SUPORT DE CURS

UNITATE TEMATICĂ: Baze de date

Conceptul de bază de date a apărut în 1964 în cadrul primului raport CODASYL1 prezentat la lucrările
unei Conferinţe pe probleme de limbaje de gestiune a datelor “Development and Management of Computer –
centered date-base”. La această conferinţă a fost lansată ideea organizării datelor prin intermediul unui fişier de
descriere globală, numit dicţionar de date care are menirea de a asigura independenţa programelor faţă de date şi a
datelor faţă de programe2.
Prin bază de date înţelegem o colecţie de date elementare şi interdependente, structurate şi organizate
astfel încât să fie accesibile unei comunităţi de utilizatori.
Datele sunt organizate în fişiere (numite şi tabele) interconectate.
Un fişier este un ansamblu de înregistrări, omogene din punct de vedere al conţinutului şi al prelucrării. O
înregistrare (rând în tabel) este formată dintr-un ansamblu de câmpuri(coloane în tabel), care descriu o anumită
realitate şi reprezintă unitatea de prelucrare din punctul de vedere al programatorului.
Baza de date conţine pe lângă datele operaţionale ale organizaţiei şi o descriere a acestora. De aceea ea este
definită şi ca o colecţie autodescrisă de înregistrări integrate. Această descriere a datelor este cunoscută sub
denumirea de catalog de sistem sau dicţionar de date sau meta-date (date despre date). Natura autodescriptivă a
bazelor de date este cea care determină independenţa program-date.
Independenţa datelor cuprinde două aspecte fundamentale: o modificare a structurii fizice nu va afecta
aplicaţia şi reciproc, modificări ale aplicaţiei vor lăsa nealterată structura fizică a datelor.
Accesul utilizatorilor la informaţiile bazei de date se realizează prin intermediul dicţionarului de date.
Bazele de date sunt concepute pentru a prelucra volume mari de informaţii.
Sistemul de programe care permite construirea bazelor de date, introducerea informaţiilor în bazele de date
şi dezvoltarea de aplicaţii cu privire la bazele de date se numeşte sistem de gestiune a bazelor de date(SGBD).
Un sistem de gestiune a bazelor de date constituie o interfaţă între utilizatori şi BD şi asigură următoarele
funcţiuni.
1. Descrierea structurii bazei de date: a fiecărui tabel, a relaţiilor dintre tabele, a restricţiilor în reprezentarea
informaţiilor etc. cu ajutorul unui limbaj de descriere a datelor (LDD).
LDD este utilizat atât pentru proiectarea bazelor de date cât şi pentru redefinirea lor.
2. Realizarea de operaţii asupra datelor aflate în BD, cu ajutorul unui limbaj de manipulare a datelor (LMD):
 Introducerea datelor
 Modificarea unor date existente pentru a le pune în acord cu realitatea
 Ştergerea unor date devenite inutile

3. Interogarea bazei de date, adică extragerea unor informaţii stocate în aceasta, realizarea de statisci asupra
datelor etc. cu ajutorul unui limbaj de cereri (LC).

Metode de proiectare a bazelor de date

Niveluri şi modele de reprezentare a datelor în bazele de date
În demersul realizării unei baze de date există trei niveluri de percepţie a acesteia:
- extern, corespunzător utilizatorilor, care îşi exprimă cerinţele informaţionale prin aşa -
numitele scheme externe (subscheme);
- conceptual, aferent proiectanţilor bazei de date, care se concretizează în schema conceptuală;
- intern, corespunzător programatorului, care realizează reprezentarea datelor pe suportul fizic.
Cel mai adesea, schema conceptuală se obţine pe baza schemelor externe, prin eliminarea redundanţelor şi
“rafinarea” acestora. Trecerea de la schema conceptuală la cea internă se face prin intermediul limbajelor de
descriere a datelor, care sunt incluse în SGBD-uri. Un model de date presupune un limbaj de descriere a realităţii,
în timp ce o schemă este o descriere a unei realităţi după un model dat.
Nivelul extern (schema externă)
La nivelul extern, pentru fiecare grup de lucru care manipulează datele, există o descriere a acestora numită
schemă externă. Această descriere corespunde felului în care grupul vede baza de date în programele lui de
aplicaţii. Prin urmare nivelul extern reflectă mulţimea datelor care prezintă interes pentru un utilizator sau pentru
1
COnference on DAta SYstems Languages – Conferinţa despre Limbajele Sistemelor de Date
2
Lungu, I., ş.a., Baze de date, Organizare, proiectare şi implementare, Editura All, Bucureşti, 1995, p.13

