UNIVERSITATEA DE STAT ”Alecu Russo” din Bălți

Facultatea de Drept și Științe Sociale

REFERAT

Tema: Particularitățile profesiei

juristului și însemnătatea ei morală

Student:
Moldovan Marina
Grupa DR51R
Profesor: Jacota Olga

2018
Locul si statutul „oamenilor dreptului” in societate reprezinta, inca, un subiect
disputat si aceasta in ciuda rolului lor atat de evident in acest cadru.
Intr-adevar, juristii contribuie major la structurarea lumii in care traim, sunt cei
care reflecteaza asupra functionarii sistemului judiciar, invata dreptul si transmit
fundamentele cunoasterii in domeniu, actioneaza in numele si in cadrul dreptului,
intr-o societate globala, impregnata de juridic si care da un camp imens afirmarii
„oamenilor de drept”, fie ca sunt cadre didactice, cercetatori stiintifici, actori
publici, magistrati, avocati…
Profesiile juridice, accesibile diplomatilor in Drept, erau si mai sunt vazute ca
purtatoare de prestigiu si prestanta personala si sociala. Studiile universitare
juridice atrag si formeaza pe cei mai buni tineri.
Dreptul depaseste cu mult simpla notiune de justitie, reprezinta ceva dincolo de
un simplu corpus de reguli si se analizeaza, mai ales, ca un mod de organizare
sociala, ceea ce implica o perspectiva unitara. ca matrice a unei societati date el
trebuie sa fie omogen, coerent, identificat ca un ansamblu armonios si lizibil; sa
reprezinte un fundament normativ care nu e disociabil, ca sistem e mult mai mult
ca ramurile care il compun, iar ca stiinta nu se reduce la studiul separat al
disciplinelor universitare aferente si care fixeaza si determina bazele, valorile
publice si regulile de organizare si functionare ale unei societati.
Statutul si locul juristului in spatiul academic ramane ambiguu: el este „tehnician”
si nu este privit ca un „cercetator”, spre deosebire de chimist ori fizician;
rezultatele activitatii sale sunt utile, dar isi manifesta valabilitatea numai in cazuri
date.
Juristul a suferit la rândul sau o transformare a rolului pe care il joaca in
societate: de la simplul luptator pentru cauza ori pentru interesul clientului său –
la cel care creeaza solutii pentru problemele apărute datorita dezvoltarii
complexitatii sociale – si pina la rolul de arhitect al structurilor sociale, atât intr-
un sens preventiv (chiar terapeutic, in unele societati dezvoltate) cât si in unul
creator de ordine si, atunci când este cazul, de noi instituții si practici sociale.
Traim intr-o lume amenintata de haos intern si international. In opinia mea
aceasta amenintare nu are drept cauza reaua-intentie cit mai ales inabilitatea
noastra de a intelege într-adevar problemele celuilalt. Cred că este un
adevăr profund in a spune ca nedreptățile si cruzimile acestei lumi sunt făcute nu
cu pumnii, ci cu coatele. Avem nevoie de cineva cu imaginatia, cu rabdarea, si cu
priceperea necesare pentru a defini acele aranjamente care ne ajuta sa luam parte
la Petrecere dar ne impiedica să dam din coate. Numai Juristul poate face aceasta.
Este răspunderea noastră să il educam in acest sens
Avem astăzi nevoie de o regasire a Valorilor umane esentiale pentru viata noastra
de zi cu zi: Increderea in oameni si in institutii, Egalitatea de optiuni, Libertatea
de exprimare, Cunoasterea mijloacelor care pot transforma in valoare tensiunea
dintre egalitate si libertate.
Dintre toti, in lumea de astazi, juristul este cel care ar trebui sa poata cu usurinta
proiecta si pune in practica aceste valori.
Activitatea profesională a juristului se referă la interesele şi bunurile oamenilor,
deseori este legată de amestecul în viaţa privată a cetăţenilor, de limitarea
drepturilor şi libertăţilor unor oameni, de adoptarea unor decizii ce pot influenţa
în mod cardinal destinul omului. Astfel există o necesitate stringentă de a forma
şi cristaliza la jurişti o conştiinţă şi o ţinută morală care să se afle în
conformitate cu cerinţele societăţii democratice contemporane. Semnificaţiile
cardinale ale activităţii juristului sînt nemijlocit elucidate prin însăşi denumirea
lor: realizarea obligaţiunii constituţionale a statului – ocrotirea şi apărarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Un rol important în această
ordine de idei îl joacă deontologia profesională, ce reprezintă nişte coduri
morale specifice exponenţilor unor profesii anumite care asigură caracterul
moral al interacţiunilor determinate sau însoţite de activitatea profesională.

