Sunteți pe pagina 1din 77

EXECUTAREA SILITĂ.

SCOPUL ŞI OBIECTUL
Sediul materiei: art. 622-631 NCPC

Noţiune – constituie a doua fază a procesului civil, în care


operează realizarea efectivă a dreptului creditorului consta-
tat prin titlul executoriu, în ipoteza în care debitorul nu-şi
execută de bunăvoie obligaţia din acesta.
 executarea silită, ca fază a procesului civil, poate lipsi atunci când debitorul îşi
execută de bunăvoie obligaţia, creditorul nemaifiind nevoit a se adresa orga-
nelor competente pentru valorificarea drepturilor sale constatate prin titlul
executoriu.

I. Întinderea executării silite


 începerea executării silite este condiţionată, pe de o parte, de pasivitatea
debitorului care nu îşi execută de bunăvoie obligaţia din titlul executoriu, iar
pe de altă parte, de sesizarea organului de executare de către creditor, în
condiţiile art. 663 NCPC;
 ca întindere în timp, aceasta va dăinui până la realizarea integrală a dreptului
creditorului, având în vedere că acesta este şi scopul executării silite;
 pentru situaţiile în care obligaţia principală este însoţită şi de obligaţii acce-
sorii, executarea silită se va realiza mai întâi asupra cheltuielilor de judecată şi
de executare, apoi asupra ratelor, dobânzilor şi penalităţilor, în ordinea crono-
logică a scadenţei acestora, iar în final asupra capitalului, dacă părţile nu
convin ca executarea să se efectueze într-o altă modalitate [art. 1509 alin. (2)
NCC].

II. Organul de executare (art. 623 NCPC)


 Regula
 executarea silită se realizează doar prin intermediul executorului jude-
cătoresc.
 Excepţii
 titlurile executorii care au ca obiect venituri datorate bugetului general
consolidat, executarea silită se efectuează de către organele de executare
competente prin intermediul executorilor fiscali (art. 138 C. proc. fisc.);
Executarea silită. Scopul şi obiectul 2

 creanţele datorate bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii


Europene a Energiei Atomice se execută de către organele fiscale com-
petente ale U.E.
 Rolul activ al executorului judecătoresc
 se manifestă în tot timpul executării silite şi constă în:
 utilizarea tuturor mijloacelor legale pentru realizarea integrală şi cu
celeritate a obligaţiei din titlul executoriu (indiferent dacă acesta este
o hotărâre judecătorească sau alt titlu căruia legea îi conferă putere
executorie);
 dreptul de a solicita lămuriri în scris, atunci când apreciază necesar,
de la debitor, în legătură cu veniturile pe care le realizează şi bunurile
pe care le deţine ca unic proprietar sau aflate în coproprietate, precum
şi datele de identificare ale acestora, încercând a-l determina să exe-
cute de bunăvoie obligaţia din titlul executoriu, aducându-i la cunoş-
tinţă consecinţele pe care le poate avea asupra sa continuarea execu-
tării silite;
 informarea obligatorie a debitorului asupra cuantumului estimativ al
cheltuielilor de executare la care acesta va fi obligat;
 sesizarea instanţei de executare, în vederea aplicării debitorului a
unei amenzi al cărei cuantum variază între 100 lei şi 1000 lei, conform
art. 188 alin. (2) NCPC, în ipoteza în care debitorul refuză nejustificat a
se prezenta la sediul executorului judecătoresc sau a da lămuririle
necesare solicitate de către acesta, precum şi atunci când debitorul, cu
rea-credinţă, furnizează informaţii incomplete →încălcarea acestei
obligaţii se apreciază de la caz la caz, în funcţie de situaţia de fapt
concretă şi contextul în care aceasta s-a produs.

III. Modalităţile de realizare a executării silite (art. 624 NCPC)


 urmărirea bunurilor mobile şi imobile ale debitorului sau aparţinând terţilor
ţinuţi să răspundă, în condiţiile legii, pentru obligaţiile debitorului, în scopul
îndestulării creditorilor;
 predarea către creditor a bunurilor, prevăzute în titlul executoriu, ce sunt
deţinute fără drept de debitor,
 alte măsuri prevăzute de lege;
 prin intermediul executării silite directe, creditorul urmăreşte îndepli-
nirea de către debitor, în natură, a obligaţiei stipulate în cuprinsul titlului
executoriu, respectiv:
 predarea silită a bunurilor mobile (art. 892-894 NCPC);
 predarea silită a bunurilor imobile (art. 895-901 NCPC);
Executarea silită. Scopul şi obiectul 3

 executarea silită a altor obligaţii de a face şi de a nu face, inclusiv exe-


cutarea hotărârilor judecătoreşti referitoare la minori (art. 902-913
NCPC).
 executarea este indirectă atunci când creditorul, ce are de realizat o
creanţă bănească recunoscută prin titlul executoriu, urmăreşte să-şi
îndestuleze creanţa din sumele obţinute prin valorificarea bunurilor debi-
torului ori prin poprirea sumelor pe care debitorul le are de primit de la
terţe persoane;
 formele executării silite indirecte:
 poprirea (art. 780-793 NCPC);
 urmărirea fructelor neculese şi a recoltelor prinse de rădăcini (art. 794-
798 NCPC);
 urmărirea veniturilor generale ale imobilelor (art. 799-811 NCPC);
 urmărirea silită mobiliară (art. 726-779 NCPC);
 urmărirea silită imobiliară (art. 812-862 NCPC).

IV. Rolul statului în executarea silită (art. 626 NCPC)


 statul trebuie să asigure executarea promptă a hotărârilor judecătoreşti, în
sensul că obligaţia stipulată în cuprinsul titlului executoriu trebuie să se
realizeze într-un interval de timp rezonabil şi să fie efectivă;
 în cazul în care statul refuză îndeplinirea obligaţiei de asigurare, prin in-
termediul agenţilor săi, a executării silite în mod prompt şi efectiv, persoanele
vătămate au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit; în acest caz
răspunderea statului se fundamentează pe răspunderea civilă delictuală în
condiţiile art. 1349 NCC, ale art. 1357 NCC, atunci când statul răspunde pentru
fapta proprie, dar şi în condiţiile art. 1384 alin. (2), pentru situaţia în care
statul răspunde pentru fapta altuia, caz în care Ministerul Finanţelor Publice
se va întoarce în mod obligatoriu, pe cale judiciară, cu acţiune în regres împo-
triva aceluia care a cauzat prejudiciul, în măsura în care acesta este răs-
punzător pentru producerea acelui prejudiciu.

V. Obligaţiile susceptibile de executare silită (art. 628 NCPC)


1. Pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în:
 plata unei sume de bani;
 predarea unui bun ori a folosinţei acestuia, dacă instanţa, prin hotărârea ce
constituie titlu executoriu, a dispus predarea bunului către creditor;
 desfiinţarea unei construcţii, a unei plantaţii ori a altei lucrări;
 încredinţarea minorului, stabilirea locuinţei şi vizitarea acestuia;
Executarea silită. Scopul şi obiectul 4

 luarea unei alte măsuri stabilite prin titlul executoriu, susceptibilă de execu-
tare.

2. Modalitatea de calcul a dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume


 atunci când prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte
sume, însă fără ca instanţa să fi stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate
de executorul judecătoresc, potrivit dispoziţiilor legale;
 dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte
asemenea sume, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate
actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei;
 valoarea obligaţiei principale stabilite în bani poate fi actualizată de către
executorul judecătoresc, la cererea creditorului, potrivit criteriilor din titlul
executoriu;
 pentru ipoteza în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu,
executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în
funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a
devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când
creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în
oricare dintre aceste titluri;
 dacă titlul executoriu nu cuprinde dobânzi, penalităţi sau alte sume, însă ele
se cuvin de plin drept creditorului, acestea vor fi stabilite de către instanţa de
executare la cererea creditorului, prin încheiere dată cu citarea părţilor;
 pentru sumele stabilite în condiţiile de mai sus, încheierea instanţei de
executare sau, după caz, a executorului judecătoresc constituie titlu
executoriu, fără a fi necesară învestirea cu formulă executorie.

VI. Înţelegeri privind efectuarea executării (art. 630 NCPC)


 părţile au posibilitatea legală de a încheia convenţii asupra modalităţii de
realizare a executării silite;
 în tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc,
creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în
parte, numai asupra veniturilor băneşti sau altor bunuri ale debitorului, ca
vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata
obligaţiei să se facă în alt mod admis de lege.

VII. Domeniul de aplicare a executării silite (art. 631 NCPC)


 Regula
 poate avea calitatea de debitor în cadrul executării silite orice persoană
fizică sau juridică, de drept public sau de drept privat;
Executarea silită. Scopul şi obiectul 5

 Excepţia
 persoanele care se bucură de imunitate de executare (parte a imunităţii
de jurisdicţie) nu pot avea calitatea de debitori în cadrul executării silite.
TITLURILE EXECUTORII
Sediul materiei: art. 632-642 NCPC

Noţiune – sunt actele întocmite conform dispoziţiilor legale


de către organele competente şi care pot servi la pornirea
executării silite şi la realizarea, pe această cale, a dreptu-
rilor recunoscute prin acele acte.
 existenţa unui titlu executoriu constituie o condiţie sine qua non pentru
începerea executării silite;
 indiferent de modalitatea în care urmează a se face executarea silită, obligaţia
ce se solicită a fi pusă în executare silită trebuie să fie constatată printr-un
titlu executoriu;
 titlurile executorii pot consta, pe de o parte, în hotărârile judecătoreşti obţi-
nute după finalizarea fazei judecăţii, iar pe de altă parte, în titluri executorii
cărora legea le conferă acest caracter, fără a mai fi nevoie de parcurgerea
fazei judecăţii pentru obţinerea unei hotărâri judecătoreşti.

I. Titlurile executorii
1. Hotărârile judecătoreşti executorii, intrând în această categorie (art. 633
NCPC):
 hotărârile date în apel, dacă prin lege nu se prevede altfel;
Excepţie: hotărârile date în apel sunt executorii în măsura în care nu există o
dispoziţie contrară în acest sens → aşadar, există anumite situaţii în care, deşi
pronunţată în apel, hotărârea nu este executorie şi, prin urmare, nu poate fi
pusă în executare silită.
Exemplu (de hotărâre pronunţată în apel care nu este executorie):
- în condiţiile art. 484 alin. (1), recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele
privitoare la strămutarea de hotare, desfiinţarea de construcţii, plantaţii sau a oricăror
lucrări care au o aşezare fixă.

 hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, ori cele în legătură cu
care părţile au convenit să exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2)
NCPC;
 o hotărâre susceptibilă de apel şi de recurs poate fi atacată, înăuntrul
termenului de apel, direct cu recurs, la instanţa care ar fi fost competentă
să judece recursul împotriva hotărârii date în apel, dacă părţile consimt
expres, prin înscris autentic sau prin declaraţie verbală, dată în faţa in-
stanţei a cărei hotărâre se atacă şi consemnată într-un proces-verbal, caz
Executarea silită. Scopul şi obiectul 7

în care recursul poate fi exercitat numai pentru încălcarea sau aplicarea


greşită a normelor de drept material [art. 488 alin. (1) pct. 8 NCPC];

2. Hotărârile definitive, intrând în această categorie (art. 634 NCPC):


 hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului;
 hotărârile date în primă instanţă, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
 hotărârile date în primă instanţă, care nu au fost atacate cu apel;
 hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu
recurs;
 hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul
pricinii;
 orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs;
 toate hotărârile de mai sus devin definitive la data expirării termenului de
exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunţării.

3. Orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare

A. Hotărârile arbitrale (art. 635 teza 1 NCPC)


 hotărârea arbitrală dobândeşte caracter executoriu de la data comunicării
acesteia, chiar dacă a fost atacată prin intermediul acţiunii în anulare (art. 606
NCPC), cu condiţia de a fi învestită cu formulă executorie;
 prin derogare de la dispoziţiile art. 6401 alin. (2) NCPC (introdus prin Legea nr.
138/2014), competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă
executorie a hotărârii arbitrale aparţine tribunalului în circumscripţia căruia a
avut loc arbitrajul [art. 615 alin. (2) NCPC]. În ceea ce priveşte verificările care
se fac în cadrul procedurii învestirii cu formulă executorie pentru a vedea dacă
sunt întrunite condiţiile legale pentru existenţa titlului executoriu,
pronunţarea încheierii de învestire cu formulă executorie, conţinutul formulei
executorii şi calea de atac împotriva încheierii, sunt aplicabile dispoziţiile de
drept comun prevăzute de art. 6401 alin. (3)-(6) NCPC;
 în ipoteza punerii în executare a hotărârii arbitrale, deşi împotriva acesteia a
fost exercitată acţiunea în anulare, Curtea de apel va putea dispune suspen-
darea executării hotărârii arbitrale împotriva căreia a fost introdusă acţiunea
în anulare, fiind incidente dispoziţiile art. 484 alin. (2)-(5) şi (7) NCPC (art. 612
NCPC);
 dacă se admite acţiunea în anulare ulterior momentului în care s-a realizat
executarea silită a hotărârii arbitrale, având în vedere aplicabilitatea prevede-
rilor dreptului comun, partea interesată are posibilitatea de a solicita întoar-
cerea executării silite în condiţiile art. 722-725 NCPC.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 8

B. Hotărâri ale organelor cu atribuţii jurisdicţionale rămase definitive (art. 635


teza a II-a NCPC)
 prin legi speciale, legiuitorul a conferit caracter executoriu şi altor hotărâri
decât cele reglementate în cuprinsul Codului de procedură civilă, acestea
aparţinând organelor cu atribuţii jurisdicţionale, iar pentru a putea fi puse în
executare silită trebuie să fie definitive, ca urmare a neatacării lor în faţa
instanţelor judecătorești competente, și învestite cu formulă executorie.
Exemplu:
- art. 179 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, potrivit căruia, „hotărârile
arbitrale pronunţate de Oficiul de Mediere şi Arbitraj al Conflictelor Colective de Muncă
de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sunt obligatorii pentru părţi,
completează contractele colective de muncă şi constituie titluri executorii”.

C. Titlurile executorii europene (art. 636 NCPC)


 o hotărâre judecătorească care a fost certificată ca titlu executoriu european
în statul membru de origine este recunoscută şi executată în celelalte state
membre, fără a fi necesară încuviinţarea executării şi fără a fi posibilă contes-
tarea recunoaşterii sale [art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parla-
mentului European şi al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui
Titlu Executoriu European pentru creanţele necontestate aplicabil în materie
civilă şi comercială].

D. Încheierile şi procesele-verbale întocmite de executorii judecătoreşti care,


potrivit legii, constituie titluri executorii [art. 638 alin. (1) pct. 1 NCPC]
 încheierile executorilor judecătoreşti se bucură de putere executorie atunci
când legea prevede astfel → nu orice act al executorului judecătoresc consti-
tuie titlu executoriu şi poate fi pus în executare silită, ci doar acele procese-
verbale şi încheieri cărora legea le conferă expres acest caracter.
Exemple:
- încheierea executorului judecătoresc prin care acesta realizează actualizarea valorii
obligaţiei principale stabilite în bani din titlul executoriu are caracter executoriu în
condiţiile art. 628 alin. (2)-(4) NCPC;
- încheierea prin care executorul judecătoresc dispune amânarea, suspendarea şi încetarea
executării silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte
măsuri anume prevăzute de lege, în măsura în care legea nu dispune altfel, sunt executorii
de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare, conform art. 656 NCPC;
- încheierea prin care executorul judecătoresc soluţionează obiecţiunile referitoare la
caietul de sarcini privind vânzarea titlurilor de valoare şi a unor bunuri cu regim de
circulaţie special, în condiţiile art. 756 NCPC, este executorie;
- încheierea prin care executorul se pronunţă asupra cererii de expertiză în cazul pro-
cedurii de evaluare a bunurilor sechestrate, care va cuprinde stabilirea onorariului
Executarea silită. Scopul şi obiectul 9

provizoriu ce se cuvine expertului şi termenul în care trebuie depus raportul de expertiză,


conform art. 757 alin. (4) NCPC [art. 757 alin. (6) NCPC];
- procesul-verbal de licitaţie, conform art. 849 alin. (3) NCPC etc.

E. Înscrisurile autentice, în cazurile prevăzute de lege [art. 638 alin. (1) pct. 2
NCPC], precum și titlurile executorii notariale emise în condiţiile prevăzute de
lege [art. 638 alin. (1) pct. 21 NCPC]
 înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de
o autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită
de stat cu autoritate publică, în forma şi condiţiile stabilite de lege;
 autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identităţii părţilor, exprimarea
consimţământului acestora cu privire la conţinut, semnătura acestora şi data
înscrisului;
 este autentic şi orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi căruia
legea îi conferă acest caracter, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 NCPC;
 suspendarea executării acestor titluri executorii poate fi cerută şi în cadrul
acţiunii de fond având ca obiect desfiinţarea lor [art. 638 alin. (2) NCPC].

F. Titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaşte putere


executorie [art. 638 alin. (1) pct. 3 NCPC]
 sunt titluri executorii atât titlurile de credit, cât şi alte înscrisuri cărora legea le
recunoaşte putere executorie;
 suspendarea executării acestor titluri executorii poate fi cerută şi în cadrul
acţiunii de fond având ca obiect desfiinţarea lor [art. 638 alin. (2) NCPC].

Exemple:
- potrivit art. 37 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-
verbal neatacat în termenul legal constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate;
- conform art. 8 din O.G. nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leas-
ing, „contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul
garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii”;
- în raport de prevederile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi
exercitarea profesiei de avocat, „contractul de asistenţă juridică, legal încheiat, este titlu
executoriu”. În practica judiciară s-a statuat că, „în condiţiile în care în fiecare din cele
trei contracte de asistenţă juridică s-a prevăzut câte un onorariu pentru fiecare fază
procesuală şi au fost emise facturi fiscale în care sunt menţionate serviciile prestate de
avocat, se constată existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, nefiind necesară
îndeplinirea formalităţii de însuşire de către debitor a facturilor emise în baza contractului
de asistenţă, acesta fiind un aspect ce poate fi verificat pe calea contestaţiei la executare
formulate de către debitor”.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 10

G. Înscrisul autentic notarial care constată o creanţă certă, lichidă şi exigibilă


constituie titlu executoriu [art. 639 alin. (1) NCPC]
 înscrisul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă
are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia;
 actele autentice notariale se întocmesc într-un singur exemplar original, care
se păstrează în arhiva notarului public, părţile primind duplicat de pe actul
original care are aceeaşi forţă ca şi originalul actului [art. 225 alin. (1) şi (2) din
Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 36/1995 a notarilor publici şi a
activităţii notariale].

H. Cambia, cecul, biletul la ordin, precum şi alte titluri de credit constituie titluri
executorii, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute în legea specială (art. 640
NCPC)
 cecul este un instrument de plată, incorporând creanţa, şi, potrivit legii,
constituie titlu executoriu;
 cambia are valoare de titlu executoriu pentru capital şi accesorii (art. 61 din
Legea nr. 58/1934).

II. Învestirea cu formulă executorie

 procedura învestirii cu formulă executorie este reintrodusă prin art. 6401


NCPC de către Legea nr. 138/2014, însă numai pentru titlurile executorii,
altele decât hotărârile judecătoreşti;
 hotărârile judecătoreşti, spre deosebire de hotărârile arbitrale şi alte înscrisuri
cărora legea le conferă caracter de titlu executoriu, nu sunt supuse
formalităţii de învestire cu formulă executorie. Totodată, legea prevede şi alte
excepţii de la învestirea cu formulă executorie [de pildă, actul de adjudecare,
încheierea executorului judecătoresc prevăzută de art. 628 alin. (5) NCPC
etc.]. Aşadar:
NB - titlurile executorii reprezentate de hotărârile judecătorești pot fi puse în
executare silită fără a fi necesară învestirea acestora cu formulă executorie;
- în cazul titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătorești, acestea pot
fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie.

1. Procedura de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie


A. lnstanţa competentă
Executarea silită. Scopul şi obiectul 11

 competenţa de soluţionare a cererii de învestire aparţine judecătoriei în


circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului,
după caz. Prin excepţie, în cazul hotărârii arbitrale, competenţa de soluţionare
a cererii de învestire cu formulă executorie aparţine tribunalului în
circumscripţia căruia a avut loc arbitrajul [art. 615 alin. (2) NCPC]. Tot astfel,
potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ, instanţa de executare este aceea care a soluţionat fondul
litigiului de contencios administrativ (fie tribunalul, fie curtea de apel) etc.
 dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate,
creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în
circumscripţia căreia se află domiciliul său ales [art. 6401 alin. (2) teza a II-a
NCPC];

B. Procedura de soluţionare

 procedura învestirii cu formulă executorie are caracter necontencios; se


soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor, însă, potrivit art. 532
alin. (2) teza a II-a NCPC, instanţa are dreptul să asculte chiar şi pe debitor
(atunci când apreciază necesar), chiar dacă acesta nu e parte în această
procedură;
 instanţa va verifica dacă înscrisul întruneşte toate condiţiile de formă cerute
de lege pentru a fi titlu executoriu, precum şi alte cerinţe în cazurile anume
prevăzute de lege;
 precizăm că, în cadrul acestei proceduri, instanţa este limitată strict la
verificarea caracterului de titlu executoriu al înscrisului în temeiul căruia s-a
cerut executarea, precum şi a altor cerinţe, atunci când legea prevede expres
[art. 603 alin. (3) teza finală NCPC]. Aşadar, analiza instanţei nu poate fi
extinsă şi asupra altor aspecte/cerinţe de fond ale titlului executoriu, cum ar fi
incidenţa prescripţiei extinctive, perimarea executării, caracterul de clauze
(considerate) nescrise sau abuzive ori nulitatea vreunor clauze ale titlului
executoriu etc., oricât de evidentă ar fi o astfel de incidenţă;
 instanţa se pronunţă prin încheiere, atât în ipoteza în care admite cererea de
învestire, cât și în ipoteza respingerii acesteia.

C. Căi de atac

 încheierea prin care se respinge cererea de învestire cu formulă executorie


poate fi atacată numai cu apel de către creditor, în termen de 5 zile de la
comunicare;
Executarea silită. Scopul şi obiectul 12

 încheierea prin care se admite cererea de învestire cu formulă executorie nu


este supusă niciunei căi de atac, dar legalitatea acesteia poate face obiectul
contestaţiei la executare.

D. Cuprinsul formulei executorii

 formula executorie are următorul cuprins:


„Noi, Preşedintele României,
Dăm împuternicire şi ordonăm executorilor judecătoreşti să pună în executare
titlul (Aici urmează elementele de identificare a titlului executoriu.) pentru
care s-a pronunţat prezenta încheiere de învestire cu formulă executorie.
Ordonăm agenţilor forţei publice să sprijine îndeplinirea promptă şi efectivă a
tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la
îndeplinire a titlului executoriu, în condiţiile legii. (Urmează semnătura
preşedintelui completului şi a grefierului.)” [art. 6401 alin. (6) NCPC].

III. Desfiinţarea titlului executoriu (art. 642 NCPC)


 desfiinţarea titlului în baza căruia a fost efectuată executarea silită atrage
după sine desfiinţarea tuturor actelor de executare efectuate în cauză,
operând o repunere în situaţia anterioară a părţilor raportului execuţional, caz
în care partea interesată are posibilitatea de a solicita întoarcerea executării
silite în condiţiile art. 722-725 NCPC, fără a fi nevoită a demonstra altceva
decât desfiinţarea titlului care a determinat efectuarea executării silite;
 cauzele care pot determina desfiinţarea titlului executoriu (indiferent de tipul
acestuia, hotărâre judecătorească, hotărâre arbitrală, act autentic etc.) rezultă
din admiterea căilor de atac prevăzute de lege pentru desfiinţarea titlului,
respectiv căile de atac de drept comun (apel, recurs, contestaţie în anulare,
revizuire) sau căile de atac speciale, cum ar fi acţiunea în anulare a unui înscris
notarial, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei etc.;
 dacă executarea silită nu s-a realizat, ci au fost efectuate doar acte de
executare care nu au condus la executarea efectivă a debitorului, acele acte
vor fi desfiinţate de drept, ca urmare a desfiinţării titlului executoriu.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 13

Participanţii la executarea silită

Executarea silită, ca fază a procesului civil, implică activitatea mai


multor persoane, care prin calitățile și atribuțiile date de codul de procedură
civilă dobândesc calitatea de participanți, rolul acestora fiind esențial și
circumstanțiat in raportul juridic execuțional.
In acest sens, au calitatea de participanți la executarea silită, potrivit
dispozițiilor art.643 NCPC:
1.părțile(calitatea de parte in faza executării silite având-o creditorul,
respectivul debitorul obligației constatate prin titlul executoriu);
2. terții garanți (persoanele care au garantat plata datoriilor debitorului);
3. creditorii intervenienţi care pot interveni in executarea incepută de un alt
creditor, formând această categorie, creditorii care au deja un titlu
executoriu contra debitorului împotriva căruia s-a început executarea silită,
creditorii care au luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestuia,
creditorii care au un drept real de garanţie sau, după caz, un drept de
preferinţă asupra bunului urmărit, conservat în condiţiile prevăzute de lege,
precum și creditorii chirografari titulari ai unor creanţe băneşti rezultate din
înscrisuri cu dată certă ori din registre ţinute cu respectarea condiţiilor
prevăzute de lege.
4. instanţa de executare este ea și participant in faza executării silite, prin
instanță de executare înțelegându-se conform art.650 NCPC, judecătoria în
a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare,
domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea
dispunealtfel; în ipoteza în care domiciliul sau, după caz, sediul debitorului
nu este în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află,
Executarea silită. Scopul şi obiectul 14

la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul


creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei
circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de
creditor prin cererea de executare
6. Ministerul Public, al cărui rol in această fază procesuală este acela de a
sprijini executarea titlurilor executorii, având posibilitatea, ca, in condițiile
art.92 alin.5 NCPC să solicite punerea in executare a oricăror titluri
executorii emise în favoarea minorilor, persoanelor puse sub interdicție
judecătorească și dispăruților.
7. agenţii forţei publice care intervin in executarea silită atunci când legea
prevede prezența lor precum și în situațiile in care executorul judecătoresc
apreciază că se impune prezența organelor de poliţie, jandarmerie sau a altor
agenţi ai forţei publice pentru realizarea executării, aceștia, având obligaţia
de a sprijini îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor actelor de executare
silită, fără a condiţiona îndeplinirea acestei obligaţii de plata unor sume de
bani sau de efectuarea unei alte contra prestaţii.
8. martorii asistenţi, experţii, interpreţii şi alţi participanţi, în condiţiile
anume prevăzute de lege.
Enumerarea participanților la executarea silită nu este limitativă, în
sensul că, pe lângă persoanele menționate in cuprinsul art.643 alin.1 NCPC
pot exista și alți participanți (astfel cum rezultă din pct.8 al art.643 alin.1
NCPC), cum ar fi, spre exemplu, terțul poprit in cazul executării silite prin
poprire, in condițiile art.786 NCPC sau adjudecarii bunurilor vândute în
procedura licitației publice.
Sub aspectul incidentelor procedurale referitoare la
incompatibilitate, abținere și recuzare, prevederile art. 41 NCPC și următ. se
aplică și instanţei de executare, executorului judecătoresc, Ministerului
Executarea silită. Scopul şi obiectul 15

Public, agenţilor forţei publice, martorilor asistenţi, experţilor, interpreţilor


şi altor participanţi la executarea silită.

Părţile în faza executării silite


Părțile in faza executării silite, potrivit art.644 NCPC, sunt creditorul
– cel care urmărește să-și realizeze dreptul recunoscut prin dispozitivul
hotărârii sau printr-un alt titlu executoriu și debitorul - cel care, prin același
titlu a fost obligat față de creditor.

Coparticiparea procesuală in faza executării silite


La executarea silită pot participa mai mulți creditori, caz in care
suntem in prezența unei coparticipări procesuale active. Nu aceeași este
situația in cazul debitorului, in sensul că, in această fază coparticiparea
procesuală pasivă nu este posibilă, datorită caracterului unipatrimonial al
executării silite. Altfel spus, in cazul in care există o pluralitate de debitori
obligați prin același titlu executoriu, executarea urmează a se efectua separat
pentru fiecare dintre ei, fiecare patrimoniu al fiecăruia dintre debitori
urmând a fi supus in mod separat formelor de urmărire prevăzute de lege1.
 Practică judiciară
În cazul în care nu s-a dovedit că debitorii au patrimonii distincte, iar
bunul supus urmăririi este bun comun, se poate începe executarea silită
împotriva debitorilor, întrucât obligația stabilită prin titlul executoriu
reprezintă o datorie comună2.

Transmiterea calității procesuale in faza executării silite


1
S.Zilberstein, V.M.Ciobanu Tratat de executare silită, Ed.Lumina Lex, 2001, p.56
2
Trib Buc., Secția a III-a Civilă, decizia nr.1028 din 15 mai 2006, in C.Nica, op.cit.,
pp.116-117
Executarea silită. Scopul şi obiectul 16

Transmiterea calității atât de creditor cât și de debitor se poate


transmite pe parcursul executării silite in condițiile legii.
Prin urmare, transmisiunea calității poate avea caracter convențional,
atunci când aceasta este consecința încheierii anumitor acte juridice
(cesiunea de creanță, novația, subrogația, preluarea de datorie in condițiile
dispuse de Codul Civil) sau caracter legal atunci când transmisiunea calității
este urmarea decesului uneia dintre părțile inițiale, caz in care, succesorii in
drepturi vor dobândi calitatea avută de autorul lor in faza executării silite.
În ambele situații și atât in cazul transmiterii calității de creditor cât
și a celei de debitor, actele de executare efectuate până la momentul
transmiterii calităţii procesuale produc efecte față de succesorii in drepturi ai
acestora, aceștia preluând drepturile și obligațiile existente in momentul la
care are loc transmisiunea.

Drepturile părţilor in faza executării silite


Având in vedere că principiul disponibilității guvernează atât
judecata cât și executarea silită, inițierea procedurii execuționale împotriva
debitorului este un drept al creditorului care are facultatea de a solicita
organului de executare punerea in executare a titlului executoriu și de a
efectua orice act de dispoziție.
Atât creditorul cât și debitorul, au, pe tot parcursul executării silite
următoarele drepturi:
-dreptul de a asista, personal sau prin reprezentanţii lor, la efectuarea tuturor
actelor de executare;
- dreptul de a lua cunoştinţă de actele dosarului de executare;
Executarea silită. Scopul şi obiectul 17

- dreptul de a obține adeverinţe şi copii de pe actele dosarului de executare,


certificate de executorul judecătoresc, costurile acestora urmând a fi
suportate de partea interesată de obținerea lor;
- dreptul de a contesta actele de executare sau executarea silită însăşi în
termenele şi condiţiile prevăzute de lege, drept care nu aparține doar
creditorului sau debitorului ci și terțelor persoane care justifică un interes
ocrotit de lege atunci când se consideră vătămaţi în drepturile ori interesele
lor legitime.

Compensația legală

Compensația legală, în faza executării silite poate interveni atunci


când debitorul deține împotriva creditorului său o creanță exigibilă
constatată printr-un titlu executoriu. Astfel, pentru a putea opera
compensația legală in faza executor silite se cer a fi îndeplinite următoarele
condiții:
1. debitorul să solicite executorului judecătoresc să aplice compensația legală;
prin urmare, aceasta nu va fi efectuată din oficiu de către executorul
judecătoresc, ci doar la cererea debitorului;
2. înscrisul constatator al creanței debitorului împotriva creditorului să
constituie potrivit legii titlu executoriu; ca atare, un inscris sub semnătură
privată care constată această creanță nu va putea să constituie temei pentru a
opera compensația in condițiile art.645 alin.2 NCPC, insă, părțile vor putea
conveni ca cele două datorii să fie compensate3 in virtutea dreptului de
dispoziție al părților reglementat de art.9 alin.3 NCPC, fiind, deci nevoie de
acordul creditorului in acest sens.

3
a se vedea in același sens, G.Boroi, ș.a., op.cit., p.116
Executarea silită. Scopul şi obiectul 18

3. creanța pe care debitorul o deține împotriva creditorului să fie exigibilă.


Deși dispozițiile art.645 NCPC nu prevăd care este actul de procedură
prin care executorul judecătoresc aplică compensația, prin raportare la
prevederile 656 alin.1 NCPC apreciem că, încheierea este actul prin care
executorul judecătoresc aplică compensația.

Efectele compensației

Dacă prin aplicarea compensației se realizează integral obligaţia


prevăzută în titlul executoriu, achitându-se cheltuielile de executare, precum
şi alte sume datorate potrivit legii (dobânzi, penalități, etc), executarea silită
va inceta in condițiile art.702 alin.1 NCPC. Însă, dacă datoria debitorului
față de creditor se stinge doar in parte, executarea silită va continua pentru
suma rămasă după aplicarea compensației.

Obligaţiile părţilor
Obligațiile creditorului in faza executării silite

În faza executării silite, creditorul are o serie de obligații corelative


dreptului său de valorificare a dreptului constatat prin titlul executoriu,
respectiv:
-obligația de a acorda sprijin efectiv pentru aducerea la îndeplinire, în bune
condiţii, a executării silite, punându-i la dispoziţie executorului
judecătoresc, la cererea acestuia, mijloacele necesare în acest scop;
- obligația de a avansa cheltuielile necesare îndeplinirii actelor de executare,
potrivit dispoziţiilor luate de executor.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 19

Articolul 646 NCPC nu prevede existența unei sancțiuni specifice


pentru ipoteza în care creditorul nu ar duce la îndeplinire aceste obligații,
caz in care devin incidente dispozițiile dreptului comun in materie, respectiv
perimarea de drept a executării silite,sancțiune care intervine atunci când
creditorul lasă să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers
necesar executării silite, care i-a fost solicitat, în scris, de către executorul
judecătoresc.

