Sunteți pe pagina 1din 34

INSTRUCŢIUNI TEHNICE PENTRU REALIZAREA STRUCTURILOR UŞOARE

CU FERME DIN CABLURI

Indicativ: P 110-1981

Cuprins

* GENERALITĂŢI
* ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE ALCĂTUIRE
* PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ
* CALCULUL STRUCTURILOR SUSPENDATE PRETENSIONATE PLANE
* METODĂ SIMPLIFICATĂ DE CALCUL
* METODE DE CALCUL CU PRECIZIE RIDICATĂ
* DIMENSIONARE
* RECOMANDĂRI DE MONTAJ ŞI DE EXECUŢIE
* CONTROL, RECEPŢIE, SECURITATEA MUNCII, ÎNTREŢINERE, VERIFICARE PERIODICĂ
* ANEXA 1: Formule simplificate pentru calculul static
* ANEXA 2: Formule simplificate pentru calcul dinamic
* ANEXA 3: Program “CAPLA” pentru calculul static al fermelor din cablurI
* ANEXA 4: Program pentru calculul dinamic
* ANEXA 5: Diagrame de eforturi în tălpile fermelor din cabluri
* ANEXA 6: Lista standardelor pentru sârme şi cabluri de oţel
* ANEXA 7: Exemple constructive de noduri
* ANEXA 8: Ancoraje
* ANEXA 9: Fundatii pentru ferma de cablu

1. GENERALITĂŢI

Domeniul de aplicare

1.1 Prezentele instrucţiuni tehnice se aplică la calculul şi alcătuirea structurilor uşoare de acoperiş cu ferme plane
/FONT>din cabluri.

1.2 Domeniul de utilizare curent al fermelor din cabluri este pentru deschideri mai mari de 25 m.

Structurile din cabluri sunt destinate în special construcţiilor care acoperă suprafeţe mari fără reazeme
intermediare. Construcţiile cu caracter sportiv (patinoare, bazine de înot, săli de sport, stadioane acoperite),
cultural (expoziţii, săli de spectacole, auditorii), comercial (pieţe, magazine universale), industrial (depozite,
ateliere), sunt domeniile de utilizare cele mai curente.

Alcătuiri de ansamblu

1.3 Geometria de ansamblu în plan vertical a fermelor din cabluri, poate asigura următoarele forme:

- concavă (fig. 1.a);

- convexă (fig. 1.b);

- mixtă (fig. 1.c).

1.4 Dispunerea în plan orizontal a fermelor din cabluri se realizează în funcţie de forma suprafeţei ce urmează a
fi acoperită, astfel:

- pentru acoperirea unei suprafeţe cu contur dreptunghiular, fermele pot fi dispuse paralel cu axa longitudinală
sau cu axa transversală a suprafeţei;

- pentru acoperirea unei suprafeţe cu contur oval, fermele pot fi dispuse radial (fig. 2 A,B).
Principii generale de concepţie

1.5 Principalele caracteristici constructive specifice structurilor din cabluri, care se vor lua în consideraţie la
proiectare sunt:

- componentele orizontale ale eforturilor dezvoltate la nivelul acoperişului, care se transmit prin structura de
margine şi de rezemare, la fundaţii;

- deplasările mari ale structurii acoperişului care impun măsuri speciale la alcătuirea învelitorii;

- racordările la nivelul conturului între acoperişul flexibil, cu deplasări mari pe direcţie verticală şi pereţii
nedeplasabili.

Rigiditatea de ansamblu a fermelor din cabluri se realizează prin aplicarea forţelor iniţiale de pretensionare.
Forţele iniţiale de pretensionare se aproximează conform indicaţiilor din capitolul 4.

[top]

2. ELEMENTE CONSTRUCTIVE DE ALCĂTUIRE

Tălpi

2.1 Tălpile fermelor se pot executa din: sârme paralele, cabluri, toroane sau fascicole paralele de cabluri sau
toroane.

Elementul portant al fermei se compune din unul sau mai multe cabluri, în funcţie de deschidere şi de diametrul
cablurilor utilizate . Cablurile portante sunt elemente continui între cele două reazeme.

Elementul întinzător al fermei se compune din unul sau mai multe cabluri continui între cele două prinderi la
structura de margine.

Se recomandă utilizarea cablurilor executate conform STAS 1513-80. Starea de efort din cabluri se determină
conform indicaţiilor de la capitolele 4…6. În anexa 6 se prezintă lista standardelor referitoare la materialele
necesare pentru realizarea tălpilor fermei.

Noduri

2.2 Stabilitatea forţei de strângere prezintă importanţă, întrucât lunecarea nodului din poziţia iniţială conduce la
modificări geometrice, cu consecinţe asupra stării de efort.

Elementele constructive de noduri curente şi nod central sunt date informativ în anexa 7. Detaliile constructive
anexate sunt orientative şi nu limitează concepţia numai la alcătuirile indicate. Soluţiile noi de noduri se pot
proiecta şi aplica, cu condiţia încercării lor de către un institut de specialitate.

Ancoraje

2.3 Pentru realizarea prinderii cablurilor de structura de margine se folosesc ancorajele cu compoziţie turnată.

Manşonul ancorajului în partea interioară are suprafaţa conică (conicitatea cuprinsă între 1:5 şi 1:7); partea
exterioară se foloseşte pentru cuplarea manşonului (cu filet, cu bolţ, fig.3).

În funcţie de diametrul sârmelor componente ale cablurilor se utilizează compoziţiile următoare:

Diametrul sârmei Compoziţie

Φ < 3 mm Y Pb Sn 10

Φ ≥ 3 mm
Zn T Sn 8 Sb 4

Zn T Sn 3 Sb 11

ZAMAC 1 (Zn Al 4 Cu 1 TC/STAS


6925/2-77)

La proiectarea ancorajului se va folosi orientativ racordarea indicată în tabelele de dimensiuni din anexa 8.

Ancorajele se vor încerca pe prototip de către un institut de specialitate.

Structura de reazeme şi fundaţii

2.4 Forţele orizontale dezvoltate la nivelul acoperişului sunt preluate de structura de rezemare.

Fermele din cabluri pot fi ancorate la:

- grinzi ovale pe contur închis (pe plan oval, fig. 2);

- ginzi drepte (pe plan dreptunghiular) ;

- stâlpi, cadre (fig. 4).

Structura de rezemare se execută din beton sau metal. Rezolvări avantajoase constituie acoperişurile
construcţiilor cu caracter sportiv, la care acoperişul se ancorează în cadrul tribunei.

Pentru structurile uşoare, de forma indicată în fig. 1.a, se prezintă în anexa 9 un exemplu de fundaţie uşoară.
Capacitatea portantă a terenului de fundaţie se va verifica experimental, înainte de începerea execuţiei.

Învelitoare

2.5 Prin prezentele instrucţiuni tehnice, se recomandă utilizarea învelitorilor uşoare alcătuite din strat suport din
tablă, peste care se aplică straturile pentru bariera de vapori, termoizolaţie şi hidroizolaţie (fig. 5).

Racordările dintre învelitoare şi pereţi vor fi rezolvate prin detalii constructive concepute pentru a etanşa
construcţia (fig. 6).

[top]

3. PROTECŢIE ANTICOROZIVĂ

3.1 Pregătirea suprafeţelor metalice se va fece în conformitate cu STAS 10166/1-77, iar straturile de protecţie vor
respecta prevederile STAS 10702/1-76 şi STAS E 10702/2-80.

Pentru amplasarea construcţiilor în condiţii de microclimat industrial marin (gradul 3 de agresivitate) şi


microclimat chimic (gradul 4 de agresivitate), este necesar ca pe lângă zincarea cablurilor să se prevadă măsuri
suplimentare de protecţie suplimentară se vor stabili pe baza încercărilor efectuate de către un institut de
specialitate.

