Introducere

Bursa de valori reprezintă locul, unde vânzătorul şi cumpărătorul se întâlnesc reciproc,

unde preţurile se stabilesc conform cererii si ofertei, iar singur procesul se reglementează de
anumite norme, adică putem spune, că această piaţă are o forma organizată. În calitate de marfă
apar valorile mobiliare, iar preţurile lor sunt reprezentate de cotările acestor valori mobiliare la
bursă.

Prezenta lucrare se axează pe studiul bursei de valori. Astfel, am încercat să surprind cât
mai multe laturi ale subiectului ales. Precizez faptul că nu din întâmplare am folosit verbul a
încerca, și, datorită fluctuaţiilor permanente, contextului economico-financiar actual, lipsei
materialelor în format fizic actualizate, complexităţii subiectului raportat la numărul relativ mic
în care trebuia să mă încadrez (acestea toate au fost piedici pe care le-am întâmpinat în
elaborarea lucrării)“lucrarea de faţă se vrea a fi o încercare de prezentare din mai multe unghiuri
ale fenomenului bursier.

Pentru a asigura o privire de ansamblu şi a trasa „terenul de joc” bursier, lucrarea

debutează cu prezentarea unor generalităţi privind bursa de valori, am încercat să redau o
definiţie cât mai cuprinzătoare, să prezint obiectul şi scopul bursei, premisele apariției şi
dezvoltării acesteia, clasificarea şi, nu în ultimul rând, caracteristicile generale ale bursei.

În continuare, studiul lucrării se focusează pe Bursa de Valori Bucureşti, pornind de la

istoric, organizare şi funcţionare, sistemul de tranzacţionare, pieţele Bursei de Valori Bucureşti,
indicii bursieri, fuziunea Bursei de Valori Bucureşti cu RASDAQ, totul culminând cu o analiză a
Bursei pe ultimii doi ani de zile.

Spre final, m-am axat pe marile centre bursiere internaţionale (şi anume bursa americană
şi cea japoneză) pentru ne reîntoarce pe continentul european şi a ne continua studiul comparativ
prin prezentarea burselor din Franţa, Marea Britanie, Germania, Cehia etc.

I. Generalități privind bursa de valori și scopul acesteia

1
 1. Definirea conceptului “bursă de valori”

Privită prin prisma conţinutului activităţii, bursa de valori reprezintă una dintre cele mai
importante instituţii ale economiei de piaţă, o culme a pieţei, maturitatea, si chiar chintesenţa ei 1.
Dezvoltarea comerţului începută în timpuri istorice primitive a avut nevoie de mii de ani
până a găsit această formă sublimată de tranzacţii 2, inventând bursa. Spiritul acestei instituţii este
însă marcat de tradiţiile comerciale, istorice, culturale ale ţării în care ea funcţionează şi
reglementările ei specifice variază de la meridian la meridian şi pe acelaşi meridian la diverse
latitudini. Rămân comune însă principiile generale de funcţionare, definirea elementelor
fundamentale sunt aceleaşi, doar mecanismele, inter-relaţiile, autoritatea, participarea, intimitatea
bursei fiind cele specifice fiecărei ţări în parte.

Regimul juridic al burselor constituie forma sub care aceste instituţii se organizează, într-
o ţară sau alta, fie sub formă de asociaţii pe acţiuni, fie ca asociaţii comerciale. Sunt şi situaţii în
care bursele funcţionează în cadrul Camerelor de Comerţ şi Industrie, că sectoare cu activităţi
distincte. Pe plan internaţional, ca şi în cazul României de aproximativ 5 ani de altfel,
funcţionează burse de drept privat ca societăţi pe acţiuni.

Bursa publică este organizată şi reglementată prin legi speciale şi este specifică, cu
predilecţie, dreptului continental (Franţa, Belgia, Italia). 3 Bursa privată, în schimb, este o
asociație a persoanelor fizice și juridice, create în condițiile legii, care reglementează
constituirea, exploatarea și dezvoltarea unei piețe secundare de capital.

În istoria comerţului, se cunosc mai multe categorii de tranzacţii care s-au dezvoltat de-a
lungul timpului, până când s-a realizat o concentrare a ofertei şi a cererii într-o piaţă adăpostită
de o instituţie ce poartă denumirea de bursă.

În esenţă, noţiunea de bursă indică locul de întâlnire a cumpărătorilor şi vânzătorilor, în

sensul unui spaţiu de concentrare a cererii şi a ofertei. Acest conţinut rezultă din definiţiile date
1
Dominique Gallois, Bursa. Origine și evoluție, Ed. Teora, 1999, p. 12

2
Ioan Popa, Bursa - vol. I, Ed. Adevărul, București, 1993, p. 22

3
Adrian Țuțuianu, Piața de capital. Regimul juridic aplicabil participanților, ed. Hamangiu, 2007, p. 65
2
în documentele de specialitate. Astfel în legea română asupra burselor din 1929 - legea
Madgearu - se arată: ”bursele sunt instituţii publice create în scopul de a reuni pe comercianţi,
industriaşi, producători, armatori şi asiguratori în vederea negocierii valorilor publice şi
private, monedelor, devizelor, mărfurilor, productelor, închirierii vaselor şi acoperirii riscurilor
de tot felul”.

Legea 52/94 (la momentul actual abrogată) privind valorile mobiliare şi bursele de valori
definea bursa de valori astfel: “instituţie cu personalitate juridică asigurând publicului prin
activitatea intermediarilor autorizaţi sisteme, mecanisme şi proceduri adecvate pentru
efectuarea continuă, ordonată, transparentă şi echitabilă a tranzacţiilor cu valori mobiliare şi
care constituie piaţa oficială şi organizată pentru negocierea valorilor mobiliare admise la cotă
oferind economiilor investite în ele garanţia morală şi securitate financiară prin măsurarea
continuă a lichidităţii respectivelor valori mobiliare”.

Bursa înseamnă instituţia ce găzduieşte o piaţă bursieră. Bursa, în sens general, poate
defini o piaţă specifică (de produse, metale, acţiuni etc.), dar bursa, în înţelesul ei curent, este o
instituţie a economiei de piaţă în care se manifestă o piaţă organizată, liberă, eficientă,
transparentă, corectă, adaptabilă, lichidă. Pieţele de capital au, de fapt, în bursă imaginea
perfectă, confundându-se chiar cu aceasta în unele situaţii.4 O altă definiție ce putem să o
atribuim bursei ar fi următoarea: un segment al pieței financiare, o piață secundară organizată,
transparentă și supravegheată, pe care se încheie tranzacții referitoare la valori mobiliare și
derivate ale acestora.

Valorile mobiliare (titlurile financiare) care constituie obiectul principal al contractelor ce

se încheie la bursa de valori reprezintă economii financiare, disponibilitati neutilizate ce sunt
redirijate în procesul negocierilor catre cele mai productive activitati economice. Bursa de valori
apare, în acest caz, ca un regulator al fluxurilor financiare, un stimulator și diversificator al
productiei rentabile, precum și un detector al productiei nerentabile.5

4
Flavius Marin, Răzvan Stoica, „Instituţia bursei din România pe traseul dificil şi sinuos al performanţei
economice. Dimenisuni istorice si actuale”, format electronic, p. 14
5
Gh. Ciobanu, Burse de valori şi tranzacţii la bursă, Editura Economică, 1997, p. 30
3
 2. Obiectul, rolul esential si functiile bursei de valori

În ceea ce privește obiectul6 bursei de valori, menționăm:

a) Valori mobiliare (titluri financiare): acțiuni, obligațiuni, bonuri și bilete de tezaur,

titluri de rentă, etc.

Valorile mobiliare sunt considerate instrumente negociabile emise în formă materializată,

sau evidenţiate prin înscrieri în cont, care conferă deţinătorilor lor drepturi patrimoniale asupra
emitentului, conform legii şi în condiţii specifice privind emisiunea acestora. Valorile mobiliare
sunt considerate titluri financiare. Astfel ele pot fi considerate titluri de proprietate sau de
creanţă, care confirmă titularului dreptul său patrimonial, de o anumită mărime şi asupra unei
entităţi bine stabilite, precum şi posibilitatea de a le transforma oricând în bani, pe piaţa de
capital.

În sens restrâns, valorile mobiliare sunt hârtiile de valoare – acţiuni şi obligaţiuni – emise
de o anumită societate de valori mobiliare.

b) Valute selective;

c) Produse bursiere derivate: contracte futures, contractele la termen de tip forward,

optiuni pe marfa, optiuni pe titluri financiare, optiuni pe valute, optiuni pe indici de bursa,
optiuni pe rata dobânzii, etc.

Contractul futures7 a apărut în Japonia în secolul al XVIII-lea în legătură cu comerţul de

orez. Forma modernă s-a conturat la jumătatea secolului trecut şi în prezent aceste contracte s-au
extins de la mărfuri la valute, instrumente financiare şi alte active. Un contract futures constă în
angajamentul părţilor de a livra, respectiv de a prelua, la o dată viitoare (într-o anumită lună), o
marfă sau o valoare determinată, la un preţ convenit în momentul contractării dacă la scadenţă
poziţia operatorului rămâne deschisă. Cel care îşi asumă obligaţia de a prelua marfa
(cumpărătorul) deschide o poziţie “lungă” (long), în timp ce vânzătorul futures are o poziţie
“scurtă” (short).

6
Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, 1997

7
Gabriela Anghelache, Bursa şi piaţa extrabursieră, Editura Economică, 2000, p. 46
4
 Contractele la termen de tip forward8 pot avea ca obiect mărfuri, valute sau alte bunuri.
Un contract forward este un acord între două părţi, vânzătorul şi cumpărătorul, de a livra şi
respectiv de a plăti la o anumită dată viitoare o marfă sau o valoare la un preţ stabilit în
momentul contractării.

Opţiunea9 este un contract prin care una din părţi, vânzătorul opţiunii vinde celeilalte
părţi, cumpărătorul, dreptul de a cumpăra un activ (marfă, valută sau instrument financiar) sau de
a vinde un activ în anumite condiţii (preţ, termen de valabilitate). După natura lor, acestea sunt
două tipuri de opţiuni: cele de cumpărare şi cele de vânzare.

La momentul actual, la Bursa de Valori București se tranzacționează următoarele

tipuri de instrumente financiare: acțiuni, drepturi, obligațiuni, unități de fond și contracte
futures.

Cât despre rolul principal al bursei de valori, acesta este de a facilita acumularea
fondurilor necesare finanțării activității economice și de a dirija fluxul fondurilor acumulate spre
ramurile economice cele mai rentabile. Ea își îndeplinește acest rol mai ales prin operațiunile de
vânzare și cumparare de acțiuni și obligațiuni emise de societățile pe acțiuni. Cei care doresc să
devină proprietari și să participe nelimitat la riscuri și beneficii cumpără acțiuni simple, iar cei ce
nu doresc să-și asume riscuri şi beneficii nelimitate cumpără acţiuni preferenţiale cu un venit fix
şi cu un risc minimal, şi, nu în ultimul rând, cei care nu doresc să devină proprietari ci numai
creditori, micşorându-şi riscul la maximum, cumpără obligaţiuni cu un venit fix exprimat
procentual şi denumit cupon.

Semnificaţia burselor de valori pentru economia de piaţă depăşeşte hotarele pieţei de

valori organizate. Bursele de valori au efectuat o revoluţie şi în problema lichidităţii capitalului.
”Minunea” constă în faptul că pentru investitor practic a dispărut diferenţa între alocările
mijloacelor băneşti pe termen lung şi scurt. În scopul dezvoltării relaţiilor bursiere s-au stabilit
posibilităţi când pentru fiecare acţionar investiţiile au un caracter într-atât de lichid, ca şi banii
cash, deoarece pot fi în orice moment vândute la burse.

8
idem, p. 47

9
Adrian Țuțuianu, op. cit., p. 143
5
 Dacă în condiţiile economiei de piaţă actuale ar trebui să ne privăm de burse, atunci
resursele întreprinderilor ar fi reduse la cele proprii, ceea ce ar duce la micşorarea profiturilor.
Băncile pot completa capitalurile prin credite, însă capitalul propriu nu vor putea să-l ofere. Dar
prin emisia valorilor mobiliare ce se cotează la bursă investiţiile profitabile pot fi realizate. Astfel
rolul burselor în economie este considerabil şi practica mondială confirmă acest fapt.

Transparenţa tranzacţiilor bursiere precum şi protecţia investitorilor sunt de asemenea

valori fundamentale ale oricărei burse care se regăsesc în activitatea operaţională de zi cu zi a
bursei.

În plus, rolul burselor creşte și datorită următoarelor funcții10 ale acesteia:

 Organizarea unei pieţe vaste. Prin reglementări, prin condiţiile generale şi prin
concentrarea cererii şi ofertei se realizează o piaţă vastă cu un număr important de
participanţi, piaţa astfel obţinută fiind semnificativă în dimensiune şi mai ales în
calitate, respectiv în puritatea condiţiilor de concurenţă asigurate.

 Formarea unui preţ corect. Mecanismele de formare a preţului urmăresc riguros

respectarea criteriilor necesare pentru ca echilibrul cererii şi al ofertei să se
realizeze în punctul ce reprezintă preţul corect, acesta fiind preţ reprezentativ
pentru întreaga piaţă de referinţă.

 Armonizarea a preţurilor. Bursa realizează şi difuzarea informaţiilor care apoi

realizează armonizarea preţurilor pe întreaga economie. Informaţia bursieră deci
joacă rolul de mediator pe piaţa naţională stabilind preţul de referinţă, celelalte
produse sau servicii armonizându-se cu acesta.

 Acoperirea riscurilor. Prin intermediul pieţei bursiere, a mecanismelor specifice

de tranzacţii se realizează operaţiuni de acoperire a riscului. Participanţii la piaţă
sunt motivaţi diferit astfel încât unii sunt dispuşi să preia un risc mai mare în
condiţiile unui profit potenţial mai mare pe când alţii nu sunt dispuşi să rişte.
Transferul riscului de la participanţi cu aversiune faţă de risc la participanţi cu

10
Gabriela Anghelache, op. cit., p. 13
6
 dispunere la risc se realizează prin bursă, cu ajutorul operaţiunilor de acoperire a
riscului (hedging).

 Barometru economic. Evoluţia pieţei bursiere are un caracter de predictibilitate.

Astfel cursul stabilit în bursă devine un instrument de analiză economică şi
evaluare. El intră în calcul pentru stabilirea politicilor economice şi în acelaşi
timp devine un semnal de acţiune pentru agenţi economici, guverne sau autorităţi
locale, fiind cel mai realist instrument de prognoză.

 Feed - Back economic. Semnalul generat de evoluţia pieţei bursiere, devine

criteriu de decizie economică, cursul bursier, indicii de bursă fiind consideraţi
semnale pe baza cărora reacţioneză actorii de pe piaţă.

3. Premisele apariției și dezvoltării burselor

Pentru a putea descoperi urmele primelor pieţe financiare trebuie să ne întoarcem cu mult
timp în urmă. Astfel, încă din Antichitate, “drumurile” bursei s-au împletit cu cele ale istoriei.
“Rătăcindu-se uneori pe căi lăturalnice, au ajuns mereu să se întâlnească de-a lungul secolelor.
Puţin câte puţin, căile s-au apropiat sau au evoluat paralel, ajungând să se unească definitiv
astăzi,când problemele financiare ale societăţii se confundă pur şi simplu,cu viaţa.”11

În aceeași ordine de idei, menționăm faptul că în Antichitate, primii ce au folosit şi au

perfecţionat primele operaţiuni bancare care s-au bazat pe împrumuturile cu dobândă au fost
romanii.12 Tot romanii au inventat si sistemul bursier. Astfel oamenii de afaceri îmbogăţiţi de pe
urma campaniilor militare, au constituit societăţi importante - societates publicanorum - în
comandită pe acţiuni, ale căror acţiuni se negociau în bazilici construite special în acest scop.
Acest sistem bursier a fost uitat, după prăbuşirea Imperiului Roman, fiind redescoperit de către
italieni, în timpul Evului Mediu.