Daca vorbin de deontologia juridica, conventional, ea se imparte in doua parti:

una generala, care exprima aspectele si calitatile comune ale tuturor juristilor si
alta speciala, care dezvaluie cerintele si particularitatile fiecarei specialitati sau
profesii in parte. Astfel, in procesul de instruire a juristilor este necesar sa fie
stabilite unele criterii stricte pentru fiecare dintre domeniile concrete de
activitate, carora juristii trebuie sa le corespunda.

La fel, juristii trebuie sa cunoasca deontolgia fiecarei functii ce tine de

specialitatea de jurist, sa cunoasca responsabilitatile de baza reglementate de
lege si regulile de conduita profesionala stabilite in codul deontologic.

Toate cerintele urmeaza a fi stipulate in codurile judecatorului, procurorului,

avocatului, colaboratorului de politie si al altor functionari unde este necesara
specialitatea de jurist cum ar fi de exemplu in institutiile in care activeaza
functionarii publici.
Asadar, cerintele profesionale pentru juristi sunt stabilite de catre stat prin legi,
standarde de instruire, instructii, prin statute si coduri deontologice propuse de
asociatiile profesionale etc.
In general, juristul trebuie sa interpreteze si sa aplice legile si alte acte
normative, sa asigure respectarea legislatiei in activitatea organelor de stat,
persoanelor fizice si juridice, sa elaboreze acte juridice etc.
In ceea ce priveste deontologia juristului in cadrul administratiei publice nu este
un act normativ aparte ci este reglementat in Legea cu privire la codul de
conduita a functionarului public din 2009, care prevede ca in exercitarea functiei
publice, functionarul public, fie el si in calitate de jurist, trebuie sa se
calauzeasca de urmatoarele principii: legalitatea, impartialitatea, independenta si
profesionalism.

Legalitatea: in exercitarea atributiilor ce ii revin, functionarul public este

obligat sa respecte Constitutia R.Moldova, legislatia in vigoare etc. Functionarul
public care considera ca i se cere sau este fortat sa actioneze ilegal sau in
contradictie cu normele de conduita va comunica acest fapt conducatorilor sai.

Impartialitatea prevede ca functionarul public este obligat sa ia decizii si sa

intreprinda actiuni in mod impartial, nediscriminatoriu si echitabil, fara a acorda
prioritate unor persoane sau grupuri; totodata acestia nu trebuie sa determine
persoanele fizice sau juridice, inclusiv alti functionari publici, sa adopte
comportamente ilegale, folosindu-se de pozitia sa oficiala.

Independenta presupune ca apartenenta politica a functionarului public nu

trebuie sa influenteze comportamentul si deciziile acestuia, precum si politicile,
deciziile si actiunile autoritatilor publice.

Profesionalismul: functionarul public are obligatia sa-si indeplineasca

atributiile de serviciu cu responsabilitate, competenta, eficienta, promptitudine si
corectitudine.

Loialitatea: functionarul public este obligat sa serveasca cu buna-credinta

autoritatea publica in care activeaza, precum si interesele legitime ale
cetatenilor.

Un jurist din cadrul autoritatii administratiei publice trebuie sa fie, deci, un

specialist bun in domeniul stiintelor juridice, cat si un bun functionar public.

