Ion- Tema si viziunea despre lume

INTRODUCERE
Considerat ,,un cod" care se cere descifrat, literatura reprezinta principala sursa de
inspiratie a timpurilor noastre. Un loc aparte in ansamblul sau complex il ocupa romanul.
Reprezentativa pentru tema si viziunea despre a lume a autorului este creatia lui Liviu
Rebreanu ,,Ion", roman realist, modern, obiectiv, cu caracter monografic, aparut in anul 1920.

INCARDREA IN CURENT
Desi realismul este un curent literar ce se manifesta in spatiul european in a doua
jumatate a seculului al XIX-lea, desincronizarea literaturii romane de cea europeana permite
incadrarea romanuui ,,Ion” ca fiind unul realist.

 O prima trasatura a realismului regasita in romanul lui Rebreanu este aceea ca

scriitorul construieste un univers fictional ce reuseste sa creeze iluzia vietii,
prezentand in mod veridic viata taranilor din satul Pripas si relatiile dintre membrii
intelectuali ai acestei comunitati, precum cele dintre familia invatatorului Herdelea si
preotul Belciug.
 Scene precum cea a horei, in care autorul relateaza in detaliu jocul traditional,
obiceiurile de nunta si de inmormantare , confera romanului caracter monografic.
 O alta trasatura realista ce se reflecta in acet roman este caracaterul tipologic al
personajului Ion, acesta ilustrand tipul ambitiosului, dar si tipul parvenitului.

Dimensiunea moderna a romanului este pusa in lumina de suita tehnicilor narative

folosite de autor precum:

 tehnica anticiparii narative, evidenta inca din incipitul textual, unde imaginea
drumului devine insusi destinul protagonistului,
 tehnica cinematografului,
 tehnica feliei de viata, intrucat naratorul sugereaza cu o tristete metafizica trecerea
implacabila a timpului,
 tehnica bulgarelui de zapada si
 tehnica contrapunctului, evenimentele din viata taranilor avand un corespondent in
cea a intelectualilor.

TITLUL SI TEMA
Titlul, un prim semn al textului, este constituit din substantivul propriu ,,Ion”, ce
dezvaluie identitatea protagonistului, acesta fiind personaj eponim. Astfel, ,,Ion” este tipul
taranului ardelean, iubitor de pamant.
 Din punct de vedere tematic, romanul este eclectic, tema socialului cuprinzand
subteme precum:

o tema pamantului, prezentata in confruntarea intre doua pasiuni puternice: iubirea

pentru pamant si iubirea pentru o singura femeie, Florica, astfel destinul
protagonistului fiind plasat intre Eros si Thanatos.
o Alte subteme prezente in text sunt tema familiei, viata, moartea si destinul.

Textul prezinta o societate caracterizata de o lupta continua pentru pamant intr-un moment in
care singura masura a valorii omului este banul sau intinderile de pamant, dar si o sociteate
care lupta pentru drepturi si recunoastere.

STRUCTURA EXTERNA
Romanul este organizat pe doua mari parti, fiind bipolar, biplan, ,,Glasul pamantului”
si ,,Glasul iubirii” fiind formate din 13 capitole ale caror titluri sunt constituite dintr-un singur
cuvant ce anunta simbolic intamplarea cheie a capitolului: ,,Iubirea”, ,,Rusinea”, ,,Nunta”.

RELATIA INCIPIT-FINAL
Relatia incipit-final anunta circularitatea romanului, drumul fiind imaginea cheie prin
care cititorul patrunde in acest univers fictional, pe care il paraseste urmand acelasi drum.

*Cea de-a doua fraza a incipitului textual duce pana la desavarsire tehnica anticiparii
narrative, concentrand intregul parcurs existential al protagonistului. Astfel,

o ,,Drumul urca intai anevoie” semnifica felul in care Ion se straduieste timp de doi ani
sa gaseasca o metoda prin care sa-l convinga pe Vasile Baciu sa i-o dea pe Ana;
o ,,pana ce-si face loc pe dealurile stramtorate” sugereaza cum Ion o ademeneste pe Ana
in mrejele erotice, lasand-o insarcinata;
o ,,pe urma inainteaza vesel, neted” reprezinta triumful lui Ion in fata lui Vasile Baciu,
umilindu-l in fata intregului sat, asa cum acesta facuse la hora;
o ,,mai ascunzandu-se printre fagii tineri ai padurii domnesti” marcheaza nasterea
copilului;
o ,,mai poposind putin la Cismeaua Mortului” simbolizeaza patibularea Anei;
o ,,unde picura vesnic apa de izvor racoritoare” sugereaza cum, pentru Ana, moartea are
functie cathartica, eliberatoare de sub forta destinului, care a strivit-o;
o ,,apoi coteste brusc sub rapele Dracului” simbolizeaza moartea lui Petrisor,
o ,,ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline” marcheaza intruziunea
lui Ion in familia lui George Bulbuc.
Tot incipitul textului prezinta anticipativ casele personajelor cheie, surprinzand tipologia
fiecarei familii: familia invatatorului Herdelea, a carui casa ,,se uita tocmai in inima satului”
si a lui Alexandru Pop Glanetasul, ce are usa inchisa cu zavorul si acoperisul din paie ce pare
a fi un cap de balaur.