Obligațiile debitorului
Debitorului îi incumbă in faza executării silite:
-obligația de a declara executorului, toate bunurile sale, mobile şi
imobile, inclusiv cele aflate în proprietate comună pe cote-părţi sau în
devălmăşie, cu arătarea locului în care acestea se află, precum şi toate
veniturile sale, curente sau periodice; sancțiunea neîndeplinirii acestei
obligații sau a îndeplinirii cu rea-credință a acesteia se sancţionează cu
amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei, sancțiune dispusă la cererea
executorului judecătoresc de către preşedintele instanţei de executare.
-obligația de a aduce la cunoștința executorului care sechestrează
bunurile sale, dacă anterior aceleași bunuri au mai format obiect al
unui sechestru, existența acestui sechestru precum și identitatea
organului de executare care l-a aplicat, in acest sens, predând
executorului judecătoresc o copie a procesului-verbal de sechestru anterior.
Deși textul art.646 alin.2 NCPC nu prevede expres sancțiunea aplicabilă in
cazul nerespectării de către debitor a acestei obligații, având in vedere că
desfășurarea normală a executării silite ar putea fi îngreunată prin fapta
omisivă a debitorului de a nu declara existența unui alt sechestru asupra
aceluiași bun, apreciem că, și pentru această ipoteză, la cererea executorului
Executarea silită. Scopul şi obiectul 20

judecătoresc, preşedintele instanţei de executare va putea aplica debitorului


o amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei.

Terţii garanţi
Noțiune
Terții garanți sunt acele persoane care au garantat plata datoriilor
debitorului lor, având calitatea de participanți la executarea silită. În această
calitate, terții garanți au aceleași drepturi și obligații ca și debitorul a cărui
creanță o garantează, in condițiile art.646 NCPC4.

Limitele urmăririi

Atunci când, alături de debitor s-au obligat la achitarea creanței și


terți garanți, creditorul are posibilitatea de a urmări în același timp sau
separat bunurile terților care au garantat plata datoriilor debitorului.
Urmărirea este limitată la cuantumul creanței și a accesoriilor acestora,
dispoziție care este in acord și cu prevederile dreptului substanțial, care in
art.2289 alin.1 NCC.,dispune că ”,fideiusiunea nu poate fi extinsă peste
limitele în care a fost contractată” iar art.2290 NCC statuează că
”fideiusiunea unei obligaţii principale se întinde la toate accesoriile
acesteia, chiar şi la cheltuielile ulterioare notificării făcute fideiusorului şi
la cheltuielile aferente cererii de chemare în judecată a acestuia”.

4
Potrivit art.646 NCPC ”(1) Creditorul, în condiţiile legii, poate urmări, în limita creanţei
şi a accesoriilor acesteia, concomitent sau, după caz, separat, şi bunurile terţilor care au
garantat plata datoriilor debitorului. În acest caz, dispoziţiile privitoare la drepturile şi
obligaţiile debitorului se aplică în mod corespunzător şi terţilor garanţi, în afară de cazul
în care prin lege se dispune altfel. (2) Când se urmăreşte numai terţul fidejusor ori garant
ipotecar, toate actele de executare vor fi comunicate în acelaşi timp şi debitorului
principal, care va fi introdus din oficiu în procedura de urmărire silită”.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 21

Urmărirea terțului fidejusor

Fidejusiunea reprezintă contractul prin care o parte, fideiusorul, se


obligă faţă de cealaltă parte, care are într-un alt raport obligaţional calitatea
de creditor, să execute, cu titlu gratuit sau în schimbul unei remuneraţii,
obligaţia debitorului dacă acesta din urmă nu o execută (art.2280 NCC),
putând fi convențională, legală sau judiciară.
În ceea ce privește beneficiul de discuțiune sau de diviziune, care
reprezintă acele posibilități pe care legea le conferă in anumite situații
persoanei urmărite în bunurile sale de a cere creditorului să urmărească
bunurile altei persoane ori alte bunuri sau să-și dividă urmărirea5 , acestea
sunt incidente care pot apărea pe pacursul executării silite, de natură a
temporaliza executarea înainte ca debitorul să-și satisfacă creanța6.
Astfel, în ipoteza in care executarea silită începe direct împotriva
fidejusorului legal sau convențional, acesta are posibilitatea de a cere
creditorului să urmărească mai întâi bunurile debitorului principal, dacă nu a
renunţat la beneficiul de discuțiune în mod expres, și ulterior bunurile sale,
in măsura in care creanța nu a fost îndestulată din bunurile debitorului
principal. Beneficiul de discuțiune nu poate fi insă invocat de fidejusorul
judiciar.(art.2294 NCC.)
Totodată, în cazul existenței mai multor fidejusori care garantează
față de același creditor, fidejusorul urmărit poate opune beneficiul de
diviziune solicitând creditorului ca urmărirea să se dividă intre ceilalți

5
V.M.Ciobanu, T.C.Briciu, C.C.Dinu, op.cit., p.528
6
V.M.Ciobanu, G.Boroi, op.cit., p.520
Executarea silită. Scopul şi obiectul 22

fidejusori, dacă nu a renunțat in mod expres la acest beneficiu (art.2297


NCC).

Urmărirea garantului ipotecar

Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile


afectate executării unei obligaţii (art.2343 NCC.), care subzistă cât timp
există obligaţia pe care o garantează şi poartă în întregime asupra tuturor
bunurilor grevate, asupra fiecăruia dintre ele şi asupra fiecărei părţi din
acestea, chiar şi în cazurile în care proprietatea este divizibilă sau obligaţiile
sunt divizibile (art.2344 NCC).
Prin urmare, creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice
mână ar trece, fără a se ţine seama de drepturile reale constituite sau înscrise
după înscrierea ipotecii sale.

Introducerea din oficiu a debitorului principal

În situația in care sunt urmăriți doar terţul fidejusor ori garantul


ipotecar, toate actele de executare vor fi comunicate în acelaşi timp şi
debitorului principal, care va fi introdus din oficiu în procedura de urmărire
silită.
Introducerea din oficiu a debitorului principal se realizează de către
executorul judecătoresc, iar actele de executare efectuate față de terţul
fidejusor ori garantul ipotecar vor fi comunicate și debitorului.
Din perspectiva drepturilor și obligațiilor ce revin terțului garant,
acestea sunt aceleași cu cele ale debitorului principal.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 23

Creditorii intervenienţi
Categoria creditorilor care pot interveni in executarea silită

Dacă in cursul executării silite, pe lângă creditorul inițial care a


început executarea silită, există și alți creditori aceștia au posibilitatea legală
de a interveni în procedura de executare silită aflată în curs de desfășurare.
Nu însă orice creditor al debitorului are această posibilitate, ci doar:
-creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului;
- creditorii care au luat măsuri asigurătorii asupra bunurilor acestuia;
- creditorii care au un drept real de garanţie sau, după caz, un drept de
preferinţă asupra bunului urmărit, conservat în condiţiile prevăzute de lege;
- creditorii chirografari titulari ai unor creanţe băneşti rezultate din înscrisuri
cu dată certă ori din registre ţinute cu respectarea condiţiilor prevăzute de
lege.
Prin urmare, pot interveni in executarea silită incepută de un alt
creditor, orice creditor care insă indeplinește condițiile prevăzute in
cuprinsul art.689 NCPC.

Termenul până la care creditorii pot interveni in executarea silită


Creditorii debitorului care se încadrează in una din ipotezele art.689
NCPC, pot interveni in executarea silită:
1. până la data fixării de către executorul judecătoresc a termenului
pentru valorificarea bunurilor urmăribile;
2.până la distribuirea sumelor rezultate din urmărire după depunerea
sau consemnarea acestora, in condițiile art.863 NCPC.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 24

Nerespectarea acestor termene atrage imposibilitatea pentru


creditorul intervenient de a-și valorifica dreptul in executare silită inițiată de
alt creditor, având însă posibilitatea de a porni o executare silită, separată,
împotriva aceluiași debitor.

Terţii
Textul art.649 NCPC conferă legitimare procesuală activă terțelor
persoane vătămate printr-un act de executare de a formula doar contestație
la executare, in sensul că ” orice terţă persoană vătămată printr-un act de
executare silită poate solicita desfiinţarea acestuia sau, după caz, încetarea
executării silite înseşi, numai pe calea contestaţiei la executare, dacă prin
lege nu se dispune altfel. ”
Prin urmare, terțele persoane vătămate pot formula doar contestație
la executare, neparticipând efectiv la executarea silită, decât in situația in
care există o dispoziție expresă in acest sens. Ei devin participanți doar in
măsura in care exercită contestația la executare. Dar pentru a justifica un
interes și un drept de imixtiune într-o executare a unui titlu, care pentru el
este inter alios acta, el trebuie să dovedească un prejudiciu efectiv (spre
exemplu, urmărirea greșită a averii sale) suferit prin această executare.
Instanţa de executare
Instanța de executare este și ea participant la executarea silită. Prin
modificările aduse art.650 din Legea nr.138/2014 ca urmare a deciziei Curții
Constituționale nr.348/2014 prin care dispozițiile art.650 alin.1 NCPC au
fost declarate neconstituționale7, in prezent, instanța de executare este

7
Prin decizia nr.348/2014 Curtea Constituțională a apreciat că, prevederile art. 650 alin.
(1) din Codul de procedură civilă nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi
previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind
respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prevăzut de art. 1 alin. (5) din
Executarea silită. Scopul şi obiectul 25

judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de


executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în
care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului
nu este în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află,
la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul
creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei
circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit
de creditor. Prin urmare, prevederile art.650 alin.1 NCPC stabilesc
competența materială exclusivă in favoarea judecătoriei in timp ce
competența teritorială aparține judecătoriei de la domiciliul/sediul
debitorului de la data sesizării organului de executare, instanță care rămâne
competentă chiar dacă după începerea executării silite intervine schimbarea
domiciliului/sediului debitorului.
Cu alte cuvinte, in stabilirea competenței instanței de executare, vor
fi avute in vedere următoarele criterii:
1.instanța de la domiciliul/sediul debitorului;
2. dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu este în ţară,
este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data
sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul
creditorului;
3.dacă domiciliul/sediul creditorului nu se află în ţară, judecătoria în a cărei
circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit

Constituţie. Ca atare, textul de lege supus controlului de constituţionalitate permite un


criteriu subiectiv de apreciere din partea uneia dintre părţile în litigiu, ceea ce echivalează
cu lipsa stabilirii cu precizie a instanţei de executare competente, respectiv cu
imposibilitatea cunoaşterii de către debitor, în cauza dată, a acestei instanţe. Rezultă că o
asemenea soluţie normativă afectează garanţiile constituţionale şi, implicit, cele
convenţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil, garanţii menţionate la
paragraful 17.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 26

de creditor.
Faptul că art.650 alin.1 NCPC prevede instanțe de executare diferite in
funcție de criteriile de mai sus, nu trebuie să conducă la concluzia că am fi
in prezența unei competențe teritoriale alternative, ci aceasta este exclusivă,
in funcție de domiciliul/sediul debitorului.
Aceste dispoziții au un caracter general, in sensul că, își vor găsi
aplicabilitatea ori de câte ori nu există o dispoziție care să atribuie
competența unei alte instanțe. În acest sens, menționăm dispozițiile art.
1102-1109 NCPC care prevăd că în ceea ce privește executarea hotărârilor
străine pronunţate sau emise într-un stat nemembru al Uniunii Europene
instanța de executare este Tribunalul; totodată, tribunalul este instanţă de
executare atunci când încuviinţează executarea silită a hotărârilor care intră
sub incidenţa Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE)
nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea
hotărârilor în materie civilă şi comercială şi a Regulamentului Parlamentului
European şi al Consiliului (CE) nr. 2201/2003 privind competenţa,
recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială
şi în materia răspunderii părinteşti.

Competența instanței de executare


Instanța de executare soluționează:
-cererile de încuviinţare a executării silite;
-contestaţiile la executare;
-orice alte incidente apărute în cursul executării silite (repunerea creditorului
în termenul de prescripție in raport de prevederile art.709 alin.2 NCPC,
întoarcerea executării silite in condițiile art.723 NCPC, etc.), cu excepţia
celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe (spre exemplu
Executarea silită. Scopul şi obiectul 27

amânarea, suspendarea și incetarea executării silite se dispune de către


executorul judecătoresc prin incheiere conform art.656 NCPC, etc).

Regimul hotărârilor pronunțate de instanța de executare

Instanța de executare se pronunță prin incheiere care are caracter


executoriu. Calea de atac împotriva acestora este doar apelul, termenul de
apel fiind de 10 zile și curgând de la comunicarea hotărârii instanței de
executare, dacă prin lege nu se dispune altfel.

Executorul judecătoresc
In sistemul de drept românesc, exxecutorul judecătoresc este organul
de executare investit cu autoritatea forţei publice pentru aducerea la
îndeplinire a obligațiilor statuate in titlurile executorii. Desigur, de la
această regulă există și excepții, cum este, spre exemplu, art. 623 NCPC
care prevede că ”executarea silită a oricărui titlu executoriu, cu excepţia
celor care au ca obiect venituri datorate bugetului general consolidat sau
bugetului Uniunii Europene şi bugetului Comunităţii Europene a Energiei
Atomice, se realizează numai de către executorul judecătoresc, chiar dacă
prin legi speciale se dispune altfel”.
Stabilirea competenței teritoriale a executorului judecătoresc se
realizează in raport de natura bunurilor sau a obligației ce face obiectul
executării silite, in funcție de acestea, competența fiind diferită.

Competența executorului judecătoresc in cazul executării silite


imobiliare
Executarea silită. Scopul şi obiectul 28

Competent in efectuarea executării silite este executorul judecătoresc


din circumscripţia curţii de apel unde se află imobilul atunci când
executarea silită vizează:
-bunurile imobile;
- fructele prinse de rădăcini;
-executarea silită directă imobiliară.

Competența executorului judecătoresc in cazul executării silite


mobiliare
Competența de efectuare a executării silite aparține executorului
judecătoresc din circumscripţia curţii de apel unde se află domiciliul / sediul
debitorului sau al locului unde se află bunurile mobile in cazul:
-urmăririi silite a bunurilor mobile;
- al executării silite directe mobiliare.
Prin umare, in cazul executării silite mobiliare, competența este
alternativă aprținând fie executorului judecătoresc din circumscripția curții
de apel unde se află sediul/domiciliul debitorului sau din circumscripția
locului unde se află bunurile mobile. Dacă bunurile mobile sunt situate in
circumscripția mai multor curți de apel, competența aparține oricăruia dintre
executorii care funcționează in una dintre aceste circumscripții. De
asemenea, art.651 alin.1 lit.b) NCPC instituie un alt caz de competență
teritorială alternativă in situația in care domiciliul/sediul debitorului se află
in străinătate, caz in care, competența de efectuare a executării silite aparține
oricărui executor judecătoresc, fără a limita competența in favoarea unui
executor judecătoresc dintr-o anumită curte de apel.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 29

Competența executorului judecătoresc in cazul executării obligațiilor de


a face și a nu face
În cazul executării silite a obligaţiilor de a face şi a obligaţiilor de a
nu face, competent de a realiza executarea silită este executorul judecătoresc
din circumscripţia curţii de apel unde urmează să se facă executarea.

Prorogarea de competență. Condiții


Textul art.651 alin.2 și 3 prevede două cazuri de prorogare legală a
competenței, respectiv:
1.Dacă bunurile urmăribile mobile, se află în circumscripţiile mai
multor curţi de apel, oricare dintre executorii judecătoreşti care
funcţionează pe lângă una dintre acestea este competent să realizeze
executarea, inclusiv cu privire la bunurile urmăribile aflate în raza
celorlalte curţi de apel. Deci, pentru a opera prorogarea de competență este
necesar a fi îndeplinite următoarele condiții:
-executarea silită să se efectueze asupra bunurilor mobile, textul fiind de
strictă interpretare și aplicare, nefiind, deci, aplicabil executării asupra
bunurilor imobile, obligațiilor de a face sau a nu face, in cazul popririi sau in
cazul hotărârilor judecătorești referitoare la minori;
-operează doar dacă debitorul deținea bunuri urmăribile mobile în
circumscripţia curţii de apel în a cărei rază teritorială își desfășoară
activitatea executorul judecătoresc.
!Prorogarea de competență nu operează in cazul bunurilor imobile, și ca
atare art.651 alin.2 NCPC este inaplicabil. Astfel in cazul in care există mai
multe bunuri imobile urmăribile situate in circumscripția unor curti de apel
diferite, competența va aparține executorilor judecătorești in circumscripția
Executarea silită. Scopul şi obiectul 30

cărora se află imobilele, deci, vor fi competenți mai mulți executori


judecătorești8.