11
D. Gallois, op. cit, p. 63

12
Bogdan Ghilic – Micu, op. cit., p. 23
7
 Abia în secolul al XIV-lea s-a creat un centru unde s-au grupat schimburile comerciale.
Acest loc s-a înfiinţat în Flandra, și nu în peninsula italiană cum ar fi fost de asteptat. Aproape
toate documentatiile pe care le-am parcurs atribuie paternitatea termenului de „bursa” unei vechi
familii de hangii, van der Boursen, familie care a înfiinţat la Bruges (Flandra), un local numit
Hotel de Bourses, în holul căruia se negociau periodic metale preţioase (aur, argint, platina),
precum şi hârtii de valoare. Pe frontispiciu, clădirea avea sculptate în piatră trei pungi (fr.
bourses), de unde şi denumirea localului, care în secolele XIII- XIV a servit drept loc de întâlnire
pentru negustori. Ulterior, dezvoltarea comerţului a impus concomitent şi crearea unor pieţe
specializate de concentrare a cererii şi ofertei pentru realizarea celui mai bun preţ.

La data de 17 mai 1792, s-a produs un eveniment care a trecut complet neobservat, si
anume 24 de mici investitori americani, care aveau obiceiul să se întâlnească sub un plantan
(buttouwood) în partea de sud a New York-ului, au pus bazele instituţiei ce avea să devină întâia
bursă a lumii. Ulterior, piaţa s-a dezvoltat şi în anul 1903 s-a mutat definitiv în Wall Street
13
(strada zidului). Cu timpul, au crescut numărul şi importanţa burselor, volumul activităţii şi
tranzacţiilor la bursele de valori.

Procesul de formare şi dezvoltare a burselor este legat de anumite premise de ordin

material, organizatoric sau instituţional.

Cele mai importante dintre aceste premise14 sunt:

i. Dezvoltarea şi concentrarea schimburilor comerciale

Nevoia concentrării lor într-un spaţiu determinat nu s-a manifestat în mod deosebit cât
timp schimburile comerciale au fost slab dezvoltate şi mai ales în astfel locuri. Dezvoltarea
relaţiilor de vânzare-cumpărare a impus concentrarea schimburilor într-un spaţiu determinat. Este
de domeniul evidentului faptul ca in zilele actuale bursele cele mai active (atât pentru mărfuri cât
şi pentru valori) sunt concentrate fie în zonele marilor producători, fie în zonele marilor centre
financiare sau comerciale.

13
strada îşi datorează numele împrejmuirii pe care Peter Stuyvesant, fondatorul New York-ului, a construit-o ca să
apere coloniştii de eventualele atacuri ale indienilor.
14
Eduard Ionescu, Victor Stoica, Mihaela Găliceanu, Pieţe de capital şi burse de valori, Editura Economică,
Bucureşti, 2001, p. 32
8
 ii. Caracterul public şi reglementat al tranzacţiilor

Tranzacţiile la bursă au un caracter public spre deosebire de afacerile care se încheie la

nivel individual în cadrul cărora regulile sunt convenite de către părţi. Bursa se bucură de interes
în lumea de afaceri în măsura în care asigură un cadru organizat pentru realizarea tranzacţiilor şi
un sistem de principii şi norme care să garanteze încheierea şi executarea contractelor în condiţii
de exactitate, corectitudine si transparenta.

Pe măsura dezvoltării burselor se produce şi un proces de diferenţiere a burselor de

mărfuri de cele de valori, ca instituţii deosebite. Se apreciază că bursa de valori, ca instituţie
distinctă, a apărut chiar mai devreme decât bursa de mărfuri, odată cu un patent emis la 1
septembrie 1771 de împărăteasa Maria Tereza, prin care se creează o piaţă organizată, având un
statut şi un regulament propriu de funcţionare. Adevărata afirmare a bursei în lumea comercială
şi financiară se realizează însă odată cu crearea burselor de la Londra - 1554 Royal Exchange
iniţiată de Thomas Gresham, Amsterdam - 1608 şi Paris - 1639.

iii. Dezvoltarea societăţilor pe acţiuni

Exemplele citate de literatura de specialitate privind societăţile în comandită sau pe

acţiuni care au determinat apariţia de negocieri - de tip bursier - încă din Antichitate,
demonstrează legătura puternică dintre apariţia bursei de valori şi emisiunea de titluri.

Înflorirea deosebită a burselor odată cu dezvoltarea marilor corporaţii pe acţiuni

demonstrează o dată în plus că istoria societăţilor pe acţiuni este strâns legată de apariţia burselor
de valori. Expansiunea comercială a generat nevoi sporite de resurse financiare, iar constituirea
de societăţi pe acţiuni a reprezentat una dintre cele mai bune soluţii pentru atragerea resurselor
marelui public în acest proces.

iv. Amplificarea relaţiilor de credit

Ritmul progresului impune realizarea de investiţii foarte mari în cercetare şi

modernizarea tehnică şi tehnologică. Cea mai mare parte a resurselor pentru asemenea investiţii
se obţin pe calea creditului. Apariţia şi dezvoltarea relaţiilor de credit au determinat apariţia şi

9
extinderea utilizării “efectelor de comerţ”; circuitul acestora s-a automatizat treptat, ceea ce a
făcut ca, în prezent, să fie considerate una din formele embrionare ale bursei de valori.

v. Dematerializarea schimburilor

Necesitatea extinderii şi intensificării circuitului comercial a generat de timpuriu o

tendinţă de “dematerializare” a mărfurilor; de la bunurile corporale determinate s-a trecut la
mostre, eşantioane reprezentative pentru utilitatea mărfurilor. Pe măsura consacrării uzanţelor
comerciale, procesul merge mai departe, de la eşantion trecându-se la tipuri şi denumiri uzuale,
adică la calităţi abstracte de mărfuri, pe baza cărora se încheie contractele comerciale.

Bursa de valori face conexiunea dintre lumea valorilor reale şi lumea titlurilor de valoare,
asigurând lichiditatea acestora din urmă.

Dematerializarea schimburilor a permis apariţia unor operaţiuni de bursă altfel de

neimaginat. Tranzacţiile de tip futures sau cele cu opţiuni sunt astăzi o expresie grăitoare a
efectelor profunde pe care dematerializarea le-a produs în însăşi esenţa operaţiunilor de la
bursele de valori.

4. Clasificarea burselor de valori

În doctrina de specialitate, bursa de valori suportă mai multe clasificari, dintre care ne
rezumăm a aminti cele mai elocvente.

Astfel, din punct de vedere juridic se distinge:

a) Bursa de valori oficială este piaţa la care se negociază valorile mobiliare admise la
cotare. Operaţiunile se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat conform unui regulament de
funcţionare. Tranzacţiile sunt centralizate şi accesibile informării continue a clienţilor.
Operaţiunile se desfăşoară cu exclusivitate în cadrul unui mecanism, folosindu-se un personal
specializat în negocierea tranzacţiilor şi un personal tehnic care se ocupă de pregătirea
negocierilor, evidenţa contractelor şi urmărirea realizării lor. Accesul în bursă este restrictiv.

Bursa de valori oficială prezintă două forme:

10
 a1) bursa clasică – la care se formează un curs unic, centralizat, întrucât procesul
negocierilor este supus regulamentului de funcţionare, adică este dirijat şi supravegheat, preţurile
formându-se pe bază de licitaţie publică;

a2) bursa modernă – la care procesele de negociere sunt automatizate, pe bază de

mijloace electronice şi computere, în exclusivitate sau în combinaţie cu mijloace clasice.

b) Bursa de valori neoficială este o bursă cu un acces mai puţin restrictiv. Pe această piaţă
se negociază valorile mobiliare neînscrise la cotarea oficială. Este vorba de societăţi mici şi
mijlocii care doresc să obţină fonduri pentru dezvoltare dar nu pot îndeplini condiţiile severe de
admitere la piaţa oficială.

Pe lângă acestea, la Bursa neoficială mai apar:

- societăţile radiate de la cotaţia oficială;

- societăţile în dificultate, cum sunt cele în curs de dizolvare şi lichidare etc .

c) Piața la ghiseu (OTC - Over The Counter) este piaţa organizată direct între operatori,
în afara burselor organizate şi care se derulează printr-o reţea de telecomunicaţii. Pe această piaţă
se pot vinde şi cumpăra valori mobiliare în cantităţi oricât de mici şi nu numai pachete de acţiuni
care să aibă la bază o unitate de măsură. Preţurile, deşi se formează pe baza cursurilor cotate la
Bursa oficială, sunt diferite, variind de la o firmă la alta.

11
Burse Pieţe OTC
 Localizarea tranzacţiilor;  Lipseşte o localizare;
 Accesul la piaţă este limitat; nu orice  Accesul atât pentru clienţi cât şi
titluri financiare au acces la bursă; pentru titluri este mai larg;
 Negocierea şi executarea contractelor se  Negocierea şi executarea
face de către personal specializat - licitaţie contractului se face direct; nu este licitaţie
bursieră; ci "negociere";
 Reglementările tranzacţiilor la bursă sunt  Reglementările sunt mai puţin
ferme; ferme, este o auto-reglementare de obicei;
 Se formează un curs unic pentru că  În acelaşi moment se pot
(bursa) simulează o piaţă concurenţială; tranzacţiona titluri la preţuri diferite;
Tabel I.1. Comparaţie între burse şi pieţe OTC

Din punct de vedere al modului de negociere menționăm:

a) Piața cu amănuntul – unde se încheie tranzacții de valori mobiliare exprimate în una

sau mai multe unități de măsură, stabilite prin regulament.

b) Piața en-gros sau cu toptanul - obiectul îl constituie marile tranzacţii, negocierile de

blocuri de valori mobiliare, care presupun intermediari puternici, deţinători de importante stocuri
de valori mobiliare, în lipsă de cumpărători semnificativi.

Din punct de vedere al termenelor de livrare a valorilor mobiliare se distinge:

a) Piața la disponibil (la vedere) denumita și piața „spot15". Este piața pe care se încheie
tranzacții cu livrarea imediată (tehnic, în câteva zile de la încheiere), cu reglarea imediată, după
caz.
15
„spot = made, paid or delivered immediately”, care este făcut, plătit sau livrat imediat (Black’s Law Dictionary, St.
Paul, Minnesota, 1999, p.1410).
12
 b) Piața la termen este cunoscută și sub denumirea de piața „futures". Pe aceasta piață se
încheie contracte cu livrarea sau reglarea la termen, după caz. Ca formă specială a pieței la
termen este și piața cu reglementare lunară.

5. Caracteristicile generale ale bursei

Formarea şi afirmarea bursei exprimă însăşi definirea relaţiilor de schimb, a pieţei ca

structură de bază a economiei de piaţă moderne. Odată cu consacrarea bursei, relaţiile de schimb
ajung la deplină extindere şi maturizare, primind rolul central în reglarea mecanismului de piaţă.

Natura specifică a bursei este dată de o serie de caracteristici 16 relevate prin următoarele
sintagme:

 Piaţă de mărfuri si valori: Bursele sunt locuri de concentrare a cererii şi ofertei pentru
mărfuri, precum şi pentru diferitele tipuri de hârtii de valoare. Dacă la începutul lor,
pieţele bursiere erau organizate pentru tranzacţionarea în egală măsură a mărfurilor şi
valorilor, ulterior s-a produs o separare între cele două categorii de burse. Bursele sunt
centre ale vieţii comerciale, pieţe unde se tranzacţionează mărfuri, titluri pe mărfuri,
active monetare şi financiare cu un caracter standardizabil şi cu un grad redus de
prelucrare.

 Piaţă simbolică: Unul dintre principalele obiective ale organizării schimburilor în cadrul
bursei îl reprezintă asigurarea operativităţii tranzacţiilor comerciale şi financiare,
realizarea acestora pe o bază standardizată. Necesitatea extinderii şi intensificării
schimburilor a generat o tendinţă de dematerializare a mărfurilor, de la bunuri
determinate fizic trecându-se la mostre şi eşantioane reprezentative. Pe măsura
consacrării de uzanţe comerciale s-a trecut de la eşantion la tipuri şi denumiri uzuale,
adică la calităţi abstracte de marfă, pe baza cărora se încheie tranzacţii comerciale. Astfel
bursa simplifică la maxim activitatea de tranzacţionare şi reduce negocierea la elementele
sale esenţiale: sensul operaţiunii (vânzare sau cumpărare), marfa, cantitatea, preţul şi
termenul de livrare. Bursa nu mai este o piaţă originară, pe care se vând şi se cumpără

16
Gabriela Anghelache, op. cit., p. 46
13
 mărfuri fizice, ci o piaţă derivată pe care se vând şi se cumpără titluri pe marfă. Dovada
existenţei mărfurilor se face cu un document acceptat de comercianţi: recipisa (actul) de
depozit pentru mărfurile aflate în antrepozite şi conosamentul pentru mărfurile încărcate
pe vas. Transferul proprietăţii asupra mărfii, deci executarea obligaţiilor contractuale de
livrare, se realizează prin transmiterea documentului respectiv. Bursa nu îşi asumă rolul
de realizare a tranzacţiei în forma sa fizică, mişcarea mărfurilor având loc în afara acestei
pieţe.

 Piaţă organizată şi liberă: Bursa este o piaţă organizată în sistem de autoreglementare, în

sensul că tranzacţiile se realizează conform unor principii, norme și reguli cunoscute și
respectate de către toţi participanţii. Aceasta nu înseamnă administrarea pieţei, ci
reglementarea ei în scopul obţinerii unui sistem ce garantează caracterul liber if deschis al
tranzacţiilor comerciale if financiare. Nu pot fi tranzacţionate la bursă decât mărfuri sau
valori pentru care există concurenţă liberă, pentru care oferta provine de la un număr
suficient de mare de ofertanţi, cererea este solvabilă și relativ constantă, astfel încât să nu
apară posibilitatea nor concentrări în scopul manipulării preţului.

 Piaţă reprezentativă: Bursa este o piaţă reprezentativă în care se stabileşte preţul

mărfurilor pentru care ea constituie o piaţă organizată-cotaţia bursei-element ce serveşte
drept reper pentru toate tranzacţiile comerciale sau operaţiunile financiare care se
desfăşoară în ţara respectivă, iar în cazul marilor burse, în întreaga lume.

Capitolul II. Bursa de valori Bucuresti (BVB)

1. Excurs istoric

Activitatea bursieră în ţara noastră datează din anul 1839, prin întemeierea burselor de
comerţ. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficială a Bursei de Valori Bucureşti,
denumită în prezenta lucrare “BVB“, iar peste o saptămână a apărut şi cota bursei, publicată în

14
Monitorul Oficial. Volumul tranzacţiilor era însă redus, iar cota oficială dispare în câteva zile,
deoarece intermediarii şi unele bănci preferau să lucreze în afara cotei, direct cu clienţii.