1
un grup de utilizatori.
Există aşadar, mai multe scheme externe, fiecare schemă externă presupune utilizarea unei părţi din baza
de date, folosind informaţiile într-un mod bine determinat. Această parte de informaţie se numeşte vedere. Un pas
important în proiectarea unei BD este determinarea vederilor şi a claselor de utilizatori asociate lor. Vederile
permit ca aceleaşi date să fie privite din perspective diferite de diferiţi utilizatori.
Nivelul conceptual (modelul conceptual)
Nivelul conceptual este nivelul central care structurează datele astfel încât acestea să poată fi preluate şi
prelucrate cu ajutorul unui SGBD.
Nivelul conceptual reprezintă viziunea proiectanţilor BD asupra datelor.
În proiectarea bazelor de date, la nivel conceptual, unul dintre modelele frecvent utilizat este modelul
Entitate-Asociere (EA), introdus de către Peter.P. Chen în 1976.
Modelul EA împarte elementele unui sistem real în două categorii şi anume în entităţi(agregări de date
elementare) şi în asocieri între entităţi
O entitate reprezintă un tip de obiect concret sau abstract care:
· aparţine spaţiului problemei de rezolvat
· are o existenţă de sine stătătoare
· poate fi identificat în raport cu celelalte obiecte
Exemple: angajat, produs, utilaj, factura, client, comanda, profesor, student, curs.
Entităţile sunt reprezentate prin substantive.
O entitate este descrisă printr-un ansamblu de atribute.
Un atribut se defineşte ca fiind o proprietate a unei entităţi sau a unei asocieri. Fiecare atribut care a fost
selecţionat la definirea conţinutului unei entităţi este o caracteristică semnificativă pentru domeniul studiat.
Exemplu:
ANGAJAT
Marca Denumirea entităţii
Nume Un atribut poate fi simplu, când poate lua o singură valoare, sau repetitiv cînd
Identificatorul entităţii
Prenume poate lua mai multe valori(ex. Limbi straine cunoscute, telefon).
Data naşterii Există atribute care necesită valori „nule” fapt care trebuie să fie luat în
CNP considerare Atribute
la proiectarea bazei de date.
Entitatea este percepută ca un tip de obiecte. Fiecare obiect individual
constituie o realizare(sau instanţă) a entităţii.
În cadrul unei entităţi nu pot exista două realizări(instanţe) identice. Fiecare entitate trebuie sa conţină un
atribut sau un grup de atribute care identifică în mod unic instanţele entităţii. Acesta este denumit
identificatorul(cheia) entităţii şi serveşte drept cheie primară în viitoarea bază de date.
Există două tipuri de identificatori naturali şi artificiali.
Un identificator natural este alcătuit dintr-un atribut sau un grup de atribute cu semnificaţie reală pentru
entitatea în cauză. De exemplu, combinaţia Nume, Prenume, Data naşterii este un identificator natural pentru
entitatea Angajat.
Un identificator artificial este alcătuit dintr-un atribut sau un grup de atribute fără semnificaţie reală
pentru entitatea în cauză, fiind folosit doar pentru a face distincţie între instanţele entităţii. Exemple CNP, Marca,
Număr inventar. În reprezentarile grafice identificatorii entităţilor se noteaza subliniat.
Regulă (minimalitatea identificatorilor): în cazul identificatorilor compuşi dintr-un grup de atribute sau
roluri, trebuie să nu existe un subgrup care să poată îndeplini rolul de identificator, adică numărul de elemente
componente ale identificatorului să fie minim
Asocierile modelează interdependenţele dintre entităţi. Sunt luate în considerare doar interdependenţele
necesare aplicaţiei de proiectat, în lumea reală putând exista între entităţile analizate şi alte asocieri care nu sunt
semnificative pentru aplicaţie. O asociere poate avea atribute proprii. Asocierile sunt reprezentate uzual prin
verbe şi pot fi binare (între 2 entităţi) sau n-are (între n entităţi, n>2).
O caracteristica foate importanta a asocierilor binare este cardinalitatea. Acesta exprima modul de participare al
instanţelor fiecarei entitati la asociere.
Fiind date două entităţi, E1 şi E2, se definesc următoarele asocierile binare:
 Asocierea “unu-la-unu” (one-to-one) este asocierea în care unei instanţe a entităţii E1 îi
coreaspunde cel mult o instanţă a entităţii E2, şi reciproc; se notează cu 1:1.
 Asocierea “unu-la-mulţi” (one-to-many) este asocierea în care unei instanţe a entităţii E1 îi
coreaspund zero, una sau mai multe instanţe ale entităţii E2, dar unei entităţi din E2 îi corespunde

2
 cel mult o instanţă a entităţii E1; se notează cu 1:N.
 Asocierea “mulţi-la-mulţi” (many-to-many) este asocierea în care unei instanţe a entităţii E1 îi
coreaspund zero, una sau mai multe instanţe ale entităţii E2, şi unei instanţe a entităţii E2 îi
coreaspund zero, una sau mai multe instanţe ale entităţii E1; se notează cu N:N.
Aceste valori reprezintă cardinalitatea maximă a asocierii. O asociere este caracterizată şi de o cardinalitate
minimă care indică obligativitatea participării instanţelor la asociere.
Cardinalitatea minimă zero: pot exista instanţe ale entităţii care nu participă la nici o realizare a asocierii.
Cardinalitatea minimă unu: toate instanţele entităţii trebuie să participe la asociere.
Rolul unei entităţi este un nume care desemnează modul de participare al entităţii la o asociere.
Identificarea asocierilor se realizează prin rolurile entităţilor participante deci, concret, cu ajutorul
identificatorilor entităţilor participante. Compartiment
Angajat
N(0) 1(1)
CNP LUCREAZA
Cod compartimant
lucrează la loc muncă
Nume Denumire
Prenume Data INCADRARII compartimant
In determinarea asocierilor trebuie să se ţină seama şi de posibilitatea existenţei asocierilor complexe (între mai
mult de două entităţi). De exemplu, fie entităţile FURNIZOR, MATERIAL, DEPOZIT şi asocierile binare
corespunzătoare. Aceste asocieri permit să se determine furnizorii unui materialelor, materialele intrate în
depozite, respectiv furnizorii ce aprovizionează depozitele. Nu se poate determina ce furnizor aprovizionează cu
un material anume un anume depozit.

FURNIZOR N(1) N(0) MATERIAL

N(0)

N(0) N(0)
DEPOZIT

Urmatoarea asociere de tip 3(între trei entităţi) rezolvă această problemă:

FURNIZOR MATERIAL

aprovizionare

DEPOZIT

Nivelul intern
Nivelul intern este nivelul elementar al datelor şi se referă la modul în care sunt stocate datele pe suport magnetic.
Nivelul intern cuprinde structurile de date şi organizările fişierelor utilizate pentru stocarea datelor pe
dispozitivele de stocare. El tratează probleme cum ar fi: alocarea spaţiului de stocare pentru date şi indexuri,
descrierile înregistrărilor pentru stocare, cu dimensiunile de stocare, plasarea înregistrărilor, tehnicile de
comprimare şi de codificare a datelor.
Includerea în baza de date a descrierii structurii acesteia o deosebeşte calitativ de fişierele de date,
deoarece prin aceasta se asigură independenţa datelor din bază faţă de programele de aplicaţii şi invers.
Posibilitatea modificării structurii la un nivel, fără a afecta structura celorlalte niveluri este întâlnită sub numele