[top]

4. CALCULUL STRUCTURILOR SUSPENDATE PRETENSIONATE PLANE

4.1 Se consideră cabluri elemente de construcţie fără rigiditate la compresiune şi încovoiere. Calculul static şi
dinamic se va efectua în următoarele ipoteze:
a. asimilarea sistemului cu un sistem de fire corespunzătoare tălpilor;

b. tratarea ansamblului ca un sistem de bare cu rigiditate la întindere;

4.2 Calculul stării de tensiune şi al deplasărilor unei structuri plane din cabluri utilizând ipoteza de la pct. 4.1.a
introduce, pentru deducerea soluţiilor, o serie de ipoteze simplificatoare specifice. Apar în consecinţă unele
restrucţii referitoare la geometria şi ipotezele de încărcare ale structurii.. Instrucţiunile tehnice indică soluţiile
pentru fermele simetrice, încărcate cu sarcini verticale uniform distribuite.

Relaţiile indicate în capitolul 5 se recomandă în special la predimensionare, pentru aprecierea iniţială a:

- caracteristicilor de rezistenţă şi de rigiditate pentru materialele şi elementele de construcţie, precum şi pentru


structura în ansamblu;

- stării iniţiale de efort.

4.3 Calculul fermelor din cabluri, considerate ca un sistem de bare (cap. 6), utilizează metoda generală a
deplasărilor, în ipoteza de neliniaritate geometrică, cu posibilitatea considerării neliniarităţii fizice a materialelor,
ţinând seama de factorii specifici acestor structuri.

Metoda matricială de calcul de ordinul doi, conţinută în aceste instrucţiuni tehnice, se indică pentru calculul
structurilor de acoperiş ale construcţiilor de importanţă:

- medie: clădiri social-culturale, construcţii industriale (de producţie, de depozitare şi auxiliare);

- deosebită: construcţii de primă necesitate cu rol de menţinere a unor activităţi vitale economice şi sociale (gări,
aeroporturi), construcţii care adăpostesc în mod frecvent mari aglomerări de oameni (cinematografe, teatre, case
de cultură, construcţii cu caracter sportiv).

4.4 La calculul structurii se vor lua în consideraţie valorile acţiunilor şi grupările cele mai defavorabile, cu
posibilitatea de apariţie acceptabilă.

4.5 În cazul geometriei speciale (nesimetrie, curburi neuzuale etc.), sau a condiţiilor de rezemare deosebite, la
proiectare se vor verifica rezultatele calculului prin încercări pe modele la scară redusă.

Evaluarea caracteristicilor de calcul

4.6 Elementele liniare componente ale structurilor suspendate pentru acoperiş pot fi împărţite în două grupuri:

- fără rigiditate la compresiune (cabluri);

- cu rigiditate la compresiune.

Elementele liniare capabile să preia numai eforturi de tracţiune se realizează din:

- cabluri de oţel (ansamble de sârme sau toroane înfăşurate în jurul unui sâmbure central);

- fascicole paralele de sârmă, toroane sau cabluri.

Caracteristicile geometrice (diametre, secţiuni) şi caracteristicile mecanice sunt stabilite prin următoarele
prescripţii;

- pentru cabluri, standardele în vigoare referitoare la cabluri din oţel (dintre care se recomandă cabluri de
construcţie simplă STAS 1513-80), toroane pentru beton precomprimat, sârme de oţel;

- pentru elemente metalice rigide, prescripţiile în vigoare referitoare la profile, tole laminate, profile subţiri, ţevi.

Calculul elementelor metalice se va efectua pe baza STAS 10108-78 “Calculul construcţiilor metalice la stări
limită”.

Calculul rigidităţii barelor se efectuează în ipoteza solicitării barelor componente ale structurii acoperişului la
eforturi axiale. Rigiditatea cablurilor k, se consideră:
în care:

E – modulul de elasticitate la tracţiune, care pentru cabluri are valori cuprinse între 1,6x10 7N/cm2 şi
1,8x107N/cm2; modulul de elasticitate se determină după preîntinderea repetată a cablurilor (de minimum 5 ori,
până la jumătate din sarcina de rupere calculată);

A – suprafaţa secţiunii cablului;

l – lungimea cablului.

La construcţiile cu clasă de importanţă deosebită, valoarea modulului de elasticitate se va stabili pe baza


verificărilor experimentale.

4.7 Nodurile curente sunt reprezentate prin piese metalice aplicate pe cablurile portante sau întinzătoare pentru
prinderea elementelor care asigură conlucrarea celor două tălpi ale fermelor.

Întreruperea cablurilor principale în dreptul nodurilor se interzice.

La nodurile fixate de cabluri prin strângere cu şuruburi, calculul forţelor de strângere “P s”, şi al forţelor de frecare
“Fj”, se va efectua pe baza încercării nodurilor.

Reducerea dimensiunilor cablurilor, ca urmare a alungirii lor, se va lua în consideraţie în calcul prin majorarea cu
30% a forţei de străngere obţinută experimental.

Soluţiile noi de noduri se vor verifica experimental de către un institut de specialitate.

4.8 Pentru fermele din cabluri la care încărcarea permanentă este mică în raport cu celelalte tipuri de încărcare,
se recomandă utilizarea ancorajelor cu compoziţia turnată, descrise la pct. 2.3.

Ancorajele cablurilor portante au pondere deosebită în nivelul de siguranţă al structurii.

4.9 Structura de rezemare se poate calcula separat de structura acoperişului, luând în consideraţie efectele
reciproce.

În cazuri speciale, când se proiectează o construcţie având clasă de importanţă deosebită, schemele de calcul
vor reflecta comportarea reală în condiţiile existente. În această situaţie structura acoperişului şi structura de
rezemare se vor trata ca un ansamblu şi se vor calcula în consecinţă.

4.10 Calculul fermelor din cabluri comportă următoarele operaţii:

- determinarea acţiunilor;

- determinarea stării de efort şi deplasarea la încărcări statice şi dinamice;

- verificarea siguranţei structurii.

Calculul solicitărilor se efectuează cu luarea în consideraţie a prevederilor standardelor de încărcări.

Calculul static şi dinamic al structurilor pretensionate realizate din cabluri se caracterizează prin condiţia ca, în
fiecare cablu, eforturile totale (S) îm orice ipoteză de încărcare să fie pozitive (S>0).

4.11 Se consideră următoarele stări limită pentru fermele din cabluri:

a) stări limită ultime caracterizate prin ruperea cel puţin a unuia din elementele componente ale tălpii portante a
fermei din cabluri (un cablu component); ruperea primului element al tălpii portante implică redistribuirea
eforturilor în elementele componente restante, capabile temporar să preia încărcările (datorită unor cauze ca:
variabilitatea caracteristicilor materialului, deformarea structurii de margine, variaţia încărcărilor, variabilitatea
condiţiilor de lucru a elementelor); depăşirea stării limită ultime pentru unul din elemntele structurii suspendate
plane, care alcătuiesc acoperişul unei construcţii, reprezintă o avarie locală;
b) stări limită ale exploatării normale corespunzătoare deplasării statice sau dinamice excesive. Fermele din
cabluri sunt structuri caracterizate prin deplasări importante care, în cazul unei exploatări normale, sunt luate în
consideraţie la:

- alcătuirea închiderilor;

- determinarea gabaritelor interioare;

- concepţia elementelor sau instalaţiilor suspendate de structura acoperişului.

