Ministerul Tineretului si Educatiei din Republica Moldova

Universitatea de Stat din Moldova

A elaborat : Gaiber Ecaterina

Gr.j 094l

A controlat: Gonta Aneta

Chisinau 2010
 Brazilia are o populaţie de 186 112 794 milioane locuitori, densitatea acesteia fiind de 21,86 loc/km². Limba
oficială în stat este portugheza, iar religia majoritară creştinismul (74% din pop. fiind catolici). Concentrarea
maximă a populaţiei se remarcă în regiunile litorale din partea orientală (peste 160 loc/km²) şi sud-est
(triunghiul industrial Sao-Paulo-Rio de Janeiro_Belo Horizonte). Cele mai mici densităţi se ating în Amazonia
centrală (sub 1 loc/km²). Populaţia este foarte amestecată, formată din albi (53,7%), mulatto sau mulatri
(38,5%), negri (6,2%)-conform recensământului din 2000. Statul este împărţit în 26 de state (estados) şi un
district federal: Acre, Alagoas, Amapa, Amazonas, Bahia, Ceara, Distrito Federal, Espirito Santo, Goias,
Maranhao, Mato Grosso, Mato grosso do Sul, Minas Gerais, Para, Paraiba, Parana, Pernambuco, Piaui, Rio
de Janeiro, Tocantis. Se remarcă o migraţiune în masă a populaţiei din mediul rural în mediul urban. În marile
oraşe există numeroase cartiere insalubre, denumite "favelas". Natalitatea estimată în 2005 era de 16,83
promile, rata mortalităţii de 6,15, iar sporul natural de 1,06, populaţia urbană reprezentând 81% în 2001.
Regiunea Podişului Brazilian concentrează majoritatea populaţiei braziliene. Având ca obiectiv dezvoltarea
provinciilor din interiorul ţării şi pentru descongestionarea zonei litorale, statul Brazilia a construit o nouă
capitală, Brasilia, care în 1960 număra 141000 locuitori. Două decenii mai târziu, populaţia capitalei depăşea
1,6 milioane loc, iar în prezent în orasul nou şi în zonele limitrofe locuiesc două milioane de locuitori. Cele mai
importante oraşe ale ţării sunt: Sao Paulo (17711000 loc), Rio de Janeiro (10556000 loc), Porto Alegre
(3699000 loc), Recife (3307000 loc), Salvador(3180000 loc), Fortaleza(3007000 loc), Belem (1634000 loc),
Manaus (1432000 loc) şi Santos (1257000 loc).

Brazilia – exotism pe acorduri de samba

Brazilia este cea mai influentă şi cea mai mare ţară din America de Sud, ce ocupă aproape jumătate din
continent. Este, de asemenea, unul dintre uriaşii economiei mondiale renumit pentru fotbalul său, pentru
producţiile de cafea şi, nu în ultimul rând, pentru stiluri muzicale caracteristice, precum samba şi bossa nova.

Oamenii reprezintă esenţa acestei ţări, două treimi din populaţia acesteia locuind de-a lungul litoralului. În
Brazilia se întâlnesc multe etnii şi diferite nivele sociale, dar energia şi pasiunea reprezintă aspecte
caracteristice tuturor. Brazilienii se bucură de petreceri indiferent de circumstanţe. Rio este centrul distracţiei,
mai ales în perioada Carnavalului, când, sub soarele care străluceşte deasupra Copacabanei, poţi privi sutele
de dansatori de toate vârstele şi de toate culorile îmbrăcaţi în costume fantastice.

Peisajele Braziliei sunt la fel de variate ca şi oamenii şi modul acestora de a trăi. Puţini turişti se aventurează
departe de spectaculoasele plaje ale Braziliei, dar călătoria către interior le dezvăluie o Brazilie diferită, ce are
multe de oferit vizitatorilor. Cu toate că se mândreşte cu cel mai mare fluviu ale globului, Amazonul, Brazilia se
poate lăuda şi cu zone sălbatice precum Pantanalul, trecătorile şi peşterile Chapada Diamentina şi Pădurea
Atlantică ce se întinde pe aproape toată lungimea litoralului.

Populaţia Braziliei este formată din indigeni, urmaşii sclavilor din Africa, dar şi din urmaşi ai imigranţilor
europeni. Această diversitate se observă atât în preparatele culinare, cât şi în arhitectura, muzica şi cultura
ţării. Potrivirea dintre oameni, locuri şi tradiţii fac din Brazilia un loc interesant, ce merită pe deplin să fie vizitat.

Bai de soare pe Litoralul brazilian

Pe coasta Braziliei, lunga de aproape 7.500 km, plajele cu renume mondial se amesteca cu petice de nisip
care n-au avut de suferit de pe urma industrializarii. Cei care ajung prima data aici amutesc in fata peisajelor:
nisip auriu, negru sau rosiatic, munti care coboara sa atinga apele Atlanticului, cocotieri si palmieri.

O fasie de patru kilometri, situata in sudul metropolei Rio de Janeiro, pare insa sa culeaga aproape toata
gloria Litoralului brazilian: Copacabana, botezata dupa hotelul cu acelasi nume, care si-a deschis portile acum
80 de ani. Gratie peisajului, dar si aprecierii de care s-a bucurat in randul vedetelor americane, plaja a devenit
un punct de referinta pentru turistii bogati, dar si pentru asa-numitii „Cariocas”, locuitorii orasului Rio de
Janeiro, nascuti cu nisipul in sange. Copacabana si-a castigat reputatia datorita petrecerilor, restaurantelor si
barurilor, dar si conditiilor optime de odihna. Toata lumea are grija ca turistii sa fie multumiti. Barmanii ofera
bauturi racoritoare „decapitand” nuci de cocos, autoritatile au amplasat fileuri pentru volei si au amenajat
terenuri de fotbal, iar micii comercianti se plimba neincetat pentru a-si vinde marfa: de la ananas proaspat taiat
pana la lotiune de plaja. Agitatia mult prea mare a cam indepartat insa surferii.

Se pliaza mai bine pe sporturile nautice plaja Ipanema, despre care se spune ca ar fi locul de nastere al
costumelor de baie tanga. Situata nu departe de Copacabana, Ipanema si-a castigat renumele de trendsetter.
De o jumatate de secol, fasia de nisip isi impune punctul de vedere in materie de moda, muzica si dans.
Ipanema este hiperactiva pe perioada Carnavalului, cand turistii si localnicii iau in doze uriase „drogul” numit
samba.

Carnavalul de la Rio, cel mai mare spectacol de pe Pamant

Pasiunea si entuziasmul ating cote maxime in fiecare an, cu 40 de zile inainte de Paste, la Carnavalul de la
Rio, un eveniment a carui popularitate nu e intrecuta, pe plan local, decat de un campionat mondial de
fotbal. Manifestarea nu e doar un prilej de sarbatoare pentru lumea intreaga. Organizatorii isi propun ca in
cele patru zile de carnaval sa le ofere turistilor sansa de a descoperi adevarata cultura a Braziliei.