3
de independenţa datelor, prezentă sub două forme:
 independenţa fizică de date, adică posibilitatea modificării structurii bazei de date la nivel intern
(cum ar fi utilizarea unor organizări ale fişierelor sau structuri de stocare diferite, a unor dispozitive diferite
de stocare, modificarea de indexuri sau de algoritmi hash), fără a fi necesară schimbarea structurii
conceptuale şi rescrierea programelor de prelucrare a datelor. Asemenea modificări sunt necesare pentru
ameliorarea performanţelor de lucru (viteză de acces, mărimea fişierelor etc.). Autonomia fizică este cea care
asigură şi portabilitatea bazei de date de pe un sistem de calcul pe altul fără modificarea schemei conceptuale
şi a programelor;
 independenţa logică de date se referă la faptul că modificarea schemei conceptuale a bazei de
date (cum ar fi adăugarea sau eliminarea unor entităţi, atribute sau relaţii) nu necesită şi modificarea
schemei externe sau rescrierea programelor de aplicaţii.
Este important să se facă distincţie între descrierea bazei de date şi baza de date însăşi. Descrierea bazei
de date constituie schema bazei de date. Ea este specificată în timpul procesului de proiectare a bazei de date şi
este schimbată rareori. Setul de date din baza de date se numeşte instanţa bazei de date. Mai multe instanţe ale
bazei de date pot corespunde aceleiaşi scheme a bazei de date.
Crearea unei baze de date
MICROSOFT ACCESS este un sistem de gestiune a bazelor de date folosit pe scară largă de
milioane de utilizatori.
Rolul principal al acestui program este de a accesa şi de a stoca datele.
Una din cele mai apreciate calităţi ale acestui program este interfaţa grafică uşor de înţeles care
permite crearea interogărilor, formularelor şi a rapoartelor, facilitate care lipseşte din multe alte
programe de acest gen.
Crearea unei baze de date noi se poate face utilizând opţiunile casetei de dialog Microsoft Access
care apare în momentul în care lansezi aplicaţia sau utilizând comanda New din meniul File.
Crearea unei baze de date prin intermediul casetei de dialog Microsoft Access presupune
parcurgerea următoarelor etape:
 Lansează în execuţie programul Access;
 În acest punct poţi alege să deschizi o bază de date deja existentă sau să creezi o
nouă bază de date nouă. Pentru cea de a doua opţiune selectează Create a new file sau alege
din meniul FILE opţiunea NEW;
 selectează Blank Database...
 Se deschide caseta de dialog File New Database în care introduci folderul in care
se va crea baza de date(Save in:) şi denumirea bazei de date(File name:).

 Apasă butonul CREATE şi în acest moment baza de date va fi creată iar pe ecran
apare fereastra corespunzătoare acestei baze de date.

4
 Notă: Fişierele de tip Microsoft Access au extensia *.MDB.
DESCHIDEREA UNEI BAZE DE DATE
Pentru a deschide o bază de date creată anterior trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Selectează din meniul FILE, opţiunea OPEN.
 Dacă fişierul nu este în folder-ul curent caută folder-ul în care a fost salvată anterior
baza de date.
 Execută dublu clic pe fişier sau selectează-l şi apasă butonul OPEN pentru a-l
deschide.

În Microsoft Access, butonul OPEN din caseta de dialog OPEN are o listă derulantă:

 OPEN READY-ONLY – împiedică salvarea modificărilor din baza de date;

 OPEN EXCLUSIVE – împiedică alt utilizator să lucreze cu baza de date pe care ai
deschis-o;
 OPEN EXCLUSIVE READY-ONLY – aplică ambele restricţii.
CREAREA TABELELOR
Pentru a crea un tabel, urmează următorii paşi:
 În fereastra DATABASE, execută dublu-clic pe opţiunea
Create Table in Design View. Se deschide modul de vizualizare Table Design.

5
 Tastează un nume de câmp în primul rând din coloana Field Name, apoi apasă tasta
TAB pentru a trece în coloana Data Type.

 Când treci la coloana Data Type, apare o listă derulantă. Deschide lista derulantă şi
selectează un tip de câmp (vezi secţiunea Tipuri de date şi formate).
 Apasă tasta TAB pentru a trece în coloana Description şi introdu o descriere a
câmpului (operaţie facultativă).
 În jumătatea inferioară a casetei de dialog, vezi panoul Field Properties pentru
tipul de câmp pe care l-ai selectat. Poţi face orice modificări doreşti (vezi secţiunea Tipuri
de date şi formate).
 Dacă ai mai multe câmpuri de introdus, repetă paşii anteriori.
 Execută clic pe butonul CLOSE (X) al ferestrei Table Design.
 Când eşti întrebat dacă vrei să salvezi modificările operate în tabel, execută clic pe
Yes. Apare caseta de dialog Save As.

 Tastează un nume pentru tabel în caseta Table Name şi apoi execută clic pe OK.
 În final, tabelul va apărea în fereastra DATABASE, în secţiunea TABLES.

6
 Datele care vor fi conţinute de acest tabel se introduc în felul următor:
 Execuţi dublu-clic pe numele tabelului. Acesta se va deschide în modul de
vizualizare Datasheet View.
 Vei introduce datele în coloanele corespunzătoare conform tipului ales pentru
câmpul respectiv.

SALVAREA TABELELOR
Etape:

 Vei alege din meniul FILE opţiunea SAVE sau vei apăsa pe butonul SAVE
de pe bara de instrumente standard.
 Pe ecran va apărea caseta SAVE AS în care vei specifica numele tabelei şi în final
vei apasă OK.

Creează baza de date PERSONAL.DBF care să conţină tabela SALARIATI cu următoarea

7
 structură:

Tabela SALARIATI va avea conţinutul afişat pe pagina anterioară.

TIPURI DE DATE
Fiecare câmp trebuie să fie de un anumit tip, pentru ca Access să ştie cum să-i trateze conţinutul.
Tipurile sunt următoarele:
 TEXT – secvenţă simplă de caractere care poate include cifre, litere şi simboluri.
Un câmp text poate conţine până la 255 de caractere.
 MEMO – text simplu, obişnuit, exceptând faptul că nu stabileşti o lungime maximă
de câmp, aşa că poţi tasta aproape orice cantitate de text (64.000 de caractere).
 NUMBER – destinat pentru valori întregi sau fracţionare.
 DATE/TIME – o dată calendaristică sau o oră.
 CURRENCY – un număr formatat ca o valoare monetară.
 AUTONUMBER – Access îl completează automat cu numere consecutive, pentru
fiecare înregistrare.
 YES/NO – poate primi valori logice de tipul YES/NO, TRUE/FALSE sau
ON/OFF.
 OLE OBJECT – câmp capabil a primi ca valoare un obiect (ex. imagine); obiectul
poate fi legat sau inserat.
 HYPERLINK – o legătură la o locaţie Web.
 LOOKUP WIZARD – îţi permite să creezi o listă selectând o valoare din alt tabel
sau lista de valori într-o casetă combinată, pentru fiecare înregistrare. Este o caracteristică
avansată.
TIPURI DE FORMATE
În afară de tipul său, fiecare câmp are opţiuni de formatare pe care le poţi configura. Acestea apar în
jumătatea inferioară a casetei de dialog, în zona Field Properties.
Opţiunile de formatare se modifică în funcţie de tipul câmpului.
Cele mai importante tipuri de formate:
 FIELD SIZE – Numărul maxim de caractere pe care-l poate introduce un utilizator
în acest câmp (se aplică doar câmpurilor de tip Text).
 FORMAT – O listă derulantă cu formatele disponibile pentru acel tip de câmp. De
asemenea, poţi crea formate personalizate.
 DECIMAL PLACES – Pentru câmpurile numerice, poţi stabili numărul implicit
de poziţii zecimale pe care le poate afişa un număr.
 DEFAULT VALUE – Dacă, în mod obişnuit, un câmp conţine o anumită valoare,
poţi introduce acea valoare aici pentru a economisi timp. Va apărea în fiecare nouă
înregistrare şi vei putea să o înlocuieşti în rarele ocazii când nu este valabilă.
 REQUIRED – Alege YES şi NO pentru a comunica programului ACCESS dacă i
se permite unui utilizator să lase acel câmp necompletat.
STABILIREA CHEII PRINCIPALE
Fiecare tabel ar trebui să aibă cel puţin un câmp a cărui valoare este unică pentru fiecare înregistrare

8
 (câmp cheie principală).
Acest câmp este util pentru a identifica în mod unic fiecare înregistrare.
Pentru a stabili o cheie principală trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Deschide tabelul afişând structura acestuia.
 Selectează câmpul care vrei să fie cheie principală.
 Alege din meniul EDIT opţiunea PRIMARY KEY.