2. Dacă bunul mobil care face obiectul urmăririi silite ori al executării
silite directe a fost mutat în timpul procedurii de executare, competent
teritorial este executorul judecătoresc care a început procedura de
executare.
Din modul de redactare a acestui al doilea caz de prorogare legală de
competență a executorului judecătoresc, pentru a opera, trebuie să fie
îndeplinite următoarele condiții:
-urmărirea să se realizeze asupra unui bun mobil (doar acesta fiind
susceptibil de mutare);
-bunul mobil, să fi fost mutat în cursul executării silite de către aceasta sau
de către o terţă persoană; mutarea bunului vizează schimbarea fizică a
locului de situare a acestuia și nu mutarea in sensul ieșirii din patrimoniul
debitorului;
-executorul judecătoresc care a început executarea asupra bunului mobile
era competent să o efectueze, prin raportare la domiciliul sau sediul
debitorului.

Inexistența bunurilor urmăribile aparținând debitorului


Prin Legea nr.138/2014, art.651 NCPCa fost completat prin
introducerea art.3 1
, in raport de care, „în cazul în care executorul
judecătoresc iniţial învestit de creditor constată că nu sunt bunuri şi
venituri urmăribile în raza competenţei sale teritoriale, creditorul poate
cere instanţei de executare continuarea executării silite printr-un alt

8
G.Boroi, D.N.Theohari, op.cit., p.XXVIII
Executarea silită. Scopul şi obiectul 31

executor judecătoresc, dispoziţiile art. 652 alin. (4) aplicându-se în mod


corespunzător”.
Cu alte cuvinte, dacă in executarea silită pornită de un executor
judecătoresc nu se găsesc bunuri (mobile sau imobile) sau venituri care ar
putea fi urmărite aparținând debitorului in raza de competență a executorului
initial investit, creditorul are posibilitatea de a solicita instanței de executare
(astfel cum aceasta este definită in cuprinsul art.650 NCPC), continuarea
executării silite de către un alt executor judecătoresc din circumscripția unei
alte curți de apel. Desigur, in această situație creditorul are obligația de a
indica executorul judecătoresc care urmează a efectua executarea, eventual
și existența unor bunuri sau venituri urmăribile ale debitorului in acea
circumscripție9. In situația in care instanța de executare, admite cererea, va
dispune inlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc
indicat de către creditor şi continuarea executării silite de către noul
executor judecătoresc, dispunând in acest sens și conexarea executărilor.

!In această situație, in care executarea silită va fi continuată de


un executor judecătoresc din circumscripția altei curți de apel decât cea
căruia aparținea executorul initial investit, se pune întrebarea dacă
noul executor va incuviința cererea de executare. Apreciem că
răspunsul este negativ, existând deja o incheiere de incuviințare,
condițiile pe care le analizează executorul când dispune asupra acesteia
rămânând aceleasi ca la momentul incuviințării inițiale. Prin urmare,
având in vedere că părțile sunt aceleași, titlul executoriu este același, nu

9
Apreciem că s-ar impune indeplinirea unor astfel de condiții având in vedere că
prevederile art.652 alin.4 NCPC, impun existența unor ”motive temeinice ” pentru ca
instanța de executare să dispună ”inlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor”
Executarea silită. Scopul şi obiectul 32

se justifică pronunțarea unei noi incheieri de incuviințare a executării


silite.

Sancțiunea încălcării normelor referitoare la competența executorului


judecătoresc
Incălcarea normelor art.651 NCPC, atrage nulitatea absolută a
actelor efectuate de executorul judecătoresc necompetent. În acest sens,
partea care invocă nulitatea nu trebuie să demonstreze existența unei
vătămări, fiind in prezența unei nulități necondiționate de existența unei
vătămări.

Recuzarea şi înlocuirea executorului judecătoresc

Art.652 NCPCcare reglementează condițiile in care se pot dispune


recuzarea și inlocuirea executorului judecătoresc, aduce cu caracter de
noutate, pe de o parte, posibilitatea recuzării executorului judecătoresc in
condițiile art.42 NCPC, pe de altă parte, posibilitatea înlocuirii executorului
judecătoresc de către instanța care a incuviințat executarea silită, pentru
motive temeinice. Astfel, potrivit art.652 NCPC, ” (1) Executorii
judecătoreşti pot fi recuzaţi numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute la
art. 42 şi următoarele. (2) Cererea de recuzare nu suspendă de drept
executarea. Cu toate acestea, instanţa de executare poate dispune, motivat,
suspendarea executării până la soluţionarea cererii de recuzare, prin
încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Pentru a se dispune
suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauţiune în
cuantum de 1.000 lei. În cazul în care valoarea creanţei prevăzute în titlul
executoriu nu depăşeşte 1.000 lei, cauţiunea va fi de 10% din valoarea
Executarea silită. Scopul şi obiectul 33

creanţei. (3) În caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în


ce măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc urmează să fie
păstrate. (4) La cererea creditorului, instanţa de executare poate dispune,
pentru motive temeinice, înlocuirea executorului judecătoresc cu alt
executor judecătoresc indicat de către creditor şi continuarea executării
silite de către noul executor judecătoresc. Dispoziţiile art. 653 alin. (2) se
aplică în mod corespunzător. ”

Dispozițiile art.652 NCPC se completează cu cele ale art.10 din


Legea nr.188/2000 10
, in raport de care ”(1) Executorii judecătoreşti pot fi
recuzaţi în cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
(2) Executorul judecătoresc pentru care este cerută recuzarea poate declara
că se abţine. (3) Partea interesată poate cere instanţei de executare
recuzarea executorului judecătoresc imediat ce a aflat despre una dintre
situaţiile prevăzute la alin. (1), dar numai până la încetarea executării
silite. Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins
abţinerea, precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse
niciunei căi de atac. (4) Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi
atacată numai cu apel în termen de 5 zile de la comunicare.(5) Încheierea
prin care s-a hotărât recuzarea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de
executorul judecătoresc recuzat vor fi păstrate „.

Recuzarea executorului judecătoresc

Recuzarea executorului judecătoresc poate avea loc pentru unul


dintre motivele cuprinse in art.42 NCPC.

10
astfel cum aceasta a fost modificată prin Legea nr.134/2010 și Legea n2.138/2014
Executarea silită. Scopul şi obiectul 34

Deși textul art.652 este denumit marginal ”recuzarea executorului


judecătoresc”, aceasta nu trebuie să conducă la concluzia că executorul
judecătoresc nu ar putea formula declarație de abținere, in condițiile in care
chiar dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.188/2000, prevăd posibilitatea
pentru executorul judecătoresc impotriva căruia este formulată cererea de
recuzare de a se abține. Însă, din redactarea textului, rezultă că abținerea
poate fi formulată doar dacă anterior partea interesată a formulat cerere de
recuzare. Prin urmare, executorul care știe că se găsește intr-unul din
cazurile de incompatibilitate de la art.42 NCPC, trebuie să aducă la
cunoștința părților acest aspect, astfel incât acestea să poată formula cerere
de recuzare, iar după ce recuzarea este cerută de acestea, executorul să
formuleze declarație de abținere.
Deși legiuitorul nu prevede expres, apreciem că nu toate motivele de
la art.42 NCPC se aplică executorului, având in vedere că textul are in
vedere incompatibilitatea judecătorului, astfel incât o parte din acestea sunt
inaplicabile executorului, cum ar fi, spre exemplu, cazul de la art.42 pct 10
conform căruia ” dacă, atunci când este învestit cu soluţionarea unei căi de
atac, soţul sau o rudă a sa până la gradul al patrulea inclusiv a participat, ca
judecător sau procuror, la judecarea aceleiaşi pricini înaintea altei instanţe”,
fiind fără putință de tăgadă că acest text nu poate fi aplicat executorului
judecătoresc, aceeași fiind situația și in ipoteza pct. 11 care vizează rudenia
sa până la gradul al patrulea inclusiv sau afin, după caz, cu un alt membru al
completului de judecată.
In cele ce urmează vom incerca să expunem fiecare motiv in parte,
observând compatibilitatea acestora cu persoana executorului judecătoresc.
Astfel, prin raportare la prevederile art.42 NCPC, executorul
judecătoresc este incompatibil atunci când:
Executarea silită. Scopul şi obiectul 35

- şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost


desemnat să o judece.
- când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soţul său,
ascendenţii ori descendenţii lor sau afinii lor, după caz, au un interes în
legătură cu pricina care se judecă;
 Practică judiciară
Formularea de către executorul judecătoresc care efectuează actele de
executare contestate, a unei cereri de intervenție accesorie in favoarea
creditorilor intimați in contestația la executare, chiar dacă nu a fost
discutată admisibilitatea acesteia in principiu este de natură a crea
convingerea că executorul are un interes in soluționarea favorabilă
creditorilor intimați a cauzei, in sensul respingerii contestației formulate
împotriva actelor de executare, cu consecința continuării executării silite în
favoarea creditorilor intimați, motiv pentru care cererea de recuzare
formulată de către contestator urmează a fi admisă11„.
- când este soţ, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul
ori reprezentantul unei părţi sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora
soţului uneia dintre aceste persoane;
- când soţul sau fostul său soţ este rudă ori afin până la gradul al patrulea
inclusiv cu vreuna dintre părţi;
- dacă el, soţul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor,
după caz, sunt părţi într-un proces care se judecă la instanţa la care una
dintre părţi este judecător;
- dacă între el, soţul său ori rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv sau
afinii lor, după caz, şi una dintre părţi a existat un proces penal cu cel mult 5
11
Trib.Galați, Secia I Civilă, incheierea din data de 30 ianuarie 2013, cu notă critică de
E.Oprina, in R.R.E.S. nr.1/2013, pp.166-173
Executarea silită. Scopul şi obiectul 36

ani înainte de a fi desemnat să judece pricina. În cazul plângerilor penale


formulate de părţi în cursul procesului, judecătorul devine incompatibil
numai în situaţia punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva sa;
- dacă este tutore sau curator al uneia dintre părţi;
- dacă el, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor au primit daruri sau
promisiuni de daruri ori alte avantaje de la una dintre părţi;
- dacă el, soţul său ori una dintre rudele lor până la gradul al patrulea
inclusiv sau afinii lor, după caz, se află în relaţii de duşmănie cu una dintre
părţi, soţul ori rudele acesteia până la gradul al patrulea inclusiv;
- dacă soţul, o rudă ori un afin al său până la gradul al patrulea inclusiv a
reprezentat sau asistat partea în aceeaşi pricină înaintea altei instanţe;
- atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu
privire la
imparţialitatea sa.
În caz de admitere a cererii de recuzare, încheierea va arăta în ce
măsură actele îndeplinite de executorul judecătoresc urmează să fie păstrate.

Termenul până la care cererea de recuzare poate fi formulată


Cererea de recuzare poate fi formulată până la încetarea executării
silite.

Suspendarea executării silite până la soluționarea cererii de recuzare.


Cazuri. Condiții
Regula este că cererea de recuzare nu suspendă de drept executarea.
Însă, instanţa de executare poate dispune, motivat, la cererea celui
interesat, suspendarea executării până la soluţionarea cererii de recuzare,
prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 37

Pentru a se dispune suspendarea, cel care o solicită trebuie să dea în


prealabil o cauţiune în cuantum de 1.000 lei.
În cazul în care valoarea creanţei prevăzute în titlul executoriu nu
depăşeşte 1.000 lei, cauţiunea va fi de 10% din valoarea creanţei.
Prin urmare, pentru a dispune suspendarea executării silite, trebuie
îndeplinite cumulativ două cerințe:
-existența unei cereri de suspendare formulată de partea interesată,
instanța neputând dispune din oficiu suspendarea executării;
-plata unei cauțiuni in cuantum de 1000 lei, cu mențiunea că, dacă
valoarea creanței executate este sub plafonul sumei de 1000 lei, cauțiunea va
reprezenta 10% din valoarea acesteia.

Căi de atac
Încheierea instanţei prin care s-a încuviinţat ori s-a respins abţinerea,
precum şi cea prin care s-a încuviinţat recuzarea nu sunt supuse niciunei căi
de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu
apel în termen de 5 zile de la comunicare.

Înlocuirea executorului judecătoresc


Inlocuirea executorului judecătoresc nu poate fi dispusă decât pentru
motive temeinice, altele decât cele de recuzare12.Astfel, la cererea
creditorului, instanţa de executare poate dispune, pentru motive temeinice,
înlocuirea executorului judecătoresc cu alt executor judecătoresc indicat de
către creditor şi continuarea executării silite de către noul executor
judecătoresc.

12
spre exemplu, imposibilitatea temporară de exercitare a profesiei de către executor
Executarea silită. Scopul şi obiectul 38

În situația in care instanța incuviințează cererea de înlocuire, prin


aceeași incheiere se va pronunța și asupra cheltuielilor de executare
efectuate până la momentul admiterii cererii de înlocuire.

Conexarea executărilor silite.

Pentru asigurarea unei mai bune realizări a executării silite, este


posibil ca, atunci când privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe
executări silite de către executori judecătoreşti diferiţi, instanţa să dispună
conexarea acestora în scopul efectuării unei singure executări, sau, de către
executor atunci când executările silite sunt efectuate de același executor
judecătoresc.
In acest sens, potrivit art.653 NCPC, ”(1)Când, privitor la aceleaşi
bunuri, se efectuează mai multe executări silite de către executori
judecătoreşti diferiţi, instanţa de executare în circumscripţia căreia a
început prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricăruia
dintre executori, le va conexa, dispunând să se facă o singură executare de
către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai
înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul
judecătoresc care a început cel dintâi executarea (2) În cazul în care
dispune conexarea executărilor, instanţa, prin încheiere, se va pronunţa şi
asupra cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării.
Totodată, instanţa va dispune trimiterea dosarelor conexate la executorul
desemnat potrivit alin. (1). (3) După conexare, procedura de executare va
continua de la actul de urmărire cel mai înaintat. (4) Desistarea, după
conexare, a oricăruia dintre creditorii urmăritori nu va putea să împiedice
continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat. (5) În cazul
Executarea silită. Scopul şi obiectul 39

executărilor silite aflate pe rolul aceluiaşi executor, conexarea se va


dispune de executor, prin încheiere dată cu citarea părţilor, dispoziţiile
alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător”.

Prin urmare, dispozițiile art.653 NCPC, au in vedere


-conexarea dispusă de către instanța de executare;
-conexarea dispusă de către executorul judecătoresc

Conexarea executărilor dispusă de către instanța de executare


Conexarea executărilor va fi dispusă de către instanța de executare
atunci când:
1. privitor la aceleaşi bunuri, se efectuează mai multe executări silite;
2. executări silite se efectuează de către executori judecătoreşti diferiţi;
3. conexarea să fie solicitată de către persoana care justifică un interes sau de
către oricare dintre executorii care realizează executarea silită.
4. cererea de conexare să se adreseze instanţei de executare în circumscripţia
căreia a început prima executare
In situația in care instanța apreciază că se impune conexarea
executărilor, va dispune conexarea acestora să se facă o singură executare de
către executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai
înaintat, iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul
judecătoresc care a început cel dintâi executarea. Prin actul de executare
”cel mai înaintat” trebuie înțeles stadiul executării celei mai avansate.
Executorul judecătoresc care a început prima executare devine
competent să realizeze executarea silită, după conexare, doar in măsura in
care și celelalte executări sunt in același stadiu, in caz contrar, competența
Executarea silită. Scopul şi obiectul 40

va fi atribuită executorului judecătoresc care se află in cel mai avansat stadiu


al executării silite.
În cazul în care instanța dispune conexarea executărilor, prin
încheiere, aceasta se va pronunţa şi asupra cheltuielilor de executare
efectuate până în momentul conexării. Totodată, instanţa va dispune
trimiterea dosarelor conexate la executorul desemnat.
Din interpretarea textului art.653 NCPC rezultă că, creditorii nu se
pot opune la conexare și, chiar dacă toate părțile ar fi de acord ca executarea
să fie efectuată de un alt executor decât cel desemnat potrivit prevederilor
art.653 alin.1 NCPC, acest lucru nu este posibil, normele având un caracter
imperativ, de la care părțile, prin voința lor, nu pot deroga.
După conexare, procedura de executare va continua de la actul de
urmărire cel mai înaintat.
Desistarea, după ce instanța de executare a dispus conexarea
executărilor, a oricăruia dintre creditorii urmăritori nu va putea să împiedice
continuarea executării de la actul de executare cel mai înaintat.

Conexarea executărilor dispusă de către executorul judecătoresc


Nu va fi nevoie de intervenția instanței de executare pentru a dispune
conexarea executărilor , in situația in care acestea se află pe rolul aceluiaşi
executor. Pentru această situația, executorul judecătoresc care efectuează
executările dispune conexarea acestora, prin încheiere dată cu citarea
părţilor. Prin aceeași încheiere, executorul judecătoresc va dispune și asupra
cheltuielilor de executare efectuate până în momentul conexării.

