Ä&XOWXUDHSXWHUHDSRSRDUHORU´

$QXO,,,QULXOLHDXJXVWVHSWHPEULH

Ä7UHFăWRUXOHQXPăMXGHFDGXSăFHOHFHOHDPIăFXWFLGXSăFHOHFHOHDPUHIX]DWDOHIDFH´
 ÌQORFGHHGLWRULDO (OOD,DNDE3RH]LL
(PLQHVFXGHVSUHJHQLXOQDĠLRQDODOSRSRUXOXLURPkQGH 'XPLWUX,FKLP3VDOPL
'XPLWUX9HOHD $QGUHHD0DIWHL3RHPH
/D&HQWHQDUXO0DULL8QLUL %RULV0HKUEDVPRSRHPH
ÌĠLDPLQWHúWL"2VXWăGHDQLGH0DULDQD 5DGX1HGHVFX3RHPH
$QXO,,,QU =DYDWL*DUGQHU 0DULDQD1HJUXJkQGSHDFRSHULúXOOXPLL
LXOLDXJXVWVHSWHPEULH *LRUJLDQD 5DGX 5HJLQD 0DULD XQLWDWHD GH PăVXUă D 6KDQWL1LOD\D3RH]LL
SDWULRWLVPXOXL±MXUQDOGHVXIHULQĠă, 0LKDHOD2DQFHD3RH]LL
0DULDQ %DUEX (URLL VXQW PHPRULD YLH D LVWRULHL 0LUHOD2UEDQ3RHPH
QRDVWUH $QD3RGDUX3RH]LL
3HWUX,OLH%LUăXGHDUWLúWLSHQWUX5RPkQLD &ULVWLQD'DQD3UHGDSRHPHvQSUR]ă
3LDWUDGLQXQJKLDFXOWXULLURPkQH $QQD1RUD5RWDUX$SRVWROIăUăQXPH
(PLQHVFXvQOLPEDOXL*RHWKHGH&KULVWLDQ:6FKHQN 'XPLWUX7RPD=DUHDGLQ6RPQ,
/XFLDQ $YUDPHVFX (PLQHVFX D VFULV FHUWLILFDWXO GH 1LFRODH8ĠLFă'LSORPD
QDúWHUH DO VXIOHWXOXL URPkQHVF (PLQHVFX D pFULW OH 0DULDQD=DYDWL*DUGQHU3RH]LL
EXOOHWLQGHQDLVVDQFHGHO
kPHURXPDLQH -DSRQHULL
'LDQGUD 'DYLG 5ăSLUHD %XFRYLQHL úL 7UHLPHD &XPvQĠHOHJHX
GHVăYkUúLULL QHDPXOXL URPkQHVF (PLQHVFX ùWHIDQ FHO $QGUHHD0DIWHL0DJGD,VDQRVSRH]LDXQXLGHVWLQ
0DUHúL*ULJRUHDOOHD*KLFD 3UR]ă
,RQ3DFKLD7DWRPLUHVFX=HFHPLWXULHVHQĠLDOHvQFUHDĠLD %LDQFD'REUHVFX$YHQWXULOH0RWDQXOXL/X,99
HPLQHVFLDQă&kWHYDPDULWHPHúLPRWLYHURPDQWLFH &RUQHO1LVWHD/DJUDQLĠă
$QD3RGDUX'LDQGUD'DYLG
&RQVWDQWLQ)URVLQ1*HRUJHVFX
$QGUHHD0DIWHL(PDQXHO3RSH
(YHO\QH0DULD&URLWRUX
%UkQFXúL±3RQWLIXODUWHLPRGHUQH
9*3DOHRORJ3LDWUDGHKRWDU'HVSUHXQLQHGLWLFRQRJUDI
vQRSHUDOXL%UkQFXúL
)LORVRILH
$,%UXPDUX3RH]LDILORVRILFă
3URI 'U 1LFRODH6RULQ %DúWXUHD $ , %UXPDUX úL
PLUDELODVDFDUWH±)RUPDILORVRILFă
,XOLDQ &KLYX &RQWLQJHQĠH vQ SUHGLFDWLYLWDWHD
WUDQVFHQGHQWă :DOG
'UDJRú 1LFXOHVFX 'HVSUH 6RFLHWDWH úL YLDĠă VRFLDOă vQ
GLDOHFWLFDPRGHUQăúLFRQWHPSRUDQă
3ROHPRV
1LFRODH%ăODúD'HVSUHSROLWLFSURVWLHOHJLúLVăUăFLH
&RPHQWDULL
'DQ $QJKHOHVFX 'LPHQVLXQL LGHQWLWDUH vQ SXEOLFLVWLFD
OLWHUDUă D H[LOXOXL URPkQHVF HVHLVWLFD OXL +RULD
6WDPDWX
1 *HRUJHVFX Ä'UHDSWD´ OXL 'LRGRU 6HQVXUL
FLYLOL]DWRDUHDOHGUXPXOXLvQDQWLFKLWDWH
7UHFHUHDvQVSUHOXPLQă
$QD3RGDUX3XQFWXOILQDO9
7UDQVODĠLXQL
0LFKHO%pQDUG1RXVQRXVLQYHQWRQVGHVRIIUDQGHV1H
LQYHQWăPVLQJXULRIUDQGH
0LUFHD&LREDQXKRLWDULLWKHFDUULRQHDWHUV
(YHO\QH0DULD&URLWRUX3RHPH3RHPV
(PDQXHO3RSH3RHPH'LNWHU
&DVVLDQ 0DULD 6SLULGRQ 3HVWH SăGXUH hEHU GHQ
/LYLX,RDQ6WRLFLX3RHPH
'XPLWUX9HOHD2GHWWHvQOLPEDOXL3XúNLQ
,ULQD/XFLD0LKDOFD)DWDGLQYLV/DILOOHUrYpH
0LUFHD %ăGXĠ /XPHD VXEDFYDWLFă vQ FăUĠL úL ILOPH 2
EDULHUăGHFUHDWLYLWDWH"8QGHUZDWHU:RUOGLQERRNVDQG
PRYLHV$KDUULHUWXFUHDWLYLW\"
6 L P L R Q  7 R G R U H V F X   6 W U ă I X O J H U ă U L  G H
JkQG*HGDQNHQEOLW]H
6DSLHQWLD
)ORUHQWLQ6PDUDQGDFKH1RLDIORULVPH
&ULWLFă
0DULDQD%XUXLDQă7UHFHUHDvQVSUHOXPLQă9,,, 0LKDL%DUEX%UDYR$XJXVWLQHIXWLOHPDPDORUGHKRĠLúL
0LKDHOD$OEX $O]LOHLFORSRW GHERUIDúL
$QQD1RUD5RWDUX/DFULPLSHQWUX*UHFLD ,XOLDQ&ăWăOXL'HVSUHEDQFKHWLúWL'HVSUH,QVRPQLLOH
'UDJRV1LFXOHVFX'DUXOOXL'XPQH]HX EXIQLĠHL GH 0LKDHOD $LRQHVHL  'HVSUH ÌQVHPQăUL GLQ
(YRFăULDQLYHUVăULHYHQLPHQWHSUHPLL WXUDGHQRDSWHGH$QD$UGHOHDQX
0DULQ ,DQFX ,RQ &RGUX 'UăJXúDQX 3HUHJULQXO %HDWULFH 6LOYLD 6RUHVFX 1LFRODH %ăODúD ± VFULLWRUXO
WUDQVLOYDQ UHDOLVPXOXLVWHQLF
$QQL/RUHL0DLQNDPDJLXQSHSkLQH &RQVWDQWLQ 6WDQFX 6NHSVLV 7DEORXUL GLQ SHULRDGD
&RQVWDQWLQ )URVLQ 3UL[ +RUDFH  3UpVHQWDWLRQ GH WUDQ]LĠLHL
*LRYDQQL'RWROL 'DQLHOD 7RPD 6LQJXODULWDWHD GăUXLHúWH OLEHUWDWH WRWDOă
5HPHPEHU VSDĠLXOXLGHVFKLVúLDWkWGHWXOEXUăWRUDOSRH]LHL
'DQ$QJKHOHVFX ,QPHPRULDP'XPLWUX0LFX±)ODFăUDXQHLUHFXQRúWLQĠH 7UDGXFHUL
0LKDHOD$OEX
&RSHUWD5HJHOH)HUGLQDQG,úL5HJLQD0DULD
&RSHUWD3XFWGHREVHUYDĠLHDORVWDúLORUURPkQL
GH0DULDQ%DUEX 0HQDFKHP0)DOHN0ăFHODUGHFXYLQWH,,
&RQYRUELULMXUQDOHvQVHPQăUL )LRGRU,7LXWFHY3RH]LL
/LOLDQD 3RSD ,QWHUYLX FX (PLO /XQJHDQX ± URPDQFLHU /ăVDĠLFRSLLLVăYLQăOD0LQH
GUDPDWXUJFULWLFúLSRHW $QD3RGDUX$LGHQILXO6RDUHOXL
,XOLDQ&ăWăOXL3HOHULQL&DYDOHULúLD]XOHMRV-XUQDOGH 0HPRULL
FăOăWRULHvQ3RUWXJDOLDúLQRUGYHVWXO6SDQLHL 'RUX 5RPDQ 2 YLDĠă GHGLFDWă úWLLQĠHL /XFLDQ
'XPLWUX $XJXVWLQ 'RPDQ =LJ]DJ SULQ ELEOLRWHFă ,HUHPLD
1XPăULOXVWUDWFXLPDJLQLDOHDUPDWHLURPkQH
GLQ3ULPXO5ă]ERL0RQGLDO
)XQGD‫܊‬LD&XOWXUDOă
Ä,RQ'6vUEX´3HWUR‫܈‬DQL
VWU$YUDP,DQFX%O
DS3HWUR‫܈‬DQLMXG+XQHGRDUD
&,)
&RQW%&55251&%
7LSDU6,7(&+&UDLRYD7HO
9,, 3URI &RORQHO U &RQVWDQWLQ =DYDWL &RWLJăUL úL
(VHX Jă]ăUL
$OG\Q $OH[DQGHU =DQ]LEDU VDX R DOWIHO GH Ä0DúLQă D )UDĠLLQRúWULGHSHVWH3UXW
1DúWHULL´FXHIHFWGH6XSUDSRSXODUH /LOLD 0DQROH ÌQWkOQLUH GXKRYQLFHDVFă FX SURWRLHUHXO
'DQLHO0DULDQ,XELULOHDOEDQH]XOXLUăVIăĠDW PLWURIRU 9ODGLPLU SDURK DO %LVHULFLL 6IkQWXO *KHRUJKH
0LUHOD 6DYLQ 9DVLOH 9ODG 2PXO IăUă YRLH úL OXPHD GLQRUDúXO%ăOĠL0ROGRYD
DWURILFă (WQLLúLHWQLFLWăĠL
0DJGD8UVDFKH8QFăUĠDUGLQHSRFDPDúLQLLGHVFULV 9DUWDQ $UDFKHOLDQ 'DFă YRP FRQWLQXD Vă RPLWHP
3RHVLV HOHPHQWHOHFRQVWLWXWLYHDOHLVWRULHLYRPILXUPDúLLXQRU
)ODYLD$GDP3RH]LL WUHFXWXULGLIHULWHIăUăXQYLLWRUFRPXQ
0LKDHOD$LRQHVHLSRHPH $UWHOHVSHFWDFROXOXL
ùWHIDQ$PDULĠHL3RHPH $GULDQğLRQ7,))&kWHYDILOPHDWkWHDLSRVWD]LHUL
0LKDL %DUEX 7UHL SRHPH VFULVHQ ORFDOXO =RUL GH ]L DOHLOX]LHL
GHVSUH$VWHURL]LFXQXPHGHRDPHQLYLL 3ROLWLFD
0ăGăOLQD%ăUEXOHVFX3RHPH ,VUDHOODGHDQL
2DQD&DOXVD3RH]LL $QWRQ*HRUJHVFX$OHJHUHJUHD
$QGUHL&DXFDUSRH]LL &HUFHWăULúWLLQĠLILFH
$OH[DQGUX&D]DFX3RHPH 0LKDHOD 'LDQD /XSúDQ %XFXUHúWLXO GH DOWăGDWă GLQ
1LFROHWD&UăHWHSRHPH SHUVSHFWLYDOXL0LUFHD(OLDGHúL7XGRU$UJKH]L
0LUHOD'XPD%LOF3RH]LL 1LKLO6LQH'HR
$GHOD(IULPSRHPH 0LKDHOD $OEX 'LDORJXO úWLLQĠăUHOLJLH RJOLQGLW vQ
*DEULHOD(QHVFX3RH]LL OLWHUDWXUDURPkQă
*HOD(QHDSRHPH 'XPLWUX9HOHD'HVSUH6FKLPEDUHDODIDĠăDRPXOXLSULQ
*OLJRU+DúD3RH]LL FDUWHD=DUHDGLQ6RPQGH'XPLWUX7RPD

EMINESCU DESPRE GENIUL
NAŢIONAL AL POPORULUI
ROMÂN
„Viteaz în războaie, muncitor şi liniştit în timp de pace, apă-
rător de adevăr, glumeţ şi senin, drept şi bun la inimă ca un
copil, poporul românesc nu e capabil nici de trădare, nici
de infamie.”
În Mss. 2257, fila 58, Eminescu și-a notat cinci prelegeri
publice pe care intenționa să le țină în Maramureș, lărgind
astfel cu mult programul Junimii, în cadrul căreia, la 14 mar-
tie 1876, în sala Universității din Iași, poetul ținuse confe-
rința Influența austriacă asupra românilor din principate
(publicată în Convorbiri literare, X, nr. 5, 1 august, 1876, pp.
165-175). Prima dintre acestea poartă semnificativ titlul –
Geniul național. N-a fost să fie ca această conferință să în-
tâlnească auditorii maramureșeni, dar a fost să fie ca ea să
formeze temeiurile celei mai ample și profunde gândiri ro-
mânești, devenind o dominantă a scrierilor eminesciene re-
feritoare la ființa istorică românească.