EDITAREA TABELELOR
După crearea tabelelor, acestea pot fi modificate ulterior efectuând operaţiile de mai jos.
ADĂUGAREA CÂMPURILOR
Poţi adăuga un câmp în modul de vizualizare TABLE DESIGN astfel:
 Execută clic pe selectorul de înregistrări (pătratul gri de la stânga numelui
câmpului) pentru a selecta câmpul în faţa căruia doreşti să apară noul câmp.
 Selectează din meniul INSERT opţiunea ROW sau apasă tasta INSERT. Apare un
rând gol în lista FIELD NAME.
 Introdu un nume, un tip, o descriere şi celelalte informaţii legate de formatare.

ŞTERGEREA CÂMPURILOR
Etape:
 Comută în modul de vizualizare TABLE DESIGN, dacă nu eşti în acest mod.
 Selectează un câmp.
 Din meniul EDIT selectează opţiunea DELETE ROWS sau apasă tasta DELETE.
ASCUNDEREA CÂMPURILOR
Dacă nu vrei să utilizezi un câmp la un moment dat, dar vei avea nevoie de el mai târziu, este mai
bine sa îl ascunzi decât să-l ştergi.
Ascunderea unui câmp are două avantaje:
 Dacă ai introdus înregistrări, poţi păstra toate datele pe care le-ai introdus în acel
câmp.
 Proprietăţile câmpului, pe care le-ai configurat atunci când ai creat câmpul, rămân
neschimbate, aşa că nu trebuie să le introduci din nou.
Ascunderea unui câmp se face astfel:
 Comută în modul de vizualizare DATASHEET, dacă nu eşti în acest mod.
 Selectează câmpurile pe care vrei să le ascunzi.
 Selectează din meniul FORMAT opţiunea HIDE COLUMNS, sau execută clic-
dreapta pe coloanele respective şi selectează HIDE COLUMNS. Coloanele dispar.
Pentru a face să reapară coloanele trebuie să parcurgi paşii următori:
 Selectează din meniul FORMAT opţiunea UNHIDE COLUMNS. Apare caseta de
dialog UNHIDE COLUMNS. Câmpurile care au semn de bifare lângă ele nu sunt ascunse;
câmpurile fără semn de bifare sunt ascunse.

9
  Execută clic pe caseta de validare a fiecărui câmp pe care vrei să-l reafişezi.
 Execută clic pe butonul CLOSE.
ŞTERGEREA TABELELOR
Etape:
În fereastra DATABASE, execută clic pe tipul de obiect TABLES.
 Selectează tabelul pe care vrei să-l ştergi.

 Selectează din meniul EDIT opţiunea DELETE sau apasă tasta DELETE.
 Apare un mesaj care te întreabă dacă eşti sigur că vrei acest lucru. Execută clic pe
YES.
OPERAŢII PRINCIPALE CU DATELE TABELELOR
INTRODUCEREA ÎNREGISTRĂRILOR
Etape:
 Execută clic în celula în care vrei să introduci date şi tastează-le.
 Apasă tasta TAB pentru a trece la câmpul următor şi tastează noua valoare.

 Continuă să apeşi tasta TAB până când ajungi la ultimul câmp. Când apeşi tasta
TAB în ultimul câmp, punctul de inserare se mută în primul câmp din următorul rând, unde
poţi începe o nouă înregistrare.
 Continuă să introduci înregistrări până termini.

10
ŞTERGEREA ÎNREGISTRĂRILOR
Etape:
 Selectează înregistrările pe care vrei să le ştergi.
 Execută una din următoarele acţiuni:
 Apasă tasta DELETE.
 Selectează din meniul EDIT opţiunea DELETE

CREAREA RELAŢIILOR ÎNTRE TABELE

DEFINIREA RELAŢIILOR
Relaţia între două tabele este necesară, în general, pentru construirea interogărilor care acţionează
asupra acestor table (deşi relaţia s-ar putea construi şi când se construieşte interogarea).
TIPURI DE RELAŢII:
Relaţia One-To-Many – Este cea mai frecventă în proiectarea bazelor de date ACCESS şi are
următoarele caracteristici:
 Dacă T1 (Tabela CLIENTI) şi T2 (Tabela Operatii) sunt două tabele în care există o
relaţie One-To-Many atunci:
 Tabela T1 este tabela primară iar T2 este tabela legată.
 Cheia de legătură din tabela primară trebuie să fie declarată cheie primară.
 Tabela legătură poate avea cheie primară dar diferită de cea de legătură.
 Fiecărei înregistrări din tabela One îi corespunde 0, 1 sau mai multe
înregistrări din tabela Many;
 Fiecărei înregistrări din tabela Many îi corespunde cel mult o înregistrare
din tabela One.
Relaţia One-To-One –are următoarele caracteristici:
 Cheile de legătură din ambele tabele sunt chei primare; fiecărei înregistrări din una
din tabele îi corespunde cel mult o înregistrare din cealaltă.
 Una din tabele este primară iar cealaltă legată.

Etapele creării relaţiilor sunt:

 Deschizi baza de date (în cazul nostru BANCA).
 Din meniul TOOLS alegi opţiunea RELATIONSHPS.

 Pe ecran apare fereastra RELATIONSHIPS care are următoarea formă:

11
 Notă: Dacă caseta de dialog SHOW TABLE nu apare, apasă butonul SHOW

TABLE de pe bare de instrumente.

 Selectează tabelele între care vrei să creezi relaţii şi apasă butonul ADD. Aceste
tabele vor fi introduse în fereastra RELATIONSHIPS.
Exemplu:
 Creează în continuare o relaţie One-To-Many între tabelele CLIENTI şi
OPERATII. Pentru a realiza acest lucru selectează în caseta de dialog SHOW TABLE cele
două tabele şi inserează-le în fereastra RELATIONSHIPS. În tabela CLIENTI selectează
câmpul CodClient.