Apariţia unor deplasări superioare celor calculate (deplasări care în cazul acestor structuri flexibile sunt de nivelul
a zecilor de centimetri), poate conduce la deteriorarea gravă a elementelor de construcţie aferente (închideri,
instalaţii, dotări interioare) şi la necesitatea întreruperii exploatării.

Această stare limită poate apare ca urmare a pierderii caracteristicii de ansamblu pretensionat a structurii,
provenită din suprapunerea dezavantajoasă a:

- acţiunii excepţionale neprevăzute;

- variabilităţii stării iniţiale de efort (din pretensionare şi greutate permanentă);

- variaţiei de timp a caracteristicilor de rigiditate ale materialelor;

- aproximaţiilor introduse prin metoda de calcul;

- tehnologiei de montaj;

- calităţii execuţiei;

- modificărilor geometrice (pentru elemente de construcţie şi pentru ansamblul structurii).

4.12 Natura deosebită a structurii, caracterizată prin flexibilitate mare şi configuraţie de mecanism, impune
utilizarea metodelor de calcul cu precizie ridicată, în special în cazul construcţiilor de importanţă medie sau
deosebită. Procedeele de rezolvare ale structurilor suspendate considerate ca un ansamblul de bare având
deplsări foarte mari, introduc riscul unor rezultate incorecte în unele cazuri.

Se recomandă ca proiectantul să asigure corectitudinea calculului prin verificări globale foarte simple şi rapide
(bazate de exemplu pe echilibrul firului).

Cablurile portante ale fermei se pot trata ca fire separate, luându-se în considerare acţiunea reciprocă. Cablul
întinzător poate fi considerat ca un fir acţionat de forţa de pretensionare, asimilat cu încărcarea uniform
distribuită; deplasările rezultate din încărcarea cablului portant cu sarcini exterioare, se iau în consideraţie şi la
calculul cablului întinzător.

Încărcări considerate în calcule

4.13 Încărcarile permanente se datorează unor cauze ca:

- greutatea elementelor de construcţie cu caracter permanent (învelitoare, elemente de construcţie pentru


iluminare naturală, instalaţii suspendate de structură, închideri);

- efectul pretensionării.

Valorile normate ale încărcărilor permanente datorate greutăţii elementelor de construcţie şi coeficienţii
corespunzători ai încărcării se determină conform prevederilor standardelor de încărcări (STAS 10101/1-78).

Valorile forţelor de pretensionare se calculează pe baza prevederilor prezentelor instrucţiuni tehnice.

Forţele de pretensionare iniţială a structurii se determină din condiţia de efort pozitiv în barele fără rigiditate la
compresiune.Calculul fermei fără pretensionare iniţială se rezolvă prin analogia cu grinda cu zabrele, acţionată
de încărcări; daca :”S” sunt eforturile de compresiune corespunzătoare unei grinzi cu zăbrele “S p” sunt eforturile
datorate pretensionării, se pune condiţia:
Pentru calculul valorii normate a forţei de pretensionare, se va utiliza relaţia:

în care:

kp=1,13…1,20

Coeficientul acţiunii pentru încărcări din pretensionare se va lua în calcul diferenţiat, în funcţie de starea limită
considerată:

- stări limtă ale exploatării normale kp=0,9

- stări limtă ultime kp=1,1

4.14 Încărcarea cu zăpadă (pz) se va considera în calculul la stările limită ale exploatării normale conform STAS
10101/21-78. Pentru calculul la stările limită ultime se va considera încărcarea cu zăpadă majorată cu un
coeficient dedus pe baza unor justificări fundamentale.

Schemele de încărcare pentru acoperişurile executate din ferme de cabluri (cu frecvenţă de utilizare ridicată) se
indică în tabelul 1.

4.15 Pentru evaluarea acţiunii vântului se vor avea în vedere prevederile STAS 10101/20-78.

Acoperişurile din ferme de cabluri se încadrează în categoria construcţiilor sensibile la acţiunea dinamică a
vântului, având o perioadâ proprie de vibraţie fundamentală T I > 0,25s.

Pentru acoperişurile din ferme de cabluri se apreciază valoarea coeficientului “C V” indicat în tabelul 2.

Evaluarea efectelor dinamice ale vântului se va efectua pe baza literaturii de specialitate.

4.16 Efectele seismice se vor determina pe baza prevederilor “Normativului pentru proiectarea antiseismică a
construcţilor de locuinţe, social-culturale, agrozootehnice şi industriale”, indicativ P 100-81.

În vederea determinării caracteristicilor dinamice (perioadelor şi formelor proprii), se vor considera, drept valori
ale eforturilor datoarate pretensionării, valorile normate.

La determinarea caracteristicilor dinamice, în vederea evaluării efectelor seismice, se vor considera drept ipoteze
de calcul:

- prezenţa exclusivă a greutăţii proprii;

- prezenţa încărcării cu zăpadă distibuită uniform.

În vederea determinării caracteristicilor dinamice, se va ţine seama de rigiditatea corespunzătoare atât alungirii
cablului (efecte de ordinul I), cât şi rotirii acestuia (efecte de ordinul II).

[top]

5. METODĂ SIMPLIFICATĂ DE CALCUL

Eforturi şi deplasări statice

5.1 Dacă se consideră echilibrul unui fir raportat la sistemul de coordonate x, y, z, ecuaţiile generale de echilibru
sunt:
Tălpile fermei fiind considerate fire cuprinde în planul xoy, cu notaţiile (fig. 7) ecuaţiile de echilibru pe cele două
axe sunt:

pentru cablul portant:

(5.1)

pentru cablu întinzător:

(5.2)

în care:

H – componenta orizontală a efortului;

p – încărcări;

y – funcţia curbei cablului (starea nedeformată);

- idem (starea deformată).

5.2 Echilibrul în stadiul de nul se realizează în condiţiile:

(5.3)

În cazul cablurilor de formă parabolică, din ecuaţiile (5.1) şi (5.2) rezultă:

(5.4)

deci:

(5.5)

Din relaţia (5.5) rezultă că aplicarea forţelor de pretensionare la una din tălpile fermei are drept consecinţă
solicitarea ansamblului în funcţie de geometrice.

Calculul dinamic

5.3 Ecuaţia generală a echlibrului dinamic este:


(5.6)

în care:

- funcţia de rigiditate a cablurilor;

m – masa sistemului oscilant;

Q - încărcare gravitaţională;

g – 9,81 m/s2;

 - frecvenţa unei vibraţii periodice a structurii;

 - componenta deplasării pe axa oy.

5.4 Metoda simplificată de calcul prezintă o serie de restricţii primite care se enumeră:

- structura acoperişului se calculează independent de structura de margine;

- soluţiile ecuaţiilor se obţin prin condiţii impuse geometriei şi ipotezelor de încărcare;

- în cazul în care se obţin soluţii, volumul de informaţii este relativ redus;

- calculul prezintă dezavantajele proprii unui calcul neautomatizat.

Pentru aplicarea rapidă, se indică în anexa 1 formulele simplificate, utile pentru aprecierea rapidă a
caracteristicilor geometrice, de rigiditate şi a efortului de pretensionare necesar, precum şi un exemplu de calcul
pentru încărcări simetrice şi nesimetrice.

[top]

6. METODE DE CALCUL CU PRECIZIE RIDICATĂ

Calculul static

6.1 Calculul automatizat de ordinul doi tratează structura ca un sistem de bare articulate (supuse unor forţe de
întindere importante), la care deplasările generalizate, considerate necunoscute principale, sunt deplasări de
translaţie.

Aplicarea metodei deplasărilor implică considerarea factorilor specifici, cum sunt:

a) configuraţia geometrică (în general mecanism);

b) rigiditatea (elemente şi ansamblu);

c) condiţia de menţinere a unor valori pozitive pentru eforturile din barele care nu sunt rigide la compresiune sau
încovoiere.

