Transalpina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
DN67C
Transalpina

Transalpina

Șoseaua Transalpina și Rânca—vedere dinspre vârful

Păpușa (2.135 m)

Localizare
Lungime totală 148.2 km
Unități administrative
Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba
traversate
Orașe Novaci
Comune traversate GJ: Bengești-Ciocadia
VL: Voineasa
SB: Jina
AB: Comuna Șugag,
Alba, Săsciori
Capătul de sud Ciocadia
Intersecții DN67 la Ciocadia
 DN7A la Obârșia Lotrului
DN1 la Sebeș
DN7 la Sebeș
Capătul de nord Sebeș

Modifică text

Transalpina [1] (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă
șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura
între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum montan, este închis pe
perioada iernii.
Transalpina străbate patru județe - Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba - traversând Munții Parâng de la sud la
nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea,
unde se prezintă ca o "șosea de creastă",[2] trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084
m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).

Cuprins

 1Istoric
 2Situația actuală
o 2.1Scandal de mediu
o 2.2Automobilism
o 2.3Ciclism
 3Galerie de imagini
 4Vezi și
 5Note
 6Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]

Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile
romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub
denumirea de „coridorul IV strategic roman”.[3][4]
Există și o legendă locală care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX,
fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice
și financiare ale sale.[5]
Potrivit altor surse, șoseaua a fost refăcută și pietruită de germani în timpul Primului Război Mondial,
din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.[6]
Cert este că acest traseu, cunoscut ca "Poteca Dracului", a fost inițial o potecă de munte, folosită de
către păstorii din Mărginimea Sibiului pentru a traversa munții cu turmele de oi în Țara
Românească.[7]
În lucrarea sa Istoria Olteniei supt austriaci (1718-1739), istoricul Constantin C. Giurescu arată că
încă din anul 1731 autoritățile austriece propuneau construirea unui drum transcarpatic pe traseul
vechiului drum de transhumanță ce lega Transilvania de Oltenia.[7]
Având în vedere învățămintele din Primul Război Mondial, regele Carol al II-lea a dorit să aibă la
dispoziție un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de
trupele care se mișcau între Valahia și Transilvania.[8] Pentru stabilirea traseului drumului, primul-
ministru Gheorghe Tătărăscu a plecat pe munte de la Novaci la Lotru, însotit de 20 de călăreți din
Novaci, conduși de învățătorul Ion D. Giurgiulan. În urma acestei acțiuni, Gheorghe Tătărăscu a
inaugurat lucrările de construcție a drumului pe platoul Novaciului.[7]
Lucrările de refacere decise de rege au avut loc în perioada 1934-1939. La inaugurarea drumului, în
anul 1939, a participat și regele Carol al II-lea, însoțit de viitorul rege Mihai I, precum și primul-
ministru Gheorghe Tătărescu și soția sa Arethia. Aceștia au parcurs întregul traseu al drumului la
bordul unei mașini de teren, la volan aflându-se chiar regele Carol al II-lea.[7] După inaugurare,
drumul a fost cunoscut sub denumirea de Drumul Regal sau Drumul Regelui, care a înlocuit
denumirea populară de Poteca Dracului.[9].
Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când germanii aveau nevoie
de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puțin întreținut.[10]
După revoluția din decembrie 1989 drumul nu a mai fost întreținut, o parte a zidurilor de sprijin au
fost stricate, piatra fiind furată și utilizată la realizarea fundațiilor unor vile construite la Rânca.[7]

Situația actuală[modificare | modificare sursă]

