Alice G

Familie: Maia – sora, Lucia – mama, Andrei – tata

Prieteni: Deea, Mihai, Georgiana
Christian Z
Familie: Sonia – sora, Matei - frate
Prieteni: Alin, Catalin, Maria, Sofia
David A
Familie: -
Prieteni: -

Capitolul 1 – Cand te astepti mai putin

Alergam prin padure imbracata intr-o rochie neagra din saten, extrem de scurta si extrem de
nepotrivita pentru mine: imi era foarte stramta in partea de sus, atat de stramta incat abia
respiram, iar lungimea ei era cat a tricoului oversized in care dormeam de obicei. Aveam
picioarele goale, dar imi simteam degetele dureroase, ca si cum as fi purtat multe ore o pereche
de pantofi foarte incomozi, dar ma descotorosisem de ei pentru ca, evident, trebuia sa alerg.
Ceva sau cineva era pe urmele mele, eram speriata… nu, eram terifiata de ceea ce ma urmarea,
atat de speriata incat nici nu ma puteam intoarce sa vad daca e aproape sau scapam de pericol.
Doar alergam, alergam si iar alergam, concentrandu-mi toata atentia pe sentimental minunat pe
care il aveam ori de cate ori talpile mele atingeau iarba umeda. Mereu mi-a placut sa alerg si
intodeauna am fost buna la asta, stiam, stiam ca putini erau cei ce ma puteau intrece, dar acum
stiam stiam ca ceea ce ma urmarea ma putea intrece cu usurinta. Si simteam ca e tot mai
aproape, din ce in ce mai aproape ii auzeam pasii grabiti in urma mea, un ras batjocoritor
rasuna dinspre ceea ce ma urmarea, iar rasul acela imi ingheta sangele-n vene si imi facea
inima sa se apreasca de groaza.
Alergam mai repede decat oricand, imaginile pomilor erau doar pete de culoare, nu vedeam pe
unde merg, nu stiam incotro ma indrept, dar nu ma puteam opri acum. Nu cand cee ace ma
urmarea era atat de aproape, stiam ca a ma prinde insemna moarte, moarte lenta si chinuitoare.
Nu, sa ma opresc nu era o optiune.
Apoi ceea ce ma urmarea facu un salt imposibil pe deasupra mea si ateriza la jumatate de metru
in fata mea, dar la viteza pe care o aveam mi-era imposibil sa ma opresc inainte de a ne ciocni.
Inchisesem ochii pregatita de ce era mai rau, stiam ca nu se va sfarsi bine pentru mine.
-Nu-ti fie teama de mine Alice! Te rog, nu te teme de mine…
Vocea urmaritorului era atat de calda, atat de indurerata, dar mainile lui ce se aflau pe umberii
mei erau de gheata, imi era prea teama sa deschid ochii, sa vad ce ma urmarise, ce ma speriase
atat de tare. Dar de ce imi era atat de teama? Era doar vocea unui baiat pana la urma, iar
vocea lui nu marea deloc infricosatoare.
Mi-am deschis ochii tremurand de teama dar in fata mea se afla cel mai frumos baiat din cati
vazusem vreodata, era poate doar cu cativa ani mai mare ca mine, imbracat intr-o pereche de
blugi negri si cu un tricou alb patat peste tot de ceva rosu si gaurit ici colo. Avea trasaturi ale
fetei foarte fine, linia maxilarului proeminenta, parul negru si lung pana la umeri pieptanat
peste cap ii scotea in evidenta ochii verzi. Dar era ceva in ochi lui, ceva nefiresc, ceva ce ma
inspaimanta si mai tare si ma facu sa dau un pas inapoi.
-Te rog, Alice! Spuse baiatul cu voce ragusita de parca s-ar fi chinuit sa rosteasca fiecare
cuvant, iar numele ei suna atat de frumos spuse de el, de parca ar fi fost cea mai frumoasa
poezie.
Intinse mana spre ea, dar fara a incerca sa o prinda, parea ca o invita sa il ia de mana, dar nu
putea scapa de senzatia de teama, desi se pierdea in verdele ochilor lui. ‘Alice’ soptea baiatul
privind-o de parca o stia de-o viata, iar buzele lui se miscau intr-un mod atat de seducator incat
nu-mi puteam lua ochii de la ele.
Si atunci am observant in colturile gurii mici pete rosii, pete rosii ce se potriveau perfect cu
petele de pe tricoul lui. Se uita la mana ce o tinea intinsa spre ea, intr-o invitatie tacuta, si vazu
ca aceasta era murdara, era plina de ceva ce stralucea usor in lumina lunii. Stiu, stiu din prima
clipa ce cauzase petele si ce era pe mana lui. Sange. El era acoperit de sange. De sangele ei,