Structurile suspendate au în general o configuraţie care nu asigură indeformabilitatea în cazul constanţei lungimii
barelor. În cazul general, când sistemul nu dispune de numărul de legături elastice suficiente (bare) care să
asigure o strictă indeformabilitate, se corectează configuraţia prin completarea numărului real de bare, cu bare
fictive. Corectarea sistemului este necesară în cazul calculului care utilizează matricea de rigiditate AK a
structurii, rezultată din considerarea alungirii barelor.
Flexibilitatea mare a structurii determină deplsări mari specifice unei construcţii din cabluri. Considerarea
ordinului real de mărime a deplsărilor se realizează prin adoptarea ipotezelor de calcul geometric neliniar. Se
utilizează matricea de rigiditate tangenţială, AT, definită ca o sumă de doi termeni:

AT=AK+AF (6.1)

Matricea AK rezultă din expresia energiei potenţiale dezvoltate de bare datorită alungirilor:

(6.2)

( - alungire specifică)

Matricea AF rezultă din considerarea rigidităţii de rotaţie şi se deduce din expresia energiei potenţiale datorită
rotirii barelor:

(6.3)

(S – eforturi interioare;  - unghiuri de rotaţie)

În calculul structurilor din cabluri, matricea funiculară AF introduce efectul rotirilor specifice aparente ca urmare a
acţiunii stării iniţiale de efort.

6.2 Unele fenomene fizice de neliniaritate care pot fi luate în consideraţie în calcul sunt:

- nelinearităţi geometrice;

- condiţii neliniare de rezemare;

- caracteristici de rigiditate neliniare ale materialelor (neliniaritate fizică a materialului).

6.3 Algoritmele adoptate în programele de calcul se pot încadra în două clase:

- rezolvarea cu considerare de efort iniţial;

- rezolavarea biografică (ale cărei variante pot fi identificate în literatură şi prin denumirea de calcul incremental
sau step – by - step).

Tratarea calculului prin considerarea efortului iniţial, într-o variantă simplificată, se poate reduce la deducerea
deplsărilor generalizate prin relaţia:

(6.4)

în care:

U - vectorul deplasărilor generalizate;

- matricea de rigiditate tangenţială cu considerarea eforturilor datorate acţiunii forţelor de pretensionare;

Fe - vectorul acţunilor exterioare.

Cosiderarea matricei de rigiditate tangenţială ca o constantă asociată formei geometrice nedeformate a structurii,
conduce la economia duratei de timp necesar calculului.

Printre dezavantaje se enumeră constatarea că procedeul este aplicabil în funcţie de gradul de nelinearitate al
structurii.

Procedeul biografic de calcul, adoptat de program, reduce problema neliniarităţii geometrice la rezolvarea în
etape biografice:
(6.5)

în care:

- vectorul deplasărilor structurii în poziţia n, considerând poziţia de referinţă geoemtrică în etapa n-1;

- vectorul deplasărilor generalizate în etapa biografică n;

- matricea de rigiditate tangenţială asociată geometriei deformate şi stării de efort aferente etapei n-1;

- vectorul forţelor exterioare în etapa n, calculat ca o fracţiune a acţiunii totale F;

- vectorul eforturilor datorită acţiunii forţelor de pretensionare şi încărcărilor .

Calculul dinamic

6.4 Determinarea modurilor proprii de vibraţie se efectuează utilizănd ipoteza conservativităţii sistemului
mecanic, pornind de la principiul că, în cazul în care rezultantele forţelor care acţionează asupra unui punct
material derivă dintr-o funcţie de forţă, energia sistemului se conservă conform relaţiei:

E+V=C (6.6)

în care: E – energia cinetică a sistemului;

V – energia potenţială (energia de deformare);

C - constantă

Se consideră vibraţiile libere (componentele pe axele de coordonate ale deplasării nodurilor), ca necunoscute
principale. Vectorii proprii se consideră ca sisteme de valori care rezultă din relaţia:

V0 - 2 E0 = 0 (6.7)

în care:

V0 - valoarea maximă a energiei de deformare (pentru un ciclu de vibraţii);

E0 - valoarea maximă a energiei cinetice; pentru  = 1, E0 este staţionară.

6.5 Metoda nelineară automatizată oferă posibilităţi de calcul caracterizate prin:

- posibilitatea de evaluare a comportării mecanice a sistemului, cu un grad de precizie superior metodei expuse
la cap. 5;

- volum de informaţii mai mare, în raport cu cele furnizate de calculul indicat la cap. 5;

- posibilitatea de tratare a sistemului de rezistenţă al clădirii definit ca un ansamblu compus din structura
acoperişului şi structura de rezemare;

- adoptarea schemelor de încărcare cu un grad de aproximare corespunzător (nu se impun restricţii de formă a
schemelor de încărcare);

- evitarea restrcţiilor în alegerea formei geometrice a structurii (nu se impun restrucţii geometrice, ceea ce
permite calculul structurilor nesimetrice al fermelor cu două sau mai multe deschideri, al fermelor de formă
convexă, concavă sau concav - convexă).

[top]
7. DIMENSIONARE

7.1 Grupările luate în considerare pentru calculul structurilor suspendate plane se face pe baza prevederilor
generale ale STAS 10101/0-75 şi STAS 10101/OA-77 completate cu alcătuirea conţinută în tabelul 3.

Tabelul 3

GRUPĂRI CONSIDERATE
Stări limită considerate
Grupări fundamentale Grupări speciale

P P şi Zr şi Vr
Stări limită ultime
P şi Z P şi Zr

P şi V P şi Vr

P şi T P şi Zr şi Vr

P şi Z şi V

P şi Z şi T

P şi V şi T

P şi Z şi V şi T

Stări limită ale exploatării P


normale

Condiţii de exploatare de P şi Z P şi V(e)


scurtă durată

Notă: P – valori normate ale încărcărilor permanente;

Z – valori normate ale încărcărilor cu zăpadă, conform STAS 10101/21-78;

V – valoare normată a încărcării datorită vântului, conform STAS 10101/20-78;

Ze, Ve – valori majorate ale încărcărilor datorită zăpezii, respectiv vântului, rezultate din studii de specialitate;

Z(r), V(r) – valori reduse ale încărcării.

În încărcări permanente se încadrează şi efectul pretensionării, care se va lua în consideraţie ca încărcare de


montaj.

Coeficienţi de siguranţă

7.2 Pentru elementele liniare flexibile, componente ale structurii suspendate plane, se pune condiţia ca
solicitarea de calcul “S” să fie mai mică sau cel mult egală cu forţa de calcul “F c”:

Sc ≤ Fc
Criteriul de rezistenţă care caracterizează stadiul ultim al capacităţii portante ale elementelor flexibile este forţa
normală de rupere “Fn”, este indicată în prescripţiile de specialitate. Datele prevăzute în standarde reprezintă
valori minime ale forţei de rupere.

Se apreciază că evaluarea forţei de calcul “Fc" pentru cabluri, se poate efectua cu relaţia:

în care:

e - coeficientul condiţiilor de lucru ale elementului (e = 0,8…0,85)

c - coeficientul condiţiilor de lucru al materialelor (c = 0,75…0,80)

m - coeficient al materialului (m = 1,15…1,30)

În cazuri speciale (construcţii de importanţă deosebită, elemente cu dimensiuni ieşite din comun), se pot
introduce coeficienţi suplimentari ai condiţiilor de lucru, pe baza unor instrucţiuni speciale şi verificări
experimentale concludente.