Carnavalul este rezultatul unei munci titanice. Elevii scolilor de samba se pregatesc intens pentru ca
spectacolul de pe Sambadrom sa fie pus la punct in cele mai mici detalii. Fiecare scoala isi alege o tema, pe
care o prezinta prin intermediul costumelor mai mult sau mai putin sumare, carelor alegorice, muzicii si
pasilor de dans. Sume uriase sunt investite an de an. Cei mai implicati sunt insa locuitorii cartierelor sarace ale
metropolei, care de multe ori nu au nici apa si nici curentul electric, dovada graitoare ca pofta de viata nu se
cumpara. In paralel cu parada de pe Sambadrom, au loc festivaluri de strada. Totusi, extravaganta nu atinge
aceleasi cote aici. Din toate colturile rasuna acorduri de samba, o muzica unica braziliana, care isi are originile
in Rio si a fost inventata de afro-brazilienii saraci. Editia 2009 a carnavalului va incepe in 22 februarie.

Orasele simbol ale Braziliei

Rio de Janeiro este si cea mai cunoscuta asezare braziliana, atragandu-si supranumele de „Cidade
Maravilhosa” („Orasul Minunat”). Constructii moderne, din sticla si metal, au rasarit aici printre cladirile istorice
care amintesc de perioada in care metropola era, de facto, capitala Imperiului Portughez. Desi plajele atrag
cel mai mare numar de turisti, emblema orasului este fara doar si poate statuia Iisus Mantuitorul (Cristo
Redentor), una dintre Cele sapte minuni noi ale lumii. Situat pe Varful Corcovado, acest simbol al credintei
are o inaltime de 40 m si o greutate de 700 tone. Cine are norocul sa ajunga la Rio e sfatuit sa se opreasca
pret de cateva minute si la Stadionul Maracana, candva cel mai mare din lume, avand pe vremuri o
capacitate de 200.000 locuri. Arena va gazdui finala Cupei Mondiale, in 2014.

Rio nu mai este astazi capitala statului. Titlul i-a fost „furat” de mult mai tanarul oras Brasilia, construit,
incepand din 1956, exact cu scopul de a adaposti institutiile supreme ale puterii de stat. Au fost suficienti trei
ani si jumatate pentru a ridica intreaga asezare. Vazuta de sus, Capitala e asemuita fie cu o cruce, fie cu o
pasare cu aripile deschide. Una dintre cele mai spectaculoase constructii este Podul Juscelino Kubitschek,
de pe Lacul Paranoa. Lunga de 1.200 m, constructia are trei arce asimetrice de otel, inalte de 60 de metri,
care traverseaza soseaua in diagonala. Podul a fost ridicat in 2002 si a costat aproape 57 milioane de dolari
americani.

Cand sa mergi in Brazilia si cat te costa?

Brazilia fiind o tara intinsa, temperaturile si cantitatile de precipitatii variaza mult de la un loc la altul. In Rio de
Janeiro, spre exemplu, in lunile de vara (decembrie, ianuarie si februarie, dat fiind ca ne aflam in Emisfera
Sudica) temperatura medie e undeva in jurul valorii de 28 grade Celsius, in timp ce iarna se inregistreaza, in
medie, 23 de grade. Cele mai multe precipitatii cad in ianuarie si in octombrie. Cei care se aventureaza de-a
lungul Fluviului Amazon ar fi bine sa evite perioada ianuarie – mai, cand ploile dese ingreuneaza deplasarea.
Preturile cele mai ridicate sunt in timpul verii Emisferei Sudice, cand rezervarile trebuie facute din timp. Totusi,
aceasta este perioada cea mai animata a anului. Preturi mai mici sunt in timpul iernii, exceptie facand luna
iulie. Cu un pic de noroc, puteti gasi un sejur de 7 – 10 zile la mai putin de 1.500 euro / persoana. Pentru
Revelion sau pentru Carnavalul de la Rio se practica tarife mult mai mari: 2.500 – 3.500 euro/persoana. Un
sejur de lux e si mai piperat: 4.000 – 4.500 euro/persoana.

FACTS

 Brazilia ocupa aproape jumatate din continentul America de Sud, avand o suprafata de
8.511.965 kmp (locul 5 in lume). Potrivit estimarilor, aici isi duc viata peste 190 milioane de oameni.
Mai mult de jumatate dintre acestia au origini europene, iar alti 40% sunt urmasi ai sclavilor adusi din
Africa. Bastinasii reprezinta mai putin de 1% din populatie.
 Orasul cu cei mai multi locuitori este Sao Paulo (11 milioane, potrivit datelor oficiale).
 „Ordine si progres” e moto-ul scris pe steagul Braziliei.
 Limba oficiala este portugheza, existand relativ putini vorbitori de engleza.
 In majoritatea localitatilor, infractionalitatea este ridicata. Turistii sunt sfatuiti sa mearga la
plaja cu bani putini, fara carti de credit, fara telefoane mobile sau obiecte de valoare.
 60% din Jungla Amazoniana se afla in Brazilia. Defrisarile masive pun in pericol viata multor
specii de plante si animale. Potrivit unor studii, daca oamenii continua sa taie arborii in acelasi ritm, in
numai doua decenii suprafata ocupata de Jungla Amazoniana va fi redusa cu 40%.
 Pe plan mondial, Brazilia este cel mai mare exportator de cafea, boabe de soia si portocale.
 O fi samba muzica traditionala, dar si rock-ul e bine reprezentat in Brazilia. Sepultura si Soulfly
sunt cele mai cunoscute trupe.
 Ronaldinho, Kaka, Ronaldo, Rivaldo, Romario, Zico si legenda Pele sunt cea mai buna
reclama a Braziliei, castigatoare a celor mai multe editii ale Cupei Mondiale: 5. Localnicii se lauda si cu
tenismanul Gustavo Kuerten si cu pilotii de Formula 1 Rubens Barrichello, Felipe Massa, Emerson
Fittipaldi, Nelson Piquet si regretatul Ayrton Senna.
 La Rio de Janeiro au fost filmate doua productii de succes: „Cidade de Deus” („City of God”) si
„The Incredible Hulk”.
 Cunoscutul scriitor Paulo Coelho s-a nascut la 24 august 1947 in Rio de Janeiro. Cele mai
citite romane ale sale sunt: „Alchimistul”, „Veronika se hotaraste sa moara”, „Zahir” si „Unsprezece
minute”.

Brazilienii “ singurul popor din America Latina care nu vorbeste limba spaniola (cu exceptia lui Haiti)” au
un comportament destul de diferit fata de alti sud-americani deoarece patria lor este mai degraba Portugalia
decat Spania.
"Cucerirea" Braziliei de catre portughezi a fost aproape caraghioasa prin dezinvoltura sa. Pedro Alvares
Cabral a descoperit tara cu totul intamplator in 1500, cand se pare ca s-a abatut de la cursul calatoriei sale
spre India. Curtea portugheza a fost insa mai interesata sa extraga mirodenii din Orient. Cu toate acestea,
misionarii iezuiti si-au luat ocupatia mai in serios.

