Articles from Calatoria Inimii

Comoara din adâncul meu

2013-10-23 11:10:19 Raluca

Dintotdeauna mi-au plăcut poveştile, dar din momentul în care am înţeles că nimic
pe lumea aceasta nu există în afara unei poveşti, cel mai mult a început să mă
fascineze propria poveste. Atenţia pe care am început să o acord poveştii
personale, m-a dus în preajma unor oameni, a unor cărţi şi a unor experienţe care
aveau să schimbe cu totul felul în care mă raportam la viaţă, felul în care mă
raportam la povestea personală. Am depăşit astfel percepţia că sunt doar
personajul ei şi am înţeles adevărata dimensiune a lui „cine sunt”.

În propriul proces de descoperire, de

recuperare şi de vindecare a poveştii, întâlnirea cu cartea lui Ruby Gibson- Trupul
meu, Pământul meu (practica vindecătoare a Arheologiei Somatice) a fost extrem
de importantă. Titlul cărţii mi-a cucerit instantaneu atenţia, iar asta pentru că
procesul de vindecare pe care îl propune avea ca punct de plecare partea cea mai
densă a fiinţei, corpul, în ale cărui straturi concrete se ascund indicii ale trecutului,
ale poveştii pe care o experimentăm ca realitate. Întâmplările personale, episoadele
poveştii pe care le trăisem deja, îmi oferiseră suficiente prilejuri ca să văd că între
minte, corp şi suflet există o incontestabilă legătură, iar cartea pe care o aveam în
mână îmi aducea tocmai instrumentele necesare pentru a experimenta şi a face
conexiunea între aceste niveluri ale propriei fiinţe care, în ce mă priveşte, nu
funcţionau mereu ca întreg.

Aşa cum spune şi Ruby Gibson, „cuvintele somatic şi arheologie pot părea o
combinaţie ciudată, dar ele se întreţes, alcătuind un model de vindecare, care ne
influenţează trecutul, prezentul şi viitorul. Trupurile noastre, întocmai ca şi cel al
Pământului, încorporează memorie. Aşa cum Pământul conţine biblioteca istorică a
vieţii, în ruinele, mormintele, copacii, pietrele şi oceanele sale, corpurile noastre
moştenesc în celule arhivele strămoşilor noştri, în muşchi, în sânge şi oase.
Adoptând atitudinile, tiparele şi dinamica familiilor noastre, ale comunităţii şi ale
mediului, aceste elemente ne formează şi ne definesc. Devenim ceea ce am
moştenit, ceea ce alţii au spus că suntem, ceea ce ne-au învăţat profesorii noştri şi
ceea ce ritmurile Pământului ne-au imprimat. Pământul nostru, trupul nostru, îşi
aminteşte totul”.

A te apuca de „arheologie somatică” este un

proces personal şi individual şi presupune curajul de a explora povestea personală
dincolo de stratul superficial al simplei cronologii, pentru a-i descoperi şi înţelege
alcătuirea. A deveni arheolog somatic înseamnă a-ţi examina corpul pentru a găsi în
straturile lui acele amprente nevindecate ale trecutului care îţi determină prezentul.
Un arheolog somatic este cel care îşi asumă punerea în lumină a poveştilor, şi de
aceea este numit de Ruby Gibson şi „paznic al poveştii” (pentru că o astfel de
persoană „simte nevoia inerentă de a vorbi cu onestitate, de a-şi aminti poveştile,
pentru a remedia ceea ce produce leziuni în cadrul sistemului familial, făcând acest
lucru ca şi cum ar fi cea mai importantă sarcină a vieţii lor”).