A fost dat gândirii românești ca, după o sută de ani de la
explozia sa, să se întoarcă asupră-și și să lumineze un model
al ființei din perspectivă și determinare românească. În 1987,
prin Sentimentul românesc al ființei, Constantin Noica făcea
vădit acest model, sub zodia zeilor noștri titulari, limba, Emi-
nescu și Brâncuși. Și nu întâmplător, termenul mijlocitor din
acest model, determinațiile, sau altfel spus, particularul (cu
precarități cu tot) îi întâlnește pe cei doi gânditori sub același
semn – al zestrei ontice – aflat în basmul Tinerețe fără bă-
trânețe și viață fără de moarte. Este cel dintâi basm cules
și editat de Ispirescu, despre a cărui valoare, Constantin No-
ica scrie „nu cunoaștem o altă operă în proză a geniului ro-
mânesc (s.n.) care să aibă atâta miez, de la primul și ultimul
gând, și o atât de riguroasă scriitură ori rostitură.”(Op. cit,
pp.112-113). Filosoful va fi silit să-l comenteze verset cu
verset, spre a dezvălui din tâlcurile ființei, așa cum ele s-au
depozitat în acest colț al lumii, rămânând să comunice cu ge-
niu despre geniul poporului român.
Nu altfel, în ipostaza de „omul pururi tânăr”, i s-a reve-
lat lui Eminescu. În Timpul, din 19 martie 1881, poetul scrie:
„Între legendele noastre naționale e una (în colecția Ispi-
rescu) de străveche origine desigur și de o mare adâncime.
Un om primește de la ursită privilegiul vieții fără de moarte
și tinereții fără îmbătrânire. Acesta trece pe lângă un oraș și
întreabă pe un târgoveț, ce culegea mere într-o grădină, de
când sta orașul acela? – De când lumea, răspunse omul cu-
legând mai departe. Peste cinci sute de ani omul pururi tâ-
năr trece iar prin acel loc, dar de oraș nici urmă. Un cioban
singur își păștea oile, cântând din fluier. – De când s-a risipit
orașul de aici? întreabă el. – Ce oraș? i se răspunse. N-a
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ÎN LOC DE EDITORIAL
(Mihai EMINESCU, Mss. 2257, 415 v.)
fost niciodată, tot câmp limpede, bun de pășune a fost aici.
– Într-alt rând omul pururi tânăr găsi aci un codru mare și
un cărbunar tăind lemne. – De când e codrul? întrebă. – Da
cine-l mai ține minte de cându-i? răspunse cărbunarul. Și în
sfârșit peste alte cinci sute de ani omul pururi tânăr regăsi
iar un oraș mare. În piață larmă, trâmbițe, tobe, steaguri,
veselie. – De când e orașul, întrebă el, unde-i pădurea, unde
păstorul cu fluierul? – dar cine să-i răspunză la toate între-
bările acestea? Fiecine în piață era preocupat de treburile
lui proprii, de sine însuși, de ceea ce se petrecea împrejurul
lui.” Mai departe, poetul amintește de călătoria inițială a
acestuia. „Omul pururi tânăr, când trecuse pe lângă acest
oraș, făptuise multe lucruri bune. Ciobanul (î)i răpeau tăta-
rii din turmă și el a alungat tătarii, cărbunarului îi urlau lu-
pii pe lângă casă, el a stârpit lupăriile, și-n adevăr într-o pi-
ață a noului oraș el văzu o statuă. – Eu sunt acela, zise el
mulțimii demprejurul lui, dar toți râseră de el și nu-l cre-
deau. La arhiva primăriei stătea scris că fapta reprezentată
prin statuă se petrecuse cu multe sute de ani înainte. – Dar
eu sunt acela, zise el. Nu țineți voi minte că acum cinci sute
de ani mă chema Dragomir și mă pusese Mircea Vodă sin-
gur în pustietatea aceasta plină de păduri, în mica cetățuie
a Dâmboviței, de țineam piept tătarilor pe Ialomița? Și
acum găsesc aci un oraș de două sute de mii de oameni?
Dar cine să creează că el e geniul neamului românesc, pu-
rurea având în minte trecutul întreg și de aceea neuimindu-
se de ceea ce vede acum? Ba, în mulțimea cea mare iată că
se găsi un moșneguț cu fața vicleană, cu ochii bulbucați și
cam cepeleag la vorbă, care începu ceartă cu omul pururi
tânăr, zicând „Ce vorbești tu? De când sunt eu există toate
câte le vezi. Înainte de mine nu erau decât boieri și rumâni.
Luminează-te și vei fi, voiește și vei putea. Eu am creat țara
aceasta, înainte de mine nu era nimic.” Omul pururi tânăr
râse, îi dete cu tifla moșneagului și se făcu nevăzut.” (M. E.,
Opere XII, p. 105).
Când aceleași forme în istorie sunt „repețite” cu „cos-
tume schimbate și cu alți actori”, mai spune poetul, „omul
pururea tânăr, geniul neamului românesc” se află între noi,
fie și în ipostaza sa de „nevăzut”, ca identitate și continuitate,
ca memorie și reamintire a ființei istorice a poporului român.
Se știe că „omul pururea tânăr”, după povestirea filosofului
Constantin Noica, se ridică din „devenirea ca devenire”, a
1
ÎN LOC DE EDITORIAL
„relei infinități”, cum ar fi zis Hegel, pentru a intra în „deve-
nirea întru ființă”, a infinității cele bune; se cunosc cele trei
etape, hegeliene „cercuri” pentru a se împlini „cercul” cel
mare, al rațiunii dialectice și, implicit, al ființei – pe acestea
și basmul românesc le povestește ca tot atâtea locuri de în-
cercare, de „desprinderi” (de „familie”, de „semenii omului”
și de „natura însuflețită”) pentru a se ajunge la ființa cu „vre-
mea uitată”. După înțelesurile dialectice, insul trebuie să „se
desprindă” de „lumea mică”, de „lumea mare” și de amân-
două la un loc, dar ultimul raport nu-l poate realiza decât prin
saltul „determinaților reflexive”, pe care dialectica, într-un
ceas preafericit, hegelian, al ei, ni le-a lăsat a le înțelege. Iar
acest salt înseamnă, în basmul nostru, ieșirea din generalita-
tea, abstractitatea și amnezia ființei și întoarcerea la prima vi-
brație a devenirii, întoarcere care cată să fie altceva decât
simplă întoarcere. Abia acum se vor vedea „precaritățile”
ființării fără ființă și, din unghiul cunoașterii acestora, s-a pu-
tut emite cândva, de cel mai bătrân filosof, teza de cea mai
mare importanță ontologică: „Tot ceea ce este real este rați-
onal și tot ceea ce este rațional este real”, cu consecința:
„Adevărul nu e afară de istorie, el e în istorie”. Teză și con-
secință consemnate – și devenindu-i axiale operei – de Emi-
nescu încă de la Berlin (v. Mss. 2286). Pe „omul pururea
tânăr”, în basmul nostru, l-a apucat „un dor de tatăl său și
de mumă-sa”. Uitarea, proprie generalităților, se destramă și
el înaintează spre lumea individualurilor, pe care cândva le
părăsise, nu spre a le regăsi, ci spre a le recupera, prin cele
două deschideri ale particularului. „Cercul” cel mare al cu-
noașterii se va suprapune cu cel al istoriei și din nesuprapu-
nerea perfectă se vor evidenția dramaticele coliziuni, cu „vi-
clenii” îndeosebi ale universalului, trădate când și când de
istorie. Prin aceleași locuri, însă îmblânzite, are loc întoarce-
rea, în basm, dar în relatarea făcută de Eminescu – care ra-
porta realitatea social-istorică la modelul ontologic –, locu-
rile acestea s-au „dezîmblânzit” prin acțiunea, în mare parte,
neobiectivată și neobiectualizată a negativului din istorie, da-
torită „valurilor” de subiectivisme, cărora li s-au adăugat, în
timpii din urmă, faza formalismelor, ele neputându-și păstra
memoria, identitatea, și scăpând de sub zodia universalului.
De aceea, coliziunile, rupturile sunt mari și dureroase, parti-
cularului i-a slăbit forța dublei deschideri, iar individualul a
fost desfigurat. Alienările au umplut aceste spații, chiar ge-
niul uman, „omul pururea tânăr” a devenit o „statuă”, o
simplă abstracțiune, generalizare și reprezentare de care ni-
meni nu-și mai aduce aminte, ci poate doar scrisul din arhiva
primăriei. El a întâlnit peste tot un particular care nu ține, lip-
sit de posibilitatea de a se reindividualiza prin universalizare.
Omul acesta „având în minte trecutul întreg”, nu se uimea
de contradicțiile întâlnite, ci și le făcea vădite pentru sine și
pentru ceilalți, care, rămași sub zodia finitului cu relele ei li-
mitări, nu puteau să le vadă. De nerecunoscut era pentru ei,
el care era sub zodia infinitului. „Are omul un stăpân și acela
este infinitul”, zice undeva poetul. Dar, din perspectiva rea-
mintirii geniului, stăpânul acesta se poate îmbuna, dând un
infinit in act, rațiunea dialectică să devină rațiune istorică,
sau, mai degrabă, ceea istorică să devină dialectică.
Se știe, de la Hegel încoace, că apariția noului în istorie
2 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
aduce „întregul învăluit în simplitatea lui”, adică, în „temeiul
lui general”, adăugându-le contradicțiilor pe cale a se re-
zolva un set întreg de abstracțiuni, subiectivisme și, puțin
mai târziu, faza formalismului. Aceasta se întâmplă într-o
epocă postrevoluționară, de „tranziție”. Astfel își definea
epoca Hegel și, la noi, tânărul Eminescu, încă din perioada
vieneză, după cum mărturisește în scrisoarea din 6 februarie
1871, trimisă lui Negruzzi, despre dorința ca printr-un „stu-
diu de cultură” să reușească să vină cu el însuși „în clar asu-
pra fenomenelor epocelor de tranzițiune în genere și asupra
mizeriilor generațiunii prezente în parte.” (M. E., Opere
complecte, 1914, p. 648). Epoca aceasta de tranziție, tensi-
onată de contradicții până la a obtura chiar „miezul” desfă-
șurării, cu un formalism și subiectivism de „partizi”, este
cercetată, analizată cu minuțiozitate și descrisă în culori, une-
ori tari, de poet pentru a i se pune cel puțin diagnosticul
exact. Pentru recuperarea procesualității, a liniei istorice de
dezvoltare în și prin care noul să se înscrie, Eminescu pune
în fața acestei realități social-istorice disoluate, acestor deter-
minații cuprinse de precaritate, imaginea geniului național
al poporului. Poetul aduce în epocă, la nivelul cel puțin al
intelectului abstract, în prima fază, necesitatea de a pune în
lumină momentul prim, al identității dintre geniu și popor
(în sensul larg național). Și aceasta se deconspiră în faza ori-
ginară a unui popor. Metodologic, spre a pătrunde la rădă-
cina lucrurilor, Eminescu execută o surprinzătoare răstur-
nare dialectică. Deseori în filozofie s-a spus, de la un urmaș
al lui Hegel încoace, că „anatomia omului oferă o cheie pen-
tru înțelegerea anatomiei maimuței”; și pentru Eminescu,
anatomia prezentului îi oferă o cheie pentru înțelegerea tre-
cutului. Structura va releva geneza, dar geneza, în același
timp, va judeca structura. „Toată istoria unui popor – în
orice privire – e înmagazinată în prezentul lui – scrie poetul
– și toate calitățile și defectele lui sunt dezvoltări ale unui și
același sâmbure. Mutând cireșul sub zonele cele mai deose-
bite, el se va modifica, însă tot cireș o să rămână, și numai
altoii înoculați în trunchiul lui vor da alte frunze, alte
roade.” (M. E., Opere XI, p. 157). Dar procesul de reducție,
firește prin structură, la „germenele primitiv” este foarte
greu. Încă de la începuturi, pe când însoțea trupa lui Pascaly
și traducea hegelianul tratat al lui Rötscher, Arta reprezen-
tării dramatice dezvoltată științific și în legătura ei orga-
nică, Eminescu și-a notat ca o lege dialectică a studierii isto-
riei și, mai ales, a descifrării „labirintului” acesteia, exigența
națională: studierea prin acea coliziune dintre „împrejurările
dinafară” și „individualitatea caracteristică a poporului în-
suși”. Descifrarea acestui raport, mereu în mișcare, consti-
tuie „călăuza în labirintul istoriei”. Dar aceste mișcări,
„combinări” ale împrejurărilor și întâmplărilor trebuie să fie
„organice și conforme cu individualitatea însăși”. Și, cu o
lapidară formulare, poetul scrie mai departe: „O recepțiune
fără ca partea caracterizatoare a faptelor să fie individuali-
tatea națională nici nu se poate cugeta măcar.” (Mss. 2254,
434). Cu alte cuvinte, Eminescu este pe teritoriul individua-
lului, al desfășurării istoriei, acolo unde acestuia i se solicită,
din perspectiva universalului, deschiderea către particular și

accesul, prin dubla mișcare particularizantă, la universal. In-
tuind de la început mișcările prin care istoria atinge rareori,
în clipele sale preafericite sau poate dimpotrivă nefericite,
ontologicul, relevabil în ceea ce s-a numit mai târziu istori-
citatea istoriei, Eminescu va susține că poporul are geniu.
Fără să stabilim contextul romantic în care ideea de geniu se
afla în întreaga sa strălucire în teoriile marilor spirite euro-
pene, chiar până la deformare și suspectarea ei de Hegel, să
subliniem că Eminescu nu și-o arogă sieși (sau unui alt indi-
vid), ci poporului său, fără a o exclude celorlalte popoare. El
o va particulariza și, prin aceasta o va deschide universalului.
Ea va deveni, prin osmoza axiologică, definitorie pentru o
națiune și, în cazul fericit, operă eponimă a acesteia, ceea ce
metaforic am putea numi, cariatidă a istoriei. Dar aceasta se
va lumina abia pe curbura celui de-al treilea „cerc” al mișcă-
rilor dialectice și ontologice.