Au fost importati sclavi negri din Angola, iar indienii au fost inrobiti pentru a lucra pe plantatiile de zahar.
Colonistii portughezi au convietuit cu negrii si cu indienii, rezultand mulattos (mulatri) si respectiv mamelucos
(mameluci). Astfel, descendenta noii natiuni a fost rapid stabilita.

Populatia variata, fara stiinta de carte, raspandita de-a lungul imenselor campii, platouri, rauri si jungle de pe
coasta Atlanticului a facut imposibila guvernarea parlamentara ortodoxa. Monarhii si dictatorii au fost
intotdeauna utili. Din fericire, multi dintre acestia au fost milostivi. Talentul portughezo-brazilian de a face
compromisuri i-a permis in permanenta poporului sa faca toleranta si exploatarea compatibile. Regimul
autocrat este acceptat impreuna cu atasamentul fata de constitutionalism. Brazilienii sunt fericiti sa fie
brazilieni, crezand, implicit, in potentialul prolific al tarii lor:” Tara noastra se dezvolta peste noapte, cand
politicienii dorm”
 Cultura,Valorile, Concepte
Stilul de conducere
Brazilia este guvernata in esenta de clasa aristocrata si de cea burghezo-aristocrata. Tara se lupta pentru
democratie inca din 1986, anterior fiind dictatura militara. Meritocratia patrunde treptat, insa va mai trece un
timp pana va fi pe deplin acceptata. Nepotismul este in continuare larg raspandit.

Statutul
Desi aparent Brazilia este straina de intoleranta rasiala, este in mare masura o societate a claselor. E suficient
sa examinam componenta organismelor guvernamentale. In Brazilia este inca important sa provii dintr-o
familie buna.
Statutul incepe incet-incet sa derive din succesul in afaceri si din influenta politica.

Spatiul
Brazilienii au o distanta confortabila foarte mica (80 cm, fata de 1,2 metri la britanici) si sunt fericiti sa lucreze
unul in apropierea celuilalt. Sunt tactili, afectuosi si foarte extravertiti. Femeile se intampina aproape
intotdeauna sarutandu-se pe amandoi obrajii, iar barbatii isi strang mainile si se bat calduros pe spate.

Timpul
Brazilienii considera ca este nepoliticos sa ajungi la timp la cineva care te-a invitat la el acasa pentru a servi
cina impreuna. Intalnirile de afaceri rareori incep la ora programata si, de obicei, dureaza mult peste ora
prevazuta, intarziind astfel toate intalnirile ulterioare.

Factorii culturali ai comunicarii

Modele de comunicare si utilizarea limbii
Volubili si guralivi peste masura, brazilienii apeleaza la gesturi si la expresii ale fetei pentru a-si sublinia
punctul de vedere. Desi uneori par exagerat de emotivi, nu intentioneaza decat sa te faca sa intelegi ca
vorbele lor vin din inima. Cu cat discursul lor este mai lung, cu atat simt ca isi consolideaza loialitatea voastra,
ca o temelie pe care pot construi tranzactii ulterioare si crea simpatii pe termen lung.

Tipul de ascultatori
Datorita exprimarii exuberante a brazilienilor, deprinderile lor de a asculta tind sa fie oarecum dezordonate – isi
intrerup interlocutorul cu ideile lor, fiecare dorind sa-si aduca o contributie personala. Ei cauta sa-si formeze o
impresie amanuntita despre vorbitor urmarindu-i mai degraba miscarile, gesturile si prin contactul vizual decat
ascultand cu atentie ceea ce spune. Capacitatea lor de atentie este relativ redusa.

Comportamentul la intalniri si negocieri

Managerul brazilian isi va tutui subordonatii, insa discursul sau este foarte dur. Portugheza vorbita de
brazilieni, cu numeroasele sale terminatii diminutivale este perfecta pentru exprimarea emotiilor si nuantelor si
pentru a atenua duritatea afirmatiilor.

Intalnirile tind sa fie dezordonate, chiar haotice, cu intreruperea permanenta a ordinii de zi, pe masura ce
participantii vin cu ideile lor creative. Brazilienilor le place sa fie pe placul celorlalti si adesea le vor spune
oamenilor ceea ce acestia vor sa auda, exagerand intrucatva. Astfel, ei pretind ca au o solutie pentru orice fel
de probleme, cand, in realitate, nu asa stau lucrurile. Preocuparea exagerata pentru siguranta locului de
munca ii face sa ezite in a-si exprima propriile opinii daca se tem ca acestea vor fi in dezacord cu cele ale
superiorilor lor. Isi insusesc solutiile facile, care le sunt la indemana; urmarea o constituie adesea lipsa unei
planificari pe termen lung.

Desi manifesta exuberanta si energie la inceputul unui nou proiect, brazilienilor le lipseste perseverenta in
stadiul urmator si se intampla in mod frecvent sa-si lase proiectele nefinalizate, aparent fara a avea mustrari
de constiinta. Entuziasmul de a initia programe interesante nu este sustinut de responsabilitatea de a obtine
rezultate. Americanii si nu numai ei considera ca brazilienii trebuie supravegheati si controlati permanent.

Maniere si tabuuri
Brazilienii tind sa aiba o perspectiva foarte avangardista, inlaturand ceea ce e vechi si luand-o mereu de la
capat, insa sunt traditionalisti in ceea ce priveste familia si obiceiurile sociale. Accepta cu mare usurinta sa-si
faca cunostinte noi.
Sunt generosi cu timpul lor (chiar prea generosi) si au tendinta de a se concentra mai degraba asupra
procesului decat asupra produsului, ceea ce ii face adesea sa piarda din vedere obiectivele. Prefera
interdependenta in afaceri si se asteapta sa primeasca ajutor in caz de nenorocire sau esec. Companiile
braziliene sunt in general paternaliste si iertatoare.

Cum sa te intelegi cu brazilienii

Incercati sa nu raspundeti cu suspiciune la comportamentul cald al brazilienilor ,ei se straduiesc sa fie pe
placul celorlalti si sa-i multumeasca ori de cate ori e posibil. Daca sunteti rigizi si formali, ii veti deruta.

Brazilienii exceleaza ca”invadatori ai spatiului” “ nu va schimbati locul daca un brazilian se asaza pe o canapea
de trei locuri ca a patra persoana! Deoarece sunt peste masura de tactili, acceptati cu gratie atingerea usoara
pe spate si imbratisarea lor calduroasa. Nu va enervati din cauza lipsei lor de punctualitate. Retineti ca o
intarziere de 15-30 de minute nu inseamna nimic in Brazilia. In aceasta societate atat de deschisa si total
neprotocolara, unui strain ii este foarte greu sa-i supere cu ceva pe brazilieni.

Nu va sfiiti sa le acceptati invitatia de a participa la unele activitati sociale -este o cale ideala de a va cunoaste
omologii si se va dovedi o experienta valoroasa pentru voi.

Brazilienii intampina adesea dificultati in a se ridica deasupra egalilor lor, chiar si cei mai talentati avand nevoie
de incurajari frecvente si de instruire permanenta pentru a avansa in cariera. Nu exceleaza in a-si asuma
responsabilitatea – americanii considera ca e nevoie in permanenta sa le castige treptat increderea.

