Evaluarea transdiciplinară ca şi metodă modernă de evaluare

Metodele tradiţionale de evaluare: probele orale, scrise şi cele practice constituie încă elementele
principale şi dominante de desfăşurare ale actului evaluativ. Metodele alternative de evaluare prezintă
caracteristicile: realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/ învăţarea, de multe ori
concomitent cu aceasta iar rezultatele şcolare obţinute sunt pe o perioadă mai îndelungată, vizand
dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea
de învăţare. Evaluarea transdisciplinară în anii de gradinită si primii ani de scoală este strict legată de
viaţa copilului şi a familiei, deci părinții trebuie să fie membri active ai echipei, implicați înainte, în
timpul, și după evaluarea copilului lor. Pe parcursul şcoalii gimnaziale si a liceului trandisciplinaritatea
reprezintă întrepătrunderea mai multor discipline, iar abordarea integrată, trebuie centrată pe lumea reală,
pe aspectele relevante ale vieţii cotidiene, prezentate aşa cum afectează şi influenţează ele viaţa noastră.
Pentru realizarea evaluării nu numai formativa dar si sumativă cât mai riguroasă, trebuie să formulăm
instrucţiuni pentru realizarea şi prezentarea unor proiecte cât mai precise, distribuirea sarcinilor de lucru
trebuie făcută între membrii grupului.

Evaluarea ca şi metodă de evaluare rezidă în „culegerea, valorificarea, aprecierea şi interpretarea