7.3 În condiţiile indicate la pct. 7.2 şi în cazul în care prin verificări experimentale se constată că este necesară
introducerea de coeficienţi suplimentari pentru coeficientul materialului, se va modifica de asemenea forţa de
calcul “Fc”.

Valoarea coeficientului global de siguranţă, care, în metoda semiprobabilistică la stare limită, se admite de forma:

unde:

n – coeficientul de supraîncărcare, care poate varia între 2,0 şi 3,0.

[top]

8. RECOMANDĂRI DE MONTAJ ŞI DE EXECUŢIE

8.1 La execuţia ancorajelor turnate se vor respecta următoarele condiţii tehnologice referitoare la:

a) Tăierea cablului:

- se matisează cablul cu sârmă moale de 0,8…1 mm:

 la stânga şi la dreapta locului de tăiere pe o lungime de 1…1,2 d c (dc – diametrul cablului);


 la 1 m distanţă de locul de tăiere.

- se efectuează tăierea cablului.

b) Execuţia ancorajului:

- se introduce manşonul pe cablu;

- se matisează cablul la locul de intrare a acestuia în ancoraj şi se fixează o brăţară de siguranţă la matisare;

- se prinde cablul în menghină cu braţara de siguranţă deasupra fălcilor (raza curburii cablului la poziţia de lucru:
R ≥ 1);

- de desface matisarea de la locul de intrare al ancorajului şi se desfac sârmele cablului;


- se curăţă capetele sârmelor care se introduc în manşon şi se degresează; capetele sârmelor nu se vor
îndrepta;

- se bandajează capătul inferior al manşomului cu sfoară de azbest pentru a împiedica scurgerea aliajului;

- înainte de turnarea compoziţiei se încălzeşte manşonul; temperatura de încălzire se va stabili experimental de


către un institut de specialitate;

- se vibrează manşonul în timpul operaţiei de turnare a compoziţiei;

- după turnarea aliajului, se aşteaptă răcirea cmpoziţiei la temperatura mediului ambiant.

Operaţia de execuţie a ancorajelor se efectuează cu asistenţă tehnică din partea unui institut de specialitate.

Montajul nodurilor

8.2 Strângerea şuruburilor se efectuează cu cheia dinamometrică. Momentul de străngere real se va stabili prin
încercări. Faza de montaj se va executa cu asistenţă tehnică din partea unui institut de specialitate.

Experimentările efectuate au demonstrat diferenţe importante între momentul de strângere real şi cel calculat.

Montajul învelitorii

8.3 Prinderea stratului suport al învelitorii pe cabluri, operaţia de găurire şi operaţia de înşurubare a şuruburilor
de prindere a tablei pe cabluri se execută cu unelte electrice. Montajul învelitorii se efectuează cu asistenţa
tehnică din partea unui institut de specialitate.

Structura acoperişului

8.4 Fazele de montaj pentru structura acoperişului sunt următoarele:

- tensionarea la sol a tuturor cablurilor din care se compun tălpile portante şi întinzătoare ale fermei până la 50%
Fr (Fr – forţa de rupere a cablului), operaţie care se repetă de 5 ori;

- asamblarea la sol a fermei de cabluri, cu nodurile prinse provizoriu;

- suspendarea fermei de structura de margine;

- reglarea fermei la geometria proiectată pentru cablurile acţionate de greutatea proprie;

- pretensionarea fermelor;

- verificarea geometriei în stadiul de nul (fermă acţionată de greutatea proprie şi de forţa de pretensionare);

- fixarea definitivă a nodurilor.

Abateri limită

8.5 Abaterile limită admise la execuţia structurilor cu ferme din cabluri, se vor înscrie în condiţiile prevăzute de
STAS 767/0-77 – tabelul 3 – pentru piesele metalice, şi în condiţiile Normativului C. 140-79, anexa X.3, pentru
elementele de beton şi beton armat.

[top]

9. CONTROL, RECEPŢIE, SECURITATEA MUNCII, ÎNTREŢINERE, VERIFICARE


PERIODICĂ

Control
9.1 Pe parcursul realizării structurii acoperişului se verifică de către executant, precum şi de beneficiar prin
organele de control tehnic, respectarea indicaţiilor cuprinse în prezentele instrucţiuni tehnice.

Rezultatele controlului pentru fiecare faza de execuţie se consemnează în caietul de dispoziţii de şantier.

Se vor controla în mod deosebit:

- calitatea execuţiei ancorajelor prin tensionarea la sol a fiecărui cablu la 1/2F r; alunecarea totală a cablului din
ancoraj nu va depăşi 2 mm;

- strângerea şuruburilor de la noduri la forţele indicate;

- starea de efort în tălpile fermei la pretensionare, cu aparatul de determinare a eforturilor în cabluri;

- starea de efort în tălpile acţionate de încărcarea permanentă (după montajul învelitorii);

- strângerea corectă a şuruburilor de prindere a tablei pe cabluri.

Lucrările necorespunzătoare se vor reface.

Recepţie

9.2 La recepţie se vor analiza constatările consemnate în caietul de dispoziţii de şantier de către oganele de
control şi în caz de dubiu se vor executa sondaje.

Verificarea de ansamblu a nivelului proiectării şi corectitudinii execuţiei şi montajului se obţine prin încercarea
INSITU a construcţiei, conform Instrucţiunilor tehnice C. 205-81.

Măsuri privind tehnica securităţii muncii

9.3 La execuţia lucrărilor se vor respecta:

- Normele republicane de protecţia muncii, aprobate de Ministerul Muncii şi Sănătăţii cu ordinele nr. 34/1975 şi nr.
60/1975.

- Normele de protecţia muncii (construcţii montaje), aprobate de M.C. Ind. cu ordinul nr. 7N/1970.

9.4 La lucrările de turnare a ancorajelor, cu care ocazie se manevrează elemente încălzite la aproximativ 500 0C,
se vor lua măsuri de protecţie a muncitorilor, indicate pentru asemenea situaţii.

9.5 Muncitorii care execută lucrările de montaj la structura acoperişului vor fi asiguraţi conform indicaţiilor de
lucru la înălţime.

9.6 Operaţia de pretensionare se va efectua cu respectarea normelor corespunzătoare.

Măsuri de întreţinere şi exploatare

9.7 Structura acoperişului din cabluri va fi intreţinută conform prevederilor referitoare la întreţinerea construcţiilor
metalice.

9.8 Este interzisă circulaţia directă şi depozitarea de materiale pe invelitoare, fără măsuri de protecţie speciale.

Măsuri de verificare periodică

9.9 Beneficiarul construcţiei va verifica periodic (minimum anual):

- starea învelitorii (prinderea pe cabluri, hidroizolaţia, jgheaburile dintre învelitoare şi pereţi);

- starea structurii acoperişului (starea de efort în: tălpile fermei, în montanţi şi diagonale, săgeata).

9.10 Se vor consemna prin acte ce se anexează la cartea construcţiei toate constatările precum şi măsurile luate
pentru întreţinerea învelitorii în stare de exploatare.
[top]

ANEXA 1

FORMULE SIMPLIFICATE PENTRU CALCULUL STATIC

1. Domeniu de aplicare

Calculul se referă la fermele pretensionate din cabluri avănd geometrie simetrică, şi acţionate de sarcini verticale
uniform distribuite. Dintre metodele de calcul simplificate se consideră utile formulele deduse de Schleyer care se
dau în continuare.