Concursul dintre executarea silită şi executarea pornită de un creditor


Executarea silită. Scopul şi obiectul 41

Dispozițiile art.653 NCPC referitoare la conexarea executărilor sunt


pe deplin aplicabile și in situația in care referitor la aceleași bunuri se
efectuează mai multe executări, unele pornite de executorul judecătoresc, la
cererea unui creditor, iar altele direct de către alţi creditori. Textul art.654
are in vedere acele executări care se pot efectua direct de către creditor
(ANAF, AVAS), fără a fi necesară intervenția executorului judecătoresc.
În această situație, in care executările se efectuează atât de către
executori cât și direct de creditori, instanța de executare va dispune
conexarea acestora urmând a se efectua o singură executare de către
executorul judecătoresc care a îndeplinit actul de executare cel mai înaintat,
iar dacă executările sunt în acelaşi stadiu, de către executorul judecătoresc
care a început cel dintâi executarea. De la momentul la care instanța dispune
conexarea executărilor, toate actele de executare vor fi efectuate de către
executorul judecătoresc competent în favoarea căruia s-a dispus conexarea,
în măsura in care in conținutul legii speciale nu se dispune altfel.

Actele efectuate de executorul judecătoresc


În vederea realizării efective a obligațiilor ce ii incumbă pentru
punerea in executare a titlurilor executorii, executorul judecătoresc
intocmește acte de executare. In acest sens, textul art.655 NCPC
exemplifică actele pe care le întocmește executorul judecătoresc pe
parcursul executării silite, acesta întocmind încheieri, procese-verbale
precum și alte acte de procedură (certificat de adjudecare in condițiile
art.773 NCPC, act de adjudecare in condițiile art.852 NCPC, etc.).
Alin. 2 al art.655 NCPC consacră și in această materie regula
simetriei formelor, in raport de care, orice eroare materială săvârșită de către
executorul judecătoresc cu ocazia întocmirii unui act de procedură va fi
Executarea silită. Scopul şi obiectul 42

remediată potrivit regulilor aplicabile la întocmirea acestora. Astfel, dacă


pentru întocmirea unui act de procedură, legea prevede citarea părților,
îndreptarea erorii materiale nu va putea fi remediată decât după citarea
corespunzătoare a părților. Nerespectarea acestor dispoziții poate atrage
nulitatea actului de executare astfel întocmit, dispozițiile art.174-179 NCPC
fiind pe deplin aplicabile.

Încheierile executorului judecătoresc


Încheierile, alături de procesele-verbale sunt principalele acte ale
executorului judecătoresc.
In faza executrii silite, procesele verbale vizează, de regulă,
urmărirea sau predarea bunurilor mobile și imobile13. Însă, spre deosebire de
acestea din urmă, încheierile se întocmesc doar atunci când legea prevede
expres că o anumită măsură execuțională nu poate fi dispusă de către
executorul judecătoresc decât prin încheiere, pentru restul măsurilor dispuse
executorul întocmind procese-verbale14 . Cu toate acestea, apreciem că
executorul judecătoresc poate dispune măsuri inclusiv prin rezoluție, cum
este cazul inregistrării cererii de deschidere a dosarului de executare silită.
Amânarea, suspendarea şi încetarea executării silite, eliberarea sau
distribuirea sumelor obţinute din executare, precum şi alte măsuri anume
prevăzute de lege15 se dispun de executorul judecătoresc prin încheiere.

Cuprinsul încheierii

13
I.Gârbuleț, Procesele-verbale emise de către executorul judecătoresc in materia executării
silite, in RREX nr.1/2014, Ed.Universul Juridic, 2014, p.13
14
E.Oprina, I.Gârbuleț, op.cit., p.434
15
spre exemplu, conexarea executărilor silite aflate pe rolul aceluiași executor judecătoresc
– art.653 alin.5 NCPC, restrângerea executării silite – art.701 NCPC, fixarea termenului de
licitație în cazul vânzării bunurilor mobile sechestrate – art.757 alin.6 NCPC, etc.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 43

Încheierea prin care executorul judecătoresc dispune asupra


amânării, suspendării, încetării sau asupra altor măsuri, trebuie să cuprindă
potrivit art.656 alin.1 NCPC, sub sancțiunea nulității, necondiționată de
existența unei vătămări:
- denumirea şi sediul organului de executare;
- data şi locul întocmirii încheierii şi numărul dosarului de executare;
- titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare;
- numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale
debitorului;
- procedura de executare care face obiectul încheierii;
- chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;
- motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii;
- dispoziţia luată de executor;
- semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.
Singura mențiune din cuprinsul încheierii executorului judecătoresc
care poate atrage nulitatea încheierii sub condiția demonstrării de către
partea care invocă nulitatea a vătămării cauzate prin lipsa acesteia, vătămare
care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului este mențiunea
referitoare la calea şi termenul in care încheierea poate fi atacată.

Regimul juridic al încheierilor emise de către executorul judecătoresc


Regula în materie este că, încheierile emise de către executorul
judecătoresc se dau fără citarea părţilor, se comunică acestora, sunt
executorii de drept şi pot fi atacate numai cu contestaţie la executare.

Participarea Ministerului Public in faza executării silite


Executarea silită. Scopul şi obiectul 44

Ministerul Public, in calitatea sa de participant la executarea silită, in


condițiile prevăzute de dispozițiile legale, sprijină executarea titlurilor
executorii.
In vederea realizării executării silite, legiuitorul a conferit
Ministerului Public, in anumite materii, legitimare procesuală de a iniția
procedura execuțională. Astfel, prin raportare la prevederile art.92 alin.5
NCPC, procurorul poate solicita punerea în executare a titlurilor executorii
care sunt în favoarea minorilor, persoanelor puse sub interdicţie
judecătorească sau dispăruţilor.

Decizii ale Curții Constituționale


Deși legiuitorul instituia in sarcina Ministerului Public, in calitatea
sa de participant la executarea silită, obligația de sprijinire a punerii in
executare a titlurilor executorii, ulterior Curtea Constituțională, prin decizia
nr. a declarat neconstituționale prevederile art.659 alin.3 NCPC16, apreciind,
că dispoziţiile art.659 alin.3 NCPC sunt neclare şi lipsite de previzibilitate.
În sinteză, in motivarea deciziei Curtea a reținut, pe de o parte, că
dispozițiile art.659 alin.3 sunt neclare întrucât creează falsa impresie că
Ministerul Public s-ar putea afla sub controlul executorului judecătoresc în
faza executării silite a unui proces, context în care, trebuie reţinut că,
potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (1) din Constituţia României,„Procurorii
îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi

16
Potrivit dispozițiilor art.659 alin.3 NCPC, ” dacă cei sesizaţi nu dispun de informaţiile
solicitate sau, după caz, refuză să le dea, Ministerul Public va întreprinde, la cererea
executorului judecătoresc, diligenţele necesare pentru aflarea informaţiilor cerute, în
special pentru identificarea entităţilor publice sau private la care debitorul are deschise
conturi sau depozite bancare, plasamente de valori mobiliare, este acţionar ori asociat sau,
după caz, deţine titluri de stat, bonuri de tezaur şi alte titluri de valoare susceptibile de
urmărire silită.”
Executarea silită. Scopul şi obiectul 45

al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei.“ Mai mult,


potrivit art. 62 alin. (4) din Legea nr. 304/200417, „parchetele sunt
independente în relaţiile cu instanţele judecătoreşti, precum şi cu celelalte
autorităţi publice“. Este adevărat că, în activitatea judiciară, Ministerul
Public reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept,
precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dar dispoziţiile legale criticate
transferă în sarcina procurorului atribuţii în domeniul executării silite, prin
efectuarea, la cererea executorului judecătoresc, a unor demersuri concrete,
ceea ce duce la instituirea unor raporturi de subordonare între executorul
judecătoresc, pe de o parte, şi procuror, pe de altă parte. Desigur, legiuitorul
are posibilitatea de a institui diverse mecanisme care să presupună şi
implicarea organelor de cercetare penală, în condiţiile în care Ministerului
Public i s-ar putea adresa, în faza executării silite, o solicitare pentru a
obţine informaţiile dorite. Aceste mecanisme trebuie, însă, să prevadă
posibilitatea procurorului de a aprecia asupra necesităţii intervenţiei sale, în
raport cu interesele generale ale societăţii, necesitatea apărării ordinii de
drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor [potrivit art. 131
alin. (1) din Constituţie].
Pe de altă partea, Curtea Constituțională a apreciat că dispozițiile
art.659 alin.3 NCPC sunt sunt lipsite şi de previzibilitate, întrucât, ele nu
reglementează mijloacele procedurale pe care Ministerul Public le are la
îndemână în vederea îndeplinirii demersului prevăzut de lege, nu prevăd
actele şi măsurile procesuale pe care procurorul le poate dispune în acest
sens, nu stabilesc modul de contestare a măsurilor dispuse şi nu precizează
în sarcina cărui parchet din cadrul Ministerului Public revine competenţa

17
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
827 din 13 septembrie 2005
Executarea silită. Scopul şi obiectul 46

îndeplinirii măsurii [având în vedere, cu privire la cel din urmă aspect


reţinut, art. 650 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) din Codul de procedură
civilă].Totodată, Curtea a apreciat faptul că dispoziţiile legale criticate nu
sunt însoţite de prevederi legale (care se pot regăsi şi într-un act normativ
separat) care să aloce resursele umane şi materiale necesare (eventual
suplimentare) de natură să asigure aplicarea în mod eficient a măsurilor
legale. Exigenţele statului de drept impun adoptarea unui cadru legislativ
integrat care să permită aplicarea efectivă şi eficientă a dispoziţiilor legale,
astfel încât drepturile şi/sau măsurile prevăzute să nu fie teoretice şi
iluzorii18.

Agenţii forţei publice


Intervenția agenților forței publice in cadrul executării silite are ca
scop sprijinirea executorului judecătoresc in realizarea promptă și efectivă a
executării silite.
Necesitatea prevederii exprese a atribuțiilor agenților forței publice
în faza executării silite rezultă din faptul că, de cele mai multe ori, debitorul
sau alte persoane se opun executării silite astfel încât se impune intervenția
acestor organe pentru realizarea executării.
Categoria agenților forței publice este formată din organele de
poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei publice.
Nu orice executare implică însă necesitatea participării la executare a
agenților forței publice. Din modul de redactare a art.65819 NCPC rezultă că,

18
a se vedea in acest sens, decizia Curții Constituționale nr. 473 din 21 noiembrie 2013
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 659 alin. (3) din Codul de
procedură civilă publicată în Monitorul Oficial nr. 30 din 15 ianuarie 2014
19
Potrivit art.658 NCPC, ” (1) În cazurile prevăzute de lege, precum şi când executorul
judecătoresc consideră necesar, organele de poliţie, jandarmerie sau alţi agenţi ai forţei
publice, după caz, sunt obligaţi să sprijine îndeplinirea promptă şi efectivă a tuturor
Executarea silită. Scopul şi obiectul 47

intervenția acestora se impune doar atunci când legea prevede precum și în


situațiile in care executorul judecătoresc apreciază necesar sprijinul acordat
de aceste organe. În acest scop, executorul va adresa o cerere scrisă
autorităților competente pentru a asigura concursul forței publice, aceștia
neputând refuza solicitarea executorului, având in vedere obligația ce le
incumbă de a răspunde cu promptitudine solicitării executorului, in caz
contrar, executarea silită putând fi tergiversată.
Activitatea derulată de către agenții forței publice in cadrul
executării silite nu este condiționată de plata unor sume de bani sau de
efectuarea unei alte contraprestații, întrucât, prin raportare la prevederile
art.626 NCPC, ”statul este obligat să asigure, prin agenţii săi, executarea în
mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii,
iar, în caz de refuz, cei vătămaţi au dreptul la repararea integrală a
prejudiciului suferit”.
Refuzul agenților forței publice de a acorda sprijin in realizarea
executării silite poate fi sancționată de către preşedintele instanţei de
executare, la cererea executorului, cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000
lei, precum și la plata unor despăgubiri, la cererea părții interesate, pentru
prejudiciul material sau moral cauzat prin amânarea executării silite.

actelor de executare silită, fără a condiţiona îndeplinirea acestei obligaţii de plata unor
sume de bani sau de efectuarea unei alte contraprestaţii. (2) În acest scop, executorul se va
adresa autorităţii competente pentru a asigura concursul forţei publice, care va trebui să ia
măsuri de urgenţă pentru a se evita tergiversarea sau împiedicarea executării. (3) Agenţii
forţei publice nu pot refuza să sprijine activitatea de executare silită sub motiv că există
impedimente, de orice natură, la executare, singurul răspunzător pentru nesocotirea
acestora fiind executorul judecătoresc, în condiţiile legii. (4) În caz de refuz, dispoziţiile
art. 188 alin. (2) şi ale art. 189-191 sunt aplicabile în mod corespunzător.”
Executarea silită. Scopul şi obiectul 48

Participarea terților in faza executării silite. Obligațiile instituite in


sarcina acestora.

Obligațiile celor care datorează sume de bani debitorului urmărit ori


deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi
Dispozițiile art.659 NCPC dispun asupra obligațiilor ce incumbă
debitorilor debitorului urmărit in faza executării silite, respectiv:
-obligația de a comunica în scris executorului judecătoresc toate informațiile
necesare pentru efectuarea executării silite; desigur, această obligație se
naște la momentul solicitării acestor informații de către executorul
judecătoresc persoanelor care datorează sume de bani debitorului urmărit ori
deţin bunuri ale acestuia supuse urmăririi;
- obligația de a declara întinderea obligaţiilor lor faţă de debitorul urmărit,
eventuale modalităţi care le-ar putea afecta, sechestre anterioare, cesiuni de
creanţă, subrogaţii, preluări de datorie, novaţii, precum şi orice alte acte sau
fapte de natură să modifice conţinutul ori părţile raportului obligaţional sau
regimul juridic al bunului deţinut.
Sancțiunea care intervine in situația in care persoana care datorează
sume de bani debitorului urmărit ori deţine bunuri ale acestuia supuse
urmăririi nu se conformează obligației de a prezenta un inscris solicitat sau
nu oferă informațiile referitoare la un bun al debitorului urmărit, la cererea
executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate
dispune aplicarea unei amenzi in cuantum de la 50 lei la 700 lei, precum și,
la solicitarea persoanei interesate, obligarea la plata prejudiciului material și
moral cauzat prin omisiunea sau refuzul de a furniza informațiile solicitate.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 49

Obligația altor instituții de a furniza informații executorului


judecătoresc
Instituţiilor publice, instituţiilor de credit precum şi oricăror alte
persoane fizice sau juridice le incumbă obligația de a comunica, de îndată, la
solicitarea executorului judecătoresc, în scris, datele şi informaţiile apreciate
de executor ca fiind necesare realizării executării silite. Această obligație
subzistă și in contextul în care prin legi speciale se dispune altfel.
În același scop, organele fiscale au obligația de a comunica, în
aceleaşi condiţii, datele şi informaţiile pe care le administrează potrivit legii.
Și in cazul acestor instituții, ca și în situația prevăzută la alin.1 a
art.659, sancțiunea care intervine pentru ipoteza in care instituțiile
enumerate în cuprinsul art.659 alin.2 nu se conformează obligației de a
furniza informațiile solicitate de către executorul judecătoresc, la cererea
executorului judecătoresc sau a părţii interesate, instanţa de executare poate
dispune aplicarea unei amenzi in cuantum de la 50 lei la 700 lei, precum și,
la solicitarea persoanei interesate, obligarea la plata prejudiciului material și
moral cauzat prin omisiunea sau refuzul de a furniza informațiile solicitate.

Obligația de păstrare a secretului profesional


Informațiile obținute de executorul judecătoresc in vederea realizării
executării silite nu pot fi utilizate decât in acest scop, fiind cu desăvârșire
interzisă divulgarea acestora către terțele persoane sau pentru crearea unei
date de baze personale. Aceasta cu atât mai mult cu cât, executorul
judecătoresc, in vederea realizării executării silite are acces liber la cartea
funciară, la registrul comerţului şi la alte registre publice care conţin date
despre bunurile debitorului susceptibile de urmărire silită, executorul având
și posibilitatea legală de a solicita instanței de executare date și informații
Executarea silită. Scopul şi obiectul 50

necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor și a celorlalte acte de


executare.
Prin urmare, respectarea secretului informațiilor care i-au fost
furnizate in această calitate constituie o obligație legală a executorului
judecătoresc, încălcarea acesteia determinând răspunderea disciplinară a
executorului judecătoresc in condițiile art.47 lit.a) din Legea nr.188/2000,
precum și răspunderea penală în condițiile art.196 C.pen.
Totuși, executorul judecătoresc este obligat să asigure secretul
informaţiilor primite, dacă legea nu prevede altfel, ceea ce înseamnă că,
dacă acesta este chemat in calitate de martor în fața instanțelor judecătorești
sau a organului de urmărire penală, cu acordul celor ocrotiți prin această
normă, sau in condițiile prevăzute de lege, poate fi scutit de această
obligație.