 Poziţionează cursorul pe câmpul CodClient (tabela CLIENTI), „agată-l” cu mouse-

ul şi trage-l peste câmpul CodClient (tabela Operatii). Pe ecran apare caseta de dialog
EDIT RELATIONSHIP în care poţi să specifici caracteristicile relaţiei.

Această fereastră are următorii parametrii:

 ENFORCE REFERENTIAL INTEGRITY – unei înregistrări din tabela primară
(CLIENTI) îi corespunde cel puţin o înregistrare din tabela legată (OPERATII).
 CASCADE UPDATE RELATED FIELDS – în acest caz, modificarea unei valori
pe câmpul CodClient (din tabela CLIENTI) înseamnă modificarea automată a tuturor
valorilor respective şi în tabela OPERATII.
 CASCADE DELETE RELATED RECORDS – în acest caz, ştergerea unei
înregistrări din tabela primară presupune ştergerea tuturor înregistrărilor din tabela legată.
 În final, vei apăsa butonul CREATE şi pe ecran fereastra RETAIONSHIPS va
arăta astfel:

12
 Obs:
În imaginea de mai sus observi că lângă tabelul CLIENTI (câmpul CODCLIENT) apare cifra 1 iar lângă
tabelul OPERATII (câmpul CODCLIENT) apare simbolul . Aceste simboluri apar în relaţiile în care
caracteristica integritate referenţială („ENFORCE REFERENTIAL INTEGRITY”) este activată.
Simbolul  înseamnă mulţi – indicând faptul că mai multe înregistrări din acest tabel pot să corespundă
unei singure înregistrări (simbolul 1) din tabelul legat.
Ex:
Să se creeze următoarele relaţii în baza de date BANCA:

Interogari simple si rapoarte

Access oferă mai multe metode prin care te ajută să restrângi domeniul informaţiilor pe care le
cauţi, inclusiv prin sortare şi filtrare.
Cel mai flexibil mod de a sorta şi filtra date este interogarea(cererea) iar cel mai important fapt este
că le poţi salva şi utiliza pentru a crea tabele, pentru a şterge înregistrări sau pentru a copia
înregistrări într-un alt tabel.
Interogarile îţi permit să specifici:
 Câmpurile pe care vrei să le vezi;
 Ordinea în care trebuie să apară câmpurile;
 Criteriile de filtrare pentru fiecare câmp;
 Ordinea în care vrei să fie sortat fiecare câmp.
Rezultatul unei interogari este o tabelă virtuală.
INTEROGARI DE SELECŢIE

CREAREA INTEROGARILOR DE SELECŢIE

Interogarile de selecţie sunt obiecte Access care solicită baza de date să răspundă anumitor întrebări
formulate de utilizator.
Crearea interogarilor de selecţie se face în felul următor:
 Selectează fişa de opţiuni QUERIES din fereastra DATABASE.

13
  Apasă butonul NEW, apoi selectează opţiunea DESIGN VIEW.

 Adaugă din caseta de dialog SHOW TABLE, în spaţiul de lucru al constructorului

de interogari (Queries Builder), tabelele sau cererile care stau la baza noii cereri; În cazul în
care între tabelele respective există relaţii, acestea se păstrează şi în cazul interogărilor.

 Închide caseta de dialog SHOW TABLE; apare o machetă prin intermediul căreia
se poate proiecta interogarea.
Notă: În situaţia în care, din diverse motive, caseta de dialog SHOW TABLE nu se

deschide automat, se apasă butonul SHOW TABLE .

 Vei alege câmpurile în zona FIELD.

14
  În zona SORT vei specifica câmpul (câmpurile) după care va fi sortată interogarea.

 În final se apasă pe butonul VIEW de pe bara de instrumente pentru a vedea

rezultatul interogării.
Ex:
În interogarea de mai sus am introdus câmpurile NUME, PRENUME (Tabela CLIENTI), CANT
(Tabela OPERATII), DENMON (Tabela DenMoneda) şi DENOP (Tabela DenOperatii).
 Operaţia se încheie cu salvarea cererii.
SELECTAREA UNEI COLOANE
Etape:
 Deschide o interogare în modul DESIGN.
 Apasă pe bara superioară a câmpului respectiv şi câmpul va fi selectat.

ŞTERGEREA UNEI COLOANE

Etape:
 Selectează coloana;
 Apasă tasta DELETE.
MUTAREA UNEI COLOANE
Etape:
 Selectează coloana;
 Cu indicatorul mouse-ului poziţionat în selectorul de coloane trage coloana în locul
dorit.

15
EXEPMLE
Exemplul 1 – interogare pentru afişarea salariaţilor care nu sunt şefi.
Utilizează baza de date PERSONAL (tabela SALARIATI).
Proiectarea cererii arată astfel:

Notă: 1. Primul câmp al cererii este un câmp calculat având numele „NUME SI
PRENUME”; valoarea unui astfel de câmp este dată de o expresie (concatenarea prenumelui cu
numele).
Notă: 2. Câmpurile calculate sunt neactualizabile, adică nu se pot face modificări în
interiorul acestora, modificări care să se reflecte şi în tabelele ce compun interogarea respectivă.
Notă: 3. Câmpul SEF este trecut în interogare numai pentru a fi pusă condiţia de
filtrare (FALSE) asupra lui; nefiind bifat în linia SHOW, nu este prezent în rezultatul cererii.

Exemplul 2 – interogare de selecţie cu sortare după două câmpuri.

Utilizează baza de date PERSONAL (tabela SALARIATI).
Îmi propun o afişare a salariaţilor sortaţi după funcţie şi, în cadrul aceleiaşi funcţii, după nume însă
ordinea de afişare să fie mai întâi numele şi apoi funcţia.
Proiectarea cererii arată astfel:

16
 Notă: S-a utilizat câmpul nume de două ori, a doua oară acesta nefiind afişat.
Rezultatul cererii este următorul:

Exerciţiul 3 – interogare de selecţie cu utilizarea opţiunii „OR”.

Vei utiliza baza de date PERSONAL (tabela SALARIATI).
Vor fi afişaţi doar angajaţii care au funcţia de inginer sau medic din tabela SALARIATI iar sortarea
să se facă ascendent după câmpul NUME.
Proiectarea cererii arată astfel:

Rezultatul cererii este următorul:

Exemplul 4 – interogare de selecţie cu utilizarea unei anumite condiţii.

Vei utiliza baza de date PERSONAL (tabela SALARIATI).
Vor fi afişaţi doar angajaţii care au salariul „mai mare sau egal” cu 4.000.000 lei.
Ordonarea se va face ascendent după câmpul MARCA.