Întors cu fața spre individual, spre structura social-isto-
rică a epocii sale, Eminescu va căuta să le surprindă seturile
de „interese” care le determină și cât din lumea „reală”, nea-
lienată, se deschide unui raport dialectic, fie și prin mișcarea
„vicleană” a universalului. Chiar dacă „viclenia” la început
pare a aparține doar individualului, se va deconspira post fes-
tum că ea aparține universalului. De aceea ideea de geniu
național i se va părea în epocă poetului ca absentă. Deci,
structura relevându-i un raport de nonidentitate între geniu
și popor. Se știe că Eminescu, numit „conservator” de cei
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ÎN LOC DE EDITORIAL
care nu l-au citit, sau l-au citit superficial, s-a situat totdeauna
dincolo de „partizi”; ceea ce avea importanță pentru el și
pentru conștiința de sine a națiunii era să nu se absolutizeze
și unilateralizeze contradicțiile, „să nu se creeze un abis din
ce în ce mai mare între ființa istorică a neamului nostru și
oamenii ce guvernează.” (Timpul, 13 ianuarie 1881; M. E.,
Opere XII, p. 26). Contra acestor coliziuni, poetul cheamă
rațiunea dialectică și istorică spre a face „auzibilă” realitatea
social-istorică românească, dincolo de alienările și precarită-
țile ei, în și cu procesualitatea sa, desemnată – cum lasă a se
înțelege – prin geniul național al poporului român. Contra-
dicția fundamentală a respectivei epoci de tranzițiune, cum
o definește el, este cea dintre clasele pozitive (și istorice),
care se află în raport direct cu munca, și păturile superpuse
(surplantate poporului român) și care nu se află în nici un ra-
port cu munca, ci numai cu consumul. Cele din urmă, înstră-
inate de ființa istorică a poporului nostru, surde la organici-
tatea dezvoltării acestuia, datorită subiectivismului și fazei
formaliste (v. teoria formelor fără fond), îl introduce într-o
uitare a istoriei, a trecutului și identității sale. În urma anali-
zelor concret-obiective, filipice peste filipice adresează poe-
tul contra „meseriei lucrative a patriotismului”, de sorginte
neofanariotă. „Pentru ca poporul să-și fi păstrat puterea lui
de reacțiune în contra epocii turpitudinilor – scrie în Timpul
din 19 februarie 1881 – s-ar fi căzut să nu avem epoca de
aur a fanarioților, în care Giani, Cariagdi, Carada și C. A.
Rosetti, în linie suitoare, s-au îngrijit a stârpi din rădăcini
sentimentul de demnitate națională.” (M. E., op.cit., p. 74).
Analizele sale minuțios executate și profund implicate în ce-
lulele vieții sociale evidențiază o cancerizare a proceselor vi-
tale ale națiunii. În Timpul din 21 februarie 1881, pornind de
la Expunerea situațiunii, raportul prefectului de Bacău, A.
Vidrașcu, pune acest fenomen într-o lumină alarmantă. Nu
numai că gospodăria țăranului, „industria lui de casă”, fru-
moasele datini strămoșești statornice ca și caracterul și limba
au sleit și s-au stins, dar „în loc a rămas golul sufletesc, mai
amar și mai greu de suportat decât chiar sărăcia.” (M. E.,
op.cit., p. 78).
Din perioada studiilor universitare vieneze, o adnotare
devine revelatoare pentru profunzimea gândului întru reali-
tatea social-istorică a țării noastre; el surprinde, de la altitudi-
nea conștiinței de sine a națiunii, că „eul nostru social a
mers p-o cale străină nouă înșine – străină românismului”,
iar de la cea a conștiinței pentru sine a națiunii, că „s-a căl-
cat într-un materialism cras”, și, cum „extremele s-ating”,
este posibil „să ne aruncăm în oceanul idealismului filosofic
al lui Fichte – poetic al lui Klopstock…”. În această fază, po-
etul nu crede că ar „exista între români un geniu atât de pu-
tinte care să vrăjească nava română cu cântecul ideilor sale
pe calea de mijloc”; el se împotrivește unilateralității și ab-
stractității celor două filosofii, în termeni hegelieni, care n-
au depășit faza abstractului intelect, pledând pentru „just-mi-
lieu-l rațiunii și a(l) adevăratei simetrii.” (Mss. 2258, 186).
Aceasta este extrem de important pentru conjuncția poetului
nostru cu bătrânul dialectician german, sub cupola dialecti-
cei rațiuni, străluminată de viziunea eminesciană, chiar din
această fază, prin metodul corelatelor ontologice, revelator
3
ÎN LOC DE EDITORIAL
și al principiului simetriei. De la această altitudine, de armo-
nie dialectică a lumii, de echilibru al forțelor, Eminescu ju-
decă dezvoltarea eului nostru social și, sub constatarea aba-
terii de la cale, luminează axioma istorică: eul nostru social
trebuie să se dezvolte pe calea românismului. În virtutea
acestei axiome acționează geniul național al poporului. Și
din acest unghi axiomatic, poetul critică tot ceea ce nu se
dezvoltă pe calea proprie, dialectică și istorică, ceea ce nu se
întemeiază pe cunoașterea stărilor reale ale țării noastre. În
Mss. 2258, 140, el scrie: „Necunoașterea deplină a țării și
ignorarea tuturor întâmplărilor și instituțiilor publice. Mai
ales (cei) ce vin din Franța publică studii asupra diferitelor
ramuri fără ca să ție cont de cele existente în țară și aplică
cu o formalitate rară legi, principii și instituții străine la ro-
mâni, fără a ști cum se află cele românești.” Implicarea în
real este una din exigențele dialecticii sale aplicate, cunoaș-
terea propriei identități, o alta. Discontinuitatea abstracti-
zată, grație epocii de tranziție, în continuitatea ființei istorice
a poporului român, o relevă permanent Eminescu. Și, dis-
continuitatea nedialectizată duce la o abatere alienantă a eu-
lui nostru social, periculoasă. Răul social își înfige aici rădă-
cinile, conchide Eminescu. Etnia, ca legătură cu ființa isto-
rică, cu istoricitatea acesteia, devine un criteriu relevant, vi-
zibil într-un fals raport cu celula devenirii sociale – munca
și talentul – și cu procesualitatea națiunii și a conștiinței na-
ționale. Cosmopolitismul devine simptom al patologiei so-
ciale. Lipsa de simț istoric, un altul. Teoria compensării este
solicitată de Eminescu și ea devine măsură în judecarea ge-
niului național. „E condamnat acel popor ca paginile istoriei
lui să fie mânjite de indivizi străini, fără ca aceștia să justi-
fice prin muncă sau inteligență o asemenea suplantare?”
(Timpul, 6 august, 1881; M. E., op. cit., p. 284). Dincolo de
etnic, a fi bun român nu e un merit, „ci o datorie pentru orice
cetățean al acestui stat, ba chiar pentru orice locuitor al
acestui pământ, care este moștenirea exclusivă și istorică a
neamului românesc.” Pentru Eminescu, ca și pentru Enci-
clopediști, conștiința națională era „un rezultat al creșterii în-
delungat, un rezultat al principiului conservator al isto-
riei…” (Timpul, 8 iulie, 1882; M. E. Opere XIII, p. 134).
„Păturile superpuse” nu dau viață acestui principiu.
Statul și societatea sunt privite de el ca fiind (și trebuind
să fie) „naturale” și „organice”. Și, din această cauză, eul
nostru social nu poate să se dezvolte decât din sine însuși.
„Un popor, ca și un copac și ca oricare altă ființă organică,
nu poate înainta decât din sine însuși, decât dezvoltându-și
treptat aptitudinile și puterile sale înnăscute.” (Timpul, 2 iu-
lie, 1882; M. E., op. cit., p. 128). Geniul național înseamnă
existența și manifestarea la toate nivelele a simțului istoric.
Iar a avea acest simț istoric înseamnă înscrierea într-o miș-
care conform principiului cauzalității, „pentru că nimic nu
există în lume de n-are o cauză începătoare și un timp de
începere.” (Mss. 2255, 394). Geniul național nu poate a se
întrupa decât prin cel ce are simț istoric – pare să fie o altă
axiomă a istoriei. Iar ridicându-se la cauze, se luminează,
abia acum, originea geniului național. Ea este dată de „di-
recția primitivă de mișcare” a poporului. „Și direcția punc-
4 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
tului de mișcare – scrie Eminescu – e dată de raza pămân-
tului, care-a avut respectul dreptului, respectul adevărului,
respectul în fine pentru ceea ce este esența cea mai înaltă a
vieții.” (Mss. 2255, 393). Și această direcție primitivă de
mișcare, geografic, „ca un punct centrifugal”, Eminescu o
situează în inima Carpaților, în Ardeal; iar istoric, o urcă
spre o protocivilizație indo-europeană. „Tot ceea ce voi afla
în Ardeal știu cu legături sanscrite”, își subliniase el cu
două linii, încă de la început, în Mss. 2290, 11.
Raportul dintre structură și geneză, dintre ontogeneză
și filogeneză este solicitat de poet și în semnificativele ana-
logii pe care le face cu „vârstele popoarelor”. Este de presu-
pus că geniul unui popor este cel ce asigură trecerea dintr-o
vârstă într-alta. Preluând comparația hegelian-heracliteiană,
geniul național este fluviul, iar vârstele sunt undele acestuia.
Românii s-ar afla, după poet, pe ascendentul curbei ce duce
de la tinerețe la bărbăție, adică spre echilibru. În explicațiile
sale, tinerețea: „merge spre ecuație Progres”. „Mult carac-
ter”; „Ideile se-nrădăcinează și dau direcția de mișcare în-
tregului organism”. Bărbăția: „Iubire de adevăr și de drep-
tate”, aici există: „Deplină armonie de puteri. Proporționa-
litatea între puterea principală și cele coadaptate. Culmea
civilizației.” (Mss. 2255, 381, 376). Din această perspectivă,
caracteristici ale copilului și tânărului sunt asociate mereu
poporului român – popor tânăr în constelația popoarelor eu-
ropene. În confruntarea dintre popoare, „numai de la popoa-
rele tinere și ne-nțelepte se poate aștepta regenerarea”, de
la cele îmbătrânite, nu. Ele introduc în poporul tânăr veninul
coruperii morale și-l supun lent unui proces de pierdere a vi-
talității, a geniului său. (Mss. 2255, 386 v.).
Principiul corelației creșterii și principiul coadaptabi-
lității sunt solicitate întru înțelegerea geniului național. Și
aceasta, conform tezei corelatelor dintre legile fenomenolo-
gice cu legile mecanico-matematice. De la această viziune,
de înalt relief filosofic, Eminescu luminează determinante
ale geniului național. Astfel, încearcă să explice și acea spe-
cifică doză de scepticism a poporului român, scepticism
care-i va fi consubstanțial și celui mai ales reprezentant al
său, poetului. Servilismului politic i se opune, după poet, un
fond structural, de dimensiune genetică, sceptic. Principiul
coadaptabilității evidențiază ordinea morală a geniului nați-
onal. „Cel care merge în linie dreaptă (în linia adevărului)
silește toate puterile colaterale să se coadapteze lui.” (Mss.
2255, 351). În structura geniului național intră elemente ina-
daptabile; „Diamantul nu se adaptează el, ci maistrul politor
trebuie să se adapteze arhitecturii lui ca să refacă să răsară
cât se poate de curat cu fețele și apa sa. Carbonul în formă
de cărbune se adaptează la voia noastră. C-un cuvânt cana-
lia e totdeauna adaptabilă. Nu în adaptabilitate consistă ca-
racterul și adevărul. Cei inadaptabili trebuie să dea într-o zi
linia direcției mișcării și cristalizațiunii, nu canalia moale și
comparabilă cu ceara.” (Mss. 2264, 391; 392). Din același
unghi este gândit și talentul. „Talentul = lucrează în sens
contrar, deci neagă în progresiune, și dăruiește. Talentul e
de admirat sub orice formă și de la oricine.” (Mss. 2255,
351). El se află în raport direct cu poporul din care se ridică,
fiind o expresie a geniului acestuia.

Acel „cerc de forme” prin care trece natura și materia,
ca „prin puncte de tranzițiune”, este de presupus că-l în-
cearcă și geniul național al unui popor. Trecând din epocă în
epocă, esența manifestării lui este forma și structura, iar a vi-
eții și trecerii sale, devenirea și structurarea. Astfel, geniul
național nu poate fi altceva decât forma cu formarea sa cu
tot, „forma vie”, spre a prelua conceptul schillerian, prin care
trece un popor. Iar conform unui postulat ontologic al poe-
tului, „că tot ce este posibil va fi”, sau altfel formulat: „Tot
ce-i cu putință se-ntâmplă în cursul vremei în lume.” (Mss.
2255,163), al pre-ființei, într-un anume fel, cum releva mult
mai târziu Constantin Noica, atunci geniului național nu-i va
fi străină nici o determinantă din mulțimea infinită a schim-
bărilor unei națiuni, acestea fiind înscrise în el, cu infinitatea
lor cu tot generată de negație, ca într-un cod genetic. Se
ajunge, astfel, la următoarea aserțiune: numai geniul națio-
nal al unui popor, trecând prin „cercul de forme”, prin
„cercuri de cercuri”, ajunge la „cercul” cel mare, al „cer-
curilor”, sau este totdeauna pe calea dialectică a acestuia,
generând opere eponime la nivelul tuturor valorilor.