Martorii asistenţi
Cazurile in care prezența martorilor asistenți este obligatorie
Martorii asistenți participă la executarea silită ori de câte ori există o
dispoziție legeală în raport de care prezența acestora este obligatorie.
Astfel,
-conform art.680 alin.1 NCPC, executorul judecătoresc are dreptul să
identifice bunurile urmăribile ale debitorului şi, la locul unde ele se găsesc,
să îndeplinească asupra lor acte de executare, în prezenţa debitorului sau a
unuia dintre membrii majori ai familiei sale ori a unei alte persoane majore
care se află în acel loc, iar în lipsa acestora, în prezenţa unui agent al forţei
publice sau, în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, a 2 martori asistenţi;
-prezența martorilor asistenți este obligatorie și atunci când, în condițiile
art.733 NCPC, precum și ale art.897 NCPC., prezenţa unui agent de poliţie,
Executarea silită. Scopul şi obiectul 51

unui jandarm sau a altor agenţi ai forţei publice este necesară, însă aceștia
lipsesc, caz in care lipsa acestora va fi suplinită prin prezența a 2 martor
asistenți (art.733 alin.2 NCPC, art.897 NCPC).
prezența martorilor asistenți este obligatorie, sub sancțiunea nulității
actului de executare, in ipoteza in care agenții forței publice lipsesc, aspect
care rezultă din redactarea art.660 NCPC coroborat cu cele ale prevederilor
art.680 NCPC, art.733 NCPC, art.897 NCPC. Per a contrario, dacă
reprezentanții forței publice sunt prezenți la executare, nu există
obligativitatea prezenței și a martorilor asistenți20.
Pe lângă situațiile în are prezența martorilor asistenți este obligatorie,
legiuitorul a prevăzut posibilitatea participării acestora la executarea silită
atunci când executorul judecătoresc apreciază oportună prezența acestora
sau la cererea părţilor. Pentru această din urmă situație, in care părțile
solicită executorului judecătoresc participarea martorilor asistenți,
executorul poate refuza participarea acestuia, in măsura in care apreciază
nejustificată această participare, întocmind in acest sens un proces-verbal,
ale cărui măsuri vor putea fi contestate de partea interesată pe calea
contestației la executare.

Persoanele are pot îndeplini calitatea de martor asistent


Pot fi martori asistenţi persoanele care:
-au capacitate de exerciţiu deplină (formând această categorie atât
persoanele majore cât și cele care au dobândit capacitate de exercițiu
deplină prin efectul căsătoriei sau cărora instanța de tutela le-a recunoscut
capacitatea de exercițiu deplină pentru motive temeinice).
- nu sunt interesate de săvârşirea actelor de executare;

20
a se vedea, in același sens, E.Oprina, I.Gârbuleț, op.cit., p.261
Executarea silită. Scopul şi obiectul 52

- nu se află cu participanţii la procedura de executare în legătură de rudenie


până la gradul al patrulea inclusiv sau de afinitate până la gradul al doilea
ori de subordonare.

Numărul martorilor asistenți


Art.640 alin.4 NCPC dispune asupra faptului că numărul martorilor
asistenți trebuie să fie de cel puțin 2, ceea ce înseamnă că prezența unui
singur martor asistent va putea conduce la nulitatea actului de executare
astfel întocmit. Apreciem că această dispoziție este aplicabilă atât în situația
in care participarea martorilor asistenți este obligatorie, precum și atunci
când aceasta este dispusă de executorul judecătoresc din oficiu sau la
cererea uneia dintre părți. Aceasta întrucât art.640 alin.4 NCPC prevede
expres că numărul martorilor asistenți trebuie să fie de cel puțin 2, fără a
face distincție între cazurile în care participarea acestora este obligatorie
sau facultativă.

Drepturile şi îndatoririle martorilor asistenţi

Martorii asistenți au dreptul de a solicita informații referitoare la


actele de executare la care participă. Totodată, anterior începerii efectuării
actelor de executare executorului judecătoresc îi incumbă obligația de a
informa martorii asistenți asupra drepturilor și obligațiilor ce le revin în
această calitate.
Aceștia au posibilitatea legală de a efectua observații în legătură cu
modalitatea de îndeplinire a acestora, observații care vor fi consemnate de
către executorul judecătoresc în procesul-verbal.
Executarea silită. Scopul şi obiectul 53

Martorii asistenți au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport,


cazare şi masă dacă este din altă localitate, precum şi dreptul la despăgubiri
pentru acoperirea veniturilor pe care le-ar fi obţinut dacă şi-ar fi exercitat
profesia pe durata lipsei de la locul de muncă, prilejuită de chemarea sa în
calitate de martor, stabilite în raport cu starea sau profesia pe care o exercită,
precum şi cu timpul efectiv pierdut. Drepturile băneşti se asigură de către
creditor, se stabilesc prin încheiere de către executorul judecătoresc și intră
in cuantumul cheltuielilor de executare la care v fi obligat debitorul.
Prin semnarea procesului-verbal, după efectuarea actelor de
executare, martorul asistent atestă faptele la care a participat.

Rolul statului în executarea silită


Statului ii incumbă obligația de a realiza intr-o modalitate promptă și
efectivă punerea in executare a titlurilor executorii, dispozițiile art.626
NCPC21, instituind o obligație legală in sarcina acestuia de a ”veghea” și de
a asigura realizarea drepturilor consacrate prin titlurile executorii.
Dacă in legislația anterioară o astfel de prevedere expresă nu exista,
pe fondul unor numerose condamnări ale statului român de către C.E.D.O.în
care instanța de la Strasbourg a statuat asupra obligației ce incumbă statului
de a asigura executarea promptă și efectivă a titlurilor executorii, legiuitorul
român a înțeles să prevadă expres această obligație în cuprinsul art.626.
Din punct de vedere al obligațiilor ce ii incumbă, statul trebuie să
asigure executarea promptă a hotărârilor judecătorești, in sensul ca obligația
stipulată in cuprinsul titlului executoriu trebuie să se realizeze intr-un
interval de timp rezonabil și să fie efectivă. Astfel, ” odată ce o hotărâre
21
Potrivit art.626 NCPC, ”statul este obligat să asigure, prin agenţii săi, executarea în
mod prompt şi efectiv a hotărârilor judecătoreşti şi a altor titluri executorii, iar, în caz de
refuz, cei vătămaţi au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit
Executarea silită. Scopul şi obiectul 54

internă definitivă este pronunțată de instanțele naționale, ea trebuie pusă in


aplicare cu o claritate și o coerență rezonabilă de către autoritățile publice,
pentru a evita, pe cât posibil, nesiguranța juridică și incertitudinea pentru
subiectele de drept interesate de aplicarea sa.(…) Dreptul de acces la
justiție, garantat de art. 6 din Conventie, protejează, de asemenea, punerea
in aplicare a hotărârilor judecătorești definitive si obligatorii care, intr-un
stat care respecta preeminenta dreptului, nu pot ramâne fără efect in
detrimentul unei părți22”
Cu toate acestea, recurgerea la sprijinul forței publice se face la
solicitarea executorului judecătoresc, in cazurile in care participarea
acestora este prevăzută de lege sau atunci când executorul apreciază că se
impune. Totodată, măsurile ce se impun a fi luate pentru aducerea la
indeplinire a obligației statuate in titlul executoriu nu sunt luate de către
executorul judecătoresc, ci de către agenții forței publice, potrivit legilor și
regulamentelor lor interne23.

Răspunderea statului

În cazul in care statul refuză îndeplinirea obligației de asigurare, prin


intermediul agenților săi, a executării silite in mod prompt și efectiv,
persoanele vătămate au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit.
In acest caz răspunderea statului se fundamentează pe răspunderea civilă
delictuală in condițiile art.1349 NCC, ale art.1384 NCC atunci când statul
răspunde pentru fapta proprie, dar și in condițiile art.1384 alin.2 NCC
pentru situația in care statul răspunde pentru fapta altuia, caz in care
22
cauza Abăluța c.României, hotărârea din 15 iunie 2006, publicată in M.Of.nr.514/2007
23
V.Lozneanu, V.Barbu, Rolul forței publice in activitatea de executare silită, in RREX
nr.3/2013, Ed.Universul Juridic, p.64
Executarea silită. Scopul şi obiectul 55

Ministerul Finanțelor Publice se va întoarce in mod obligatoriu pe cale


judiciară, cu acțiune in regres împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, în
măsura în care acesta este răspunzător pentru producerea acelui prejudiciu.

COMPETENŢA EXECUTORULUI
JUDECĂTORESC
I. Stabilirea competenţei executorului judecătoresc
Competenţa executorului judecătoresc se determină în funcţie de forma de
executare solicitată, astfel [art. 651 alin. (1)-(2) NCPC]:

Forma de executare Competenţa executorului judecătoresc


- în cazul urmăririi silite a bunurilor - executorul judecătoresc din
imobile, circumscripţia curţii de apel unde se află
- în cazul urmăririi silite a fructelor prinse imobilul; atunci când se urmăresc silit
de rădăcini, două sau mai multe bunuri imobile aflate
- în cazul executării silite directe imobiliare în raza teritorială a unor curţi de apel
diferite, vor fi competenţi executori
judecătoreşti diferiţi, câte unul din raza
fiecărei curţi de apel unde se găsesc
imobilele urmărite
- în cazul urmăririi silite a bunurilor mobile, - executorul judecătoresc din
- în cazul executării silite directe mobiliare circumscripţia curţii de apel unde se află
domiciliul sau, după caz, sediul debitorului
sau din circumscripţia curţii de apel unde
se află bunurile;
- în cazul în care domiciliul sau, după caz,
sediul debitorului se află în străinătate,
este competent oricare executor
judecătoresc;
- dacă bunurile urmăribile mobile se află în - oricare dintre executorii judecătoreşti
circumscripţiile mai multor curţi de apel care funcţionează pe lângă una dintre
acestea este competent să realizeze
Executarea silită. Scopul şi obiectul 56

executarea, inclusiv cu privire la bunurile


urmăribile aflate în raza celorlalte curţi de
apel
- în cazul în care în raza aceleiaşi curţi de - alegerea executorului aparţine
apel sunt deopotrivă competenţi teritorial creditorului
doi sau mai mulţi executori judecătoreşti
- în cazul executării silite a obligaţiilor de a - executorul judecătoresc din
face, circumscripţia curţii de apel unde urmează
- în cazul executării silite a obligaţiilor de a să se facă executarea
nu face
- în cazul în care executorul judecătoresc - creditorul poate cere instanţei de
iniţial învestit de creditor constată că nu executare continuarea executării silite
sunt bunuri și venituri urmăribile în raza printr-un alt executor judecătoresc, caz în
competenţei sale teritoriale care instanţa de executare poate dispune,
înlocuirea executorului judecătoresc cu alt
executor judecătoresc indicat de către
creditor şi continuarea executării silite de
către noul executor judecătoresc

II. Alte reguli în stabilirea competenţei executorului


judecătoresc (art. 653-654 NCPC)
- dacă, privitor la aceleaşi bunuri, se - instanţa de executare în circumscripţia
efectuează mai multe executări silite de căreia a început prima executare, la
către executori judecătoreşti diferiţi cererea persoanei interesate sau a
oricăruia dintre executori, le va conexa,
dispunând să se facă o singură executare
de către executorul judecătoresc care a
îndeplinit actul de executare cel mai
înaintat

- dacă executările sunt în acelaşi stadiu pe - instanţa de executare în circumscripţia


rolul unor executori judecătoreşti diferiţi căreia a început prima executare, la
cererea persoanei interesate sau a
oricăruia dintre executori, le va conexa,
dispunând să se facă o singură executare
de către executorul judecătoresc care a
început cel dintâi executarea;
- după conexare, procedura de executare
va continua de la actul de urmărire cel mai
înaintat, chiar dacă unul dintre creditorii
urmăritori renunţă la executarea silită
începută
- dacă executările silite se află pe rolul - conexarea se va dispune de executor,
aceluiaşi executor judecătoresc prin
Executarea silită. Scopul şi obiectul 57

încheiere dată cu citarea părţilor

- când, privitor la aceleaşi bunuri, se - toate actele de executare vor fi efectuate


efectuează mai multe executări, unele de către executorul judecătoresc
pornite de executorul judecătoresc, la competent în favoarea căruia s-a dispus
cererea unui creditor, iar altele direct de conexarea (potrivit art. 653 NCPC), dacă
către alţi creditori prin lege specială nu se prevede altfel

- în cazul în care, în ipoteza urmăririi silite - executorul judecătoresc iniţial învestit


directe mobiliare şi a urmăririi silite a rămâne competent să continue executarea
bunurilor mobile, debitorul îşi schimbă silită [art. 651 alin. (3) NCPC]
domiciliul/sediul
CEREREA DE EXECUTARE SILITĂ
ŞI ÎNCUVIINŢAREA EXECUTĂRII
SILITE
Sediul materiei: art. 662-665 NCPC

I. Cererea de executare silită


1. Reguli
executarea silită poate porni numai la cererea creditorului, dacă prin lege nu se
prevede altfel [art. 663 alin. (1) NCPC];
Exemple (când executarea silită nu este pornită de titular):
- procurorul poate solicita punerea în executare a titlurilor executorii emise în favoarea
minorilor, persoanelor puse sub interdicţie şi dispăruţilor [art. 92 alin. (5) NCPC];
- pe calea acţiunii oblice, când executarea este pornită de către creditorul a cărui creanţă
este certă, exigibilă şi stabilită printr-un titlu executoriu, întrucât debitorul refuză sau
neglijează să o formuleze, prejudiciindu-l pe creditor.

2. Cuprinsul cererii de executare silită


pe lângă menţiunile prevăzute la art. 148 NCPC, cererea de executare silită trebuie
să cuprindă [art. 663 alin. (3) NCPC]:
numele, prenumele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul
creditorului şi debitorului;
bunul sau, după caz, felul prestaţiei datorate;
modalităţile de executare solicitate de creditor.
la cerere se vor ataşa titlul executoriu în original sau în copie legalizată, după
caz, şi
dovada achitării taxelor de timbru, inclusiv timbrul judiciar, precum şi
dacă este cazul, înscrisurile anume prevăzute de lege [art. 663 alin. (4) NCPC];
cererea de executare se poate face personal sau prin reprezentant legal sau
convenţional, caz în care în cererea de executare se va face menţiune despre
calitatea de mandatar, alăturându-se totodată dovada acestei calităţi.

3. Depunerea şi înregistrarea cererii de executare silită


Creditorul sau reprezentantul legal sau convenţional al acestuia depune cererea la
biroul executorului judecătoresc competent ori o transmite acestuia prin
poştă, curier, telefax, poştă electronică sau prin alte mijloace care asigură
Contestaţia la executare 59

transmiterea textului şi confirmarea primirii cererii împreună cu toate


documentele justificative [art. 663 alin. (2) NCPC];
de îndată ce primeşte cererea de executare, executorul judecătoresc, prin
încheiere, va dispune înregistrarea acesteia şi deschiderea dosarului de exe-
cutare sau, după caz, va refuza motivat deschiderea procedurii de executare;
refuzul executorului nu poate fi întemeiat decât pe neîntrunirea condiţiilor
sesizării instanţei de executare;
executorul judecătoresc refuză deschiderea dosarului de executare printr-o
încheiere care se dă fără citarea părţilor şi se comunică părţilor [art. 656
alin. (3) NCPC];
încheierea prin care executorul judecătoresc refuză motivat deschiderea
procedurii de executare poate fi atacată de creditor cu plângere, în termen
de 15 zile de la comunicare, la instanţa de executare, iar hotărârea prin care
este soluţionată plângerea este obligatorie pentru executorul judecătoresc;
efectul depunerii cererii de executare silită: întreruperea prescripţiei dreptului
de a obţine executarea silită, sub condiţia ca aceasta să fie însoţită de titlul
executoriu [art. 708 alin. (1) pct. 2 NCPC];
cu toate acestea, prescripţia nu este întreruptă dacă executarea silită a fost
respinsă, anulată sau dacă s-a perimat ori dacă cel care a făcut-o a
renunţat la ea [art. 708 alin. (3) NCPC].

4. Încuviinţarea executării silite (art. 665 NCPC)


de îndată ce primește cererea de executare, executorul judecătoresc va dispune
înregistrarea acesteia (art. 664 NCPC); eventualul refuz al executorului
judecătoresc de a înregistra cererea de executare poate fi atacat prin
contestaţie la executare, potrivit art. 711 alin. (1) teza a II-a NCPC;
competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite aparţine,
potrivit Legii nr. 138/2014, executorului judecătoresc, iar nu instanţei de
executare;
cererea de executare se soluţionează de către executorul judecătoresc în termen
de maximum 3 zile de la înregistrarea acesteia;
executorul judecătoresc se pronunţă asupra încuviinţării executării silite prin
încheiere, dată fără citarea părţilor, motivarea încheierii efectuându-se în cel
mult 7 zile de la pronunţare [art. 665 alin. (2) NCPC];
atunci când executorul judecătoresc nu soluţionează cererea în termen de 3 zile,
partea interesată are la dispoziţie calea contestaţiei la executare, conform art.
711 alin. (1) teza a II-a NCPC.

