Atitudinea medicului stomatolog cu privire la varstnicii cu boala Parkinson

Cuprins:

1.Ce este boala Parkinson?

2.Cauze si factori de risc

3.Tablou clinic/simptome

4.Diagnosticarea bolii

5.Tratament

1.Def. Boala Parkinson este o maladie a creierului cauzata de distrugerea sau degenerescenta neuronilor
care produc dopamina, substanta neurotransmitatoare, responsabila cu capacitatea organismului de a-si
controla miscarile.

Boala Parkinson poate afecta capacitatea unei persoane de a-si controla miscarile corpului. Anumite
celule nervoase de la nivelul creierului produc, in mod normal, o substanta chimica numita dopamina.

Dopamina este un mediator chimic sau un neurotransmitator, prin intermediul caruia celulele nervoase
controleaza miscarile corpului. In boala Parkinson, aceste celule nervoase, ce produc dopamina, se
distrug ducand la nivele scazute ale acesteia. Cand se intampla acest lucru pot aparea probleme in
miscarile corpului.

2.

In boala Parkinson, nivelul dopaminei din creier scade cu circa 20% fata de valorile normale, principala
arie afectata fiind situata profund, in substanta cerebrala asa numita "substantia nigra" (substanta
neagra).

Factori de risc

Ambientali Expunerea la pesticide este asociata cu un risc crescut de dezvoltare a bolii Parkinson prin
distrugerea neuronilor, riscul crescind cu pana la 70% comparativ cu persoanele care sunt ferrite.

Neurotoxinele Ingerarea unor droguri de tipul heroine poate conduce la moartea neuronilor
producatori de dopamina.

Neuroprotectia Celulele producatoare de dopamina sunt expuse unui risc sporit din partea radicalilor
liberi. Principala coenzima evidentiata cu un efect antioxidant este coenzima Q 10.

Virusii Desi dupa aparitia unor cazuri de Parkinson, urmare a epidemiilor de encefalita, s-a acreditat
ideea vinovatiei unui virus, cercetarile au relevat improbabilitatea ca boala Parkinson sa fie infectioasa.

Loviturile la cap Vatamirile grave sau repetate la cap pot cauza boala Parkinson.

Frecventa bolii

Boala Parkinson este o afectiune neurologica frecventa, cu o prevalenta in jur de 1 la 1000, putand
ajunge la 1 la 200 in populatia varstnica.
Se estimeaza ca afecteaza peste 6,4 milioane de persoane din intreaga lume, pana in prezent
neputindu-se stabili cauza si vindecarea acesteia.

Desi varsta medie la care este stabilit diagnosticul de boala Parkinson este de 60 de ani, una din 20 de
persoane, incep sa aiba simptome parkinsoniene inca dinainte de a implini 40 de ani.

Pacientii diagnosticati la varste tinere, intre 21 si 40 de ani, sufera de asa-numita boala Parkinson cu
debut precoce.

In Romania au fost diagnosticate 70.000 de persoane afectate de boala Parkinson.

3.Simptome

Simptome clinice tipice a bolii Parkinson

 Tremor al mainilor, bratelor, picioarelor, barbiei si fetei. Aceste tremuraturi se manifesta cand
membrul afectat este in repaus, putind afecta unul sau mai multe membre si e mai putin vizibil
in timpul somnului si al exercitiilor fizice;

 Rigiditate musculara si micrografie (scrisul de mana devine mic si inghesuit);

 Lentoare si dificultate in miscari – numite si bradkinezie sau akinezie, pe masura ce boala

evolueaza, coordonarea muschilor este din ce in ce mai dificila;

 Instabilitate posturala;

 Tulburari de echilibru si coordonare, datorate faptului ca se altereaza sau dispar reflexele care
ajusteaza pozitia diferitelor segmente ale corpului pentru a mentine echilibrul. Aceste tulburari
apar, de regula, in stadiile avansate ale bolii si sunt extrem de periculoase, facand necesara
sprijinirea si deplasarea pacientilor cu ajutorul carjelor sau cadrelor de sustinere.

Simptome nonmotorii:

 Tulburari de somn (insomnie sau somnolenta diurna);

 Tulburari urologice;

 Constipatia - impreuna cu insomnia, apar inainte de aparitia primelor simptome motorii;

 Tulburari de vedere - datorate coordonarii globilor oculari;

 Depresie – datorata modificarilor chimice survenite la nivelul creierului;

 Dificultati de vorbire: reducerea volumului vocii, dificultati la articularea cuvintelor, raguseala,

variatii ale tonalitatii - manifestari determinate de rigiditatea muschilor faciali ;

 Disparitia controlului asupra miscarilor si alterarea controlului respiratiei;

 Senzatie de "nod in gat" si dificultati la inghitire;

 Blocajul motor – dificultati in initierea si executarea unor miscari simple, cum ar fi pasirea peste
prag, caz in care i se va muta cu blandete piciorul sau i se va arata obstacolul cu o lanterna sau
un dispozitiv cu laser;
  Pozitie garbovita, cu capul aplecat si umerii cazuti

4.Diagnosticare

Diagnosticul bolii Parkinson se bazeaza pe existenta semnelor si simptomelor specific si eliminarea altor
cause care le-ar determina.Pacientul trebuie sa aiba cel putin doua simptome parkinsoniene, dintre care
unul este bradikinezia sau tremorul(maii pronuntat in stare de repaus).

In stabilirea diagnosticului se au in vedere:

-istoricul bolii: ce medicamente a luat persoana suspecta si daca a avut cazuri de boala Parkinson in
familie.

-examenul neurologic: evaluarea mersului si coordonarii

5.Tratament

TRATAMENTUL BOLII PARKINSON

TRATAMENTUL BOLII PARKINSON

Tratamentul acestei boli degenerative, evolutive sub tratamentul actual cunoscut si accesibil, este prin
definitie un tip de tratament/terapie bazat pe asocieri multiple de medicamente in stadiile mai
avansate de evolutie, care necesita de la o etapa la alta reevaluare si individualizare.

In conformitate cu ghidurile de tratament internationale, adoptate si de Societatea de Neurologie din

Romania principiile pe care se realizeaza schemele terapeutice individuale in ghidul national de terapie a
bolii Parkinson sunt:

Boala Parkinson recent diagnosticata si cu debut clinic recent la pacient sub 65 ani

 terapie monodrog cu un agonist dopaminergic (PRAMIPEXOL, ROPINIROLEstandard sau cu

eliberare prelungita, sau ROTIGOTINA, posibil dar nerecomandabil BROMOCRIPTINA - reactii
adverse ) cu titrare progresiva pana la doza terapeutica optima clinic; PIRIBEDIL-ul poate fi
folosit ca alternativa, doar daca pacientul are intoleranta la unul dintre agonistii dopaminergici
de mai sus, sau daca pacientul are contraindicatii pentru oricare dintre acestia ca urmare a unor
reactii adverse sau coexistentei tulburarilor cognitive semnificative;

 terapie cu levodopa (asociata cu inhibitor de decarboxilaza) - daca situatia socioprofesionala

impune o ameliorare motorie rapida care nu permite perioada lunga de titrare a agonistilor
dopaminergici;

 terapie cu rasagiline - poate fi o alternativa corecta, daca una dintre cele de mai sus nu este
posibila, sau daca exista argumente clinice justificate individual;

 posibil dar mai putin recomandabil, din cauza eficacitatii scazute si de scurta durata: alt inhibitor
de MAO-B (SELEGILINE) sau anticolinergic central (TRIHEXIFENIDIL sau BIPERIDEN).