În 2008, în ultimele luni de mandat ale ministrului de atunci al Transporturilor, Ludovic
Orban, Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România (CNADNR) a decis să
scoată la licitație reabilitarea DN 67C. Lucrările au început efectiv în 2009, investiția licitată
ridicându-se la 1.3 miliarde de lei.[11]
La începerea lucrărilor de modernizare, în 2009, drumul dinspre Novaci era asfaltat numai până
la Rânca (1.600 m), iar cel dinspre Sebeș numai până la Lacul Oașa. Șoseaua a fost dată parțial în
circulație în 2010.[2] Lucrările au încetat în 2013, o dată cu declararea insolvenței firmei Romstrade,
antreprenorul contractat de CNADNR.
Astfel, traseul tronsonului de gol alpin (Rânca-Obârșia Lotrului), care trece prin Pasul Urdele și
Pasul Muntinu, a fost în întregime rectificat, lărgit și s-a așternut stratul de binder (lipsesc straturile
de asfalt de uzură), dar nu s-au finalizat lucrările la rigolele de preluare a apelor de pe versanți și la
instalarea elementelor de siguranță (parapete, elemente reflectorizante, marcaj rutier orizontal și
vertical). Tronsonul Obârșia Lotrului-Barajul Oașa a fost refăcut parțial - pe o porțiune de cca. 4 km
există doar terasament, alternând cu straturi de binder și, totodată, cu straturi de asfalt; drumul este
brăzdat transversal de zeci de șanțuri de colectare a apelor pluviale, care necesită încetinirea până
la 5-10 km/h; lipsesc și aici în totalitate elementele de siguranță. Viaductele de pe malul estic al
Lacului Oașa sunt accesibile pe o singură bandă. Pe tronsonul Baraj Oașa-Dobra, porțiunile de
binder alternează cu cele de asfalt de uzură, iar elementele de siguranță sunt prezente sporadic.
Oficial, drumul este considerat șantier în lucru, și nu beneficiază de deszăpezire decât pe
tronsoanele Novaci-Rânca, respectiv Dobra-Baraj Oașa. În timpul iernii, la Obârșia Lotrului se poate
ajunge doar pe DN7A Brezoi-Voineasa-Vidra (singurul tronson care este deszăpezit de CNADNR).
În prezent, situația finalizării drumului este incertă, lipsind atât fondurile necesare finalizării lucrărilor,
cât și avizele de mediu obligatorii pentru o șosea ce tranzitează un sit Natura 2000.
Începând cu data de 15 august 2015 ora 7, Transalpina (DN67C) a fost deschisă oficial circulației
rutiere și pe porțiunea dintre Rânca și Obârșia Lotrului, regimul juridic al drumului continuând să fie
„Drum în lucru”, pe care se circulă, doar pe timp de zi, în regim de șantier.[12]
Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România anunță că de sâmbătă, 11
iunie 2016, s-a redeschis circulația rutieră pe DN 67C, pe sectorul de drum cuprins între km 34+500
– km 59+800, adică Transalpina. Accesul pe acest tronson este permis doar intre orele 7-20, iar
viteza maximă permisă este de doar 30 km/ora.[13]
 Pe Transalpina, pentru a scăpa de blocajele de circulație din oraș

Scandal de mediu[modificare | modificare sursă]

Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM) a confirmat că lucrările la șoseaua Transalpina
s-au derulat până în prezent în lipsa unui acord de mediu din partea ANPM. Deși a fost solicitat un
acord de mediu, solicitarea a fost respinsă, întrucât la acea dată lucrările au fost efectuate în
proporție de peste 80% și avizul nu mai poate fi emis, deoarece ar fi încălcate prevederile Directivei
Consiliului Uniunii Europene nr. 85/337/CEE. Respingerea cererii privind eliberarea retroactivă a
acordului de mediu în octombrie 2011 a fost motivată de Agenția Națională pentru Protecția Mediului
prin faptul că avizul ar fi trebuit obținut înainte de începerea lucrărilor de modernizare a șoselei,
demarate în anul 2008, din cauză că șoseaua Transalpina traversează cinci arii protejate. Pentru
obținerea acestui acord trebuia efectuat anterior studiul de impact asupra mediului.[14]
Automobilism[modificare | modificare sursă]
În fiecare an în luna septembrie pe o porțiune de serpentine a DN67c între Novaci și Rânca se
desfășoară Campionatul Național de Viteză în Coastă, etapa Rânca.[15]
Ciclism[modificare | modificare sursă]
Etapa de vineri, 8 iunie 2012, a Turului Ciclist al României 2012, Ediția a 49-a, s-a încheiat pe
Transalpina, cu o cățărare la ieșirea din Rânca, sosirea fiind programată la 2.094 m.[16]