Trebuie sa le aratati intotdeauna ca aveti un suflet mare si ca va pasa de problemele lor personale precum si
de eficienta lor la serviciu. Uneori este recomandabil sa le aratati ca si voi aveti probleme personale si sa le
cereti sfatul (intr-un context brazilian). Aratati-va tot timpul afectiunea fata de Brazilia.

STILUL DE NEGOCIERE BRAZILIAN

Studiile efectuate asupra comportamentului negociatorilor brazilieni au stabilit că aceştia îmbină tacticile
persuasive cu un stil bazat pe receptivitate şi “seducţie”.
Receptivitatea include dorinţa de a înţelege cealaltă parte, capacitatea de a asculta, empatie, încurajarea
participării celorlalţi, căutarea punctelor comune.
Tehnica de influenţare bazată pe “seducţie” desemnează abordarea negocierilor care are la bază dorinţa de a
cuceri partea adversă şi de a o determina să adopte o anumită poziţie, flatând-o şi dând impresia unui
colaborator, nu a unui adversar. Tehnica de “seducere” se manifestă prin împărtăşirea unor informaţii,
admiterea greşelilor, motivarea celuilalt, mulţumirea părţii adverse.
În tabelul de mai jos sunt redate câteva din diferenţele de comportament remarcate în timpul negocierilor la
americani, brazilieni şi japonezi.
Se observă că brazilienii vorbesc mai mult, ating mai mult, şi se uită direct în ochii celeilalte părţi de la masa
negocierilor mai mult decât negociatorii japonezi şi americani. Acest comportament nonverbal reflectă tehnica
de “seducere” şi încercarea de stabilire a unor legături cu cei cu care negociază.
Comportament Japonezi Brazilieni Nord-americani
Perioade de tăcere
(mai mari de 10 sec./30 min.) 5,5 0 3,5
Vorbirea simultană
(nr. de suprapuneri ale vorbitorilor/30 min.) 12,6 28,6 10,3
Privirea fixă în ochii interlocutorului
(nr. de priviri / 10 min.) 1,3 5,2 3,3
Nr. de atingeri la 30 minute 0 4,7 0
(Sursa: adaptat din “Global Management”, p. 555, M. Mendenhall, B.J Punnett şi D. Ricks, 1995)

Întrucât latino-americanii pun mare valoare pe agilitatea verbală, ei au tendinţa de a răspunde repede. Ei pot
să răspundă la o problemă imediat ce au înţeles mesajul, chiar dacă cealaltă parte nu a terminat de vorbit.
Trebuie să înţelegem că acest stil de negociere face parte din cultura braziliană şi să încercăm să nu fim
deranjaţi de aceste întreruperi.
În timpul negocierilor, brazilienii încearcă să evite confruntarea directă, care este considerată periculoasă.
Astfel se explică tendinţa lor de a stabili relaţii personale cu cei cu care negociază. În timpul discuţiilor,
brazilienii dau impresia de deschidere şi empatie. Prin aceasta, negociatorii brazilieni încearcă să stabilească
înţelegere între părţi, chiar relaţii de prietenie, dorind să se asigure că cealaltă parte îşi va îndeplini obligaţiile.
Unii pun această încercare a lor pe seama sistemului legal brazilian în domeniul rezolvării conflictelor de
afaceri, brazilienii depinzând de relaţiile personale pe care le au cu partenerii.
Încercarea de stabilire a unor relaţii bazate pe încredere se reflectă şi în indicele relativ ridicat al evitării
incertitudinilor (76 / 112).
Stilul de negociere brazilian oglindeşte valori de bază ale culturii braziliene, cum ar fi: evitarea conflictelor,
sensibilitate faţă de dimensiunea umană a muncii, evitarea dificultăţilor.
Spre deosebire de negociatorii americani, care sunt influenţaţi în cea mai mare parte de volumul de informaţii
schimbat la masa negocierilor, şi spre deosebire de negociatorii japonezi care pun mare importanţă pe
stabilirea unei relaţii cu partea opusă în faza de început a negocierilor, negociatorii brazilieni sunt influenţaţi
mai ales de modul în care acţionează cealaltă parte, în special felul în care îşi foloseşte puterea de
convingere.
În câteva cuvinte, negociatorii brazilieni pot fi caracterizaţi drept deschişi, cooperanţi şi receptivi, evitând
exercitarea directă a presiunii.
În negocierea cu brazilienii se recomandă sociabilitate, stabilirea unor relaţii prieteneşti, pricepere în utilizarea
puterii de convingere şi acţionarea într-un mod care să inspire încredere.