Dornică să descopăr în pământul meu adevăruri şi secrete neştiute, reminiscenţe

ale copilăriei neînţelese şi neintegrate, socoteli neîncheiate ale străbunilor,
evenimente plăcute sau mai puţin plăcute ale trecutului, convingeri care îmi
influenţează felul în care trăiesc – am devenit un paznic al poveştii, iar foarte curând
aveam să descopăr o comoară. Ceea ce memoria corpului păstrase în adâncuri s-a
dovedit a fi un preţios material menit să mă ajute să pun în ordine propria poveste şi
să restabilesc cosmosul interior.

Cartea lui Ruby Gibson am citit-o pe nerăsuflate şi, pentru că toate instrumentele
necesare mi-au fost puse la dispoziţie, am început excavarea.
Cel mai mult mi-a plăcut să lucrez cu axa timpului. Pe o fâşie lungă de hârtie care
reprezenta viaţa mea, am reprezentat grafic cronologia întâmplărilor. Iniţial, memoria
imediată a scos la iveală datele semnificative (ca naşteri, decese, evenimente de
familie, reuşite sau eşecuri şcolare sau profesionale) care au compus această
cronologie. Însă, abia după lucrul cu respiraţia, deci după depăşirea filtrului de
protecţie al minţii, am ajuns să completez şi să dau semnificaţie acestei cronologii.
Abia în felul acesta am recuperat din planul somatic, sub forma unor indicii subtile
(senzaţii, imagini, cuvinte) evenimente decisive pentru cursul poveştii, care nu
puteau trece de filtrul de protecţie al minţii (care le considera dureroase,
neimportante, nevalide). La diferite niveluri, pe straturi somatice mai de suprafaţă
sau mai de adâncime, ceea ce fusese în trecut trăit şi neintegrat, rămăsese ascuns
şi îngropat, dar nu latent, pentru că într-un fel sau altul îmi influenţa deciziile şi
alegerile din prezent şi mă făceau să revin mereu şi mereu în aceleaşi situaţii şi
circumstanţe, în bucle repetitive. Aceste indicii subtile şi discrete m-au făcut să
aduc în lumina conştienţei conţinuturi relevante pentru mine, prin faptul că îmi
explicau elemente ale prezentului prin rădăcina lor din trecut.

Axa timpului meu, aşa cum s-a completat după mai multe incursiuni interioare, este
pentru mine o adevărată hartă a poveştii. Nimic din ceea ce am reprezentat pe ea
prin semne grafice – de la culorile folosite, până la datele şi cuvintele notate – nu
este întâmplător şi gratuit. Totul are sens, iar sensul acesta are valoare pentru mine.

Dincolo de recuperarea unor elemente din trecut, extrem de importante pentru

povestea mea, şi dincolo de înţelesurile pe care le-am găsit referitor la realitatea pe
care o experimentez ca viaţă, beneficiul cel mai important pe care l-am dobândit
prin lucrul cu instrumentele propuse de Ruby Gibson este relaţia cu propriul corp.
Lucrul cu respiraţia (instrument cunoscut mie din călătoria inimii începută de ceva
vreme), cu atenţia, cu mişcarea, muzica şi aromele, au creat acele punţi între toate
nivelele fiinţei care fac orice întâmplare să fie o experienţă conştientă şi integrală. Cu
alte cuvinte, am învăţat să-mi ascult corpul şi să înţeleg din rezonanţele lui mesajele
planurilor mai subtile.
Experienţa mea personală şi lucrul cu această carte, dar şi cu alte cărţi din seria
cărţilor instrument ale Editurii Elena Francisc, s-a împletit cu experienţa personală a
Laurei şi a creat o călătorie pe care am numit-o Cărţile Maestrului Interior – al cărei
sens este de a lansa invitaţia de a experimenta o carte, nu doar a o citi.

Cartea scrisă de Ruby Gibson, Trupul meu. Pământul meu poate fi găsită pe site-
ul Cărților Maestrului Interior.

Mai multe informații despre călătoria inimii Cărţile Maestrului Interior pe site-ul
transpersonal.ro.

Raluca Ardelean

Raluca

Like 13 people like this. Sign Up to see w hat your friends like.