A. Încheierea de încuviinţare a executării silite va cuprinde:


Contestaţia la executare 60

menţiunile generale:
denumirea şi sediul organului de executare;
data şi locul întocmirii încheierii şi numărul dosarului de executare;
titlul executoriu în temeiul căruia se efectuează procedura de executare;
numele şi domiciliul ori, după caz, denumirea şi sediul creditorului şi ale
debitorului;
procedura de executare care face obiectul încheierii;
chestiunea asupra căreia se adoptă încheierea;
motivele în fapt şi în drept care au determinat darea încheierii;
dispoziţia luată de executor;
calea şi termenul de atac al încheierii;
semnătura şi ştampila executorului judecătoresc.

menţiunile speciale:
arătarea titlului executoriu pe baza căruia se va face executarea;
suma ce urmează a fi executată, cu toate accesoriile pentru care s-a
încuviinţat urmărirea;
când s-a încuviinţat urmărirea silită a bunurilor debitorului, modalitatea
concretă de executare silită, atunci când s-a solicitat expres aceasta.

B. Observaţii
şi în cazul în care, iniţial, s-a încuviinţat executarea silită printr-o modalitate
anume, creditorul este îndreptăţit să formuleze oricând executorului o cerere
prin care fie să schimbe modalitatea de executare, fie să recurgă, simultan sau
succesiv, la orice altă modalitate de executare prevăzută de lege, fără a fi
necesară o nouă încuviinţare a executării silite.

5. Cererea de executare poate fi respinsă de către executorul judecătoresc


atunci când:
cererea de executare silită este de competenţa altui organ de executare decât cel
sesizat;
hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu;
înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă
executorie;
creanţa nu este certă, lichidă şi exigibilă;
debitorul se bucură de imunitate de executare;
Contestaţia la executare 61

titlul cuprinde dispoziţii care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită;
există alte impedimente prevăzute de lege → pot intra în această categorie:
neîndeplinirea oricăror condiţii de formă sau de fond prevăzute de lege
pentru declanşarea executării silite, nu numai cele enumerate de art. 665
alin. (5) pct. 1-6 NCPC.

 Cu toate acestea, pentru a putea constitui motiv de respingere a cererii de


executare silită, impedimentele la executare trebuie să fie reglementate de
NB norme de ordine publică, impedimentele la executare prevăzute de norme de
ordine privată putând fi invocate numai de partea al cărei interes este protejat de
lege pe calea contestaţiei la executare.

Exemplu (de respingere a cererii de executare silită din cauza unor impedimente de ordine
publică):
- insesizabilitatea absolută şi necondiţionată a bunului pentru care se solicită încuviinţarea
urmăririi.

6. Încheierea privind încuviinţarea


încheierea prin care executorul judecătoresc admite cererea de încuviinţare a
executării silite poate fi supusă controlului instanţei de executare pe calea
contestaţiei la executare, în condiţiile legii;
încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi
atacată exclusiv de creditor, în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa
de executare;
încheierea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată pe calea contestaţiei
la executare de orice persoană interesată sau vătămată prin respectiva
executare silită, în termen de 15 zile de la data când a luat cunoştinţă de
încheierea contestată [art. 714 alin. (1) pct. 1 NCPC]. Dacă cel care contestă
este însuşi debitorul, termenul de 15 zile curge de la data la care a luat
cunoştinţă de primul act de executare dacă nu a primit încheierea de
încuviinţare a executării şi somaţia, ori în cazul în care executarea se face fără
somaţie [art. 714 alin. (1) pct. 3 NCPC]. Procedura e una contencioasă;
încheierea prin care se respinge cererea de încuviinţare a executării silite poate fi
contestată numai de către creditor sau, după caz, de reprezentanţii legali ai
acestuia, fiind singurul care justifică un interes şi, implicit, calitatea procesuală
activă într-o astfel de contestaţie la executare. Într-o asemenea ipoteză,
soluţionarea cererii se face după regulile procedurii necontencioase, în
camera de consiliu, cu citarea numai a creditorului, instanţa pronunţând o
încheiere executorie, susceptibilă de apel, în termen de 10 zile de la
comunicare. Aceste hotărâri nu au autoritate de lucru judecat.
Contestaţia la executare 62

7. Efectele încuviinţării executării silite


încuviinţarea executării silite permite creditorului să ceară executorului jude-
cătoresc care a solicitat încuviinţarea să recurgă, simultan ori succesiv, la
toate modalităţile de executare prevăzute de lege în vederea realizării
drepturilor sale, inclusiv a cheltuielilor de executare;
încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul ţării;
Excepţii
încuviinţarea executării silite produce efecte pe întreg teritoriul României; însă,
în cazul urmăririi silite a bunurilor imobile, al executării silite directe
imobiliare şi al urmăririi silite a fructelor prinse de rădăcini, aflate în raza
teritorială a unor curţi de apel diferite, executarea făcându-se de către
executori diferiţi, fiecare dintre aceştia va da încheieri de încuviinţare a
executării silite pentru bunurile asupra cărora se întinde competenţa sa;
totodată, menţionăm că încuviinţarea executării silite se extinde şi asupra
celorlalte titluri executorii emise de executorul judecătoresc învestit cu o
anumită cerere de executare, în cadrul procedurii de executare încuviinţate
în urma acesteia (de exemplu: încheierea privind stabilirea cheltuielilor de
executare), însă nu se va întinde şi în privinţa executării silite a imobilului
adjudecat [art. 855 alin. (2) teza a II-a NCPC];
cu toate acestea, încuviinţarea executării silite a hotărârilor judecătoreşti,
arbitrale şi a altor titluri executorii străine este de competenţa exclusivă a
instanţelor judecătoreşti, dispoziţiile art. 1102-1109 şi art. 1125-1132 NCPC
fiind aplicabile (a se vedea şi art. XIII din Legea nr. 138/2014).

8. Cererea de urmărire silită imobiliară


conţine norme derogatorii de la cererea de urmărire silită de drept comun; se
aplică în cazul urmăririi silite imobiliare a fructelor prinse de rădăcini, precum
şi în cazul executării silite imobiliare directe;
cererea de urmărire, însoţită de titlul executoriu şi de dovada achitării taxelor de
timbru, se va îndrepta la executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de
apel în a cărei rază teritorială se află imobilul aparţinând debitorului sau unei
terţe persoane, dacă se urmăreşte un imobil ipotecat ajuns în mâinile acesteia
[art. 818 alin. (1) NCPC];
dacă se urmăresc mai multe imobile aflate în circumscripţia aceleiaşi curţi de
apel, competenţa aparţine oricăruia dintre executorii judecătorești care
funcţionează în această circumscripţie, la alegerea creditorului [art. 818 alin.
(2) NCPC];
cuprinsul cererii de urmărire silită imobiliară este cel de drept comun, respectiv
cel prevăzut de art. 663 NCPC.
Contestaţia la executare 63

 Pentru angajarea acestei forme de executare silită asupra bunurilor imobile, în


cererea creditorului urmăritor adresată executorului judecătoresc trebuie să se
NB menţioneze expres că se solicită încuviinţarea acestei forme de urmărire.
Contestaţia la executare 64

CONTESTAŢIA LA EXECUTARE
Sediul materiei: art. 711-719 NCPC

Noţiune – reprezintă mijlocul procesual prin care, în cea de-


a doua fază a procesului civil, părţile sau terţele persoane
vătămate prin executare invocă în faţa instanţei compe-
tente nereguli referitoare la actele de executare săvârşite în
cauză, în vederea anulării, îndreptării actului de executare
contestat sau pentru a se obţine anularea sau încetarea
executării silite înseşi ori, atunci când este cazul, pentru a se
lămuri titlul executoriu.

I. Subiectele contestaţiei la executare


1. Au calitate procesuală activă în promovarea unei contestaţii la executare:
debitorul urmărit (atunci când invocă nulitatea titlului executoriu sau a actului de
urmărire, insesizabilitatea creanţei etc.),
creditorul urmăritor (pentru ipotezele în care executorul judecătoresc refuză
efectuarea executării sau a unui act de executare în cauză, cât şi atunci când
sunt invocate incidente ivite pe parcursul urmăririi, cum ar fi întinderea sau
aplicarea titlului executoriu etc.),
creditorii neurmăritori care intervin în procedura de executare silită declanşată
de alţi creditori sau
orice altă persoană interesată, al cărei drept a fost vătămat printr-un act de
executare.
Exemplu:
- terţul împotriva căruia a început urmărirea, deşi el nu avea calitatea de debitor în cauză.

2. Calitatea procesuală activă a terţilor în formularea unei contestaţii la exe-


cutare în materia urmăririi silite mobiliare, imobiliare şi a executării directe:
persoana care este titulară a unui drept de proprietate sau a altui drept real
asupra bunului mobil sau imobil care face obiectul urmăririi silite mobiliare,
imobiliare sau predării silite a acestui bun are legitimare procesuală activă de
a formula contestaţie împotriva executării acestui bun;
procurorul poate să solicite punerea în executare a oricăror titluri executorii
emise în favoarea dispăruţilor, persoanelor puse sub interdicţie sau minorilor
→ chiar dacă nu este prevăzut în mod expres, procurorul are dreptul de a
formula şi contestaţie la executare [art. 92 alin. (5) NCPC];
Contestaţia la executare 65

Biroului Executorului Judecătoresc are calitatea de intimat atunci când obiectul


contestaţiei la executare este dat de refuzul executorului de a efectua o
executare silită sau de a îndeplini un act de executare silită în condiţiile legii
[art. 711 alin. (1) teza a II-a NCPC].

II. Obiectul şi formele contestaţiei la executare


1. Obiectul contestaţiei la executare
pot forma obiect al contestaţiei la executare (art. 711 NCPC):
executarea silită însăşi,
încheierile date de executorul judecătoresc,
orice act de executare,
refuzul executorului judecătoresc de a efectua o executare silită sau de a
îndeplini un act de executare silită,
încheierea prin care instanţa a admis cererea de încuviinţare a executării silite,
precum şi titlul executoriu, atunci când sunt necesare lămuriri cu privire la
înţelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, iar partea nu a uzat de
procedura prevăzută în cuprinsul art. 443 NCPC, referitoare la lămurirea
hotărârii.

2. Formele contestaţiei la executare


prin raportare la obiectul contestaţiei la executare, aceasta poate îmbrăca trei
forme:
Contestaţia la executare propriu-zisă – este mijlocul procesual cel mai uzitat
în practică, întrucât prin această formă se poate contesta orice act de
executare săvârşit în cauză, precum şi însăşi executarea silită, cu
consecinţa, în caz de admitere a contestaţiei, a anulării actului săvârşit cu
nerespectarea dispoziţiilor legale în materie sau chiar a întregii executări.

 1. De regulă, nu intră însă sub incidenţa contestaţiei la executare propriu-zise


anularea însuşi titlului executoriu, cu excepţia situaţiilor în care titlul executoriu
NB este reprezentat de un alt înscris decât o hotărâre judecătorească, executoriu în
virtutea legii, ipoteză în care partea interesată are posibilitatea de a formula
contestaţie la executarea propriu-zisă, solicitând instanţei anularea titlului
executoriu şi anularea formelor de executare efectuate în cauză.
2. Prin intermediul contestaţiei la executare propriu-zise se pot invoca
neregularităţi referitoare la:
- modalitatea greşită de actualizare a creanţei de către executorul judecătoresc,
- lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei,
- întocmirea publicaţiilor de vânzare cu nerespectarea dispoziţiilor legale,
- reducerea cheltuielilor de executare,
Contestaţia la executare 66

- anularea încheierii de învestire cu formulă executorie;


- anularea încheierii prin care s-a admis cererea de încuviinţare a executării silite;
- lipsa titlului executoriu, prescripţia dreptului de a obţine executarea silită etc.
3. Dispoziţiile art. 711 alin. (4) NCPC includ în sfera contestaţiei la executare
propriu-zise şi cererile având ca obiect partajarea bunurilor proprietate
comună pe cote-părţi sau în devălmăşie → pentru ipotezele în care executarea
silită a început asupra unui bun aflat în coproprietate, coproprietarul lezat în
dreptul său de proprietate poate formula contestaţie la executare, solicitând
partajarea bunului executat silit, cerere cu caracter incidental în cadrul contestaţiei
la executare, care va fi soluţionată după regulile dreptului comun în materie de
partaj.

Contestaţia la titlu – reprezintă acel mijloc procesual care are ca obiect


lămuriri referitoare la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu
[art. 711 alin. (2) NCPC].

 Contestaţia la titlu este inadmisibilă pentru acest motiv ori de câte ori partea a
uzat anterior de procedura lămuririi hotărârii judecătoreşti, întrucât hotărârea
NB pronunţată în condiţiile art. 443 NCPC are autoritate de lucru judecat în cadrul
contestaţiei la executare exercitate pentru acest motiv.

Contestaţia împotriva refuzului organului de executare de a începe


executarea silită ori de a îndeplini un act de executare → în cadrul căreia
persoana vătămată prin refuzul manifestat de executorul judecătoresc de
a începe executarea silită sau de îndeplini un act de procedură se
îndreaptă în mod direct împotriva acestuia [art. 711 alin. (1) teza a II-a
NCPC];

 Această formă a contestaţiei conferă executorului judecătoresc calitate


procesuală de intimat în procedura contestaţiei la executare.
NB

III. Condiţii de admisibilitate (art. 712 NCPC)


1. Contestaţia la executare împotriva unei hotărâri judecătoreşti sau arbi-
trale [art. 712 alin. (1) NCPC]
dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau arbitrale,
debitorul nu va putea invoca pe cale de contestaţie motive de fapt sau de
drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecăţii în primă instanţă sau într-
o cale de atac ce i-a fost deschisă.

2. Contestaţia la executare împotriva unui alt titlu executoriu decât o hotă-


râre judecătorească
Condiţii:
Contestaţia la executare 67

titlul executoriu să nu fie o hotărâre judecătorească sau arbitrală;


în legătură cu acel titlu executoriu să nu fie prevăzută o cale procesuală
specifică pentru desfiinţarea lui.
Prin urmare, nu asupra oricărui titlu executoriu care nu este o hotărâre judecă-
torească/arbitrală pot fi invocate, pe calea contestaţiei la executare, motive
de fapt şi de drept, ci este nevoie ca pentru acel titlu legea să nu prevadă o
cale specifică de desfiinţare, întrucât şi într-o atare situaţie, dacă partea nu
uzează de această cale, contestaţia la executare devine inadmisibilă.
Exemplu:
- potrivit dispoziţiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare şi
sancţionare a contravenţiilor, neatacat în termenul prevăzut de lege, constituie titlu
executoriu → neexercitarea căii de atac a plângerii împotriva procesului-verbal în
termenul defipt de lege determină inadmisibilitatea formulării unei contestaţii la executare
în care să fie invocate motive de fapt şi de drept de natură a conduce la anularea
procesului-verbal, întrucât legea prevede pentru acesta o cale de atac specifică, respectiv
plângerea contravenţională.

3. Inadmisibilitatea unei noi contestaţii la executare pentru motive care au


existat la data primei contestaţii [art. 712 alin. (3) teza I NCPC]
nu se poate face o nouă contestaţie de către aceeaşi parte pentru motive care au
existat la data primei contestaţii; cu toate acestea, contestatorul îşi poate
modifica cererea iniţială adăugând motive noi de contestaţie dacă, în privinţa
acestora din urmă, este respectat termenul de exercitare a contestaţiei la
executare;
inadmisibilitatea este incidentă indiferent dacă motivele au fost sau nu cunoscute
de parte la momentul formulării primei contestaţii la executare, însă acestea
existau, şi indiferent dacă instanţa sesizată cu contestaţia la executare s-a
pronunţat pe excepţie sau pe fond;
pentru ambele situaţii, sancţiunea care intervine în cazul formulării unei noi
contestaţii la executare pentru motive existente la data primei contestaţii este
inadmisibilitatea contestaţiei la executare;
în aceste ipoteze, partea interesată are posibilitatea formulării unei cereri pe
calea dreptului comun, în măsura în care motivul de nelegalitate invocat ar
putea face obiect al unei astfel de cereri.