Legea asupra burselor de comerţ din 9 mai 1904 aduce o nouă organizare a burselor de
comerţ în vechiul regat, organizare a cărei necesitate a fost determinată de rezultatele puţin
satisfăcătoare ale legii din 1881. La baza reformei burselor de comerţ din 1904 a fost pus
principiul libertăţii tranzacţiilor în materie de bursă. Pentru aplicarea lui a fost creat în cadrul
bursei un organ nou, pe lângă cel al mijlocitorilor oficiali, şi anume cooperaţiunea bursei. Dacă
în baza Legii din 1881 operaţiunile de bursă nu puteau fi făcute direct, ci numai prin intermediul
mijlocitorilor oficiali, prin legea din 1904 se acorda dreptul de a efectua asemenea operaţiuni
direct între membrii corporaţiunii bursei, însa doar pentru operaţiunile pe cont propriu, nu şi
pentru cele de intermediere.17

Activitatea bursei este afectată de evenimentele social – politice ale vremii: în timpul
Răscoalei din 1907 cursul unor valori marchează o scădere; războiul balcanic din 1912 -1913
duce la pierderi masive de curs, recuperate însă ulterior; în timpul primului război mondial bursa
rămâne închisă.18 Bursa se redeschide şi cunoaşte o activitate deosebit de intensă în octombrie
1918: cursurile sunt în continuă creştere; localul bursei devine neîncăpător, “o psihoză atrage
lumea spre speculă“. Întreaga perioadă 1919 -1925 a fost caracteristică pentru o “piaţă bullish” 19,
creşterea fiind impulsionată, pe rând, de diferite categorii de valori: la început acţiunile
societăţilor de transport, apoi cele bancare şi ale societăţilor de asigurare.

Odată cu anul 1926 încep să reapară scăderile la acţiuni, mai întâi lente, apoi precipitate.
După şapte ani de piaţă în creştere urmează alţi şapte ani de scăderi dezastruoase. De la o cursă
în plină fierbere se ajunge la un număr de operatori ce “puteau fi lesne număraţi“.

O nouă lege bursieră se votează în 1929, aceasta fiind necesară, înainte de toate, pentru a
asigura adaptarea cadrului legislativ la noile realităţi rezultate în urma Marii Uniri.

17
Gheorghe Ciobanu, op. cit., p. 56

18
V.Madgearu, Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial, ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică, Bucureşti,
1995, pag.211
19
vezi infra capitolul V, unde se explică pe larg semnificația pieței bullish și cea bearish
15
 Această lege din 1929, care a unificat legislaţia bursieră, a adus şi o serie de modificări de
concepţie şi soluţie juridică, impuse de cerinţele dezvoltării activităţii bursiere în ţara noastră. În
primul rând, a fost mai bine definit statutul burselor, acestea fiind declarate instituţii publice,
beneficiind de personalitate juridică şi autonomie, ele fiind puse sub supravegherea şi controlul
Ministerului de Industrie şi Comerţ. Separarea burselor de mărfuri constituie o inovaţie
importantă.

La BVB se negociau acţiuni şi efecte în operaţiuni “pe bani gata“. Legea din 1929
defineşte operaţiunile “pe bani gata“ ca fiind toate negocierile care se lichidează în ziua în care
au fost încheiate, sau cel mai târziu a doua zi de bursă şi pentru care părţile au depus, o dată cu
ordinul de negociere, numerarul sau efectele.

O dată cu refacerea economică, după încheierea crizei economice din 1929-1933, “Bursa
de efecte, acţiuni şi schimb din Bucureşti“, cunoaşte şi ea un curs ascendent, care culminează cu
anul 1939, când se înregistrează perioada de vârf a acestei instituţii din perioada interbelică. În
1939 se tranzacţionau 56 de titluri din domeniul bancar, al transportului şi al asigurărilor sociale.

Sfârşitul celui de al II-lea război mondial, cu întreaga turnură politică pentru România, a
însemnat şi sfârşitul pieţei de capital şi a bursei de valori. Pentru acest sector economic extrem
de dinamic lovitura de graţie l-a constituit procesul naţionalizării economiei din iunie 1948, care
a făcut ca, prin instaurarea proprietăţii de stat, să dispară produsele specifice: acţiunile,
obligaţiunile corporatiste, titlurile de stat autohtone şi externe (cu echivalent în lei-aur).

După o întrerupere de 5 decenii, BVB a fost reînfiinţată în anul 1995, prima zi de

tranzacţionare fiind 20 noiembrie 1995. În prima zi s-au tranzacţionat 905 acţiuni la 6 companii
cotate.20 Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continuă. La acest moment
bursa tranzacţionează acţiunile unora dintre cele mai importante companii din economia
românească.
Orice bursă de valori este reglementată şi autorizată de un organ autorizat, ce
supraveghează piaţa respectivă. În România acest organ este Comisia Naţională a Valorilor
Mobiliare – CNVM.

20
Adrian Țițianu, op. cit., p. 65
16
 În urma legii 274/2004, BVB și-a schimbat statutul juridic prin transformare în societate
pe acțiuni ai cărei proprietari sunt SSIF-urile fondatoare. Sistemul electronic de tranzacționare a
bursei se numește ARENA și conform evaluării PriceWaterhouse valorează aproximativ 1,6 mil.
Euro21. Acesta permite accesul pe piața de la sediul SSIF-urilor, fără a exista o piața fizică. Acest
lucru permite desfășurarea tranzacțiilor într-un mod impersonal (nu se cunoaște contrapartida
schimburilor). Platforma tehnica face ca sistemul BVB să fie o piața de licitație.
În anul 2006, Bursa de Valori a absorbit, prin fuziune, şi cealaltă piaţă de tranzacţionare a
acţiunilor din România, RASDAQ.
Sumarizăm în continuare principalele evenimente din istoria modernă a BVB:
 1995 - Reînfiinţarea Bursei de Valori Bucureşti în baza unei decizii a Comisiei Naţionale
a Valorilor Mobiliare şi începerea tranzacţionării acţiunilor la Bursă. În prima şedinţă de
tranzacţionare, 28 de societăţi membre ale Asociaţiei Bursei au tranzacţionat acţiunile admise la
Cota BVB ale unui număr de 6 emitenţi de acţiuni. La sfârşitul anului numărul emitenţilor de
acţiuni admişi la Cota BVB a ajuns la 9.
 1997 - Listarea în Categoria 1 a primelor companii importante incluzând Terapia Cluj
Napoca, Antibiotice Iaşi, Alro Slatina, Policolor şi Automobile Dacia. Numărul companiilor
listate la BVB atinge 76 (13 în Categoria 1 şi 63 în Categoria 2), comparativ cu 17 companii
listate în anul 1996. Se lansează indicele oficial al bursei, BET.
 1998 - Listări importante la Bursă: la Categoria 2 Sicomed Bucureşti şi Electroputere
Craiova, iar la Categoria 1 Banca Transilvania, Banca Agricola, Turbomecanica şi Rafinăria
Astra Română. La sfârşitul anului erau listate acţiunile a 126 de companii (21 la Categoria 1 şi
105 la Categoria 2). Se lansează indicele compozit BET C.
 1999 - Bursa lansează noul sistem de tranzacţionare Horizon. Se listează cele 5 societăţi
de investiţii financiare (SIF). Numărul companiilor listate la finele anului a fost de 127 (26 la
Categoria 1 şi 101 la Categoria 2). Se înfiinţează Piaţa valorilor mobiliare nelisate administrată
de CNVM şi tranzacţionate prin sistemul BVB.
 2000 - Bursa lansează indicele oficial al societăţilor de investiţii financiare, BET-FI. Sunt
schimbate reglementările referitoare la admiterea şi menţinerea la Cota BVB în sensul creşterii
cerinţelor de admitere şi menţinere, iar aplicarea acestora este amânată pentru anul următor.
Numărul companiilor listate scade la 114 (22 la Categoria 1 şi 92 la Categoria 2).
21
Intercapital Invest SA, Prospect de admitere la tranzactionare a actiunilor emise de SC Bursa de Valori Bucuresti
SA, mai 2010 (format electronic)
17
  2001 - Se inaugurează tranzacţionarea obligaţiunilor la Bursa de Valori Bucureşti prin
listarea a două emisiuni de obligaţiuni municipale (Predeal şi Mangalia). Au loc două listări
importante: SNP Petrom (actuala OMV Petrom) şi Banca Română pentru Dezvoltare - Groupe
Societé Generale. Sunt retraşi de la Cota BVB 52 de emitenţi de acţiuni ca urmare a nerespectării
condiţiilor de menţinere, schimbate în anul 2000. Numărul emitenţilor listaţi scade la 65 (19 la
Categoria 1 şi 46 la Categoria 2).
 2002 - BVB devine membru corespondent al Federaţiei Europene a Burselor de Valori
(FESE). Numărul de emitenţi listaţi la sfârşitul anului se menţine identic cu cel din anul 2001.
 2003 - Introducerea noului sistem de tranzacţionare Arena. Înfiinţarea Institutului de
Guvernanta Corporativă. Scade numărul de companii listate la 62 (18 la Categoria 1 şi 44 la
Categoria 2).
 2004 - Demararea fuziunii Bursei de Valori Bucureşti cu Bursa Electronică Rasdaq şi a
demutualizarii BVB. Listări importante la BVB: Rompetrol Rafinare Constanţa şi Banca
Comercială Carpatica. Se reduce numărul de emitenţi listaţi la sfârşitul anului la 60 (17 la
Categoria 1 şi 43 la Categoria 2).
 2005 - Finalizarea demutualizarii Bursei de Valori Bucureşti şi transformarea Bursei în
Societate pe Acţiuni. Introducerea tranzacţionării drepturilor de preferinţă la Bursă (Impact).
Lansarea indicelui ROTX împreună cu Bursa din Viena. BVB aniversează zece ani de la reluarea
operaţiunilor în 1995. Finalizarea fuziunii BVB cu Bursa Electronică Rasdaq
 2006 - Listarea acţiunilor CNTEE Transelectrica. Autorizarea BVB ca operator de piaţă.
Înfiinţarea Depozitarului Central, instituţie importantă a pieţei de capital, al cărei pachet
majoritar de acţiuni este deţinut de BVB. Bursa devine membru asociat al World Federation of
Exchanges şi inaugurează secţiunea internaţională pentru obligaţiuni, prin listarea unei emisiuni
a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
 2007 - BVB devine membru cu drepturi depline al Federaţiei Europene a Burselor de
Valori. Capitalizarea pieţei reglementate a BVB atinge la sfârşitul anului 24,6 miliarde euro, iar
capitalizarea Rasdaq atinge 7,0 miliarde euro. Derularea prin BVB a celei mai importante oferte
publice iniţiale (IPO) SNTGN Transgaz (acţiuni cu drepturi de alocare). Introducerea la
tranzacţionare a unui nou instrument financiar: drepturile de alocare. Lansarea pieţei la termen a
BVB. Sunt schimbate reglementările listingului la BVB (admitere, promovare, menţinere,

18
retrogradare şi retragere) prin aprobarea de către CNVM a noului set de reguli ale pieţei
reglementate a BVB cuprinse în Codul BVB - operator de piaţă.
 2008 - Bursa de Valori Bucureşti inaugurează secţiunea internaţională pentru acţiuni,
prin listarea Erste Bank (listată deja la Bursele din Viena şi Praga) şi secţiunea Organisme de
Plasament Colectiv, prin listarea fondului STK Emergent. Se tranzacţionează prima emisiune de
drepturi de alocare în urmă unui IPO (SNTGN Transgaz) şi se listează acţiunile emise de
SNTGN Transgaz. Alte evenimente importante: Lansarea indicilor BET-XT şi BET-NG;
Lansarea tranzacţionării titlurilor de stat la BVB; Introducerea sistemului Arenă Gateway.
 2009 - Listarea primului produs structurat la BVB - OTP WiseRO. Eliminarea
suspendării pieţei ca urmare a atingerii unui anumit prag al indicelui BET, introducerea ordinelor
contingente. Extinderea limitelor de variaţie zilnică pentru valorile mobiliare cu cea mai mare
lichiditate (emitenţi din BET, BET-FI şi secţiunea internaţională). Calculul unui preţ teoretic de
referinţă că urmare a unor operaţiuni corporative. Demararea listării BVB şi pregătirea pentru
implementarea noului model operaţional, pe bază de conturi mixte (globale şi individuale). A fost
înregistrat primul market-maker pe piaţa derivatelor în România.
 2010 -“Autorizarea sistemului alternativ de tranzacţionare operat de BVB. Admiterea la
tranzacţionare a acţiunilor BVB pe piaţa reglementată operată de Bursă.
2. Organizarea și funcționarea BVB

În aprilie 1995, prin Decizia CNVM nr. 20/21.04.1995, Bursa de Valori Bucureşti se
reînfiinţează ca instituţie de interes public cu personalitate juridică ce îşi desfăşoară activitatea pe
principiul autofinanţării. Compania a fost transformată din instituţie de interes public în societate
pe acţiuni în luna iulie 2005 şi are o durată de funcţionare nelimitată.

Aşa cum am precizat, Bursa de Valori Bucureşti este organizată ca persoană juridică
română de drept privat şi funcţionează ca societate comercială pe acţiuni având ca obiect de
activitate administrarea pieţelor financiare. Astfel, cadrul normativ aplicabil activităţii Bursei de
Valori Bucureşti cuprinde Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, Legea 297/2004 privind
piaţa de capital, regulamentele CNVM şi regulamentele proprii ale BVB, aprobate de CNVM.

Activitatea principală a bursei este administrarea pieţelor de tranzacţionare a

instrumentelor financiare, precum şi activităţi conexe obiectului principal de activitate şi
prevăzute de reglementările CNVM. La momentul actual, BVB operează o piaţă reglementată şi
19
o secţiune de piaţă numită Rasdaq (ce a absorbit-o în anul 2006), precum şi un sistem alternativ
de tranzacţionare.

Principiile22 care guvernează Bursa de Valori Bucureşti ca piaţă organizată de valori

mobiliare sunt:

Accesibilitate: Bursa se angajează să asigure tratament egal tuturor societăţilor membre,

respectiv societăţilor emitente listate la Bursă.

Informare: Bursa se angajează să asigure permanent agenţilor de bursă şi investitorilor,

suficientă informaţie despre societăţile tranzacţionate şi despre preţurile valorilor mobiliare
emise de acestea.

Etica pieţei: Bursa se angajează să asigure ca piaţa valorilor mobiliare funcţionează într-
un mod care sporeşte încrederea utilizatorilor, autorităţilor şi publicului larg în general.

Neutralitate: Bursa se angajează să acţioneze neutru şi să-şi menţină integritatea în

relaţia cu toţi participanţii la piaţă, precum şi cu alte instituţii sau organizaţii care supraveghează
sau operează în piaţa de capital.

La momentul elaborării prezentei lucrări, la Bursa de Valori Bucureşti exista un număr

de 69 de intermediari, în scădere uşoară faţă de 71 la sfârşitul anului 2009 şi 76 la sfârşitul anului
2008.

Bursa de Valori Bucureşti este componenta centrală a unui grup ce include un operator
de piaţă (Emitentul, respectiv Bursa de Valori Bucureşti SA), un Depozitar Central (Depozitarul
Central SA), o casă de compensare (Casă de Compensare Bucureşti SA), Fondul de Compensare
a Investitorilor şi Fundaţia Institutul de Guvernantă Corporativă.

Depozitarul Central SA (DC) este o companie înfiinţată în 1997, autorizat prin Decizia
CNVM nr. 3567/14.12.2006 să furnizeze servicii de depozitare, registru, compensare şi
decontare a tranzacţiilor cu instrumente financiare precum şi alte operaţiuni în legătură cu
acestea astfel cum sunt definite în Legea nr. 297/2004.

