unoaxâaecuv povov 5iâ xcov
ipostatice. Aadar, când vorbim despre energiile lui Dumnezeu, noi
unoaxaxiKtov iftio.yiâxcov. Oxav Aomov Oja Acofjev negi xcov evepyeicov
vorbim despre energiile comune care aparin tuturor celor
xou ©eou, OjjtAcbfxev nepi xcov koivcL'v, xâ onola âvrjKouv eic oAa xâ
74 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Hristologia 75

updaoma xrj; Ay. Tpidboc; noxeAouaai eiopavaeic; xrjc oua iac xou trei persoane ale Sfintei Treimi i constituie descoperiri ale fiinei lui

©eou. Aid tov A6yov a uxov Aeyovxat cpuaiKal evepyeiai. H dv0pcoTuvr| Dumnezeu. Din acest motiv ele sunt numite energii naturale. Firea
«puaic; t'x£l Kxiaxrjv cpuauajv evepyeiav KaL OeArjaiv. Ouxtu ev xcb Xptaxcb uman are o energie creat i natural. Astfel, în Hristos exist o energie
UTiaQxei aKTiaxog evepyeia Kai ©eArjau; xf]<; 0eîa; Auxou cpuaecoQ i voin necreat a firii Sale dumnezeieti, i, de asemenea, exist i
UTictQx EL b £ £v Auxcb Kalr] icxLoxf] tpuaiKf] evepyeia Kai GeArau;. voina i energia natural creat a umanitii Sale.

’E7tloti<; r] dvBoojmvr] cpuaig xou Aoyou ou5ertox£ U7TrjQ^ev Ar mai trebui s se reliefeze faptul c firea uman a Logos-ului
avuTTOCTxaxo; rj auGuTroaxaxoc AAAd 7rdvxoxe evunoaxaxo exouaa nu a fost niciodat anipostatic sau auto-ipostaticâ, ci a fost mereu
Apa xrj UTrdpLe l xp; coc; unoaxaaiv xf]v undaxaatv xou A6you. enipostatic, avându-i existena sa chiar în ipostasul Logosului.
'O 'Doc; xf)s Ex' Kaxa&LKdCet coc; aîpeaiv xrjv ibeav tt); ev Xpiaxcb condamn ca
Declaraia dogmatic a Sinodului al Vl-lea Ecumenic
unap^ecoc yvcupiKOU 0eAr|paxo<;, kccGoxi 6 Xpiaxac; coc, Aoyoc ou&enoxe erezie concepia potrivit creia în Hristos exist o voin gnomic, inând
r)vayicaa0T] vd d£ioAoyt|crr] pexa<;u buo m0avcbv evepyeuov Kai vd
cont de faptul c Hristos în calitate de Logos nu a fost niciodat nevoit
e^aoKi]O] xqv yvcuppv Kai Kpiaiv xou cbaav vd prjv fjxo peatop negi
s evalueze între dou energii posibile i s îi exercite opinia i
xr|g dApOeiac r xrj<? dvcoOev ^TupepAripbvrjc; ek xou 6t]|utouQytKou Kai
judecata ca i cum nu ar fi fost sigur despre adevrul aciunii Sale (care
Auxqcoxlkou OK07TOU xf|c evaagKcbaecuc; evepyeia;Ka0e nepi-Tou ei;
I-a fost dat de Sus în virtutea scopului creator i mântuitor al
nxcoaiv xrjs erei yrjg Ccorj; Tou. “Excov xpv ouaiav xou ©eou coc; xpv
întruprii) în fiecare circumstan a vieii Sale pe pmânt. Având fiina
Gecobrv xfjc; dv0QCO7tLvr)<; Auxou cpuaecoc; Kai xrjv cpuCTucijv Kai dîbiov
lui Dumnezeu ca [izvor de] îndumnezeire a firii Sale umane, i slava
6o£av xou ©eou coc, cpuaucpv boav xfjg dv0pamîvT]<; cpvoeux;, rjxu;
natural i venic a lui Dumnezeu ca slav natural a firii Sale umane,
6iâ xf)p aviiboo eo)Q xcbv ibicocrcov, 6r|A. xrje; vnooTaTtKi)<; cvcoaecoc;,
care a devenit, pe baza comunicrii însuirilor ( communicatio idiomatum),
eyevexo xxrjyr] xcbv cpuaiKcuv xou ©eou evegyeicov, etxe xo cpuaucov
adic pe baza unirii ipostatice, izvorul energiilor naturale ale lui
Kxiaxov GâArjpa xcbv dvOpconcov dAA’ ouxixo yvcupiKOV.
Dumnezeu, El a avut voina natural, creat, specific tuturor
oamenilor, dar nu una gnomic.
e

MEPOI TETAPTON
PARTEA A PATRA
Ilepi EKicArfoiac,
Eclesiologia

A) H EKKAHEIA rENIKÎÎE. H EKKArjaia eivai xo Zcuia xou Xqiutou, A) BISERICA - PERSPECTIVA GENERAL. Biserica este

TO 07T010V OCTIOTeAc LTCXL OL7TO oAoU^XOU £ IC, XqiCTTOV TTiaXOU


l£X£XOVXai^ Trupul lui Hristos care const din toi credincioii în Hristos prtai la

ek dvaaxaaiv, exovxa tov dggapouva xou nveupaxo f\


ti^v 7TQorrr)v prima înviere, având fgduina Duhului sau pregustarea
kcu 7TQOYeuoi£vouc; tt]v ©ecuciv. Kai 7îoo xfjc; 6rj loupyia^ îndumnezeirii ( theosis ).
Biserica a existat chiar dinainte de creaie, ca
p U7Tfjpx£v fj
EiacArjaia rj aKxiaxoc cuc KeKQuppevrj ev tui Seco
|3aaiAeia Kai boia necreat, tinuit în Dumnezeu ca împrie i slav, în care Dumnezeu
ev f) KaxoiKel 6 ©eoc jaexâ tou Aoyou Kai xou nveupaxoc Auxou. împreun cu Logosul i cu Duhul Su Sfânt. Prin voina lui
locuiete
Au* (3ouAeupaxoc xou ©eou eKxia0Tjaav oi aicuvec Kai ai ev auxoîc Dumnezeu veacurile au fost mai întâi create i, de asemenea, puterile
ougaviai buvapeic Kai oi aacupaxoi voec dyyeAoi Kai ev cereti care slluiesc în ele, fiinele necorporale noetice sau îngerii.
0 auvexeia
6 XQ^vog Kai 6 ev auxcu KOajaog ev cu £6TjpiouQyfj0r| Kai 6 vdgconoc Acesta a fost urmat de crearea timpului i a lumii care este în timp; a

ovvbkov ev eauxcp xrjv voeodv evegyeiav xcbv dyyeAcuv jaexd xou urmat crearea omului care este o îmbinare între energia noetic a
Aoyou Kai xou dvOpcumvou acupaxoc. îngerilor cu raiunea (logos)i cu trupul omenesc.
H EKKArjaia £ivai aogaxoc Kai ogari], fjxoi dnoxeAeiTai ano xou Biserica este nevzut i vzut, adic este constituit din cei care
eni yrjc axQaxeuopevouc Kai ano xouc ev ougavoic 5r]A.
xouc xf]v bolav
s-au înrolat pentru nevoinele de pe pmânt i cei care sunt în ceruri,

xou ©eou Ogiappeuaavxac. Ei xou? AiapagxuQopevouc enucgaxel experiind biruina slavei lui Dumnezeu. Sunt protestani care pretind c
rj yvcuprj oxi
EKKArjaia eivaL povov dogaxoc, xd 6e puaxîjgia xou
rj Biserica este doar invizibil, c Tainele Botezului i ale Euharistiei sunt
panxiafjaxog Kai xf|c 0 iac euxagiaxiac; eivai udvov
oujjpoAiKaî
doar acte simbolice, i c doar Dumnezeu îi cunoate pe adevraii
ngleic Kai povov 6 0eoc yvcoQÎCei xa 7igaypaxiKd peArj auxrjc.
oxi membrii ai Bisericii. în opoziie cu aceste concepii. Biserica Ortodox
'Ev dvxiOeaei, fj OgOoboEoc EKKAîjaia
xoviCei Kai xo ogaxov xfjc
accentueaz aspectul vizibil al Bisericii i înva c în afara Bisericii nu
EiacArjaiac. Ektoc xrj EKKArjcriac 6ev unâQX^i crtoxrjQta. este mântuire.

H EiacArjaia cuc Ecujja Xgiaxou eîvaixo KaxoiKxrjxqgiov xrjg dKxiaxou Biserica, în calitate de Trup al lui Hristos, este slaul slavei

6o^rjc xou ©eou. Tov Xgiaxov 5ev 6uvape0a va tov necreate a lui Dumnezeu. Nu-L putem separa pe Hristos de Biseric,
4excugiacujaev ano
xrjv ’EKKAi-jaiav dAAd ouxe Kai xrjv EKKArjaiav ano nici Biserica de Hristos. în
xov Xoloxov. Eic
v , .

78 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 79

iov namcrjjov cai npoxeaxavxiapov ylvexai aacpqc; 6 ia kq io ic pcxa^u


i tradiiile papale i protestante, este trasat o distincie clar între Trupul
xou Ecupaxoc; tou Xoiaxou Kai xpc EKicArpIat;. Auvaxai 6r)A, Kavelc vâ lui Hristos i Biseric. Conform lor se poate participa la Trupul lui

pexex] xou Ecuuaxoc; tou Xqlcttou vâ eivai peAoc; xf)s na7UKf)<; Hristos fr a fi membru al Bisericii papale. Toate acestea sunt cu

£Ki<Ar|atac. Touxo 5iâ xf)v 0q065o£ov dvai âbuvaxov. neputin de acceptat pentru ortodoci.
Kaxâ xouc KaApiviaxâc; 6 Xqloxoc; pexâ xrjv âvdAr|ij;iv KaxoiKei în concepia calvinitilor, Hristos - dup înlare, locuiete în
cic; xov aupavov Kai enopevax; dvai â&uvaxog f) pexaxQonp xou ceruri i, în consecin, prefacerea pâinii i a vinului în Trupul i Sângele
âpxou îcai npaypaxiKov ocupa Kai aipa xou Xpiaxou.
xou oivou eic; lui Hristos este imposibil. Astfel, Hristos este total absent din Euharistie.
Tcpiaxaxai navxeAfjq ânouaia xou Xpiaxou. To I6io ncpirtou xoviCexai Concepia papal este, cumva, similar în msura în care subliniaz c
Kai dc xf]v nanLKrjv ’EKKArjaiav, 6i6xi 6iâ xf)g euxpc; xou Lepecos, ev> prin rugciunea preotului, Hristos, Care nu era de fa, devine acum
6 Xpiaxoc; 5ev f|xo napciiv, xcopa Kaxepxexai £K xclrv oupavcuv Kai prezent. Concluzia este c Hristos este absent din Biseric. Dar, aa cum
yivexai napcov. pa 6 Xpiaxds ânouaiâCei ârto xf]v EiacArjaiav. MeAt] am spus mai sus, adevrul este c membrii Bisericii au fgduina
xf]<; EicxAiaiac coc; 7xpoav£Cp£p0i-| eîvai oi exovtei; xov âppa prova tou Duhului i sunt prtai la îndumnezeire.
nvcu(xaxo>; Kai oi xeOecupevoL. în Biserica primar, oricând se vorbea despre Trupul lui Hristos
Eic; xpv âpxaiav 'EKKAiaiav, oxav cbpiAouaav ?x£pi xou EcapaTOC sau despre Hristos drept Cap al Bisericii, nu însemna c Hristos era extins
xou Xptaxou Kai rnepi xou XpLaxou toc, KecpaApc xpc ’EicicAr|aiac; 6c
în întreaga lume mod trupesc (corporal), având capul Su
într-un la
evvoouaav pcpaico oxi 6 Xpiaxoc f)xo ££a7iAcupevoc acopaxiKcoc tic,
Roma, o mân în Rsrit i o alta în Apus. Ei credeau, mai degrab, c
oAov xov Koapov Kai oxi ti. X-dxe xrjv KecpaArjv dc xfv Pcoprjv, xo eva
Hristos exist în întregime în fiecare biseric local cu toate mdularele
X£pL cic; xr]v AvaxoArjv icai xo âAAo dc xf]v Auaiv, âAA’ oxi oAokAvjpoc
Sale, anume Sfinii i credincioii lumii locuite (oikoumeneî) Astfel,
6 Xpiaxoc UTiâpxti cic cicâaxpv im pepouc EicicArjaiav pe oAa xâ pe Ar]
conform Prinilor, când svârim dumnezeiasca Euharistie, este prezent
xrjc rjxoi xouc Ay iouc îcai n iaxouc xpc OiKoupevpc. Toiouxoxponcoc oxav
nu doar Hristos însui, ci i toi Sfinii i cretinii de pretutindeni în
xeAoupev xf]v 0. Euxapiaxiav, Kaxâ xrjv &i6aai<aAiav xcov Elaxcprov,
Hristos. Când ne împrtim dintr-o frâmtur din Sfânta Pâine îl

eivai napcov oxi povov 6 Xpiaxoc cxAAâ îcai oAoi oi Ayioi, coc Kai oi
primim înuntrul nostru pe Hristos întreg. Când cretinii se adun
Xpiaxiavoi ânaorjc xfjc OiKoupevrjc eivai napovxec ev Xpiaxcp. Oxav adun cu i nu
împreun într-un loc anume, întreaga Biseric se ei doar o
&e KOLVcovcdpev cva piKpov xepâxiov xou Âyiou Apxou, Aap|3âvopev
parte a sa. Din acest motiv, în Tradiia patristic biserica unei mnstiri
evxoc pac 6AoicAr|pov xov Xpiaxov, Euvepxbpevoi oi Xpiaxiavoi eni xcp
este numit „katholikon" locul întregii Biserici.
auxco auvepxexai oAoicAppoc r) ’EKKArjaia îcai ouxi pepoc auxrjc- Aiâ
Destinul credincioilor este îndumnezeirea lor ( theosis ).
De
xov Aoyov auxov exei £TiiKpaxr|aei eic xf)v naxepucrjv napaboaiv, rj
asemenea, [îndumnezeirea] este destinul final ai fiecrui om. Din acest
EKKAr|uia evoc povaaxrjpîou vâ ovopâCexai «Ka0oALKOV».
motiv, un cretin trebuie s urce din slav în slav, adic lucrtorul s
O 7xpoopLapoc oAcov xcov maxcov eivai rj 0ecocnc. Auxt) eivai Kai 6
devin slug cu plat, apoi, un fiu al lui Dumnezeu i membru credincios
xeAlkoc okotioc oAcov. Ai’ auxo 7ipenei 6 Xpiaxiavoc vâ pa6iCr] âno
al Bisericii. în afara Bisericii nu este mântuire. Hristos druiete tuturor
6o^r|c eic &o£.av, pxoi 6 6ouAoc vâ yivp pia0coxoc Kai eTieixa uioc xou
oamenilor harul mântuitor. Când cineva este mântuit în afara Bisericii
©eou Kai pcAoc maxov Xpiaxou. Eicxoc xf)c 'EiacArjaiac 6ev unâpxei
vizibile.
acoxrjpia. O Xpiaxoc Tipoacpepei xf]v aaiaxucqv xâptv eic oAouc xouc
âv0pco7iouc. 'Oxav aci'Cexai Kaveic ckxoc xpc opaxpc ’EKicApaiac,
80 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 81

orjfjrtLvei muc 6 Xpiaxoc; 6 ibtos atonei auxov. ’Eav auxoc aceasta înseamn c Hristos însui l-a mântuit. Chiar dac o astfel de
persoan este un eterodox, el este totui mântuit datorit lui Hristos i nu a
ouxi r| «napacpuâg» eic xr]v onoiav âvfjKei. 'H atuxrjpia xou, Aoindv, „faciunii desprinse" din care face parte. în acest caz, mântuirea nu este
EKKÂna acordat de biserica de care aparine, deoarece una este Biserica care
EKKÂn mântuiete, i anume, Hristos.
Oq066o<E,ov boypa, rj ’EKKÂriaia Acolo unde nu exist dogm ortodox. Biserica nu poate garanta
eu; va ancxpav0fj negi xrjc £vkuq6xt]xck; xcbv pucrxr|okov. Kaxd
Geaiv
validitatea Tainelor. Conform Prinilor dogma ortodox nu este
Bisericii,
xouc Flatepag xo Oq0o5oEov boypa oub£7ioxe x^iCcxaL ano xrv
niciodat desprit de viaa duhovniceasc. Unde este o dogm greit,
nveupaxiKoxrxa. "Onov unagxei ecrcpaApevo boypa, unayxtl eaipaApevr] exist, de asemenea, o via duhovniceasc greit i vice versa. Muli
nveupaxiKcVn^s Kai âvxi0exax;. rioAAo l xcoqiCouv xo boypa ano xrv
oameni despart dogma de evlavie dar acest lucru este o greeal. Când
euaâpeiav. Touxo elvaL crcpoApa. 'Oxav 6 Xqlotoc Aeyq «yiveads riAsiot
Hristos spune: „Fii desvârii... ca i Tatl vostru...", El sugereaz c trebuie s
oticoq 6 riaTtjp...» ar]|aatv£i nux, nyenei v yvajpiCT] Kaveic no ia eîvai rj
se tie ce semnific desvârirea. Astfel, pentru noi, ortodocii, criteriul
ewoia xrjc xeAeioxrjxoc. To KQixrjQiov xic eyKuyoxTjxoc xârv (auoxrjguov
validitii Tainelor este dogma ortodox; iar pentru eterodoci, succesiunea
6i’ f]yâc xouc Op0o66£ouc eivai xo Oq0o6o£ov 66ypa, evâ) 6iâ xouc
apostolic. Pentru cretinul ortodox, tradiia nu este suficient pentru a avea
exegoboEouc, f| AnoaxoAucrj biaboxT. Aia xfv Oq0o&o£,ov napaboaiv
o hirotonie autentic apostolic, ci pentru aceasta este necesar a avea dogma
6ev âpKel va avâycupev xqv xeiQOxaviav eic xouc AnoaxoAouc, aAAâ vâ
ortodox. Evlavia i dogma sunt o singur identitate i nu pot fi desprite
ixoopzv xo Oq0o6o£ov Aoypa. Euae(3eLa Kai 6oypa elvaL (aia xauxoxrjc
una de cealalt. Unde exist dreapt învtur exist, de asemenea, dreapt
xai bkv XM?iC^at- 'Onou bnripx£l oq0i'j 6i6acn<aAia undpx^ Kai OQ0f)
lucrare. Ortodoxie înseamn: a) dreapt slvire, i b) dreapt lucrare.
ngâZ, ic. Oy0o6o£.ia or)|uaiveu a) OQ0f] 6o£a, Kai (3) ogOr] ngâ^ic
Biserica lupttoare pe pmânt este Biserica Ortodox. Dogma
H eniyrjc CTxpaxeuof.ievr| 'EicxAriata eivai y Oq066o£.oc ’EKKAr]aia.
ortodox i învtura Sfintei Scripturi sunt una i aceeai, fiindc dogma
Oq0o6oE,ov 6e boypa Kai bibaoKoAia xtc Ayiac ryaipfjc eivai ev Kai xo
auxd bioxi xo boypa unaQxei Kai Pyaivei ueaa ano xnv Ay. roacpnv.
exist în Sfânta Scriptur i este derivat din ea.

B)SFÂNTA TRADIIE A BISERICII


B) H IEPA IIAPAAOEIE THE EKKAHEIAE Tezaurul de credin i Sfânta Tradiie. Tezaurul de credin este

1
H IIapakata©hkh thi IIieteqi; kai h Iepa
Kevxpov Kai f| poycponoioc buvapic
KaxaGf|icr] xrjc nicrxecuc eivai xo
IIapaaoeie. H FTapa-
1 centrul i puterea formatoare a Sfintei Tradiii care presupune: 1)

Dttorul, 2) Darul, 3) Primitorul, pzitorul i transmitorul Darului.


xr]c 'Iepâc napabooeojc p^ic nyounoBexei: 1) boxrjQa, 2) bcoyeâv, icai3)
1) Dumnezeu este Dttorul. Logosul lui Dumnezeu este, de
6eicxr|v, (puAaKa îcai pexaboxrjv.
asemenea. Dttor al darului ca transmitor al lui. Duhul este, de asemenea.
1) D 6oxf)p eivai 6 ©coc ’O pexacpegcuv xf]v ek ©eou bmoeâv boxfjy
Dttor pentru c în El garanteaz Dumnezeu prin Logosul Su, participarea
Aoyoc xou ©eou, oaxic ev xw 5oxf|oi nveupaxi Auxou x«QiCei xiv
eivai 6
la taina slavei i împriei Sale, prin intermediul Proorocilor, Apostolilor,
peGe^iv xou puaxrjyiou xrjc borjc Kai aatAeiac Auxou xoic âvGgcbnoic
Sfinilor i preoilor.
|ueaa> xcbv ngocprjxcbv, xcbv ânoaxoAcov, xcbv âyicov Kai xou kAî]qou.
'H bcogea 2) prtiei la slava lui Dumnezeu prin Domnul
Darul sau îngerul
2) xf)c pe0e£eax; xfjc boErjc xou ©eou 5id xou Kupiou rj

slavei în Duhul Sfânt, fgduit Proorocilor i poporului lui


AyyeAou xf|c bof.rjc ev Ayioj flveufaaxi xoic noocpi]xaic Kai xcb Aacb xou
82 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 83

©eou ev xrj HaAai AuxGfpcr] au u n cp iAa fa âv e l ev xrj evaaoKcoaei Kai Dumnezeu în Vechiul Testament, cuprinde în întrupare, de asemenea, i
xpv âv0(xu7TÎ\T)v <pucnv xou ©eou Aoyou. ’Evrp 6 Amoc, xou ©eou ev xrj firea uman a Logosului dumnezeiesc. Dei poporul lui Dumnezeu din
TlaAaiâ AiaGfjicr) elxev peGeiv Kai TiQoyeuaiv xf]s 66 ©H xou ©eou, napâ Vechiul Testament a beneficiat de o parte i de o pregustare a Slavei lui
xauxa eKupiâyx^ en auxou 6 6iâ(3oAo; 5iâ xou Gavaxou. 'Tno xo Koâxoc

Dumnezeu, totui diavolul avea stpânire asupra lui prin moarte. Nu doar
xou Gavaxou f| el; xov Â5pv eupioKovxo oxi povov oi â&iKoi aAAâ Kai oi nedrepii ci i drepii i prietenii lui Dumnezeu s-au aflat sub stpânirea
&LicatoiKai cpiAoi xou ©eou. ’Ev Xqiotco KaxrjoypGrj o Gâvaxoc, Kai o excuv morii. Moartea a fost desfiinat prin Hristos i cel care avea putere asupra
xo KQâxoc; auxou euxepqGr) KUQiaQx^? flv t£i)cncet â&ÎKco; em xwv
xr); morii a fost lipsit de stpânirea sa pe care o exercita nelegitim asupra celor
&LKaîa>v. AL nuAai xou A&ou p xou Gavaxou Kaxiaxuov xp<; ’EKKApo'iac drepi. Porile Iadului sau ale morii dominau peste Biseric în Vechiul
ev xrj naAai AiaGpKp, âAAâ 5iâ xp; ev Xpicrtcp nQ<nxpc avacrxaaeax; Testament, dar, prin prima înviere svârit de Hristos i prin prima
icat Kaxagypcreax; xou tiqcoxou Gavaxou enauaav vâ Kaxiaxbouv auxp;. anulare a unei mori, acestea i-au încetat puterea. înainte de întrupare,
ITqo xp; cvoaQKcbacco; p pe0e£,ic xp; 66pc p pacriAeia; xou Aoyou urai prtia Proorocilor i a Drepilor la slava sau împria Logosului fusese
xcîrv 7TQO<jppxcâv Kai xcuv morcov f|xo TîpoacoQivp, ev 5e xco Gavâxcp Kai
temporal, dar a devenit permanent prin moartea i învierea Logosului
xp avauxâuei xou dvaapKcuGevxo; Aoyou Kaxeoxp povipo;. Kai de xâc întrupat. în ambele Testamente, prtia la slava sau împria lui Hristos
6uo AraGpKac p pe0e2;i; ei; xpv &o,av p paaiAeiav xou Xqloxou exei a avut un caracter revelator, mântuitor i îndumnezeitor. Într-adevr,
XaQaKxppa âTTOKoAurrxiKOv, aaxrr ucov, âyiauxiKov, îcai Gecoxucov, Kai
aceasta era Tezaurul credinei i al Sfintei Tradiii.
auxp etvaL p FlaQaKaxaOpKp xp; niaxeax; Kai xp; Tepâ; napa&oaecu;.
3) Primitorul, pzitorul i transmitorul acestui dar dumnezeiesc
3) D SeKxpe, cpuAaL Kai pexaSoxp; xp; GeLa; xauxp; Scupea; eivai este Proorocul, Apostolul i Sfinii Bisericii i, într-un alt mod, prin chezia
6 Ttpocppxpc, 6 ânoaxoAo;, Kai 6 yioc, xp; ’EKKApaîag aAAâ Kai Kax’
Duhului Sfânt, poporul lui Dumnezeu sau credincioii Vechiului i Noului
âAAov xqohov, &iâ xou âpQaVuvo; xou nveupaxoc, o Aao; xou ©eou
Testament.
p oi maxoi ev xp ITaAaipL Kai xp Kaivrj AiaGpKp.
Ins puterea care face posibil receptarea, pstrarea i
H buva pi;, dpcuQ fjxi; KaGioxâ buvaxpv xpv âTCO&oxpv, xpv cpuAaHv
transmiterea

Kai xpv pexâ&ouiv p rcapabouiv xp; â7TOKaAu7ixiKp; Kai acooxiKp; Kai


acestui dar revelator, mântuitor, sfinitor i îndumnezeitor al lui
Dumnezeu (adic, al tezaurului de har din Logosul întrupat) este chiar
âyiaoxucpe Kai GecoxiKp; &copeâ; xou ©eou, &pA. xp; napaKaxaGpKp;
xp; ev aaQiaoGevxi Aoycp xâpixo;, eivai auxp auxp p riaQaxaxaGpKp
xcp
acest tezaur al harului necreat, alîmpriei i dumnezeirii lui Dumnezeu
[aflat] în i [druit] prin trupul lui Hristos. Cu alte cuvinte, acesta nu este
xp; ev aa)Ki Kai &iâ aapKoc Xqioxou âKxicrtou xâpixo; xai paaiAeia; Kai
Geoxpxoc xou ©eou. ApAabp 6ev TtQOKeixai moi âi|«3xou Kai âvevepypxou
un tezaur inert i lipsit de via, pstrat de arheologi ca pe un momument
TlapaKaxaGpKp; pv cpuAâxxouv oi âQxaioAoyoiax; Kai xâ âi|n;xa javpp da neînsufleit din vremuri apuse. Logosul lui Dumnezeu, Care S-a manifestat
TiaQeAGovxcov aicuvcuv. D epicpavicrae 'Eauxov âaâoKca; xoie nQocprjxai; neîntrupat în prezena Proorocilor i întrupat Apostolilor, Care în Duhul a
Kai ev aaQKi auxou; Kai xoic ânoaxoAou; Aoyo; xou 0eou, 'Ocmc; xcp
artat în Sine pe Dumnezeu-Tatl i Care, în zilele din urm. S-a nscut ca
nveupiaxi Auxou evecpâviaev ev 'Eaux) xov IlaxeQa 0eov Kai en eaxâxcuv ’ om din Nsctoarea de Dumnezeu (Theotokos), este El însui Tezaurul pe

xârv p(jepcuv eyewpGp dx; âv0QO)7ioc ck xp; ©coxokou, eivai Aindc; r)


Care ierarhia îl transmite din generaie în generaie la dumnezeiasca Euharistie
riapaKam6i]Krj napablbei p lepapx'ia
fjv nd
yeveâv ei; yeveccv kciw episcopilor i pieoilor în momentul hirotonirii lor, pentru ca prin episcopi i
xpv Qeiav Evxapiazun’ ei; tovc, imaxemov; xai npeofivTepovc; xaz xpv preoi
rjpepav xp; yeipoxovia; avxciv iva 6iâ xârv emoKonarv Kai 7TQeapux^Q<uv
e n

84 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 85

<puAax0q Kai qexa&oflq 7îq6; ayiaaqov rai 0 £cucnv xcuv morcov. AAAa 6 s poat fi pstrat
A
i transmis pentru sfinirea i îndumnezeirea

Xqioxoc; 6 1610; (xou otioîou c uauv eivai 6 emcncono), 6 oko xou ©eou credincioilor. Dar, Însui Hristos (a Crui icoan este episcopul), casa lui

rai to raxoiKqxqpiov xcuv morcov, eivai Ekiivoc; "Oan; ev rw e utkottco Dumnezeu i slaul credincioilor, este Cel care transmite Comoara
A _