Finalul reia descrierea drumului, in sens invers, dinspre Pripas spre soseaua cea mare
si fara inceput, simbol al existentei umane.

DOUA SECVENTE RELEVANTE

1. O prima secventa care pune in lumina viziunea despre lume in romanul ,,Ion” este
cea a horei din curtea vaduvei lui Maxim Oprea, unde se aduna toata suflarea Pripasului,
aceasta fiind o ,,hora a sortii”. Prezentarea personajelor urmareste o stratificare sociala clara a
societatii rurale:

 primarul satului si chiaburii stau separati de restul taranilor, care sunt asezati
pe prispa.
 Cei saraci, asemenea lui Alexandru Glanetasul, dau tarcoale, dar nu indraznesc
sa se alature,
 iar familia Herdelea impreuna cu preotul Bulbuc onoreaza cu prezenta, dar nu
participa la hora.

Scena horei traseaza, simbolic, conflictele din viata personajelor: se individualizeaza

conflictul dintre Ion si George Bulbuc, care se finalizeaza cu bataia de la carciuma, precum si
ezitarea intre Florica si Ana, Ion chemand-o la dans pe cea din urma, alegand sa lupte pentru
pamanturile lui Vasile Baciu, in ciuda iubirii pe care i-o poarta Floricai. Astfel, preseverent in
atingerea scopului sau, Ion isi creeaza cu meticulozitate planul seducerii Anei. O lasa
insarcinata, fapt ce il obliga pe Vasile Baciu sa i-o de ape ana de nevasta. Ion intra in posesia
pamantului, insa viata Anei devine un calvar, fiind batuta si alungata atat de tata, cat si de sot.
Ion ramane reticent la moartea copilului sau, Petrisor, cat si la moartea Anei prin patibulare,
acestia fiind doar instrumente pentru a obtine pamantul mult visat.

2. O alta secventa relevanta este cea a sarutarii pamantului. Imediat dupa ce intra in
posesia pamantului lui Vasile Baciu, asa cum isi dorise, Ion asteapta sosirea primaverii pentru
a se putea bucura de imaginea pamantului pe care il stapaneste. Astfel, intr-o zi de luni,
imbracat in haine de sarabatoare, pleaca spre cel mai bun loc pe care il primise si traieste din
plin patima posesiunii. Pamantul e privit erotizat, iar gestul sarutarii sale se naste involuntar,
demonstrand intensitatea trairilor sale: ,,glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul
flacaului”. Scena cuprinde un transfer de forte care sta la baza intregii evolutii a personajului
principal, intrucat traseul protagonistului este deplin marcat de impletirea sevei sale vitale cu
cea a pamantului.

PERSPECTIVA NARATIVA
 Importanta in conturarea temei si a viziunii despre lume este si perspectiva narativa
obiectiva.

Naratiunea se face la persoana a treia, iar naratorul este unul omniscient,

heterodiegetic, redand trairile si sentimentele personajului: ,,Simtea o placere atat de mare,
vazandu-si pamantul, incat ii venea sa cada in genunchi si sa-l imbratiseze".

Lumea evocata de acest narator devine una profund semnificativa, in care fiecare
detaliu e simbolic.

OPINIE
Acest roman are un impact estetic deosebit asupra citorului, intrucat personajul
principal, eponim, impresioneaza negativ prin maniera in care incearca sa isi atinga scopurile
existentiale, actionand in dezacord cu principiile omeniei, respectul pentru viata, dragoste si
armonie. In viziunea mea, Ion devine un antimodel ce pune insa in lumina fragilitatea si
naiviatea Anei, al carei destin tragic starneste in sufletul cititorului mila si compasiune.

CONCLUZIE
In concluzie, ,,Ion" este un roman realist obiectiv, avand in vedere actiunea complexa
la care participa numeroase personaje, angrenate in conflicte puternice, oferind o imagine
veridica asupra vietii romanilor din Ardeal la inceput de secol XX.