Cum se îmbracă brazilienii

Dincolo de vîrstă ori de stare socială, brazilienii se îmbracă tot anul la fel. Bărbaţii - o
pereche de pantaloni care se dispensează de dungă, un tricou sau o cămaşă colorată, în
picioare sandale, papuci ori pantofi uşori. Fetele şi femeile - o fustă strîmtă şi scurtă, un
tricou mulat, o bluză fie neagră, fie viu colorată, însă cu decolteul atît de jos, încît
jumătatea superioară a sînilor este perfect vizibilă: în picioare, sandale sau pantofi cu toc
înalt. Ciorapii - complet absenţi. Dintr-o privire îţi dai seama şi că lenjeria intimă e redusă
la minimum.
Cînd zăreşti pe stradă un bărbat îmbrăcat în costum, cămaşă, guler închis şi cravată,
înseamnă că acel personaj merge la o întrunire "executivă", unde uniforma
funcţionărească e obligatorie; sau că acel personaj nu e brazilian. Chiar îmbrăcat la
costum, brazilianul adevărat abia aşteaptă să se termine corvoada vestimentară şi, ajuns
acasă, să lepede costumul, cămaşa şi cravata, îmbrăcîndu-se apoi normal, adică la fel cu
ceilalţi brazilieni. Există, ce-i drept, o minusculă pătură de politicieni, de înalţi
funcţionari, de oameni putred de bogaţi care, din spirit de castă, poartă toată ziua costum
şi cravată; nevestele şi iubitele lor au pantaloni subţiri, rochii Dior sau Chanel; dar chiar şi
aceştia, o dată rămaşi singuri, se reped la şort şi papuci, iar femeile la un tricou.
Să fie la mijloc doar clima tropicală? Nici pe departe, pentru că Brazilia are şi zone
temperate, uneori reci. Mai degrabă e vorba de o stare de spirit, de o nonşalantă
instinctivă, împinsă pînă la cote ce se apropie de Libertate, cu majusculă. Reduse la
expresia lor minimă, hainele brazilienilor nu sugerează sărăcia: într-o lume în care peste
90% din populaţie se îmbracă la fel, diferenţierea socială se şterge. Acolo unde
egalitarismul se afişează atît de victorios, ţi-ar trebui o prea mare astuţie şi o prea mare
atenţie pentru a observa dacă tricoul în dungi pe care îl vezi la trei paşi este un tricou
Gucci ori a fost cumpărat cu trei dolari de la tîrgul în aer liber din marginea oraşului.
Hainele femeilor nu indică în nici un fel uşurătatea, aşa cum ar putea sugera ele în Europa.
Brazilienele se îmbracă deseori ca prostituatele din Vechiul Continent, dar sunt de o
moralitate extremă. Sexualitatea lor, implicită şi netrucată, nu e făcută să provoace pe
bărbaţii din jur şi cu atît mai puţin nu sugerează traficarea favorurilor; e o sexualitate
deschisă, triumfătoare, izbucnită la lumina zilei şi fără nici un gînd ascuns. Brazilia
rămîne ţara unde fetele se îmbracă la fel ca femeile şi unde femeile adoptă pînă tîrziu
vestimentaţia de jeune fille. Dar comportamentul lor erotic se încadrează în norme atît de
stricte, încît vestimentaţia îşi pierde semnificaţia pe care ar avea-o în alte părţi. Rochia
pare croită pentru a pune în evidenţă doar frumuseţea - fără nici o altă subtilitate
europeană echivocă. Femeile se îmbracă toate la fel, pentru că se simt în mod egal femei.
în imensa armată de gen feminin, pulsează o solidaritate care trece peste social, financiar
ori nivel de educaţie. La Tropice, femeile sunt mai egale decît aiurea.
Cînd ajungeau la 1500 în Brazilia, portughezii găseau aici o populaţie ciudată, foarte
paşnică şi blîndă, care îi primea pe viitorii stăpîni mai degrabă plină de curiozitate decît de
neîncredere: de ostilitate - nici vorbă! Băştinaşii îi întîmpinau pe portughezi fără urmă de
jenă, într-o semi-nuditate adamică. Pentru europenii prevăzuţi cu armuri, coifuri şi securi,
şocul trebuie să fi fost durabil. Pe aceiaşi europeni i-a frapat şi curăţenia surprinzătoare a
acestor "sălbateci", obişnuiţi să se spele de cinci-şase ori pe zi şi cultivînd cu grijă
puritatea fizică a corpului de care nu le era nicidecum ruşine. Nici n-ar fi avut de ce!
Apoi portughezii i-au supus pe băştinaşi. Pe cei care au scăpat masacrului, i-au
transformat în slujitori. Aceiaşi portughezi au învăţat însă de la slujitorii lor să se spele cu
regularitate şi să se îmbrace cît mai sumar. Privind vestimentaţia de astăzi a brazilienilor,
admiri extraordinara revanşă tardivă a localnicilor asupra ocupanţilor. Pentru că, în
amestecul dintre europeni şi băştinaşi, aceştia din urmă şi-au impus treptat, discret şi
tăcut, stilul de viaţă şi viziunea asupra lumii. Astăzi, brazilienii sunt europeni amestecaţi
cu amerindieni şi convertiţi la cea mai suavă semi-nuditate.

Bucătăria Braziliană
Dacă pînă la urmă sîntem, fizic şi fiziologic, mai ales ceea ce mîncăm, principiul se verifică în cazul
brazilienilor cu prisosinţă - în cazul lor, ca şi în cazul altor popoare încă nu foarte depărtate de natură. Timpul
cînd Europa se împărţea, culinar, în cel puţin două zone distincte, Nordul şi Sudul, a trecut fără întoarcere;
Uniunea Europeană a şters (în mod salutar pentru sănătatea oamenilor) diferenţa dintre Sudul băutor de vin şi
Nordul băutor de bere, dintre Sudul amator de legume preparate cu ulei de măsline şi Nordul amator de carne.
O sănătoasă uniformitate alimentară pare să se fi instalat astăzi pe teritoriul Vechiului Continent, unde
deosebirile tranşante le găsim refugiate doar în memoria culturală.
în schimb, brazilienii, prin ceea ce mănîncă, se află încă departe de mondializare. Anti-europeni şi anti-
americani în gastronomie, se hrănesc ciudat de sănătos, ca şi strămoşii lor. Spontan, natural şi fără să urmeze
nici o dietă savantă anti-colesterol, brazilianul exclude din alimentaţia lui carnea de porc şi sosurile complicate;
ignoră brînza fermentată; exclude pîinea, făinoasele, precum şi alcoolul de orice fel; mănîncă legume şi fructe
în cantitate impresionantă, bea doar apă şi sucuri de fructe. De altfel, cînd spunem că el "exclude", comitem o
inexactitate: tradiţional, brazilianul nu cunoaşte asemenea feluri de mîncare şi nici băuturile spirtoase.

Există ce-i drept, şi alcooluri locale, ca de exemplu cachaça, un soi de rom alb provenit din distilarea trestiei de
zahăr; dar a te "cufunda în cachaça" şi a ajunge dependent de ea denumeşte, în Brazilia, ultima treaptă a
decăderii umane. Nu vei vedea niciodată în spaţiul public din această ţară un om beat, un individ clătinîndu-se
sub efectul alcoolului - sau dacă-l vezi, poţi să juri că e un străin în trecere. Brazilia rămîne ţara unde vinul
local practic nu există, în ciuda unei semnificative producţii de struguri excelenţi, şi unde o sticlă de vin bun,
întotdeauna de import, costă mai mult decît o sticlă de whisky. Şi cu asta problema alcoolismului se află
rezolvată în chip radical.

între legume, orezul şi fasolea sunt cele preferate; între fructe - mango, maracajá, ananasul, banana şi
portocalele. Se găsesc din abundenţă pe parcursul întregului an. De secole încoace, brazilienii mănîncă ceea
ce nutriţioniştii contemporani au descoperit abia acum că reprezintă hrana ideală pentru sănătatea omului. }ara
care a oferit întregii lumi, între multe altele, legumele numite cartofi şi roşii poate învăţa oare de aiurea ce
înseamnă mîncarea gustoasă?

Se contemplă şi un rezultat estetic al acestui regim culinar: în Brazilia, persoanele obeze reprezintă mai
degrabă o raritate; în schimb, trupurile armonioase şi taliile suple formează regula. Frumuseţea fizică a tinerilor
de ambele sexe frapează pe orice vizitator neprevenit. Chiar dacă au faţa banală, mediocră ori urîtă, brazilienii
au aproape totdeauna corpuri extraordinare, cu proporţiile descinse din numărul de aur. Secole de legume şi
fructe au avut drept rezultat perfecţiunile plastice pe care le admirăm astăzi. Spontan, omul alege simplitatea şi
refuză sofisticarea, mai ales în mîncare.

Dar lumea se schimbă, uniformizîndu-se. în marile oraşe braziliene au apărut magazine europene, restaurante
europene, cofetării europene, depozite de băuturi europene. La ele are deocamdată acees doar o infimă parte
a localnicilor, dar virusul s-a insinuat deja pe celălalt ţărm al Atlanticului. Tot ceea ce îi putem ura bravului
popor de la Tropice este să-şi păstreze obiceiurile culinare moştenite şi să nu schimbe admirabila lui bucătărie
a simplităţii pe cine ştie ce amestecuri producătoare de dezastre. E bine întotdeauna să crezi că le pire n^est
jamais sur.