6ex£xa4 cpuAcxxxei, Kai qexa&L&eiq napabibei xqv naqaraxaflqKqv, 6qA. (adic pe Sine însui împreun cu prietenii i îngerii Si). Hristos este
xov Eauxcrv Tou qexâ xcuv cpiAcuv Kttî xcuv Xq 10x64
dyyeAiuv Auxou. O Biserica sau Via de vie pe Care Dumnezeu a sdit-o cu dreapta Sa (adic
A
elvaL q ’EKKAqaia, q q AqTieAoc f)v ecpuxeuaev 6 ©eoc xq be£t Auxou, prin slava i împria Sa), prin Care a nimicit împria morii i a
6rjA. 6iâ xqc 6o 4 qs Kai pacnAeia Auxou &l' qe raxecxpeie xo 3 aatAeiov ( ridicat din iad sufletele morilor i Care, prin Botez, ridic sufletele
xou 0ovaxou xai âveaxqae xd; i|ruxâ; xcbv vekqcuv ev xcq Abq Kai biâ xou credincioilor, care sunt curite, luminate i îndumnezeite. Sufletele simt
parraujaaTOs dv toxd xd ijuxâg xdrv icera 0 aQpevcuv Kai Ttecpcoxiopevcov mldiele Viei, iar Dumnezeu este Grdinarul. Dumnezeu, prin Logosul
Kai fleoupevcov. Ai 5 e \njx<*i auxai eivai xd KAqqaxa xq; cxpneAou, Kai
As

Su întrupat prin Duhul Sfânt, face posibil creterea rodnic a


T ecupyog 6 ©ecx;. O ©ecx; ftid xou evcraqiccoflevxoc Adyou ev nveuqaxL mldielor nu împotriva voinei omeneti, ci, dimpotriv, cu conlucrarea
Ayip) ra 0 iaxâ âuvaxqv xfjv rapncxpopov 3Adaxqcriv xdrv KAqqâxcuv
( i cooperarea omului. Mldia lipsit de rod i uscat a Viei, odat ce este
oux’i rtapâ xq (
3ouAqae l dAA’ âvxiGexcu; xq iruveQyeiq xou avOpcunou. To tiat, înceteaz s mai fie purttoare a Tezaurului, de vreme ce Tezaurul
dnoKortxdpevov xq; aqneAou âraquov Lqpdv KAqqa navei va etvat
identificat cu o vi moart, întrucât ca i Vi este intact, cu
icai
nu poate fi

cpOQeuc xq; napaKaxa 0qKq; depou q IlagaKaxaOqKq 6ev buvaxai v mldie rodnice (adic. Logosul întrupat a lui Dumnezeu, împreun cu
xaimaOq pe xo veicpav icAqpa Ka 0 '
6oov eivai oAoKAqpo; q pneAo; pexa
Sfinii i credincioii, care sunt prtai la Trupul i împria Sa).
xdrv rapnocpopcuv KAqqâxcuv, 5 qA. 6 aeaapKcupevo; Adyoc xou ©eou ovv
Tot ceea ce s-a spus pân acum duce la concluzia c dac vrem s
xou; piexoxoic xou crcopaxo; rai xqc; (laoiAeia; Auxou dyioic Kai maxot;.
avem o înelegere corect i deplin a Sfântei Tradiii sau a Tezaurului de
oAgjv xdrv p XQ < xoube Aex0evxcuv cruvâyexai oxi îva exwpev
’Ef,
credin, trebuie s avem o percepie corect a urmtoarelor aspecte: a)
oQ0qv Kai oAoKAqQcupevqv âvxiAqi’LV negi xqc; leqa; napa&oaecu; q
i ce devine primitorul, pzitorul i transmitorul Tezaurului de
cine este
naQaicaxa0qKq; nertei vd Ka0OQia0q op0cu; a) 7x 0104 eivai Kai tuo;
credin; b) ce primete i cum primete, pstreaz i transmite.
Ka0icrxaxai 6 beicxq;, 6 cpuAaL, Kai 6 pexaboxq; xqc; riaQaKaxa0r|Kq;
xq; muxecu; Kai (3) xi Kai mu; S^xexai, cpuAdxxei Kai qexa6i5ei.
Primitorii, pzitorii i transmitorii Sfintei Tradiii. Primitorii,

AEKTAI, OrAAKEE KAI METAAOTAI THE IEPAL IIaPAAOEEOL. Oi


2 pzitorii i transmitorii Tezaurului Sfintei Tradiii simt împrii în
cunosctori i credincioi, adic, a) între cunosctorii direci ai slavei i
2 &£Kxai, (puAaKe, Kai pexaboxai xq; TCapaKaxa0f|Kq; xqc; Tepâ;
energiei lui Dumnezeu, care sunt martori oculari ai dumnezeirii lui
riapabocreco; biaiqouvxai ei; yvcucmKou; Kai mcrxou;, 6qA. 1) ei; xou;
Hristos, i anume. Proorocii, Apostolii i Sfinii, i b) credincioii care
yvtoQÎCovxac âpecrcu; xqv 6o£,av Kai evepyeiav xou ©eou auxonxac;
primesc în Duhul Sfânt, cu o simplitate de copil, mrturia i învtura
qaQxuQac; xqc; 0eoxqxoc; xou Xqictxou nQOcpqxac;, artoaxoAouc;, Kai A
celor care II vd pe Dumnezeu.
dyiouc; Kai 2) eu; xoue; ITveuuaxi Ayîqr d7to6exoqevou; qe nai6iKqv
Adevraii credincioi, cei care au o credin autentic, nu au
d7xAoxqxa xqv qaqxuqîav Kai 5i6acrKaAiav xdrv ©eoTtxdrv maxoue;.
despre Dumnezeu o idee general, nscut de imaginaie, sau o concepie
Oi £X°vxe; xqv ev5id0exov îtiaxiv dAq0ivoi maxoi 6ev napa-
filozofic, ci, mai degrab, ei cred în Dumnezeul lui Avraam, Isaac i
6exovxaiyevucqv xiva xqc cpavxaaiac; q xrj; cpiAoaocpiac; i6eavnepi@eou
Iacob,
dAAd mcrxeuouv ei; xov ©eov xou Appadq, xou laadic Kai xou laKdr^,
86 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 87

6r)A. 7UUX£UOUV £LC XOV KUQLOV xfjC A6£r|g OCTTIC; xd) riVEVfjaZL Auxou adic, în Domnul Slavei, Care, prin Duhul
A
Su a revelat în Sine slava
drtcKâAuijtev ev 'Eauxcu xtjv aKxicrxov 5 oav Kal lacriAe lav Kai Geoxrjxa necreat, împria i dumnezeirea Fiului neîntrupat în Vechiul
xou ©eou ttadQtaog ev xr| FlaAaiâ îcat ev ct«qkL ev xr) Kaivrj AiaGricr]. Testament i întrupat în Noul Testament. Credincioii primesc fr
Ol mcxxoî âno6exovxai ârcoAuxcoc Kal â&iCTxdKxax; xr)v paQxuQlav nici o ezitare mrturia i învtura despre Dumnezeu a Proorocilor,
Kal 7î£qI ©eou &i5a<TKaAlav xcuv 7iQocprjxcuv, âTtocrxoAarv Kal aylcjv, Apostolilor i Sfinilor, i afl mulumire în cuvintele i gândurile
aQKodvxaL 6e eu; xd pf| para Kal vofjpaxa avxcov. Anocpeuyovv xf)v acestora. Ei evit metodele tiinifice i filozofice de cercetare a
e7naxri(aovtKi')v Kal cpiAocrocpiKijv p£0o6ov dvcupecrecoc xrj negi ©eou adevrului i harului lui Dumnezeu, deoarece, conductorii i prinii
XdQiTOs Kal dAt]0elac 6ioxi ol 7rveupaxiKoi rjyexaL Kal naxigec, auxcuv, lor duhovniceti - Proorocii, Apostolii i Sfinii, nu au fost intelectuali
ol rcQocpfjxai, dnoaxoAot Kal ay io 6ev fjaav axoxacrxal SuxAeyovxe Kal
i,
angajai în dialoguri i discuii despre adevr, ci au fost martori
A
xjjaxvovxeg 5id xpv âArjBeiav, dAA' auxorrxat qAqxuqcc; xrjg Oeoxrpoc
oculari ai Dumnezeirii, ai împriei i slavei lui Hristos, ai unirii
Kal |3acTiAe(ac Kal xdpixo Kal 66£r]<; xou Xqlctxou, xrjs unoCTxaxncrjc; ev
ipostatice a celor dou firi în El, ai deofiinimii dintre Logos i Duhul
A
Autou evcoaecog xwv 6uo Auxou «puaecuv, xfjg 6poouai6xr)TO<; xou Aoyou împreun cu Tatl, ai tainelor împriei lui Dumnezeu, ai Bisericii, ai
Kal xou Aylou rTveupaxoi; xcb rTaxoi, xrov puaxriQlcov xrj<; (acriAelac xou
Judecii, etc., întrucât în ziua Cincizecimii, Apostolii au fost cluzii
©eou, Tfj<; e kkAqo ioAoy ia c, xfj<; KQiaeax; k.x.A., depou xpv r)(aepav xrjq
la adevrul deplin de ctre Duhul, Mângâietorul, dup cum le
nevxT]KOcrxfi ol drtoaxoAoL cb6T]yf]0r)aav eu; ncrav xf]v dArjOeiav uno
fgduise Domnul. Din acest motiv, acei cretini îndumnezeii i acei
xou rTa(jaKAr)xou nveupaxoc; coc, uneaxeOr] ele auxous 6 Kuqioc;. Aid
Prini ai Bisericii care au pit pe urmele lor, nu teologhisesc într*un
xov Aoyov auxov ol Oeoupevoi îcal dKoAouGouvxec auxoue; naxegec
mod abstract, intelectual sau dialectic, ci duhovnicesc, în norul
xpe ’EKKAr)CTlae GeoAoyouv oux'i aroxaoxiKcde Kal biayVeKxiKcde dAAa
teologiei mistice.
7iveupaxiKcue £ v xco yvoepeu xfjc; pucmKrjg ©eoAoylac.
Diferena radical dintre cunosctori (Prooroci, Apostoli i
'H qiClkt] biacpoQâ pexau xcuv yvaxmKtuv (nQocpr|TGjv, dnoaxoAcuv
Sfini) i poporul credincios este lâng prtia lor
c, primilor, pe
Kai dykuv) Kai xcbv morcov elvai ori 6 Qeoupievoc; pexexei pexa xcov
deplin la Tezaurul harului dumnezeiesc druit lor prin învtura,
morcov xf|s IIaQaKaxa0T]Kr|c xf]s Beiac; Xoqixoc pea<u xf|c; SibacncoAlac;
minunile i Tainele lui Hristos, le este dat descoperirea Slavei,
xcov Baupâxcuv Kai xcov p ucmQ îcuv xou Xqlctxou dAAd, em 7iAeov, 6
împriei, Dumnezeirii i a Harului lui Hristos. îndumnezeii fiind, ei
Xqiotoc; dHOKaAu7iT£i ei auxov xpv 6oEav, (SaaiAeîav, ©eoxr^xa Kal
sunt prtai ai revelaiei care covârete manifestarea Tezaurului prin
Xapiv Auxou. Ouxco 6 Beoupevoc; pexexet. Kal xrje dnoKaAu^eax; xfjg
cuvinte, imagini, simboluri i concepte create. Poporul credincios este
u7ieQj3aivouar)e xrjv ev Kxioxatc Ae^eaiv Kai eucoor Kai cnjp(36Aoic Kai
vof|paai eKcpavoiv Ol maxol 6e jaexexouv Kai auxoi
prta al aceluiai Tezaur care este îns tinuit în cuvinte, imagini,
xrje riaQaicaxa0i]Kr]e.

xfje i&ia FlaQaicaxaOriKric av Kai xrje K£KQUjU|u^vr)c ev Kxioxau; Ae^ecri Kai


simboluri i concepte create. i lor le este menit a-L vedea pe Hristos

eiKoai Kai caifjpoAou; Kai vor||aaai, dAAd ttqooq tCo vxa Kai auxoi Ibovv
i v întru slav, precum L-au vzut Apostolii pe Muntele Tabor, când S-a
-A

transfigurat pentru ei. In viaa aceasta, credincioii îi pot cunoate pe


xov Xoiaxov ev 66 ^r) coc; ei6ov Auxov ol dnoaxoAoi ev ©acoQ Kaxd xrjv
Mexa(JOQ<pfocriv. IIqoc xo nagov oi mcrxoi yvcoQÎCouv xd 6i6aypaxa, xd
Sfini i predania, minunile i energiile lui Hristos care sunt atestate de

Gaupaxa Kai xac evegyelae xot> Xqioxou tcai xcuv aylcuv AiixoO ev xi] Ayia
Sfânta Scriptur, toate dând mrturie despre Dumnezeirea lui Hristos

reacpf), xoic pucrrr|olo ic Kai xoîe Kxlopaai xd aacpcdc paQxupouvxa negi i despre stpânirea Sa împreun cu Sfinii.

xrje ©eoxqxoe xou Xqictxou icai xf]C pex’ auxou aupaCTiAelae xcuv dylouv.
.

88 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 89

riQE7T£i va TOViaOrj eu0u iE agxn? ori f) kticttt] ev Ae£eox Kai eikool Dintru început trebuie s se precizeze c exprimarea material
Kal ctup(36Aolc eKcpavoic xrjc; cxkxIctxou xâp ixoc; Kal evegyelac; xou ©eou în cuvinte, imagini i simboluri a harului necreat, a energiei lui

ral xrjc; unoaxaxiKfjc; ev Xqicjtgj evuxjccax;, rjxu; eaxi f) Plaga Kaxa 0f] kt] , Dumnezeu i a unirii ipostatice din Hristos, care constituie Tezaurul,

eîvai egyov xr|s âAaOpxou evepyela xou Ayiou PIveupaxo<; xou este lucrarea energiei infailibile a Duhului Sfânt, Care îi lumineaz
(pcoxiCovxoc xouc 7XQcxpr|xag ânocxxoAoix; Kal dyiouc; ele; xf]v 6ux xfjc; pe Prooroci, Apostoli i Sfini pentru ca acetia s împlineasc voina
Kxiaxf)<; eKipavaeax; Ka0o&fjyr)criv xcov morcov eu; eKnArjQcoaiv xou lui Dumnezeu prin prtia la slava lui Hristos. Cuvintele i lucrrile
0eAf|paxoc xou ©eou 5lA xf)<; peBe^iecoc; xrj<; xou Xqloxou. Ta lui Hristos sunt infailibile fiindc Hristos este adevrul însui. Sfânta
Qrjfxaxa Kal al evepyeiaL xou Xqioxou elvai aAâOrjxa bioxi o Xqioto<; elvaL Scriptur, mrturisirile de credin ale Sinoadelor Ecumenice i viaa
rj auxoaAf]0eia. H Ayla Pga<pf|, ol ogoi xcov OlKoupeviKcuv Luvobarv liturgic a Bisericii în Taine sunt, de asemenea, exprimri infailibile
Kal ij AeixougyiKr ev xou; puaxrjQioic Ccor] xf]<; ’EKKAr|CTta<; eîvai ertLcrrjc;
ale energiei lui Dumnezeu i cluzesc sigur i sincer pe credincioii
âAd0rjxoi eKtpdvcreic xfjg evegyeîas xou ©eou Kal odryoOv Kaxa xQortov care ascult de sfatul prinilor duhovnici (acetia având harisma
âatpaAf) Kal â7iAavtj xouc uno rtveufxaxiKouc xo x^piapa xrjc biaKQÎaeax; discernmântului), s sporeasc în sfinenie i îndumnezeire [theosis],
xcov TTveu|xdxcuv exovxac naxegac, moxouc £ÎC xov ayiaapov Kal xfv tocmai fiindc acestea conin învturile, faptele i trirea
0eaxnv, âKQifkuc 616x1 epnegiexouv xpv bi&acncaAlav Kal nqEiv Kal
îndumnezeiilor Prooroci, Apostoli i Sfini, care au ajuns s
xrv 0eoupevcov ânocrxoAcov Kal dytcov, xcov
e(X7xeiQlav 7iQocpr|X(I)v,
cunoasc i s struiasc în cunoaterea lui Hristos nu doar în trup,
yva)Qiadvxcov Kal yvcoQiCovxcov xov Xqioxov oux'i povov Kaxa crâQKa
ci, de asemenea, în Duhul i slava Sa.
dAAâ Kal Kaxa nveOpa ev xrj 5o£,q Auxou. Dumnezeu,
Distincia care exist în Tezaur, între slava lui
Ti unâQxouaa ev xrj PIaQaKaxa0f|Kr] diâKQiaic pexa£,u xfj<;
care depete percepia i simurile, i manifestarea sa prin
uneQpaivouox]c xrjv vorjaiv Kal ala0r|aiv 6o,r|c xou ©eou Kal xfjc ev
simboluri create, înainte i dup întrupare, nu are nici o legtur cu
kxioxoIc crup(36Aou; eKipâvaecuc auxrjc;, uqo Kal pexâ xf]v evaâgKtuaiv,
vreo distincie platonician între arhetip i imagini nici dintr-un
ou&eplav axeaiv ex £l pe nAaxcoviKîv xiva 6iaKQiaiv pexa^u
punct de vedere epistemologic, nici soteriologic. Nu exist absolut
âgx^urauv Kal eiKovcuv auxcbv iE enoxjjecuc eîxe yvcuoioAoyiKfjC
nici o asemnare între slava necreat a luiDumnezeu i creaturi.
eîxe acoxr|QioAoyiKtîc- Mexau xrjc
âKxlaxou 6o^r)c xou ©eou Kal xcov
Acesta este de fapt motivul pentru care Dumnezeu este numit nor de
Kxiafidxcov, oubep la opoioxrjc u7xdQx£l Atd xouxo dKoi(3coc; fj 6o£a
-

întuneric. Atribuirea lui Dumnezeu a unor astfel de antiteze se face


Aeyexai Kal yvocpoc, Kal xo nî>Q xfic KoAaaecoc Aeyexai ical ctkoxoc.
H ânobomc, auxf] dvxi0eoecov ele t6v 0eov ylvexai îva xoviaOrj oxi pentru a accentua faptul c energiile, care aparin lui Dumnezeu,

al Ttegl xov ©eov evegyeiai umo|3alvouv nv kxioxov âyyeAiKdv,


transcend fiecare categorie creat, fie îngereasc, fie uman, fie

av0QComvov Kal KoapoAoyiKOv Kaxr) yogr] pa cosmologic.

H IIAPAKATA0HKH THE IIlETEOE KAI H AlTA TPAOH. Eîvai CpaVCQOV âxi


Tezaurul de credin i Sfânta Scriptur. Este limpede c acest
3 r| |aexQi xou&e 7teQiyQa<po|^evrj nagaKaxa0T]Kr| xf|C naga&ocrecoc
3 Tezaur de credin, care a fost descris pân acum, a existat

dinainte de crearea lumii, a fost revelat Proorocilor în Vechiul


urxdgx £l n Q® xrjc Kxlaecuc xou Koafxou, cpavegourai xoîc ngocprjxa ig ev
evoaQKcuaecoc xou Aoyou
Testament, a fost consfinit prin întruparea Cuvântului i este activ
xf| rtaAaid AiaS^ic^, oAoKAr^Qouxai &id xfjc

Kal evegyeî xi]v Ka0agaiv, xov qxoxiayov Kal xî]v 0ecooiv xcov maxcuv în curirea, luminarea i îndumnezeirea credinciosului
Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Edesiologia 91

EKKÂna în Biseric. Din acest fapt este clar c Sfânta Tradiie, adic Tezaurul, nu
napd&oaic;, r]xot rj naQaKaxa0r|Kr), 6cv elvai SiacpoQov ti xf\q, Âyiac; este ceva diferit de Sfintele Scripturi, de vreme ce este coninut în ele.

rgacpfjg ecpouov EixntQitx^oa ev avrcfj. Ev xouxou; £>ev elvai xauxov jae Totui, nu este identic cu ele, deoarece. Tezaurul este identic cu Biserica iar
xf]v Ay. rQ>a(pT]v 6ioxif) naQaicaxa0r|Kî] xaux(£exai jac xrjv ’EicKArjaiav Sfânta Tradiie este identic cu întreaga manifestare a Bisericii. îns, nu
Kai
> rs

EKKÂr)CT exist nici o diferen între Tezaurul din Sfintele Scripturi i din Biseric.

Ou&eria 6 ia<popa unâQX £L / opax;, pcxaEu xrjg naQaKaxa 0 r)Krj<; ev xf] Cu toate acestea. Tezaurul, aa cum este descris în Sfintele Scripturi
’EkkAt] nu exist în Sfintele Scripturi ca atare, ci doar în Biseric, de vreme ce
Biserica este Trupul i Mireasa Mirelui Hristos, i de vreme ce Hristos este
rpaipri Ka 0 ’
eauxriv AA Via prin care triesc i rodesc mldiele. Cu alte cuvinte, Hristos, Care este
xfj 'EiacArjcria ecpdaov n ’EKKAnaia Tezaurul Sfintei Tradiii, se afl în Sfintele Scripturi doar când Scripturile
xou vupcptou Xolctxou. Kai 6 Xpiaxo<; elvaL ij âpneAoc; ev i] Couv îcai sunt citite i interpretate în Biseric.
Kaqno(poQovv xâ KArjpaxa. Ev dAAau; Ae^ecjiv 6 Xpicxxoc, fjxoi f) în afara Bisericii, Tezaurul este ascuns chiar i celor care citesc
naQaKaxaOiiKT] xfj lepâi; riayaSoaea)^ undpxei ev xn Ayia rpaipfi Sfintele Scripturi, fiindc, dei Tezaurul este propovduit de Sfintele
»

Kai £Qpr|V£uexai cv xrj ’EKKAna Scripturi i este cuprins în ele, el nu este interpretat de ele, ci doar de
EKKAricria
Biseric i, într-adevr, [doar] de acei îndumnezeii Sfini din ea, care au
xolk; ava y ivcbcnco vxa xrjv Ayiav rQa<pijv, 616x1, âv Kai. rj ITapaKa avut aceeai trire ca Proorocii i Apostolii i au primit aceast descoperire
0t]Kri (iapxuQelxaL utt 6 xrjc; Ay. rpaiprjc Kai epTtEQiexexai ev auxrj i îndumnezeitoare a
a dumnezeietii slave. Descrierea tririi revelatoare
xouxoig bkv ipprjVEuexai ii, auxf|<; âAAâ povov (mo xrjq 'EkkAi]c Proorocilor i Apostolilor, aa cum este descris în Sfânta Scriptur, nu este
xaL 6rj im 6 xtov ev aux) 0eou|aeva>v yicuv xrv exovxcuv xrjv I6lav
i nu poate fi chiar experierea în sine a descoperirii slavei lui Hristos, din
Qeiag 6o£r|<; EpneiQÎav Kai â7TOKâAui|jLv auxfjv xâ>v npcxprxcov
cu<;
moment ce aceast experiere i slav covârete orice experien i
nooroAcov. H ev xr) Ay. Tpaipp TteQiyQaipfj xrj<; ârTOKaAunxiKfjc
descriere senzual i intelectual.
0eamKfî<; ejaneipiag xcov npocpTjxmv Kai ânoaxoAcov 6ev eîvai Kai
Trebuie subliniat cu grij faptul c Sfânta Scriptur în sine este o
6uvaxat va elvai avxfj auxrj rj ejaneipia xfjc; âzioKaAuibecoc; xn<; 66
- f >
carte mistic, ce rmâne închis pentru omul lumesc i trupesc. Dar
U 7I£Q(3 a
Dumnezeu rmâne o tain chiar i pentru prooroc, apostol i sfânt, fiindc
Kai
slava dumnezeiasc i prtia acestora la ea transcende atât intelectul cât
XprjCei peyâArjg nQoaoxfjs xo
yeyovds oxi tj Ay. Fpaipfj Ka 0 eauxrjv '

i simurile, dei întreg omul este slvit (adic primete îndumnezeirea).


elvai 3 3Aos puoxiKÎj Kai ânpoaixoc eu; x 6 v îcaxâ icoojuov cpuaiKOV
l|

Din acest motiv, oricine utilizeaz metoda tiinific i filozofic, folosind


(

avOpamov. AAAa Kai eiq xov ©eouuevov npcxprjxriv, anocrxoAov Kai


ca punct de plecare categoriile raionale ale cunoaterii empirice, sau chiar
ayiov 6 ©eoc; îcai ev â7tOKaAui|>£i napapivei puaxfjQiov, 6 i6xi rj 0 e(a 6o£a
categoriile raiunii pure care, în concepia anumitor oameni, depesc
ca; îcai îj ptBeFic; auxqc imep|3aîvei Kai xrjv vorjinv Kai xrjv aixT 0Tjaiv av
Kai oAoKArjpoc; 6 avOpamoc ev ©ecu 6odCexai, 6r]A. SeoOxai. Aiâ xov
experiena i sunt în mod absolut nesupuse accidentelor, nu pot decât s
strâmbe înelesul Sfintei Scripturi la modul absolut.
Aoyov auxov 6 XQTFiponoubv emaxrjjaoviKrjv rj cpiAoaocpiKi'jv pe 0 o6ov
Kai excav âcpexrjpiav xa xrj neipa Kai AoyiKrjc Kaxryyop^ (aaxa yvclxreax;,
îcai xâ vopiCopeva uno xivcav vueq xrjv neipav Kaxrjyoprjjaaxa xrjc
92 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 93

6f}0ev tcaOaoâc; voicreax; â7ir]AAaypiâvqg axmCpnKoxcuv, auxopaxax; Este o glum nu i tiinific s crezi c cineva poate
doar spiritual ci
biaorpecpei xtv Ay. rpacpfjv. Eivai oxi uovov 7iveupaxiKcos âAAa interpreta Sfânta Scriptur corect dac nu are nici o idee despre
*ai emaxTpoviKâx; aaxeiov vd moxeur] Kavdc ort £ iva i 6uvaxov va descoperirea slavei lui Hristos ctre Prooroci i Apostoli. Biserica
CQfjrjwur] OQ 0 cog xrjv Ay. FQaiprjv eQprveuxrjQ pi] excov l&eav negi Tije; eic recunoate ca standard i regul de interpretare a Sfintei Tradiii sau a
xous TiQocpT]xas KttL nocnoAovq ânoKaA^eax; xrjg 5o£r|<; xou Xoioxou
Tezaurului de care aparine Scriptura ca parte constitutiv a sa, pe cei
H EKicAr)cr(a avayvafoiCei ax; yvcopova Kai Kavova eoprjve iac, xpc 'Iepac
care au fost slvii, adic acei Prooroci, Apostoli i Sfini Prini care au
HapabOoTcoc fj xfj napaKaxaGfjKrjc;, de rjv dvf|K£i Kai fjc pepoc eivai \)
dobândit îndumnezeirea, i nu pe orice crturar înzestrat care adesea este
Ay. FQacprj, xoue; 6o£acrpevouQ txoL ©eoupevous Tcxxprjxae, a7ioax6Aou;
ignorant nu doar în privina cii ce duce la prtia cu dumnezeiasca
n axeQac, Kai oudenoxe xov xuxovxa emarTjpova x6v noAAâKic
kcxL ayiouq
slav, dar i în privina existenei acestei prtii sau a îndumnezeirii.
dyvoouvxa 6%i povov xf]v tcqoc; tfjv pe 0 e£iv xf|e Otuxq 66£r]c; o6ov dAAtx
aKopirj Kai xr]v U7iap£iv
Referitor la relaia dintre Vechiul Testament i Noul Testament,
Tip; pe0i£ea)c r BecbcTeax; xauxrjc.
Mexa£u IlaAaiâi; Kai Kaivnc
sau dintre Sfânta Scriptur i Tradiia bisericeasc, nu exist nici o
Aia0nKnr Kai uexa£u Aviac Toamne
\ )-r*

EKKAr|aiaaxiKfî<; riaoaSoatax;
antitez între ele i nici nu poate exista vreuna, fiindc manifestarea lui
Dumnezeu în slav prin Cuvântul în Duhul Sfânt, care este acordat
j3clx; 6ioxi /] ev 66 £n 1

Aayou Proorocilor i, prin întrupare. Proorocilor, Apostolilor i Sfinilor, este

evaaQKciaeax; eic xovq npocp^Tas/ dnoCTToAouc Kai dyioix; elvai


unul i acelai lucru, identic cu unul i acelai Tezaur. Diferena esenial

ev auxaie xauxov Kai auxf] auxrj rj nayaKaxa0f|KT]. 'H ouai acre ikt'] dintre Testamente este urmtoarea: Cuvântul S-a artat mai întâi

Siaipopâ pexa£u xcbv AiaGrjKtuv eivai oxi 6 Aoyoc evecpaviCexo Proorocilor fr firea uman pe care a luat-o de la Fecioara Maria, în timp
7iq<utov eic xoue rtQocpfjxas dveu xrje £k napOevou yevvrjGeicrjc; ce prin întrupare El i-a fcut descoperit slava Sa, sau Dumnezeirea Sa -

dv0pcu7uvr|<; «puuecuc; Auxou Kai ev xrj e vaapKcbae i d7ieKaAui|re xrjv prin trupul Su, i biruind asupra morii. El Se arat astfel prietenilor Si
66 £av fj Geoxrjxa Auxou 6 id xf)<; aapKog Auxou Kai, icaxartaxTjaae xov în vecii vecilor.