22
idem
20
 Casa de Compensare Bucureşti (CCB) este o companie autorizată de CNVM să
furnizeze servicii de compensare şi decontare pentru tranzacţiile cu instrumente financiare pe
piaţa reglementată la termen administrată de Bursa de Valori Bucureşti.

Fondul de Compensare a Investitorilor SA (FCI) este o persoană juridică, constituită sub

forma unei societăţi pe acţiuni în baza actului constitutiv aprobat de CNVM, al cărui obiect
principal de activitate este colectarea contribuţiilor membrilor şi compensarea creanţelor
investitorilor provenind din incapacitatea unui membru de a restitui fondurile băneşti şi/sau
instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor, care sunt deţinute şi/sau
administrate în numele acestora în cadrul presatii de servicii de investiţii financiare.

Institutul de Guvernantă Corporativă (IGC) este o fundaţie înfiinţată de Bursa de Valori

Bucureşti având drept obiectiv promovarea cuantumului internaţional de cunoştinţe profesionale
către personalul societăţilor deţinute public din România, derularea de programe de instruire în
domeniul pieţei de capital, promovarea cunoaşterii realităţii economice şi sociale naţionale şi
internaţionale şi derularea de proiecte, programe, seminarii şi conferinţe în scopul creșterii
gradului de cunoaștere al participanților și emitenților la piața de capital, în general, și la piața
bursieră, în special.

Organigrama BVB este prezentata în continuare:

21
 Figura II.1. Organigrama BVB

Sursa: www.bvb.ro, Anul: 2010

3. Sistemul de tranzactionare a BVB

Indiferent de natura contractului şi de sistemul tranzacţional, realizarea efectivă a unei

operaţiuni bursiere presupune următoarele etape: iniţierea tranzacţiei, prin stabilirea legăturii
între client şi societatea de bursă şi transmiterea de către primul a ordinului de

22
vânzare/cumpărare; perfectarea tranzacţiei, respectiv negocierea şi încheierea contractului de
către agenţii de bursă; executarea contractului, adică îndeplinirea obligaţiilor şi obţinerea
drepturilor rezultate din tranzacţie.

3.1. Sistemul de tranzactionare bursier

Modalitatea de tranzacţionare este diferită în funcţie de specificul pieţei, dar mai ales în
conformitate cu sistemul de tranzacţionare. În practica internaţională sunt utilizate mai multe
modalităţi de negociere23, printre care amintim:

- negocierea pe baza de carnet de ordin. Presupune centralizarea de către agenţii de bursă

a ordinelor primite de la clienţi într-un document intitulat carnet de ordine. Acesta poate să fie
deschis pentru consultarea de către agenţii de bursă terţi (Tokyo Stock Exchange) sau închis
(New York Stock Exchange şi American Stock Exchange), unde numai preţul şi volumul celor
mai bune cotaţii sunt anunţate în bursă.

- negocierea prin înscrierea pe tabelă. Presupune prezentarea ordinelor astfel încât ele să
poată fi văzute de toţi agenţii de bursă care participă la şedinţa respectivă. Aceasta se realizează
prin înscrierea pe un tabel electronic (la Bursa din Toronto) sau prin înscrierea cu cretă (Hong
Kong, Sydney, Singapore) a primelor două (cele mai bune) preţuri de cumpărare (BID) şi
vânzare (ASK).

- negocierea prin anunţarea publică a ordinelor. Se practică atât pe pieţele intermitente,

cât şi pe cele continue (Bursele din Zurich şi Budapesta). Negocierile sunt deschise de un
funcţionar al bursei, care strigă titlul ce urmează a fi negociat. Apoi, agenţii de bursă anunţă cu
voce tare preţurile lor “bid“ sau “ask“ şi caută parteneri interesaţi.

- negocierea în “groapă“. Este o variantă a metodei descrise mai sus, singura diferenţă
constând în aceea că tranzacţionarea se realizează într-un spaţiu semicircular, foarte aglomerat
numit “groapă“ unde se află agenţii de bursă care îşi strigă preţurile de vânzare/cumpărare. Este
una dintre metodele cele mai spectaculoase de negociere şi se practică pentru produsele care se
bucură de un mare dever (cifra de afaceri) la bursă. Este o metodă tradiţională folosită în SUA.

23
Stoica, Victor, Piaţa bursieră globală, în „Economistul”, nr. 1579/2004, p. 23
23
 - negocierea pe blocuri de titluri. Are loc, de regulă, în afara sălii principale de negocieri
a bursei, într-un spaţiu special amenajat în incinta acesteia. LA NYSE se formează aşa – numita
“piaţă de sus“ (upstairs market). Blocurile de titluri sunt tranzacţionate într-un volum mare
(10.000 acţiuni sau chiar mai mult). Negocierea lor este supusă unui regim special din cauza
impactului puternic asupra pieţei.

- negocierea electronică. Presupune utilizarea tehnologiei moderne în procesul de

transmitere a ordinelor şi de prezentare a acestora la bursă. Electronizarea poate merge şi mai
departe cuprinzând executarea ordinelor şi decontarea tranzacţiilor. Unul dintre primele sisteme
de tranzacţii complet automatizate a fost introdus la Toronto, în 1977, sub denumirea “Sistemul
de Tranzacţionare Asistat de Calculator“ (Computer Assisted Trading System - CATS).

Deci, valorile mobiliare înscrise la cota bursei pot fi tranzacţionate prin mecanismele
pieţei continue sau intermitente în funcţie de situaţia pieţei la fiecare valoare mobiliară, utilizând
pentru acestea sistemul de tranzacţionare şi execuţie automată. Accesul la sistem este permis atât
la terminalele din incinta sălii de tranzacţionare, cât şi la celelalte conectate la sistem situate la
sediul de tranzacţionare este valabil şi se supune regulilor bursei până când este executat, expiră,
este retras sau este anulat de către bursă.

Introducerea unui ordin în sistem se face numai în scopul cumpărării sau vânzării de
valori mobiliare. Introducerea în orice alt scop va fi considerată ca fiind o încercare artificială de
influenţare a preţului, respectiv de manipulare a pieţei.

Pentru a proteja investitorii împotriva unei modificări excesive pe termen scurt a preţului
unei valori mobiliare, datorate mai ales dezechilibrelor de moment dintre cerere şi ofertă, cât şi
pentru menţinerea integrităţii pieţei, bursa permite o variaţie maximă a preţului unei valori
mobiliare pentru o şedinţă de 50 % cu plus sau cu minus din preţul de închidere al şedinţei
precedente (iniţial a fost 10 %). Limita variaţiei de preţ permite ordinelor care pot reechilibra
piaţa şi asigura lichiditatea acesteia.

În cazul tranzacţionării valorilor mobiliare pe piaţa intermediară, şedinţa de

tranzacţionare poate fi alcătuită din una sau mai multe (maximum cinci) sesiuni de
tranzacţionare.

24
 Şedinţa de tranzacţionare pe piaţa continuă este formată din următoarele etape24:

- predeschiderea, cu introducerea ordinelor în sistem;

- deschiderea, cu identificarea tranzacţiilor posibile, calcularea şi afişarea preţurilor de

deschidere şi alocarea ordinelor;

- sesiunea de tranzacţionare propriu - zisă, care cuprinde: afişarea ordinelor rămase

neexecutate; introducerea şi executarea ordinelor în piaţă continuă şi raportarea permanentă a
tranzacţiilor şi transmiterea informaţiilor de piaţă;

- închiderea, cu tipărirea rapoartelor de tranzacţionare, afişarea preţurilor valorilor

mobiliare tranzacţionate şi introducerea ordinelor destinate următoarei şedinţe de tranzacţionare,
având termenul de valabilitate cel puţin până la data efectuării acesteia.

Asa cum am precizat deja, până în momentul executării, toate ordinele sunt modificabile
sau revocabile. În cazul etapei de predeschidere, preţul de deschidere este calculat, pentru fiecare
valoare mobiliară, prin algoritmul de fixing. Când în cadrul etapei de predeschidere se determină
mai multe preţuri la care se pot executa tranzacţii (cantităţi egale cu preţuri diferite), atunci preţul
de deschidere va fi acela care este mai apropiat de preţul de referinţă.

Ordinele de cumpărare cu un preţ mai mare (mai bun) decât preţul de deschidere şi toate
ordinele de vânzare cu preţul mai mic (mai bun) decât preţul de deschidere se execută integral, în
măsura în care cantitatea de valori mobiliare este suficientă. În caz contrar, alocarea acestora se
va face conform algoritmului de alocare.

Ordinele având preţul egal cu preţul de deschidere pot fi executate integral, parţial sau
deloc, conform următoarelor principii de alocare:

- ordinele clienţilor vor fi executate înaintea proordinelor;

- ordinele clienţilor vor fi executate conform principiului precedenţei;

- proordinele (ordinul de bursa introdus in sistemul de tranzactionare de catre un membru

in nume propriu, utilizand un cont House - cont de valori mobiliare detinut de un membru al

24
Marc Levinson, Guide to the Financial Markets, 4th edition, 2006, p. 96
25
Asociatiei BV in nume propriu - sau Staff - cont de valori mobiliare detinut de actionari
semnificativi, directori, administratori, cenzori externi independenti, cenzori interni ai SVM-
ului, agenti de bursa si de valori mobiliare, precum si de alti angajati ai SVM-ului indiferent de
natura juridica a raportului angajat - SVM) vor fi executate conform principiului precedenţei
(FIFO: primul venit - primul servit).25

Ordinele de cumpărare cu preţul mai mic decât preţul de deschidere şi va transmite

informaţiile de piaţă către public. După calcularea preţurilor de deschidere şi raportarea
tranzacţiilor către membrii, cel mai bum (mare) preţ de cumpărare şi cel mai bun (mic) preţ de
vânzare al fiecărei valori mobiliare vor constitui cotaţiile de piaţă pentru acea valoare mobiliară.

Cotaţiile bursei în orice moment arată în principal cererea şi cea mai bună ofertă existente
pe piaţă. Pentru a putea fi executate, ordinele trebuie să coincidă cu unul din aceste preţuri.
Fiecare ordin este valabil până când este executat, retras sau anulat. Priorităţile de executare a
ordinelor pe piaţă continuă sunt:

- cel mai bun preţ (cel mai mare la cerere sau cel mai mic la ofertă);

- ordinele clienţilor înaintea proordinelor la acelaşi preţ;

- dacă mai mulţi clienţi au dat ordinul la acelaşi preţ, ordinea de execuţie se face pe
principiul precedenţei;

- dacă mai multe proordine au acelaşi preţ, ordinea de execuţie se face pe principiul
precedenţei.

Tranzactiile executate la Bursa de Valori Bucuresti se desfasoara prin sistemul electronic

de tranzactionare Arena. Aceasta asigura preluarea electronica a ordinelor introduse de brokeri
si executia tranzactiilor pe pietele administrate de Emitent. Platforma Arena a fost dezvoltata in
proportie de 100% de catre BVB. Eficientizarea accesului brokerilor la platforma de
tranzactionare a BVB, folosind aplicatiile proprii de tranzactionare, a fost posibila incepand cu
anul 2008 prin sistemul Arena Gateway.

25
Titu Băjenescu, ABC Bursier, Editura Polirom, 2002, p. 24, 53
26
 3.2. Tranzactii speciale

Tranzacţiile speciale sunt acele tranzacţii cu valori mobiliare înscrise la cotă , dar care au
loc în afara sistemului.26 Acestea sunt considerate tranzacţii bursiere, fiind reglementate prin
procedurile bursei, supravegheate şi făcute publice de aceasta. Se anunţă la bursă până la
încheierea şedinţei de tranzacţionare prin completarea unui formular special în care se înscriu toţi
termenii propuşi ai tranzacţiei. Preţul negociat al unei tranzacţii speciale trebuie să se încadreze
într-o marjă procentuală admisă potrivit regulamentelor şi procedurilor faţă de preţul de referinţă
al şedinţei precedente pentru valoarea mobiliară respectivă. Tranzacţia se consideră încheiată în
momentul în care departamentul de tranzacţionare şi supraveghere a pieţei o aproba şi se
confirmă executarea tranzacţiei speciale de către ambele părţi participante la tranzacţie. Sunt
considerate tranzacţii speciale: oferta publică, preluările şi tranzacţiile raportate.

Tranzacţiile raportate sunt cele care au o valoare mai mare de 1 miliard lei (iniţial 100
milioane lei) sau o cantitate care depăşeşte 5 % din emisiunea de valori mobiliare efectuată de un
emitent.

Tranzacţiile exceptate sunt tranzacţiile rezultate din hotărâri judecătoreşti sau execuţii
silite, transferuri private sau directe, donaţiile, moştenirile şi corectarea erorilor (care presupun
transferul de valori mobiliare în scopul corectării erorii apărute în executarea ordinului unui
client, în contul de erori al membrului respectiv). Corecţiile se pot efectua pe baza cererii
transmise de membrul bursei Serviciului de tranzacţionare şi supraveghere a pieţei.

Aceste tranzacţii nu se fac prin intermediul sistemului de tranzacţionare al bursei, dar

sunt raportate bursei pentru a fi operate în registrul bursei şi pentru a fi supravegheate. Aceste
tranzacţii nu sunt făcute publice.

Tranzacţia încrucişată (CROSS)27 este cea la care participă ca intermediar, atât pentru
cumpărător, cât şi pentru vânzător, aceeaşi societate de valori mobiliare. Se poate efectua între
doi clienţi ai aceleaşi societăţi de valori mobiliare, între societatea de valori mobiliare pe cont
propriu şi un client al său, între un angajat al societăţii de valori mobiliare şi un client al
societăţii sau un angajat al societăţii de valori mobiliare şi societate pe cont propriu.
26
Carmen Corduneanu, Piețe Financiare și operațiuni bursiere, ediția a3a, Editura Mirton, Timișoara, 1996, p. 65

27
Laurence A Connors, How markets really work, 2004, p. 99
27
 În funcţie de modul în care se introduce şi se execută ordinele de bursă, se disting două
tipuri de tranzacţii încrucişate şi anume:

- tranzacţia încrucişata neintenţionată, are loc ca rezultat al introducerii, de către agentul

de bursă, de ordine distincte de cumpărare şi de vânzare care pot conduce la efectuarea
tranzacţiei pe parcursul şedinţei în mod automat;

- tranzacţia încrucişată intenţionată, are loc atunci când agentul de bursă decide să
coreleze un ordin de vânzare şi un ordin de cumpărare astfel încât acestea să fie introduse direct
ca tranzacţie printr-o singură comandă care include ambele ordine, fără a fi afectată de celelalte
ordine din piaţă.

3.3. Ordinele bursiere

Ordinul bursier este o instrucţiune clară dată de un operator economic ce doreşte să

cumpere sau să vândă titluri financiare, adresată unui agent de bursă, în formă scrisă, prin telex,
telegramă, telefon sau verbal, în cursul şedinţei bursiere, sub rezerva confirmării ei scrise.

