Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
-etiologie
-fiziopatologie
-clinic
-tratament
Sindrom dureros al unei maini, unui picior, chiar al unui membru intreg,
cu tulburari vasomotoriisi trofice, si demineralizare osoasa pronuntata. Algodistrofia rezulta
probabil dintr-o perturbare de functionare a nervilor simpatici ai unui membru. Instalandu-se in
urma unui traumatism(fractura, entorsa), a unei interventii chirurgicale sau fara cauza aparenta,
algodistrofia atinge cel mai des membrele inferioare, dar poate atinge membrul superior
(sindromul umar-mana dupa un infarct miocardic, de exemplu). .
În 1995, Asociaţia Internaţională a Durerii defineşte sindrom dureros regional complex
(Complex Regional Pain Syndrome) cu două entităţi:
-tipul I care corespunde algoneurodistrofiei şi nu se asociază cu leziuni nervoase
- tipul II care corespunde cauzalgiei şi este asociat invariabil cu leziuni nervoase.
AND este caracterizată de triada manifestărilor vegetative, motorii şi senzitive. Tabloul
clinic este dominat de durere, a cărei intensitate este disproporţionată faţă de importanţa
traumatismului. Principalele semne şi simptome ale algoneurodistrofiei sunt :
-durere
-edem
-modificări ale temperaturii cutanate locale
-modificări ale culorii tegumentare locale
-reducerea amplitudinii de mișcare
Este acceptat faptul că prezenţa a minim 4 elemente din cele 5 enumerate pune
diagnosticul de AND.
Evenimentele declanşatoare sunt multiple. Există un procent de circa 25% din cazuri în
care evenimentul declanşator nu poate fi identificat.
1.Patologia membrelor (traumatisme, chiar minore, poliomielită, polimialgie reumatică, mişcări
repetitive ale extremităţilor, sindromul de tunel carpian, operat sau nu, infecţii, imobilizarea
prelungită în aparat gipsat sau atelă, repaus prelungit la pat) – cauza
2. Patologia sistemului nervos central (traumatisme cerebrale sau medulare, accidente vasculare
cerebrale, scleroză laterală amiotrofică)
3. Patologia membrelor (traumatisme, chiar minore, poliomielită, polimialgie reumatică, mişcări
repetitive ale extremităţilor, sindromul de tunel carpian, operat sau nu, infecţii, imobilizarea
prelungită în aparat gipsat sau atelă, repaus prelungit la pat)
4. Patologia sistemului nervos central (traumatisme cerebrale sau medulare, accidente vasculare
cerebrale, scleroză laterală amiotrofică)
5.Patologia aparatului cardiovascular (boala coronariană ischemică, infactul miocardic)
6.Intervenţii chirurgicale
Factori de risc ai algoneurodistrofiei sunt citaţi dislipidemiile, diabetul zaharat,
hemiplegia, alcoolismul.
Afectează în proporţie egală ambele sexe. Se întâlneşte la toate vârstele, cu o frecvenţă
mai mare în decada a treia, dar există şi la copii. La aceştia răspunsul la tratament este mult mai
bun.
Evoluţia clinică se încadrează în trei stadii, în funcţie de vechimea şi tipul semnelor şi
simptomelor.
Stadii - acut
- distrofic
- stadiu atrofic.
Nu există un consens strict privind intervalele de timp care separă cele trei stadii între ele.
Diagnosticul de stadiu
Stadiul acut Stadiul distrofic Stadiul atrofic
Durata 6 săptămâni – 3 luni 6 luni – 1 an
Caracteristici Localizare precisă la un Tendinţa semnelor şi Extinderea
segment de membru simptomelor de a manifestărilor clinice
Disproporţionalitatea deveni difuze. Ireversibilitatea
simptomatologiei faţă de Evoluţia clinică în leziunilor atrofice.
leziunea iniţială continuitate, dinspre Frecvent apar
distal spre proximal modificări psihiatrice.
(centripet), în oglindă Un procent mic de
(la membrul pacienţi pot dezvolta
contralateral) sau la AND pe tot corpul.
oricare altă regiune a
corpului, posibil supusă
unui alt traumatism
Durere Intensă, disproporţionată Severă, constantă, De intensitate mai
locală faţă de severitatea leziunii accentuată de atingere, redusă, totuşi domină
Caracter de arsură sau mişcare tabloul clinic
înţepătură Cu caracter mai puţin Difuză, se întinde
Accentuată de poziţia localizat, este durere proximal, poate
declivă a membrului, de difuză cuprinde tot membrul
atingere, de mişcare, de Agravată de atingeri
conflicte emoţionale uşoare (de
Fără caracter dermatomial îmbrăcăminte), de
Aspecte aplicarea factorului rece
particulare: hiperpatie Poate avea exacerbări
(durere persistentă după spontane
îndepărtarea simulului) sau
alodinie (durere la atingeri
uşoare).