0dvaxov, ouxco ep(pavi£ei eKxoxe Eauxov xou; cpiAoic ev xoic cpiAoic Sfânta Scriptur i Biserica înva în chip infailibil despre
Auxou eic; xou aici)vag. Dumnezeu fiindc Sfânta Tradiie sau Tezaurul este în ele în chip identic,

*H Ayia F Qiacpr] Kai f] ’EKKArjcria 6i6doKouv nepi @eou dAaGi^xay în centrul Sfintei Tradiii, înconjurându-L pe Hristos în slav, sunt
616x1 1] 1 e pd napd&oau; fj fj FlapaKaxaGfjKr) eivai ev Auxaî xauxov. prietenii lui Hristos, Proorocii, Apostolii i Sfinii care îl cunosc pe
Eie xo k£vxqov xrje lepde; FIaoa66aemc nepi xov ev 6o£r] Xpiaxov eivai Dumnezeu precum un prieten cunoate un prieten. Credinciosul
Auxou 7iQocpr]Tai, dTtocrroAoi Kai ayioi, oixivec yvcopiCouv
oi cpiAoi particip la aceast stare de nedescris a prietenilor lui Dumnezeu prin
xov ©eov cuc; 6 cpiAo yvcupiCei x6v cpiAov auxou. Oi ti irxxo pexexouv
i
episcopi atât timp cât ei rmân credincioi predaniei celor de dinaintea
xou dAa 0 rjxou xcuv cpiAarv xou ©eou piecrcp xcov e tt iokcxtku v aepoi lor i înva teologia acestora în conformitate cu mrturiile clare despre
pievouv mcrxoi eie xtjv 6i6acJKaAiav auxcuv Kai GeoAoyouv ae’ficpcovax; îndumnezeirea lor i se limiteaz din punct de vedere metodologic i
ngoc, xd<; a arpele evbeiEeic xrje ©ecuaecoc au xcuv Kai TieQioyiCovxai duhovnicesc la cuvintele i cugetrile lor.
pie 0 o6oAoyiKcue Kai nveupiaxiKCuc eie xd oi] p axa Kai voi^piaxa auxcov. Dei Sfânta Scriptur este inspirat de Dumnezeu i înva
Av Kai r) Ayia ryacpr) eivai Oeonveuaxoe Kai ev xi] ’EKKArjaia infailibil în Biseric despre Dumnezeu i relaiile Sale cu lumea, totui.
6 i6 dcnce 1 7ieQi ©eou Kai xcuv crxeaecov Auxou ptexd xou Koauou dAaOi^xtuc,
94 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 95

ev xouToiq rj Ayta T Qa<pf] eicxdq xrjg ’EKKArjoiac, rjxoi xou Ecbpaxoq xou Sfânta Scriptur în afara Bisericii, adic a Trupului lui Hristos, adic
Xqiotou, 6i-)A. xrjg Cteorjg riaQaKaxa0f]Krjg xijc naQa&oaecog btv bibâcncei Tezaurul viu al Tradiiei, nu înva în chip infailibil, fiindc lucrarea
âAa0r)xcog, 6ioxl Aeinei rj eQjarjveuxucf] eveQyeia xou Ayiou nveupaxoq hermeneutic [tâlcuitoare] a Duhului Sfânt Care a cluzit i cluzete
xou obrjyijaavxog Kai o^youvxoq xouq Qeouuevouq nQocpîjxaq, spre îndumnezeire pe Prooroci, Apostoli i Sfini, nu se afl acolo pentru
ânoaxdAoug Kai ayîouc ele; uaav xijv âAf]0eiav. Ol cptAoi xou ©eou a cluzi ctre adevrul deplin. Prietenii lui Dumnezeu tiu ceea ce face
yvwQtCouv xl rtoie! 6 Kvqioq. O euQiOKdievog eKXoq xrjg KoivtuvLaq xcov Domnul. Cel care se afl în afara comuniunii prietenilor lui Dumnezeu i
(piAtuv xou ©eou Kai jar] cucoAouBcov unoxcucxncx; xfjv 6i6aoxaAlav
nu urmeaz supus învturii lor, nu cunoate Cheia Sfintei Scripturi i se
auxenv âyvoel xfjv KAel6a xrjg Ayiag rQa<pr)q Kai cupicncexai eKxoq xrjg
gsete pe sine în afara Tezaurului Tradiiei i, prin urmare, în afara
na)aKaxa0r|Kr)c xtjg IlaQabdaecog Kal tnopevox; ekxoc xrjg ÂArjGeiaq.
Adevrului.

H flAPAKATAQHKH THE IIlETEOE, H AOEA TOT 0 EOY KAI OI OlAOI TOY Tezaurul de credin, slava lui Dumnezeu i prietenii lui
4 0 EOY. To kcvxqov xrjg Ie pag napabocrerog eîvai ev xt) 56(;r] xou rj 4 Dumnezeu. Centrul Sfintei Tradiii este unirea în Duhul Sfânt a
©eou Kai xou evaaQKtoOevxog Aoyou ev Ayup Tlveviaxi evcocng xcov prietenilor lui Dumnezeu în slava lui Dumnezeu i a Cuvântului Su
cplAmv xou ©eou- «Kycv n)v boav rjv bebcvKâ poi bebcoxa avroh;, iva întrupat. „Slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca s fie una, precum
d)cs lv ev Kadcut; rjpeic; ev eapev, cycv ev avioic, xai ov ev epoi, Iva cboi Noi una suntem: Eu întru ei i Tu întru Mine, ca ei s fie desvârii tntm
x ereAeuvpevoi ei ev, k ai iva yivcvoKq 6 Koopo ori ov pe ncoreiAa unime, i s cunoasc lumea c Tu M-ai trimis i c i-ai iubit pe ei, precum M-ai
xai pyânrjoag avrove; xaOdx; epe r\ynr\oac;. EJrep, ove; bkbcvKâc, pot, iubit pe Mine. Printe, voiesc ca, s fie împreun cu Mine i aceia
unde sunt Eu,
OiAco iva onov dpi eyd) kAkcIvoi (boi per' ipov, iva decopcboi rrjv boav pe care Mi i-ai dat, ca s vad slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru c Tu M-ai
rpv eprjv bebcvKg
fjv pot, ori rjyânqoâq pe npo xarafioAfii; xoapov-» iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii" (Ioan 17, 22-24).
(Icoâvvou iC 22 - 24 ). Condiia contemplrii sau vederii acestei Slave necreate a lui
De; npounoGeaiv xrjg Gecopiag f) 0eag xauxrjg xrjg âKxlaxou 6o£,T]g
Hristos (adic a îndumnezeirii) este iubirea întru prietenie cu fiecare i cu
xou Xqlctxou, rjxoi xrjq Gecooecog, xlGexai r) ou Ci]xouaa xa eauxfjg Dumnezeu, iubire care nu caut cele ale sale, cci prin harul lui
.

dydnr] Kai cpiAla uex âAAfjAaiv Kai uexd xou ©tou 5iâ xtjq ydQ ixt
Dumnezeu, dezrdcinat iubirea de sine. Altfel spus, îndumnezeirea
a
©eou EKQitcoCTeax; xrjg quAauxiag. Ar|A. f] Oecooiq, rj i) Oeonxia, rj r
(theosis) sau vederea lui Dumnezeu, sau contemplarea slavei Dumnezeirii
0ea xrjq boErjq Geoxrjxog xou Xqhttou ttqouuoB^xei piav QiCuojv
lui Hristos, presupune o schimbare radical a strii duhovniceti, a
dAAayi'jv xrjg rrveupaxiKfjg Kaxaaxâaecog xoO âvGpamou. And 5ouAog
Omul s
rj fjicrOcoxdg rj Kai ex0Qog nohxei v |aexaj3Ar]0r] 6 dvOcconog eig (j?iAov
omului.
mercenar, sau chiar
are nevoie
duman,
fie transformat dintr-un rob, dintr-un
într-un prieten al lui Dumnezeu. Aceast
xou ©eou. TI (piAia auxrj KaxoQ0ouxaL ^(drtixi ©eou Kai xrj auveoyeia
prietenie este dobândit datorit harului Dumnezeu i a împreun-
lui
xou âv0 (xotig u 5iA xrjg KaxaAAa'y'rjg xou âv0Qconou x<y ©ec p peocp xou
lucrrii sau sinergiei omului, pnn împcarea lui cu Dumnezeu prin Taina
Muaxr|Qtou xou ExauQou Kai xrjg Avaaxdaecug. Aveu xou MuaxrjQiou
xou ExauQou Kai xqg Avaaxâaewg 6ev 5uvaxai v undo£i]
Crucii i a învierii. Fr Taina Crucii i a învierii nu poate exista
împcare cu Dumnezeu. Prin urmare, miezul Sfintei Tradiii îl constituie
KaxaAAayf] xqj Qeqj. 'E7xo|xeva>g xi0evxai eig xo kcvxqov xrjg lepâg
îndumnezeiii Prooroci, Apostoli i Sfini, prieteni i martori oculari ai
riaoa66ae(jg oi Geoufxevoi 7iQO<pfjxai, arcoaxoAoi Kai ayioi cpiAoi Kai
auxorcxai f.idQxupeg xrjg Geoxrjxog xou Xqloxou ol (jexaaxovxeg Kai
Dumnezeirii lui Hristos, care au fost prtai i
_ Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 97

pexexovxeg twv MucrxrjQiaiv xou Exaupcu rai Avaoxoecoc, xou


xîjc sunt în continuare prtai la Tainele Crucii i învierii prin care au devenit
pexa(3âAAovxog auxoug tic. <p(Aouc @eou.
prieteni ai lui Dumnezeu.
"Oxav Aomov epuraopev xî rai. ncog bexexai, (puAaxxet rai Aadar, atunci când întrebm ce i cum primete, pzete i transmite
pexabî&ei 6 beKxrjg, <puAa£ rai pexa&oxrjg ipiAoc; xou @eou, Suvdpe0a un prieten al lui Dumnezeu - primitor, pzitor i transmitor, putem
vâ â7iavxtjcrc«jfiEV oxi bia xrjg Oecuaeax; rj 0£O7Txiac; pexa xou ©eou rspunde c, prin îndumnezeire [theosis] sau prin comunicarea
bexcxai, <puAdxxei Kai pexabibei 6iâ xcuv MuaxTjQicuv xo Muaxfjpiov
duhovniceasc cu Dumnezeu, el primete i pzete i transmite prin Taine
xou Exaupou Kai xrjc; Avacrxdcrecug Kai ev auxcp xov riaxepa 6iâ xou A
(Sacramente) Taina Crucii i a învierii i în aceasta pe Tatl prin Cuvântul
evoaQK<u0evxoc Aoyou ev Ayioj TIvEupaxi. 'O Xoujxog 6td xcuv cpiAcuv A
Întrupat în Duhul Sfânt. Hristos, prin prietenii Si i prin succesorii
Auxou Kat 6iâ xcuv biaboxwv xcuv âTiooxoAcov, xcuv eîucncoTTCuv,
Apostolilor, episcopii, activeaz Crucea i învierea în Tainele Bisericii,
EVEQycî xov Exaupdv Kat xrjv Avacrxacuv ev xoig Muoxtjqioic; xrjc
EraApcnag tva
pentru ca toi cei care au chezia Duhului s poat ajunge la o permanent
exovxeg xov dpQa(3cuva xou nveupaxog <p0daouv
oi
participare la prima înviere de dincolo de mormânt a prietenilor lui
tic; xr)
v povipov pe0e£iv xrjg 7TQtuxrjc âvaaxdaecug xcuv nepav xou
Dumnezeu.
xacpou cpiAcuv xou ©eou.
%

Slava lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu i chinurile Iadului. Taina


H AOEA TOT 0EOY, H ArAITH TOT 0EOT KAI H KOAATIE. To MucJXljpiOV XOU
5 Exaupou Kai Avacrcdoecug tivai xou Kocrpou aei
5 Cruciii a învierii este slava în care Dumnezeu locuiete, [slava] care este
xrjc fj rtpo vngxpvoa din venicie înainte de lume i care ptrunde toate lucrurile pe cât le este lor
Kai xolg TidaL raxa Suvapiv xcupoucra boia ev rj oixeî 6 ©ecx Eivat fj
dat cu putin. Aceasta este energia agapic [iubitoare] a lui Dumnezeu, care
dya7irjxiKr] evepyeia xou ©eou rj 6 ti o ia ou crjxei xa eauxfjg Kai uneplaivei nu caut ale sale i depete orice atribut material i experien omeneasc
Kd0e kxioxov raxrjyoprjpa Kai dvOpcunivrjv rai dyyeAucrjv emeipiav
sau îngereasc, perceput fie prin simuri, fie prin minte. Aceasta este, de
aiaBrjxrjv rai vorjxrjv, eivat 6e rai rj KoAacrt ucrj deva pic fjxug raxacrcpecpei
asemenea, o putere care judec sau care pedepsete, care distruge pcatul i
xrjv apapxiav rai xrjv buva p tv xcuv dvxmGepevcuv npog xo BiArjpa xou
puterea celor care se opun voinei lui Dumnezeu i [o putere] care
©eou rai xeAetoi oaov Xk’pei rai xouc dpExavofjxoug ex0poug xou ©eou
pedepsind pe dumanii nepocii desvârete
ai lui Dumnezeu, [de fapt] îi
6id xrjg KoAdaccug auxcuv. O avafiaAAdpevog xo dnpoatxov auxo cpcug ibg
pe cât este cu putin. Dumnezeu, Care Se îmbrac cu aceast lumin
Lpdxiov ©edg biaipelxai abiaipexcug ev biaipexolg dpepiaxcug ev pepiaxoig
neapropiat ca i cu un vemânt, este împrit nedesprit în persoane
rai rioAAanAaaidCexat ev xaîg eveQiyeiaig rai xoig x^pinuaui Auxou rai
UTiapxei oAoKAppog axcuprjxcug rai dnepiopicrxcuc ev eracrxrj evepyeia rai
distincte, neseparate, dar persoane deosebite i se dezvluie în energiile i
harismele Sale i exist întreg fr a fi separat sau limitat de vreo energie sau
x«piopaxt 7iapapevcov dpexaKivrjxcug xpiaunoaxaxog tv xaîg
eicdcrccp
harism, rmânând nemicat tri-personal în relaiile Sale fiiniale i simplu în
rax ouaiav axeaeaiv Auxou rai anAoug xrjv cpuoiv rj xrjv unEpouaiov
firea sau în întunericul Su mai presus de fiin. Aceast putere a Crucii i a
Kpucptoxrjxa. H buvapig auxrj xou Exaupou rai xfjg Avaaxdaecug eivat fj A
învierii este iubirea lui Dumnezeu care se afla în lucrare mai înainte ca lumea
orybcnt] toi) 0eov rjxig evepyet 7ip6 xou xov icoajctov eivat napd xco ©eâ), ev
S nMiotoyut ™iKupepvr|CT£i xou koctuou, npo xfjc evavOpcuTnîoecug, ev xr) s existe pe lâng Dumnezeu, în creaie i iconomia lumii, înainte de

EvavGpcuTnjaEE xrpo xrjg axaupiKfjg Oucjiac, ev xrj cnaupoa] 0uata rai uexa întrupare, în întrupare, înainte de Jertfa de pe Cruce, în Jertfa de pe Cruce i
xrjv crraupticfjv 0uotav. KaGtcrxd bk xrjv oxauptKrjv 0uaiav tj xo t xtjv buvaiatv dup Jertfa de pe Cruce. Prin puterea Jertfei de pe Cruce i a învierii

xrjg Avacrdoecug 7rapouaav ev rr) 0eia Euxapiaxia rai xolc Muoxrjpiou;


Dumnezeu lucreaz în dumnezeiasca Euharistie i în Taine
.

98 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eciesiologia

Kai 61 auxrj; evepyeî



xrjv KaxaAAayrjv real 6 laxpocprj v twv morcov Kai xfp împcarea i sprijinirea credincioilor, ca i creterea lor duhovniceasc i
rcveujaaxtKfjv au^rjaiv i<at âv&xocnv auxcbv n qoq xrjv 0£cocnv. maturizarea lor în termeni de îndumnezeire [theosis]

rtQ£n£L va xovictQt) oxt xo puaxrjocov rj fj ftuvapi; xou Lxaupof Trebuie s se accentueze faptul c taina sau puterea Crucii i a
Kai xrj; Avaaxaaeco; eîvac evcoveia fj npoaov neoi xnv uneooucrior învierii este o energie sau însuire a întunericului suprafiinhal, care nu este

âAAa dobândit de Dumnezeu, ci exist venic în El din fire. Prin urmare,


îcaxaAAayr împcarea, care prin Jertfa de pe Cruce nu adaug i nu sustrage nimic din
7iQoa0£X£i oux£ âcpaipei xi ano xi] v npd; xov Kdcrpov âyanrjv xou ©eou. •
împcarea omului cu Dumnezeu, nu poate fi niciodat îneleas ca o
'H KaxaAAayr] Aolttov pexa£,u ©eou Kai âv0(xonou ou&Enoxe buvaxac ! împcare a dou faciuni care s-au urât reciproc. Dumnezeu nu înceteaz

»

aupcpiAiaxn; 5uo d po i[>a icuc ex0Qaivovxcov dAAf|Aou;.


eicAT]cp0Tj cuc
niciodat s fie prieten chiar i cu vrjmaii Si în conformitate cu iubirea Sa.
D ©£o; ovbenoxe navei v elvat Kai ei; xou; exQqou; Auxou cpiAoc Dumnezeu devine duman i putere pedepsitoare doar din punctul de
Kaxâ xfjv i&iav AuxoO ynrjv.
©ed; yivexat £xQqoq icai KoAaaxucrj
'O fa
vedere al celora care, prin voina i înelegerea lor, stau în opoziie de
50 va ij ic povov e£ ^ndiiecu; xcuv icaxâ xfjv i&iav a Oxcuv pouArjaiv Kai
iubirea lui Dumnezeu. Din acest motiv, omul i nu Dumnezeu este cel împcat
dvxiArjvJnv dvxm0epevtov Kaxa xrj; dydnrj; xoO 0£oO. Atâ xov Aoyov
prin Taina Crucii i cel care este transformat, prin împcare, din vrjma al
auxov 6 avGoamo; Kai oxi 6 Stoc. îcaxaAAdaaxxai 6id xoO Muoxrioiou
lui Dumnezeu, în prieten al lui Dumnezeu i particip astfel, la învierea lui
Exaupou Kai 5ia xrj; KaxaAAayfj;
Hristos.
xrig
Cei care se opun voinei Dumnezeu sunt vrjmaii lui Dumnezeu
lui
Oi dvxcxiOepevOL Kaxa xou GeAîjpaxo; xou ©eou avat e xOpoi xou 0£ou
i îl consider j?e Dumnezeu drept duman, în ciuda realitii prieteniei i
Kai fMLnouv xov 0eov exGpaivovxa napd xfjv nQaypaxiKoxrjxa xtj; npo;
auxoue cpiAia; Kai âydnrj; xou ©eou. ’EE aixia;
iubirii lui Dumnezeu fa de ei. Din cauza împietririi lor iubirea, prietenia,
xrj; OKArjQuvaeco; auxcuv i

mi harul îndumnezeitor, slava, împria i lcaul lui Dumnezeu devin pentru


1
r
!
dydTtr) Kai cptAia rj 0£cuxucf] xdpu; Kai S6Ea mi ftaoiAeia mi xoncx; |

vrjmaii Lui, care nu se pociesc i pentru îngerii czui, foc venic,


xou ©eou icaxacp0av£L ei; xou; âpexavoijxou; ixdgoix; xou ©eou mi eic
xou; neuxaJKOxa; dyyeAouc co; uuq xo akoviov, ok6xo; xo e£,coxeqov întunericul cel mai din afar i loc de chin. în descrierea pedepsei [iadului],
mi
este folosit antiteza foc - întuneric deoarece corespunde antitezei dintre
xonog (3aoavcuv. Ei; xf]v TCEQiypacpfjv xrj; KoAdaEcoc xppcriponoiouvxai ai
âvxtBecjei; 7tuq mi otcoxcx; 5ioxi dvxicrxoixouv pe xo cpâx; Kai xo yvocpo;
lumin i umbr din norul luminos care adumbrete i lumineaz pe cei care
fjxoi xrjv cpcuxeivfjv vecpeArjv xrjv enuxKidCouaav mi primesc revelaia i devin slvii sau îndumnezeii. Aa precum este slava lui
cpcuxtCouaav xou;
bexopevou; xrjv dnomAuifitv boLaopevou; 0eoufj£vouc. AkqiBcIx;
Dumnezeu, în experiena revelatoare a Proorocilor, Apostolilor i Sfinilor,
dmog fj 6o£a xou ©eou £Îvai ei; xrjv epneipiav xrjv dnoicaAu7xxucrjv xgjv sub form de lumin i de nor luminos care acoper i lumineaz i
Ttpcxprjxcuv mi dnooxoAcuv mi dy icuv cpâx; mi yvocpo; Epcpaivopevrj cu; izvorte înuntrul celor care o primesc, covârind, în acelai timp, orice

cpcuxEtvrj vecpeArj nepi|3âAAouCTa mi ecrcoGev cpcoxiCooaa mi noxi£oucra atribut postulat sau îneles de minte sau sim, tot aa, în cei care suni

mi auvapa uneppaivouaa 7iâv vorjxov mi aiaOrjxov Kaxrjyoprjpa, ouxcu pedepsii, aceeai slav i aceeai lumin apare ca foc mistuitor i ca
A

mi ei; xou; KoAaCopevou; i6(a 66£a mi xo t&icrv epeu; epcpaviCexai cu;


fj întunericul cel mai din afar i ca loc de chin. In credincioii care sunt

7xuq mxavaAtoKOv mi ctkoto; e^cuxeqov mi xotîo; j3aadvcuv mi Ei; jjev desvârii, norul luminos apare ca fum care slobozele lunete în timj) ce

xou; xeAelou; amur] tuctxou; rj cpcuxeivrj vecpeArj Ejxcpaivexai dx; mrrvo; sracul Lazr, care se odihnete în sânul lui Avraam,
daxQanxoujxEvo;. ’Evcu 6 uexexcuv £i; xoue koAtxou; xou Aj3oau ttxwxo;
c i

100 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesioiogia 101

AUxxK Eucppalvexai, 6 (arj pexexorv ttAouctick; j3aaavtCexat and xqv se bucur, bogatul, care nu se afl în acelai loc, este chinuit de vederea
0âav Tf|s iblac; nQaypaTiKOTTjxoc Ti âTrdvrr)au; xou Apaâp nooc, tov
aceleiai realiti. Replica luiAvraam ctre bogatul cel nemilostiv: îi au
nAouaiov «exgjol Moj votez kai xove, npocprjTag» arpatvei dnAonaraxa 6x
pe Moise i pe Prooroci, înseamn, pur i simplu, c Proorocii L-au vzut
ol TîQOCprjtai elbov tov ©eov ev Aaumxu yvcxjxu Kal eyvcupinav oxl 6iâ xouc;
pe Dumnezeu în nor luminos i au îneles c pentru cei care nu îl iubesc
ccyanojvrac, tov ©eov îcal noiouvxac xo 0£Ar]pa Auxou xo î&iov <pdx;-
pe Dumnezeu i nu vor s fac voia Sa, aceeai lumin a norului este foc
(arj

yvorpos elvai tiuo laxxavaAiaKov, okotoc eEarcepov Kai xonoc (3aaâvtuv.


mistuitor, cel mai dinafar întuneric i loc de chin.

H Koaaeii thn Attikhn Atfovetineion IIapaaoiin. H eic


eii Chinurile Iadului în Tradiia apusean augustinian. Manifestarea
6 tovc, TTQorprjxag, ârtoaxoAou Kai âylouc (pave(xoai xauxrjq xr)c 6 acestei puteri iubitoare i punitive a lui Dumnezeu ctre Prooroci,
âyanr|TiKfj<; Kai KoAaaxiKfjg &uvâpeax; xou ©eou x f] v ortolav âAoi Apostoli i Sfini, [manifestare] pe care toate fiinele umane, fr excepie o
âve£,aiQ£xcos ol âv0Qajrtoi 0d i&ouv rj dx; tpco rj cb<; 7tuq, cpEpet Ap^atuc vor vedea, fie ca lumin, fie ca foc, aduce imediat în mintea noastr
ngu xcuv 6cp0aA|acbv xrjv QiCucfjv biaipopav pexaEu xfjs bibacncoAlac diferena radical dintre aceast învtur i cea a adepilor platoniti ai
Kal auxfjC xcuv 7iAaxcoviKcuv Kal xruv AkoAouGouvtcuv tov Ieqov
xauxrjc;
Fericitului Augustin: protestanii i romano-catolicii, care înva c vederea
A xryouaxlvovriQOX£CTxavxâ)VKalPa)pai.oKa0oAiKcI)voîxiv£(;6i5âcrKouv fiinei [esenei] lui Dumnezeu implic fericirea [extazul]. De asemenea,
k

oxi ij 0ea xfjs oualag xou ©eou auveTuxyexaL xrjv euhaipoviav. 'Emane dezvluie temelia fals a dezbaterii din Occident despre har, libertate,
cpaîvExai âpeacuc; rj uenAavrjpevr] pâatc Tije; ev xfj Auaei yevopevrc merit, fapte bune, credin i predestinare condiionat sau absolut.
auCrjxnaecog moi x«0 lT °s/ eAeufleplac, AEiopiaGlaq, KaAcuv epycuv,
In toate sistemele franco-latinilor, romano-catolicilor i ale
maxeaic, Kal axexucou anoAuxou TCQoopiapou.
f|
protestanilor, faptele bune, fie c sunt vrednice de merit în sine sau
Eu; oAa xd auaxfjpaxa xcuv fl^yKoAaxlvcuv, lAupaioicaGoAuauv Kai
vrednice de merit din cauza unui har irezistibil, premergtor, fie c sunt
riQOxeoxavxcbv, xd KaAd epya, eixe Ka0 eauxa aEidutaGa, eîte e£, aixta;
indicii ale predestinrii mântuitoare care le cauzeaz, sunt mijloacele prin
Ttoor]yr]0ELcrrjs dKaxayarvuaxou x«ptxoc AEiripiaBa, eîte evSeLEeu; xou
care credincioii dobândesc satisfacia dorinelor lor i, de aici,
6ia aanrfQtav npoopLapou xou noiouvxcx; Taina, elvai xd peaa 6ia xcuv
neutralizarea lor prin vederea fiinei divine. Vederea fiinei divine este
onokov d7ioKxd 6 maroc xrjv imvonolrjaiv xcuv eraGupicuv xou Kal apa xfjv
premiul sau meritul pentru faptele bune, sau rezultatul primei temelii a
eEouSexeqgxjiv auxcuv 6id xrjg evoQdaeav; xf]c Geia; oualac. 'H evooaaic xfji,
facultii raionale în cltoria ctre fericire. Totui, nu este considerat
0e la oualac e Iva xo j3pa|3£iov r) 6 pioGoc bid xd îcaAd epya rj xo âuoxeAeapa
i

drept o schimbare intern a unei iubiri interesate de sine în iubire liber de


xfjc TîayiaxTEcoc xou AoyinxiKou ev xt] noQEÎa nQoc, xrjv eubaipovlav. 'Opav;
egoism, schimbare svârit de harul dumnezeiesc. Din acest motiv,
6ev 0EcoQeIxaL cuc eaortepuerj aAAayi] xf)c ibioxeAouc aydnr|C tic dvidioxeAi)
pedeapsa nu este limitat la lipsirea unui om de posibilitatea
dyaTtrjv 5id xf)c 0elac xttQi'toC- Aid xov Aoyov auxov r'] xiuaioîa elvai rj unn
viziunii/ vederii i astfel, de fericire. Aceasta se afl în opoziie cu
xou ©eou axEgqaic ele xov d\GQcuncrv rf]c evoodaeaic xauxr]c Kal da xrji,
învtura i
biblic patristic conform creia, pedeapsa nu const în
et)6aifiOvlac. Touxo avxlKeixat eic xrjv BipAiKX]v xal naxeoucrjv diâaoKoAla: v
privarea oamenilor de capacitatea de a vedea slava lui Dumnezeu, ci în
Kaxd xrjv orcolax' r\ xificupla 5ev aiAxaxaxaL eic xfjv oxegxfaLV xf)C e voydaeci
eecul oamenilor de a conlucra cu harul lui Dumnezeu prin dobândirea
xf]c &6Er)C tou ©eou dAAd eic xrjv anoruxlav xou dv0Qtunou vd auvegyaaB
|ie xi]v xdoLV xou ©eou 6id xr]v d7ioKxi]aiv xfjc aviSioxeAoix; dydrrqc Kaî 6m
r |

iubirii neegoiste, cu ajutorul creia ei îl vd pe Dumnezeu ca foc i nu ca


lumin.
xov Aoyov auxov (3AE7TE i xov ©eov ax txuq Kal ouxl clx; <pcuc.
1U ^ Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 103

Acpou o Auyouortvoc; îcai oi aKOÂouSoOvxcc auxov OpâyKOi ini- De vreme ce Augustin i francii care l-au urmat, credeau c cei

orevcrav, oxi ol KoAaafaevoi bev Uenouv xov 0e6v e£eAa(3ov xo rruo damnai nu îl vd pe Dumnezeu, ei au interpretat material focul venic
xo aicuviov xt]C Ayiag rpacpfc coc Kxicrxov Kai ouxco cb5t]yt]0t]aav fie din Sfânta Scriptur i astfel, au fost atrai în dogme superstiioase
xâ negi KoAâaecoc Kai KaOapxrjQÎou Ttupoc beioLbaipoviKâ 56yiaxa xa despre iad i focul din Purgatoriu, care au devenit atât de bine
toctov yviocrxâ pi ucu xcuv napaboEcuv epycov xcuv Dante Kttijohn Milton. cunoscute prin lucrrile lui Dante i John Milton. Drept o consecin a

Euverccia xouxou ol OpayKoAaxivoi, mc Kai oi aQxaloi, etpavxâa0r|aav acestui lucru, franco-latinii, întocmai precum pgânii, îi imaginau
xov icdcrpov xpiopocpov, ânoxeAoupcvov ano xov âpcxâ|3Ar]xov 6td lumea ca fiind tri-etajat, fiind constituit din raiul neschimbtor al
xoue eubalpovag oupavov, xijv pexa{3Ar|xf]v 5id xîv boKipaaiav celor în extaz, pmântul schimbtor ca loc de încercare al oamenilor i
xcov dv0Qci)7i6Jv yfjv, Kai xâ pexa(3Ar]xâ 6iâ xoue KoAaapevouc Kai condamnai sau al celor care sunt
lumea de jos schimbtoare, locul celor
KaOagiCopîvouc KaxaxOâvia. curii.