Pot fi utilizate următoarele tipuri de ordine bursiere28:

a ) ordinul de piaţă (“au mieux“ sau “market order“). Acest ordin se execută la primul
curs după primirea lui. Ordinul de vânzare se execută la cel mai mare curs din interiorul bursei,
din momentul în care agentul îl primeşte. Ordinul de cumpărare se execută la cel mai scăzut curs
din momentul primirii. Atunci când ordinele de vânzare/cumpărare se primesc înaintea
deschiderii şedinţei bursiere, ele se execută la primul curs cotat.

b ) ordinul limită (“cours limite“, “limit order“). Clientul stabileşte cursul maxim pe care
îl acceptă, în cazul ordinului de cumpărare, şi cursul minim, în cazul ordinului de vânzare. Nu se
acceptă nici o abatere de la preţul prestabilit.

c ) ordinul la limită sau cu clauză “la un preţ mai bun“. În cazul ordinului de cumpărare,
clientul stabileşte cursul maxim pe care îl acceptă, dar agentul de bursă poate să-l cumpere şi la
28
Frank Fabozzi, Steven Mann, Moorad Choudry, The Global money markets, 2002, p. 67

28
un curs mai mic, iar în cazul ordinului de vânzare, clientul precizează cursul minim prestabilit,
agentul putând să-l vândă şi la un curs superior.

d ) ordinul stop sau de limitarea pierderii (“stop loss order“). Ordinul este cu curs limitat,
urmat de menţiunea “stop“. Se utilizează pentru a limita riscurile inversării tendinţei pieţei şi
permite limitarea pierderii. Ordinul stop devine un ordin de piaţă din momentul în care a fost
atinsă limita fixată de client. Dacă el nu a fost executat integral sau parţial, ordinul nu permite
executarea lui ulterioară, în cazul în care cursul este inferior limitei fixate.

e ) ordinul care poate fi dat folosind expresiile “în jurul“, “cu atenţie“, “cu grijă”, “la
aprecierea“ are caracter general şi reflectă o convenţie între intermediar şi clienţii lor. Ordinul “în
jurul“ presupune o limită de curs, dar lasă intermediarului o oarecare latitudine în efectuarea
tranzacţiei când se ajunge în jurul cursului indicat de client. Ordinul “cu atenţie“, “cu grijă“
permite intermediarului să execute ordinul în una sau mai multe şedinţe de bursă, în funcţie de
posibilităţile pieţei. Ordinul folosind expresia “la aprecierea“ este lăsat absolut liber, la
latitudinea agentului de schimb. Astfel de ordine se dau din ce în ce mai frecvent pe piaţa
valorilor mobiliare, ele reflectând încadrarea în instituţia bursei.

f ) în sfârşit, persoana care adresează ordinul fixează şi perioada de valabilitate, la

expirarea căreia el devine caduc. Dacă se precizează că ordinul este valabil o zi (la vedere),
acesta va fi executat în şedinţa de bursă care urmează transmiterii ordinului şi numai în cadrul
acesteia. Dacă nu este precizată o perioadă de valabilitate, ordinul este executabil fără revocare
până la sfârşitul lunii în curs, dacă este vorba despre un ordin la termen. Valabilitatea unui ordin
expiră, de asemenea, o dată cu desprinderea vreunui drept sau avantaj particular asupra valorii
mobiliare considerate; este cazul cupoanelor de dobândă, al dividendelor şi al altor sume încasate
de deţinătorii titlurilor respective.

3.3.1. Termenul de valabilitate a ordinelor de bursa

Agentul de bursă poate preciza în ordinul de bursă un termen de valabilitate în sistemul

de tranzacţionare al BVB.
Un ordin de bursă poate avea oricare dintre următoarele atribute de timp (termene de
valabilitate):29
29
George Fontanills, Tom Gentile, The Stock Market Course, 2001, p. 50
29
 - Day – ordin valabil până la sfârşitul zilei de tranzacţionare curente;
- GTD (Good Till Date) - ordin valabil până la o dată calendaristică specificată acestui
atribut i se poate ataşa un moment de timp (în format “ ora : minut “ );
- GTW (Good Till Week) – ordin valabil până la sfârşitul ultimei zile de tranzacţionare a
săptămânii curente;
- GTM (Good Till Month) – ordin valabil până la sfârşitul ultimei zile de tranzacţionare a
lunii curente;
- Open - ordin valabil până la execuţie, retragere sau anulare;
- FOK (“ Fill or Kill “ sau “ Execută sau Dispari “) – ordin introdus în vederea execuţiei
imediate, care în cazul executării sale parţiale sau a neexecutării, este eliminat automat din
sistem.
La împlinirea termenului său de valabilitate un ordin de bursă este eliminat automat din
sistem.
Ordinul GTD este acceptat numai în cazul în care data specificată este validă din punct de
vedere calendaristic.
În predeschidere, un ordin FOK rămâne în piaţă până când simbolul este deschis şi
participă la cantitatea (volumul) de deschidere în limita cantităţii (volumului) sale totale. După
deschidere, ordinul FOK care nu s-a executat sau s-a executat parţial este eliminat automat din
sistem.
Un ordin de bursă care nu are specificat nici un atribut de timp este considerat de sistemul
de tranzacţionare în mod implicit ca ordin Day.

3.3.2. Modificarea ordinelor de bursa

Modificarea ordinelor de bursă este operaţiunea prin care se schimbă caracteristicile unui
ordin de bursă existent în sistem.30
Ordinul de bursă modificat primeşte o nouă înregistrare de timp (time mark) dacă:
- este schimbat preţul;
- este mărită cantitatea (volumul);
- este mărită cantitatea (volumul) vizibilă în cazul unui ordin hidden;

30
Codul Bursei de Valori Bucuresti S.A.- operator de piata, accesibil online la:
http://www.targetcapital.ro/doc/cod_bvb.pdf
30
 Prin schimbarea înregistrării de timp a ordinului de bursă în sistem este afectată
prioritatea de execuţie a ordinului de bursă şi prioritatea de afişare a acestuia în listă.
Ordinul de bursă modificat nu primeşte o nouă înregistrare de timp dacă:
- este micşorată cantitatea (volumul);
- este micşorată cantitatea (volumul) vizibilă a unui ordin hidden;
- este modificată cantitatea (volumul) totală a unui ordin hidden;
- sunt modificate atributele de timp.
Ordinul de bursă trebuie retras în cazul în care se schimbă vreuna dintre următoarele
caracteristici:
- Piaţa;
- Natura ordinului de bursă;
- Tipul ordinului de bursă;
- Simbolul.
În timpul operaţiunii de modificare a unui ordin de bursă, acesta nu este suspendat din
piaţă şi astfel poate fi executat în paralel cu operaţiunea de modificare, dacă condiţiile de
execuţie sunt îndeplinite.
Dacă preţul sau cantitatea (volumul) unui ordin de bursă s-au schimbat, ca urmare a unei
execuţii parţiale a acestuia în paralel cu operaţiunea de modificare (între cele două faze ale
editării unei modificări), agentul de bursă trebuie să reconfirme că doreşte să continue efectuarea
operaţiunii de modificare.

3.3.3. Retragerea ordinelor de bursa

Retragerea ordinelor de bursă este operaţiunea prin care agentul de bursă elimină din
sistem ordine de bursă.31
Pot fi retrase numai ordine de bursă existente în sistemul de tranzacţionare BVB. Un
ordin care a fost executat nu mai poate fi retras.
Dacă agentul de bursă retrage un ordin de bursă , care între timp a fost executat parţial,
este necesară o a doua confirmare pentru retragerea ordinului rămas în urma execuţiei parţiale
precedente.

31
idem
31
 Prin procedura de retragere globală a ordinelor de bursă, acestea sunt eliminate din
sistem, câte unul, pe baza priorităţii de preţ şi în cadrul acesteia de timp (FIFO: primul venit –
primul servit).

3.3.4. Suspendarea si reintroducerea ordinelor de bursa

Suspendarea unui ordin de bursă este operaţiunea prin care ordinul de bursă este eliminat
din Registrul Ordinelor Comune, dar menţinut în sistem ca ordin suspendat. Operaţiunea de
suspendare a unui ordin poate fi efectuată de agentul de bursă, sau, după caz, de BVB. Această
procedură diferă de retragerea / anularea ordinului prin faptul că retragerea / anularea determină
eliminarea ordinului din sistem.
Reintroducerea32 unui ordin de bursă este operaţiunea prin care un ordin suspendat este
introdus din nou în Registrul Ordinelor Comune.
În fiecare piaţă se defineşte Registrul Ordinelor Comune ca fiind totalitatea ordinelor de
bursă care nu au restricţii de execuţie şi / sau de decontare. O regula generala este aceea ca se
suspendă numai ordinele existente în Registrul Ordinelor Comune.
Un ordin suspendat poate fi modificat; în acest caz nu primeşte o nouă înregistrare de
timp şi nu este modificată poziţia sa în listă ordinelor suspendate. Ordinele suspendate pot fi
retrase / anulate, individual sau global. Ordinele suspendate nu sunt executate. Ordinele
suspendate pot fi reintroduse în Registrul Ordinelor Comune individual sau global. La
reintroducerea unui ordin, acesta este tratat ca un ordin nou şi i se alocă la intrarea în Registrul
Ordinelor Comune o nouă înregistrare de timp. Ordinele suspendate nu sunt luate în considerare
la determinarea celui mai bun preţ de cumpărare sau de vânzare.
Prin procedura de suspendare/reintroducere globală a ordinelor acestea sunt
suspendate/reintroduse din/în Registrul Ordinelor Comune câte unul, pe baza priorităţii de preţ şi
în cadrul acesteia de timp (FIFO: primul venit - primul servit).
În cazul suspendării dreptului de tranzacţionare a societăţii de servicii de investiţii
financiare se suspendă şi ordinele acesteia. Reintroducerea ordinelor în sistem se va efectua după
restabilirea drepturilor de acces la sistemul de tranzacţionare. Restabilirea drepturilor de acces la

32
ibidem
32
sistemul de tranzacţionare va fi posibilă începând cu a doua zi după transmiterea situaţie
financiare lunare.

3.3.5. Tipuri de ordine de bursa

Sistemul de tranzacţionare al BVB admite spre execuţie următoarele tipuri de ordine 33 de

bursă:
 Ordinul limită este ordinul prin care se cumpără / vinde un număr de valori
mobiliare la un preţ specificat sau mai avantajos pentru client (adică mai mic pentru cumpărare şi
mai mare pentru vânzare).
Când piaţa este deschisă, la introducerea unui ordin limită care creează un dezechilibru de
preţ astfel încât cel mai bun preţ de cumpărare este superior celui de vânzare, se întâlnesc
următoarele caracteristici:
 preţul tranzacţiilor rezultate dintr-un ordin limită variază între cel mai bun preţ din
contraparte şi preţul aferent ordinului limită,
 cantitatea de valori mobiliare rămase netranzacţionate în urma deschiderii unui ordin
limită este înregistrată în piaţă la preţul specificat în ordin.
 Ordinul La Piaţă este ordinul prin care se cumpără / vând un număr de valori
mobiliare la cel mai bun preţ al pieţei, prin mecanismul protecţiei de preţ.
Ordinul la piaţă este înregistrat cu un preţ limită specific (generat de către sistemul de
tranzacţionare) calculate pe baza protecţiei de preţ şi se poate tranzacţiona printr-un interval de
preţ până este atins preţul limită propriu.

33
idem
33
  Ordinul fără preţ este ordinul care nu are specificat un preţ în momentul
introducerii în sistemul de tranzacţionare, dar care devine ordin limită prin alocarea de către
sistem a celui mai bun preţ al pieţei. Ordinul fără preţ nu are protecţie de preţ.
Un ordin fără preţ nu poate tranzacţiona printr-un interval de preţ decât dacă preţul său
este mai bun decât cel mai bun preţ în momentul când ordinul este înregistrat efectiv în piaţă
(piaţa se poate schimba între momentul selectării automate a preţului pentru confirmare şi
momentul introducerii lui efective în piaţă).
 Ordinul hidden este acel ordin prin care se afişează numai o parte a cantităţii
totale a volumului. Acest ordin este o modalitate de protecţie a pieţei şi a investitorului implicat
în cazul introducerii unor ordine cu volume foarte mari. Volumul total minim al unui ordin
hidden trebuie să fie mai mare sau egal cu un număr de 5 blocuri de tranzacţionare. Volumul
vizibil nu poate fi mai mare decât 20% din volumul total al ordinului.
Totodată, mai există si următoarele ordine:
 Ordinul CROSS este ordinul prin care se realizează, direct, tranzacţii între doi
clienţi ai aceleaşi societăţi de valori mobiliare.
În funcţie de modul de introducere şi execuţie a ordinelor de bursă se disting două tipuri
de tranzacţii cross:
- tranzacţia cross neintenţionată este tranzacţia care rezultă ca urmare a execuţiei unor
ordine de cumpărare şi de vânzare introduse independent, ce aparţin aceleaşi societăţi de valori
mobiliare;
- tranzacţia cross intenţionată are loc atunci când agentul de bursă corelează un ordin de
vânzare şi un ordin de cumpărare, astfel încât acestea se introduc direct printr-o singură comandă
(ordin cross) care include ambele ordine, fără a fi afectate de celelalte ordine din piaţă.
 Ordinul TAKE este ordinul de cumpărare a întregii cantităţi disponibile la cel
mai bun preţ de vânzare al pieţei.
 Ordinul HIT este ordinul de vânzare a întregii cantităţi disponibile la cel mai bun
preţ de cumpărare al pieţei.
 Ordinul MATCH este ordinul utilizat pentru crearea unui ordin de sens opus
unui ordin selectat din piaţă, prin preluarea caracteristicilor acestuia.

34
 4. Piețele principale ale BVB Bucuresti

Bursa de Valori Bucureşti operează mai multe pieţe pe care se tranzacţionează acţiuni,
obligaţiuni şi alte tipuri de instrumente financiare.34

Pieţe de acţiuni ale BVB

BVB operează o piaţă reglementată (piaţa principală de acţiuni a Bursei) şi o a doua

piaţă de acţiuni numită Rasdaq; de asemenea, BVB a lansat relativ recent o piaţă nouă,
organizată ca Sistem Alternativ de Tranzacţionare şi numită ATS.

Piaţa reglementată

Valoarea tranzacţiilor cu acţiuni pe piaţa reglementată a Bursei de Valori Bucureşti a

crescut continuu începând cu 2001 până la un maxim de 13,80 miliarde lei (4,15 miliarde euro)
în anul 2007, pe măsură creşterilor calitative şi cantitative înregistrate de BVB, şi a evoluţiei
favorabile a preţurilor acţiunilor. Criza financiară internaţională a determinat o scădere a valorii
tranzacţiilor cu acţiuni la 6,95 miliarde lei (1,90 miliarde euro) în 2008 şi 5,09 miliarde lei (1,20
miliarde euro) în 2009. Anul 2010 a înregistrat o creştere uşoară a valorii tranzacţiilor: în primul
trimestru s-au înregistrat tranzacţii în valoare de 1,97 miliarde lei (1,48 miliarde euro),
reprezentând 39% din valoarea înregistrată în anul 2009.

Piaţa Rasdaq

Pe piaţa Rasdaq administrată de BVB valoarea tranzacţiilor cu acţiuni a atins o valoare

maximă de 4,25 miliarde lei în 2007 (1,29 miliarde euro). Ulterior, valoarea tranzacţiilor a
evoluat descendent, la fel ca pe piaţa reglementată, până la 1,56 miliarde lei (0,43 miliarde euro)
în 2008 şi 0,58 miliarde lei (0,14 miliarde euro) în 2009, datorită crizei financiare.