17
Proiectarea cererii arată astfel:

Rezultatul cererii este următorul:

Exemplul 5 – interogare de selecţie cu utilizarea unui câmp calculat.

Vei utiliza baza de date PERSONAL (tabela SALARIATI).
În tabela SALARIATI se va introduce un câmp AVANS (Numeric – Long Integer) după câmpul
SALARIUL şi se va completa cu valori.
Vom încerca să calculăm prin intermediul unei cereri lichidarea care i se cuvine salariatului după
formula: LICHIDARE=SALARIUL-AVANS. Sortarea se va face după câmpul MARCA ascendent.
Proiectarea cererii arata astfel:

Rezultatul cererii este următorul:

În cel de-al doilea exemplu vom încerca să indexăm salariul cu 20%.

Proiectarea cererii arată astfel:

18
INTEROGARE DE SELECŢIE FOLOSIND FUNCŢII DE AGREGARE
Cu funcţiile de agregare putem obţine diverse statistici pe valori de câmpuri.
Principalele funcţii de agregare sunt:
SUM – sumă
AVG – medie
MIN – minimul
MAX – maximul
FIRST – prima înregistrare
LAST – ultima înregistrare
În exemplul de mai jos vom calcula suma, media, minimul şi maximul tuturor salariaţilor care nu
sunt şefi.
Proiectarea cererii arată astfel:

Rezultatul cererii este următorul:

INTEROGARE DE SELECŢIE FOLOSIND FUNCŢII DE AGREGARE PE GRUPURI DE ÎNREGISTRĂRI

În exemplul următor vom încerca să obţinem anumite date statistice referitoare la înregistrări
grupate după câmpul FUNCTIA care nu sunt şefi.
Proiectarea cererii arată astfel:

19
 Rezultatul cererii este următorul:

Obs:
După cum observi s-a folosit funcţia GROUP BY pentru gruparea valorilor în câmpul FUNCTIA.
Poţi să specifici şi grupurile pe care vrei să le afişezi astfel:

Iar rezultatul va fi următorul:

INTEROGARE DE SELECŢIE PARAMETRICE

Interogarile de selecţie parametrice sunt cereri în care condiţia se poate schimba de la o execuţie la
alta. În condiţie pot fi introduse câmpuri inexistente pentru care sistemul cere valori.
În interogarea de mai jos se pot selecta salariaţii de o anumită funcţie.

În momentul rulării cererii, pe ecran apare o fereastră prin intermediul căreia ţi se cere să introduci
parametrul dorit (în cazul nostru FUNCTIA).

Apeşi OK şi rezultatul execuţiei cererii este:

20
INTEROGARI DE ACŢIUNE
O interogare de acţiune este o interogare care face schimbări la una sau mai multe înregistrări
printr-o singură operaţie.
Există patru tipuri de cereri de acţiune:
 Interogari UpDate (de actualizare).
 Interogari Delete (de ştergere).
 Interogari Append (de adăugare).
 Interogari Make Table (de creare de tabele).
INTEROGARI UPDATE
Acest tip de interogare face schimbări globale la un grup de înregistrări în una sau mai multe tabele.
În exemplul de mai jos vei încerca indexarea salariului tuturor medicilor din baza de date
PERSONAL (tabela SALARIATI) cu 20%.
Proiectarea cererii arată astfel:

Introducerea rubricii UPDATE TO se face alegând din meniul QUERY opţiunea

UPDATE QUERY.
După proiectarea cererii trebuie parcurse următoarele etape:

 Apasă butonul RUN aflat pe bara de instrumente.

 Pe ecran apare caseta de confirmare a modificărilor respective.

 Daca apeşi YES, modificările respective se vor produce în tabela (tabelele)

respectivă.
 Dacă vrei să vezi modificările pe care le-ai efectuat apasă pe butonul

DATASHEET .
INTEROGARI MAKE TABLE
Acest tip de interogare creează o tabelă din datele uneia sau a mai multor tabele.
În exemplul următor creează prin intermediul unei cereri de tip MakeTable, având ca sursă baza de
date PERSONAL (tabela SALARIATI), o tabelă SALNOU care să conţină doar câmpurile Marca,
Nume, Functia, Sef şi AreSefPe.
Creează o interogare noua cu câmpurile specificate.
Etape:

21
  Din meniul QUERY alege opţiunea MAKE-TABLE QUERY.
 În caseta de dialog Make Table tastează numele noului tabel (SalNou) şi apasă
OK.

 În final, apasă butonul RUN . Pe ecran apare caseta de dialog de confirmare a

tabelei SALNOU.

 Apasă butonul YES şi noua tabelă (SalNou) va fi creată.

INTEROGARI APPEND
Acest tip de interogare adaugă un grup de înregistrări din una sau mai multe tabele la sfârşitul uneia
sau a mai multor tabele.
Pentru a construi o interogare de tip APPEND creează mai întâi o tabelă SAL cu aceeaşi structură
ca şi SALARIATI.
COPIEREA STRUCTURILOR TABELELOR
Etape:
 În fereastra bazei de date PERSONAL selectează tabela SALARIATI.

 Execută secvenţele EDIT => COPY şi EDIT => PASTE. Apare caseta de dialog
PASTE TABLE AS, bifează opţiunea STRUCTURE ONLY şi apasă OK.

22
  În fereastra DATABASE apare noua tabelă. O deschizi şi o completezi cu
următoarele date:

Notă: Aceste date vor fi introduse la sfârşitul tabelei SALARIATI prin intermediul
unei cereri APPEND.
CREAREA INTEROGARILOR APPEND
Etape:
 Creezi o interogare nouă având ca sursă tabela SAL.

 Alege din meniul QUERY optiunea APPEND QUERY. Pe ecran apare caseta de
dialog APPEND.
 În caseta TABLE NAME alegi numele tabelei în care vor fi copiate noile
înregistrări şi apeşi OK.

 Execută interogarea apăsând pe butonul RUN .

 În caseta de dialog de confirmare apeşi butonul OK.

 Înregistrările vor fi adăugate în tabela SALARIATI.

23
INTEROGARI DELETE
Şterge una sau mai multe înregistrări din una sau mai multe tabele.
În exemplul următor ştergi înregistrările inserate în exemplul anterior (MARCA>=200) prin
intermediul unei astfel de cereri.

Etape:
 Creează o interogare care are ca sursă tabela SALARIATI şi selectezi câmpul
MARCA cel pe care vei pune criteriul de ştergere.

 Alegi din meniul QUERY, opţiunea DELETE QUERY.

 Inserezi criteriul de ştergere.