Aceste mișcări, poetul va fi căutat să le releve atât prin
textele analitice, străfulgerat fragmentare, cât și prin cele sin-
tactico-poetice; atât la nivele ontologice, cosmogonice și
cosmologice, cât și la cele istorice și chiar microcosmice, din
lumea fizicii. De la acest nivel al viziunii și privirii lumii ca
totalitate i s-a relevat și principiul simetriei ca determinând
trăsăturile geniului; printr-o serie de trăsături ale echilibrului,
cumpenei, armoniei, puterii de caracter, a cristalului istoric,
cum se notează undeva, ale privirii stoice și blânde asupra
lumii, ale unei indiferențe cosmice și ale unei deferențe față
de om, ale unui scepticism generic, toate contrazicând dia-
lectic istoria pentru istoricitate. (Nu este aici locul pentru a
face trimiterile necesare la opera artistică a poetului, de la
Povestea Dochiei și ursitorile, unde copilului (poporului ro-
mân) i se dă de-a treia Zână: „Viață fără moarte / Și ți-e dată
tinereță / Fără bătrâneță”, până la Odă în metru antic, unde
poetul se identifică cu geniul poporului: „Nu credeam să-
nvăț a muri vreodată / Pururi tânăr înfășurat în mana-mi.”
(s. n.); aceasta urmând pe „cercul” al doilea și-al treilea ale
unui posibil și dialectic comentariu.)
Analizând numeroasele perturbații de ordin moral din
structura statului și societății, Eminescu pune în lumină spo-
rită, spre a le contrazice, eticul inerent geniului național al
poporului român. Analizele pornesc de la formarea tineretu-
lui și continuă până la dimensiunile culturii și ale istoriei, ale
sentimentului patriotic. „Clasa noastră cultă în cea mai
mare parte nu este românească. Grecii și bulgarii așezați în
târgurile noastre și-au trimis feciorii la Paris și aceștia s-au
întors – ca tineri români. Neavând nicidecum priceperea ță-
rii, vorbind în locul limbei naționale un jargon francezo-bul-
găresc, necunoscând istoria și legile țării, neștiind întrucât
aceste două pot fi puse drept temelie dezvoltării noastre,
acești tineri sunt lipsiți cu totul de simțul istoric.” (Mss.
2258, 262 v.). Eminescu observă, pe linia acelei originare
identități dintre geniul național și eul nostru social, că, în
epocile anterioare, valorile morale și juridice nici nu au avut
nevoie de un cod al dreptului: exista doar ceea ce s-a fost
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ÎN LOC DE EDITORIAL
numit jus Olachale sau Olachorum. Și acestea participau de
la sine la „unitatea preexistentă” a poporului român, la spe-
cificitatea acestuia între celelalte popoare. „În decursul unei
vieți de sine stătătoare de câteva sute de ani poporul nostru
n-a avut nevoie nici de Cod civil, nici de Cod penal pentru a
avea un adânc sentiment de drept și, precum roiul de albine
nu are lipsă de legi și regulamente scrise, de recrutări etc.,
tot așa și la poporul nostru toate lucrurile mergeau strună
printr-un înnăscut spirit de echitate și de solidaritate.” (Tim-
pul, 26 mai, 1882; M. E., Opere XIII, p. 124). Din acest
punct de vedere, Eminescu va fi împotriva subordonării va-
lorilor morale și juridice de către cele subiectivizat-politice.
Va protesta continuu în coloanele Timpului împotriva elec-
tivității magistraturii, lege propusă de C. A. Rosetti, până va
reuși vestejirea „necesității” acesteia. Pentru poporul român,
valoarea morală pare a fi cheia de boltă. Și aceasta, consideră
Eminescu, ca o consecință a tinereții sale. „E pentru noi in-
contestabil că un popor care sute de ani n-a avut nevoie de
drept scris, deși a avut epoce de bogăție și de glorie, au fost
un popor tânăr, sănătos, bine întemeiat.” (Timpul, 1 aprilie
1881; M. E., Opere XII, p. 1222). Sau: „Viteaz în războaie,
muncitor și liniștit în timp de pace, apărător de adevăr, glu-
meț și senin, drept și bun la inimă ca un copil, poporul ro-
mânesc nu e capabil nici de trădare, nici de infamie (11 febr.
n-au fost români. Candiano grec, Pilat grec, Leca bulgar).”
(Mss. 2257, 415 v.). Ori: „…poporul acesta român este cel
mai drept, mai fidel, mai iubitor de adevăr de pe fața pă-
mântului.” (Mss. 2264, 383). Evoluția statelor este determi-
nată de această valoare; de asemenea, principiul corelațiunii,
relația dintre vârste, raportul cu munca și adevărul, artele etc.
Nu întâmplător, Eminescu solicita, în cronicile sale teatrale,
întruparea de caractere puternice. Nu trebuie un mare efort
spre a surprinde că în opera poetului nostru național toate se
leagă între ele.
„Ființa istorică”, „cristalul istoric al României”, purtă-
toare a geniului național trebuie să imprime și imprimă di-
recția de mișcare a națiunii, chiar în pofida desfășurării „vi-
clene” a istoriei. Ea asigură acele instituiri ontologice în is-
torie. „Nu oprim pe nimeni nici de a fi, nici de a se simți ro-
mân – precizează Eminescu. Până ce însă vor avea instincte
de pungășie și de cocoterie nu merită a determina viața pu-
blică a unui popor istoric. Să se moralizeze mai întâi, să-
nvețe carte, să-nvețe a iubi adevărul pentru el însuși și
munca pentru ea însăși, să devie sinceri, onești cum e nea-
mul românesc, să piarză tertipurile, viclenia și istericalele
fanariote, și atunci vor putea fi români adevărați”, dar până
atunci, „geniul neamului românesc e o carte cu șapte peceți
pentru clasa dominantă.” (Timpul, 29 iulie, 1881; M. E.,
Opere XII, p. 224). „Nimic nu degradează mai mult decât
administrarea sau lauda răului.” (Timpul, 8 iulie, 1882; M.
E., Opere XIII, p. 134). Procesul cancerigen, care amenință
„individualitatea etnică și istorică a poporului românesc”
este decupat și sancționat de poet, din perspectiva geniului
național. Valoarea economică este apărată din unghiul ge-
niului național prin teza protecționismului economic; studii
despre comerț, despre relațiile bancare și financiare, în fine,
despre capital – toate se desfășoară pe sub cupola geniului
5
ÎN LOC DE EDITORIAL
național. Pledoaria este, în această nonidentitate, nu revenire
la originara identitate dintre geniul național și poporul ro-
mân, ci recuperarea dialectică a acelei identități. Teza de
boltă a dialecticii, descoperită de Hegel, identitatea identită-
ții cu nonidentitatea nu este greu a se deconspira sub aserți-
unile eminesciene. Se pot aduce argumente peste argu-
mente. De pildă, din domeniul artei, Eminescu ridică un „în-
demn” la nivel de exigență a operei: cuprinderea „geniului
național”; „…o adevărată literatură, trainică, care să ne
placă nouă și să fie originală pentru alții – scrie el – nu se
poate întemeia decât pe graiul viu al poporului nostru pro-
priu, pe tradițiile, obiceiurile și istoria lui, pe geniul lui. Tot
ce-ați produce în afară de geniul într-adevăr național (nu
patriotico-liberalo-politic) nu va avea valoare și trăinicie,
nici pentru noi nici pentru străinătate.” (Timpul, 8 mai
1880; M. E., Opere XI, p. 162). (Se cade să amintim pe cre-
atorii care, după poet au ținut seama de geniul poporului și
opera lor s-a fost validat, confirmând nu intuiția, ci dialectica
raționamentului eminescian: V. Alecsandri, Gheorghe Șin-
cai, August Treboniu Laurian, Cezar Bolliac, Ion Heliade
Rădulescu, Vasile Conta, B. P. Hașdeu, A. I. Odobescu,
Costache Negri, Titu Maiorescu, I. Slavici, I. Creangă; sau
din domeniul istoric: A. I. Cuza, Grigore Ghica Voievod,
Matei Basarab, Tudor Vladimirescu, Alexandru cel Bun,
Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân sau Ștefan cel Mare – toți
fiind străbătuți de „o idee superioară individualității” lor.)
Geniul național se manifestă în și prin clasa pozitivă,
singura care se află într-un raport dialectic cu munca și crea-
ția, cu instituirile teleologice și ontologice din istorie. Pentru
Eminescu, adevărata clasă pozitivă, „adevăratul popor ro-
mânesc” era țăranul. „Întâmplarea m-a făcut ca, din copi-
lărie încă – scrie Eminescu – să cunosc poporul românesc,
din apele Nistrului începând, în cruciș și-n curmeziș, pân-în
Tisa și-n Dunăre, și-am observat că modul de a fi, caracte-
rul poporului este cu totul altul, absolut altul decât acela al
populațiunilor din orașe din care se recrutează guvernele,
gazetarii, deputații ș.a.m.d. (…) Odată ajuns la această con-
vingere, totul era hotărât pentru mine; era o datorie de a fi
și de-a rămânea în partea poporului istoric, din care însumi
fac parte, și în contra păturei superpuse de venetici. M-am
convins că acea ură în contra trecutului, acea aruncare în
apă a tuturor tradițiilor, acel abis creat între trecutul de ieri
și prezentul de azi nu e un rezultat organic și necesar al is-
toriei române, ci ceva factice și artificial.” (Timpul, 8 aprilie
1882; M. E., Opere XIII, p. 96). Eminescu aduce determi-
nantă după determinantă acestui popor istoric, deosebindu-l
de „păturile superpuse”. Numai „țăranul”, parcă sustras din
istorie, cu privirea mereu înapoi spre tradiție, se înscrie în is-
toricitate, în acea ordine desfășurată natural din punctul de
origine al său. El lasă istoria, pe deasupra capului său, să-și
învârtă „florile fără rod”, precaritățile, căci el știe că stă în
ordinea cea mare, a universalului. De aceea rabdă cu stoi-
cism ordinea individualului în nebunia sa, știind că nu-l va
atinge. De aici, acea seninătate, liniște ancestrală și tragism
asumat. De aceea, ființa aceasta istorică, cea mai tragică și
care își vede periclitat clipă de clipă geniul său, devine iro-
nică precum zeii. Știe că din cinci în cinci sute de ani, așa
6 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
cum pasărea Phönix, pe care o văd heliopolitanii trecând ni-
sipurile roșii spre Templul Soarelui, spre a se aprinde și re-
naște, sau așa cum retranscrie Eminescu basmul ființei ro-
mânești, „omul pururea tânăr” va intra în dialog cu istoria
și-i va arăta direcția istoricității; știe că va fi privit cu sarcasm
de ochii fără orizont, dar știe că în acel moment, „omul pu-
rurea tânăr” a trecut prin acest (și același) loc, născând ne-
voia de locuire, de a se simți acasă ființa istorică. Râsul
apare și-n realitatea basmului, și-n cea istorică, drept o com-
pensare umană. Extrăgând din lucrarea lui A. V. Millo, Ță-
ranul, Eminescu notează: „el (țăranul, n. n.) e în genere
blând, vesel, generos, ospitalier, îndrăzneț și onest.” (Tim-
pul, 18 august, 1881; M. E., Opere XII, p. 124).
Pentru Eminescu, care s-a urcat la originea acestui po-
por și i-a descifrat „sufletul” și, în același timp, i-a analizat
structura din prezentul său, cu contradicții, unele abstracti-
zate, și precaritățile în ordinea ființării istorice, afirmarea ge-
niului național a devenit o necesitate în chiar momentul con-
trazicerii sale. Cine a scris despre țăranii legați și vânduți cu
ziua pentru neplata imaginarelor datorii către pătura neofa-
nariotă „superpusă”, cine s-a cutremurat la mizeria eroilor
noștri de pe câmpiile Bulgariei, la absența valorii morale din
clipa cea repede a prezentului, nu se putea să nu-și iasă din
fire. Sufletul său era o dureroasă și continuă rană. Cine a stri-
gat, de sub iraționalul istoriei căzut peste sine, pe străzile Vi-
enei: „România liberata! România liberata!”; cine a plecat
desculț din Pensione Pera, din Florența, și a rătăcit spre răsă-
rit, spre a se întoarce acasă, unde „problema țărănească” era
nerezolvată (după cum a confirmat imediat istoria), nu putea
să pară decât anormal, ca și „omul pururea tânăr” din bas-
mul ființei noastre. Acest om, se spune, intrase în ordinea
răsturnată, a reprezentării, în „Valea Plângerii”. Revenind
din planul metaforic al basmului, geniul național al poporu-
lui va trece, printr-un salt dialectic, în opera celui care i-a dat
maxima strălucire. Acesta trebuia mărturisit, mărturisirea să
fie opera unui popor. Ca și în transcrierea basmului Tinerețe
fără bătrânețe și viață fără moarte, unde „omul pururea
tânăr” se face „nevăzut”, și cel care a trăit ca nimeni altul
necesitatea și exigența geniului național al poporului român
s-a făcut „nevăzut”, lăsând în urmă strălucitoarea operă. „As-
tfel se stinse în al optulea lustru de viață – scrie G. Călinescu
în Viața lui Mihai Eminescu (Ed. „Eminescu, Buc., 1975,
p. 317) – cel mai mare poet pe care l-a ivit și-l va ivi vreo-
dată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie, și
peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și
câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest
pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava sub-
țire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
Și aceasta se va urma, din cinci în cinci sute de ani!
Dumitru VELEA

ÎȚI AMINTEȘTI?
O SUTĂ DE ANI…
Cum se petrece întunericul
pe ce-a fost câmpul de grâu
Stâng, drept, stâng, drept
Sunt obosit
Cum se petrece întunericul
Stâng, drept, stâng, drept
Ich bin müde
Cum se petrece întunericul
Stâng, drept, stâng, drept
Je suis fatigué
Cum se petrece întunericul
Revin de la linia frontului
Îți amintești?
cum vișinul își scutură petalele
Stâng, drept, stâng, drept
Gloanțe rebele străbat aerul
sfârtecat de hiperită
Îți amintești?