Micul dejun
Micul dejun este o masa simpla si rapida in Brazilia; de obicei, se mananca paine si gem, combinate cu lapte
sau cafea, uneori branza si sunca. Nelipsite dimineata sunt fructele proaspete, papaya, avocado sau crema de
fructe.
Chiar daca pranzul sau cina se servesc acasa sau la restaurant, pentru brazilieni aceste doua mese sunt
foarte importante: ele reprezinta un moment prielnic pentru a petrece timp cu cei dragi. Mesele nu se servesc
in graba, si brazilienii nu mananca niciodata in timp ce lucreaza la computer sau in timp ce citesc.
La pranz, brazilienii prefera sa ia masa in restaurante foarte frumoase cu preturi acceptabile, unde pot gasi
meniuri "ca la mama acasa" si le pot servi direct din locuri special amenajate.
Cina se serveste mult mai tarziu decat in SUA, de exemplu; in orasele mari, este ceva obisnuit sa vezi copii in
restaurante, pentru ca acestia isi insotesc parintii si seara tarziu. Dar exista si o categorie de brazilieni care
prefera sa manance mai putin seara, cacao cu lapte, paine, branza si alte mancaruri reci.

• Bucătăria tradiţională
Un amestec de naţii (indieni, portughezi, italieni, germani, sirenieni, libanezi , asiatici ) au creat un stil naţional de
gătit unic marcat de diferenţe majore.
Dacă s-ar împărţi Brazilia in funcţie de mâncăruri ar exista 5 zone:

1. Nordul (Acre, Amazonia, Roraima, Tocantine)

Bazinul Amazonului este populat de indienii nativi, sau metişi a caror alimente de bază sunt: peştele , rădăcini şi
legume ca şi manioc, cartofi, alune, si fructe tropicale. O mâncare populară este Caruru de Pare un fel de tocană
din creveţi uscaţi, bame, ceapă, roşii,ulei.

2. Nord Est (Alagoas, Bahia, Pernambuco, Rio Grande de Nord)

Inlăuntrul Bahiei bucătăria predominanta este Afro-Bahiană, care a rezultat din combinaţiile de mâncăruri
indiene , africane şi portugheze.
Meniul include: carne uscată, orez, fasole, manioc, porumb şi bineînţeles fructe de mare, scoici si fructe tropicale.

3. Partea Centrala (Mato Grosso, Matto Grosso de Sud, si Zona Centrala)

Peştele, carnea de vită şi de porc domină meniurile din această zonă alături de soia, orez, porumb şi manioc.

4. Zona de Sud Est (Espirito Santo, Rio de Janeiro, Sao Paulo)

In Minas mâncărurile tradiţionale includ porumb, carne de porc, fasole şi brânză.Prin preajma lui Rio si a Sao
Paolo un amestec de fasole si carne de origine bahiană este comercializată sub numele de „feijoada”.

5. Sud (Parano, Grande do Sul, Santa Catarina)

Gaucho sau cawboy au contribuit la bucataria naţioanală cu mâncăruri ce conţin carne uscată si charrusco , un fel
de grătar din carne proaspată facută pe lemne.Imigranţii majoritatea germani , si italiani au adus vinul, legumele
si produsele lactate.

Ingridiente de bază
1. Fasolea
Fasolea este prezentă zilnic în meniurile brazilienilor.Se consumă de preferinţă fasolea neagră, dar se
întâlneşte şi cea roşie, galbenă, maro, roz, cu pete etc.
2. Nucile de cocos
Un ingredient de bază folosit in supe, cockteiluri, reţete cu carne de pui, peşte, scoici precum şi in
deserturi şi dulciuri. Oamenii o consumă in forme diverse: nuci de cocos verzi (crude), nuci de cocos
coapte maro sau galbene, doar interiorul sau răzuite.

3. Ulei brazilian
Un ulei greu, extras din palmieri ce cresc in partea de nord a Braziliei.Unul dintre ingredientele de bază in
mâncarea bahiană sau africano-braziliană uleiul aduce un gust minunat mâncării şi de asemena ii da o culoara
portocalie.

4. Cod uscat şi sărat

Folosit in aperitive, supe, feluri principale, budinci. O metoda folosita pentru a-l improspăta este scufundarea in
apa rece. Se ţine 3 sau 4 ore şi se schimbă apa în fiecare oră.

5. Creveţi uscaţi
Înainte de a fi folosiţi sunt lăsaţi peste noapte in apă rece, apoi se aruncă apa. Datorită faptului ca sunt săraţi nu
mai este nevoie de a se adauga sare.
 6. Lămâile
In Brazilia fructele sunt verzi, mici si cam picante, ceva in genul lime-lor noastra.

7. Orez
Orezul grăunţos şi lung este prăjit in ulei şi usturoi apoi se adaugă apa.Unii bucătari mai adaugă pe lângă usturoi
cantităţi mici de ceapă, roşii sau măsline.

8. Mâncare de manioc
Făina de manioc este prăjită uşor in unt pana când seamănă cu pâinea pane.

Reţete
1.Piept de pui în sos de vin roşu
Ingrediente:
•3 felii de slănină
• 6 bucăţi de pipt de pui , fără oase şi piele
•Sare, piper
• 1 ceaşcă făina
• 2 linguriţe ulei de măsline
•1- 2 cepe
• 1 ceşcă vin roşu
•½ ceaşcă supă de pui
• Cimbru

Prăjiţi slănina până devine crocantă, apoi puneţi-o într-un şerveţel de hârtie pentru a se absorbi uleiul. Rupeţi-o în
bucăţi şi puneţi-o deoparte.
Condimentaţi puiul cu sare şi piper.Scufundati-l apoi in făina. Încălziţi uleiul de măsline si apoi adaugaţi pieptul
de pui. Prăjiti-l bine pe ambele părţi.
În aceeaşi tigaie adaugaţi ceapa, vinul , supa de pui , şi cimbrul.Lăsaţi-l pe foc până sosul se ingroaşă.Adaugaţi
sare şi piper. Adăugaţi carnea in tigăie şi lasaţi-o pe foc , până se rumeneşte.
Serviţi cu sos sub piept. Ca şi garnitura adăugaţi slănina şi ceapa.

Pestii din mare sau rauri sunt proaspat scosi din apa si gatiti, friptura de vita se topeste in gura, iar fructele tropicale sunt
delicioase. Berea la rece, alaturi de bautura nationala, caipirinha, completeaza mesele braziliene in mod fericit, alturi,
desigur, de mari cantitati de cafea.

Bucataria braziliana poate satisface toate gusturile si orice apetit. Cele mai traditionale mancaruri sant variatii ale
mancarurilor de origine portugheza sau africana. Hrana marina, sushi, carnea la gratar, specialitatile italiene si salatele
delicioase pot fi intalnite pretuitindeni. Totusi alimentatia de baza a celor mai multi brazilieni se bazeaza pe orez,
leguminoase si farinha – faina de manioc.

Restaurantele Comida a kilo (mancare in functie de gramaj) sunt locuri grozave, cu autoservire, in care se poate consuma
mancare variata, ieftina si, in general, de buna calitate.