T) nEPI TEAEIQEEDE C) DESVÂRIREA CRETIN


H TtAEiniar kai to Mtethpion tot Etatpot kata thn Bibaon kai Desvârirea i Taina Crucii în Biblie i Sfinii Prini. Ar mai
1 tote IIatepal. ’Enicrqc ngenei vâ xovia0rj dxi ev dvxiQeaei nqb xâ 1 trebui subliniat c, spre deosebire de sistemele franco-latine,
c&pay ko- Aax iv LKâ auoxfjpaxa ev yevei BiAuct] Kai naxepud] n e g
rj i
învtura biblic i patristic despre desvârire nu este stoic. Dup
xeAetcoaecoc 6t6acn<aAla 6ev elvat axaxiKrj. Mexâ xâ n pâre a axd&ia primele etape ale îndumnezeirii ( theosis ), sau vederii lui Dumnezeu,
xf|c Oecoaecoc rj 0eonxiac, f) noQcia ngoc vanegac; Kaxacrxdae tc urcuul ctre strile mai înalte de desvârire pentru îngeri i fiine

xeAeLCoaecoc xcov dyyeAcov icai xcuv âvOpdmcuv eîvai dxeAeuxr|xoc. umane este nesfârit. Astfel, îngerii i oamenii au fost creai relativ
Ouxm oi âyyeAoi Kai oi âvOpamoi enAdaOrjoav axexiKtoc xeAeioi iva desvârii pentru ca s poat deveni venic i nesfârit mai desvârii.
yivouv alcov (cuc Kai âxcAeuxfjxcuc xeAeioxepoi. Touxo or|palvei oxi oi Aceasta înseamn c veacurile îngerilor, ca de altfel i timpul
alcbvec xcov dyyeAcov coc Kai o xqcjvoc xcov dvGpcorccov nag xijv ecp oamenilor, nu vor fi nimicite în ciuda strlucirii slavei lui Dumnezeu,
oAcov Aâpijnv boErc xou ©eou 6ev 0â cEaAetcp0oOv ecpoaov 0â
xrje de vreme ce va mereu o succesiune de stri de desvârire.
fi

imdpx’l Ttdvxoxe r) âAApAobiaboxtj Kaxaaxdaecov xeAeuoaemc. Lucrul necesar pentru desvârire este rstignirea tuturor
To dTcapatxqxov peaov xrje xeAtuuaecoe elvai tj axabpcoaie xcov dorinelor i prin aceasta, dezrdcinarea iubirii de sine prin credina
emBupuuv Kai r\ bi auxrjc tK^tCcocnc xrje cptAaoxtac 6iâ xf]c evbiaOexou proprie i ascultarea necondiionat de voia lui Dumnezeu.
rtLCTxecoc Kai xf|c dveu oocov u7taKoijc eic xo OeAppa xou ©eou. H bia Desvârirea prin ascultare este aplicabil îngerilor înainte de cderea
xf)c UTtaKof|c xeAetaxxic la^uti 5iâ xoue ayyeAouc ngo xrje 7txcoaecoc xou diavolului i demonilor, de vreme ce dup cdere, nu mai exist
5ia|36Aou Kai xcov baipovcuv depou pexâ xpv rcxcoaiv 6ev UTidoxec 6iâ xoue pocin pentru îngerii care au czut. Pentru fiinele umane, ascultarea
TcertTcoKOxac ayyeAouc pexdvoia. Aid xoue dvOpconouc fj unaKor) elvai xo este mijlocul de desvârire înainte i dup cdere. îns nu ascultarea

sine, pentru ca printr-o atitudine servil s se poat


peaov xeAacbaecog ttqo Kai uexâ xtjv 7xxcbaiv. 'H UTraKorj, opcog 6ev eivai este un scop în
cjko7t6c Ka0’ eauxrjv cocrxe 6tâ piâc &ouAcmpt7Teiae vâ â7iOKxf)ar) Kaveic ajunge la o stare static de extaz, care ar duce la furirea permanent a
ptav crxaxiKijv eubaipiova icaxdaxaai\’ obrfyouaav eic faovL(xo7XOLt]aiv unei relaii servile sau egocentriste cu Dumnezeu. în etapele în care este
bouAucrjc X] ibioxeAouc ttckk; xov ©eov axeaeme. Eic xâ axd&ta xou bouAou rob sau slug, omul particip la desvârirea lui Dumnezeu prin
Kai xou f.ao 0 cuTOu o vQgconoc, fxexexei xi-jc xeAeicxxr)xoc xou ©eou 6iâ
g ' "

Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesioiogia


105

Trj fje0t-£eax; nc Ka0apx iKf|c, qxuxiaxiKrjC/ Kai. 0eamKf)c x^Qltoc toi prtia de harul curitor, lumintor i îndumnezeitor al Tainei Crucii
Mucrapiou tou Ixaupou xo onoiov Ka 0 apfCei xâ nâ 0 n îcai cpamCa Kai care curete patimile i lumineaz i sfinete omul întreg, fcând
Kai Ka 0 icrrâ xf] auvEpyEia xou âv 0 od posibil, prin împreun lucrarea omului (sinergie) ascultarea pân la

xhv moarte de voia lui Dumnezeu, prin care harul lui Dumnezeu
paxaBâAAe transform aceast supunere egocentrist în iubire altruist i, prin

unocrxaxucqv L&ioxeAeiav ele âvibioxcArj âyâ 7rr|v Kai out&j Geouxai 6 urmare, omului îi este druit îndumnezeirea, devine colaborator i
dvOpamoc xai yivexai cpiAoc Kai auvEpvoc xou ©eou Kai abeAcpoc: Kai prieten al lui Dumnezeu, frate i împreun stpânitor prin har cu
OVuBacriAeuc Kaxâ xâpiv xou Xoioxou Kai 0 ctoc uL6c xnc flaoGcvou. Hristos i fiu adoptiv al Fecioarei.

Lxaupou Fr improprierea Tainei Crucii i a învierii, prin care omul este


TTK curit, luminat i primete îndumnezeirea i astfel, transcende
UTCEpSa egocentrismul i iubirea de sine care sunt înrdcinate în frica sa de
tMe lav r) <piAauxiav, tivai âduvaxov vâ <p 0 dai| tic tic xrjv p£ 0 f£iv moarte, este imposibil pentru vreun om ca s dobândeasc prtia la

tt)c Weouar)c ayamc xou 0eou 6ia xijc onoiag yivtxai cpiAoc- «Ooftog iubirea îndumnezeitoare a lui Dumnezeu prin care el devine prietenul
OVK eouv ev irj nyânt], AA' i) reAeia ayanp eco ftAAei iov (pim, ou lui Dumnezeu. „în iubire nu este fric, ci iubirea desvârit alung frica,
6 (poftog KoAaoLV exei, o be cpoftovpevog ov leieAeiancu ev n) yânij» pentru c frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desvârit în

(A' Icuâvvou 5/ 18). Touxo 6ioxi jjtxaf,u âAAcov xo onAov xou 6ia(3oAov iubire (1 loan 4, 18). Aceasta fiindc moartea este arma diavolului
Kaxâ xfjc oiKou(aevrjc tlvaL 6 0âvaxoc 6 La xou oxcoiou 6 kuqioc tx0QOs îmnMriua lumii nrin rare rel mai imnnrtant vrimas al lui Dumnezeu
xou 0tou u7to6ouAâ)vti xoug âvOpcîmouc tic xt]v ek xou cpof3ou arunc
nT)yaCo(X£vriv bouAeiav. «Enei ovv ia naibia k£kolvcovt}kev oapKdg fcut prtai sângelui i trupului, în acelai fel
Kai aîpaiog, Kai amoc, napanArpicog pei eoxev tgjv avi tiv, iva bux iov de acestea, ca s surpe prin moartea Sa pe ce are stpânirea morii, adic pe
cel

daviov Kaiapyijor] iov io Kpiog exovia iov daviov, iovi' eon iov diavolul, i s izbveasc pe acei pe care frica morii inea în robie toat îi

biftoAov, Kai naAAi] loviovg, oooi (pofta) daviov bi naviog iov viaa" (Evrei 2, 14-15).
Qtjv evoxol fjoav bovAeiag» (E(3q. 2, 14-15). Trebuie accentuat urmtorul aspect: crucea, care este asumat de
riQE7TEl vâ TOVI.O0T] OXl 6 (TXaUQOC xov onoiov aiQEl 6 Kâ0£ OnaboC fiecare urmtor al lui Hristos,nu reprezint, aa cum muli cred,
v noAAoi, xâ xuxovxa diversele probleme pe care omul le întâlnete în via. Dimpotriv,
Avti 0 etcoc 6 axaupoc crucea este o încletare activ pe care fiecare credincios i-o asum
âvaAauBâve pentru a pstra pân la moarte ascultarea fa de voia lui Dumnezeu,
0 avâxou unaKofjg eig xo 0tAr||xa xou ©eou 5 iâ xf)g onoiac cp 0 âvei eic umane nu const
prin care ajunge la îndu mnezeire. Mântuirea fiinelor
xrjv 0 eaxnv. 'H aampia xcov âvBpcbncov 6 cv auviaxaxai ânAcbg dg xf]v
doar în rstignirea Domnului pentru ele i în dobândirea roadelor
imtQ xmv âv0pcbncuv axaupcoaiv xou Kupiou Kai tic xiv upocrouceicoaiv dorinelor de
Jertfei de pe Cruce pentru satisfacerea fericire.
xcov Kapncuv if] araupucrjc 0 uotac npoc ucavonoipaiv Eu&aifaovicmKcov
Dimpotriv, fiecare credincios ar trebui s se rstigneasc pe sine nu din
iru 0 ufiidjv. AvxiOexax; eicaoroc maxog npenei Kai auxog vâ axaupcoBi] voin, întocmai precum Hristos, fiindc doar
obligaie, ci din propria
ouxi Kaxâ xuxrjv âAA’ ekouctlcuc, ftK 0 i(3 cuc oncoc eaxaupcb0r] 6 Xpiaxog,
prin aceast dorit rstignire de sine se ajunge la participarea
bum povov &i’ auxrjg xrjg EKOuaiag axauocoacax; UmieAdiai ri ue 0 e£cc
106 Dogm atica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 107

ei? xo Muorfjptov xou LxavQov fjxu; pexapoptpcbvei xov cpiAauxov la Taina Crucii, prin care omul este transformat dintr-o fiin egocentrist în
âv0gco7iov cic <pLAov xou 0eou Kai ©eov Kaxd xâptv. prieten al lui Dumnezeu i dumnezeu prin har.

To Mtethpion tot Etaypoy kai h IIappheia kai Meeiteia ton Taina Crucii - îndrzneala i mijlocirea Sfinilor. Taina Crucii este,
Ahon. ’Emcrr)<; rcperiei vet xoviCT0r] oxt xo Mucrxf|giov xou Exaugou 2 într-adevr, identificat cu Jertfa pe Cruce a lui Hristos de pe Golgota, dar,
val pev xauxiCexat pic xqv ev ToAyoOâ crxaupiKqv 0uaiav xou Xgtaxou, de asemenea, se deosebete de aceasta fiindc preexist înaintea celei dintâi i
A
âAAâ Kal 6iaKQLvexai auxfjg, fuoxi ngovnogei auxrjs Kai evegyet xf]v lucreaz împcarea înaintea ei, adic înainte de întrupare i chiar înainte de
KaxaAAayqv 7igo auxqg, no 6 xrj evaagKcbaecoc; Kat âKopr] ngo xou Legea lui Moise. Astfel, Vechiul Testament poart mrturie pentru existena
vopou xou Mruuaecog. Ouxco t naAatâ Aia0tKr) pagxugei negi xrje Drepilor prieteni ai lui Dumnezeu, înainte de Lege i dup Lege, în timp ce
U7xâgE,ecuc Aucaicov cptAcov xou ©eou 7igo xou vopou Kal pexâ xov Noul Testament face acelai lucru înainte de Rstignirea jertfelnic de pe
vopov, Kalrj Katvf AtaOrjKiy rrg 6 xrjg v
FoAyo0â crxaugLKfjg Qva'iac.. Cruce.
Eqpeituxeov 6x1 rtgo xfjc; îcaxagyrjaeax; xou xo Kpâxog exovxog xou Trebuie s se ia aminte la faptul c înainte de nimicirea celui care
0avdxou unfiQxov ol xâgtxi pr <po(3oupevoi xdv Oâvaxov cpiAoi xou avusese stpânire asupra morii, existau acei Prieteni ai lui Dumnezeu, care,
©eou ol exovxes nayoqcTiav rtagâ xcu ©ecp xf]v u7iegj3aivouaav xf]v prin harul lui Dumnezeu, nu se temeau de moarte, ci aveau îndrzneal
6ouAucrjv unaKOT]v tk xrv cpaivopevqv xouAâxtcrxov OAqcuv xou înaintea lui Dumnezeu, o îndrzneal ce depete ascultarea servil pentru a
©eou. Oepi xfjc; âvxiaxaaecuc xou Mtoucreax; ele; xf]v an£tAf]v xou ©eou deveni o voin sincer dedicat lui Dumnezeu. Cât despre împotrivirea lui
v Kaxaaxgeijq xov Aaov ygâcpet 6 Pcupqc; KAqpqc «Eine 6e Mcovarjc,
Moise la ameninarea lui Dumnezeu c va nimici poporul, Qement al Romei
Mrjdapcog, Kvpie, cpeg xtjv /uapxiav xcp Aaq) xovxcp, rj xapk eâAeiipov scrie urmtoarele: „i Moise a zis: «Nicidecum, Doamne! Iart pcatul acestui neam
ix fUfiAov 0JVX 00 V. IO peyArjc; âynrig, d> xeAeioxqxog âvvnepArjxov.
C.
sau terge-m din cartea celor inii». O slug vorbete cu îndrzneal înaintea
riappiiouxCexai depâncov npog Kvpiov, aixdxat cpecnv xcp nArjdei, rj xai Domnului, cerând iertare pentru mulime, sau dac nu, sfie i el nimicit împreun cu
eavxov eaAcupdijvat pcx’ auxtiv âioî» (Koq. A', 35). Mlav xotauxqv
ei" (Sfântul Qement al Romei, Epistola I-a ctre Corinteni 35). Tot astfel este i
ii, oAoKAqgou âvtbioxeAq ayânqv eK&qAcuvei 6 ITauAoc, oxav ygâcpq
iubirea cu totul lipsit de egoism a lui Pa vel, iubire care se vede atunci când
«rjvxoprjv yp avxdg iyco âvâ&cpa elvai xov Xpioxov vnep xcov deAcpcâv
Apostolul zice: „ Cci a fi dorit s fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraii
pov, x cov ovyyevojv pov Kaxa opxa » (Pcup. 9, 3). 'H xeAeîa ayânq elvai
mei, cei de un neam cu mine, dup trup" (Romani 9, 3). Iubirea deplin nu este
oxt povov u n egâvcu navxog ev xâ) Kocrpcu aupupegovxog, âAA’ UTTcyâva;
doar mai presus de orice din lumea interesului pentru propria persoan, dar,
âKopq xai xrje; negi xqc I6eac; xou <p(Aou xou ©eou pegipvqc; negi
totodat mai presus chiar i de grija pe care o are prietenul lui Dumnezeu
ora v ngâicei rirt mgi 777c OMzroiac TtvâÂÂasv.
pentru mântuirea proprie, atunci când se pune problema mântuirii celorlali.
Tk xf|s âviioxeAoug xauxxig xrjg 0ecuaeca; dyânrjg Kai xiy gexa xou
Din aceast iubire lipsit de egoism a îndumnezeiii i din prietenia cu
©eou cpiA uxg nqydCe 1 rj nagâ x<p ©ecu naogr)ala xwv aylcav xârv e\xeu0ev
Dumnezeu se nate îndrzneala Sfinilor înaintea lui Dumnezeu; Sfinii sunt
Kai negav xou xatpou ev Xgiorcu Qeouuevcuv Kai eu; auxqv xfjv jxexa ©eou
îndumnezeii întru Hristos chiar mai înainte de mormânt i în aceast
(ptAlav Kai nagâ ©ecu naggqaîav MntCe 6 Aaoc xou ©eou oxav enLKaAf]xai
1

îndrzneal înaintea lui Dumnezeu îi pune ndejdea poporul lui Dumnezeu


xrjv nagâ xoj ©ecu npea|3dav xcuv âylarv. Flegi xrje eni xou Mucrxrjgîou
când invoc mijlocirea Sfinilor. însui Hristos vorbete despre aceast
xou Exaugou qxot xrje: Oecuaecog j3aatCoptevqc gexâ xou ©eou cpiAtag Kai
nagâ xco ©ecu naggqatac Kai nge^eiag xcov 0eou|jevcuv 6t6âoKet oatpooc, 6
prietenie i îndrzneal, care este întemeiat pe Taina Crucii,
108 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis. Eclesioiogia 109

Xptcrxoc «pdC,ova rampe ynrv ovbd ege i, iva r iji> ipvxrp 1


av^ov 6n vru y adic pe îndturmezeire, atunci când spune: „Mai mare dragoste decât aceasta
rcov (ptÂcov avrov.'Ypeic (piAoi pov eore, tav nou)re boa iyoj hneAAopm vpiv nimeni nu are, ca sufletul lui s i-l pun pen tru prietenii si. Voi suntei prietenii
ovxe Ti vpâp A eya) bovAovq, ori 6 bovAoc ovx oibe ti notei aînov 6 Kvpu\' Mei, dac facei ceea ce v poruncesc. De acum nu v mai zic slugi, c sluga nu
vpg be dpijxa cpiAovt;, on navra nap rov n ar poc pov eyvwpion
ijxovoa tie ce face stpânul su, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru c toate câte am
vpiv, Oi>x vpdg pe i£eAt£,aoOe, âAA'eyco ieA epqv vp, xai e&tpax vpa auzit de la TatlMeu vi le-am fcut cunoscute. Nu voi M-ai ales pe Mine, ci Eu
iva vpeic, vnyrjre xai xapnov (pepqre, xai o xapnoc vpcov pevrj, iva o,ri Ar v-am ales pe voi i v-am rânduit s mergei i road s aducei, i roada voastr s
airpopre rov nare pa ev rto ovopari pov, b vpiv. Taina evreAAopai vpiv, râmm, ca Tatl s v dea orice-l vei cere în numele Meu. Aceasta v poruncesc:
Iva yanctre âAAqAovq» (Icuâv. 15, 13-17). $ v iubii unul pe altul" (Ioan 15, 13-17).
IripEtcuxeov £Tticrr|c oxt 6 KapTiOs ibcb biv eîvai. xâ Kaxâ xotx S se rein aici, de asemenea, c roada nu este lucrarea pretins
OpayKoAaxivouc; â£,LOfjia0a rj e£ âKaxaycuvîaxou &f|0ev xâpixo epya, merituoas sau lucrrile harului irezistibil, aa cum franco-latinii cuget, ci
âAAâ i] ou Cpxouaa xâ eauxf|<; âyânr| xcuv Ocoupcvcuv rj x u; oxaupouxai iubirea celor care se afl în theosis, iubire care nu caut folosul su propriu
ioc, 6 Xpiaxo*; biâ xov 7rAr)atov. Acv c Iva i xâ KaAâ epya ucavâ va ci este rstignit pentru aproapele, precum Hristos S-a rstignit. Faptele
Exotpâoouv xov v&Qumov v L6r) xov ©tov cuc tpcuc. Tâ tca0’ eauxa bune nu sunt suficiente prin ele însele ca s-l pregteasc pe om s-L vad
£Kxog xâQixoc KaAâ epya eîvai Ka0 ' eauxâ xâ cpuAAa tije £r|pav0EÎar|c pe Dumnezeu ca lumin. Faptele bune luate separat, desprite de har,
cruKf|C xâ OTTOÎa, oxav biv cpepouv cuc Kapnov xrjv ev Xpiaxcu xf]c sunt frunzele unui smochin uscat nu aduce ca rod iubirea
care
0£cua£cuc âyânrjv, biv obryouv ele xpv pexâ xou vuptpîou eîao&ov îndumnezeirii în Hristos; sunt un drum greit care nu duce la
eLc xouc yâpouc pe âvr|ppevac xâc eic xou (3a7mapaxoc Aamâbac. întâmpinarea Mirelui cu candelele aprinse cu lumina dumnezeietii slave
xou cpcuxoc xfjc 6ocr]c xai (3aaiAeiac, âAAâ eic xo icaxâvxrjpa xcuv i a dumnezeietii împrii, ci duce la starea celor cinci fecioare nebune, la
tievxe ptupcuv napGevcuv, xr)c £r|pav0EÎOT)c cruKfjc, Kai. xou pa'] exovxoc cea a smochinului uscat i a omului care nu avea vemântul de nunt ce
£v6upa yâpou, xo onoiov eucovicei xrjv oSeaiv xou x«pioj.iaxoc xou simbolizeaz rcirea harismei Duhului, stare pe care Sfântul Pavel ne
riveupaxoc 7teqI evxeAAexai 6 flauAoc vâ ânocpuycupev.
fjc
îndeamn s o evitm.
Ta Ltaaja the Teaeioeeoe kai to Mtethpion tot Ltatpot. Tâ rcepi Etapele desvâririi i Taina Crucii. Ceea ce se spune despre slugi i
3 bouAcuv Kai cptAcuv AexOevxa yivovxai âvxiArjTixâ oxav ArjcpQrj un' 3 prieteni capt îneles atunci când este abordat împrirea general a
6v{;iv i) yEVLict] Siaipcaic xcuv oxaâkuv xe Ae lcuctecuc. O bovAoQ no iei xo etapelor desvâririi. Sluga face voia lui Dumnezeu din frica de pedeaps;
0EAr]pia xou ©eou ano <po(3ov KoAâCTEcuc, 6 ptoQcordc, eQyâcexai tm angajatul lucreaz pentru recompens, în timp ce tot ceea ce face prietenul
pua0cu, evcu o cptAoc nâvxa noifî cuc koquov xf)c âvi5iox£Aouc âyânrjC- este o road a Prin îndumnezeite
iubirii altruiste. sau vederea lui
Aiâ xfjc 0£cua£cuc r) 0£onxiac 6 cpiAoc xou ©eou Kaxacp0âvei TtArjaiov xiy Dumnezeu, prietenul lui Dumnezeu atinge progresiv starea de neptimire
KaxacrxâaEcuc âvapcac)xr|cTÎac, xeAikcuc cpQâvei eîc auxrjv, Kai avapaivci pcatului], urcând în continuare treptele desvîririi. Astfel,
[lipsa el aduce
âxEAEuxpxcuc npoc xâ âvcu axâbia xrjc xeAeucuoecuc. Ouxcu noAuv Kapnc')v mult road i roada va rmâne. îns din punctul de vedere al lumii,
cpEQEi Kaio icapnoc pic vei. ’EE ino\\>ecoc xou Koapiou, optcuc, o Kapnoc auxcx; aceast road poate prea lipsit de folos, mai ales când nu este însoit de
SuvaxaL vâ uqo nâvxcuv oxav biv cwvobevexca ano
cpavr] euxqticjxoc,
realizri remarcabile i folositoare sub aspect material, de care s se poat
onou6aia Kai âya0oepyâ Kaxop0ci?piaxa âpecnâ Eic xr]v xpTlcripio0r)pia\' folosi muli oameni. Lumea i Dumnezeu nu socotesc lucrurile
xd)v noAAd.iv. 'O îcoapioc Kai 6 ©eoc biv âioAoyouv xâ npâypxaxa Kaxâ
q g a i

110 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis

tov i&lov xportov. To Muaxf|Qiov xou Exaupou âva7to6oyuQiCa xa dup aceeai msur. Taina Crucii rstoarn criteriile omului firesc. Din
>conT|Ota xou ipuaixou âvGxortou. Atâ xov Aoyov auxov 6 nQoonaQcov v Evanghelia
epppveucrr] xo euayyeAtov xou Xqictxou xai xcov arcoaxoAcov pe xo 7iveupa unei anumite
Kai xa KoiTrjoia olaa6r|7TOT£ enox<]c, Kaxâ xac a£,iac xai a7iaixipeis xou lumii, se pune
xoapou elvaL exxcx; xrjg ev Xqicttco rrQaY|uaxiK6xr)xo<; xai. emopxo oaov devine un sperjur fa de fgduina lepdrii de diavol de la Botez i fa
dcpopâ elqxâc xaxâ x6 panxiapa dnoxâEe i xou 6ia(3oAou xa i e ic; xf]v ev xco de Mirungerea care îl slluiete în Taina Crucii i a învierii ce aduce
kmxfapaxi xalxâ) XQtupaxi 7xpcxroiKeuuaiv xou Muoxr|Qiou xou Exaupou road în dumnezeiasca Euharistie.
Kal xf|<; Avaaxacrecjg xou icaQ7xcxpoQOuvxcx; ev xr) ©. Eux«Qicrxia. Toate lucrurile care sunt legitime în Hristos simt dobândite doar
ndvxa Ta xaxa Xptoxov Gepixa i<axoQ0ouvxai povov 6iâ xou prin Taina Crucii i a învierii, adic întru slava i împria care simt dup
MucnrjQtou xou Exaupou Kal Tfj AvacrrâcrecoQ 6r)A. xpc ev Xpiaxcl) boErp i nu dup zic vou c dac gruntele de
Hristos lume: „ Adevrat, adevrat
xai (3aaiAe(aQ xai ouxi xaxâ xoapov. «Edv pi) 6 kokkoc tov oltov neacov eic,
pmânt, nu va muri, rmâne singur; iar dac va muri, aduce
grâu, când cade în
ttjv yfv ânodâvi], otino yovoc, pever eâv be no&dvrj noAirv xapndv (pepsi.
mult road. Cel ce îi iubete sufletul îl va pierde; iar cel ce îi urte sufletul în
'O (piAtirv ttjv i/>vxtjv otvxov noAeoei ainijv, xai 6 piocvv ti)v pvxpv a mov ev
t
lumea aceasta îl va pstra pentru viaa venic" (Ioan 12, 24-25).
Tcb xoopio toutco, tpvÂâ&i ainijv» (latdvvou
eic, tfoijv aicuviov 12, 24-25).
Oricine reuete s se cureasc pe sine de patimi i s se libereze
'O eruxuyxâvajv 6iâ xou Mucmpiou xou Exaupou xai. xrjc; Ava-
de lucrrile demonice prin Taina Crucii i a învierii, împlinind prin theosis
oxâaeco xf]v xâGapcnv xcuv naGcov xai xf]v âTtaAAaypv ex xutv 6a t-
luminarea Botezului i devenind prieten al lui Dumnezeu, este un teolog i
povixcov evepyeiwv, xai unepiaivcuv 6id tfjg Gedxrtax; xov cpcoxtapbv
un printe duhovnicesc, de vreme ce este cluzit de Duhul Adevrului,
xou temxiCTpaxcx; yevopevo cpiAoc
fkmxicTpaxoc; xai yevopevoc; cptAoc xou 0eou eivai 6 xax e£oxnv
e iva o e^ox^v
Mângâietorul, la adevrul deplin, aa cum s-a întâmplat cu Apostolii în
GeoAoyo xai Tiveupaxixoc; Traxf|p cxcpou urro xou napaxAf)xou ITveu-
ziua Cincizecimii. Cu alte cuvinte, îndumnezeirea prin Taina Crucii, sau
paxo ')AAtQe iac; d&riyeîxai ei naav xrjv âAtjGeiav cuc ouvepi]
vederea dumnezeietii Slave i împrii, este izvorul i temelia
eic xouc ânoaxoAouc xf]v rjuepav xr|c n.evxqKoaxf]C- ArjA., rj 6id xou
infailibilitii Sfintei Tradiii care se afl în Sfânta Scriptur i în Biseric, i
Muaxr)piou xou Exaupou Gecuaic r) xf|s Geiac 66£r]s xai (3aatAeîac
un purttor al dogmelor Sfintei Tradiii i al vieii sale duhovniceti.
eivai f| rcrjyr] xai rj pdaic xou Aa0r)xou xrjc ev xrj Ayia Tparpr) xai
Sfântul Grigorie Palama afirm urmtoarele despre aceast chestiune:
xf] ’ExxAr|aia 'Iepdc riapaSoaecuc xai eivai 6 cpopeuc xcuv 6oyjadxcov
„Astfel, vederea duhovniceasc a lui Dumnezeu i taina cea dumnezeiasc a Cmcii
xai xrjc 7iveu|uaxiKf|c C<ur]c auxf]C- Elepi xouxou 6 Ayioc Fpqyopioc
riaAaptâc 6iaxr|puxxeu «Oinaic q ev tqj Oeco decopia Kai to 0eim> tov
nu numai c izgonesc din suflet patimile cele rele i demonii care le insufl, dar de

Lxavpov MvoTijpiov ov xd novqpa na di] povov xai tov q bppiovpyovc; asemenea i învturilor greite, iar celor ce. le susin, le arat vinovia,

AA îndeprtându-i din ocolul Sfintei Biserici a lui Hristos, m care ni s-a hrzit nou
tovtcov baipovac, cmsAavvsi T7)c xpvxrjQ, xai Tc KaKoâoovc daa c
xai tov TavTau; awi]yopovc; elLsAeyxei xai cmcoBeiTai tcov nepifidAcuv
acum s prznuim i s înfim în chip limpede harul i lucrarea dumnezeiasc a
iepâc tov XpioTov 'EKxApoiaQ, xad’
Crucii de dinainte de Cruce în prinii notri (adic. Patriarhii i Proorocii
tt)c îjpiv exapioOrj vvv eopTâCeiv xai
diaTpavovv tov Exaupou npo xov Exaupou dciav ev Vechiului Testament, n. aut.)"*.
ti)v xoic, naxpâoi
(naxpicxpxaic, xai npocprjTaic xijg fi. A.) y p iv xai e vepyeiav.»