Pomul de Crăciun
soția, un vis prăfuit
copiii, umbre în ceață
O cucuvea bate în aer
se pliază peste bulgării
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
(1918-2018)
din mocirla saturată
de creier proaspăt
de membre răsucite
de uniforme ciudate
de la bătălia de noaptea trecută
Eternitatea atârnă mândră
deasupra sârmei ghimpate
Stâng, drept, stâng, drept
Bombe fluieră în depărtare
și cad alene în țara nimănui
Je suis fatigué
îngână femeia nebună
cum recoltează cartofi
înnecată-n noroi persistent
Îți amintești?
cum vișinul își flutură aripile
cum se scufundă în noroiul eternității
Stâng, drept, stâng, drept
Sunt obosit
Ich bin müde
Je suis fatigué
Mariana ZAVATI GARDNER
7
LA CENTENARUL MARII UNIRI

Giorgiana RADU

REGINA MARIA, UNITATEA

DE MĂSURĂ A
PATRIOTISMULUI – JURNAL
DE SUFERINȚĂ (I)
„Maria, Regina tuturor românilor”, așa cum
semna Regina Reîntregirii, în perioada de după unirea
vechilor provincii românești cu Regatul României, în
iarna lui 1918, poate fi trecută în compendiul marilor
personalități istorice drept unitatea de măsură a patrio-
tismului. Războiul a dezbinat familiile regale euro-
pene, le-a distanțat, astfel încât legăturile de sânge s-au
găsit în tabere adverse, luptând fiecare pentru credin-
țele sale.
Regina Maria, ajunsă în Țara Românească prin lu-
crarea întâmplării neîntâmplătoare, cea care a susținut
aderarea României la Antanta (Anglia, Franța, Rusia,
Italia, Serbia, Japonia și Belgia), și-a asumat fără re-
zerve rolul de responsabil în ceea ce privește destinul
unui popor. Popor pe care l-a slujit cu credință, iubire
și suferință. Învinuită de intrarea noastră în Război, de-
nigrată în presă de adepții Germaniei, Regina Maria a
fost nezdruncinată în convingerile sale.
și inspirând armonia unei zile splendide pe care nu știa
dacă o s-o mai trăiască, poate, cândva.
Indignată de atitudinea Regelui Ferdinand și a fiu-
lui lor, Carol, și de ezitarea lor de a merge pe front, în
mijlocul soldaților, „Regina-bărbat” își manifestă ne-
putința statutului de femeie în raport cu îndeletnicirile
militare, într-un manifest scris în jurnalul pe care l-a
ținut cu sfințenie, ca o conștientizare a rolului său în
istoria României ce avea să se scrie, odată cu începerea
războiului: „Vai, de ce nu sunt eu rege? M-aș duce
peste tot, aș vedea totul, aș vorbi cu soldații și aș ră-
mâne printre ei până ar ajunge să mă adore și ar pleca
bucuroși la luptă în numele meu – aș fi o realitate în
rândurile lor, nu un nume!

„Ce dimineață frumoasă, cât de tăcut și liniștit e

totul, dar eu știu că va fi război. Război! Soarele stră-
lucește și va fi război”, își spune Regina sie-și, în au-
gust 1916, când avea să izbucnească – și pentru Româ- Aș vrea să fiu eu rege – poate aș fi un rege rău, dar
nia – Primul Război Mondial, reprimându-și teama în n-aș îngădui să se spună minciuni pe seama mea, i-aș
fața celorlalți – oameni apropiați, slujitori sau posibile obliga pe toți să-și facă datoria de dimineața până
urechi străine infiltrate în preajma Familiei Regale –, seara, cu cuvinte aspre și fapte și mai aspre dacă ar fi
8 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 LA CENTENARUL MARII UNIRI
nevoie – nu e vremea să ezităm sau să încercăm expe- aprig purgatoriu al suferinței și neputinței. Așa cum ea
riențe, e vremea pentru acțiune, acțiune fără ocolișuri, însăși mărturisește, e mai ușor de trăit suferințele altora
clară, hotărâtă! Orice ezitare și lipsă de vlagă pun în decât cele proprii. Cei trei medici, Romalo, Ion Canta-
primejdie țara”. (Jurnal de Război 1916 – 1917, ed. cuzino și Vasile Voiculescu – poet, au făcut posibilul
îngrijită de Lucian Boia). și imposibilul pentru salvarea copilului „zvăpăiat” pe
În lupta de la Turtucaia, cap de pod al armatei ro- care boala îl făcea să piară câte puțin în fiecare zi. Pa-
mâne pe malul drept al Dunării, forțele bulgaro-ger- sajele din jurnalul de război, în care Regina descrie fi-
mane au ucis peste 6.000 de români, în timp ce alți ecare moment, de la îmbolnăvirea micului principe, și
30.000 au fost luați prizonieri. până în ziua în care acesta s-a stins în brațele sale, sunt
În București și Chitila, avioanele – păsări ale mor- tulburătoare. O mamă nu poate citi aceste rânduri decât
ții, cum le numea Regina – au făcut la rându-le nume- printre lacrimi, trăind durerea care nu a fost a Reginei,
roase victime. ci a femeii-mamă, Maria Alexandra Victoria.
În vizitele pe care le efectua zilnic în spitalele or-
ganizate în diferite zone din țară, Regina îi „trata” , pe
soldații răniți, cu flori, dulciuri și țigări, iar ea primea
ca răspuns la suferința lor, nădejdea că va deveni „îm-
părăteasa tuturor românilor”: „Când îi întreb dacă su-
feră, îmi spun: Da, sufăr, dar nu contează – fie să ajungi
Domnia Ta împărăteasa tuturor românilor”.
Suferința soldaților schingiuiți în război a fost tre-
cută prin filtrul sufletului Reginei. Durerea lor, resem-
narea, iubirea, neputința au fost trăite de Regina Maria
deopotrivă cu ei și, uneori, poate într-o mai mare mă-
sură când simțea că nu-i poate salva de moartea care
lua locul vieții tinerilor patrioți.
Veștile venite de pe front se contraziceau. Pe lângă
moarte, războiul creea confuzie, se țeseau intrigi, în
special la nivel înalt. Regina se arăta îngrijorată la scurt
timp de la începerea războiului: „Mi-am pregătit sufle-
tul să țină piept la orice, mai puțin la asta…să-mi fie
rușine cu armata noastră… Parcă aș putea purta pe
umeri orice, mai puțin gândul că soldații mei sunt lași
– o! așa ceva nu vreau să aud!” (Jurnal de Război
1916 – 1917).
Pe prim-ministrul liberal Ion I.C. Brătianu, Regina
îl descrie în jurnalul său, în primul an de război, ca fi-
ind un om al vicleșugurilor, fără spirit militar, care își
pierde curajul, acceptând chiar și concesii rușinoase.
Ernest Ballif, de origine franco-elvețiană, adjutant
regal, și Barbu Știrbey, om politic, sunt cei doi oameni
Cum nicio tragedie nu vine singură, la ușa Familiei
de încredere, pe care Regina Maria se baza în aproape
orice împrejurare. De altfel, Știrbey trecea și drept pri- Regale stau să-și facă intrarea multe altele, care afec-
eten intim al Reginei, cel care îi cunoștea cel mai bine tează de astă dată întreaga populație. După ce germanii
au ocupat Craiova, iar bulgarii au trecut Dunărea, la
durerea, bucuria și necazul, așa cum reiese din scrierile
Zimnicea, înaintând spre București, Regina Maria se
sale.
Regina Maria avea credința că în timp de război, vede obligată să părăsească locuința de la Buftea, îm-
bărbații luptă, jertfindu-și sângele, iar femeile trebuie preună cu cei patru copii (Carol avea 23 de ani și tre-
să aibă abilitatea de a-și oferi zâmbetul, indiferent de buia să fie pe front, printre soldați), lăsându-l pe Mir-
cea (singurul dintre copiii cu care vorbea limba ro-
duritatea situației, adresându-le, totodată, vorbe de în-
mână) sub lespezile de piatră ale bisericii de la Cotro-
curajare. De foarte multe ori, chiar ea a respectat aceste
ceni. Cu inima frântă și bulversată de faptul că Regele
reguli nescrise. Într-o singură împrejurare, zâmbetul nu
i-a mai desenat chipul, nici chiar „obligată” fiind de Ferdinand se afla sub influența Statului Major, lipsit de
codul protocolar al capetelor încoronate. Cele trei săp- viziune și atitudine, în care, ca și astăzi, exista un mare
tămâni de agonie ale mezinului Mircea, bolnav de fe- interes pentru funcții care depășeau abilitățile celor nu-
bră tifoidă, au trecut-o pe Regina Maria prin cel mai miți, Regina Maria pleacă în exil, la Iași.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 9
LA CENTENARUL MARII UNIRI
tivă a Reginei Maria era limitată. Putințele ei aveau li-
bertate deplină în sfera socio-umană. În rest, implica-
rea sa în domeniul politic era indirectă, reușind, prin
uriașa putere de convingere, să se impună în anumite
situații, în special în cele grave, ajunse la limită.
Din filele jurnalului, devenit pagini reale de istorie,
reiese faptul că și acum 100 de ani, cei de „la putere”
nu dădeau dovadă de patriotism adevărat, substituit fi-
ind de lăcomie și profitul personal, iar „omul potrivit
la locul potrivit era detestat”: „…Mi-am pierdut în-
Sub povara gândurilor iscate de incertitudinea zilei crederea în cei care ar trebui să cârmuiască și să con-
de mâine și „în căutarea unui acoperiș”, Regina și cei ducă. Cred că celor care au dictat și au îndrumat li s-
ce o însoțeau își amenajează noua locuință în casa Cor- a îngăduit să se folosească de mijloace necinstite și ne-
pului Armatei: „clădirea nu e primitoare, are urâțenia drepte, care nici azi nu sunt pedepsite îndeajuns, astfel
și vulgaritatea clădirilor publice românești, dar e so- încât nu există nici urmă de ordine adevărată sau de
lidă, în stare bună și are camere multe” (Jurnal de patriotism adevărat, ci doar o lăcomie egoistă și dra-
Război 1916 – 1917). gostea de profit personal” (Jurnal de Război 1916-
Mutarea în Moldova nu o ține pe Regina Maria la 1917).
distanță de situația tensionată din țară. Este informată Făcând o paralelă a vremurilor de atunci și a celor
despre fiecare izbândă sau eșec. Cu trei sferturi din țară din prezent, găsesc un alt punct care de-a lungul seco-
sub asediul adversarilor și pe fondul relațiilor încordate lului a rămas la același nivel – drumurile: „drumurile
dintre ea și Brătianu – conflicte din motive de viziune, românești nu sunt nici pe departe odihnitoare”, scrie
Regina, referindu-se la „hurducăturile” suportate în de-
Regina Maria primește propunerea de a merge în Ru-
plasările zilnice făcute în spitalele improvizate.
sia pentru a cere ajutor spre salvarea țării. Deși acceptă,
Sub povara numeroaselor greutăți genearate de
sora ei Ducky știind „furtunile” sub care se afla și Ru-
război, Regina Maria găsește energia fizică și interi-
sia în acel moment, o sfătuiește să nu meargă, luându-
oară de a scrie. Sceptică asupra forței sale intelectuale,
se hotărârea să plece Brătianu și Carol.
dar totodată sigură pe simplitatea scrierii care avea un
Iarna 1916-1917 a fost una aspră, așa cum nu se
impact sufletesc uriaș asupra celor ce-i citeau textele,
mai văzuse de ani buni. Frigul, boala, dezordinea –
suverana României publică materiale ce vor da naștere
provocată de neimplicare, de neîndeplinirea obligații-
volumului foarte apreciat, Țara mea.
lor celor „obligați”, au dus la numeroase victime și de-
Ziua Națională, 10 mai, din primul an de război, o
clanșarea unui haos general în rândul civililor dar și al
copleșește pe Regina Maria, prin amintirile din anii ti-
soldaților. Deși recunoscătoare generozității rușilor,
nereții sub domnia „unchiului și mătușii”, Carol I și
care au trimis ajutoare în țară (săpun, pâine, căciuli,
Regina Elisabeta, când această zi purta cu sine fericire,
cămăși, pește afumat …), Regina Maria, cu un simț al
glorie și biruință. Acum, acest 10 mai în plin război,
privirii în ansamblu asupra vieții și viețuirii, foarte
îmbrăcat în cenușiu și pregătit, poate, și de doliu, isca
bine dezvoltat, constată un lucru îngrijorător: „Rușii,
întrebări dureroase despre București, despre posibilita-
veniți ca salvatori, s-au dovedit în curând a fi o greu- tea întoarcerii vreodată în acel loc în care Familia Re-
tate în plus. Ne-am bucurat să-i vedem, însemnau opri- gală își „abandonase” fiul cel mic, pe Mircea, în mor-
rea inamicului, speranța de a ne păstra o parte din te-
mântul de la Cotroceni.
ritoriu, dar nu s-a gândit nimeni la cealaltă primejdie: (va urma)
foametea! Mulțimea aceasta nenumărată de ruși tre-
buie să mănânce! Proviziile aduse au fost neîndestulă-
toare, așa că au cumpărat tot ce au găsit – bani aveau
destui, iar pofta le era mare! Țăranii nu și-au dat
seama că, în curând, banii nu le vor mai fi de nici un
folos, fiindcă ce ar fi putut cumpăra într-o țară care
dăduse totul?” (Jurnal de Război 1916 – 1917).
Erau momente când resursele sufletești ale Reginei
secătuiau sub povara durerii. Moartea lui Mircea, „bă-
iețelul inimii mele”, lăsase răni deschise care păreau că
nu se vor vindeca vreodată. Războiul „ciopârțea” Ro-
mânia sub neputință și, poate, neștiință. Puterea execu-

10 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Marian BARBU
EROII SUNT MEMORIA
VIE A ISTORIEI NOASTRE
- Marginalii critice la o carte aniversară -
În anul 2018, se împlinesc o sută de ani de la uni-
tatea tuturor provinciilor românești cunoscută de că-
tre toți istoricii drept unitatea cea mare, pe deplin re-
cunoscută în țară și-n afara hotarelor ei (unitatea cea
mică a avut loc sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza).
Pentru un asemenea eveniment, de o asemenea
importanță și grandoare, sunt mobilizate toate forțele
culturale, muzicale, de artă, de pictură și sculptură,
editoriale, revuistice, literare ș.a.
Întoarcerea în timp, pe care un post T.V. o reali-
zează cu mărturii de arhivă, adică ilustrația făcută pe
viu, sub privirea telespectatorului, completează, sigur
prin aglutinare, lângă cuvânt, imaginea dătătoare de
sensuri și semnificații.