Piaţa de obligaţiuni a BVB

34
Bursa de Valori Bucureşti, Suport de curs pentru reatestarea agenţilor pentru valori mobiliare ca agenţi pentru
servicii de investiţii financiare, p. 14
35
 Valoarea tranzacţiilor cu obligaţiuni înregistrate pe piaţa reglementată a BVB a urmat un
trend crescător, atingând 1,53 miliarde lei (0,37 miliarde euro) în primul trimestru al anului 2010,
o valoare record, mai mare decât valoarea înregistrată pe întreg anul precedent

Bursa de Valori Bucureşti înregistrează tranzacţii cu obligaţiuni numai pe piaţa

reglementată. Cu excepţia tranzacţiilor pe această piaţă, nu există alte pieţe de tranzacţionare a
obligaţiunilor în România.

Piaţa la termen a BVB

Pe piaţa la termen a BVB se înregistrează tranzacţii cu contracte futures pe acţiuni, indici

şi diferenţe de curs valutar.

Valoarea tranzacţiilor cu contracte futures înregistrate pe primul trimestru al anului 2010

reprezintă 39% din valoarea tranzacţiilor înregistrată pe întreg anul precedent.

Alte instrumente financiare tranzacţionate la BVB

La Bursa de Valori Bucureşti se tranzacţionează şi emisiuni de drepturi (pe piaţa

reglementată şi pe piaţa Rasdaq) şi unităţi de fond (pe piaţa reglementată).

5. Indicii bursieri

Indicii bursieri exprimã evoluţia cursurilor valorilor mobiliare ce sunt cuprinse în

structura indicelui cu reprezentativitate pentru piaţa bursierã respectivã, dând o imagine asupra
evoluţiei pieţei bursiere, la un moment dat.35

În evoluţia calculãrii şi publicãrii acestor indici bursieri au apãrut douã mari categorii 36, şi
anume:

35
Gabriela Anghelache, Pieţele de capital şi tranzacţii bursiere, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1997, p.
76
36
Andrew Willis, The insiders guide to trading the world stock market, 2001, p. 39
36
  indici din prima generaţie – a cãror reprezentativitate era mai puţin elocventã pe
piaţa bursierã, ca urmare a unor metode de calcul bazate numai pe medii ponderate, fãrã sã fie
adaptate la condiţiile şi factorii de influenţã, cât şi prin nivelul scãzut al valorilor mobiliare
cuprinse în structura lor, ca urmare a evoluţiei pieţei bursiere, a necesitãţii unei analize
aprofundate, în primul rând;

 ca urmare a necesitãţii şi oportunitãţii efectuãrii unor tranzacţii bursiere pe

anumite pieţe reglementate, au apãrut şi indicii din a doua generaţie denumiţi şi instrumente
sintetice utilizate în tranzacţiile bursiere, astfel cã au apãrut mari societãţi financiare sau instituţii
de cercetãri a pieţelor bursiere, care au elaborat indici cu nivel mare de reprezentativitate ce sunt
utilizate de societãţile de intermediere în tranzacţiile pe anumite pieţe reglementate, având ca
obiect indicii bursieri ca suport al acestor tranzacţii.

Bursa de Valori București calculează șase indici oficiali pe baza evoluției acțiunilor listate
pe piața reglementată, după cum urmează:

5.1. Indicele BET (Bucharest Exchange Trading )

Este primul şi cel mai cunoscut indice al bursei, lansat în septembrie 1997, este un indice
de preţ ponderat cu capitalizarea procentului de free float al celor mai lichide 10 companii listate
pe piaţa reglementată a BVB.

Evoluţia acestui indice este prezentată mai jos:

37
 Figura II.2. Evolutia indicelui BET (de la lansarea indicelui in septembrie 1997 pana
in martie 2010)

Sursa: Intercapital Invest, BVB

5.2. Indicele BET- C (Bucharest Exchange Trading Indice Compozit)

Indicele compozit BET - C, lansat în mai 1998, s-a născut ca un răspuns dat necesităţii
unei reprezentări complete a evoluţiei preţurilor tranzacţionate la Bursa de Valori Bucureşti.
Necesitatea creǎrii acestui indice compozit a fost impusa şi de creşterea numarului de societǎţi
listate la BVB.

BET-C, un indice din generaţia a doua, foloseşte formula mediei preţurilor medii ale
acţiunilor, ponderată cu capitalizarea bursieră. Portofoliul indicelui conţine toate titlurile listate,
iar noile cotate sunt automat incluse a doua zi după formarea preţului de piaţă. Continuitatea şi
comparabilitatea valorilor indicelui sunt asigurate de un factor de corecţie, care este însăşi
valoarea indicelui în ziua anterioară modificării compoziţiei coşului indicelui.

38
 5.3. Indicele BET- FI (Bucharest Exchange Trading - Indice sectorial pentru fonduri
de investiţii )

BET-FI, primul indice sectorial al BVB, lansat în octombrie 2000, reflectă tendinţa de
ansamblu a preţurilor Societăţilor de Investiţii Financiare (SIF) tranzacţionate pe piaţa
reglementată a BVB. Ponderarea companiilor în indice se face cu capitalizarea procentului de
free float al acestora.

5.4. Indicele ROTX (Roumanian Traded Index)

ROTX, lansat în martie 2005, este un indice de preţ ponderat cu capitalizarea procentului
de free foat şi reflectă în timp real evoluţia acţiunilor blue chip tranzacţionate la Bursa de Valori
Bucureşti. Indicele este diseminat în timp real de Bursa de Valori din Viena şi include 15
companii în componenţa sa.

5.5. Indicele BET-XT (Bucharest Exchange Trading Extended Index)

Lansat în iulie 2008, BET-XT este un indice blue-chip şi reflectă evoluţia preţurilor celor
mai lichide 25 de acţiuni tranzacţionate pe piaţa reglementată (inclusiv acţiunile SIF), ponderea
maxim a unui simbol în indice fiind 15%. Termenul de blue chip este utilizat pentru a desemna
companiile considerate de top, care sunt cele mai solide, mai eficiente şi mai stabile de pe piaţă.
Companiile blue chip vând, de regulă, produse şi servicii foarte cunoscute şi acceptate ca fiind de
top şi au ca principală caracteristică performanţele financiare pozitive, inclusiv în perioade mai
dificile. Acest lucru contribuie la consolidarea renumelui de companie puternică. Termenul de
blue chip este împrumutat din poker, acolo unde jetoanele albastre (blue chips) sunt cele mai
valoroase.37 În România, Petrom este considerată companie blue chip.

37
Michael Becket, How the stock market works, 3rd edition, 2010, p. 102
39
 5.6. Indicele BET-NG (Bucharest Exchange Trading Energy & Related Utilities
Index)

Indicele BET-NG a fost lansat la data 1 iulie 2008 cu o valoare de start de 1.000 puncte,
calculată retroactiv la 2 ian 2007. Metodologia BET-NG permite acestuia să constituie drept
activ suport pentru instrumente financiare derivate (futures, options, etc) şi produse structurate
(warrante, certificate, etc). Acesta este un indice sectorial şi reflectă evoluţia de ansamblu a
tuturor societăţilor listate la BVB, segmentul de piaţă reglementată, care au domeniul principal
de activitate energia şi utilităţile aferente. Numărul companiilor din componenţa sa este variabil.
Indicele BET-NG este un indice de preţuri ponderat cu capitalizarea free-floatului a tuturor
societăţilor din componenţa sa.

Performanţele anuale ale tuturor indicilor calculaţi de BVB pentru piaţa reglementată de
acţiuni sunt prezentate în continuare:

40
 Tabelul II.3. Evolutia indicelui BET (de la lansarea indicelui in septembrie 1997 pana
in martie 2010)

Sursa: Intercapital Invest, BVB

6. Fuziunea BVB cu RASDAQ

Unul dintre cei mai importanți pași în evoluția pozitivă a pieței de capital din România l-a
constituit fuziunea a două organisme de operare pe piața de capital Bursa de Valori București și
piața secundara RASDAQ, eveniment consemnat la finele anului 2005.

RASDAQ a fost numele bursei electronice de valori mobiliare de la Bucureşti. Numele

este o adaptare după cel al bursei similare din New York City, NASDAQ. Acronimul NASDAQ
41
provine de la: Naţional Association of Securities Dealers Automated Quotation (system), iar
RASDAQ provine de la: Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation
(system).

RASDAQ şi-a început activitatea pe 26 octombrie 1996, iar la 1 decembrie 2005 a

fuzionat cu Bursa de Valori Bucureşti. Pe 12 iulie 2007, capitalizarea companiilor de pe
RASDAQ a depăşit 8.2 miliarde euro, ca urmare a deprecierii monedei europene şi a cresteriilor
accentuate din anii 2006-2007. Cel mai uşor de observat efect al acestei fuziuni a fost creşterea
lichidităţii activelor tranzacţionate. De la organizarea unei singure şedinţe de tranzacţionare pe
săptămână în anul 1995, cu un rulaj mediu zilnic de 200.000 de dolari şi o capitalizare bursieră
totală de 100 de milioane de dolari, astăzi Bursa de Valori Bucureşti a ajuns la o capitalizare de
peste 17 miliarde dolari şi o valoare medie zilnică a tranzacţiilor de peste 10 milioane de dolari.

În spatele acestei fuziuni au stat însă ani de documentare, informări şi planificare

strategică. Deşi meritele s-au împărţit sau încă se împart, ca şi dividendele, la mulţi sau puţini,
depinde de ce parte a baricadei se priveşte, principalul câştigător este investitorul, român sau
străin şi imaginea României în Europa şi în lume. Principalul avantaj este creşterea vizibilităţii
regionale a pieţei de capital din ţara noastră, a eficienţei tranzacţionării, a modului de organizare
a acesteia şi a reducerii costurilor. În timp, acestea vor însemna intrări mai importante de capital
pe bursă, cu consecinţe favorabile pentru toţi investitorii.

BVB calculează trei indici oficial pentru piața Rasdaq:

- RASDAQ-C, indicele compozit al pieței Rasdaq, lansat în iulie 1998, ce include în

calculație toate societățile tranzacționate pe piața Rasdaq și urmărește sintetizarea tendinței
globale a prețurilor acțiunilor pe această piață;

- RAQ-I, lansat în octombrie 2008, reflectă evoluția de ansamblu a prețurilor tuturor

emitentilor listați pe Categoria I a pieței Rasdaq;

- RAQ-II, lansat în octombrie 2008, reflectă evoluția de ansamblu a prețurilor tuturor

emitentilor listați pe Categoria a II-a a pieței Rasdaq.

42
 Figura II.4. Valoare tranzacții acțiuni RASDAQ

7. Analiza BVB în ultimii doi ani

Odată depăşită corecţia negativă a indicilor BVB din perioada 1997 - 1998, cauzată la
acea vreme de criză financiară care a afectat ţările din Asia de Sud-Est şi Rusia, piaţa bursieră
autohtonă a intrat pe o traiectorie ascendentă susţinută, care a culminat cu atingerea unor maxime
istorice în 2007 a €“ anul aderării României la Uniunea Europeană. Declanşarea unei noi crize
financiare internaţionale, în a doua jumătate a anului 2007, criză care de această dată a avut
originea în cele mai dezvoltate economii ale lumii, a pus capăt trendului ascendent al indicilor
BVB şi a dat semnalul declanşării unei evoluţii negative abrupte, care s-a inversat de-abia
începând cu luna martie a anului 2009.

Această criză, ce reprezintă un eveniment cu caracter excepţional în activitatea unui

operator de piaţă, a influenţat şi parametrii activităţii şi pieţele operate de BVB. Astfel, valoarea
totală a tranzacţiilor cu acţiuni pe piaţa reglementată a BVB a înregistrat o scădere cu 49,6% în
2008 faţă de 2007 şi cu 26,7% în 2009 faţă de 2008, în timp ce valoarea tranzacţiilor cu acţiuni
pe piaţa Rasdaq a scăzut cu 63,3% în 2008 faţa de 2007 şi cu 63,1% în 2009 faţa de 2008. Indicii
bursieri au înregistrat, de asemenea, scăderi pe parcursul crizei; indicele BET a pierdut 70% în
2008, dar a înregistrat o creştere cu 62% în anul următor. La finalul anului 2009, toţi indicii
43
bursieri calculaţi de către BVB evidenţiau aprecieri semnificative în raport cu valorile de
închidere ale anului 2008. Cele mai ample creşteri anuale au fost consemnate de cei doi indici
sectoriali ai BVB: +90% pentru BET-FI şi +71% pentru BET-NG. Sensul în care au evoluat
indicii BVB în anul 2009 a fost puternic influenţat de trendul imprimat de principalele burse
europene.

Aprecierea anuală a indicelui compozit BET-C al BVB (+37,3%) a fost în 2009 peste
media europeană, poziţionând astfel piaţa bursieră din România printre cele mai dinamice din
Europa. În condiţiile în care anul 2009 nu a adus admiterea la tranzacţionare de noi emitenţi care
să modifice în mod semnificativ valoarea sa, capitalizarea bursieră a pieţei a fost influenţată
aproape în exclusivitate de dinamica preţurilor de tranzacţionare pentru titlurile deja listate.
Astfel, dacă la finalul anului 2008 capitalizarea totală cumulată a celor două pieţe de acţiuni
administrate de BVB (piaţa reglementată şi piaţa Rasdaq) se situa sub 15 miliarde de euro, în
data de 31 decembrie 2009 acelaşi indicator se ridica la aproape 22 miliarde euro, în creştere cu
50% (aproape jumătate din capitalizarea atinsă de pieţele de acţiuni administrate de BVB este
data de valoarea de piaţă a Erste Group AG, singura companie străină ale cărei acţiuni sunt
admise la tranzacţionare pe piaţa bursieră locală). Dacă în termeni relativi ritmul în care a urcat
în anul 2009 capitalizarea companiilor locale ale căror acţiuni sunt admise la tranzacţionare la
BVB a fost printre cele mai ridicate din Europa, totuşi valaorea nominală a capitalizării totale a
BVB rămâne una relativ scăzută, mult sub potenţialul pieţei de capital din România.

Creşterile de preţ înregistrate în 2009 pentru marea majoritate a acţiunilor nu au

determinat, însă, şi un salt semnificativ al lichidităţii generale a pieţei. Într-o oarecare măsură
pierderea de lichiditate înregistrată pe piaţă acţiunilor a fost compensată de o creştere
semnificativă a volumului de activitate cu instrumente financiare cu venit fix: nivelul înregistrat
în 2009, de peste 300 milioane euro, este de aproape cinci ori mai mare decât valoarea
tranzacţiilor cu obligaţiuni din anul anterior. Ponderea tranzacţiilor cu obligaţiuni în rulajul total
al Bursei a urcat în 2009 la 19% faţă de doar 2% în anul precedent. Scăderea valorii de
tranzacţionare în anul 2009 faţă de anul precedent a fost, de altfel, o caracteristică pentru aproape
toate pieţele bursiere europene. Cu o diminuare a lichidităţii generale cu 42%, BVB se situează
în jurul mediei europene. Nu există angajamente sau evenimente certe care pot influenţa în mod
semnificativ perspectivele Emitentului, însă aceste perspective pot fi influenţate de evoluţia

44
viitoare a pieţelor financiare şi economiilor internaţionale, a economiei naţionale şi a sistemului
financiar naţional şi de alţi factori asociaţi acestora, care, prin natura lor, au un caracter incert.

Capitolul IV. Marile centre bursiere internationale

Bursele americane
45
 Piaţa americană este o piaţă foarte bogată, ceea ce creează unele dificultăţi pentru
operatorii de pe celelalte pieţe, sau pentru publicul larg.