24
  Apasă butonul RUN .
 În caseta de dialog de confirmare se apasă OK.

FORMULARE
Metoda uzuală pentru introducerea datelor în tabele este utilizarea formularelor. Cu ajutorul unui
formular, poţi aloca exact atât spaţiu cât este necesar pentru fiecare câmp şi poţi introduce
informaţii în mai multe tabele simultan.
Poţi crea un formular în trei moduri:
 Autoforms oferă foarte rapid formulare care conţin toate câmpurile într-un singur
tabel.
 Form Wizard te ajută să creezi un formular furnizându-se o serie de casete de
dialog din care poţi alege câmpurile şi stilul pentru formular.
 Creând un formular pornind de la zero, ai la dispoziţie o grilă de machetare în care
plasezi câmpuri. Este modul cel mai dificil, dar asigură cel mai bun control.
CREAREA FORMULARELOR CU AUTOFORM
Cel mai simplu mod de a crea un formular se face cu ajutorul caracteristicii AUTOFORM. Acesta
pune câmpurile dintr-un singur tabel într-un formular; este modul cel mai puţin flexibil, dar este
foarte convenabil.
Etape:
 Din fereastra DATABASE, execută clic pe tipul de obiect FORMS.
 Execută clic pe butonul New.

 Pe ecran apare caseta de dialog NEW FORM.

 Deschizi lista derulantă de la baza casetei de dialog şi alegi tabelul sau interogarea
pe care o utilizezi ca sursă a datelor din formular.
 Apeşi butonul OK. Apare formularul pentru introducerea datelor.
 În final se salvează formularul cu numele dorit.
Notă: Formularul pe care-l obţii cu AutoForm s-ar putea să nu fie prea arătos.

25
 Etichetele de câmp pot fi trunchiate şi câmpurile pot fi apropiate. În acest caz închide formularul
fără să-l salvezi şi încearcă din nou cu Form Wizard.
CREAREA FORMULARELOR CU FORM WIZARD
Etape:
 Din fereastra DATABASE, execută clic pe tipul de obiect FORMS.
 Execută dublu-clic pe opţiunea
CREATE FORM USING WIZARD. Apare caseta de dialog Form Wizard.

 Din lista derulantă TABLES/QUERIES, alegi un tabel sau o interogare din care să
selectezi câmpuri (În mod prestabilit este selectat primul tabel în ordine alfabetică)
 Execută clic pe un câmp din lista AVAILABLE FIELDS pe care vrei să îl
introduci în formular şi apoi execută clic pe butonul Next > pentru a muta câmpul în lista
SELECTED FIELDS.
 Repetă pasul anterior până când selectezi din acel tabel toate câmpurile pe care vrei
să le incluzi.
Notă: Dacă vrei să incluzi câmpuri din alte tabele sau cereri, selectează-le din lista
TABLES\QUERIES.
 Execută clic pe NEXT pentru a continua. Ţi se cere să alegi o machetă: Columnar,
Tabular, Datasheet sau Justified. Execută clic pe fiecare buton pentru a previzualiza
machetele. (Columnar este cea mai uzuală). După ce ai ales macheta dorită apasă NEXT.

 Ţi se cere să alegi un stil. Execută clic pe fiecare stil din listă pentru a-l
previzualiza; execută clic pe NEXT după ce ai ales un stil.

 Introdu un titlu pentru formular în caseta de text din partea de sus a casetei de
dialog.

26
  Execută clic pe butonul FINISH.
 În final apare formularul pregătit pentru introducerea datelor.

CREAREA FORMULARELOR GOALE

Cel mai performant, dar şi cel mai dificil mod de a crea un formular constă în utilizarea modului de
vizualizare FORM DESIGN.
Acest mod îţi permite să stabileşti exact unde anume să plasezi fiecare câmp şi cum să-l formatezi.
Etape:
 În fereastra DATABASE, execută clic pe tipul de obiect FORMS.
 Execută clic NEW. Apare caseta de dialog NEW FORM.
 Execută clic pe DESIGN VIEW.
 Selectează un tabel sau o interogare din lista derulantă de la baza casetei de dialog.
 Apasă OK. Apare o fereastra Form Design.

ADĂUGAREA CONTROALELOR LA UN FORMULAR

Etape:
 Afişează lista FIELDS dacă aceasta nu este vizibilă prin apăsarea pe butonul
FIELD LIST sau alege din meniul VIEW opţiunea FIELD LIST.
 Trage cu mouse-ul un câmp din lista de câmpuri în zona DETAIL a raportului.

27
  PAGE HEADER şi PAGE FOOTER – sunt zone care se repetă în partea de sus
sau de jos a fiecărei pagini a formularului atunci când îl tipăreşti.

Notă: În cazul în care bara de instrumente nu este afişată, alege opţiunea

TOOLBOX din meniul VIEW sau execută clic pe butonul TOOLBOX de pe bara de
instrumente.
MODIFICAREA ORDINII DE DEPLASARE CU TASTA TAB
Când introduci date într-un formular, apasă tasta Tab pentru a te deplasa de la un control la altul, în
ordinea în care sunt afişate în formular.
Dacă muţi şi rearanjezi controalele, ordinea de deplasare cu tasta Tab nu se modifică automat.
Pentru a ajusta ordinea de deplasare cu tasta Tab trebuie să parcurgi următorii paşi:
 Alege din meniul VIEW opţiunea TAB ORDER. Apare caseta de dialog
TAB ORDER.
 Alege secţiunea pentru care vrei să schimbi această ordine.
 Apar controalele în ordinea de deplasare cu tasta Tab. Pentru a modifica ordinea,
execută clic pe control şi trage-l în sus sau în jos în listă.

 Pentru a stabili rapid ordinea de deplasare pe baza poziţiei curente a controalelor în

formular (de sus în jos), execută clic pe butonul Auto Order.
 Execută clic pe OK.
RAPOARTE
Rapoartele sunt obiecte prin intermediul cărora generezi situaţii finale care pot fi afişate pe ecran,
tipărite pe hârtie sau afişate pe Internet.
CREAREA UNUI RAPORT CU AUTOREPORT
Dacă vrei un raport simplu, bazat pe un singur tabel sau pe o singură interogare, cel mai potrivit
este AUTOREPORT.
Pentru a crea un raport folosind AutoReport, urmează paşii:
 Deschide baza de date care conţine tabelul sau interogarea pe baza căreia vrei să
creezi raportul.
 Execută clic pe eticheta REPORTS din fereastra DATABASE şi apoi pe butonul
NEW. Apare caseta de dialog NEW REPORT.

 Selectează din lista derulantă tabelul sau interogarea pe baza căreia vrei să
construieşti raportul.