Etica juridică este determinată de specificul activităţii profesionale a juristului,

de particularităţile lui morale şi de situaţia socială. Particularităţile activităţii
juristului sînt atît de originale şi atît de mult afectează drepturilre şi interesele
oamenilor, încît cer niste caracteristici aparte din punctul de vedere al influenţei
lor asupra conţinutului moral al acestei activităţi. Marea temă a libertăţii
instanţelor de drept, mai ales a celor judecătoreşti, de urmărire penală, constituie
în societatea contemporană o problemă cardinală, ce înseamnă libertatea
individuală, independenţa de „puterea banului”, faţă de partide şi alte
organizaţii, libertatea de opinie. Totodată, libertatea instanţelor de drept nu poate
fi în afară de responsabilitate, de „codurile morale” specifice ale exponenţilor
acestei profesii. Din această cauză este necesar de a acorda o atenţie deosebită
formării conştiinţei morale, a culturii morale, a comunicării morale şi a culturii
relaţiilor morale la viitorii jurişti.
Cultura morală ocupă unul dintre locurile centrale în cultura personală a
juristului, în ea intră cultura conştiinţei morale, cultura relaţiilor morale şi cea a
comunicării. Cultura morală se caracterizează printr-un nivel şi un conţinut
anumit al cunoştinţelor etice şi al simţurilor, convingerilor, necesităţilor,
calităţilor morale şi al normelor de conduită, al deprinderilor şi obişnuinţei.
Viitorii jurişti trebuie să cunoască că ei trebuie să cultive în sine aşa calităţi
morale ca: vitejia, curajul, cumpătarea, vigilenţa, disciplina, stăpînirea de sine,
pregătirea spre a fi gata de a se jertfi întru binele oamenilor şi al Patriei. Pentru
jurişti o importanţă deosebită o are cultura comunicării morale sau a
comportării, care este, în ultimă instanţă, un indice obiectiv principal al
maturităţii morale a personalităţii.
Un important element structural al culturii morale a personalităţii este cultura
relaţiilor morale, care sînt un tip deosebit al relaţiilor sociale, ce nu există practic
într-o formă pură, dar sînt o parte componentă a oricăror relaţii umane ce pot fi
evaluate de către om. Relaţiile morale reprezintă o legătură originală între
conştiinţa morală şi comportamentul moral.
Juriştii trebuie să conştiintizeze faptul că activitatea lor profesională constă în
publicitatea executării funcţiunilor de serviciu şi a rezultatelor ei, controlul din
partea opiniei publice, aprecierea de către ei a echităţii, moralităţii sau
imoralităţii în activitatea organelor abilitate cu ocrotirea ordinii de drept.
Într-un mod generalizat studenţii trebuie să însuşească cerinţele morale înaintate
faţă de activitatea unui jurist: atitudinea faţă de om ca o valoare supremă,
respectarea şi apărarea drepturilor, libertăţilor şi a demnităţii umane în
conformitate cu normele de drept internaţionale şi naţionale şi cu principiile
morale general-umane; profunda înţelegere a importanţei sociale a rolului său şi
a profesionalismului înalt, a responsabilităţii în faţa societăţii şi a statului ca
jurist, de care, în mare măsură, depinde securitatea socială, apărarea juridică a
tuturor oamenilor; utilizarea raţională şi umană a drepturilor oferite în strictă
conformitate cu principiile echităţii sociale, a datoriei civice, de serviciu şi
morală; principialitatea, vitejia, intransigenţa, lupta cu dăruire de sine cu
criminalitatea, obiectivitatea şi imparţialitatea în adoptarea deciziilor; caracterul
impecabil al comportării personale atît în timpul executării atribuţiilor de
serviciu, cît şi în afara lor, incoruptibilitatea, grija faţă de onoarea personală, a
reputaţiei sociale a juristului; disciplină conştientă, punctualitate şi iniţiativă,
solidaritate profesională, ajutor reciproc, susţinere, curaj şi pregătire moral-
psihologică faţă de acţiunile în situaţiile dificile, capacitatea de a risca, dar care
trebuie să fie un risc raţional în condiţii extremale; perfecţionarea permanentă a
măiestriei profesionale, a cunoştinţelor în domeniul eticii profesionale, al
etichetei şi tactului, sporirea nivelului culturii generale, lărgirea orizontului
intelectual, însuşirea creatoare a experienţei străine şi autohtone necesare în
promovarea acţiunilor de serviciu.
Pentru a materializa aceste obiective este necesar de a promova un şir de cursuri
opţionale care se vor referi la studierea codurilor deontologice ale judecătorului,
procurorului şi avocatului.