2. Formule aproximative de calcul

a) Valorile sistemului

- Coeficienţi referitori la geometrie:

(1a)

(1b)

în care:

l1, l2 - deschiderile tălpilor portante, respectiv întinzătoare (fig. 1.1);

f1, f2 - săgeţile tălpilor portante, respectiv ăntinzătoare (fig. 1.1);

(2a)

pentru cazul: l1 = l2, rezultă:

(2b)

- Coeficienţi referitori la rigiditate:

 coeficienţi dependenţi de geometrie:

(3a)

(3b)

În tabelul 1.1 se dau valorile  în funcţie de .

 coeficienţi funcţie de rigiditate:

Tabelul 1.1
Parabolă
 

0,00
1,000
0,02

0,04

0,06

0,08

0,10

0,12 1,0072

0,14 1,0098

0,16 1,0128

0,18 1,0163

0,20 1,0201

0,22 1,0244

0,24 1,0290

0,26 1,0341

0,28 1,0397

0,30 1,0456

0,32 1,0520

0,34 1,0588

0,36 1,0660

0,38 1,0737

0,40 1,0819

0,42 1,0905

0,44 1,0996

0,46 1,1091

0,48 1,1191

0,50 1,1296

(4a)
(4b)

(4c)

în care: A1, A2 - secţiunile tălpilor;

E1, E2 - modulele de elasticitate ale cablurilor tălpilor portante respectiv întinzătoare.

- Coeficienţi pentru calculul eforturilor

(5a)

(5b)

b) Eforturi

b.1) Eforturi convenţionale datorate acţiunilor sarcinilor verticale simetrice, uniform distribuite, p y;

(6a)

(6b)

(6c)

în care:

py = p1y + p2y, este încărcarea uniform distribuită simetrică;

p1y şi p2y, sunt încărcările aplicate pe cablul 1 sau 2;

este efortul în montanţi.

b.2) Eforturi convenţionale datorate acţiunii temperaturii t:

(7a)

(7b)

(7c)

în care:

(8a)
(8b)

în care:

t - coeficientul de dilataţie termică

b.3) Stare de efort datorită forţelor de pretensionare:

(9)

b.4) Stare de efort datorită încărcărilor nesimetrice:

b.4.1) Ipoteze de încărcare:

Încărcarea nesimetrică e reprezentată în figura 1.2.

Se descompune în încărcare simetrică reprezentată în figura 1.3.

(10a)

Încărcare antisimetrică e reprezentată în figura 1.4.

(10b)

b.4.2) Stare de efort

Eforturile finale sunt de forma:

(11)

în care:

j=st, dr; i=1,2

Deci este de forma:

(12a)

(12b)

(12c)

(12d)

în care:

- efect datorat încărcării simetrice;

- efect datorat încărcării antisimetrice.

Expresia eforturilor convenţionale:


(13a)

(13b)

în care , se obţine din ecuaţia:

(14)

- se obţine din ecuaţia (15) de mai jos:

în care:

e1 - excentricitatea, funcţie de variabila x (fig. 1.5)

c) Deplasări

Deplasarea maximă u, ce se dezvolta la jumătatea deschiderii se calculează conform relaţiilor de mai jos, în
funcţie de tipul încărcărilor, astfel:

c.1) deplasarea datorată acţiunii sarcinilor py

(16a)

sau:

(16b)

c.2) deplsarea datorată acţiunii temperaturii, t:

(17a)

c.3) deplasarea datorată încărcării nesimetrice:

(17b)

3. Succesiunea operaţiilor

a. Se aleg caracteristicile geometrice şi de rigiditate ale structurii.


b. Se stabilesc ipotezele de încărcare.

c. Se calculează valorile sistemului conform pct. 2.a.

d. Se calculează eforturile convenţionale, conform pct. 2.b.

e. Se impune condiţia:

(18)

f. Se calculează Hi,0 pentru i = 1,2

g. Se determină starea de efort, finală, astfel:

(19a)

(19b)

4. Exemple de calcul

4.1 Încărcări simetrice

Să se calculeze starea de efort şi deplasarea într-o fermă plană din cabluri pretensionate (fig. 1.6), având
deschiderea de 62 m, caracteristicile geometrice şi de rigiditate indicate la pct. a, acţionată de încărcările indicate
la pct. b.

l1 = l2 = 62,00 m; E1 = E2 = 1,6 * 106 kgf/cm2

f1 = 4,50 m; f2 = 3,20 m A1 = 19,50 cm2

t = 4,00 m A2 = 4,90 cm2

(l – deschidere; f – săgeată; t – travee; A – secţiune cablu; E – modul de elasticitate)

b. Ipoteze de încărcare

- încărcare permanentă:

- încărcare simetrică din zăpadă:

- încărcare din vânt:

- încărcare nesimetrică din zăpadă: (fig. 1.7)

- încărcare din temperatură:


c. Valorile sistemului

(conform relaţiilor de la pct. 2.a)

Din tabelul 1.1 rezultă: ,

d. Eforturi convenţionale dezvoltate de încărcările exterioare. (conform pct. 2.b.1 şi 2.b.2).


e. Determinarea forţei de pretensionare minime

Din condiţia de efort pozitiv: H ≥ 0, rezultă o forţă minimă de pretensionare.

În tabelul 1.2 se indică eforturile convenţionale dezvoltate de încărcările exterioare.

Forţa minimă de pretensionare trebuie să asigure eforturi:

Tabelul 1.2

Nr.
Stare de efort convenţională
crt.

16,51 -3.00
1.

2. 53,00 -9.65

3. -26,20 4.75

4. -3,08 -4.32

5. 3,08 4.32

Ipoteze de încărcare:

6. 69,51 -12,65

7. -9,69 1,75

8. 72,59 -8,33

9. -12,77 -2,57

10. -6,61 6,07

Min. -12,77 -12,65

f. Stare de efort din pretensionare

Pentru respectarea condiţiei de la pct. 3e, se impune:

f.1)

Rezultă:
f.2)

Rezultă:

Condiţia de efort pozitiv se realizează prin alegerea stării de efort obţinută la pct. 4.f.1, adică:

g. Stare de efort şi deplasare finală

Eforturile finale H1 şi H2 calculate conform relaţiilor de la pct. 3g, precum şi deplasările maxime calculate conform
relaţiilor de la pct. 2.c.1 şi pct. 2.c.2, sunt prezentate în tabelul 1.3.

Tabelul 1.3

Nr. u (*)
Ipoteze de încărcare H1 (tf) H2 (tf)
crt. (cm)

1. 15,00 21,00 -

2. 31,51 18,00 8,7

3. 84,51 8,35 -36,47

4. 5,31 22,75 -5,10

5. 87,59 12,67 -31,86

6. 8,39 27,07 -9,97

7. 2,23 18,43 -0,57

Notă:

*) Deplasarea maximă (u) corespunde suprapunerilor de efecte indicate în coloana 1.

4.2 Încărcări nesimetrice

Se calculează ferma în ipoteza încărcării cu sarcină permanentă şi sarcină nesimetrică din zăpadă.

- Determinarea expresiilor eforturilor convenţionale şi corespunzătoare încărcării simetrice.


Coeficienţii ecuaţiei (14):

 Se determină conform ecuaţiei (14):

Rezultă:

- Determinarea valorilor eforturilor convenţionale , corespunzătoare încărcării antisimetrice:

Coeficienţii ecuaţiei (15):

pentru e1(x)=1,1m, rezultă:

Se determină din ecuaţia (15):


- Starea de efort convenţională din încărcare nesimetrică conform relaţiilor (12.a….12.d).

- Starea de effort finală conform relaţiei (11) (fig. 1.8)

(pt.i=1, 2 şi j=st,dr):

Pentru orientare rapidă, în anexa 5 se indică diagrame de eforturi, dezvoltate în talpa portantă şi în talpa
întinzătoare, calculate în ipoteza acţionării fermei cu încărcare simetrică uniform distribuită. Valoarea totală a
încărcării, 260kg/m2, rezultă din:

- încărcare permanentă: 60 kg/m2 şi

- încărcare din zăpadă: 200 kg/m2

Procedeul simplificate de calcul se utilizează pentru predimensionare şi în cazul utilizării programelor de calcul
automatizat.