IV. Competenţa materială a instanţei în soluţionarea


contestaţiei la executare (art. 713 NCPC)
competenţa materială în soluţionarea contestaţiei la executare propriu-zise
aparţine instanţei de executare, care, potrivit art. 650 este judecătoria în a
Contestaţia la executare 68

cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul


sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel;
cu toate acestea, în cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor
și a veniturilor generale ale imobilelor, precum și în cazul predării silite a
bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel
decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce
şi la judecătoria de la locul situării imobilului;
în cazul contestaţiei la titlu, când obiectul contestaţiei la executare îl reprezintă
lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu care este o
hotărâre judecătorească sau arbitrală, competenţa aparţine instanţei care a
pronunţat hotărârea ce se execută silit, respectiv judecătoriei, tribunalului,
curţii de apel, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau, după caz, tribunalului
arbitral;
dacă titlul executoriu nu este o hotărâre judecătorească, arbitrală sau o
hotărâre a altui organ de jurisdicţie, atunci competenţa de soluţionare va
aparţine instanţei de executare;
în ceea ce priveşte contestaţia împotriva refuzului organului de executare de a
efectua executarea silită sau de a îndeplini un act de executare, instanţa
competentă din punct de vedere material în soluţionarea contestaţiei este
judecătoria etc.

V. Termene de exercitare a contestaţiei la executare (art. 714


NCPC)
dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită
propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:
contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;
cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea
popririi.
dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de
contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei
reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;
debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a
executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de
executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a exe-
cutării şi ni ci somaţia sau executarea se face fără somaţie;
contestaţia împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care
acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de
la comunicare;
Contestaţia la executare 69

contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului exe-


cutoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului
de a obţine executarea silită;
dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia prin care o terţă persoană
pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului
urmărit poate fi introdusă în tot cursul executării silite, dar nu mai târziu de
15 zile de la efectuarea vânzării ori de la data predării silite a bunului.

VI. Forma contestaţiei la executare (art. 715 NCPC)


contestaţia la executare, indiferent de obiectul acesteia (propriu-zisă, la titlu sau
împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini un act de
executare), trebuie făcută cu respectarea tuturor cerinţelor prevăzute de
art. 194-199 NCPC privind cererea de chemare în judecată, ceea ce înseamnă
că aceasta trebuie să cuprindă datele de identificare ale părţilor, obiectul con-
testaţiei, motivarea în fapt şi în drept a cererii, probele propuse în vederea
susţinerii contestaţiei, precum şi semnătura contestatorului;
lipsa elementelor referitoare la numele şi prenumele sau, după caz, denumirea
oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia şi
semnătura atrage nulitatea contestaţiei la executare, în condiţiile art. 196
NCPC, iar neîndeplinirea altor obligaţii poate atrage suspendarea judecăţii, în
condiţiile art. 242 NCPC etc.;
cu toate acestea, contestaţia la executare nu este supusă regularizării în condiţiile
art. 200 NCPC, având în vedere că aceasta este un incident în faza executării
silite, și nu o veritabilă cerere de chemare în judecată [art. 716 alin. (1) NCPC];
art. 715 alin. (2) NCPC consacră o facultate pentru contestatorul care nu locuieşte
sau nu are sediul în localitatea de reşedinţă a instanţei, de a-şi alege domiciliul
sau sediul procesual în această localitate, acesta urmând a indica prin
contestaţia formulată persoana căreia urmează să i se facă comunicările.

VII. Întâmpinarea
în cadrul contestaţiei la executare întâmpinarea este obligatorie, urmând a fi
depusă de către intimat în termen de 25 zile de la comunicarea contestaţiei;
termenul de 25 de zile este un termen general, iar prevederile art. 716 alin. (3)
consacră caracterul urgent al judecării contestaţiei la executare, aspect care
determină ca acesta să poată fi redus de judecător în funcţie de circumstan-
ţele cauzei, conform art. 201 alin. (5) NCPC;
nedepunerea întâmpinării în termenul stabilit atrage decăderea intimatului din
dreptul de a mai propune ulterior probe şi de a invoca excepţii, altele decât
Contestaţia la executare 70

cele care, potrivit legii ar putea fi invocate şi ulterior primului termen de


judecată, în condiţiile art. 208 alin. (2) NCPC.

VIII. Procedura de judecată a contestaţiei la executare


(art. 716 NCPC)
contestaţiei la executare îi sunt aplicabile regulile referitoare la judecata cauzei în
primă instanţă, ceea ce înseamnă că vor fi respectate atât principiile generale
al procesului civil, cât şi toate celelalte reguli aplicabile procedurii
contencioase, în măsura compatibilităţii lor cu urgenţa reclamată de judecata
unei astfel de cereri.

1. Admisibilitatea probelor

 Dispoziţiile referitoare la regularizarea cererii de chemare în judecată nu se


aplică şi contestaţiei la executare, deoarece aceasta este doar un incident, potrivit
NB art. 650 alin.(2) NCPC.

în principiu, în cadrul contestaţiei la executare poate fi administrat orice mijloc de


probă apreciat de instanţă ca fiind verosimil, util, pertinent, concludent în
soluţionarea pricinii, legiuitorul neimpunând vreo restricţie în acest sens.

 Totuşi, încuviinţarea mijloacelor de probă în contestaţia la executare cunoaşte


limitări:
NB - pe calea contestaţiei la executare nu se pot pune în discuţie şi administra probe
noi pentru a se combate situaţia de fapt, reţinută cu ocazia soluţionării litigiului
pe fond, decât dacă acestea sunt necesare pentru lămurirea dispozitivului neclar al
hotărârii;
- probele trebuie să fie în legătură cu specificul contestaţiei, obiectul acesteia
şi scopul urmărit de către contestator.

2. Reguli speciale
instanţa de executare îi va putea solicita executorului judecătoresc să transmită,
înăuntrul termenului fixat în acest sens, copii certificate de acesta de pe actele
dosarului de executare contestate, costurile acestora fiind suportate de
partea interesată;
refuzul părţii de a achita costurile aferente nu poate conduce la aplicarea unei
sancţiuni pentru executorul judecătoresc care, în acest context, nu transmite
instanţei copiile solicitate, ci poate chiar determina suspendarea judecării
contestaţiei la executare, de către instanţa de executare, în condiţiile art. 242
alin. (1) NCPC;
Contestaţia la executare 71

citarea părţilor se va realiza în termen scurt, fiind aplicabile dispoziţiile


art. 201 alin. (5) NCPC, care permit instanţei ca, în raport de împrejurările
cauzei, să dispună reducerea termenelor;
judecarea contestaţiei la executare se face de urgenţă şi cu precădere, ceea ce
înseamnă că, datorită acestui caracter urgent, contestaţiile la executare se vor
dezbate înaintea celorlalte cauze, prin raportare la prevederile art. 215 NCPC;
instanţa are posibilitatea de a solicita, din oficiu sau la cererea părţilor, relaţii şi
explicaţii scrise de la executorul judecătoresc, atunci când împrejurările
cauzei o impun.

IX. Căi de atac împotriva soluţiei pronunţate în contestaţia la


executare (art. 717 NCPC)
Apelul - cale de atac de drept comun
poate fi exercitat în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţate în
cadrul contestaţiei la executare;
hotărârea pronunţată în cadrul contestaţiei la executare prin care s-a solicitat
împărţirea bunurilor proprietate comună pe cote-părţi sau în devălmăşie
[art. 711 alin. (4) NCPC], precum şi în cadrul celei formulate de către un terţ
care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra
bunului urmărit [art. 714 alin. (4) NCPC] urmează condiţiile dreptului comun
de exercitare a acestor căi de atac →prin raportare la prevederile art. 994
alin. (3) NCPC, hotărârea de partaj este supusă numai apelului, în timp ce
hotărârea care soluţionează contestaţia la executare formulată de către un
terţ care pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra
bunului urmărit poate fi supusă doar apelului ori apelului şi recursului, prin
raportare la criteriul valoric stabilit de art. 483 alin. (2) NCPC;
în ipoteza în care contestatorul renunţă la judecata contestaţiei la executare,
hotărârea va fi supusă recursului în condiţiile art. 406 alin. (6) NCPC, soluţia
fiind similară în cazul în care contestatorul renunţă la dreptul dedus judecăţii,
prin raportare la prevederile art. 410 NCPC;
contestaţia la titlu, prin care se solicită lămurirea înţelesului, întinderii sau
aplicării titlului executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, se solu-
ţionează printr-o hotărâre care este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotă-
rârea ce se execută;
dacă prin contestaţie s-a cerut lămurirea înţelesului, întinderii ori aplicării unui
titlu care nu constituie hotărâre a unui organ de jurisdicţie, hotărârea prin
care s-a soluţionat contestaţia este supusă doar căii de atac a apelului, cu
limitările prevăzute de art. 711 alin. (4) NCPC, respectiv art. 714 alin. (4) NCPC.
Contestaţia la executare 72

X. Suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la


executare (art. 718 NCPC)
art. 718 NCPC reglementează două forme ale suspendării executării silite:
1. Suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare sau
a altei cereri privind executarea silită [art. 718 alin. (1)-(6) şi (8)];
2. Suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de
suspendare a executării [art. 718 alin. (7)-(8)].

1. Suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare sau


a altei cereri privind executarea silită [art. 718 alin. (1)-(6) şi (8)];
A. Suspendarea facultativă a executării silite
condiţiile necesar a fi îndeplinite pentru ca instanţa să dispună suspendarea
executării silite:
formularea unei cereri de către partea interesată prin care să solicite
suspendarea executării, solicitare care poate fi formulată odată cu con-
testaţia la executare sau prin cerere separată;
existenţa unor motive temeinice de natură a justifica luarea măsurii
suspendării;
plata de către partea interesată a unei cauţiuni, al cărei cuantum diferă în
raport de valoarea obiectului contestaţiei, astfel:
- 10%, dacă această valoare este până la 10.000 lei;
- 1.000 lei plus 5% pentru ceea ce depăşeşte 10.000 lei;
- 5.500 lei plus 1% pentru ceea ce depăşeşte 100.000 lei;
- 14.500 lei plus 0,1% pentru ceea ce depăşeşte 1.000.000 lei;
dacă obiectul contestaţiei nu este evaluabil în bani, cauţiunea este în cuantum
de 1.000 lei, în afară de cazul în care legea dispune altfel;
pentru ipoteza în care bunurile urmărite sunt supuse pieirii, degradării, alterării
sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului obţinut din
valorificarea acestor bunuri, raţiunea textului constând în aceea că, în caz
de suspendare a executării unor asemenea bunuri, s-ar putea produce
pagube însemnate rezultând din imposibilitatea valorificării acestora.

B. Suspendarea obligatorie a executării silite


suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară atunci când:
hotărârea sau înscrisul care se execută nu este, potrivit legii, executoriu;
înscrisul care se execută a fost declarat fals printr-o hotărâre judecătorească
dată în primă instanţă;
Contestaţia la executare 73

debitorul face dovada cu înscris autentic că a obţinut de la creditor o amânare


ori, după caz, beneficiază de un termen de plată.

 În situaţia în care înscrisul prezentat de debitor nu este autentic, ci, în


condiţiile art. 278, este sub semnătură privată, chiar şi cu dată certă, suspendarea
NB nu mai este obligatorie, ci facultativă, în condiţiile art. 718 alin. (1) NCPC.

C. Procedura de soluţionare a cererii de suspendare a executării


asupra cererii de suspendare instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin
încheiere, putând dispune măsura suspendării chiar şi înaintea termenului
fixat pentru judecarea contestaţiei;
citarea părţilor este obligatorie;
încheierea, indiferent de soluţia pronunţată, de admitere a suspendării sau, după
caz, de respingere, va putea fi atacată numai cu apel, în mod separat, în
termen de 5 zile de la pronunţare pentru partea prezentă, respectiv de la
comunicare pentru cea lipsă;
dacă instanţa admite cererea de suspendare, încheierea prin care instanţa a
dispus această măsură se comunică din oficiu şi de îndată executorului
judecătoresc → per a contrario, instanţa nu va comunica încheierea executo-
rului judecătoresc în ipoteza respingerii cererii de suspendare.

2. Suspendarea provizorie a executării silite [art. 718 alin. (7) NCPC]


constituie o măsură dispusă de instanţă până la soluţionarea suspendării
executării silite
A. Condiţii
existenţa urgenţei în luarea măsurii provizorii a suspendării (cerinţa este
considerată îndeplinită dacă debitorul face dovada că a fost somat de exe-
cutorul judecătoresc să execute obligaţia într-un anumit termen ori, după caz,
a primit dovada înfiinţării popririi);
dovada depunerii cauţiunii, al cărei cuantum se stabileşte prin raportare la
criteriile stabilite pentru suspendarea executării formulată în cadrul contes-
taţiei la executare [art. 718 alin. (1) și (2) NCPC], cauţiune care se va deduce
din cauţiunea finală stabilită de către instanţă în cererea de suspendare a
executării, dacă este cazul; totodată, cauţiunea depusă rămâne
indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă
[art. 718 alin. (7) NCPC];
existenţa unei cereri de suspendare propriu-zisă a executării silite, formulate în
condiţiile art. 718 alin. (1), având în vedere că suspendarea provizorie, în caz
de admitere, va produce efecte până la momentul soluţionării definitive (deci
Contestaţia la executare 74

după soluţionarea apelului sau, după caz, a expirării termenului de declarare a


apelului) a cererii de suspendare a executării silite în cadrul contestaţiei la
executare.

 Aşa cum se observă, cerinţele necesare acordării suspendări provizorii sunt mai
mult de ordin formal, instanţa nefiind chemată să aprecieze foarte mult dacă se
NB impune sau nu suspendarea, nici măcar în măsura în care trebuie să aprecieze
aparenţa de drept la o cerere de ordonanţă preşedinţială.

B. Competenţa şi procedura de soluţionare a cererii de suspendare provizorie


judecata cererii de suspendare provizorie se face fără citarea părţilor;
cererea nu este supusă verificării şi regularizării, deoarece are natura juridică a
unui incident procedural;
instanţa se va pronunţa printr-o încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac,
indiferent de soluţia pronunţată;
instanţa competentă să soluţioneze cererea este cea învestită cu soluţionarea
contestaţiei la executare sau a cererii de suspendare a executării formulate pe
cale separată;
suspendarea provizorie a executării silite odată respinsă, poate fi reiterată pe
calea unei noi cereri de suspendare, dacă motivele nu sunt identice cu cele ale
primei cereri.

XI. Efectele soluţionării contestaţiei (art. 719 NCPC)


1. Admiterea contestaţiei la executare
În caz de admitere a contestaţiei la executare, instanţa poate dispune:
îndreptarea actului de executare contestat, atunci când, în raport de natura
viciului care afectează actul, acesta poate fi îndreptat de către instanţa de
executare fără ca celelalte acte de executare să fie afectate;
anularea actului de executare contestat, caz în care, dacă între acesta şi alte
acte efectuate în cauză există dependenţă, în raport de prevederile art.
703 NCPC, nulitatea actului nelegal, va atrage şi nulitatea actelor de
executare subsecvente;
anularea executării înseşi, care poate avea loc atunci când sunt încălcate
prevederile legale referitoare la executarea însăşi (organul de executare
este necompetent, titlul executoriu nu este valabil etc.), precum şi atunci
când s-a desfiinţat titlul executoriu, ipoteză în care actele de executare
efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept, conform prevederilor
art. 642 NCPC;
Contestaţia la executare 75

încetarea executării înseşi, pentru motivele prevăzute în cuprinsul


art. 702 NCPC, respectiv atunci când:
s-a realizat integral obligaţia prevăzută în titlul executoriu;
s-au achitat cheltuielile de executare, precum şi alte sume datorate potrivit
legii;
executarea silită nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de
bunuri urmăribile sau a imposibilităţii de valorificare a unor astfel de
bunuri;
creditorul a renunţat la executare;
a fost desfiinţat titlul executoriu;
a fost anulată executarea.
anularea titlului executoriu care nu este reprezentat de o hotărâre
judecătorească sau arbitrală, în condiţiile art. 712 alin. (2) NCPC;
lămurirea titlului executoriu, în condiţiile prevăzute de art. 711 alin. (2) NCPC;
împărţirea bunurilor proprietate comună, atunci când o asemenea cerere a
fost formulată pe calea contestaţiei la executare, iar instanţa a apreciat-o ca
întemeiată;
obligarea executorului judecătoresc la efectuarea executării silite refuzate
sau la îndeplinirea actului de executare refuzat;
obligarea la restituirea bunului sau recunoaşterea dreptului real, în cazul
reglementat de art. 714 alin. (4) NCPC.
Executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse
de instanţă.

2. Respingerea contestaţiei la executare


în caz de respingere a contestaţiei la executare, contestatorul poate fi obligat, la
cererea părţii interesate, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin
întârzierea executării;
când contestaţia a fost exercitată cu rea-credinţă, contestatorul va fi obligat si la
plata unei amenzi judiciare de la 1.000 lei la 7.000 lei. → caz în care suma
reprezentând cauţiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la
acoperirea creanţelor constând în despăgubiri, amenzi judiciare sau a celor
stabilite prin titlul executoriu, după caz, situaţie în care se va comunica exe-
cutorului şi recipisa de consemnare a acestei sume.

 Indiferent de soluţia de admitere sau, după caz, de respingere a contestaţiei, după


rămânerea sa definitivă, hotărârea va fi comunicată, din oficiu şi de îndată,
NB executorului judecătoresc.
Contestaţia la executare 76
Contestaţia la executare 77