caci in partea dreapta a gatului, acolo unde o vena ii pulsa nebuneste, simtea o durere ascutita
si stia ca o dura de sange, cald si lipicios, i se prelingea usor pe gat.
Un sunet ingrozitor se auzea de jur imprejur, un sunet ce ii facea urechile sa tiuie si ii trebui o
secunda sa inteleaga ca acel sunet era tipatul ei ingrojit, tipatul ei ce anunta safarsitul.
-Alice! Alice! Treceste-te pentru numele lui Dumnezeu, vei trezi tot caminul!
Voce atat de faimiliara a lui Deea ma smulse din cosmar si ma trezi. Eram transpirata, o
transpiratie rece ce imi amintea de cea din cosmar, si plangeam, plangeam rau, iar ochii ma
usturau de parca as fi plans de ceva timp. Ma uitam de jur imprejur incercat sa imi dau seama
unde eram exact – eram al camin, iar langa mine Deea si Geo ma priveau ingrjorate.
Perfect! Alt cosmar de-al meu a trezit toata camera, de parca nu eram destul de ciudata si asa…
-Esti bine, A? ca intodeauna Deea isi facea griji pentru mine, de atata timp ne cunosteam incat
nimic nu le era necunoscut in cee ace ma priveste. Ai avut din nou un cosmar, nu? Am dat din
cap confirmand.
-La fel ca de fiecare data? M-a indreptat Geo mangaindu-ma usor pe cap, asa cum faci cu un
copilasi ca sa il linistesti.
-La fel, dar … nu voiam sa le ascund ceva, dar nu stiam nici cum sa le explic exact ce am vazut
sau mai exact ce am simtit.
-Dar…? Spuse amandoua odata, apoi se privira un ape cealalta si un zambet timid le aparu pe
chip.
Amandou era frumoase, inalte si cu forme foarte feminine, imbricate in camasute de noapte
asortate imprimate cu mesajul ‘Girls power’ aratau aproape divine. Deea cu parul ei negru si
lung, tenul masliniu si ochii albastrii parea un fotomodel scos din revistele de moda. Geo, pe de
alta parte, era blonda in mod natural, dar isi vopsise parul acum cateva saptamani pentru ca ‘avea
nevoie de o schimbare de look’ si si-l facuse hombre, cee ace fusese o decizie foarte buna, arata
extrem de bine. Avea tenul de portelan si cei mai negri ochi pe care i-am vazut vreodata.
In comparative cu ele, eu eram atat de..obisnuita. La inaltimea mea de 1.65 si cele 50 de
kilograme, abia le ajungeam pana la umar celor doua, aveam ochi frumosi albastri, mari si
luminosi, dar parul meu era o matura ce nu asculta niciodata: pana la umeri, de-un banal saten si
intodeauna electrizat. Ele aratau precum doua fotomodele, frumoase precum vedetele de la
Hollywood, eu aratam precum cea care le facea cafeaua si le programa intalnirile cu baietii, darn
oi trei, pe cat de ciudata paream, ne stiam din totdeauna, le iubeam pe fetele astea cu toata fiinta
mea si stiam, farad oar si poate, ca ele ma iubeau pe mine. Erau surorile mele, parte din fiinta
mea, cel mai mare sprijin si cele ce m-au ajutatr mereu neconditionat.
Cand eram la gradinita ceilalti obisnuiau sa rada de mine, eram retrasa si mereu speriata, iar
faptul ca uneori adormeam la locul de joaca si ma trezeam tipand cat ma tineau plamanii nu ma
ajuta foarte mult sa-mi fac prieteni. Toti fugeau de mine, toti parintii isi tineau copii cat mai
departe de ‘nebuna Alice’, toi ma ocoleau, toti mai putin Geo si Deea. Ele mereu ma aparau, ori
de cate ori ma trezeam speriata in mijlocul terenului de joaca ele veneau si ma consolau, imi
stergeau lacrimine si imi spuneau cu vocile unor ingeri pazitori: ‘Suntem aici, A! Suntem cu tine,
nu-ti face girji nimeni nu iti va face rau acum, te vom apara noi’.
Stiau totul despre mine si despre cosmarurile care ma bantuiau, stiau cum sa ma consoleze si
cum sa ma apere, iar pentru asta si pentru multe altele le iubeam din tot sufletul. Si aveam
incredere in ele neconditionat, caci daca era cineva in lume care ma intelegea, ele doua erau
acelea.
-A fost diferit acum! am zis intr-un final cautandu-mi cuvintele pentru a le face sa inteleaga. Am
vazut ce ma urmarea…cine ma urmarea. Stiti ca mereu am crezut ca e un animal salbatic sau asa
ceva, dar m-am inselat, nu un animal imi bantuie somnul, ci un baiat. Cel mai frumos baiat pe
care l-am vazut vreodata…