informaţiilor rezultate din procesul de învăţare; măsurile pedagogice, proiectele curriculare care rezultă
din aceste activităţi”. (Schaub, Zenke, 2001, 100-101).
Metodele tradiţionale de evaluare: probele orale, scrise şi cele practice constituie încă elementele
principale şi dominante de desfăşurare a actului evaluativ. Spre deosebire de metodele tradiţionale care
realizează evaluarea rezultatelor şcolare obţinute pe un timp limitat şi în legătură cu o arie mai mare sau
mai mică de conţinut, dar oricum definită – metodele alternative de evaluare prezintă cel puţin două
caracteristici: pe de o parte, realizează evaluarea rezultatelor în strânsă legătură cu instruirea/ învăţarea,
de multe ori concomitent cu aceasta; pe de altă parte, ele privesc rezultatele şcolare obţinute pe o perioadă
mai îndelungată, care vizează formarea unor capacităţi, dobândirea de competenţe şi mai ales schimbări
în planul intereselor, atitudinilor, corelate cu activitatea de învăţare. Strategiile moderne de evaluare
caută să accentueze acea dimensiune a acţiunii evaluative, care oferă elevilor suficiente şi variate
posibilităţi de a demonstra ceea ce ştiu (ca ansambluri de cunoştinţe ) şi mai ales, ceea ce pot să facă
(priceperi, deprinderi, abilităţi). Acestea sunt menite să mărească potenţialul intelectual al elevilor si să-
i angajeze la un efort personal în actul învăţării, cu o eficienţă formativă maximă. Instruirea trebuie să-
l situeze pe elev pe primul plan, să pună accent pe munca individuală şi pe descoperirea personală a lumii
reale prin: observare, investigare, experimentare, formulare de concluzii.
 Evaluarea transdisciplinară în anii de gradinită si primii ani de scoală este stict legată de viaţa
copilului şi a familiei. Este dinamică, funcţională, flexibilă şi în colaborare. Acest tip de evaluare privește
abordările unui copil în contextul familiei sale. Părinții trebuie să fie membri activi ai echipei, implicați
înainte, în timpul, și după evaluarea copiluluilor. Evaluarea utilizează strategii pe parcursul procesului
de evaluare, care să conducă la dezvoltarea unor strategii eficiente de intervenție. Evaluarea favorizează
o revizuire globală a punctelor forte ale copilului și nevoile sale în toate domeniile, mai degrabă decât o
abordare fragmentată, cu fiecare disciplină de evaluare în mod independent ca o zonă separată de
dezvoltare. Bazându-se pe joc, evaluarea transdisciplinară analizează modul în care un copil funcționează
într-o situație "tipică", mai degrabă decât o situație de testare clasică, ceea ce duce la rezultate mai valide.
Recomandările trebuie să fie funcționale și să conducă la planuri de intervenție de zi cu zi, care se bazează
pe punctele forte ale copilului și stilul lui de învățare. Evaluarea transdisciplinară poate sprijini
preferințele culturale, lingvistice și experiențiale pentru copii și familii. Cunoștințele / expertiza tuturor
membrilor echipei, inclusive familii, este integrat pentru a înțelege cel mai bine un copil: nivelul de
aptitudine, stil de învăţare, modele de interacțiune, obiective / strategii de interventie. Cum se poate face
o evaluare transdisciplinară? Se poate face prin observarea copilului: acasă, în cumunitate și la scoală,
prin folosirea de materiale sensoriale, construcţia de jucării, motoare, joacul dramatic, folosirea de cărți.
Etapele in evaluarea transdisciplinară sunt: pre-evaluarea cu vizite la domiciliu, întâlnire de
planificare pre-evaluare, evaluare, reuniune post-evaluare, identificarea preocupărilor legate de familie,
resurse și priorități, planul de dezvoltare, raport scris, informare post-evaluare. Formatul de evaluare
include observarea copilului în mediul familiar lui/ ei, modul cum interacționează cu persoane familiare,
jucării și obiecte, în contextul vieții de zi cu zi (de exemplu, acasă și / sau clasă preșcolar).
Evaluarea transdiciplinară în şcoala gimnazială si liceu
Trandisciplinaritatea este întrepătrunderea mai multor discipline iar abordarea integrată, specific
transdisciplinarităţii este centrată pe lumea reală, pe aspectele relevante ale vieţii cotidiene, prezentate
aşa cum afectează şi influenţează ele viaţa noastră.
Exemplu: Ce înseamnă să fii informat? „Ştii cum se fac legile UE?” Orientarea educaţiei spre formarea
de competenţe personale, cognitive, profesionale şi sociale presupune abordarea transdisciplinară a unor
teme de interes general, culese din viaţa reală. Abordarea transdisciplinară a conţinuturilor este una
superioară, ajută la crearea de modele bazate pe transfer şi integralizare, în sprijinul fiecărei discipline,
și în sprijinul unei valorizări superioare a fiecărei discipline și a mediului de învățare.
Evaluarea activităţilor transdisciplinare este preponderant formativă. Pentru a putea realiza o
notare sumativă cât mai riguroasă, trebuie să formulam instrucţiuni pentru realizarea şi prezentarea unor
proiecte cât mai precise, distribuirea sarcinilor de lucru între membrii grupului (dacă este vorba de un
proiect de grup) să fie cât mai concretă. Elevii îşi pot distribui sarcinile de lucru între ei, dar sarcinile
asumate de fiecare trebuie să fie comunicate profesorului. O temă de mare actualitate este cea referitoare
la energie şi poate fi abordată la toate ciclurile de învăţământ (evident, cu selectarea conţinuturilor şi
adaptarea strategiilor didactice la vârsta elevilor).
Titluri posibile: • Energia şi implicaţiile ei în dezvoltarea durabilă • Ce rămâne după energia
fosilă? • Cum putem trăi mai sigur, mai independent fără energia tradițională
Se pune problema dacă ştim oare să comunicăm transdisciplinar? Sau de cele mai multe ori ne
limităm la comunicarea specifică domeniului nostru de pregătire sau la specificul disciplinei pe care o
predăm? Putem interacţiona cu uşurinţă cu domeniile din imediata vecinătate a pregătirii noastre? Ştim
să folosim informaţiile şi rezultatele ştiinţei pentru o dezvoltare transdisciplinară a elevilor noştri, astfel
încât aceştia să devină oameni adaptaţi ai societăţii de mâine?
Este important să dezvoltăm la elevi abilităţi şi competenţe de comunicare a mesajului specific
ştiinţific, de lectură, dar este cel puţin la fel de important să stimulăm atitudini pozitive, de respect şi
consideraţie faţă de ştiinţe, faţă de descoperirile epocale realizate de-a lungul timpului, faţă de eforturile
pe care cercetătorii de azi le depun pentru dezvoltarea lor (se consideră că cele mai multe descoperiri în
ştiinţe au fost realizate în secolul XX!). O modalitate pe care o avem la îndemână este cea oferită de
muzeele de ştiinţe din întreaga lume. Cum probabilitatea ca noi sau elevii noştri să le putem vizita este
mică, putem să realizăm, utilizând Internetul, tururi virtuale acestor muzee. Utilizarea internetului poate
constitui o oportunitate în învăţare, dar ea presupune existenţa unor metacompetenţe (incluzând şi
reunind abilităţi de utilizare a computerului, identificare de cuvinte cheie în navigare pentru obţinerea de
informaţii, preluarea informaţiilor, traducerea adecvată a acestora dacă sunt în limbi străine, prelucrarea
lor etc). Selectarea informaţiei este un proces dificil, care, dacă nu avem formulate obiective clare, poate
fi un mare consumator de timp! Site-urile sunt, marea majoritate în limba engleză. Este un bun prilej de
a colabora cu colegii care predau limba engleză, iar penrtru elevi un nou prilej de a studia limba engleză.
Utilizarea computerului la ore presupune re-configurare curriculară, utilizarea calculatorului la ore (altele
decât cele de informatică) fiind nu numai o oportunitate cognitivă ci şiuna socio-culturală, elevii putând
să fie stimulaţi să lucreze în echipe, cooperând în căutarea, schimbul şi procesarea de informaţii, putându-
se realiza integrarea predării cu învăţarea. Un exemplu: cartea lui Dan Brown „Codul lui da Vinci” a avut
un imens succes mondial. Chiar dacă elevii nu au citit cartea, mulţi dintre ei au vizionat ecranizarea ei.
Putem profita de interesul stârnit atât de carte cât şi de film ca să solicităm elevilor să culeagă informaţii
(implicit să citească, să se familiarizeze cu opera lui da Vinci, considerat unanim ca geniu universal!).

Bibliografie
1. Curriculum integrat, inter- şi transdisciplinar, pentru domeniile ştiinţific şi umanist, elaborat în cadrul
proiectului „Proces educaţional optimizat în viziunea competenţelor societăţii cunoaşterii” Contract nr:
POSDRU/55/1.1/S/25952, Proiect implementat de Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare
Externă – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în parteneriat cu SIVECO ROMÂNIA
şi Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”;

2.Marcela Claudia Călineci, Otilia Ştefania Păcurari, Cunoaşterea elevului, , Ed. a 2- a, rev., Educaţia
2000+, Bucureşti, 2009

3. Ligia Sarivan, Roxana Maria Gavrilă, Daniela Stoicescu, Predarea-învăţarea interactivă centrată pe
elev-, Ed. a 2-a, rev., Educaţia 2000+, Bucureşti, 2009

4. Marcela Claudia Călineci, Otilia Ştefania Păcurari, Daniela Stoicescu,Valori comportamentale şi

reducerea violenţei în şcoală, , Educaţia 2000+, Bucureşti, 2009