Sfântul Grigorie Palama, Omilia 11, „La cinstita i de via fctoare Cruce",
traducere de dr. Constantin Daniel, revizuit de Laura Ptracu i stilizat de K/.van
"

112 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 113

4H rNfiEII TON 0EOYMENON. Aia xfj; 0 £O 7Ixia;, f] BeLOOEGX,, fj a 7IO- dobândit îndumnezeirea. Prin
jfcKaAuieco; Tauxr)s oi Geoupevoi ngcxpfjTau dnooroAoi Kai âvioi T! Dumnezeu [tlieoptia], sau îndumnezeire [theosis], sau prin descoperire.
yvajQiCouv nvâ; xcov ev xco aapKwGevxi Aoyco evegyeuov xou 0eou coi; Proorocii, Apostolii i Sfinii îndumnezeii ajung s cunoasc o parte din
ical xâ âvopaxa xclrv ngoc, âAAîjAa; crxeaecov tcov imoaxâcrecov xfj; Âyia; energiile theotvce (îndumnezeitoare) în Dumnezeu Cel întrupat i,
Cuvântul lui

TqiA&oc, âAAâ oux' tH v <puaiv rj oucriav xou 0eou yvcoaxpv povov elg xrjv
L
de asemenea, numele relaiilor dintre ipostasurile Sfintei Treimi, dar nu i firea
Ayiav Tgiâba. OL Tcgcxpfjxai, ol ânooxoAoi Kai oi âyioi 5ev biaKgivouv sau esena lui Dumnezeu, care este cunoscut doar de Sfânta Treime.
nAcoc. xâ; ev xrj iaxopia evegyeia; rj ngeig xoO 0eou, cix; ÎHaxetvovxai Proorocii, Apostolii i Sfinii nu doar c
i actele lui
discern energiile
orjpegov xive; xcov âoxoAoupevcov jie xpv Bi(3Aov emaxripovcov, âAAâ Dumnezeu în istorie, aa precum pretind o parte din teologii învai de astzi
pAenouv Kai âKououv tcai cruvo|utAouv pe xâ; cckt iaxou; evegyeia; xou c o fac, ci aud i vd i vorbesc cu energiile necreate ale lui Dumnezeu, adic,
0eoO, 6 r|A. xfv &o£,av, xfv (pcoxeivrv vecpeArv, xf]v anjArv tiuoo;, xrv slava, norul luminos, stâlpul de foc. Dumnezeirea, împria i harul lui
Geâxrxa, xf]v flaatAeiav Kai xfv xâgiv xou 0eou, &i’ oQdaeaic; uneg- covârete vederea, unui auz
Dumnezeu, prin intermediul unei vederi care al
paivouar; xrv ogaaiv, âKOuapaxo; U7ieg(3aivovxo; xrv âKorjv, 6 iâ
hi
unui gust mai presus de orice gust, unei simiri mai
mai presus de auz, al al
yeuatco; uneg xrv yeuaiv, 61 âcpij; uneg xfv âcpfv, 6 i’ dacpgfjaecu; vnku

unei cunoateri mai


presus de simire, al unui miros mai presus de miros, al
Tfv ocrcpgicriv, &iâ yvcixjeco; tmep xrv yvcbcriv, biâ voracco; vneg xf]v mai presus de
presus de cunoatere, al unei percepii a minii care este
vârcuv, 6rA. âKououv «ppqm pijpara» (B' Koq. 12, 4). percepia nonnal; altfel spus, ei aud „cuvinte de nespus (2 Corinteru 12, 4).
Kaxâ xauxa 6 Geoupevo; yvcogiCei âKQi|3co; Kai aacpd>; xrv 6idKQioiv i limpede distincia
în acest caz, omul îndumnezeit cunoate exact
pexa£,u xcov âicxioxcuv evegyeicbv xou 0eoO icai xcov kxictxcov evegyeicbv
Dumnezeu i energiile create ale creaturilor,
dintre energiile necreate ale lui
Tcov Kxiapâxcuv cru p ti eg LAa >a vo p e vcov eKeivcov xou &ia(3oAou Kai xcov
inclusiv pe cele ale diavolului i ale demonilor i astfel, posed în cel mai înalt
baipovcov Kai ouxco ei; u7xeoxaxov 6iâ xov evxeuGev xou xâcpou âvGgconov
grad posibil omului, de pe aceast parte a mormântului, harisma deosebirii
paGfiov exei xo xâgicrpa n; biaicpicrecu; xcov nveupâxcov xo onoiov eivai
duhurilor, care este temelia teologiei dogmatice i a vieii duhovniceti în
t6 OepeAiov xrc boypaxucfj; ©eoAcryia; Kai xr; ev Xg ictxco nveupaxiKf;
Hristos a Bisericii. Cei aflai în afara comuniunii cu oamenii care au dobândit
tcor; xf; 'EKKAtcria;. Oi eKXo; xrj; Koivcovia; xcov exovxcov xo xâgrnua
automat cluzii ctre erezie i ctre
touxo auxopâxcn; 66r)yo0vxai Kai ei; xrv aioeaiv Kai ei; eacpaApevrv
fals Pentru a evita devierea dogmatic
Kai n£7iAavr)pevr)v nveupaxiKoxrxa. "Iva jaf] 7xAavT0ouv bcn/paxLKcb;
duhovniceasc, înc la îndumnezeire dar au dobândit i
cei care nu au ajuns
Kai 7rveupaxiKco; oi pi cpGaaavxec âicopi eu; xr]v Gecoaiv âAAâ exovxec;
pstrat fgduina cheziei Duhului i menin candelele lor aprinse, trebuie
Kai 6iaxr]QOuvxes tov âQQapcova xou nveujjaxcx; Kai dvt]|ajuevac xâ;
Anpnâbag, u7xoaxâacrovxai ei; xou; noocprjxa;, xou; ârtoaxoAou; Kai
s se supun Proorocilor, Apostolilor i Sfinilor ca unora ce sunt dumnezei i
xou; âyiou; co; ei; xou; Kaxâ xâp iv Geou; Kai XQ loxoi;; Kai Kaxâ nveuua
hristoi prin har i prini în duh, primind fr ezitare cuvintele i cugetele

acestora drept criteriu al învturii dogmatice i centrate pe Hristos a Sfintei


naxigag, Kai â6iorâKxco; &exovxai xâ gr]xâ Kai vor)paxa auxcov cix; xâ
Kgixî]Qux xrj; Soypaxucf]; Kaixf|; xaxâ Xqioxov rtveuuaxiKf]; 5i6acncaAia; Scripturi i a Bisericii, adic a Sfintei Tradiii.
Ayia; roacprj; icai xf); 'EjacArjaia;, t]xoi xf|; Teologia apostolic ce caracterizeaz Tradiia ortodox îi are izvorul
xf); lega; IlagaSoCTeco;.
H â7KxpaxiKt] ©eoAoyiaf] xagaKxr]giCouaa xr]v 0g0o&o£ov FlagaScxnv nu într-o anumit metod filozofic, dialectic sau scolastic, ci în puterea

( Xci cix; m]yf]voux'i<piAoCTO(pucr|VTiva peGo6ov6iaAeKxiKT]VKaiaxoxaoxiKt']v Duhului Sfânt, Care a fost revelat


âAAâ xt]v âuva f.uv xou âyiou riveu(aaxo; xqv ânoKoAucpG elaav ei; xoi;
114 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis. Eclesiologia 115

aOxdrcxa; pb^xuqwc xt]c 66£rj; xou drceiKovîCovxo; ârcapaAAdKxto; ev martorilor oculari ai slavei Cuvântului lui Dumnezeu, Cel care
rivcufjaxi xov naxepa Aoyou tou ©eou. Oi. 0eoupevoi nQo<pf)Tai, anoaxoAoi dezvluie întru tocmai pe Tatl în Duhul. Prin aceast revelaie care
Kai dyioi etbov, f]KOixrav Kai cyvcbpiaav uneQaiaOi-jxx; unepAoyiKcu; Kai depete orice experien a simurilor, a raiunii i a minii, ajung cei
uncyvorjTfA; ev xcu (porci 6id tou (porto; to (pcug ev tiu Ayku nveupaxt bux îndumnezeii s cunoasc i chiar cunosc c nu exist nici o asemnare
tou Aoyou tov naxepa. Aid xrj; ârcoKaAui[>£(u; xauxr); xfj; uneQ|3aivoucri }; între Dumnezeul necreat i creaturi. Astfel, omul nu este, strict vorbind,
Kd0e epneipiav, aiadqxrjv, Aoyucrv Kai vorjxfjv, oi ©eoupevoi eyvcuQiaav chipul lui Dumnezeu, ci este numit astfel în mod convenional i este
Kai yvcuQi^ouv ori oubepia Opoiorr); uTtâQyei pexa£,u toO (Xktlotou 0eou astfel prin har, de vreme ce singurul chip neschimbtor al lui
Kai TCUV Kxujpâxcuv. Aia xouxo 6 dvOpamo; 6ev elvai KUQtoAeKTuao; euauv Dumnezeu este Cuvântul, iar omul a fost creat dup chipul lui
tou ©eou âAAa Aeyexai ouxcu; povov KaxaxQr)axtK(u; Kai elvai Kaxâ Dumnezeu. Omul îndumnezeit i fiinele îngereti nu doar c sunt
ecpoaov f) p6vr| dnaQdAAaKxo; e Ikcuv tou ©eou eivaL 6 Aoyo; ica i incapabile s-L cunoasc pe Dumnezeu în fiina Sa, dar sunt incapabile
6 dv0(xorax; e7iAdcT0r| Kax’ e iicova tou ©eou. Oi OeoupevoL vOpaircoi Kai s cunoasc ce este El, dei ele tiu c exist însuiri (idiomuri)
(SyyeAoi oyipovov 5ev yvwQiCouv tov ©eov Kaxa tt]v oucriav Auxou, dAA ipostatice (personale) i feluri de existen, adic nenaterea, naterea i
Oure yvojQiCouv xi elvai, âv îcai yvu)pî£ouv oxi urcapxouv UTrooraTiica x purcederea. Nici nu cunosc prin puterile minii lor, prin puterea raiunii
Ifciojpaxa îaxi oi xporcoL urcaoleux;, brjA. xo dyevvrjxov, to yewr|TC)v îcai to sau a simurilor ce este slava, împria i energia lui Dumnezeu. Nu
iKTiOQeurov* oure 6e yvcupi^ouv 6id xdrv vorjxcuv, Aoyiiauv Kai ai(T0r)T(Î7v
doar în ceea ce privete fiina, dar, de asemenea, nici în privina slavei
6uvdpecuv aurâ)v ti elvai 66£.a, pacriAeia Kai evepyeia tou ©eou.
i) i) f)
©x 1
luiDumnezeu nu exist vreo analogia entis sau analogia fidei.
fibvov 6id xrjv ouaiav tou ©eou 6ev îmQxei analogia entis Kai analogia fidei, Dei vederea lui Dumnezeu prin puterea Crucii i a învierii este
dAAâ oure 6iâ Tpv 6o£av Auxou.
dincolo de simuri, raiune i cuget, ea le include pe toate, simuri,
Av Kai t) 6iâ
buvâpecu; xou Exaupou Kai xf]; Avacrxâcreax,
xt);
raiune i cuget, fiindc omului întreg îi este druit îndumnezeirea,
0eo7TTÎa elvai utteq xa; aiaOrjaei; Kai tov Aoyov Kai tov vouv, naga
adic, întregul om devine dumnezeu prin har, vzându-L pe Tatl prin
Taina anprceQiAappâvouv xov vouv Kai tov Aoyov Kai x; aio0T]aeu; Hristos în Duhul. Mireasma Sfintelor moate ale Sfinilor împreun cu
6i6xi 6 âv0Qcu7io; oAokAtiqo; 0eouxai, 6r]A. &o£âCexai Kai ylvexai Kaxa
minunile lor, lucrate prin ele, sunt o mrturie evident a îndumnezeirii
X^Qiv ©eo; Kai 6iâ xou Xoiaxod ev nvEupaxi Ayup j3A£nei xov naxepa. 'H
lor i, de asemenea, a învierii trupurilor lor la împlinirea veacurilor.
euoapîa xcuv iepcuv Aeujidvcuv xcuv dyituv elvai pexâ xcuv evepyouuevcuv
6i‘ aunuv Oaupdxarv pila ala0Txri payxupia xfj; Oeaecoc auxcuv cu;
Toate acestea arat clar c învtura Sfintei Scripturi i a
Kai
Sfinilor Prini despre desvârire i îndumnezeire nu are vreo legtur
Tf]; dvauxdacax; xcuv acufxâxcuv Kaxd xf)v auvxeAeiav xcuv aicu\'cuv.
cu impasibilitatea (apatia) stoicilor i cu eliberarea platonicienilor din
Ek toutcuv (palvexai aaqxu; ori x] negi xeAeicuaecu; Kai 0ecdaecu;
trupul patimilor. Mortificarea patimilor prin Taina Crucii nu este o
ftifeacncoAia xrj; Ayia; Tpaipf]; Kai xcuv Ayfcuv rTaxeocuv oudepiiav oxecriv
înlare a raiunii i minii din ele, ci, dimpotriv, curirea i
^Xtl ME trjv ânâ0eiav xcuv Etco'îkcuv Kai xr]v a7re/\eu0eQcuaiv ek tou
îndumnezeirea patimilor.
acufjaTo; xcu\' na0cu\' xcuv nAaxcuviKcuv'. H 6iâ xou MuorrjQiou xou Exau^ou
v^KQoxn; xcuv 7ia0(uv 6ev eivai f)
Hristos, ca om desvârit, a avut i are patimi nevinovate [lipsite
cE, ai>xcuv d7xeAeu0£Qcuai; xou AoyiaxiKou
de pcat], aa precum persoanele îndumnezeite au i vor avea. Astfel,
O tou voo;, aAA’ dvxi0excu; \) Kd0aQat; Kai 0ecucn; xcuv rta0cuv.
omul desvârit nu dorete
O Xqioxo; cu; xeAeio; dv0Qa.'no; eixe Kai exei xd d5idj3Aîixa 7îd0n
«>; fxpvv iî 0d e xouv oi xe0eoujiievoi. Kaxd xauxa 6 xeAeio; emOuuei
116 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesioiogia 117

oux'l bi xov iavr ov tou âAAâ 6ux xov ©£ov Kal xov nArjalov Kal pentru sine ci pentru Dumnezeu i aproapele su, i se îndârjete i se
0upcov£i rj OQYÎCeTat oi>xi 6iâ xâ Kaxâ xov cauxou xou â6u<f)paxa mânie nu pentru frdelegile comise împotriva lui, ci pentru nedreptatea
âAAâ 6iâ xrjv âSuclav Kaxâ xou nArjaiov. TE7iopcvco<; f] ou Cr] T0 ^>fJcl comis împotriva aproapelui su. în consecin, iubirea lui Hristos,
xâ Eauxxy; âyâni] xou 0£av0gdmou Xgiaxou taxi xcov 0£oup£vcov Dumnezeul-Qm i a oamenilor aflai în stare de îndumnezeite, iubire care nu
ou&ep lav axe cav exel ttqoc; xrjv âxapa£,tav xcov Excouccuv taxi xpv caut cele ale sale, nu are vreo legtur cu atamxia netulburat (apatia) a
eu&aipoviav xcov TLAaxcoviKcov, rj Kal xov f]6ovtapov f| eu&aipoviapov stoicilor i cu eudemonismul [cutarea fericirii] platonitilor, sau chiar cu
xcov 7iaAaiox£(xov Kal vecoxegcov auaxrjpâxcov îcal gEupâxcov. hedonismul i eudemonismul sistemelor i curentelor de gândire mai noi sau
Aiâ xov Aoyov auxov 6 Xgtcrtoc; ical ol âyioi evxeuSev Km ti egav mai vechi.
xoO xâcpou SiaKQivovxai 6iâ xov tpAov, xijv <pAoyiapevr)v âyânr|v, xrjv
Din acest motiv, Hristos i Sfinii de aceast parte a mormântului i
Ceouaav cru(artd0£iav 6tâ xoug enl yi^c âycov io p £ voug a6£Acpouc auxcuv dincolo de el, se disting prin râvna lor, prin iubirea lor arztoare, prin
Kal (X£X£xouv ânoxeAeapaxiKcbg eIc x6v vueq xfjg acoxr|plac Kal Kaxâ compasiunea fierbinte pentru fraii lor care se afl în lupt pe pmânt i se
xcov 6atp6vcov âycova auxcov cot; Kal eu; xâ fhcoxiKâ Kal otKoyEVE taxa Kal rzboiul i împotriva demonilor, ca i
pentru mântuire
implic efectiv în lor
£0viKâ auxcov TigopAf)paxa 6iâ xf| 5i6aoKaAîag xou 7Taga6£Îypaxoc;,
în necazurile din viaa lor de zi cu zi, în familiile i anturajul lor, prin
6tâ xcov âylcov auxcov e lkovcov Kal AEiijtâvcov Kal xcov Oaupâxcov auxcov,
învtura lor, prin exemplul lor, prin sfintele lor icoane, moate i minuni, i
clx; Kal Kax’ e£oxf]v 6iâ xijg peacxciat; Kal 7iagâ 0tcp nagpralag auxcuv.
mai presus de orice, prin mijlocirea i îndrzneala lor înaintea lui Dumnezeu.
O (nuaxtKiafjo oaxtg EKnqyâCe i ano xrjv 7rgoa7iâ0eiav EKaxâaECOC
Misticismul, care este derivat din încercarea de a dobândi extazul
xou Aoyiaxucou ek xou acopaxoc, ek xou xpovou, ek xf|s f.ivrjpr]s Kal
puterii raionale din trup, din timp, din memorie i gândirea secvenial i în
ek xf c 5ia5oxiKri<; OKEi|t£cu<;, Kal yeviKcoc ek xrjg uAr] g Eivai £evoc;
\
,
general, din materie, este strin învturii i experienei Sfintei Tradiii în
nQog xrv 7t£Ql âTtOKaAui’ecus Kal 7rvcu^axiKoxr)xos 6i6aaKaAlav Kal
r
ceea ce privete revelaia i spiritualitatea. Rugciunea neîncetat sau
cgneiptav xijc; Iegâs nagaboaccoc;. 'H âbtâAeiTrxoc; rj vocgâ TCQoaeuxn
rugciunea minii, nu are nici o legtur cu misticismul, aa precum nici în
ouâEpilav oxEcriv exei ngoc; xoiouxov puuxiKiupov, oncog 6ev EXEif] 6iâ
vederea slavei Dumnezeu
lui prin îndumnezeire nu exist vreo legtur de
xrjg 0ecoa£co<; 0ca xf|g 66£i]<; xou ©eou, ârccog Ei&opcv.
acest gen, cum am vzut deja.

AIAKPIEIE META3T AMEEOr KAI EMMEEOr TNaiEflI ©EOT. ’Ev


Deosebirea dintre cunoaterea direct i De
indirect a lui Dumnezeu.
5 âvxipoAr] nqoc; xr'jv tteqI 0eou yvcoaiv Kal xrjv xrjg TivEunaxitcrjc; 5 asemenea, exist o deosebire între cunoaterea direct a lui Dumnezeu i
Ccon âpEaov yvcoaiv xcov eu; xf]v buvapiv xou Exaugou Kal Tije
viaa duhovniceasc a acelor Prooroci, Apostoli i Sfini care sunt prtai la
Avacrxâacax; uexexovxcov Trgocprjxcdv, ânoaxoAcov Kal âykov,
puterea Crucii i a învierii, i cunoaterea [lui Dumnezeu] mediat a
U7iâgx£i Kal rj £|i(aEaoc; yvcocjic xcov Kiaxcov oÎxivec jjexexouv xf|g
credincioilor, care sunt prtai la energia revelaiei, mântuirii, sfinirii,
ânoKaAunxiKfic;, acoaxiKf|<;, âyiaaxiKric, cpcoxiaxiKfic, Kal 0£coxiKf]g
luminrii i îndumnezeiii prin Cruce i înviere, druit prin Taine cu
EVEgyEÎac; xou Exaugou Kal xf]c AvaaxâaEW ev xoî Muaxt]gloi acceptarea mrturiei oculare a Proorocilor, Apostolilor i Sfinilor.
Kal 6iâ xf)<; â 71060 xt]s xfjs auxp7xxou jaagxuglag xcov 7igocpr)x<ov,
Infailibilitatea, dumnezeiasca inspiraie i îndumnezeirea în Vechiul i Noul
ânoaxoAcov Kal âylcov. To âAâ0r]xov Kal t] 0£O7tv£uaxla îcal r] Oecocu;
Testament i în Biseric nu aparin fr discernmânt întregului popor al lui
ev naAai^ Kal Kaiv] Aia©^?] Kal xi] ’EKKAqalqi 6 ev âvi]KEi
xrj
Dumnezeu, ci ajung la oameni
â6iaKglxco<; Elg oAov xov Aaov xou ©eou, âAAâ cp0âv£i ele; xov Aaov
118 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concisa Eclesiologia 119

Kai kcxtolkcI ev auxcp xt) evEQyeia xou Ayiou riveuiaxog peaa) xuiv i locuiesc înuntrul lor prin energia Duhului Sfânt din îndumnezeiii
0£oufi£va)v TiQotpixcuv, ârcoaxoAcov, ml âyicov cog Kai peacu xou xrv Prooroci, Apostoli i Sfini, ca i prin Preoime, care are succesiunea
â7TocrtoAtKf]v (xf]c; xeipoxoviag Kai xf|g âAr|0ou<; bibacncoAiag xcov ev apostolic (adic hirotonia i învtura adevrat a celor care sunt
Xpiaxcp 0Eou[i£varv) biaboxrjv exovxog kAt)qou. Ouxe ek; xrv TlaAaiâv îndumnezeii în Hristos). Nici în Vechiul Testament, nici în Noul
AiaGîÎKrjv, ouxe ele xpv KaLvf]v AiaOiKqv, ouxe de xt)v ’EKKArjatav Testament, nici în Biseric, nu exist o democraie spiritual. Nici nu
uTtaQX£l TtvEupaxucf] 6r)iOKQaxia. Ouxe unâQxet Kappia xâ£ic; exist vreun ordin de teologi înelepi, în sens literal, care s-au numit
0 EoAoytdv Kaxâ Koapov aotpcov â<p’ eauxcbv KArjxcbv otxtveg 0exouv pe ei înii în aceast poziie i care examineaz critic învtura i
v 7zo xf]v pâxaiyav xrjg KpixiKfje xrjv 5i6acncaA(av Kal Kaxr|xr|xiKf)v metoda catehetic a celor aflai în stare de îndumnezeire pentru a
p£0o&ov xcov 0£OUfX£VGjv îva ânocpaaiCouv auxol xi ek xcov xagncuv decide ei înii pe care din roada Tainei Crucii i învierii o vor
xou MuaxrjQÎou xou Lxaupou Kal xrje Avaaxâaeax; 0â Kpaxf|aouv, xi pstra, pe care o vor lepda, i pe care o vor aduga.
0â Tiexâ^ouv Kai xi eic xoug Kaprtoug auxoug 0â TrpoaOeaouv. Conform mrturiei biblice, exist: 1) cei crora li se vorbete
Kaxâxr) v pi^Ancr] v fjapxupîav un Aqxouv: 1) oi 6i6acnc6|a£ vot rtEp i xrje despre împrie în pilde, „fiindc vzând, ei nu vd i auzind, ei nu
(3aaiAeîag ev napa^oAale «ou pAenovxe ov fiAenovoiv Kai âxovovrec; aud, nici nu îneleg 2) cei crora „li s-a dat s cunoasc tainele
ovk ctKovovcnv ovd £ ow’tovoiv», 2) oi oie « beboxai yvcovai x pvoxijpux împriei cerurilor"; i 3) cei care vd prin îndumnezeire împria i
Tije; fiaaiAeiac, xcov ovpavdm>, Kai 3) oi i&ovxeg 6 iâ xfc; Oecbaefog trjv slava lui Hristos (Botezul lui Hristos, Schimbarea la Fa,
fJaaiAeiav Kai &o£av xou Xpiaxou (Bânxiapa Xpiaxou, MexapopipaxTie, Cincizecimea, pe tefan înaintea sinedriului, Pavel în drum spre
nevxrjKOOTfj, Lxecpavoc e vei) mov ouv£ 6piou, riaOAoc Ka0’ o 66v np6c Damasc). Tainele împriei, pe care ei le-au vzut, sunt Tainele
Aapaoxov). Ta Mucrrrpia xrjg paaiAeiag a eibov eivai xâ Mucnf)pia Bisericii, anume, cele ale Crucii i învierii. De asemenea, acestea sunt
xrjg ’EKKAr|aiae rxoi xou Lxaupou Kal xf|C Avaaxâaeax;. ITepi auxcov tiute datorit relatrilor martorilor oculari care au fost transmise
yvcoptCouv ek xf]s papxupiag xcov auxoTixcuv papxuptuv Kai oi exovxeg celor credincioi care au fgduina Duhului, care au fost catehizai
xov âppa|3cuva xoO riveupaxog maxoi oi KaxaAArAcog Kaxrjxnp^voi de Prini duhovniceti, care dein harisma discernmântului sau au
Kai Exovxeg nveufaaxiKouc naxepag 5ia0exovxag x 6 xApto|aa xtc fost martori oculari ai slavei lui Hristos. Ceata celor credincioi i a
biaKpicecog xcov nveu[iâxcov rj Kaiovxag auxonxag pâpxupag xqc boipg celor aflai în stare de îndumnezeire, îi include doar pe cei ce îi
xou Xpiaxou. Eig xâg xâEeig xcov morcov Kai Oeoupevcov âvrjKOuv iovov asum crucea, din propria lor voie, prin Taina Crucii, i astfel îi

oi EKOuaicog aipovxeg 6 ia xou Mucrrqptou xou Lxaupou xov axaupov urmeaz lui Hristos.
auxcov Kai ouxco âKoAou0ouvxeg xov Xpiaxov. Cei care doresc s triasc dup Hristos aeaz
se sub
Oi 0eAovxeg vâ C0 oouv Kaxâ Xpiaxov Oexouv eauxoug uno îndrumarea unui printe care are harisma deosebirii duhurilor i
xf]v Ka0o6r|yt]aiv naxpoc exovxoc xo xoQ lcr H a T 1Î ? biaKpîaecog ' I

astfel, este capabil s învee modul prin care omul devine prta la
xcov nveupâxcov SuvapEvou EnopEvcoc vâ 5i&â£,q xov xponov 6 iâ Taina Crucii i a învierii. Cei care doresc s îl aib pe Hristos fr
xou onoiou aîpEt xtg pExoxog xou Muaxr]piou xou Lxaupou Kai xf]c calea îngust i plin de necazuri sau fr imperativul rstignirii de
Avaaxâoecog. Oi 0eAovxes Xpiaxov x^Qt-C axe\n)v Kai x£0AifauEvr)v sine gsesc prini duhovnici dup asemnarea lor, adepi ai
66 ov Kai âvâyKr]v EKOuaiag axaupcoaECoc eupioKouv nveujjaxiKoug teologiei lumeti seculare.
naxepag xqc âpEOKEiac xcov pe Kaxâ Koajjov OeoAoyiav.
120 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 121

H AnorroAiKH Aiaaoxh kai h IlAPcrraA tot Xpiltot eie ta Mtethpia. Succesiunea apostolic i prezena lui Hristos în Taine. Aadar,

6 Eu; xo kcvxqov enofiivcoc; xfj a7iocrxoAucf]<; &i6a&oxfjs bev eivai 6 în centrul învturii apostolice nu vedem stând doar succesiunea
|j6vov r) dbiâKOTioc ano xouc nocrzoAovq, 6ia5oxiKt] xeiQOTOvia, âAAâ neîntrerupt a hirotoniei de i învtura i
la Apostoli, ci, de asemenea,
A

Kair] âAr0f|<; bibacncoAia nepi 7iV£U|uaxucq<; C,cof\c, rjxu; eivai mprax xou viaa duhovniceasc adevrat care este roada Tainei Crucii i învierii i
Muotiiqlou xoO Exaupou Kai. xfjc Avaaxâcreax; Kal fjxu; cpavepoOxai teu care este artat lumii în Sfinii i prietenii îndumnezeii ai lui

\c6o\iu) ev xoîi; Oeoupevou; Ayiou; Kai ipiAou; xou 0eou. 'H biaxoni] xrjc Dumnezeu. întreruperea tradiiei îndumnezeirii semnific desprirea
napa&dtrecuc; xrjc; Oedxreax; crr)|Liaiv£L ânoKorrrjv ano xrjv AnoaxoAiKrjv de Succesiunea apostolic, anume, de comuniunea Tainei Crucii i
Aiahoxrjv, 5r]A. ano xrjv icoivcuviav xou MuaxrjQiou xou Exaupou Kai xfjc; învierii i implic chiar cderea din adevr. O dovad evident a
Avaaxacrecuc, Kai ovvendytxai nxâxnv ck xfjg âAr)0eiap. Mia xpavr] întreruperii Succesiunii apostolice este absena cinstirii Sfinilor i a

£v&eiic xrjc buXKOTui; xrji; AnoaxoAtKr|<; Ata6oxf|S eivai p eAAeuui; sfintelor lor icoane i moate i, de asemenea, absena minunilor lucrate
TTK npocTKUvnaeax; xcuv ayuov Kai xcuv aykuv eiKOVtuv Kai Aeniâvcuv prin ele.