Salgadinhos sunt gustari braziliene savuroase, servite adesea cu bere, sau ca o masa scurta – lanchonetes – alternative
braziliana la tarabele fast-food. Salgadinhos sunt de obicei foietaje mici umplute cu branza, carne de pui, miez de palmier
si alte ingrediente. Alte gustari apreciate sunt pao de gueijo (paine cu branza) si pastel (doua foi subtiri de aluat, rulate cu
umplutura de paste). In loc de cartofi prajiti, incercati aipimm frito (radacina de manioc bine prajita).

Un tip de mancare preferat de brazilieni este churrasco, sau gratarul, care era consumat initial de crescatorii de vite, care
isi prajeau carnea la focuri in aer liber.

Brazilienilor le place ardeiul iute (pimenta) si un fel de chili local, mulagueta, dar sosurile picante sunt servite separat,
pentru a fi condimentate dupa gust.

Cele mai condimentate mancaruri din Brazilia se servesc in Bahia. Aici se prepara feijoada, o mancare din boabe de
fasole neagra, fiarta alturi de diverse tipuri de carne uscata, sarata si afumata. Tipurile de carne sunt servite in vase
separate, iar alaturi de ele se afla altele cu orez alb, varza taiata fin, forofa (radacina de manioc prajita) si portocale felii.

Foarte popular in Brazilia este tipul de mancare bacalhau (cod uscat si sarat). Bucatile vandute par a fi carton tare, gri, dar
se transforma total atunci cand sunt lasate in apa si apoi gatite. Sunt servite mai ales sub forma de chiftelute. Un alt fel de
meniu, de origine portugheza, este cozido, care consta in feluri de carne inabusita si vegetale (radacinoase, dovlecel,
varza si napi), servite cu bulion.

Dintre specialitatile marine, incercati peixe a Brasileiro, un delicios peste inabusit, servit cu radacina de manioc. Cele mai
gustoase tipuri de mancare in nord-estul tarii sunt carne seca sau carne de sol (carne de vita uscata si sarata, servita cu
dovlecel) si ied la cuptor. Din rauri se pescuiesc specii variate de peste, inclusiv piranha sau giganticul pirarucu.

Deserturile braziliene sunt foarte dulci si sunt facute din fructe, nuca de cocos, galbenus de ou sau lapte. Iata cateva
delicioase: quindim (budinca de cocos cu multe galbenusuri), olhos de sogra (“ochii soacrei”, budinca cu prune dulci), doce
de leite (lapte condensat, fiert si dulce), docinos (mici dulciuri consumate in orice moment al zilei, versiuni ale deserturilor
de mai sus).

Pepenele verde, papaya, ananasul si bananele sunt doar cateva mostre din generoasa oferta de fructe. Acerola este un
fruct roz si rotund, bogat in vitamina C, consumat mai ales sub forma de suc. Fructul de guava, galben la exterior si roz in
interior este perisabil, fiind conservat pentru consum.Un fruct care poate fi vazut rar, dar care se consuma mult este
gurana. Acest fruct rosu, plin de seminte, apare, in salbaticia padurii amazoniene, din mladitele care se urca pe copaci, in
cautarea luminii. Redescoperita in secolul XX, gurana, sub forma de seminte, capsule, pudra sau pasta, are compozitia
asemanatoare cu planta ginseng.

SPIRITUALISMUL BRAZILIAN
Chirurgia mediumică, scrierea mediumică, vindecările spirituale ale bolilor mentale şi organice, psihiatria
mediumică, şedinţele de materializare a Spiritelor etc, sunt factori ce au o bază culturală în Brazilia. Aici,
spiritismul filosofic şi experimental de concepţie intelectuală franceză (elaborat mai întâi de Allan Kardec,
pseudonim al lui Hippolyte Leon Denizard Rivail, în a doua parte a secolului XIX, apoi de către Leon Denis şi
Gabriel Delanne, toţi trei francezi) joacă un rol primordial. El a fost transplantat pe cale culturală din Franţa în
Brazilia de către intelectuali brazilieni şi apoi răspândit în mod progresiv în toată ţara. Se deosebeşte de
animismul amerindian (cu toată frumuseţea sa), de animismul african (cu toate adevărurile sale asupra cărora
mass-media europeană insistă cu înverşunare) şi de catolicismul roman (cu rolul său încă real).

Un cercetător englez defineşte astfel catolicismul brazilian: „Cea mai mare ţară catolică spiritistă din lume,
unde majoritatea locuitorilor catolici sunt buni catolici duminică dimineaţa, dacă au timp să meargă la slujbă. În
restul timpului, se alătură celor douăzeci de milioane de adepţi total angajaţi cauzei spiritismului filosofic şi
experimental de concepţie franceză.''

În Brazilia, spiritismul este considerat a fi o a treia etapă de evoluţie a religiei monoteiste, care continuă
doctrina iudeo-creştină la un nivel superior. Iudaismul este legat de cunoaşterea existenţei TATĂLUI CERESC,
creştinismul de FIUL LUI DUMNEZEU, iar spiritismul de pogorârea DUHULUI SFÂNT (duhurile sfinte), dirijată
de Tatăl şi Fiul Divin.
În Brazilia, sincretismul religios şi toleranţa religioasă sunt prezente poate mai mult decât în orice altă ţară.

Candomblé – animismul de origine africană

La baza practicilor religioase afro-braziliene ale Candomblé-ului se află credinţa yoruba (provenind de la vechii
sclavi sudanezi şi nigerieni). Această cultură predomină în nordul Braziliei. Aici şi-a păstrat integritatea,
datorită marii concentrări a populaţiei negre şi a mulatrilor. Ceremonia Candomblé are ca scop să cheme (în
limba africană nativă) spiritele divinităţilor africane cu ajutorul tobelor, dansului şi cântecelor, pentru a se
încorpora într-un medium. Este vorba despre o transă de posedare. Aceasta este produsă, condusă,
controlată tot timpul de către cei prezenţi la ceremonie, care execută un dans ritual. Dansul este trăit ca o
bucurie, o adorare, o implorare, o mulţumire.

Candomble Candomble

Cum religia oficială obligatorie a fost mult timp catolicismul, cultul divinităţilor devenise clandestin. Rasa
neagră, inspirându-se din simbolurile religioase, a făcut, din necesitate, o apropiere între divinităţile sale şi
sfinţii catolici; este ceea ce numim sincretism.

Şamanismul amerindian – animismul aborigen

Când portughezii au invadat Brazilia (secolul XVI), amerindienii aveau o civilizaţie tot atât de avansată ca şi a
celorlalte popoare ale Americii de Sud. Ei adorau un Zeu Suprem, stăpânul tuturor, care mânuieşte Natura şi
elementele ei.

Vechii Paye care deţineau tradiţia ocultă, păstrată de-a lungul mileniilor din Maestru în Maestru, posedau
multe cunoştinţe magice, terapeutice, spiritiste, rituale etc. Amerindienii cunoşteau muzica rituală şi toate
practicile mediumităţii. Erau maeştri în arta de a vindeca boli prin metode numai de ei ştiute. Divinizau femeile
care cădeau în transă mediumică şi aveau darul profeţiei. Îşi pregăteau minuţios ceremoniile în cursul cărora
urmau să se producă revelaţii. Contribuiau la acestea cu fumul de plante, scuturatul tigvelor de dovleac în care
se aflau pietricele, rostirea unor incantaţii speciale. Persoanele cu puteri mediumice cădeau la pământ, în
transă, iar ceva mai târziu se ridicau şi profetizau.