Istoria literară și-a îngăduit să contribuie cu o fre-
netică antologie de poezie, Poezia Războiului de Re-
întregire a Neamului și a Marii Uniri, alcătuită de
Marin Iancu și Cuvânt înainte de Nicolae Băciuț
(Ed. Anamarol, 2018, Buc., 296 p.)
Dincolo de imediatul scop aniversar, cartea are și
un scop alternativ, de a reabilita poezia cu mesaj pa-
triotic și social, forme ale creației lirice care și-au
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
pierdut valențele odată cu descoperirea limbajului de
lemn. El a surclasat și poezia de colecție, de referință
eminesciană, barbiană, blagiană, bacoviană. A atins,
într-un anume moment, să disloce chiar poezia mo-
dernă. Căci diferiți politruci o recomandau ca viabilă.
Școala românească a avut parte multă vreme de ase-
menea clișee ale proletcultismului.
Ei bine, antologatorul, un om altfel instruit, n-a
vrut să ocolească asemenea creații. A plecat de la
ideea comunicării, căci două subiecte a avut în vedere
– războiul de întregire a neamului (în centrul antolo-
giei și, prin extensie sau extrapolare, tot ce a însemnat
război) și creația literară datorată Marii Uniri, de la
1918.
Scriitorii selectați sunt dintre cei mai reprezenta-
tivi, chiar în feuda fiecăruia. Sunt din întreaga țară –
de la cei consacrați (G. Coșbuc, Octavian Goga, Șt.
O. Iosif, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Aron
Cotruș, Ștefan Baciu, T. Arghezi, Al. Vlahuță) și cu-
noscuți contemporani sau mai apropiați de unii dintre
noi: Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, Ion Brad, Ion
Horea, Al. Andrițoiu, Nicolae Tăutu, Radu Cârneci,
Ana Blandiana, Adrian Păunescu, până la George
Țărnea, Teofil Răchițeanu, Nicolae Băciuț, Dan Ve-
rona, Victoria Milescu, Flavia Adam.
Dincolo de poezia minoră, în multe locuri, stan-
dard, circulândă prin tranșee, în care se proslăveau
frumusețile naturii, dorul de casă, de părinți, de
mamă, de copii, eroismul fiecăruia în parte, se află
câte-o imagine stăruitoare într-o personalizare identi-
tară: Nicolae Iorga – Nu ne uitați, Octavian Goga –
Latinitatea strigă din tranșee, Vorbeau azi noapte
două ape, Țara mea de suflet, Mihail Săulescu – Răz-
boiul, Mircea Dem. Rădulescu – Ardealul, Invalizii,
Fiți gata, Închinare oștirii române, Crucea (Purtată
fără de hodină/ De-a lungul veacurilor șir/ Și-n veci
slăvită de lumină/ E crucea neamului martir), Radu
Gyr – Crez (Cred într-unul Dumnezeu,/ Tatăl zidito-
rul/ ce-a-nfrățit în neamul meu/ sfântul crez cu do-
rul!), Tudor Arghezi – Balada Unirii
Laude deosebite, aparte, pentru cele 3-4 variante
de imn național.
Deși întreaga antologie e creată tematic, în prima
parte, oferta literară se adresează unor generali, care
au făcut istorie în timpul regilor Carol I, Ferdinand.
11
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Spre veșnica lor amintire, le scriem și noi măcar nu-
mele – faptele lor de arme și vitejia au fost comentate
în arhive naționale și internaționale: Ion Dragalina,
David Praporgescu, Constantin Prezan, Alexandru
Averescu.
Printre eroii neamului, se numără și Ecaterina
Teodoroiu, căzută în fruntea plutonului, la 22 august
1917, în bătălia de la Varnița și Muncelu.
Se impunea să consemnăm munca uriașă de do-
cumentare a autorului Marin Iancu și muzicalitatea
unor creații lirice. Ele aparțin lui Ioan Nenițescu (Pui
de lei), Iuliu Roșca Dormidont (Imnul eroilor), An-
drei Bârseanu (Steagul nostru – Muzica: Ciprian Po-
rumbescu).
Foc de importantă este fotografia (în alb/negru)
de la pagina 121, intitulată Scriitori – eroi ai Primu-
lui Război Mondial – Perpessicius, O. Goga, G. To-
pârceanu, Camil Petrescu.
Istoricul literar Marin Iancu a reabilitat, fără alte
conotații și câțiva scriitori cărora nu le-a mai căutat
nod în papura politică a timpului – Vasile Militaru,
Alfred Moșoiu, chiar și pe Ștefan Baciu (tot mai vizi-
bil în ultima vreme, din Honolul său, unde-și doarme
somnul de veci), Andrei Ciurunga, Al. T. Stamatiad
și alții.
...Trebuie să spunem că Antologia și-a împlinit
scopul pentru care a fost alcătuită: a consemnat, cu
mic, cu mare, că în toate părțile de Românie a existat
o febră a creației lirice; că istoria și numai istoria,
Regele Ferdinand I și Regina Maria
12
chiar când a fost mașteră, a reușit să inspire, cu mai
mult sau mai puțin har pe mulți de ai noștri.
P.S.
Cartea beneficiază de o generoasă postfață a an-
tologatorului Marin Iancu. Și de o grăitoare mărturie
a Regelui Ferdinand, care a luat act, cu inima des-
chisă, despre voința de unire a basarabenilor, înfăptu-
ită la Chișinău, cu Patria Mamă.
„Cu adâncă emoție și inima plină de bucurie
am primit știrea despre importantul act ce s-a săvâr-
șit la Chișinău. Sentimentul național ce se deșteaptă
atât de puternic în timpurile din urmă în inimile
moldovenilor de dincolo de Prut a primit, prin votul
înălțător al Sfatului Țării, o solemnă afirmare. Un
vis frumos s-a înfăptuit. Din suflet mulțumesc bu-
nului Dumnezeu că Mi-a dat în zile de restriște, ca
o dulce mângâiere, să văd după o sută de ani pe fra-
ții basarabeni revenind iarăși la Patria mumă. Aduc
prinosul Meu de călduroase mulțumiri Domniilor
Voastre și Sfatului Țării ale cărui patriotice sforțări
au fost încoronate de succes. În aceste momente so-
lemne și înălțătoare pentru Patrie, de aci înainte co-
mună, vă trimit la toți cetățenii din noua Românie
de peste Prut regescul Meu salut, înconjurându-vă
cu aceeași inimoasă și caldă iubire părintească”.
1918 martie
Regele Ferdinand I Întregitorul
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Petru-Ilie BIRĂU
100 DE ARTIŞTI PENTRU
100 ROMÂNIA
Odată cu începutul anului 2018 am avut onoarea
de a fi invitat să expun în cadrul uneia dintre cele mai
ample și importante manifestări expoziționale de artă
dedicată în acest an Centenarului Marii Uniri.
Expoziția internațională de artă plastică cu titlul
100 de artiști pentru 100 România a fost organizată
de Centrul Județean pentru Conservarea și Promova-
Din Valea Jiului am fost invitați eu și colegul
Cristian Sergiu Ianza, cunoscutul artist plastic și pro-
motor cultural.
Manifestarea a fost de anvergură, în deschiderea
vernisajului evoluând Ansamblul Artistic Profesio-
nist Doina Gorjului cu un impresionant moment folc-
loric, evocând cu emoție momentul sublim al bucuriei
unirii trăită la cote maxime de români.
Beneficiind de o organizare de excepție, datorată
mai ales lui Teodor Dădălău, artistul fotograf angajat
al Centrului Județean pentru Conservarea și Promo-
varea Culturii Tradiționale Gorj, care încă din luna
octombrie a anului 2017 m-a anunțat să pregătesc o
lucrare pentru această expoziție și tot el a bătut dru-
murile țării din Cluj până la Iași, Brașov, București,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
LA CENTENARUL MARII UNIRI
rea Culturii Tradiționale Gorj în parteneriat cu Con-
siliul Județean Gorj și Ansamblul Artistic Profesio-
nist Doina Gorjului din Târgu-Jiu, în vasta sală de ex-
poziții Constantin Brâncuși de la Palatul
Parlamentului României din București, vernisajul
având loc în data de 1 februarie 2018 în prezența a
peste 300 de participanți.
Craiova, Satu Mare, Constanța ori Vâlcea, unde a că-
utat artiști și apoi le-a transportat lucrările la Palatul
Parlamentului. Dorind să confere acțiunii o anvergură
internațională, așa cum se cuvine unui astfel de eve-
niment unic precum Sărbătoarea Centenarului Uni-
rii, Teodor Dădălău s-a deplasat la Chișinău, apoi în
Bulgaria, la Plevna, de unde a adus lucrări. Au mai
trimis opere pentru această expoziție artiști din Ucra-
ina și Serbia.
Dintre numele cu rezonanță ale artiștilor prezenți
pe simeze pot fi amintite: Dimitri Savitski și Felicia
Savitskaia (Republica Moldova), Nicolae Iorga, Vlad
Perianu, Ivan Kancev (Bulgaria), Traian Duță, Cornel
Vână, Goran Bzenic (Serbia), Gelu Costea, Eric Per-
jovschi (Republica Moldova), Cătălin Dragomir, Ivan
13
LA CENTENARUL MARII UNIRI
Velchev (Bulgaria), Georgiana Brandt, Vitalie Bu-
tescu (Republica Moldova), Armand Landt, Lucia
Juncu (Republica Moldova), Horia Fărcașiu, Sergiu
Plop (Republica Moldova), Titus Blaj, Radan Hristov
(Bulgaria) etc.
La vernisaj au fost prezente, pe lângă un numeros
public, înalte oficialități ale țărilor participante cum
sunt Excelențele lor, Ambasadorul Republicii Mol-
dova la București, dl. Mihai Gribincea și Ambasado-
rul Republicii Serbia la București, dl. Branko Bran-
kovic, alături de mai multe delegații de profesori uni-
versitari de artă, directori de galerii și artiști.
Din partea oficialităților de la București a adus un
omagiu evenimentului, salutându-i și felicitându-i pe
organizatori și pe expozanți, Secretarul de Stat în Mi-
nisterul Culturii, dl. Paul Claudiu Cotârleț și Deputa-
tul de Gorj Alin Văcaru.
Au venit la București, dorind să le fie alături or-
ganizatorilor și artiștilor, câțiva dintre cei care conduc
județul Gorj și orașul Târgu-Jiu, între care Președin-
tele Consiliului Județean Gorj, Cosmin Mihai Po-
pescu și cei doi vicepreședinți, Ninel Muja și Gheor-
ghe Nichifor, alături de viceprimarul municipiului
Târgu-Jiu, Adrian Tudor, Primarul orașului Motru,
Gigel Jianu, mai mulți scriitori, jurnaliști și oameni
de cultură gorjeni.
Oficiile de gazdă și moderator i-au revenit lui Ion
Cepoi, directorul Centrului Județean pentru Conser-
varea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj, care
a remarcat calitatea expoziției, a mulțumit artiștilor și
Regina Maria
14
lui Teodor Dădălău, apoi a prezentat două albume și
un calendar editate cu prilejul Centenarului Unirii și
sărbătoririi a 50 de ani de la înființarea CJPCPCT
Gorj.
Despre expoziție și despre catalogul ,,100 de ar-
tiști pentru 100 România”, lansat cu această ocazie, a
vorbit în termeni avizați criticul de artă Alice Dincu-
lescu, subliniind unitatea de expresie a celor 130 de
lucrări expuse, din care, dincolo de profesionalismul
realizării, emană un spirit al bucuriei, însuflețind atât
creațiile artistice, cât și atmosfera solemnă de sărbă-
toare.
Expoziția Internațională de artă plastică 100 de
artiști pentru 100 România a fost cea mai importantă
acțiune dedicată sărbătorii Marii Uniri la început de
an 2018 și până ca noul ministru al culturii să se dez-
meticească și să afle, prin luna martie, că la comitetul
desemnat în cadrul ministerului nu exista nici un pro-
iect pregătit pentru organizarea manifestărilor cultu-
rale dedicate anului centenar, iată că o instituție și un
oltean inimos au arătat că se pot face, într-adevăr cu
sacrificiu și voință, lucruri importante prin care Ro-
mânia se vede și în Europa.
_____________
Notă: După vernisajul de la București, aceeași expozi-
ție a fost transferată, tot prin aportul și strădania lui Teodor
Dădălău la Plevna în Bulgaria, unde a fost vernisată în im-
presionanta galerie de artă Iliya Beshko, în data de 2 martie
2018, sub semnul sărbătorii comune cu titlul 100 de artiști
pentru 100 România, 100 de artiști pentru 150 Bulgaria,
bucurându-se de un mare succes la critică și la public.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

ÎN LIMBA LUI GOETHE
de Christian W. SCHENK
De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?
Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauți forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă? –
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. –
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,
Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cântați în cafenele și fac zgomot în saloane;
Iar cărările vieții fiind grele și înguste,
Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste,
Dedicând broșuri la dame a căror bărbați ei speră
C-ajungând cândva miniștri le-a deschide carieră. –
De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu?
Azi, când patimilor proprii muritorii toți sunt robi,
Gloria-i închipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor închină, numind mare pe-un pitic
Ce-o beșică e de spumă într-un secol de nimic.
Încorda-voi a mea liră să cânt dragostea? Un lanț
Ce se-mparte cu frăție între doi și trei amanți.
Ce? să-ngâni pe coarda dulce, că de voie te-ai adaos
La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos?
Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală,
Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială;
La aceste academii de științi a zânei Vineri
Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri,
Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas,
Până când din școala toată o ruină a rămas.
Vai! tot mai gândești la anii când visam în academii,
Ascultând pe vechii dascăli cârpocind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume stând s-adune
Și-n a lucrurilor peteci căutând înțelepciune?
Cu murmurele lor blânde, un izvor de horum-harum
Câștigând cu clipoceală nervum rerum gerendarum;
Cu evlavie adâncă ne-nvârteau al minții scripet,
Legănând când o planetă, când pe-un rege din Egipet.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
EMINESCU
SCRISOAREA II / BRIEF II
Fragst warum die Feder rastet in dem Tintenfass seit Tagen?