28
  Selectează AUTOREPORT: COLUMNAR sau AUTOREPORT: TABULAR.
 Execută clic pe OK şi raportul apare în modul PRINT PREVIEW. Raportul va
arăta astfel:

CREAREA UNUI RAPORT CU REPORT WIZARD

Report Wizard asigură un compromis acceptabil între uşurinţa de utilizare şi flexibilitate. Cu
Report Wizard, poţi utiliza mai multe tabele şi interogări şi poţi alege o machetă şi un format
pentru raportul tău.
Etape:
 Deschizi baza de date care conţine tabelul sau interogarea pentru care vrei să creezi
un raport.
 Execută clic pe eticheta Reports din fereastra Database. Pe ecran apare caseta de
dialog Report Wizard.
 Din lista derulantă Tables/Queries, selectează un tabel sau o interogare din care
vrei să incluzi câmpuri.

 Execută clic pe un câmp din lista Available Fields şi apoi pe butonul pentru a
muta câmpul în lista Selected Fields. Repetă acest pas pentru a selecta toate câmpurile
dorite sau execută clic pe pentru a muta toate câmpurile deodată.

29
 Dacă vrei, selectează un alt tabel sau o altă interogare din lista Tables/Queries şi
repetă pasul anterior. Tabelele pe care le alegi trebuie să aibă relaţii între ele, astfel încât
datele să coincidă în raport.
 Când ai terminat de selectat câmpurile, execută clic pe NEXT. Apare prima casetă
de dialog Report Wizard.

 Dacă vrei gruparea înregistrărilor după oricare din câmpurile pe care le-ai selectat,
execută clic pe câmp şi apoi pe butonul . Poţi selecta mai multe niveluri de grupare, în
ordinea pe care o vrei. Apoi execută clic pe Next pentru a trece mai departe.

 Aplicaţia Wizard te întreabă ce ordine de sortare vrei să utilizezi. Dacă vrei

înregistrări sortate, deschide lista derulantă de sus şi selectează un câmp după care vrei ca
sortarea să se efectueze. Selectează cel mult patru sortări din listele derulante.

30
 În mod prestabilit, sortarea este în ordine crescătoare (de la A la Z). Execută clic pe
butonul de lângă casetă pentru a schimba ordinea de sortare în descrescătoare (de la Z la A),
daca vrei.
 În următoarea casetă de dialog vei alege o opţiune de machetare din secţiunea
LAYOUT.
 Alege orientarea pentru raportul tipărit din secţiunea ORIENTATION.
 Apasă NEXT.

 În următoarea casetă de dialog a aplicaţiei Wizard, alege un stil de raport. Sunt

afişate mai multe; execută clic pe unul pentru a vedea o mostră.

 Apasă NEXT când eşti mulţumit de alegerea făcută.

31
  Ţi se cere un titlu de raport. Vei introduce un titlu în caseta de text Report şi
execută clic pe FINISH pentru a vedea raportul în modul PRINT PREVIEW.
TIPĂRIREA RAPOARTELOR ÎN MODUL PRINT PREVIEW
Când creezi un raport, fie cu Report Wizard, fie cu Autoreport, acesta apare în modul
Print Preview. De aici poţi să-l tipăreşti direct, dacă eşti mulţumit de rezultat sau poţi să treci în
modul de vizualizare Report Design pentru a face modificări.
Dacă vrei să tipăreşti raportul şi să specifici diverse opţiuni de tipărire, alege din meniul FILE
opţiunea PRINT…. Pe ecran apare caseta de dialog PRINT.

Daca vrei să obţii rapid o copie tipărită, execută clic pe butonul PRINT de pe bara de
instrumente.
INTRAREA ÎN MODUL DE VIZUALIZARE REPORT DESIGN
Etape:
 Execută clic pe eticheta REPORTS.
 Execută clic pe raportul pe care vrei să-l vizualizezi.
 Execută clic pe butonul DESIGN. Apare raportul în modul de vizualizare
DESIGN.

Raportul conţine următoarele zone:

 REPORT HEADER – conţine titlul raportului;
 PAGE HEADER – conţine etichetele de coloană ale raportului;
 DETAILS – afişează lista câmpurilor alese pentru a fi tipărite în aceste coloane;
 PAGE FOOTER – conţine o formula care va afişa data şi ora curentă.
LUCRUL CU CONTROALELE DIN RAPORT
Lucrul cu controalele din raport în modul de vizualizare Report Design este similar cu modul de
lucru cu controalele în modul Form Design.
Selectarea controalelor se face executând un clic pe control. În jurul său apar mânere de selecţie.
Mutarea obiectelor – se selectează obiectul respectiv, apoi poziţionează indicatorul mouse-ului
deasupra unei laturi a chenarului astfel încât acesta să se transforme într-o palmă deschisă şi neagră.
Apoi execută clic şi trage controlul în noua poziţie.

32
 Redimensionarea obiectelor – selectează obiectul, apoi poziţionează indicatorul mouse-ului
deasupra unui mâner de selecţie şi trage-l pentru a redimensiona obiectul.
Formarea obiectelor de text – utilizează listele derulante Font şi Font Size de pe bara cu
instrumente pentru a alege fonturi, apoi utilizează butoanele Bold, Italic sau Underline de pe bara
cu instrumente pentru a aplica anumite atribute. Poţi adăuga, de asemenea, linii şi imagini în
rapoarte, la fel ca în formulare.
ADĂUGAREA ŞI ŞTERGEREA CONTROALELOR
Etape:
 Dacă nu vezi lista Field, vei alege din meniul View opţiunea Filed List sau execută

clic pe butonul Field List de pe bara de instrumente. Apare o casetă mobilă, care
afişează o listă cu toate câmpurile din tabelul pe care-l utilizezi.
 Trage orice câmp din lista de câmpuri în raport, unde devine un control – în mod
prestabilit, o caseta de text. Plasează-l oriunde vrei în zona Detail.
Notă: Pentru a şterge un control acesta va fi selectat şi prin apăsarea tastei DELETE
va fi şters.
Bibliografie:
 Florentin Eugen Ipate, Monica Popescu, Dezvoltarea aplicațiilor de baze de date, 2000, ALL Bucureşti
 Şerban Crișcotă, Proiectarea în Access a aplicaţiilor informatice, Editura Carminis, Pitesti 2004
 Pavel Năstase, F. Mihai, L.Cosăcescu, B.Bărbulescu, A.Stanciu, R.A.Şova, L.Covrig, Baze de date
Access 2000, Editura TEORA

 MICROSOFT ACCESS Cursul I-RPB-IT-071-01, http://www.scribd.com/doc/95410312/Notiuni-

Introductive-Despre-Baze-de-Date-Microsoft-Acces

33
34