Kair] ânouaia xcuv evepyouuevcuv Aa cum Dumnezeu este desprit nedesprit în energiile Sale i
"Oncuc Kai este împrit fr a redus la pri în ipostasuri deosebite i intr i
fi

fjepiCexai â(aepiaxax; ev pepiaxou; Kai 'OAoicAr|poc axcupf|xco<; x^Q £ i locuiete fr a coninut în fiecare din energiile Sale, tot astfel i firea
fi

Kai o'iKei ev eicaaxp evepyeia Auxou, ouxcu Kai rj v0pcunivr| ipuau; uman a Cuvântului, pe baza unirii ipostatice i a comunicrii de
xou Aoyou, eveKa xfc; unoaxaxiKf|<; evcuaecuc; Kai xic; âvxiboaeax; xcuv însuiri ( communicatio idiomatum), locuiete în întregime în fiecare
i&icupdxcuv, cucei oAoKArjpoc ev eKaaxp aKxîuxcu evepyeia xou 0eou. energie necreat a lui Dumnezeu. Din acest motiv, Hristos Cuvântul
Aia xov Aoyov auxov 6 Xpiaxo Aoyoc; eivai oAoKAqpoc napcuv Kai este în întregime prezent i activ împreun cu Tatl i Duhul Sfânt în
evepycuv pexâ xou riaxpoc; ev Ayicp nveupaxi ev xou: Muoxrjpiou; Kai Tainele i slujbele adunrii credincioilor la locul desemnat, aa cum
xeAexais xtk eni xo auxo auvdEeruc; xcuv mcrxcuv, cuc; Kai oAoKAppo este în întregime prezent în fiecare prticic a Pâinii sfinite i a Vinului
Kai eveovcuv ev eicaaxcu uoouu xou Kabnviaauevou aoxou Kai pentru împrtirea credincioilor (fiindc fiecare prticic tiat este
a(3aAAope schimbat în firea uman deplin a Cuvântului) i de asemenea, este
) pop io u eig oAoKAppo prezent i activ cu totul în fiecare credincios care îi pstreaz candela
oAdicAnpoc napcuv Kai e
aprins, de vreme ce, în fiecare credincios care are iubire, Hristos a
dvr)pp£vr)v Aapnaba depou ev eKdaxcu maxep exovxi dydnrjv exei pregtit împreun cu Tatl în Duhul Sfânt, un sla pentru împreun-
exoipdaei 6 Xpicrxop pexa xou riaxpoc; ev Ayicu Ilveupaxi povf]v Kai
locuire. sla i loc
Acest este slava, împria i harul, în care locuiete
xonov evoiKpcjEax; rj auvoucrpecuc;. 'H povp Kai 6 xonoc; eivai f) 66<;a,
Sfânta Treime i puterea Tainei Crucii i învierii, prin care poporul lui
BaaiAe
Dumnezeu experiaz înd umnezeir ea i unirea cu Dumnezeu.
Kai
Aceasta înseamn c mai ales în Tainele Bisericii, care sunt
evouxai pexa xou 0eou o Aaog xou 0eou.
svârite într-un loc anume desemnat, este prezent întreaga Biseric
Touxo oripaivei oxi icax e£oxpv ev xolc eni xo auxo xeAoupevou;
catholic, anume, Hristos împreun cu Nsctoarea de Dumnezeu,
Muaxripioicxiic'EKKApaiac; Kai eveua auxcuv e ivai napouaa oAoicArpoc
Proorocii, Apostolii i Sfinii. Prin urmare, fiecare parohie este
i] Ka0oAiKi'i EKKArjaia, 6 Xpioxoc; pexd xrjg ©eoxoKOU, xcuv npocprjxcuv,

xcuv anoaxoAcuv Kai xcuv dyicuv, Enopevcuc; f] icd0e evopia eivai


122 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 123

oAokAqqoc f| KaGoAucr] 'EracArjaia Kai. rj KaSoAucr] ’EKKArjata e [va i

întreaga biseric catholic, i întreaga Biseric catholic este în


6AoKAr|Qoc naQovca Kai xauxov pe KdGe evopiav. H ev Xqicttoj Ccorj
întregime prezent în i identic cu fiecare parohie. Viaa în Hristos a
auyKevxQouxai ev xq Geia Euxapiaxia Kai xperpexai
xqc; 'EKKAriatac;
Bisericii este centrat pe dumnezeiasca Euharistie i este hrnit de
U7t 6 xou Xqloxou ev auxr) Kai bi xou Muoxqqlou xouxou ol moroi
Hristos din ea, în timp ce prin Taine credincioii îi continu
auvextCouv xqv ev x<p {3a7Txiapaxi pexd xou XQtaxou auaxauQmaiv icai
rstignirea i învierea lor împreun cu Hristos la Botez. Cu alte
auvavdaxaaLv, 6qA. 5iâ xrjc; pexa|3oAQc; xou apxou Kai xou otvou ele
cuvinte, prin prefacerea pâinii i vinului în Trupul i Sângele firii
xo E«pa Kai xo Alpa ©coxokou y£vvq0£lot)<; âv0QamivQc;
xijs ck xq<;
umane a Cuvântului, Care S-a nscut din Fecioara, credincioii devin
cpuaeax; xou Aoyou ol 7iicxxoi yivovxat Koivcovoi xou Muoxqqlou xou
prtai ai Tainei Crucii i învierii i ai Jertfei lui Hristos pe Golgota,
ExauQou Kai xfjg AvaaxAaecus Kai xrjg ecp’ naE, xeAeaGeiaQc; ev
Jertf care a nimicit puterea diavolului prin învierea acelora care
ToAyoGâ axauQiKfjg Guaiag xou Kuqlou, xq<; KaxaQyQadaQc; xo KQdxoc;
adormiser mai înainte i a acelora care au fost botezai i se
xou 6ta(3oAou 6ia xqc; dvaaxâaeax; xcirv 7iQOK£KOipQpevcov Kai xcov ev
desvâresc în Hristos.
Xqlctxco pe(3aTîxiajaevcov Kai xeAeiouftevcuv.

D) DESPRE ESHATON (ESHATOLOGIA)


nEPI EEXATQN (ELXATOAOTIA)
k

A) Prima înviere, a doua înviere i Judecata parial. Cei care

I
IlpnTH Anattaxiz, Aettepa Anaetaeie kai Mepikh Kpihe. Oi
exovxec; pepiba xqv npcoxrjv vaxaaiv Gâ pExaaxouv eig xqv
1 au un loc la prima înviere vor participa, de asemenea, i la a doua
ei<;
înviere. Cei care sunt prtai la prima moarte, vor muri de cea de-a
bevxâpav vaxaaiv. Oi exovxec; peQtba el; xov kqcoxov Gavaxov 0a doua, de asemenea. Prima moarte este lipsirea de harul lui Hristos,
ârcoGdvouv Kai xov 6euxcqov Gavaxov. O
Oâvaxoc elvat rj
kqcuxck;
iar a doua moarte este învierea trupului de la sfâritul veacurilor la
oxe^rjaic; xqq x«Qixog xou Xqloxou Kai 6 Scuxcqoc; Gdvaxoc elvai Q
Judecat, când cei care au fost neasculttori fa de Hristos pân în
dvâaxaau; xrjc; auvxeAe iac xcov aicovcov pexâ xou acouaxoc; eig kqîolv clipa morii lor, vor vedea Slava lui Hristos ca foc venic i ca
oxe oi (ar] unaKOuovxec xco Xq raxcp pexQi Gavaxou 0â I6ouv xf]v &o£av
întunericul cel mai din afar.
xou Xqloxou coc; tiuq xo aicoviov Kai okoxoq xo e£,cox£QO\\
Porile iadului nu biruiesc Biserica, fiindc puterea diavolului
Ai nuAai xou A&ou ou Kaxiaxuouv xfc; ’EKKArjaiac; 6 lotl q6q
a fost deja nimicit prin prima înviere a sufletelor Drepilor i a celor
KaxQQYQ0Q xo kqcxtoc; xou biapoAou 6id xfjq tcqcoxqc; âvaaxâoEcoc;
care sunt desvârii în Hristos, care la sfâritul veacurilor vor avea
xcov i|juxcov xcov &iKaicov Kai xcov ev Xq icrxco xeAeioupvcuv oîxivec; 0a
un loc la a doua înviere, i.e. a trupului, i vor vedea pe Hristos în
exouv peQiba ac xqv beuxeQav dvâaxaoiv, &qA. xou acopaxoc, Kaxa
slav aa cum Apostolii L-au vzut la Schimbarea la Fa.
xqv auvxeAeiav xcov aicovcov Kai 0â i&ouv xov Xqloxov ev 6o£,q coc; xov
Exist o judecat parial între prima înviere i cea de-a doua,
eiSov oi ânoaxoAoi Kaxâ xqv MexapoQcpcuoiv.
sau între prima moarte i cea de-a doua, la care: 1) Sfinii se bucur
Mexa£u tcqcoxqc icai 6euxeQac; âvaaxâaecoc Kai ttqcoxou Kai 5euxeoou
de o pregustare a slavei lui Hristos ca lumin, iar ca prieteni ai lui
Gavaxou cmâoxa rj pepua) tcpioi Ka0' rjv: 1) oi ayioi TtQoyeuovxai
Hristos au îndrzneal Dumnezeu pentru fraii lor; 2) cei
înaintea lui
xqv 6o£av xou XQtaxou coc cpcoxoc Kai coc; cpiAoi xoO Xqioxou exouv
credincioi care, în aceast via, nu au ajuns la îndumnezeire ci
naQQQaiav rtaQa xco ©eco vnkq xcov a&eAcpcov auxcov 2) oi jar] cpGâaavxr c
continu pregtirea lor duhovniceasc pentru ziua Domnului, se
ev xq Cwq xauxt] xrjv Gecoaiv mertoi owexiCow xrjv 7iveujaaxuci]v xcov
bucur de o pregustare a
TCQoexoifjaaiav 6iâ xrjv QjaeQav xou Kupiou rcQoyeuovxec Kai auxoi xco\
iclesiologia 125
124 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis
roadei viitoare a îndumnezeirii i se înveselesc pentru ea; 3) cei care au
peAAovxucârv Kagnârv xrc Beâxjeax; Kal 6iâ xouxo xalgov^ec" 3)
murit prima moarte tiu c focul venic va fi mereu pentru ei un foc,
ol xov ngârtov Gâvaxov aTioBavovxec Kal yvajglCovxec ori to 7iug x6
cci inimile lor s-au împietrit datorit iubirii de sine i nu mai sunt
aiârviov Oâ elvai 6i’ auxouc ndvxoxe tcvq cncAr)guv0EVTarv xârv Kap&iojv
capabili de desvârire spiritual prin iubirea care nu caut interesul
auxârv ev xfj <piAauxla fir] Em&exopevarv rtAeov 7TveupaxiKf]v xeAeioxiiv
personal i care constituie condijia principal pentru vederea slavei lui
nqdc, xt'jv âydrcrv, fjxig ou ârjxeî xâ eauxf]; Kal rjxic â7ioxeAel xf]v 6Ar|v
Hristos ca lumin.
ngounoGecuv tiJc 0eac xfjc 56£r|c xoO Xgiaxou ax; (parrog.

Concepiile franco-latine i cele patristice-ortodoxe despre

2
H Opatkoaatinikh kai h OpeoAOEOE IIatefikh Anozii iiepi ton Esxaton
’E£ oAcuv xârv âvarrega) nginci v (paivtxai Sinxl al L&idCouaai xi]
.
2 sfâritul lumii. Toate cele spuse mai sus ar trebui s arate de ce
învturile tradiiei franco-latine despre pcatul strmoesc ca vin
OxxyKoAax iv ucrj nagaboaei bi&aaKaAlai tieqI ngorartogucou apagxf]|aaxoc motenit de la Adam, sau imperativul satisfacerii Dreptii divine
ax; KAT]govopiKf|C ek xou A6Ap evoxn^ rcegl drvdyKr|c lKavo7ioif|aeax;
prin Jertfa lui Hristos de pe Cruce, sau harul irezistibil i predestinarea
0elac Aucatoauvic 6id xf)c crtaugucric Oualac xou Xpurtou ioc, Kal negi
xrj<;
absolut, focul i iadul purgatorial, rmân atât de strine Tradiiei
dKaxayan/îaxou xdgixoc Kal ârcoAuxou npogiapou, KaGapxrjgtou nupoc Kal
ortodoxe a Prinilor greci i latini (cu excepia lui Augustin). în
KoAdaeax^ rcapapevouv xoaov £evai np6cxrivTL\Ar|viKf|v Kal (e^aipeae i xou
contrast cu tradiia augustinian a franco-latinilor i protestanilor.
Auyouoxivou) AaxivLKT]v Op0o&oLov Tragâîxxnv. ’Ev âvxi0eaei ngcx; xrjv

OgayxoAax lvcov,
Prinii ortodoci subliniaz faptul c Dumnezeu nu a creat moartea,
Auyoixmveiov naQbooiv xârv xârv PcupaioKaGoAiKârv
cia îngduit-o din iubire i compasiune, pentru ca rul i pcatul s
Kal ngoxeoxavxârv, ol Op0o6o£,oi naxepec xovl£ouv âxi 6 0£og Gdvaxov
nu devin venice. Aceasta înseamn în mod clar c interpretarea
ouk £ 7toîr|aev aAA’ enexpeiiev auxov ano ayânr]v xal eucmAaxvlav tva farj
Prinilor greci despre oferirea Sângelui lui Hristos ca rscumprare
xo Kaxdv Kal rj Apagrla dGctvaxa yevarvxaL Touxo ar|paLvei aacpâx; oxi al
pentru eliberarea celor inui în captivitate de diavol nu are nici o
egprjveiai xcuv 'EAAtvojv naxegcov negi xou 7igoacpcg0£ vxog atpaxog xou
legtur cu teoria lui Augustin despre drepturile diavolului asupra
Xgioxou cuc Auxpou 5ia xryv e£,ayogdv xwv un6 xou 6taf3aAou Kgaxoufaevcuv
oubeplav axccriv exouv pe xf]v Gecoplav xou Auyouoxivou negi xârv eni
morilor captivi, i nu ar putea în nici un mod s fie considerat ca
etap teologic în dezvoltarea dogmei rscumprrii ce are drept
xârv Kgaxoufxevcuv veKgârv biKaiarpâxarv xou 6iapoAou Kal ou&oAax;
Anselm despre satisfacie. O astfel de etap este
concluzie teoria lui
&uvavxai va GearprGouv cuc GeoAoyiKd oxd6ia eu; plav e£eAi£iv xou negi
Augustin i nicidecum Prinii greci, ale cror învturi sunt roada
Auxgcuaccuc baypaxoc KaxaArjyouaav elg xrv negi lKavonoir|aeax; 0ecug[av
xou AvaeApou. Toiouxov oxdbiov elvai 6 Auyoucmvoc, ou&oAax; opax; ol
unei succesiuni fidele de pstrare i transmitere a Tezaurului de

"EAAr]V£C Flaxgec xârv onolajv al 6i6aoKaAlai elvai Kagnog xrjc nicrxf]c


Credin.

6ia6oxflQ <pvAd£eax; Kal nagaâooeax; xrjc riagai<axa0r] ktjc xrjc nicrreax;.


în concluzie, atragem atenia asupra faptului c percepia

xo ek xcuv dvcuxegcu franco-latinilor sau a lui Augustin, evideniat atât de mult de


'Ev KaxaKAel6i ecpiaxcofaev xf]v ngoaoxnv elg

yeyovoc oxi r) OgayKoAaxiviKT], 5 t]A. Auyouaxlveiog Kal ExoAaaxiKt] protestani, cum c Vechiul Testament reprezint perioada Legii iar

dvxiAr|i};ic, f]xic xovlCExai xooov noAu uno xârv Aiajiagxugofxevcuv, Noul Testament pe cea a harului, este absolut incorect, de vreme ce,

oxi t) IlaAaid AloB^kt] dvxmgoacuneuei xr]v enoxr)v xou Nogou Kal r]


aa cum am vzut, i în Vechiul Testament exist, de asemenea.
Kaivrj xr]v enoxnv xf|c Xdgixoc 6ev elvai dnoAuxcug og0r], ecpoaov, cuc
elSoLiev, undgxouv Kal elg xf]v FlaAaidv Aia0r|'Krjv ol ev xcu daagKcu
126 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Eclesiologia 127

Aoyco KaxrjAAaypevoi x> ©eco cptAoi xoO ©eoO av Kai Kaxiaxuov Prieteni ai lui Dumnezeu, care au dobândit împcarea prin Cuvântul
kax' auxrv ai rcuAai xou A6ou, 6rjA. 6 0âvaxo<;. D vdpoc oaxu; eivai neîntrupat, dei porile iadului, adic moartea, i-a înghiit vremelnic.
npocrcog lvoc; naibayoxyoc; eic Xqictxov uTrâQxei ei xfjv JTIaAaiâv âAAâ Legea, care este un pedagog temporar ctre Hristos, exist în Vechiul i
«ai ei? xf]v Kaivrjv AiaGfjKiv 6lA tou? 6ouAou? Kai uicrGcexou?, aAAâ în Noul Testament pentru robi i slujitori, dar, în ambele Testamente
Kai ei? xâ? 6uo Aia0f]Ka? utkxqxouv oi urtcQPa îvovxec 7rveupaxiK>? exist, de asemenea, acei prieteni ai lui Dumnezeu care depesc
xov 7Tai5aya)y6v vopov tpiAoi xoO ©eou. duhovnicete pedagogia Legii.

TeAo? Kai xa> ©c) boal

Sfârit i lui Dumnezeu slav!


4

BIBLIOGRAFIE

loannis Romanides

1) Books He Authored
To nponaropiKdv Apapvqpa, bibaKToptKfj 6iaTQi(3r] u7ro(3Ar|0£loa

tig to ’EQvikov Kai. Kano&LarQiaKOv nave 7ucrTr|p iov A0rjvwv (-Origi-

nal Sin, a Doctoral Dissertation presented to the National and Kapodis-


trian University of Athens), A0f|vai 1957 (2' 1 cK&oor), ’EK&dcmc A6poc,
A0 t')v« 1989: FIpoAoyoc B ’EK&oaccog oct. te'-Ag').

AoypcniKi) Kai EvpfioAiKr) OcoAoyia TÎ]Q Opdoboov KadoAiK-qc;

EKKAqouxc (= Dogmatic and Symbolic Theology of the Orthodox Catholic


Church), ropot A' Kai B', EKbooeig FI. E. nouQvapâ, ©eaaaAoviKr) 1973,
;
(2" ek&ochc 1981, 3'i thcbocng 1983, 1
' t Ki>oirig 1999).

Pcopqoovvr], Pcopavta, PovpcAr] ( = Romanity , Romania, Roumele),


’Ek&ooeic riouQvaQ, 0eaaaAoviKr| 1975, aa. 355.

Franks, Romans, Feudalism and Doctrine: An Interplay betwecn Theology

and Society, Patriarch Athenagoras Memorial Lectures, Holy Cross Or-


thodox Press, Brookline Massachusetts 1981.

The Ancestral Sin, translated from the Greek original with an Intro-
duction by George S. Gabriel, Ph.D., Zephyr, Ridgewood, New Jersey
2002. [This is the English translation of the first book in the above list.]
130 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis

2) Books He Edited 8) "The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch," The Greek Orthodox

Theological Review, 7 (1961 -2) 53-77.


Unofficial Consultation Between Theologians of Eastern Orthodox and
Oriental Orthodox Churches (August 11-15, 1964), Papers and Minutes, 9) "Remarks of an Orthodox Christian on Religious Freedom," Cur-

ed. by J.S. Romanides, P. Verghese, N. Nissiotis, The Greek Orthodox Theo- rents, xiii:l (1963) 3-12.

logical Review, 10 (1964-65) 82-102.


10)"Notes on the Palamite Controversy and related Topics," The
Greek Orthodox Theological Review, 9 (1963-4) 225-270.
Edited The Greek Orthodox Theological Review (1956-65).

11) "The Orthodox: Arrival and Dialogue [Orthodox in the West May
Tpqyoplov TlaAapâ Epya, Pcopaioi f) Pa)|arjoi FIcxteqec; xqc;
Promote Christian Unity], Christian Century, 80:13 (1963) 1399-1403.
ThacArjaiac; (=Gregory Palamas’ Works: Roman or Romean Fathers of
the Church) xop. 1, £«6. Icodvvrjc E. Pa>pavi6r|c; Kat A q. Aecmoiva 12) "An Orthodox Outlook at the Ecumenical Movement," The Greek
KovxocrxeQyiou, ©eaaaAoviKi] 1984. Orthodox Theological Review, 10 (1964) 7-14.

3) Articles He Authored 13) "An Greek Orthodox View on Ecumenism," Orthodox Obscrver,

No 535 (Nov. 1964), 335, 339; No 537 (Dec. 1964) 370-371.


1) "Man and his true life according to the Greek Orthodox Service
Books," The Greek Orthodox Theological Review, 1 (1955) 63 - 83. 14) "Preface to the Unofficial Consultation with the Non-Chalcedo-
nians," The Greek Orthodox Theological Review, 10 (1964-5).
2) "Original Sin according to St. Paul," Saint Vladimir's Theological
Quarterly, iv (1955-6) 5-28. 15) "Saint Cyril's One Physis or Hypostasis of God the Logos Incar-

nate and Chalcedon," The Greek Orthodox Theological Review, 10 (1964-5)


3) "Orthodox Ecclesiology according to Alexis Khomiakov," The 82-102.
Greek Orthodox Theological Review, 2(1 956) 57 - 73.
16) "Orthodoxy in America," in OeoAoyiKdv Evpnocnov, ed. by P.

4) "Justin Martyr and the Fourth Gospel," The Greek Orthodox Theo- Chrestou, Thessalonike 1967, pp. 503-518.
logical Review, 4 (1958) 115-134.
17) "Islamic Universalism and the Constitution of Medina," in

5) "H. A. Wolfson's Pilosophy of the Church Fathers," The Greek Or- ndvrjpa Evyvwpov, Acpiepwpa orov KaOrjyrjTri B.M. BeAAa, Athens
thodox Theological Review, 5 (1959) 55-82. 1958, pp. 3-7.

6) "Highlights in the Debate over Theodore of Mopsuestia's Chris- "Oi ayioi KuQiAAog kcu Mc 066 ioc, "EAAr|V£c: dvxirtQOcramoi
18)

tology and some Suggestions for a Fresh Approach," The Greek Orthodox Aaxivcov eic EAauouc evavxi OQâyKcov," (=The Saints Cyril and Metho-
Theological Review, 5 (1959-60) 140-185. dios, Greek representatives of the Latins to the Slavs confronted with the Francs)
Tprjyopio<; 6 TlaAapâc;, x. v6’ (1971) 273-281.
7) "Notes on the Palamite Controversy and related Topics," The
Greek Orthodox Theological Review, 6 (1961) 186 -285.
132 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Bibliografie 133

19) '"H Eup|3oAr) xou ica0r|yr]xou Iwdvvou Kapuipt] de xf]v 27) "O OeoAoyog crxrjv UîxpQeata xfjc 'EKicArjaiag Kaxâ xov
Oq066o£,ov ©eoAoyiav" (=The Contribution of Professor Ioannes oiKOupevLKOv hiâAoyov" (=The Theologian in the Service of the Church
Karmires to Orthodox Theology), ’Eniox-qpoviKT] ETiexrjpip QeoAoyiKpp in the context of Ecumenical Dialogue), in the OpOoboop Timop 4>. 442

ZxoAfjp riavenioxppiov OfooaAoviKrjp, 1974, pp. 1-13. (30.1.1981).

20) "The Filioque. Anglican/Orthodox Joint Doctrinal Discussions," 28) "Jesus Christ-The Life of the World", Xenia Oecumenica (Finland),

St. Albans 1975-Moscow 1975, KArjpovopia (©t'ooaAoviKq), 7 (1975).


39 (1982) 232-278.

"The Christological Teaching


30)
29) "Presuppositions of Orthodox Ecumenism," The Sofia Consulta-
21) of John of Damascus,"
Orthodox Involvement World Council of Churches, ed. by
in the T. Sa-
EKKApouxaTLKOQ Qpop (AAcctvdpeiap), 58 (1976) 236-269. tion:

bev, W.C.C. Press, Geneva 1982, pp. 65 - 68.