Edem local Moale, pufos Pierde caracterul Dispare
moale, pufos
Devine indurat
Tendinţă de a se
extinde
Tegumente Calde, roşii, uscate Cianotice, cu livedo Subţiri, lucioase,
Ulterior devin palide, reci, reticularis atrofice, reci, întinse,
transpirate Hiperhidrotice
Reci (hipotermie)
Subţiri, hipotrofie,
diminuarea striaţiilor
fiziologice
Mobilitate Limitarea amplitudinii de Mult limitată (redoare Redoare importantă,
mişcare în segmentul importantă) mergând până la
afectat (redoare articulară) ankiloză
Contracţii – pot apare mişcări involuntare ale segmentelor de
musculare membre afectate (tremor, spasme, distonii). Ele se
involuntare asociază şi cu posturi distonice
Fanere Creşterea accentuată a Unghiile cresc încet,
fanerelor în regiunea sunt deformate, cu
afectată (unghii şi păr) striaţii, sfărâmicioase,
se rup cu uşurinţă
Părul este aspru, se
răreşte, începe să cadă
Ţesut – Hipotrofie (vizibilă la Fascii îngroşate, cu
subcutanat vârfurile degetelor) fibroză, noduli
subcutanaţi
Ţesut – Hipotrofie, cu tendinţă Contraturi – retracturi
muscular de a se întinde ipsi- sau
contralateral
Investiga-ţii Nu sunt modificate Radiografiile Radiografiile standard
paraclinice segmentelor osoase cu demineralizare
care arată osteoporoză difuză şi severă, cu
pătată. Scintigrafia atrofii osoase.
osoasă în 3 faze este
pozitivă.
Diagnosticul pozitiv este în primul rând clinic. Nu există test paraclinic sensibil şi
specific pentru diagnosticul de AND. În laboratoare sunt folosite în scop de cercetare
termografia, determinarea fluxului sangvin cutanat (timpul de umplere capilară), a funcţiei
sudorifice şi răspunsul tegumentului la curent galvanic şi la aplicarea gheţii.
Investigaţiile imagistice utile sunt scintigrafia osoasă şi rezonanţa magnetică nucleară cu
gadoliniu. Radiografiile standard evidenţiază pierderi ale substanţei osoase de peste 30%, prin
urmare nu sunt utile pentru un diagnostic precoce.
Diagnostic diferenţial
Principalele afecţiuni care trebuiesc excluse sunt:
1.Tromboza venoasă profundă şi tromboflebita
2.Plasarea incorectă a aparatelor gipsate şi a atelelor
3.Sindroame de încarcerare (“entrapment”): sindromul de apertură toracică superioară, sindromul
de tunel carpian
4.Traumatisme propriu-zise (fracturi, luxaţii, entorse)
Tratamentul este complex şi necesită o echipă multidisciplinară . Tratamentul poate fi structurat
în două etape: etapa conservatoare şi, în cazul eşecului acesteia, terapia “intervenţionistă”.
Obiectivele tratamentului sunt cele din tabel. Tratamentul trebuie să fie precoce şi energic
pentru a asigura reversibilitatea afecţiunii.
Educaţia pacientului
Desfăşurarea unei activităţi fizice cât mai aproape de normal
Reducerea durerii
Determinarea contribuţiei sistemului simpatic la durerea din
cadrul AND
1. etapa conservatoare
Abordarea pacientului trebuie începută cu latura educaţională. Acestuia i se va explica
natura cronică a afecţiunii, faptul că durerea face parte dintr-un cerc vicios şi nu are rol protector,
ci, din contră, unul de perpetuare a disfuncţionalităţii. Piatra de temelie a tratamentului AND
constă în utilizarea cât mai aproape de normal a membrului afectat. Toate metodele terapeutice
sunt utilizate în scopul facilitării mişcării segmentului afectat.
1.terapia simptomatică
a.1. terapia durerii
a.1.1. medicamentos: dozele se cresc progresiv şi după instalarea
efectului se scad progresiv
a.1.1.1. antiinflamator nesteroidian, antialgic obişnuit
(acetaminofen), antialgice cu
o acţiune complexă asupra sistemului nervos central
(tramadol)
o a.1.1.2. modificarea somnului şi a ritmului circadiaan:
antidepresive triciclice
o a.1.1. 3. crize paroxistice dureroase, diurne sau nocturne:
anticonculsivante (gabapentina
o 300 – 600 mg de trei ori/zi)
a.1.2. electroterapie antialgică: joasa frecvenţă (TENS)
a.1.3. imobilizarea în scop antialgic cu precauţie (nocturn) atele
dinamice, amovibile