Piaţa bursieră americană cuprinde bursele centrale New York Stock Exchange (NYSE) şi
American Stock Exchange (AMEX), bursele regionale şi vasta reţea de societăţi financiare care
formează piaţa extrabursieră denumită Over The Counter market (OTC).38

Există trei mari pieţe naţionale de valori (acţiuni şi obligaţiuni în principal):

I. NYSE – New York Stock Exchange – este cea mai veche şi cea mai mare bursă de
valori din SUA, cunoscută şi sub numele de The Big Board (Marea Bursa) sau The Exchange
(Bursa). Este nu numai nucleul principalului centru financiar, ci şi un simbol al bursei de valori
contemporane. NYSE este în competiţie directă cu marea sa rivală, bursa din Tokio (TSE) lăsând
în urmă bursele germane, cea din Londra şi cea din Paris.

După două secole de existenţă NYSE apare ca una din instituţiile bursiere cele mai
complexe şi mai riguros organizate, unde sunt reprezentate principalele categorii de agenţi de
bursă, se regăsesc caracteristicile unor sisteme de tranzacţii diferite, se îmbină tehnici tradiţionale
cu sistemele computerizate de negociere, contractare şi executare a tranzacţiilor.

Vizitatorilor bursei de valori din New York (NYSE), ringul de tranzacţionare li se poate
părea un mediu de lucru confuz: oameni vorbind la telefon cu băncile, din cabinete aşezate de-a
lungul pereţilor, grupuri îmbulzindu-se la posturile de tranzacţionare, hârtii circulând prin
mulţimea de brokeri, mari afişaje electronice (ticker tape) suspendate de grinzi de-a lungul
tavanului, cu informaţii codificate despre tranzacţii. Aici au loc, în fiecare zi, zeci de milioane de
tranzacţii. Însă, în ciuda ritmului febril şi a haosului aparent, funcţionează un sistem organizat şi
eficient, iar ordinele pot fi corect executate aici în câteva secunde.

Ringul bursei este format din incinte de tranzacţionare distincte, comunicând între ele
prin coridoare care permit accesul membrilor de la o incintă la alta pentru a executa ordinele.
Fiecare incintă dispune de echipament mecanic şi electronic pentru tranzacţionare: Incinta
principală (engl. main room) în care se tranzacţionează majoritatea titlurilor de valoare listate la
bursă. Garajul (engl. garage) este denumirea ariei de tranzacţionare de dimensiuni mai reduse,
38
Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul bursier internațional, Editura Fundației România de mâine,
2006 (format electronic), p. 67
46
aflată lângă incinta principală. El a fost construit cu mulţi ani în urmă, când lipsa spaţiului
devenise o problemă. Această incintă poartă numele de “garaj” deoarece aceasta era
întrebuinţarea sa la începuturile bursei.

Camera albastră (engl. blue room), chiar mai mică decât garajul, este situată în partea
opusă incintei principale. A fost construită la sfârşitul anilor ‘60, când volumul activităţii în ring
a crescut rapid. Denumirea incintei vine de la culoarea pereţilor.

În SUA accesul exclusiv al membrilor este reglementat prin statute şi prin regulamentele
pieţelor bursiere. La NYSE cel care doreşte să aibă acces la bursă trebuie să obţină locul (prin
moştenire, cumpărare, închiriere sau în alt mod). Numai membrilor bursei li se permite să-şi
desfăşoare activitatea în ring. Calitatea de membru, sau “locul la bursă”, poate fi transferată sau
vândută cu aprobarea organismului de conducere a bursei. Preţul unui loc, la fel ca cel al unei
acţiuni, depinde în mare măsură de forţele ofertei şi a cererii.

Membrii Bursei de Valori din New York sunt clasificaţi 39, în funcţie de activităţile lor, ca
brokeri de ring (floor brokers); brokeri de-doi-dolari (two-dollar brokers); traderi concurenţi
(competitive traders); formatori de piaţă concurenţi (competitive market makers); brokeri de
obligaţiuni (bond brokers); specialişti (specialists). Fiecărei categorii îi este atribuită o funcţie
principală.

II. AMEX – American Stock Exchange – a fost înfiinţată în 1850 şi este a doua piaţă
oficială după NYSE. AMEX a deschis piaţa şi pentru valori străine, în 1992 fiind cotate mai mult
de 80 de titluri străine, devenind astfel o piaţă importantă pe opţiuni şi warrant-uri pe indici
bursieri străini. (NIKKEY, FTSE, CAC-40)

III. NASDAQ – National Association of Securities Dealers Automatic Quoations – este

o piaţă în întregime electronică rezervată tranzacţiilor de foarte mare volum. Ea integrează atât
valori deţinute de populaţie cât şi cele mai mari valori mondiale. Funcţionează în regim de piaţă
OTC. Este constituită, în principal, din relaţiile ce se stabilesc între comercianţii de titluri
(dealeri) precum şi din relaţiile dintre aceştia şi clienţii lor, legături realizate prin mijloace
computerizate de prelucrare şi transmitere a informaţiilor. Are în componenţă peste 5.000 de
societăţi financiare şi perste 400.000 de agenţi de intermediere.
39
idem
47
 Comercianţii de titluri nu negociază direct cu clienţii, faţă în faţă. Aceste negocieri se fac
telefonic, în baza informaţiilor vizualizate pe ecranele computerelor.

IV. Bursele regionale grupează, în general, micile burse locale. Cea mai importantă bursă
regională este Midwest Stock Exchange. Alături de ea funcţionează şi: Pacific Stock Exchange
(care a rezultat din fuzuinea burselor din Los Angeles şi San Francisco), bursa din Philadelphia,
bursa din Boston, bursa din Cincinnatti.40

Ordinele care se întâlnesc pe pieţele bursiere americane sunt de mai multe feluri, şi
anume: at the market - adică la cursul pieţei din momentul sosirii lor; limited - executabile
imediat ce limita fixată este atinsă sau depăşită; stop loos - se execută în momentul când limita
de curs este atinsă sau depăşită în sens favorabil pentru operator; este un ordin ce se execută cu
scopul de a proteja clienţii contra unor fluctuaţii de mare amploare a cursurilor bursiere.

Organul de conducere al burselor din SUA poartă denumirea de Board of Directors, la

NYSE, American Stock Exchange şi Nasdaq Stock Market. În limba română s-a stabilit folosirea
denumirii de Consiliul Directorilor. Principalii indici bursieri sunt Down-Jones, Standard &
Poors 100, Standard & Poors 500 si NYSE Composite Index. Cei mai mari curtieri americani
sunt Merrip Lynch, Goldman Sachs.41

Bursele japoneze

În Japonia piaţa secundară a titlurilor financiare este formată din bursele de valori, între
care cea mai importantă este Bursa de Valori de la Tokio - Tokio Stock Exchange (TSE). Alte
burse mai sunt la: Osaka, Nagoya, Hiroshima, Kyoto.42

La Tokyo Stock Exchange, principala bursă japoneză, calitatea de membru revine

exclusiv societăţilor financiare autorizate în acest sens de Ministerul de Finanţe. Există trei
40
ibidem

41
Pentru dezvoltati a se vedea: D. Gallois, op. cit., p. 13-34, I. Popa, op. cit, cap. V, Gh. Ciobanu, op. cit, p. 29-33

42
Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, op. cit., p. 89
48
categorii de membri: membri plini, membri saitori - tipici pentru bursele japoneze - şi membri
speciali. Membri plini sunt societăţi financiare angajate în vânzarea / cumpărarea de titluri la
bursă, fie în calitate de comerciant de titluri, deci pe cont propriu, fie în calitate de intermediar,
deci în contul clienţilor lor.

Membrii “saitori” sunt societăţi financiare care acţionează exclusiv în incinta bursei
pentru tranzacţiile făcute de membrii plini. Ei nu au dreptul să negocieze pe cont propriu şi nici
să primească ordine de la membri sau de la investitori.

Membrii speciali sunt societăţi financiare specializate în tranzacţii privind ordine de

bursă care nu pot fi executate pe celelalte pieţe bursiere din Japonia. Ca atare, ei îndeplinesc o
funcţie de interconectare a diferitelor burse nipone.

Supravegherea pietei bursiere a fost incredintata Japan Securities Association (JSA).43

Capitolul V. Studiu comparativ privind bursele de valori din diferite

tari europene

Evoluţia istorică comună a burselor din Europa a avut drept consecinţă un ansamblu de
similitudini ale acestora (burselor) în ceea ce priveşte organizarea, mecanismul de tranzacţionare,
precum şi rolul lor în viaţa economică. În ultimele decenii însă, ele au urmat traiectorii proprii,
definindu-se în raport cu realităţile naţionale, precum şi cu sferele de influenţa financiară în care
au fost implicate.

43
Tutuianu Adrian, op. cit., p. 58
49
 Cunoaşterea diferitelor burse din ţările comunitare prezintă o importanţă deosebită
pentru realizarea unei mari pieţe europene, ştiut fiind faptul că fiecare dintre ele are o importanţă
deosebită în cadrul pieţelor financiare naţionale.

În ansamblul lor, bursele europene se situează pe poziţia a treia în ceea ce priveşte

volumul capitalizării bursiere pe plan mondial, după piaţa americană şi japoneză.

În ultimii ani bursele europene au cunoscut un dinamism relativ ridicat, dar diferenţiat,
unele din ele tinzând să devină lideri continentali şi să concureze poziţia deţinută de Londra.

Acest dinamism, precum şi diferenţierea performanţelor, se datorează măsurilor de

modernizare a burselor precum şi a celor de liberalizare economică ce au fost adoptate în ultimul
timp în ţările comunitare, paralel cu cele privind creşterea controlului schimburilor şi
posibilitatea de a investi mai uşor în alte ţări decât cea de origine a capitalului. Exemplul care a
impulsionat preocupările pentru modernizare l-a constituit Big-Bang -ul londonez; ulterior,
Franţa (în 1988), Germania (în 1989), Italia (1990) au anunţat, fiecare, câte un mare salt.

În continuare vom face o trecere în revistă a celor mai reprezentative pieţe bursiere din
Europa Continentală, şi apoi câteva din Europa Centrală şi de Est.

1. Marea Britanie

În anul 1564 s-a înfiinţat la Londra bursa numită “The Royal Stock Exchange”, această
instituţie profilându-se, începând cu anul 177344, în exclusivitate pe schimbul de valori
financiare, de unde provine şi denumirea de “stock exchange”. La acea perioadă se tranzacţionau
peste 150 de titluri. Până la începutul primului război mondial, Londra era cea mai importantă
piaţă financiară internaţională. În 1973 bursele din Insulele Britanice erau deja regrupate şi
formau Bursa Marii Britanii şi Irlandei, pentru ca în anul 1986, după fuziunea cu secţiunea de
titluri internaţionale, să devină International Stock Exchange.

44
Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, op. cit, p. 104
50
 Alături de bursa de la Londra, există şi alte burse regionale unde se pot negocia şi titluri
cotate la Londra dintre care amintim Midland and Western (Birmingham), Northern
(Manchester), Northern Ireland (Belfast), Scotish (Glasgow) si Irish (Dublin).

La Londra funcţionează cea mai mare piaţă pentru negocierea titlurilor străine, în special
ale unor companii din ţări cum sunt: Australia, Canada, Germania, Hong-Kong, Italia, SUA,
Japonia etc.

După ansamblul de măsuri luate în 1986 şi cunoscute sub numele de “marele salt” (Bing
Bang) bariera dintre activităţile bancare şi cele de investiţii financiare (specifice legislaţiei SUA
şi Japoniei) a căzut. Totodată s-au produs modificări însemnate în organizarea pieţei inclusiv în
structura principalei burse londoneze.

Prin modificarea programului său de funcţionare, bursa londoneză urmăreşte să acopere

întregul interval rămas liber între şedinţele burselor din Tokyo şi New York acţionând ca o placă
turnantă a tranzacţiilor pe plan internaţional.

2. Franța

Piaţa bursieră franceză se caracterizează printr-un înalt grad de centralizare deşi, pe lângă
Bursa de la Paris, există burse de valori la Bordeux, Lille, Marseille, Nancy şi Nantes, bursa
centrală concentrează cvasitotalitatea tranzacţiilor cu titluri. Parisul reprezintă, de fapt, piaţa
bursieră franceză, în timp ce celelalte burse au o importanţă regională. Bursele franceze
constituie deci un ansamblu care funcţionează pe aceleaşi principii şi reguli, fiind coordonate
prin aceleaşi instanţe. Acest fapt permite tuturor societăţilor de bursă să aibă acces direct la
negocierea tuturor valorilor mobiliare, concomitent având loc şi o simplificare a canalelor de
transmitere a ordinelor de piaţă.

În structura bursei există patru componente distincte45:

- Comisia operaţiunilor de bursă (COB). Este compusă dintr-un preşedinte numit de

guvern pe o perioadă de 8 ani şi 8 membri, al căror mandat este de 4 ani reînnoibil o singură

45
idem
51
dată. COB veghează la protecţia investitorilor şi la informarea corectă a acestora, respectiv la
buna funcţionare a pieţelor.

- Consiliul burselor de valori (BV) este autoritatea pieţei şi este format din 10 membri
aleşi de societăţile de bursă, un reprezentant al societăţilor cotate şi unul al personalului bursei.
Elaborează regulamentul general al pieţei, asigură aplicarea şi respectarea regulilor bursiere.

- Societatea Burselor Franceze (SBF) constituie organul executiv al Consiliului burselor

de valori şi asigură buna funcţionare a pieţei şi aplică deciziile Consiliului. Poate decide
suspendarea cotaţiei unui titlu, reglementarea, compensarea operaţiunilor bursiere între
societăţile de bursă, asigurând publicitatea şi difuzarea informaţiilor bursiere.

- Asociaţia Franceză a Societăţilor de Bursă reuneşte ansamblul societăţilor de bursă. În

1991, SBF a creat împreună cu Casa de Depozite şi Consignaţie o societate comună, specializată
în tranzacţii bursiere cu străinătatea.

Societăţile de bursă care au succedat agenţilor de schimb realizează trei genuri de

activităţi, din care primele două reprezintă resortul lor exclusiv:

- negocierea, adică executarea ordinelor de cumpărare sau vânzare pe piaţă, ordine pe

care le primesc direct, de la clienţii lor, ordine colectate prin reţeaua bancară, de credit, case de
economii sau poştă sau ordine prezentate de însăşi societatea de bursă pe cont propriu;

- compensarea reprezintă gestiunea fluxurilor prin Societatea Burselor Franceze titlurile

şi capitalul ajung astfel la cumpărători sau vânzători pe măsură ce partenerii îşi îndeplinesc
obligaţiile;

- conservarea titlurilor clienţilor în conturi curente deschise pe numele lor.

Funcţionează trei pieţe46:

i. Piaţa oficială - este rezervată marilor societăţi franceze şi străine şi cvasitotalităţii

împrumuturilor obligatare. Este divizată în două segmente:

46
ibidem
52
 - piaţă cu reglementare (lichidare) lunară ce grupează acţiunile celor mai mari societăţi
franceze şi străine. Este considerată “vitrina” bursei franceze.