22) "KpixiKdc ”EAeyxoe xwv ’Ecjjappoycbv xfje ©eoAoyiag" (“Criti-
31) God the Logos Incar-
cai Examininations of the Applications of Theology),
"Saint Cyril's One Physis or Hypostasis of
in the book:
nate and Chalcedon," in Does Chalcedon Divide or Unite, ed. by Paulus
XapLOTppLa eip Tiprjv t ov M^xponoAirov rtpovxop XaAKqdovoQ
Gregorius, William H. Lazareth and Nikos Nissiotos, W.C.C. Press, Ge-
MeAixcovop, ©coaaAoviKrj 1977. The same in the book: UpaKTiKci x ov
neva 1981, pp. 50 (1964-5) 82-102].
Aevxepov Lwebpiov OpOoboov ©eoAoyiap, AOfjvai 19-29, Auy. 1976,
£7TOTTTe(a xou Ka0. £d|3(3a Ayouoibou, A0rjvai 1980, pp. 411-439. "Eioaywyp dp r/)v QeoAoyiav xai nvEvpcntKOTriTa xtjp
32)
Pcvpaiooivrj p svavn xtjp OpayKoavvqp" (=Introduction to the theology
23) "Criticai Examinations of the Application of Theology," in Proces-
and spirituality of the Roman over against the Frankish Tradition), in
Verbaux du Deuxieme Congres de Theologic Orthodoxe Athenes, 19-29 Aug.
rppyopiov FlaAapâ "Epya, Pwpaioi Pmpqoi riax£pce xpc ’EKKArjaias
f]

1976, ed. by S. Agourides, Athens 1978, pp. 413-441. 33)


Pcupav t&rjg
rop. 1, d<&, Icudvvqe L. Kai Ap. A £ cm o va Kovxooxepytou,
i.

" H cmou&aioxrje xtov ntpi xou noAixtupaxog ©eoaaAoviKrj 1984, pp. 1 1 -33 & 49-194.
24) xrje dpxeyovou 34)
’EKKArjaiag tptuvcuv xou Ftoacripou Kovi&dor) 6id xf]v Aoypaxucfjv
"Saint Cyril's One Physis or Hypostasis of God the Logos Incar-
Kai laxopiav xwv Aoypdxcov," (=The importance of the research into nate35)
and Chalcedon," Christ in East and West, ed. by Paul R. Fries and
the type of government of the primitive Church of Gerasimos Konidares Tiran Nersoyan, Mercer University Press, 1987, pp. 15-34 [the same as
for Dogmatics and the History of Dogmas), KAijpovopia, 10 (1978) in TGOTR 10 (1964-5) 82-102],
167-177.
"A Therapeutic Theme," in Jesus Christ the Life of the World, ed. by
25) " H Pco|xr]OCTuvr| xou 1821 icai ai peydAai buvâuetg: Adxtpcopa Ion Bria, WCC 1982.
eig xfjv 'E0viKf]v 'Eopxrjv xqc 25x]p Mapxiou," (=The Romanity of 1821
"Le Filioque," in Saint Augustin, Les Dossiers H-L'Âge d' Hom-
and the Great Powers: ATribute to the National Celebration of the 25 ,h of
me, ed. By Patrie Ranson, Paris 1988, pp. 197-217.
March), OpdoboEop Tvnop, 25 Mapxiou 1978.

"Oi opoi Pcupaîoc, Tpaucoc, BuCavxivoc Kai "EAAqvac crxig


26) "The Theologian in the Service of the Church in Ecumenical Dia-
&it0vdc extatic" (=The terms Roman, Greek, Byzantine and Hellene in
logue," The Greek Orthodox Theological Revieio, 25 (1980) 131-151.
134 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Bibliografie 135
45)
internaional relations), Bvavxivai MeAexai, 1 (1988) 75 - 88. "’EKKAnaiaoxuca (=Ecclesdiastical

646
•r

36) "Justice and Peace in Ecclesiological Context/' in Come Hol


63 (1991) for an English version of the same
i/
ibid. article].
Spirit-Renew the Whole Creation, ed. by Gennadios Limouris, Holy Cross
Orthodox Press, Brookline Massachusetts 1990, pp. 234-249. 46) "Faith and Culture: A Historical Approach," in Rightly Teaching

the Word of Your Truth: Studies in Faith and Culture, Church and Scriptures,
37) "Irjaouc Xpiaxog-j) Ca>f| xov Koapov" (=Jesus Christ-the Life Honor ofHis
Fathers and Worship, Hellenism, and the Contemporary Scene in
of the World), pcxâ<>eaaig vnb Apog A. Kovxoaxepyiou, elg xov xopov: Eminence Archbishop Iakovos, ed. by Nomikos Michael Vaporis with an
FlavxeAeqpovt B x> riavayicoxâxcp MqxponoAixq ©eooaAov'iKqt;, Introduction by His Grace Bishop Methodios of Boston, Holy Cross Or-
t evxoc; fnepcoxqpiov, ©eaaaAovucr) 1991, aa. 395-450.
thodox Press, Brookline, Massachusetts 1995, pp. 99-111.

38) "Church Synods and Civilizations," ©eoAoyia (Athens) 63:3 OpqoKtia elvai vevpofiioAoyiKq âodeveia q be OpOoboia,
47) "TI
(1992) 423-450. Oepaneia Trjg sickness and Orthodoxy,
q
its cure), OpOoboia, EAAip/iaybQ, riopeia orqv Tpirq XiAieria, EK&oatg
39) "AitK&iKîymg xcov ymovorv pag" (=Territorial Claims of our
'Iepdg Movpg KouxAoupouatou 1997, aer. 663 - 695.
neighbors), Flapbooq, 1:2 (1992) 219-223.

48) "Meyap BaoiAeioc. Kai rpqyopio Nvooqc; xax Euvopiov xai xâ


40) "O OpayKoAaxiviKog riamapog, rigam] pogx/f] Ouviag" (=The
Koiv Kai âKotvcovqza xrje; Ayiac; Tpiâboc" (=Basil the Great and Greg*
Franco-Latin Papacy, First type of Uniatism), riapbooq, 1:4 (1992) 486-491.
ory of Nyssa against Eunomius and what is common and uncommon in
41) "O()06&o£og Kai Baxncâviog £vp<>covia riepi Ovvmapou: the Holy Trinity), ©eoAoyia (Athens), 67 (1996) 663-695.

M7iaAapâvx, A((3avog lovviog 1993" (^Orthodox and Vatican Agree- 51)


"Mia &vcuc r oi) 0eoO Aoyou ZeaapKcopevq-'O âyiop KvpiAAoc,
49)
ment on Unitatism: Balamand, Lebanon, June 1993), KA1POL, TopoQ
Kai q A OiKovpeviKq ZOvoâo" (=One Nature of God the Word Incarnate:
TipqTiKog otov 'Opoxipo KaQqyqxq Aapiavo A6. Aolko, ©eaoaAnviKq
St. Cyril and the 4 ,h
Ecumenical Synod), Vpdoâolia Kai q xcbv nvxojv
1995; Enexqpiq ©eoAoyixqc; LxoAqc, Flavemoxqpiov ©eooaAovixqp, x. 5
'Evâxqc;, £K&oaig 'Itpâg Movfjg KouxAoupouaiov 199(7)7 aa. 177-191.
(1995) 261-282 [cf. ©eoAoyia 63:3 (1992) 423-450 for an English version
of the same article], 50) "Christ in the Old Testament and the Ecumenical Councils,"
(1996) 438.
42) "Orthodox and Vatican Agreement (Balamand, Lebanon, June
nd ,h
1993), 0 eoAoyia (Athens), 65:1 (1993) 570-580. "Yahweh of Glory according to the l
st
,
2 and 9 Ecumenical
Councils," ©eoAoyia (Athens), 71 (2000) 133-199.
43) "An Orthodox Progress Report on the Lutheran-Orthodox Dia-
logue," 0 eoAoyia (Athens), 65:1 (1993) 25-28. 4) Unpubushed Papers in the Translator's Possession

44) "Leo of Rome's Support of Theodoret, Dioscorus of Alexandria's ])"To AuxQarxiKOV TiQyov xov Xpiaxou ev xcir Exaupâ) Kai xrj

Support of Eutyches and the Lifting of the Anathemas," ©eoAoyia (Ath- Avaaxdaei" (=The Redemptive Work of Christ in the Cross and the
ens), 65:3 (1993) 479 - 493. Resurrection), AidAoyog AyyAiKavcav Kai OqGo&oEcuv, Mâiog 1972.
136 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Bibliografie 137

2) "Theosis-The
%
Aim of Creation," (undated). ev Tcveuq EuveAeuacarv xf)c; MiKxfjc Tno£Tuxoonf]c nb 19' H

etos 22 ai E£7TX£p|3Qiou 1990 icai xf)s MiKxf|c ’EmxQOTrrji; AiaAoyon


3) "Participation in the Grace of the Holy Trinity," Anglican/Ortho-
pexa£,u Oq0o6o^o)v Kai AvaxoAiKcov ’EKKArjaicbv nd 23 v iwg 28'^
dox Joint Doctrinal Commission, Paper A0/JDD234, Geneva, July 20-27,
Ee7xx£p(3Qiou 1990 (The Opponents of Chalcedon were not and are
1981.
not Orthodox: i.e., A Report to His Beatitude the Archbishop of Athens

4) "Participation in the Grace of the Holy Trinity," Anglican/Or- of Protopresbyter Ioannes Savvas Romanides conceming the Geneva
thodox Doctrinal Commission, Paper A/OJDD.252 (continued from Meetings of the Joint Sub-Committee during 19-22 September 1990 and
A/OJDD.234). of the Joint Committee for the Dialogue between Orthodox and Oriental
Churches during 23-28 September 1990)."
5) "AuxAoyos pcxa£u Oo0o&o£,gjv Kal IlQO-XaAKr)6ov ico v," 1991.
7) "Islamic Universalism and the Constitution of Medina."
6) "Monarchianism (Paul of Samosata), Arianism and Nestorian-
"Augustine unknowingly rejects the doctrine of the Ecumenieal
ism," A course given to the third year of Theology in St. John of Damas- 8)
Councils concerning the Old Testament Lord of Glory Incarnate and his
cus Seminary in Balamand, Lebanon, May 1991.
Vatican and Protestant Followers do the same," Parts I— III.
a) Those Printed Only on the Website Romanity: www.romanity.org
9) "Is Orthodox and Protestant Dialogue within the World Council
1) "United to Modern Technology, the Sickness of Religion is Lead- of Churches Real?"
ing to Ecological Suicide, Happiness and Glorification are Engaged in
10) "Do Forced Replacements of Orthodox Predecessors have Apos-
Their Primordial Combat, and the Science of Falsifying History for Con-
tolic Succession?"
trolling Others is still Quite Busy," Parts I-IV.

11) "A Protestant Dictatorship via the Constitution of the World


2) "The Cure of the Neurological Sickness of Religion, the Hellenic
Council of Churches."
Civilization of the Roman Empire, Charlemagne's Lie of 794, and His Lie
Today," Parts I-IV. 12) "Hear Ye, Hear Ye, Hear this Caii for the Re-Arabization of the
Church of Jerusalem."
3) "The United States and Franco-Romania," Hellenic College Lec-
ture, October 17, 1998, Brookline, Mass, USA. 13) "Fr. George Florovsky."

4) "The Sickness of Religion and its Cure: A Medical Key to Church 14) "Augustine of Hippo, the Source of Humorous Errors."
Reunion."
5) Others on Romanides
5) "Introduction to Romanity, Romania, Roumeli."
a) Books
6) "Oi Avx ixaAKrjbov to i 6ev rjaav Kai 6ev eîvai Oq0o6o£oi:
^K0eaig nooq xov MaKaQicoxaxov Aqx i£tî
SOPKO, Andrew J v The Theology of john Romanides: Prophet of Roman
rjxo i, î ctko ;tov A0r)vcov
'

Orthodoxy, Synaxis Press, DewdneyB.C., Canada 1998, pp. v+161. [This is


xoO rioc<Jxo7Toeapux£Qou Icoâvvov Ea(3f5a Pcopavi&ou tceq'i xcov
138 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis

an excellent presentation of Romanides' basic theological outlook, whicli


meets tvith Romanides' full approval, as he confirmed to me in 1999].

METAAAHNOL, n^Tor(Q£o(3i>t£QO<; Fecopy ioc; A., +npcoxonpeo^v-


t epoc, ’lcovvqc, L. Pcopavidqp: «6 Tzpocptjrq r f\c, Pcvpqoavvqc;» npoacuno-

ypcupovpevoc; peoa ânâ yvojoxa ij Aiyo yvcjoza xeipcva, (Protopres-


byter John S. Romanides: the "prophet of Românism," being portrayed
through unknown or little known texts) Eicbocreu; Appoc, AGpva 2003,
era. 202. [A very important volume in clarifying many aspects of Ro-
manides' early connections and development and signaling a new be-
ginning in our approach to Romanides' spiritual legacy].

b) Articles

De HALLEUX, Andre, "Une vision orthodoxe grecque de la românite


(A Greek Orthodox vision on Românism)," Rcvue thealogique de Lauvain,

15 (1984) 54 -66. [A criticai appraisal by a great Roman Catholic scholar


exploring Romanides' understanding of Românism, the Fathers, Augus-
tine, the Francs, the Schism between the Orthodox East and the Franco-
Latin West, the neo-Greeks, the possibility of the retum of Românism],

GABRIEL, George S., "Translator's Introduction," in his translation


of Romanides' Ancestral Sin, Zephyr, Ridgewood, New Jersey 2002, pp.
7-11.

IEPO0EOL, Mi]TQ07toAÎTr|C Naunâietou kcu Ayiou BÂaaiou,


"’EmKqbeiog Aoyog ytâ tov ti. Icodvvr) Pcopavibrj" (A Funeral Ora-
tion for fr. John Romanides), ExxAqotcr, No 11, AeKep{3otOs 2001, era.

984-985. [Shows the appreciation that Romanides' theological legacy


enjoys in Greece, including the Monks of the Holy Mountain].

OQTOriOY AOE, nQea(3vT£Qoc; Aapnooc, 'TcpovTiaaa EuAapnta


Pwpavibou" (Gerontissa Eulambia Romanides), Etprjpepiop, louvioq

2003, 11-14. fThis article is very significant because it is about Fr. Ro-
manide's Cappadocian mother who departed this life as a nun and who
served as a spiritual mentor in her son's development].
1 1

Index

73, 77, 79, 81, 83, 85, 87, 89, 91,


A
93, 95, 97, 111, 113, 117, 119, 121,
Avraam 85, 99
123
act 5, 23, 25, 47, 77, 89, 113
Biserica Greciei xii
Adam 125
A djaaQTÎa 46, 96, 106, 124 adevr 41, 75, 87,89, 95,111,121;
Biserica ortodox greac Holy Trinity

AjaPQOCTtog (MiAdvou), ayiog 27, 30 (Waterbury, Connecicut) xii


Adevrul (lui Dumnezeu) i. 41, 95, 111
APQaaja 84, 98 ÂjjTtcAoc; 84, 90 Biserica Prinilor xiii, 3, 5, 9, 17, 19,
Alexandria 29, 33, 57
dydm] 23, 25, 27, 29, 31, 33, 35, 37, 39,
8, 36, 94, 96, 98, 100, 104, 106, Avadsf.ia'tiof.ioi 54 Alexandrini (Church) Fathers 29
41, 47, 51, 53, 57, 59, 61, 65, 71,
108, 116, 120, 124 AvdAr^’i 78 Ambrozie al Milanului, St. 29, 31
73,79,81,87, 93, 103,115, 125
dyyeAog 8, 12, 38, 40, 46, 48, 76, 80, Avacndoioc; 52, 54 Anastasie 53, 55
botez 7, 77, 85, 111, 119, 123
84, 98, 102 dvdaxaai 76, 82, 96, 114, 122 Avd-
‘ Anathemas 55
Biblie 103, 111,113
ayEvvrjaîa 16, 22, 24 Anselm, Sf. 125
axacng Xyicrtou 94, 96, 98, 104, Biblical 3, 81, 101,103, 113, 119
Ayîa r Qacpr] antropologie 35, 37
2, 4, 24, 40, 42, 48, 52, 110. 114. 116. 118. 120. 122 Bulgaria 33
Antiohia 5, 27, 29, 33, 57, 69
74, 112 dvGyconoAoyîa 34, 36
Antiohieni 27, 55, 61, 67
dyiaojibq 88 dv0Qa>7t6TT](; 50, 56, 58, 60, 74, 88 c
Apolinarie din Laodicea 5
Ayîa Tyidc; 12, 22, 26, 30, 34, 38, 40, AvcreAfioc; 124 Calitatea de Fiu (a celei de-a doua
apofatic 113
72, 112, 120 dvTÎ&ocru; i&ujyftxwv 48, 74, 120 Persoane a Treimii) 15
Apostol 3, 7, 39, 41, 43, 47, 81, 83, 85,
Ayiov riveO^a 4, 6, 12, 20, 24, 26, 28, Avxioxua 4, 26, 28, 32, 56, 68 87, 89,91,93, 95,97, 99, 101,111, Calviniti 79
30, 32, 34, 36, 72, 76, 78, 80, 82, Avxtoxfiavoî 26, 54, 60, 66 113, 117, 119, 121, 123 canon 33, 59
84,86,88,92, 94, 108,110,112, drtoKâtAuiJji 40, 46, 48, 86, 90, 92, 98, Apostolic Successiune 119, 121 Capadocia xi, 29, 51, 69
114, 118, 120 Arhiepiscop Iakovos Bibliotec i Capadocieni (ai Bisericii) Prini xi, 23,
114, 116
Âyioc; Centru de Resurse Pedagogice iv 29,57,67
6, 40, 64, 78, 82, 86, 90, 92, 110, ÂrcoAivdyioq Aao&iKf îaq 50
Arianism 19, 23, 25 Catedrala Holy Trinity (New Y ork) xii
112,114,116, 122 AnomoAot; 2, 6, 38, 40, 42, 46, 80, 82,
Arieni 13, 17, 21, 27, 29, 73 cstorie 7, 109
A6â(j 124 84, 86, 88, 90, 92, 94, 96, 98, 100,
Aristotel, Univ. din Thesalonic xii Celestin, Pap al Romei 55
A6r| 82,84 110.112.116.118. 120.122
Arie 5, 17, 19,21,23,51,73 ceremonii 121
AOavaaiog o Mtyag, âyiog 22, 50 dTTCXpaTlKO 112 Ceruri (Rai) 77, 79, 103, 119
Armeni 65
at^a 104, 124‘ Atfaa Xqicttou 78, 122 AttootoAikxi Aiaftoxn 118, 120 Cincizecime 41, 87, 111, 119
ascultare 103, 105, 107
aÎQEcric; 24, 32, 34, 40, 42, 48, 52, 74, Ayaavtoyiâ<; 18,22,24 Cledonius 5
Athanasie cel Mare, Sf. xiii, 23, 51, 67
112 Ayeiavoî 12, 16, 20, 26, 28, 72 Athena, Universitatea xii, xiv Clement al Romei, Sf. 107
aÎQETiKO 4, 28, 32, 42 AQao 4, 16, 20, 26, 28, 72 Atticus, Episcop de Nicopolis 63 Cler iii, 1 19
aîxîa 8, 16, 24, 26, 28, 32, 34, 38, 40, Ay^evtoi 64 Augustin, St. 3, 5, 7, 9, 23, 31, 35, 39, comuniune 95, 113, 121
70, 98, 100 pto 78, 120, 122 43, 73, 101, 103, 125 condamnare 17, 59, 63, 65
âAa0r|tov 40, 110, 116 Constantinopol 43, 45, 69
AxxiKo NiKcmoAecjg 62
B creaie 5, 7, 9, 19, 77, 89, 97
d A ) 9 aa 42, 74, 84, 86, 94, 110, 118,
r Auyoucmvcx;, îeqoc; 2, 4, 6, 8, 22, 30,
iv, xi, xii, xiv, 3, 5, 7, creator 5, 7, 13
120 34, 38, 42, 72, 100, 102, 124
Biseric i. 9, 1 3,

15, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 37, 39,


credin iv, 5, 7, 27, 35, 57, 61, 63, 67,
AAt£dv&Qcia 56 28, 32,
41, 47, 53, 57, 59, 63, 65, 67, 71,
81,85, 89, 95, 125, 101, 103
AAf£,av5QLvoÎ7îaT£Q£<; 28
1 1

142 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Index 143

B &iâAoyo<; 86 Crez 23,31,33 Dumnezeu-Om 47, 117


&iâKQicn<; 2, 4, 8, 12, 14, 16, 18, 20, Cruce i, iii, iv, xii, 15, 95, 97, 99, 103,

B' OLKOupcvLKT'-] Lvvobo 24, 26, 28, 22, 24, 28, 38, 56, 70, 72, 78, 88, 105, 107, 109, 111, 115, 117, 119, E
30, 32, 34, 36, 66 112, 116 121, 123, 125 ecumene 67, 79, 105
Brmapa 84, 110, 118, 122
Chirii al Alexandriei, Sf. 17, 53, 55, 57, Ecumenice Sinoade i, xii, xiv, 25, 27, 29,
6, 76, Siapaxt] 1 6, 24, 50, 54, 60, 72
59, 61, 63, 65, 67, 69 31,33, 35,37,41,49, 53,
BapAaâp 4 6i&auxaAia 8, 20, 24, 30, 36, 42, 48,
curire 89, 1 15 55,59,61,63,65,67,69,71,89
pacnAcia 6, 14, 24, 76, 80, 82, 98, 108, 56
Cuvântul (lui Dumnezeu) 19, 89, 93, 95, Ecumenic Patriarhat (de Constantinopol)
112, 114, 118, 120' BaaiÂELa tgjv 6i6âcTKaAo<;
97, 113, 115, 121, 123, 125. Vezi de i, xii, xiv
oupavcuv 82, 84, 86, 110, 118 Ai&uficx; AÂeavbQciat; 26, 66 asemenea Logos energie 21,
3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19,
BaCTiAetOs 6 Meyctv âyto c 26 Aio&aipoc; TaQaoO 54, 56, 58, 60, 62, 23, 25,27,31, 35, 37,49,51,69,
BtpAos 102,110,112 70 D 71,73, 75, 77, 85, 87, 89,97, 99,
BipAuco 2, 80, 100, 102, 112, 118 Aioctkoqoi; 54, 56, 58, 60, 62, 70 Damascus xiv, 1 19 111, 113, 115, 117, 121
BouAyapia 32 66y|aa 2, 6, 16, 24, 32, 34, 38, 48, 52, Dante 102, 103 episcop xi, 41, 43, 61, 63, 83, 85, 93, 97
68, 80, 102, 110, 124 deification 39, 41 Epir 61, 63
r &OJCfjTClL 70 demon 103, 111, 113, 117 Epistol 55, 65
Adfavo 56 deofiin (deofiinime) 51, 53, 57, 59, erezie xiii, 25, 33, 35, 41, 43, 49, 53, 75,
61,87 113
yapo<; 6, 108 boia 6, 14, 38, 40, 46, 48, 72, 74, 76,
descoperire 41,47,49,87,91,93,99, eretic 5, 29, 33, 43
yevvrjau; 16, 20, 24, 28, 48 78, 80, 82, 84, 86, 88, 90, 92, 94,
113, 115, 117 erori 53
ycwr]Tov 24 96, 98, 100, 102, 108, 110, 112,
Despre mistagogia Duhului Sfânt 33 Euharistie 77, 79, 83, 97, 1 1 1, 123
reppavoL 42, 44 114, 116, 120, 122, 124, 126 eudemonism 101, 117
diavol 83, 103, 105, 111, 113, 123, 125
yrj 48, 74, 76, 80, 102, 110, 116 6ouAog 78, 94, 102, 106, 126, 108 De Trinitatce 35 eunomieni 5, 17, 21, 23, 27, 29, 35
rvcucrTiKiaiad 24 &uvapt 6, 14, 24, 26, 40, 46, 76, 80, Dialog iii, xi, xii, xiv, 87 Europa xv, xiv, 43
rvcooTucoi 12, 48, 86 82, 96, 98, 101, 104, 106, 112, 114, Didim Orb (Alexandrinul)
cel 27, 67 Eutihie 57, 59, 61
r OÎKOupeviKf] Euvoboc; 52, 54, 58, 116, 120, 122 Diodor de Tars 51, 53, 65, 69 evlavie 8
62, 66, 68 Acobetca Ke<paAaia 54, 62, 64, 66 Dioscor 55, 57, 59, 61, 63, 71 evoluie 3
ToAyoOâ 106, 122 Aaj&EKavTÎcrou, Mr|TQ07ToAîxT]<; 66 disput 17, 25,51,55,61,73 existen 15, 17, 19, 21, 25, 27, 29, 31,

yQ«ppaTEia 28 distincie 3, 5, 9, 13, 15, 17, 19, 21, 23, 35, 37, 39,49,51,69, 75, 93,97,
25,29, 39, 57,71,73,79,89, 113, 107, 115
rpaipai (pA. Ayia rparpT]) E
117
rorjyoQLO 6 FlaAajaâc;, âyioc; 26, 50
Dochetiti 7 F
EUCCUV 34, 38, 46, 84, 86, 88, 1 16, 120
Doctrin (dogm) 9, 21, 25, 3 1, 37, 43, Fptur (creatur) 5, 7, 9, 17, 23, 29, 35,
A ’EKKAriCTia 2, 4, 6, 8, 12, 14, 18, 20, 22,
49, 57 39,41,89, 113, 115
24, 26, 28, 36, 38, 40, 46, 52, 56, Dodecanezia, Mitropolitul de 67 fecioar 109
6aipa)v 102, 110, 112, 116 58, 62, 64, 66, 72, 76, 78, 80, 82, dogm xv, 3, 7, 17, 25, 33, 35, 39, 49, Fecioara Maria 47, 49, 53, 55, 59, 61,
Aapacnco 118 84, 86, 88, 90, 92, 94, 96, 110, 112, 53,69,81, 103, 111, 125 93, 105; vezi de asemenea,
6r)pioupyia 4, 6, 8, 18, 76, 88, 96 116, 118, 120, 122 Domn 13, 47, 49, 81, 87, 95, 105, 107, Theotokos
Aripioupyo 4, 6, 12 EKTTOQEuai 26, 30, 34 109, 123 fiin xiv, 3, 5, 7, 9, 1 1, 21, 25, 31, 35,
6T]pioupyî]pa 4, 6, 8, 16, 22, 28, 34, eAcuGepia 20, 100 Domnus 57 37, 39, 53, 57,71,73, 75, 101, 113,

38, 40, 88, 112, 114 EAAâg 64 Dousprezece Capitole 55, 63, 65, 67 115
Dumnezeire 13, 27, 29, 31, 35,41, 51, fire 9, 19, 21, 25, 35, 47, 49, 51, 53, 55,
SiâpoAo 82, 102, 104, 110, 112, 122, "EAArjv 4, 26, 28, 30, 64, 124
53,57, 59,61,83, 85, 87,89, 93, 57, 59, 63, 69, 71, 73, 75, 83,87, 93,
124 eAmc; 106
95, 113 97, 99, 113, 121, 123
&UX&OXÎ] 80, 116, 118, 120, 124 Ev6r)|iouaa auvobo 56, 58, 60
AiaAAayai 54, 56, 58, 60, 62, 64, 66 EVEQVEia 2, 4, 6, 8, 10, 12, 14, 16, 18,
1

144 Dogmatica patristica ortodox - o expunere concis


Index 145
20, 22, 24, 26, 30, 34, 36, 46, 48, ©EoAoyîa 2, 4, 28, 30, 32, 34, 42, 62,
Filioque 30, 31, 32, 33, 36, 37, 42, 43, Ioan Hrisostom, Sf. 55, 57, 61, 63, 65,
50, 68, 70, 72, 74, 76, 84, 86, 88, 66, 69, 92, 96, 112, 118
44, 45 67
96, 98, 110, 112, 114, 116, 120 GeoAoycx; 2, 4, 18, 30, 32, 36, 40, 64, Fiu 13, 15, 17, 23, 25, 27, 29, 3 1, 33, 35, Ibas of Edessa 65, 67
cvoqux 120,122 68, 110, 118
37, 73 icoan 47, 85, 117, 121
evadQKCcxru; 8, 14, 16, 18, 48, 50, 74, 6e6xi] 12, 26, 28, 30, 34, 40, 50, 52, Flavian al Constantinopolului 57 Ierotheos (Vlachos), Mitropolit de
82, 88, 92, 96, 106 56, 58, 60, 82, 84, 86, 88, 92, 94, foc 89, 99, 101, 103, 113, 123, 125 Nafpaktos xiii
e£tAi£ic; 2 112 Fotie cel Mare, Sf. 33, 35 iluminare 89, 111, 117
inioKonoc, 40, 42, 60, 62, 82, 84, 92, 96 0eox6koc 52, 54, 82, 120, 122 imagine 35, 39, 87, 89, 115
'Ere icttoâ r) 54, 62, 64, 66, 68 ©eocpiAo, riax£>idQxr|<; AAe£av- G infailibilitate 41, 111, 117
epyov 16, 32, 36, 64, 68, 88, 100, 102, 6qeux<; 66 Germani xi, 43, 45 ipostas 13, 15, 17, 19, 21, 23, 25, 33, 35,
108 0£UQia 2, 52, 68, 124 Gnosticism 25 37,49,51,57,61,71,73, 75, 113,
EXQQo 42, 94, 96, 98, 104 0 £wau; Gnostici 13, 49, 87 121
8, 10, 38, 40, 46, 74, 76, 78,
£u5aipovurfi6<; 100, 106 Golgota 107, 123 Isaac 85
84, 88, 90, 92, 94, 96, 98, 102, 104,
Grecia i. xi, xii, xiii, xiv, 65 iubire 9, 37, 95, 97, 99, 101, 103, 105,
EiivofJiavoi 4, 16, 20, 22, 26, 28, 34 106, 108, 110, 112, 114, 116, 118,
Grec i. iii, iv, xi, xii, xiii, 5, 27, 29, 31, 107, 109, 117, 121, 125, xiv
EuQamr) 42 120, 122, 124
65, 125 Iustin Martirul, Sf. 7, 27
euoeptia 80 Ouaia 96, 98, 104, 106, 122, 124
Greek Orthodox Theobgical Review xii Iuvenalie 65
Euxux>]9 56, 58, 60 Grigorie Palama, Sf. 5,111 izvor 31, 47, 75, 111, 113
fuxttQiaxîa 76, 78, 82, 96, 110, 120 1
Grigorie Teologul, St. 27, 51
A
I
Z Iaiaup 84 H împrie 7, 15, 25, 77, 81, 83. 99, 109,
'Iag Ebeacny; 64, 66 har xv, 7, 25, 41, 43, 47, 73, 79, 83, 87, 113,115,119,121
Ctoq 46, 74, 88, 104, 110, 112, 116, 'ItyouaaArip 66 89, 95,99, 101, 105, 107, 109, 111, împria (Cerurilor) 83, 85, 87, 1 1 1,

