Sunteți pe pagina 1din 8

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCURESTI

Facultatea IMST

Master ECHITERA

ORTEZARE SI PROTEZARE
PENTRU ASIGURAREA MOBILITATII

NOTE DE CURS

Dr. ing. Dan Boboc

2012

NUMAI PENTRU UZUL STUDENTILOR


Cuprins

Capitolul 1 Anatomia si biomecanica membrelor

Capitolul 2 Ortotica, protetica si asigurarea mobilitatii

Capitolul 3 Terminologie, materiale si tehnologii de fabricare

Capitolul 4 Adaptari CAD/CAM in protetica si ortotica

Capitolul 5 Notiuni de monitorizarea si analiza mersului, miscarii si echilibrului

Capitolul 6 Ortezare informationala asistata (conceptul CASINOR). Corectarea si


reinvatarea miscarii

D. Boboc – Ortezare si protezare pentru asigurarea miscarii – note de curs


Capitolul 1

Anatomia si biomecanica membrelor

Biomecanica este ştiinţa care studiază mişcările fiinţelor vii, ţinând seama de caracteristicile lor
mecanice. Biomecanica studiază modul cum iau naştere forţele musculare, analizându-le din punct de
vedere mecanic, cum intră în relaţie cu forţele exterioare care acţionează asupra corpului.

Conţinutul biomecanicii poate fi împărţit în:

A) biomecanica generală, care studiază legile obiective, generale ale mişcărilor;


B) biomecanica specială, care studiază particularităţile mişcărilor din diferite domenii ale activităţii
motrice. Din acest punct de vedere, în afara biomecanicii speciale a exerciţiilor fizice, mai există
biomecanica specială a muncii, a deficienţilor fizici etc.
Biomecanica contribuie, prin însuşirea noţiunilor de spaţiu, timp, mişcare, a celor cu privire la proprietăţi
şi forme fundamentale ale existenţei materiei, a noţiunilor despre interdependenţa între forţele care
concură la efectuarea mişcărilor, la o justă înţelegere a fenomenelor vieţii.

Termenii anatomici care descriu


relatiile intre diferitele parti ale
corpului au ca baza pozitia
anatomica, in care individul sta
in picioare (ortostatism), cu
picioarele la nivelul umerilor si
bratele pe langa corp, cu
palmele in fata. Aceasta pozitie,
impreuna cu panurile de
referinta (sagital, frontal si
transversal) si cei sase termeni
indicand directiile
fundamentale ( superior -
inferior, anterior – posterior si
dreapta – stanga) sunt
prezentati in figura 1.1.

Atunci cand discutam de un


singur element (parte) a
corpului, exist alti sase termeni
aditionali care descriu relatia lui
cu corpul:
1. medial inseamna spre
linia mediana a corpului
(ex. degetul mare de la
picior este pe partea
mediala a plantei);

D. Boboc – Ortezare si protezare pentru asigurarea miscarii – note de curs


2. lateral este sensul contrar, deci departat de linia mediana (ex. degetul mic de la picior este
lateral);
3. proximal inseamna spre restul corpului (ex. umarul este partea proximala a bratului);
4. distal este sensul contrar, deci indepartat de corp (ex. degetele mainii sunt partea distala a
bratului);
5. superficial inseamna apropiat de suprafata corpului;
6. profund reprezinta sensul contrar.

Cele mai multe articulatii pot actiona doar in unul sau doua din planurile corpului. Directiile acestor
miscari pentru articulatia soldului sunt prezentate in figura 1.2, iar pentru glezna si laba piciorului in
figura 1.3. Miscarile posibile sunt urmatoarele:
1. flexia (= decresterea unchiului intre segmente) si extensia (= cresterea unghiului intre segmente)
se petrec in planul sagital; in cazul gleznei, aceste miscari se numesc dorsiflexie si respectiv flexie
plantara;
2. abductia (= indepartare de corp)si adductia (apropiere de corp)se petrec in planul frontal;
3. rotatia interna si rotatia externa au loc in planul transversal; uneori se numesc rotatie mediala si
rotatie laterala, cu referire la suprafata anterioara a membrului.

Alti termeni folositi pentru a descrie miscarea in articulatiile segmentelor corporale sunt:
1. varus si valgus, care descriu o angulatie a articulatiei spre sau dinspre linia mediana a corpului
(ex. genunchii in x sunt in valgus, picioarele arcuite sunt in varus)
2. pronatia si supinatia, care reprezinta rotatii in jurul axei longitudinale a membrului (ex. pronatia
mainilor aduce degetele mari impreuna, in timp ce supinatia le alatura pe cele mici; + aide-
memoire: cu mainile in supinatie poti tine supa in palme)
3. inversia labelor picioarelor aduce talpile in contact, in timp de eversia le intoarce catre exterior.

D. Boboc – Ortezare si protezare pentru asigurarea miscarii – note de curs


Tabel: Amplitudinile unghiulare ale articulatiilor membrului inferior

D. Boboc – Ortezare si protezare pentru asigurarea miscarii – note de curs


Reprezentarea clinica a miscarilor bazinului si segmentelor membrului inferior

D. Boboc – Ortezare si protezare pentru asigurarea miscarii – note de curs


Reprezentarea clinica a miscarilor post-piciorului

D. Boboc – Ortezare si protezare pentru asigurarea miscarii – note de curs


Bibliografie

1. Arthur E. Chapman – Biomechanical analysis of fundamental human movements. Human

Kinetics. 2007.

2. Baciu, C. – Anatomia func ională şi biomecanica aparatului locomotor. Editura Sport-Turism

3. Buzescu, Al., Scurtu, L. - Anatomie si biomecanica, Editura A.N. E.F.S. 1999.

4. Mihalache, G., Cozma N., Chiriac R. – Anatomia descriptivă şi topografică a membrelor. Litografia UMF
Iaşi 1991

5. Donatelli Robert - Biomechanics of the Foot and Ankle, Editura F. A. Davis Co; 2nd edition (1995)

Video:

https://www.youtube.com/watch?v=tESiPSUSXkI&index=7&list=PL54418111DE69679D

https://www.youtube.com/watch?v=-GCgaoRdeaU

D. Boboc – Ortezare si protezare pentru asigurarea miscarii – note de curs