Und weshalb sogar der Rhythmus lässt mich kalt und nur voll Fragen?
Wieso schlafen auf ein’ Haufen, auf vergilbten Seiten stumm
Alle Jamben, die Trochäen, die Daktylen, fragst warum?
Doch du weißt nicht, wer mein Feind ist. Kennst du dieses Rätsels Leben,
Meine Feder zu zerbrechen, würdest du das Recht mir geben,
Denn in ehrlich gradem Kampfe wird es jeden bald verdrießen,
Unsrer Sprache alte Weisheit heut in neue Form zu gießen?
Das Gefühl, das leise schlummert in der Harfen Liederschare,
Auf der Bühne in Cupletten zu verscherbeln wie ’ne Ware
Und, nach Allerneustem durstig, aufzugehn in Modesachen,
Um des lieben Pöbels willen sie zur Groschenoper machen?
Deinen Einwurf kannst du sparen. Nett wär’s freilich, würd’ im Land
Durch gefällige Gedichte ich und mein Talent bekannt,
Offiziellen Würdenträgern sollt’ ich mich rekommandieren,
Ihren Frauen unterwürfig meine Verse dedizieren,
Und den Ekel meiner Seele durch Verstand sollt’ ich mir heilen. –
Doch um nicht zu spät zu kommen, müsst’ ich, Freund, mich sehr beeilen.
Denn in unserem Jahrhundert gibt es eine Bardensorte,
Die, um Stellen zu ergattern, Reime jagen, deren Worte
In den Kaffeehäusern umgehn, Beifall in Salons entfachen,
Weil sie, große Herrn und Damen ehrend, schlechte Verse machen;
Weil des Lebens Pfade schwer sind, weil zu eng und viel zu steil,
Zu umgehen sie’s versuchen unter Röcken dreist und geil,
Für die Widmung an die Frauen wird ein Pöstchen sie belohnen,
Sollte einst als Staatsminister der Gemahl allmächtig thronen. –
Weshalb möchte ich nicht schreiben für den Ruhm und Namensehre?
Ist es Ruhm, Worte zu machen, die verhallen in der Leere?
Heute, wo den Leidenschaften jeder Staubgeborne frönt,
Ruhm, der ist ein großes Wahnbild, das ein Haufen Narren krönt,
Dem Idol mit Inbrunst dienend, und ein Zwerg wird groß genannt,
Der ein Bläschen Schaum, nichts andres, ist doch in der Zeiten Band.
Doch die Liebe zu besingen sollt’ ich meine Lyra stimmen?
Um mit zwei und drei Geliebten in demselben Teich zu schwimmen.
Um zu harfen, um zu säuseln, dass ich seh’nden Augs dem Chor
Beitrat, der in Operetten Menelaos zum Chef erkor?
Heute nennt sich Frauenschule, was sonst Lebensschule heißt,
Drin man dich in Weltschmerz, Ekel und Blasiertheit unterweist;
In der Venus hohe Schule treten jung und jüngre Serien,
Der galanten Göttin Studien hin sich gehend ohne Ferien;
Grüne, bartlose Adepten werden immatrikuliert,
Bis sich Lehrerin und Schüler zu Gespenstern abstudiert.
Denkst du, Freund, der alten Zeiten, da wir noch im Hörsaal nickten,
Lauschten wir den alten Lehrern, die der Zeiten Kleider flickten
Aus vergilbten Bänden sammelnd Leichenaugenblicke weit
Und in Dingen Flicken suchend all der Welten Wissenheit?
Leise rauschten sanfte Quellen einen Fluss der horum-harum,
Mit dem Plätschern zu gewinnen nervus rerum gerendarum;
Für den Flaschenzug des Geistes tiefe Ehrfurcht von uns fordernd,
Bald Ägyptens Pharaonen, bald Planeten hoch beordernd.
15
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Parcă-l văd pe astronomul cu al negurii repaos,
Cum ușor, ca din cutie, scoate lumile din chaos
Și cum neagra vecinicie ne-o întinde și ne-nvață
Că epocile se-nșiră ca mărgelele pe ață.
Atunci lumea-n căpățână se-nvârtea ca o morișcă,
De simțeam, ca Galilei, că com?dia se mișcă. –
Amețiți de limbe moarte, de planeți, de colbul școlii,
Confundam pe bietul dascăl cu un crai mâncat de molii
Și privind păinjenișul din tavan, de pe pilaștri,
Ascultam pe craiul Ramses și visam la ochi albaștri
Și pe margini de caiete scriam versuri dulci, de pildă
Către vreo trandafirie și sălbatică Clotildă.
Îmi plutea pe dinainte cu al timpului amestic
Ba un soare, ba un rege, ba alt animal domestic.
Scârțiirea de condeie dădea farmec astei liniști,
Vedeam valuri verzi de grâne, undoiarea unei iniști,
Capul greu cădea pe bancă, păreau toate-n infinit;
Când suna, știam că Ramses trebuia să fi murit.
Atunci lumea cea gândită pentru noi avea ființă,
Și, din contra, cea aievea ne părea cu neputință.
Azi abia vedem ce stearpă și ce aspră cale este
Cea ce poate să convie unei inime oneste;
Iar în lumea cea comună a visa e un pericul,
Căci de ai cumva iluzii, ești pierdut și ești ridicul.
Și de-aceea de-azi-nainte poți să nu mă mai întrebi
De ce ritmul nu m-abate cu ispită de la trebi,
De ce dorm îngrămădite între galbenele file
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile...
De-oi urma să scriu în versuri, teamă mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astăzi să mă-nceap-a lăuda.
Dacă port cu ușurință și cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste măsură.
1881, 1 apr.
Generalul Alexandru Averescu și Regele Ferdinand I.
16
Heut noch seh’ der Dunkelheiten Astronom ich, mühelos,
Wie aus einer Schachtel, holt er Welten aus des Chaos Schoß,
Streckt die Ewigkeiten alle in die Länge aus und belehrt,
Dass man, Perlen gleich, Epochen auf die Schnur reiht, unversehrt.
Damals ging die Welt als Mühlrad mir im Kopf herum, versteht sich;
Nur wie Galileo fühlt’ ich, dass der ganze Trubel dreht sich. –
Wie mich Schulstaub, tote Sprachen und Planeten wechselnd plagten,
Ward der Lehrer mir zum König, dran die Würmer gierig nagten
Ramses glaubte ich zu hören, Spinnen an der Decke sah ich,
Die die Pfeiler abwärts krochen, und an blaue Augen dacht' ich,
Kritzelte am Rand des Heftes Liebesverse an die wilde,
Rosenfingrige und süße, schöngestaltete Klothilde.
Und mir schwebten vor den Augen mit der Zeiten Buntmixtur
Mal die Sonne, mal ein König, mal ein andres Haustier nur.
Wenn ich schläfrig leise Federn hörte kratzen auf den Bogen,
Sah ich grüne Weizenfelder, goldne Leinäcker und Wogen.
Ins Unendliche sank alles, wenn mein Kopf aufs Heft mir sank;
Ramses war wohl grad gestorben, als die schrille Glocke klang.
Damals galt als einzig wirklich uns die Welt der Schulideen,
Und Schimäre war uns alles, was zu greifen war, zu sehn.
Heut erst wissen wir, wie trocken und wie rau die Pfade sind,
Wem die Ehre höchste Norm ist, der in sich ist noch ein Kind.
Denn in dieser Welt des Alltags auch zu träumen ist gefährlich,
Und wer hat Illusionen, wird verlacht und ist entbehrlich.
Also frage fortan nicht mehr, wieso ruhe ich seit Tagen
Und weshalb sogar der Rhythmus lässt mich kalt und nur voll Fragen,
Wieso schlafen auf ein’ Haufen, auf vergilbten Seiten stumm
Alle Jamben, die Trochäen, die Daktylen, frag nicht warum...
Schrieb ich länger noch Gedichte, fiel’ es meinen Zeitgenossen
Ein vielleicht, mich drob zu loben, und ich fürchte solche Possen.
Ihren Hass kann ich ertragen, leicht und lächelnd ihren Tadel,
Aber wollten sie mich loben, litte meiner Seele Adel.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Lucian AVRAMESCU
Eminescu a scris certificatul de naștere
al sufletului românesc/
Eminescu a écrit le bulletin de naissance
de l’âme roumaine
lui Eminescu mă-nchin ca lui Dumnezeu
spuse pălmașul, neștiutorul
de carte, argatul ogoarelor,
lui mă închin spuseră pe rând
învățătorul
apoi învățăcelul
și pruncii încă nenăscuți spuseră la fel
dinlăuntrul mamelor lor
care și ele erau
înăuntrul mamelor mamelor lor
lui Eminescu mă închin ca lui Dumnezeu
rostiră teii
și plopii
și mestecenii
înfrățiți în aceeași religie
cu ierburile și lacurile
și luceafărul de ziuă
și cu marea
care are margini frumoase ca un mormânt de poet
lui mă supun, doar lui
rosti de la Cozia, de sub lespedea lui
Mircea cel Bătrân
și de la Arnota, Basarab Voievod
și capul lui Mihai vorbi
de la mânăstirea Dealu
și Constantin Brâncoveanu,
din singurul mormânt fără trup
al catedralei Hurezilor
cum de îl iubesc cu plecăciune
toate acestea și altele cu ele dimpreună
încât dacă sapi în miezul nestematelor dai de el
și dacă asculți inima pietrelor îl auzi cum bate
și dacă îl scoli în crucea nopții pe țăran
și-l întrebi cum se cheamă sufletul lui
îți va răspunde dintr-o răsuflare, Eminescu
Eminescu nu este un poet
fie și nepereche
nu este geniul tutelar
n-a iubit-o pe Veronica Micle
n-afost sărac și n-a fost bogat
n-ascris cărți
ci doar un certificat de naștere
de ce lui ne închinăm?
fiindcă el a scris, cu litere de aer și țărână,
certificatul de naștere al sufletului românesc
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
c’est le Seigneur que je prie et que j’adore
dit le péquenaud, cet aliboron
ce trop ignorant, ce corvéable des champs,
c’est Lui que je prie et j’adore, dirent à tour de rôle
l’instituteur
ensuite son apprenti
même les bébés non encore nés dirent la même chose
de l’intérieur de leurs propres mères
qui étaient elles aussi
à l’intérieur des mères de leurs propres mères
c’est le Seigneur que je prie et que j’adore
dirent les tilleuls
et les peupliers
et les bouleaux
ayant fraternisé dans la même religion
avec les herbes et les lavs
et avec la planète de Vénus
et avec la mer
qui a de beaux rebords comme la tombe d’un poète
c’est le seule à qui j’obéis
dit depuis Cozia, de sous la stèle de
Mircea l’Ancien
et depuis Arnota, le voïvode Basarab
même la tête de Michel le Preux parla
depuis le monastère le Coteau
et Constantin le Brancovan,
depuis la seule tombe sans dépouilles
depuis la cathédrale de Hurezi
comment se fait-il que tout l’aime humblement
tout ceci et d’autres pareils d’un unique amour
au point qu’à force de creuser le noyau des
gemmes on tombe sur lui
et à écouter le cœur des pierres on entend les
battements de son cœur
si l’on réveille à minuit n’importe quel paysan
et qu’on lui demande quel est le nom de son âme
il répondra d’un trait, d’un seul souffle Eminescu
Eminescu n’est pas un simple poète
fût-il sans pareil
il n’est pas le génie tutélaire
il n’a pas aimé Veronica Micle
il n’a pas été pauvre, riche non plus
n’a pas écrit de livres
mais simplement un bulletin de naissance
pourquoi l’adore-t-on donc?
parce qu’il écrivit, à partir de lettres d’air et de poussière
le bulletin de naissance de l’âme roumaine
Traduction réalisée par Constantin FROSIN
17
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Răpirea Bucovinei și Treimea desăvârșirii
neamului românesc: Eminescu, Ștefan cel
Mare și Grigore al 3-lea Ghica
„Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărimea împăraților este să le scoată la lumină.”
(Pilde, 25,2)
Clopotele binecuvântării neamului românesc ră-
sună de gloria apusului istoric, ce rămâne de-a puru-
rea gravată pe chipul românului, urmaș al sacrificiului
și al nemuririi naționale. Memoria colectivă devine
arhiva triumfului unității unui popor, ce și-a îndeplinit
visul cu prețul sângelui, care astăzi dincolo de con-
semnări trecute și documente prăfuite simte firul ne-
întrerupt al idealului națiunii. Nu are nevoie de do-
vezi, ci doar de transpunerea sufletului său în rădăci-
nile începuturilor puternice și nepieritoare. Totuși,
existența probelor care atestă adevărul nu este o coin-
cidență, ci o realitate menită să demonstreze verosi-
milul înaintea minciunii. Aceasta nu a fost înfăptuită
doar pentru noi, moștenitorii tezaurului românesc, ci
și pentru cei care pun la îndoială pătimirea voievozi-
lor și a părinților noștri, care au purtat necontenit pa-
tria și ortodoxia în inimile lor. Nu întâmplător, locu-
rile anume alese atunci dezvăluie azi temeiurile stră-
vechi ale culturii noastre prin forța mărturiei, dar și
prin pătrunderea în profunzimea lucrurilor îndepăr-
tate de coaja groasă a spațiului comun. Denumirea de
Bucovina dată Țării de Sus a Moldovei este întâlnită
pentru prima dată în convenția încheiată între împă-
ratul Sigismund și regele Poloniei Vladislav Iagello
la 15 martie 1412 și se referă la două păduri: Buco-
vina mare și Bucovina mică. „Quod sylvae majores
Bukovina dictae incipiendo a Montibus seu ab
Alpibus Regis Hungariae, inter eandem Terram Mol-
daviae, et Terram Sepenycensem situtae, penes Se-
reth protendentes se ad aliam sylvam minorem Buko-
vina dictam, usque ad fluvium Pruth, debent per me-
dium dividi seu dimidari.” [D. Vatamaniuc, Răpirea
Bucovinei, Editura Saeculum I.O București, 1996,
pag 12] Însuși Dimitrie Cantemir în Descrierea Mol-
dovei prezintă frumusețea și bogăția acestei țări, în
care se găsesc oameni sufletiști, credincioși și buni
gospodari. Și Mihai Eminescu amintește des în scrie-
rile sale de această provincie românească, ce a îndurat
umilințe și înfrângeri nedrepte, în timpul anexării ei
la Imperiul habsburgic din 1775. Chiar dacă s-a aflat
în momente de primejdie, Țara fagilor (Buchenland)
rămâne testamentul poporului ortodox, pentru care
domni români și-au dat viața și care sub sceptrul lui
18
Diandra DAVID
Ștefan cel Mare devine icoana luptei pentru apărarea
dreptei credințe.