120, 122 loupcvdAifx; 64 113, 115, 121, 123, 125 119


Ioikjxîvck; 6 (jâpxut; 6, 26 harism 89, 97, 109, 113, 119 înlare 79
H IaaâK 84 hedonism 117 îndumnezeire (a se sfini) 83, 89, 1 17
Hellenism xv închinare 121
'[cjdvvqc; H', nnaq Poj^î]<; 32
Hirotonie 83, 119, 121 înger 9, 13, 39, 41, 47, 49, 77, 81, 85,
i*|5ovicrp6<; 116 58
lcudvvt]<;, 7tq£ctPuxeqo<;
Hristos j, 17, 21, 29, 41, 47, 49, 51, 53, 99, 103
'HpiaQcuxviapo 18 lcoâwr]<; XQUcroaxojao, âyiog 54,
55, 57, 59,61,69,71,73,75, 77, întâiul Sinod Ecumenic 27, 33, 35, 67,
'HpiaaptAAiaviafadg 32, 34 56, 60, 62, 64, 66
79, 81,83, 85,87, 89,91,93,95, 69, 123
'Hnapcx; 60, 62
97, 105, 107, 109, 111, 113, 115, întrupare 9, 15, 17, 19, 49, 51, 75, 83,
K 117, 119, 121, 123, 125, 127 89, 93, 97, 107
0 homoousios 5 înelepciune 13
KOagoig 88, 110, 114 învtor xiv, 21, 51
eâvaxo 46, 58, 82, 84, 92, 104, 106, KaOoAixov 78 I învtur iii, xiii, 3, 7, 9, 13, 17, 19, 21,
122, 124 Katvr Aia0t]KT] 12, 40, 46, 82, 86, 92, Iacob 85 23, 27,31,41,51,53, 55, 85,87,
Gaupa 48, 86, 114, 116, 120 106, 116, 118, 126 Iad 83, 85 89, 97, 99, 101, 103, 123, 125 89, 93,95, 101, 103, 113, 115, 117,

©eâv0Qtono<; 46, 116 KCXtCO-KCXKOV 12, 46, 110, 116 Ierusalim 67 119, 121, 125

eMioi 6, 8, 18, 20,50, 68, 70, 74, 76, KaA|3iviwTaî 78 Ieire (procesiune) 5, 21, 23, 25, 27, 29, înviere 77, 83, 97, 1 15, 123;
31,35 învierea (lui Hristos) 95, 97, 99, 105,
84, 88, 96, 98, 102, 104, 106, 108 Kavwv 32, 58
Kuoou lisus. Rugciunea lui xiii 111, 115, 117, 119, 121, 123
©Eo6coQr|xo<; 62, 64 Kamra&oKuxvoî naxEQeq 22, 28, 56,
Ioan, Presbiter 59
©eâ&ojQog Mo^jucrniac 50, 52, 64, 66
Ioan al VUI-lea, Pap al Romei 33
68 KaxaftiKT'i 16, 58, 62, 64
1 1

146 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Index 147

KeAecmvoc;, naTra Pco|jr]q 54 |af)Tr|Q 56, 60 J moarte xiii, 47, 59, 83, 85, 93, 105, 107,

KAt]66vio<; 50 Movagxi£lvuT pO(; 14, 20, 24 jertf 97, 99, 105, 107, 123, 125 123, 125

KArjjarjc; 6 yiog 106 Movagxiavoî 14, 16, 48 judecatat 75, 87, 123 moate 115, 117, 121
Pcjfarfq,
Moise 7, 47, 101, 107
tcAfjQog 118 Movaaxf)giov 78
KOivcuvîa 94, 112, 120 MovevEQyrjTiafaoi; 68, 70
K Monarhianism 15, 21, 25
katholikon 79 Monarhieni 15, 17, 49
KoAaau; 88, 96, 98, 100, 102, 122, 124 Movo(puaîit]c 54, 56, 58, 60, 62, 68,
Monenergism 69, 7
Konidaris, G. 69
KoviSâQTi, r. 68 70 Monofizit 55, 57, 59, 61, 63, 69, 71
Kocrpog 2, 4, 6, 8, 10, 12, 14, 16, 18, MovcxpuCTLTiafioc 52, 62, 66, 68, 70 Monofizitism 53, 63, 67, 69, 71
I L
26, 52, 76, 78, 88, 92, 94, 96, 102, Movo0eAr]tiafi6<; 68, 70 :

Latini 29, 35, 37, 41, 43, 45, 101, 103, Monoteletism 69, 71
106, 108, 110, 120 Mvaxaycoyia nepi tou Ayiov rivev- 109, 125
mormânt 97, 107, 113, 117
kqocto<; 14, 46, 82 paxoQ 32 Lazr 99 mortificare 115

Kpicn 74, 86, 122 Muottîqlov 22, 34, 38, 54, 80, 86, 90, Lege 107, 125, 127 Muntele Tabor 87
KuqlAAo<; AAc£av6QELa, âyioc; 16, 94, 96, 98, 102, 104, 106, 108, 110, Leon, Pap al Romei 53, 57, 61, 67
52, 54, 56, 58, 60, 62, 64, 66, 68 114, 118, 120, 122 Liban xiv N
libertate 21, 101 Naterea Fiului din Tatl 25
Kuptoc 12, 46, 48, 80, 86, 94, 104, 106, |aUCTTiKia(aoc 116
literatur xiii, xiv, 29 natere 17, 21, 25, 29, 49
1 08, 1 22 M(utxrf|<; 6, 46, 100, 106
Logos 13, 17, 19, 21, 23, 47, 49, 51, 55, ndejde iv, xiv, 107
57,69, 73,75, 77,81,83,85, 87 nenatere 17, 23, 25
A N Lucian de Samosata 17, 19, 51 Neo-calcedonianism 53, 65
Lucianiti 21 Nestorianism 53, 61, 63, 69, 71
AâCapo 98 VEKpOXHQ 114 lucrare iv, 65, 97, 101, 103, 107, 109 Nestorieni 57
Aaxlvoi 28, 34, 36, 40, 42, 44, 100, vEO-x«AKii&ovuj|ao<; 52, 64 lume l, 3, 5, 7, 9, 11, 13, 15, 17, 19, 27, Nestorie, Patriarh al Constantinopolului

102. 108. 124 NccrxoQiavLCTfiog 52, 60, 62, 68, 70 53, 77, 79, 89, 93, 95, 97, 103, 107, 53, 55, 63, 65, 69

Aecov, nnac, Piupqg 52, 56, 60, 66' N£crTogiaviCovx£<; 56 109, 111, 121 Noul Testament 13, 41, 47, 83, 87, 93,

T6|aog Aeovtck; 52, 56, 60, 62, 64, Necttoqio*;, riaxgiagxrjg lumin 65, 97, 99, 101, 109, 123, 125 107,117,119, 127
lupttori împotriva Duhului 29 Niceea, Crezul de la 23, 31, 33
66,70 KoJvcrxavTt-vounâAexuc; 52, 54,
Nicoea-Constantinopolitan, Crezul 33
Arjarpixr] EuvoSck; 56, 58, 60 62, 64, 68
AcJycx; 12, 16, 18, 20, 22, 46, 48, 50, N iKaias-KajvaTavTtvourtoAECjq, M
mam 57, 61 O
54, 56, 68, 72, 74, 76, 80, 82, 84, LOfiPoAo 32 omenire xiv, 61, 75
Maris Persul 65
86' Aoyo 0£ou 18, 88, 92, 94, Nixatac EOfiPoAo 22, 30, 323 Maria (Maica lui Dumnezeu) 47, 53, 55, omenitate 51, 57, 59, 61, 89
96. 112. 114. 120. 122. 124 NdfiOs 58, 106, 124, 126 93 Origen 65
AouKiaviCTxai 20 voug 36 mnstire 79 Ortodox j, iii, iv, xi, xii, xiii, xiv, 1, 13,
AouKiavog LapoCTttxajv 16, 18, 50 Mângâietor 87, 111 15, 21, 29, 35, 37, 41, 49, 59, 63,

Auxqojctu; 8, 124 O mântuire 77, 79, 81, 105, 107, 117 69, 77, 7^,81, 113, 125
Metallinos, George, Rex. Dr. xii, xiv, xv Ortodoxie iii, iv, xiii, 8

M oixouuEVT] 66, 78, 104 Methodios, Metropoiit de Boston i

O ixoufi evocai Luvo6oi 22, 24, 26, Milton, John 102, 103 P
minte iv, 5, 9, 37, 39, 65, 67, 77, 97, Palestina 67
MaQta (t'i Mrjxtfg tou ©eou) 46, 52, 28, 30, 32, 34, 36, 40, 48, 52,
99, 113, 115, 117 Pap 33, 41, 43, 57,61,63
54,92 54, 56, 60, 62, 64, 66, 68, 70,
minune 49, 87, 115, 117, 121 Papism 67
MâQic; 6 riEQcny; 64 88' A' Oixoufjevucii Luvo6og
Mirungere 111 parohie 121, 123
pexâ&oai 82 26, 32, 34, 66, 68, 122' B' misticism 117 patimi 105, 111, 115
Mxxafaâxpaxnc; 40, 118, 122 KcovuTavTivounoAEUJC (381)
p ( to xn 8, 46 22, 24, 26, 28, 30, 32, 34, 66,
4 1

Index 149
148 Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis.')

paternitate 15, 23, 25 ru 13,47, 111, 125


122' F Oucouirvucr Euvo6o<; 24, 26, 28, 30, 32, 34, 36, 50, 52,
iv, xiii, xiv, xv, 1, 3, 5, 7, 9,
Patristic i. Reconciliere xiii, 55, 57, 59, 61, 63, 65,
(431/3) 54 - 58, 62, 66' Euvo&o 56, 58, 60, 64, 72, 80, 86, 94, 96,
23,29,31,33,79, 101, 103, 125 67, 95, 99, 107
ArjaxQLKr) (449) 56, 58, 60' Ex' 108, 114, 120
Pavel, Apostolul 109, 119 Roma 43, 79
OiKOUfxeviKr] Euvoboc 32, 52, naxpoxrjg 14, 22, 24 Pavel de Samosata 17, 19, 21, 49, 55, 69 Roman xi, xii, 3, 27, 31, 43, 101
66, 68, 71, 74' H' Oucou|XEVtKr] nauAuaaviajaoc; 22 Pavlicianism 23 Roman Imperiu xi, 33
Euvo5o<; 32 naOAog, ArtdaxoAog 108,118 pcat 47, 97, 107, 125 Romano- Catolic xi, 3, 31, 101
Olvoc 78, 120, 122 riaOAo<; Ea|ioaax£u<; 16, 18, 20, 48, Pmânt 49, 75, 77, 81, 103, 111, 117 rugciune xiii, 79, 117
Of-iooucTio 50, 52, 56, 58, 60 54,68 Prini vezi Sfini Prini
6fioouai6xr)<; 86 nfvxrjKoaxt) 40, 86, 110, 118 prtie, participare 5, 9, 47, 81, 83, 89, S
Ogdoboux 80 IlETpo, A7t6<txoAo<; 40 91,93, 97, 105 Sabelianism 23, 25, 33, 35
pzitor 83, 85, 97 Sfânt 3, 39, 41, 43, 65, 79, 81, 83, 85,
Op066o£oc; 12, 14, 20, 28, 34, 36, 40, m-iYO 30, 46, 74, 110, 112 7,
pâine 79, 121, 123
48, 58, 62, 68, 76, 78, 80, 112, 124 ttlctxu; 4, 6, 26, 34, 56, 60, 62, 66, 80, 87, 89, 91, 93, 95, 99, 101, 107,
pedeaps 99, 101, 105, 109 111, 113, 115, 117, 119, 121, 123
OQOÂoyia 22, 30, 36, 48, 56, 60, 68 84, 88, 94, 100, 102, 124
perfeciune 5, 7, 9, 81, 103, 107, 109, sânge 105, 125;
"Oqoc 0CX (koQ 86 nArtTOJVLKOC 2, 88
115, 125 Sângele lui Hristos 79, 123
oupavo 76, 78, 102, 118 nAaxama|ao<; 100, 114, 116 persoan xiv, 15, 27, 31, 35, 49, 61, 65, schimb 49, 75, 121
ouaux 2, 4, 6, 8, 10, 20, 24, 30, 34, 36, nv£U|aaxiKOTT]c; 80, 112, 116 71,73,81,97, 109, 113, 115, 117, Schimbarea la Fa
41, 119, 123
38, 52, 56, 70, 72, 74, 1 00, 11 2, 11 nvrt)|aaxo|iâxoi 26, 28, 34 119 schism 55
FlQOKAog KuCikou 52,54 Petru, Apostolul 41 Scriptur vezi Sfânta Scriptur
n npoaruxo 78, 1 16 Platonic 3, 89 Scrisoare 55, 63, 67, 69
npCKJKUVT|Uiq 120 Platonist 101, 115, 117 Serni-Arianism 19
Pnevmatomahieni 27, 29, 35
rtâOr]104,110,114 ngoaunov 14, 26, 30, 34, 48, 60, 64, Semi-Sabelianism 33, 35
prieten xiii, xv, 9, 83, 85, 93, 95, 97, 99, Seminarul teologic Holy Cross
riaAaiâ A ta 0 1 ) kt] 12, 40, 46, 48, 72, 70, 72, 80, 96, 108, 112, 114, 116, •
i, iii, iv,
105, 107, 109, 111, 121, 123, 125, XII
82, 86, 88, 92, 106, 110, 116, 118, 118
127 Seminar Sf. Serghie (Rusul) xii
124, 126 nQocpT]XT]<; 2, 4, 6, 38, 40, 42, 46, 80,
primitor (vas) 83, 85, 97 Sever al Antiohiei 7
llaAaicmvri 66 82, 84, 86, 88, 90, 92, 94, 98, 100, Produs al Cyzicului 53, 55 Sfânta Scriptur 3, 5, 25, 41, 67, 81, 87,
nâirag 32, 40, 42, 56, 60, 62 110,112,116,118, 120 Profet 3, 5, 7, 39, 41, 43, 47, 81, 83, 85, 89,91,93, 95, 103, 115
namaixog 66 nQoxECTxavxiCTfaot; 66 87, 89,91,93, 95, 99, 101, 111, Sfântul Duh 5, 7, 13, 21, 25, 27, 29, 31,
napâ&cxrig 2, 46, 58, 78, 80, 82, 84, ngoxecrxâvxai 76, 100, 124 113, 117, 119, 121 33, 35, 37, 73, 77, 79,81, 83, 85,
90, 92, 94, 96, 100, 110, 116 nup 88, 98, 100, 102, 112, 122, 124 Protestantism 67 87, 89, 93, 95, 97, 109, Iii, 113,
naQaKaxa0r|Krq 80, 82, 84, 86, 88,
Protestani 77, 101, 125 115, 119, 121
purttor de Dumnezeu 53 Sfânta Treime 13, 23, 27, 31, 35, 39, 41,
90, 92, 94, 124 P
putere 7, 15, 25, 41, 47, 77, 81, 83, 97, 73, 113, 121
IIapaKAr|xo 86, 110
99, 101, 105, 107, 113, 115, 117, simboluri 87. 89
riapOevog 46, 48, 52, 54, 58, 60, 92, PaijaaiKr) AuxoKpaxopîa 32
121, 123 sinergie 85, 95, 105
104, 108 Pco(aaio<; 2, 26, 42, 100
Sinodul de la Constantinopol (382) 23
riaxcQEc; xrjg EKKAr|ata<; 2, 4, 8, 16, P&j |aa tona© oA LKoq-o L 2, 30, 100 R Sinoade Ecumenice i, xii, xiv, 25, 27, 39,
18, 22, 24, 26, 28, 30, 32, 34, 38, Pco|ar| 42, 78 Rscumprare 125
9, 31,33, 35, 37,41,49, 53,
40, 46, 50, 52, 56, 58, 60, 64, 70, rstignire 103, 105, 107, 119, 123 55,59,61,63,65,67, 69. 71, H9
72, 78, 80, 86, 92, 102, 114, 124 I raiune 7, 17, 21, 31, 39, 41, 51, 59, 61, Sinodul al II-lea luumrnu 3 V 3 V 3 /

TxaxeptKO-t) 2, 4, 6, 8, 22, 28, 30, 32, 67,69, 79, 87,91,99, 101, 111, 29, 31, 33, 6/. 13 l

78, 100, 102, 124 EapeAAtavia^og 22, 24, 32, 34 115, 117, 121 Sinodul al III Ica I uihirnn » l

naxqp 86, 88, 110, 112, 118' 6 adp£ 18, 48, 50, 82, 86, 88, 92, 104,
flaxtiQ ©eos 12, 14, 16, 18, 22, 106
1

Dogmatica patristic ortodox - o expunere concis Index 151

LE(3rjC>o<; Avxtoxc iac; 70 O Sinodul al Vl-lea Ecumenic 33, 53, 67, theorie 3, 53, 69, 125
Lcxpia 12 69, 71, 75 theosis 9, 1 1, 39, 47, 75, 77, 79, 85, 89,
Execpavoc 118 tpiAo 8, 8284, 92, 94, 96, 98, 104, 106. Sinodul al VlII-lea Ecumenic 33 91,93, 95,97, 99, 103, 105, 107,
Lr' OÎKOupfviKr] Lvvoboq 108. 110. 120. 122. 124. 126 Sinod legitim 57, 59, 61 109, 111, 113, 115, 117, 119,
32, 52, 66,
Sinodul Tâlhresc 57, 59, 61 121,123, 125
68, 70, 74

OAapuxvos Kcovcrxavx tvovmoAeax;
societate 117 Theotokos 53, 55, 83, 121, 123
Exaugos 14, 94, 96, 98, 102, 104, 106, 56
Slav 7, 15, 39, 41, 47, 49, 73, 75, 77, Tome (of Leo of Rome) 53, 57, 61, 63,
108, 110, 114, 116, 118, 120, 122, <puAa£ 82,84,96
79, 81, 83, 85, 87, 89, 91, 93, 95, 65, 67, 7
124 tpucru; 10, 18, 20, 24, 46, 48, 50, 54, 56 97, 99, 101, 103, 109, 111, 113, tradiie iv, xiii, xiv, xv, 5, 23, 39, 121,
axauQcuau; 102, 104, 106, 118, 122 58, 60, 68, 70, 72, 74, 82, 86, 92, 115, 117, 119, 121, 123, 125, 127 125;
Excoucot 114, 116 96, 98, 112, 120, 122 slug 79, 95, 103, 107, 109, 127 Tradiia (Bisericii) xiii, xiv, 3, 47, 59,
cru|jpoAa 86,88 <pâx; 64, 96, 98, 100, 108, 122, 124 Sopko, Andrew iv 79, 81, 83, 85, 89, 91, 93, 95, 97,
Lu|apoAov (rUaxEax;) 22, 30, 32 Ocoxick; 6 Mcyag, âyioc 32, 34 spiritualitate xiv, 81, 113, 117 101, 111, 113, 117
ffuva^u; 120 cpcuxiaiadc 88, 1 10, 120 stpânire 15, 47, 83 transmitere 83, 125
cruvEQyeîa 84, 94, 104 Stoici 115, 117 Treime see Sfânta treime
succesiune 39, 103, 119, 125 TriadoIogiel7, 49, 57
Euvo&oq, tv5r]pouaa 56, 58, 60 X
suflet 51, 85, 109, 111, 123 Tropici 49
acpdA|aaxa 52
trup xiv, 49, 51, 57, 77, 79, 83, 87, 89,
axicrfia 54 XâQig 6, 24, 40, 42, 46, 72, 78, 82, 86,
93, 105, 107, 115, 117, 123
au)|aa 56, 76, 78, 114, 116, 122' Lcopa 88, 94, 98, 100, 104, 106, 108, 110,
tefan 119 Trupul lui Hristos 77, 79, 85, 91, 95, 123
XpiaxoO 76, 78, 84, 90, 94, 122 112, 114, 120, 122, 124
acoxrjQÎa 76, 78, 80, 104, 106, 116 Xdpiayia 88, 96, 108, 112, 118 T U
X£i(?oxovia 82, 118, 120 tain 23, 35, 39, 55, 81, 91, 99, 107, 121; Universitatea Y ale xii
T Xq ia\ia 110 Tain (Sacrament) 87, 95, 97, 99, 103,
Xqictxoc; 16, 20, 28, 41, 46, 48, 50, 52, 105, 107, 109, 111, 115, 119, 121, 123 V
xâ<po 96, 106, 112, 116 54, 56, 58, 60, 68, 70, 72, 74, 76, Tat xiv, 87, 89, 111, 113, 119; Varlaam 5
xeAeuixng 6, 102, 108, 114, 124 78, 80, 82, 84, 86, 88, 90, 92, 94, Tatl (Dumnezeu) 13, 15, 17, 19, 23, 25, Vasile cel Mare, Sf. 27
xcAexaî 120 27, 29, 31, 33, 35, 37, 51, 53, 57, Vechiul Testament 13, 41, 47, 49, 73,
96, 104, 106, 108, 110, 112, 114,
59, 61, 65, 73, 81, 83, 87, 95, 97, 83, 87, 89, 93, 107, 111, 117, 119,
TQia&oAoyîa 16, 48, 56 116.118.120.122.124.126
109, 115, 121 125, 127
Tqiok; (pA. Ayia TQiâ)
Tqotukcu 48
Teodor de Mopsuestia 51, 53, 65, 69 via 47, 75, 89, 105, 111, 113, 117, 121,
Teodoret, Episcop de Cyr 63, 65 123
Teofil, Patriarfi al Alexandriei 67 vin 79, 121, 123
Y 4’UX0 50, 84, 108, 110, 122 teolog i, iii, xiii, xiv, 3, 5, 19, 31, Vi de vie 85,91
33,37,41,65,69, 111, 119 Viziune 95, 101, 103, 109, 111, 113,
Ti6<; 12, 14, 16, 22, 24, 26, 28, 30, 32, CI teologie i, iii, xii, xiv, xv, 3, 5, 29, 31, 115, 117, 125
34, 36, 72 33, 35, 43,63,67,69, 97, 93, 113, voin 7, 9, 19, 21, 51, 69, 71, 75, 77, 85,
uLoxrj 14 lÎQiyevrc; 64 119 89, 97, 99, 103, 105, 107, 109

unatcori 102, 104, 106


terminologie 23, 31, 35, 49, 57, 61, 69 vrjma 43, 95, 97, 99, 105
Tezaur xv, 81, 83, 85, 87, 89, 91, 93,
vnaQu; 14, 16, 18, 20, 24, 26, 28, 30,
95, 125
34, 36, 38, 48, 50, 68, 74, 92, 96,
106, 114
uruxjxaais 12, 14, 16, 18, 20, 22, 24,

32, 34, 36, 48, 50, 56, 60, 70, 72,


74, 112, 120
Despre editorul american

Printele dr. George Dion Dragas este profesor de patrologie la

Facultatea de Teologie Holy Cross din Brookline, Massachusetts.

S-a nscut în Atena (Grecia) unde a fcut primele sale studii. A


studiat teologia la Universitatea din Edinburgh (B.D), Seminarul
Teologic Princeton (M.Th.) i Universitatea din Durham, Anglia (Ph.D.).

între anii 1974-1995 a predat cursuri de Patristic la

Universitatea Durham. Din 1995 pred la Holy Cross în Brookline. în


prezent, el este i profesor asociat la Sherbrooke Universite din Quebec,
Canada i la Facultatea de Teologie „Sfântul Ioan Damaschin" din
cadrul Universitii din Balamand (Liban).

Printele Dragas este specialist în Sfântul Atanasie i teologii


alexandrini; de asemenea, este responsabil cu actualizarea ediiei
ateniene a Patrologiei Graeca (Migne) prin redactarea de introduceri
critice la volumele acestei ediii (121 de volume pân acum).
Este membru al Academiei Internaionale de tiine Religioase din
Bruxelles i a fost implicat timp de mai muli ani în dialoguri
ecumenice, în calitate de reprezentant al Patriarhiei ecumenice de la
Constantinopol.

în anul 2000, Facultatea de Teologie din cadrul Universitii


naionale „St. Klement" din Sofia (Bulgaria) i-a conferit distincia de
Doctor Honoris causa.
Alte cri aprute la

SDITOKfc

ECCLSSJftST
Ioannis Romanides, Dogmatic Patristic Ortodox, o expunere concis
Pr. Dimitri Dudko, îmi strig credina cu timpi fr timp
Bishoy, mitropolit de Damiette, Adevratul Graal, Un rspuns ortodox la
minciunile lui Dan Brown
James Bernstein, Cltoria mea de la Iudaism la Ortodoxie
David Bradshaw, Metafizica energiilor create i Schisma Bisericii
Mh. Damaschin Grigoriatul, Misiune printre vrjitorii din Africa
Ioan Rmureanu, Persecuia împratului Iulian Apostatul împotriva
cretinismului
Clark Carlton, Credina - Catehism Ortodox
Clark Carlton, Calea de la Protestantism la Ortodoxie
Ierom. Agatanghel Kalafatis, Amintirile mele despre Printele Tihon - ediie
bilingv neogreac-român
Clark Carlton, Adevrul Ortodoxiei fa de Catolicism
A
In curs de apariie

James Payton, Lumina de la Rsrit


Jaroslav Pelikan, Faust teologul

Crile noastre le putei cumpra i de pe internet la adresele

www.ecclesiast.ro
edituraecclesiast @ gmail com .

sau prin pot contactându-ne la nr. de telefon

0040767920880, 0040749247397, 0040726328248

De asemenea ateptm cooperri directe cu librrii precum i


comenzi din partea distribuitorilor zonali de carte
Cartea Dogmatica patristic
ortodox - o expunere concis este prima
carte tradus în român aparinând
Printelui loannis Romanides, cel mai
important teolog ortodox grec al
veacului al XX-lea. Recunoscut ca un
adevrat mrturisitor care a grit cu
îndrzneal Adevrul Hristos,
lui
Printele Romanides a hrnit generaii
de teologi ortodoci cu duhul cugetului patristic ortodox.
Acest scurt compendiu de Dogmatic patristic ortodox
ofer o introducere succint, coerent i inteligent în
motenirea teologic remarcabil a lui Romanides.
loannis Romanides este tipul teologului ortodox prin
definiie, dedicat i mereu preocupat s fundamenteze
Ortodoxia contemporan pe învtura i tradiia vie a
Prinilor, atât ierarhic, cât i ascetic. Crescând într-un
mediu occidental i fiind total expus tradiiilor cretine
apusene, a fost forat s nu primeasc Ortodoxia ca pe
ceva gratuit, cis îi cerceteze adâncimile, s
recupereze i
s îi apere integritatea. Astfel, a devenit ferm convins c
tradiia patristic ortodox este radical diferit de
tradiiile occidentale care, datorit condiiilor istorice, i-
au impus influenele asupra celei dintâi.
Traducerea este publicat aici în paralel cu textul grec
original pentru ca studenii de teologie i, în general, toi
cei care dorescs învee greaca s
poat folosi acest text ca
pe un manual pentru termenii teologici de baz.

ISBN: 978-606-92397-6-6

www.ecclesiast.ro