[top]

ANEXA 2

FORMULE SIMPLIFICATE PENTRU CALCUL DINAMIC

Considerând formula generală de echilibru dinamic:

(2.1)

în care:

- geometria curbei în poziţia iniţială;

- geoemtria curbei în poziţie deformată;


 - coeficient în fincţie de rigiditate;

 - coeficient în funcţie d forma fermei;

 - deplasarea în sensul axei oy;

- frecvenţa circulară(pulsaţia).

Se ajunge la formulele aproximative de calcul ale pulsaţiei proprii:

(2.2)

în care:

- masa sistemului oscilant (Q = încărcare gravitaţională; g = 9,81 m/sec 2);

l – deschiderea fermei (formula aplicabilă în cazul: l 1 = l2 = l)

H1, H2 - componente orizontale ale eforturilor în tălpi;

E1 - modulul de elasticitate la tracţiune al tălpii portante (1,6….1,8x10 7N/cm2);

W1 - coeficient pentru calculul eforturilor (vezi anexa 1 ralaţiile 1a, b);

k1 – coeficient referitor la geometrie (vezi anexa 1 ralaţiile 1a,b).

[top]

ANEXA 3

PROGRAM “CAPLA” PENTRU CALCULUL STATIC AL FERMELOR DIN CABLURI

1. Generalităţi

Datele de intrare necesare calculului automatizat se vor aproxima prin metoda indicată la cap.5.

Lista parametrilor folosiţi în program.

A. PARAMETRII CU SEMNIFICAŢIE CINEMATICĂ ŞI GEOMETRICĂ

NA – număr de axe de coordonate;

NN – număr de noduri;

NM – număr total al deplasărilor;

NI – număr de noduri fixe;

KI (NI) – lista nodurilor fixe;

NG – numărul restricţiilor cinematice parţiale;

KG (NG) – lista deplasărilor afectate de restricţii;


JG (NG) – lista numărului de argumente ale acestor deplasări;

NH – numărul total al argumentelor deplasărilor cu restricţii cinematice;

KM (NH) – lista argumentelor;

GM (NH) – lista coeficienţilor de influenţă a argumentelor.

B. PARAMETRII CU SEMNIFICAŢIE TOPOLOGICĂ ŞI MECANICĂ

NB – număr de bare total;

NBP – număr de bare reale;

NBF – număr de bare fictive;

KB (NB, 2) – lista nodurilor de incidenţă al barelor;

XN (NN, NA) – lista coordonatelor nodurilor;

EA (NB) – lista modulelor de rigiditate axială a barelor;

NJ – numărul deplasărilor restricţionate;

NE – numărul legăturilor elastice exterioare;

NF – numărul depalsărilor afectate de legături elastice;

JE – (NE) – lista numărului de deplasări afectate de fiecare din legături;

EK – (NE) – lista rigidităţilor legăturilor;

GE (NF) – lista coeficienţilor de influenţă ai deplasărilor afectate;

NQ – numărul maselor concentrate ataşate nodurilor;

KQ (NQ) – lista nodurilor afectate de mase;

OQ (NQ) – lista valorilor acestor mase;

ID – numărul de deschideri al structurii cu ferme din cabluri;

KTIP – indicele tipului de fermă (fermă convexă sau concav-convexă cu 1,2 sau 3 deschideri);

FTSS – indicele nodului de fermă la talpa portantă stângă (număr întreg);

FTSD – indicele modului de fermă la talpa portantă dreapta (număr întreg);

SSUP – valoarea săgeţii cablului tălpii portante;

DSUP – valoarea deschiderii tălpii portante;

DINF – valoarea deschiderii tălpii întinzătoare;

FTIS – indicele modului de fermă la talpa întinzătoare stânga (număr întreg);

FTID – indicele nodului de fermă la talpa întinzătoare (dreapta);

SINF – valoarea săgeţii cablului tălpii întinzătoare;


IBZ – indicele barei în care se intoduce pretensionarea;

KZ (NBP) – lista indicilor barelor fictive.

C. PARAMETRII REFERITORI LA ÎNCĂRCĂRI:

FN (NN, NA) – lista forţelor aplicate la noduri;

CA – coeficientul de dilataţie termică;

DC (NB) – lista variaţiilor de temperatură din bare;

FPT (NBP) – lista valorilor forţei de pretensionare;

NY – numărul ipotezelor de încărcare;

NCB – numărul de etape în calculul biografic.

D. PARAMETRII REFERITORI LA STRUCTURA ÎN ANSAMBLU

ND – numărul de diagonale semnificative în matricea de rigiditate;

NDM – numărul de diagonale semnificative în matricea de inerţie;

NDF – numărul de diagonale semnificative în matricea de rigiditate de ordinul II;

NL – numărul total de grade de libertate;

AK (ND, NL) – matricea de rigiditate;

AM (NDM, NL) – matricea de inerţie;

AF (NDF, NL) – matricea de rigiditate de ordinul II;

FC (NL), FS (NL) – termenii liberi în ecuaţiile de echilibru.

E. PARAMETRII REFERITORI LA ÎNCĂRCĂRI, SOLICITĂRI, DEPLASĂRI

NPZ – numărul barelor în care se aplică pretensionarea;

NBP – numărul barelor pretensionate;

KPZ (NPZ) – lista barelor în care se aplică pretensionarea;

FM (NN, NA) – matricea încărcărilor la noduri;

UC (NL), US (NL) – matricea deplasărilor generalizate;

UFC (NN, NA), (UFS, NN, NA) – matricea deplasărilor de noduri;

DEC (NE1), DES (NE1) – matricea deplasărilor legăturilor elastice;

SBC (NB), SBS (NB) – matricea eforturilor în bare;

SJC (NJ1), SJC (NG1) – matricea reacţiunilor la nodurile fixe:


2. Algoritm

a) Algoritmul prevede determinarea automatizată a stării de efort şi deplasare a structurii solicitată de:

- acţiunea forţelor de pretensionare;

- acţiunea încărcărilor indicate la cap. 4, cu excepţia forţelor de pretensionare;

b) La calculul efectelor acţiunii forţei de pretensionare, cu utilizarea matricei AK, se corectează configuraţia
geometrică de mecanism prin introducerea barelor fictive. Calculul se efectuează prin asimilarea acţiunii
sistemului cu temperatură: Se consideră stadiul de încărcare cu temperatură unitară pentru fiecare bară fictivă
introdusă şi pentru întreaga structură. Se efectuează combinaţii linear independente pentru a obţine efort interior
nul în barele fictive şi starea efectivă de efort din pretensionare în întreg ansamblul.

c) Calculul efectelor acţiunilor exterioare asupra structurii pretenisionate se realizează în ipoteza de ordinul doi cu
considerarea neliniarităţii geometrice. Rezolvarea adoptă un procedeu biografic care constă din asamblarea
matricei tangenţiale AT în etape de încărcare biografocă. Structura, acţionată în etapa biografică de o fracţiune
din încărcarea totală, ajunge la terminarea ciclului să preia totalitatea intensităţii acţiunii în ipoteza de încărcare
respectivă.

3. Schema logică

În fig. 3.1 se indică schema logică de calcul al efectului acţiunilor forţelor de pretensionare.

În fig. 3.2 se indică schema logică de calcul al efecetelor rezultate din acţiunea încărcărilor exterioare pe
structură. În unele cazuri – justificate, la care se admite un grad de aproximare mai puţin ridicat, calculul se poate
opri la prima etapă biografică cu aplicarea intensităţii totale a acţiunii.