Shaman Shaman

Astăzi, ca şi altădată, fiecare trib are în sânul său un om capabil de a goni Spiritele rele: Paye devenit astăzi
Pagé, vindecător, preot şi îndrumător în acelaşi timp (cunoscut şi sub numele de şaman). Darul spiritual se
recunoaşte prin uşurinţa cu care Pagé-ul cade în transă. La fiecare nouă transă, chipul mediumului se
transformă: arată când bătrân, când tânăr, semănând a femeie sau a bărbat. A devenit însuşi Spiritul coborât
în corpul său, care vorbeşte prin gura sa, pentru a transmite o vorbă de speranţă nefericitului care-l ascultă.
Astfel, poate să recomande o fiertură bolnavului aflat în suferinţă, să reunească cuplurile despărţite, sau să
despartă cuplurile unite. El ştie să citească viitorul, să spună cine i-a deocheat pe membrii tribului său, să
aducă ploaia când e secetă şi nu mai este altceva de mâncat decât scoarţa copacilor sau lăcuste. Mai trebuie
să-l sfătuiască pe şeful de trib cum să conducă, să celebreze căsătoriile şi funeraliile, să fie mediator între
tribul său şi celelalte triburi. Pagé cunoaşte frunzele ce alină durerile de stomac, rădăcinile care, transformate
în pulbere, calmează durerile, ştie cum să prepare o cataplasmă din noroi, ceară de albine şi ierburi de leac
pentru a extrage otrava din rana provocată de muşcătura scorpionului sau a şarpelui. Aceste secrete magice
ţin seama şi de mersul stelelor.

Tradiţiile indienilor brazilieni s-au perpetuat prin Umbanda.

 Umbanda

Umbanda s-a constituit după anul 1547, când rădăcinile africane şi amerindiene au fuzionat în cadrul unui
ceremonial. Ritul Umbanda actual există de aproximativ 80 de ani. El s-a născut din nevoia claselor mijlocii şi
inferioare ale populaţiei urbane de a crede în ceva mai puţin simplist decât riturile africane şi mai puţin
complicat din punct de vedere intelectual decât spiritismul filosofic experimental de concepţie franceză. Religia
actuală Umbanda a fost înfiinţată la sfârşitul anilor 1920 de către un medium brazilian. Ea este alcătuită din
nenumăraţi “părinţi, preoţi” şi adepţii lor. La început, se considera că Umbanda face parte din Mişcarea
Spiritistă, dar ulterior, datorită unor scandaluri legate de practici de magie neagră, Spiritismul kardecian s-a
separat oficial de practicile umbandiste, considerând că acestea apelează la entităţi inferioare. Umbanda are
actualmente o teologie proprie, în multe privinţe asemănătoare cu doctrina spiritistă.

Umbanda Umbanda

Umbanda foloseşte Spiritele morţilor pentru a-i trata şi vindeca pe cei bolnavi. În timp ce în Candomblé sunt
incluse doar Spiritele africane, în cultul Umbanda mediumii sunt capabili să folosească Spiritele vechilor
înţelepţi negri, ale foştilor Pagé amerindieni şi ale unor doctori albi decedaţi. Prin gesturi şi cuvinte magice,
mediumul goneşte spiritele rele care-i chinuiesc pe bolnavi. Le dă sfaturi bune pacienţilor, le recomandă un
ritual magic ce trebuie urmat acasă, pentru a se elibera de o problemă, sau le dă medicamente pe bază de
ierburi.

Mediumul lucrează de obicei stând în picioare în sanctuarul său, impregnat de arome, alături de fetişuri,
imagini ale sfinţilor catolici, ale zeilor africani sau amerindieni. Rugăciuni şi cântece colective însoţesc plecarea
Spiritelor încorporate şi întoarcerea mediumului din starea de transă în cea conştientă obişnuită

Obiceiuri de Crăciun în Brazilia

Cei aproape 200 milioane de locuitori ai Braziliei, fostă colonie portugheză, au origini etnice diferite, astfel că şi
tradiţiile şi obiceiurile lor de Crăciun sunt diverse.

Larg răspândită în nordul ţării este tradiţia reproducerii scenei Naşterii Domnului Iisus Hristos sub forma unei
machete, denumită ”presepio”. Denumirea îşi are originea în ebraica veche, în care presepium însemna iesle,
precum cea din Betleem în care s-a născut Iisus.

Primele presepio au apărut în oraşul Olinda, în secolul XVII, obiceiul fiind introdus de un misionar franciscan.
În zilele noastre, copiii brazilieni construiesc machetele presepio în prima parte a lunii decembrie, iar cele mai
reuşite sunt expuse în biserici, şcoli sau chiar în vitrinele magazinelor.

Legenda spune că Papai Noel (Moş Crăciun) trăieşte în Groenlanda, cuprinsă tot anul de frigul arctic, dar
soseşte în Brazilia îmbrăcat în haine croite din mătase subţire, potrivită climei calde din această ţară.

În Seara de Ajun, brazilienii obişnuiesc să ia masa în familie, cina festivă (Ceia de Natal) fiind una neobişnuit
de bogată. Se servesc multe feluri de mâncare, preparate din carne de curcan şi de pui, legume, orez fiert şi
fructe variate( pui, curcan, sunca, orez, salata, friptura de porc si fructe) . Cina se încheie târziu, după care
multe familii de catolici brazilieni merg la biserică, pentru a asista la Missa do Galo - Mesa Cocoşului.
Liturghia este numită astfel pentru că, precum cocoşul, care vesteşte o nouă zi, aşa şi Missa do Galo anunţă
Naşterea Domnului.

Catolicii merg la biserică şi în ziua de Crăciun, slujbele ţinându-se după-amiaza, pentru că mulţi credincioşi
dorm până dimineţa târziu sau merg la plajă, în cazul celor tineri. Pe toata perioada sărbătorilor, casele şi
străzile sunt bogat împodobite, mai ales cu flori proaspete şi ghirlande de luminiţe. Focuri de artificii brăzdează
în fiecare seară cerul multor oraşe, iar în metropole, precum Rio de Janeiro, Sao Paolo şi Brasilia, sunt
instalaţi brazi de Crăciun de zeci de metri înălţime, ornamentaţi cu mii de becuri colorate.

Se organizează multe manifestări populare, în stradă, participanţii

cântând şi dansând ore în şir. Festivităţile dedicate Naşterii Domnului se încheie pe 6 ianuarie, căreia
brazilienii îi spun ”Ziua celor Trei Regi (Magi)”. În această zi se presupune că au ajuns cei trei magi la Betleem,
pentru a se închina Pruncului Iisus, Fiul lui Dumnezeu, căruia i-au dat cele mai de preţ daruri pentru acele
vremuri - aur, smirnă şi tămâie.