- piaţa la vedere - cuprinde valorile care încă n-au fost primite de piaţă cu finalizare
lunară. Este deci o piaţă complementară acesteia pe care se negociază marea majoritate a
obligaţiunilor cotate.

ii. Piaţa secundară - a fost creată în 1983 şi este destinată să primească societăţile pentru a
fi cotate în perspectiva creşterii bonităţii acestora. Este rezervată întreprinderilor mijlocii care
sunt adesea întreprinderi familiale.

iii. Piaţa în afara cotei - este o piaţă în care lichiditatea titlurilor este adesea problematică.
Valorile cotate sunt obligaţiunile franceze, acţiuni franceze şi străine cu lichiditate scăzută şi risc
relativ mare. Noua piaţă - nu primeşte societăţile care migrează de la o piaţă la alta. Societăţile
care candidează pentru “Noua piaţă” trebuie totuşi să prezinte un proiect de dezvoltare pentru
următorii trei ani, deoarece acceptarea pe această piaţă presupune o perspectivă clară a evoluţiei
firmei în perspectivă.

3. Germania

Piaţa bursieră germană, spre deosebire de cea franceză, se caracterizează printr-un sistem
descentralizat cu burse de valori la Frankfurt, Düseldorf, Hamburg, München, Berlin, Hanovra şi
Stuttgart. Totuşi, numai primele două au o importanţă naţională, celelalte având mai degrabă un
caracter regional.47

În Germania, tranzacţiile nu sunt limitate numai la nivelul burselor. Băncile pot, pe baza
instrucţiunilor exprese ale clienţilor lor, să efectueze tranzacţii cu titluri în afara burselor.
Intermediarii sunt reprezentaţi de catre brokerii oficiali, care acţionează pentru contul clienţilor
lor şi, în anumite condiţii, chiar pentru contul lor. Sunt numiţi de burse şi stabilesc cursurile
oficiale ale titlurilor; brokerii neoficiali care acţionează în calitate de intermediari pentru
tranzacţii, dar nu determină cursul lor; băncile care sunt supervizate de Oficiul Federal de
Supraveghere a băncilor.

47
ibidem
53
 Supravegherea bursieră germană a fost încredinţată unei autorităţi comune din lumea
bancară şi financiară: Oficiul de supraveghere a băncilor şi a operatorilor de piaţă.

Există trei pieţe:

i. piaţa principală - este cea mai veche şi este rezervată societăţilor mari şi mijlocii;

ii. piaţa secundară - a fost creată în 1987 şi priveşte întreprinderile de talie mică;

iii. piaţa “în afara cotei” - societăţile cotate nu sunt supuse la nici o obligaţie legală
particulară, admiterea lor fiind controlată şi acceptată prin autorităţile bursiere locale la cererea
unei instituţii financiare agreate. Funcţionează pe baza legăturilor telefonice, deci nu există un
mod sistematic de realizare a cotărilor. Accesul pe această piaţă nu se supune decât controlului
autorităţilor locale. Acestea cer, totuşi, să fie avizate tot ce ţine de ansamblul general de
distribuirea de dividende, de modificările survenite în mărirea capitalului.

4. Alte țări din Europa Centrală și de Est

La nivelul fiecărei ţări din Europa Centrală şi de Est ce au aderat la Uniunea Europeană s-
au deschis noi „drumuri" pentru Bursele de Valori autohtone.

Cea mai mare bursă din regiunea est-europeană a devenit bursa de la Varşovia, cu o
capitalizare de 200,8 miliarde euro şi o valoare medie de tranzacţionare de 230 milioane euro.

Astfel, în câţiva ani după aderarea la Uniunea Europeană, capitalizarea burselor din
regiune a urcat în medie cu 70%. Drept exemplu, la bursa din Varşovia, după aproape 3 ani de la
aderare, investitorii nerezidenţi aveau o pondere de 43% din total.

Putem aminti cazul Poloniei, Ungariei sau Cehiei indicii au urmat un trend ascendent
după aderarea la UE. Totodată, ponderea investitorilor străini la BVB au continuat să crească
după aderare.

54
 Capitolul V. Concluzii

Bursa poate părea respingătoare datorită atâtor simboluri aparent indescifrabile, dar şi
datorită fenomenelor ei schimbătoare, hipersensibile la evenimentele aparent neînsemnate.
Iniţierea în acest domeniu, se poate face, totuşi, relativ uşor, datorită faptului că mecanismele
bursiere sunt simple. Pe această scenă găsim atât gestionari prudenţi, trezorieri de întreprinderi,
cât şi mari speculanţi, toţi sub supravegherea autorităţilor bursiere, mai mult sau mai puţin
severe, în funcţie de ţară. Investitorii sunt mânaţi de motivaţii diferite, dar cei mai activi speră să
realizeze cât mai repede profituri, de unde şi impresia de viteză, de cursă permanentă. “Cine vrea
să obţină profit maxim, trebuie să prevadă înaintea celuilalt ce se va întâmpla mâine”.48

Ringul, de fapt, piaţa bursieră, este, în principal, arena în care se confruntă două tabere:
cea a „taurilor” (the bulls) şi cea a „urşilor” (the bears). De aceea, în diverse perioade, piaţa
valorilor mobiliare este dominată când de unii, când de alţii. Atunci când domină „urşii” se spune
că piaţa este „bearish”, iar când domină „taurii” se spune că aceasta este „bullish”.
48
D. Gallois, op. cit., p. 49
55
 Astfel, am păstrat titulatura celor două tendinţe bursiere, negăsind un echivalent
românesc, „tendinţă tăurească” sau „tendinţă ursească” părându-mi-se de un barbarism
îngrozitor. „Taurii” reprezintă investitorii care au o concepţie optimistă şi care presupun că un
anumit titlu sau sector de activitate va avea o tendinţă ascendentă. Ca atare, o piaţă „bullish”
există în cazul unei economii prospere, în care valoarea monetară a bunurilor şi serviciilor este în
urcare, ca şi titlurile bursiere, de altfel. Pieţele „bullish” însă nu pot rămâne aşa veşnic, datorită
fenomenului de supraapreciere a titlurilor, care poate duce la situaţii extrem de periculoase.
„Urşii” sunt opusul „taurilor”, ei reprezentând categoria de investitori pesimişti care prevăd o
tendinţă descendentă a pieţei ⁄ unui anumit titlu ⁄ unui anumit sector.

În particular, mai există şi alte „animale” în această mare ogradă:

„Puii” sunt desemnaţi investitorii ultraprudenţi care sunt dominaţi de frică, de fapt frica le
domină dorinţa de a face profit. De aceea, ei nu investesc decât în titluri sigure, cum ar fi
bondurile de trezorerie, dar care nu aduc un câştig mare, ci asemănător cu cel oferit de bănci la
depozitele pe termen lung. Cu toate că nu e de dorit ca cineva să se arunce cu ochii închişi în
titluri perdante, dacă acţionează ca un „pui”, evitând tranzacţiile speculative cu totul şi neriscând
niciodată, este garantat că nu va vedea vreodată un câştig important.

„Porcii” sunt investitorii de risc, cei care nu iau în considerare decât companiile care pot
aduce un câştig mare într-un timp scurt. Se poate ridica întrebarea: ce e rău în aceasta, atâta timp
cât scopul final este tocmai acela de a face bani? Există un anumit dezavantaj, întrucât „porcii”
investesc numai pe baza ponturilor şi a zvonurilor, nefăcându-şi niciodată temele, adică o
minimă analiză a titlului favorit. Ca şi „puii”, sunt dominaţi de emoţii negative, sunt aguitaţi,
lacomi, iar rezultatul pe care îl obţin este mai rău decât în cazul primilor: ei sunt perdanţi siguri.
Traderii profesionişti iubesc mult această categorie de investitori, pentru că, de cele mai multe
ori, îşi încasează câştigurile din pierderea „porcilor”.

Ca o concluzie, numai „taurii” şi „urşii” câştigă în ring, adaptându-şi tipurile de tranzacţii

conform tendinţei generale a pieţei sau al unui anumit sector: cumpără într-o piaţă „bullish” şi
vând pe descoperit într-o piaţă „bearish”. Uneori, chiar şi „puişorii” văd un mic profit, singurii

56
perdanţi fiind „porcii”. De aceea, când cineva intră în ring, trebuie să aibă tot timpul în minte
această veche zicală din bursă: „Taurii fac bani, urşii fac bani, porcii nu sunt decât sacrificaţi”. 49

Alte zicale/reguli demne de ținut minte sunt următoarele:

“Nu puneţi niciodată toate ouăle într-un singur coş”;

“Nu investi niciodată în ceva decât dacă înţelegeţi bine cum funcţionează acel ceva”;

“Nu investiţi niciodată în ceva pe care nu îl puteţi urmări periodic”.50

Totodată, trăind în era tehnologiei și a internetului poți deveni foarte usor investitor la
bursă, ceea ce este mai dificilă este supraviețuirea. Statistic vorbind, doar 10% din cei care
investesc în acest sector reușesc să obțină profit. Din punctul meu de vedere, este cea mai
solicitanta si grea activitate cu care am luat contact.

Din păcate, lucrurile astea rareori sunt spuse. Cel care dorește “să intre pe bursă” este
asaltat de un marketing agresiv, prin diverse canale media, dar mai ales prin internet. Imaginea
traderului este una de “rock-star”, care face bani mulți într-un mod agreabil și usor. Se pune
accent pe latura sclipitoare a trading-ului, lăsând la o parte capcanele sale mortale, cu alte
cuvinte se practică minciuna prin omisiune.

Voi prezenta în continuare părerile pro și contra pentru a fi trader.

PRO

- se poate începe cu bani puțini (se poate deschide un cont la un broker de Forex cu 200-
500 US$);

- tehnicile propriu-zise de trading pot fi învățate foarte ușor. Sunt o mulțime de metode
ușor accesibile pe internet, gratuite sau plătite;

- acces prin internet la instrumente deosebit de puternice de analiză si reprezentare

grafica, multe gratuite;

49
Ileana Vrejba, Primii paşi ca investitor la bursă, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 29-31

50
Steven E. Bolton, Stock Market Cycles: A practical explanation, 2000, p. 14
57
 - unele metode de trading sunt deosebit de blânde cu timpul alocat, necesitând doar cel
mult 30 de minute pe zi;

- posibilitățile de profit sunt, teoretic, nelimitate; se pot obține foarte mulți bani din
trading;

- se poate face trading de oriunde în lume, echipamentul necesar este doar un laptop și
acces la internet.

CONTRA

- riscul de a pierde bani în trading este enorm;

- una este să aplici un set de reguli pentru a face trading, alta e să întelegi ce se întâmpla;
ca cineva să poată face o analiză cât de cât competentă, trebuie să citească mii de pagini de cărți
de trading și să analizeze grafice timp de cel puțin doi ani de zile;

- mai greu decât aspectul intelectual este cel emoțional; este necesar un autocontrol
extraordinar pentru a nu “ieși” dintr-un trade care pentru o perioadă de timp este în pierdere,
înainte de a intra în profit;

- trebuie să ai o atitudine de respect și umilință față de piață; puterea bursei este enormă;
dacă n-o respecți, se răzbună crunt pe tine;

- bursa nu ține cont de succesul tău de până atunci în viața; un trader de succes trebuie să
dețină un alt set de calități intelectuale și emoționale față de un profesionist de succes;

Pentru a transmite mai bine ideea, voi folosi următoarea comparație: bursa este ca și
alpinismul: riscuri mari (dar care pot fi ținute sub control prin cunoștințe teoretice și experiență)
și satisfacții pe măsură, inaccesibile celor care nu practică acest gen de activitate.

Drept concluzie la toate cele redate în această secțiune, precizez faptul că bursa este un
loc de transfer al riscurilor, mişcarea realizându-se în sens invers în raport cu gradul de adaptare,
cu capacitatea de a le suporta. Cu alte cuvinte, cei mai expuşi riscurilor sunt micii acţionari, cu
forţa economică scăzută care – în mod obişnuit – pierd de pe urma speculaţiilor bursiere. Mirajul

58
câştigurilor deosebite îi menţine însă pe micii acţionari în caruselul speculaţiilor bursiere aidoma
unui arc electric ce atrage mii de vieţuitoare cu aripi plăpânde.

BIBLIOGRAFIE

Monografii şi tratate

1. Adrian Țuțuianu, Piața de capital. Regimul juridic aplicabil participanților,, ed.

Hamangiu, 2007.

2. Dominique Gallois, Bursa. Origine și evoluție, Ed. Teora, 1999

3. Ioan Popa, Bursa - vol. I, Bucuresti, 1993

4. Gheorghe Ciobanu, Burse de valori şi tranzacţii la bursă, Editura Economică, 1997

5. Flavius Marin, Răzvan Stoica, „Instituţia bursei din România pe traseul dificil şi
sinuos al performanţei economice. Dimenisuni istorice si actuale” (format electronic)

6. Virgil Madgearu, Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial, ediţia a II-a,
Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1995

7. Titu Băjenescu, ABC Bursier, Editura Polirom, 2002

8. Gabriela Anghelache, Bursa şi piaţa extrabursieră, Editura Economică, 2000

59
 9. Bogdan Ghilic – Micu, Bursa de valori, Editura Economică, 1997.

10. Gabriela Anghelache, Pieţele de capital şi tranzacţii bursiere, Editura Didactică şi

Pedagogică, Bucureşti, 1997

11. Eduard Ionescu, Victor Stoica, Mihaela Găliceanu, Pieţe de capital şi burse de
valori, Editura Economică, Bucureşti, 2001

12. Frank Fabozzi, Steven Mann, Moorad Choudry, The Global money markets, 2002
(format electronic)

13. Carmen Corduneanu, Piețe Financiare și operațiuni bursiere, ediția a3a, Editura
Mirton, Timișoara, 1996

14. Ileana Vrejba , Primii paşi ca investitor la bursă, Editura CH Beck, Bucureşti, 2007

15. Black’s Law Dictionary, St. Paul, Minnesota, 1999

16. Victor Stoica, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul bursier internațional, Editura
Fundației România de mâine, 2006 (format electronic)

17. Marc Levinson, Guide to the Financial Markets, 4th edition, 2006 (format
electronic)

18. Laurence A Connors, How markets really work, 2004 (format electronic)

19. Michael Becket, How the stock market works, 3rd edition, 2010 (format electronic)

20. Andrew Willis, The insiders guide to trading the world stock market, 2001 (format
electronic)

21. Steven E. Bolton, Stock Market Cycles: A practical explanation, 2000 (format
electronic)

22. George Fontanills, Tom Gentile, The Stock Market Course, 2001 (format
electronic)

60
 Articole şi studii

1. Bogdan Ghilic - Micu, Marian Gh. Stoica, Bursa de valori – o abordare cibernetică,
în Revista Informatica Economică, nr. 8/199 (format electronic)

2. Bursa de Valori Bucureşti, Suport de curs pentru reatestarea agenţilor pentru valori
mobiliare ca agenţi pentru servicii de investiţii financiare (format electronic)

3. Intercapital Invest SA, Prospect de admitere la tranzactionare a actiunilor emise de

SC Bursa de Valori Bucuresti SA, mai 2010 (format electronic)

4. Stoica, Victor, Piaţa bursieră globală, în „Economistul”, nr. 1579/2004 (format

electronic)

Acte normative

1. Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr.
571/29.06.2004.

2. Ordonanţa de Urgenţă nr. 27/2002 privind pieţele reglementate de mărfuri şi

instrumente financiare derivate, publicată în Monitorul Oficial nr. 232/08.04.2002.

3. Regulamentul CNVM nr. 4/2002 privind pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente

financiare derivate, publicat în Monitorul Oficial nr. 948/24.12.2002.

4. Codul Bursei de Valori București S.A.- operator de piață

Resurse web

61
1. www.bvb.ro

2. http://www.targetcapital.ro/doc/cod_bvb.pdf

3. www.nyse.com

4. http://idd.euro.ubbcluj.ro/interactiv/cursuri/FlorinDuma/piete-capital/3.htm

62