4. Date de intrare

- Cartela tip 1 va conţine în format 20 I 4 parametrii: ID, KTIP;

- Cartela tip 2 va conţine în format 8 F 10.3, parametrii: FTSS, FTSD, SSUP, DSUP, DINF, FTIS, FTID, SINF;

- Cartela tip 3 va conţine în format 20 I 4, parametrii: NA, NN, NM, NG, NH, NI, NJ, NL, NE; NF; NB, NBF, NBR;
ND, NP, NY, NBP, NPZ, NCB;

- Cartela tip 4 va conţine în format 8 E 10.4 parametrul CA;

- Cartela tip 5 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (KI (I), I=1, NI);

- Cartela tip 6 conţine în format 8 F 10.3 parametrii: (XN (IN, 1), IN=1, NN);

- Cartela tip 7 va conţine în format 8 F 10.3, parametrii: (XN (KI, I),2), I=1, NI);

- Cartela tip 8 va conţine în format 8 F 10.3, parametrii: KB (IB, I) I=1,2), IB=1, NB);

- Cartela tip 9 va conţine în format 8 E 10.4, parametrii: (EA (I), I=1, NB);

- Cartela tip 10 va conţine în format 20 I 4, parametrii (KZ (I), I=1, NBF);

- Cartela tip 11 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (KG (I), I=1, NG);

- Cartela tip 12 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (JG (I), I=1, NG)

- Cartela tip 13 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (KPZ (IPZ), IPZ=1, NPZ);

- Cartela tip 14 va conţine în format 8 F 10.2, parametrii: (FPT (IBP), IBP=1, NBP);

- Cartela tip 15 va conţine în format 8 F 10.2, parametrii: (FN (IN, IA), IA=1,2) IN=1, NN);

- Cartela tip 16 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (KM (I), I=1, NH);


- Cartela tip 17 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (GM (I), I=1, NH);

- Cartela tip 18 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (JE (I), I, NE);

- Cartela tip 19 va conţine în format 8 E 10.4, parametrii: (EK, (I), I=1, NE);

- Cartela tip 20 va conţine în format 20 I 4, parametrii: (KE (I), I=1, NF);

- Cartela tip 21 va conţine în format 8 E 10.4, parametrii: (GE (I), I=1, NF);

Succesiunea cartelelor de date pentru programul “CAPLA”, este indicată în fig. 3-3.

[top]

ANEXA 4

PROGRAM PENTRU CALCULUL DINAMIC

1. Notaţii

A. PARAMETRII CU SEMNIFACAŢIE DE INERŢIE

NQ – numărul maselor ataşate nodurilor;

KQ (NQ) – lista nodurilor de incidenţă ale maselor;

QQ (NQ) – valorile maselor;

AM (ND, NL) – matricea de inerţie.

B: PARAMETRII CU SEMNIFICAŢIE DINAMICĂ

NP – numărul de soluţii;

ER – eroare admisă (abaterea relativă între două aproximaţii succesive ale valorii proprii căutate);

UV (NP, NL) – vectorii proprii;

QV (NP, NL) – vectorii transformaţi (produsul matricei de inerţie cu vectorii proprii);

PV (NP) – valori proprii;

TV (NP) – perioade proprii;

FV (NP) – frecvenţe proprii;

OV (NP) – pulsaţii proprii.

2. Algoritm

a. Algoritmul prevede clculul dinamic al structurii pretensionate, ceea ce implică asamblarea matricei de rigiditate
tangenţială (ec. 6.1).

b. Se efectuează calculul cracteristicilor proprii de vibraţie, considerându-se sistemul oscilant având numărul de
grade de libertate determinate prin analiza cinematică.

c. Pentru rezolvare, se foloseşte matricea de flexibilitate totală rezultată din inversarea matricei de rigiditate
tangenţială, definită ca matrice simetrică.
d. Calculul utilizează matricea în inerţie exprimată ca o matrice diagonală, având ca elemente valorile maselor
ataşate nodurilor.

e. Soluţiile obţinute ale ecuaţiei omogene a vibraţiilor libere (ecuaţia 6.7) reprezintă modurile proprii de vibraţie
(valori şi vectori proprii).

3. Schema logică

În fig. 4.1 se dă schema logică a programului de calcul dinamic.

[top]

ANEXA 5

DIAGRAME DE EFORTURI ÎN TĂLPILE FERMELOR DIN CABLURI

Deschidere 30 m

Deschidere 40 m

Deschidere 50 m

Deschidere 60 m

Deschidere 70 m

Deschidere 80 m

[top]

ANEXA 6

LISTA STANDARDELOR PENTRU SÂRME ŞI CABLURI DE OŢEL

Nr.
Denumirea Nr. STAS (indicativ)
crt.

1 Sârmă de oţel trefilată pentru cabluri de tracţiune 1298-80

2 Cabluri de oţel, noţiuni şi clasificare. 1710-79

Cabluri din oţel. Cabluri construcţie simplă. Forme şi


3 1513-80
dimensiuni.

4 Cabluri din oţel. Condiţii tehnice. 1352-78

Cabluri din oţel. Cabluri compuse, duble, construcţie


5 1353-80
normală. Forme şi dimensiuni.

Cabluri din oţel. Cabluri duble, construcţie combinată. Forme


6 1689-80
şi dimensiuni

Cabluri din oţel. Cabluri compuse construcţie triplă. Forme şi


7 2693-80
dimensiuni.

8 Cabluri din oţel. Cabluri compuse, duble, flexibile. Forme şi 1553-80


dimensiuni.

9 Cabluri din oţel. Cabluri plate. Forme şi dimensiuni. 1559-80

10 Încercarea la îndoire alternată a sârmelor de oţel. 1177-74

11 Încercările metalelor. Încercarea la răsucirea a sârmelor. 1750-80

12 Încercările materialelor. Încercarea la înfăşurare a sârmelor. 6622-70

13 Încercările metalelor. Încercarea la tracţiune a sârmelor. 6951-76

Încercările metalelor. Încercarea la tracţiune a cablurilor din


14 2172-74
oţel.

15 Cabluri compuse duble concentrice. 2690-80

16 Sârmă de oţel pentru beton precomprimat. 6484-77

17 Construcţii din oţel. Condiţii tehnice generale de calitate. 767/0-77

Alte prescripţii

Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel


18 10166/1-77
supraterane. Pregătirea mecanică a suprafeţelor.

Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel


19 10702/1-76
supraterane. Acoperiri protectoare. Condiţii tehnice generale.

Protecţia contra coroziunii a construcţiilor din oţel,


20 supraterane. Acoperiri protectoare pentru construcţii aflate în E10702/2-80
mediul rural şi urban.

Normativ pentru executarea lucrărilor de beton şi beton


21 C. 140-79
armat.

Instrucţiuni tehnice privind protecţia anticorozivă a


22 C.139-79
elementelor de construcţii metalice.

Instrucţiuni tehnice pentru protecţia elementelor din beton


armat şi beton precomprimat în medii agresive naturale şi
23 C. 170-79
industriale, specifice industriilor de acid sulfuric şi
superfosfaţi, clor şi produse clorosodice.

[top]

ANEXA 7

EXEMPLE CONSTRUCTIVE DE NODURI

Figura 1

Figura 2

Figura 3

Figura 4

Figura 5

Figura 6

Figura 7
Figura 8

[top]

ANEXA 8

Ancoraje de cablu pentru structuri suspendate

Ancoraje de fascicole de toroane si cabluri pentru structuri suspendate

[top]

ANEXA 9

Fundatii pentru ferma de cablu experim. de 12 mm

[top]