Vorbele pline de duh ale lui Daniil Sihastrul adre-
sate voievodului au contribuit la realizarea unui gând
plin de recunoștință: „Fă tu un lucru pentru Dumne-
zeu și Dumnezeu o să facă un lucru pentru tine!” As-
tfel, Ștefan a tras cu arcul de pe dealul Crucii într-o zi
de joi, la 10 iulie 1466, nimerind săgeata într-un lemn
de paltin, locul unde avea să zidească altarul mânăs-
tirii. Momentul în care domnitorul Moldovei s-a decis
să construiască Putna coincide cu victoria sa asupra
Cetății Chilia (actualmente în regiunea Odessa, Ucra-
ina) din anul 1465. După două bătălii câștigate cu tă-
tarii, Sfântul Ștefan cel Mare dăruia cu smerenie lui
Dumnezeu lăcașul duhovnicesc, închinând întregul
popor sub acoperământul Născătoarei de Dumnezeu.
Pentru a putea evoca privilegiul unui trecut de neșters,
a fost adusă de Ștefan de la Volovăț la Putna biserica
lui Dragoș, îmblânzitorul de zimbri. Ea reprezintă
simbolul originilor statului moldovenesc, fiind una
dintre cele mai vechi din Europa. Cum nenorocirile se
abat mereu în toată calea și în tot locul cu zadarnicile
lor strădanii de a frânge lucrurile bune, tot așa și înțe-
lepciunea umană înțelege să preschimbe aceste neca-
zuri în bucurii, ce devin mai trainice și mai intense. În
acest chip, un foc sălbatic a ars la 15 martie 1484 fru-
musețea ispititoare a bisericii ridicate de domnitor.
Singura descriere a noii imagini bisericești este invo-
cată de Ion Neculce într-un letopiseț: „Și așe au fost
făcut mănăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită, zu-
grăveală mai mult aur decât zugrăveală, și pre dinlă-
untru și pre denafară, și acoperită cu plumbu.” [Ion
Neculce, O samă de cuvinte. Letopisețul Țării Moldo-
vei, Editura Ion Creangă, București, 1990, pag 10].
Chiar dacă sute de ani s-au dus mai repede decât
străfulgerările vagi de lumină, zilnic trec și acum pe
sub Turnul lui Eminescu pelerini, ce cu dor se apropie
de „Ierusalimul neamului românesc”, după cum acest
așezământ a fost denumit de poet. Printre aceștia m-
am aflat și eu în cea de-a treia zi de Paști. Atunci am
simțit, că odată cu Hristos învie și iluzia poporului
nostru, prin care se citește în fiecare clipă biruința
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

străbunilor. Cu lacrimi amare ne plângem soarta la pi-
atra istorică destinată elogiului lui Ștefan, întrebându-
ne cu jale: Cât să mai răbdăm prezentul abundent în
mizerii și umilințe, dar mai ales sărac întru Hristos?
„Altar al conștiinței naționale e mormântul Sfân-
tului Ștefan”, după cum zicea „omul deplin al culturii
românești”. Ființa religioasă, macrocosmos întru mi-
crocosmos, va avea întotdeauna sentimentul eternită-
ții și al armoniei universale, chiar dacă lumea se va
prăbuși. Demnitatea și omenia nu au putut fi zdrobite
de-a lungul mileniilor, portretizând unica valoarea
unei ființe umane fragile. Așa s-a impus de secole și
portretul voievodului Ștefan. Cuviosul părinte Iustin
Taban, ghidul muzeului de la Putna, mi-a relatat în-
tâmplări mai puțin cunoscute, dar care au o mare în-
semnătate. Una dintre ele este consemnată de Emi-
nescu în ziarul Timpul. În anul 1777, când pământul
bucovinean ne-a fost răpit de austrieci, s-a auzit la
miezul nopții bătând clopotul cel mare, Buga, ostaș
de nădejde al domnitorului împotriva năvălitorilor.
Călugării s-au trezit din somn, când au auzit cântecuri
de jale. Biserica se lumina de o strălucire stranie și
nemaivăzută. În momentul în care au deschis ușa, s-
au stins singure candelele de pe mormântul voievodu-
lui, deși aveau untdelemn. Chipul domnului din por-
tret a luat a doua zi o înfățișare nouă, mâhnită și tristă.
Au început să-i curgă lacrimi, prin care-și arăta dez-
amăgirea. Așa cum un părinte încărunțește și suspină,
când își vede copiii căzuți în mocirlă. Pentru păstrarea
memoriei sale, un călugăr, ce nu știa picta, a făcut co-
pia ce există azi. O altă povestire este legată de bătălia
dată la Plevna (Bulgaria) din 1877. Soldații români,
care se războiau contra turcilor, l-au văzut pe Ștefan
cel Mare pe câmpul de luptă. Deși trecuseră mai mult
de 300 de ani de la moartea sa, cu sabia într-o mână
și crucea în cealaltă, nu-și lăsa oștirea învinsă. Ulti-
mele sale cuvinte certifică și mai intens evlavia și se-
ria de virtuți, pe care le-a dăruit norodului: „Doamne,
numai Tu singur știi ce a fost în inima mea. Nici ere-
surile cele înșelătoare, nici focul vârstei tinerești n-
au putut-o sminti, ci am rămas întărit pe piatra care
este Însuși Hristos, pe a căruia Cruce de-a pururea
îmbrățișată la piept ținând, viața mea am închinat-o,
nădejde nesmintită printr-însa la părintele veacurilor
având, prin care pe toți vrăjmașii am gonit și am în-
frânt...” [Arhim. Timotei Aioanei, Sfântul Ștefan cel
Mare, voievodul cel strălucit al Moldovei, în Ziarul
Lumina, 02 iulie 2007].
Sunt puțini cei cărora li se cuvine onoarea iden-
tificării absolute cu neamul pe care-l reprezintă. Le-
gătura dintre Eminescu și mânăstirea Putna stă as-
cunsă sub semnul înființării primei manifestații de so-
lidaritate națională, organizată de studenții români de
la Viena. Deși inițiativa nu a fost cea a poetului, ci a
lui Iraclie Porumbescu, care propune încă din 1856 o
solemnitate la mormântul domnitorului, totuși el a
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
participat la formarea și desfășurarea acestei sărbă-
tori. Mai mult de 3000 de tineri au arătat, că românii
nu capitulează în fața stăpânirii dualiste. Eminescu a
început devreme a-și integra spațiul național în aura
ființei sale. Este de ajuns să ne gândim numai la pele-
rinajul făcut pe jos de la Cernăuți la Blaj, cu dorința
lui arzătoare de a cunoaște „Roma mică”. Amintirea
studenților blăjeni de la Școala Reală Greco-orto-
doxă, care l-au văzut pe scriitor pășind în Transilva-
nia, este tulburătoare. Ajungând în preajma Blajului,
tânărul s-a sculat, a ridicat căciula și a spus: „Te salut,
Romă Mică!” Toate acestea au fost aprinse în inima
lui de Aron Pumnul, cel care a trezit scânteia emoției
în cel ce avea să fie geniul, ce poartă un mir înalt pe
fruntea lui. Între 1866 și 1867 îngrijește biblioteca ro-
mânească a elevilor cernăuțeni, ce se afla în casa pro-
fesorului său mult iubit, fiind anunțat ca elev în clasa
a 5 a. În ianuarie 1866 asistă la stingerea din viață a
profesorului de română, căruia îi închină elegia La
mormântul lui Aron Pumnul, ce este publicată în bro-
șura Lăcrimioarele învățăceilor gimnasiști la mor-
mântul prea iubitului lor profesoriu Arune Pumnul
răupausat, la propunerea lui I. G. Sbiera. Cele mai
multe evenimente culturale din Bucovina s-au ținut în
timpul șederii poetului la Cernăuți, acest ținut care
până în anul 1500 figura ca un punct vamal la trecă-
toarea peste râul Prut. În anul 1503, Ștefan cel Mare
a mai trecut prin Cernăuți, în luptele sale ce le-a avut
cu polonii pentru Pocuția.
Ideea lui Eminescu de a aduce la Putna o urnă cu
pământ din toate ținuturile locuite de români avea să
traseze pe veci harta viitoare a României Mari. Par-
curgând Transilvania, Banatul și Crișana, orizontul
lui s-a lărgit și mai mult alături de actorii din trupa lui
Pascaly, reușind astfel să cunoască în totalitate mân-
dria colțurilor românești și să și-o însușească. Urna
din argint, simbolul fenomenului românesc din 1871,
se păstrează și acum la muzeul Putnei, evocând întâia
mare sărbătoare sacră, ce s-a ținut chiar de hramul
Adormirii Maicii Domnului. Celebrarea evenimentu-
lui la acea dată poate sugera și un semn de respect
datorat lui Ștefan cel Mare, care a închinat neamul
nostrum sub acoperământul Născătoarei de Dumne-
zeu. În anul 1875 apare broșura Răpirea Bucovinei
după documente autentice, cu o prefață de Mihail Ko-
gălniceanu și antologie de texte de Ioan Slavici din
colecția de acte adunate de Eudoxiu Hurmuzachi. Au-
toritățile austriece condamnă conținutul broșurii. Tot
în anul 1875 se inaugurează Societatea studențească
„Arboroasa”, înființată din inițiativa lui T. V. Stefa-
nelli, coleg cu Eminescu la liceul din Cernăuți și la
Universitatea din Viena. Merite deosebite îi revin lui
Ciprian Porumbescu, care compune imnul festiv și
alte opere muzicale încântătoare. Doi ani mai târziu,
este dizolvată de autoritățile austriece. Sunt arestați
Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronvca, Constantin
19
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Morariu, Orest Popescu și Eugen Sireteanu pentru co- cele două trepte. [...] Și dintr-o dată, preoții cu mul-
miterea infracțiunii de înaltă trădare. În viziunea stră- țimea: Eminescu este domnul oștirii noastre. Sfânt
inilor, fapta penală trebuia sancționată pentru tele- este Ștefan cel Mare! [...] Și din mânăstire iese plu-
grama trimisă Primăriei din Iași, prin care se înștiința tind coroana lui Ștefan cel Mare, de aur și de foc, și
despre uciderea lui Ghica de turci. Într-un final, la se oprește deasupra creștetului lui Mihai Eminescu,
1878, tribunalul achită inculpații și le interzice pe vi- la o distanță de un braț”, [Dumitru Velea, Ziua cea
itor implicarea în viața politică. Ceea ce nu vom putea mare și strigătul copilului, în Pragul de Jos. Volumul
uita vreodată și nici nu vom putea ierta austriecilor 2. Urme și Pășiri, Editura Sitech, Craiova, 2013, pag
multă vreme, este chiar moartea lui Ciprian Porum- 305]. Dacă un popor e caracterizat prin ceea ce vi-
bescu, ce se îmbolnăvise grav în închisoare. Acesta i- sează în timpul somnului, atunci filele păstrătoare nă-
a fost sfârșitul tragic celei mai mari speranțe din mu- dejdii din vremuri îndepărtate pot renaște măreția chi-
zica românească. Cât de multe erau loviturile date purilor de altădată. Curajul de a smulge gândurilor în-
eforturilor elitei din Bucovina! Țara înseamnă liber- crederea în triumful adevărului și a cinstei îngenun-
tatea neamului! Ea generează instinctul de conservare chează frica, făcându-l pe om să-și regăsească demni-
a națiunilor în fața presiunilor făcute de străinii, care tatea, libertatea. În cazul în care, o țară întreagă în-
caută resurse: „pământ și apă”, după cum afirma po- drăznește să spere, finalul va fi unul împlinit.
etul. Patria însă este o moștenire de la înaintași, men-
ținută și apărată de imoralitatea înstrăinării de terito-
riu. Doar și versurile lui Radu Gyr care a pătimit în
temnițele reci spun: „Avem o țară unde au stăpânit
odată/ Vitejii, daci, bărbați nemuritori.” Originea,
unitatea și continuitatea poporului român constituie
axul principal de sprijin al numelui comun ce-l pur-
tăm. „Neamul moldovenilor, muntenilor și al transil-
vănenilor, care cu toții cu un nume de obște români
se cheamă... sînt urmașii romanilor.” [Miron Costin,
Letopisețul Țării Moldovei. De neamul moldovenilor.
Viața lumii, Editura Gramar]. Trăgându-ne dintr-un
neam neînfricat, am știut mereu cum să ne apărăm
identitatea și cum să ne susținem unii pe alții mai mult
la greu decât la bine. Tot ce contează este că am fost
mereu apropiați când s-a ivit o cauză pentru un viitor
mai bun. Mai lipsesc doar conducătorii de altădată.
Prin aceste cuvinte plângea Eminescu ruinele Româ-
niei: „Dacă – ceea ce nu se mai poate spera – , D-zeu
ar avea milă de această săracă de țară...” [I. S. Or-
deanu, Omagiu la a 25-a aniversare a morței lui Emi-
nescu, vol. 2, București, Tipografia LUPTA, Nicolae
Stroilă, 1914].
Prin ochii de cicoare ai copilului, ce săruta icoana
Sfântului Ștefan am putut vedea întruparea jertfei vi-
itorului, care nu e decât licărirea continuă a unei gran- Mormântul lui Ştefan cel Mare și Sfânt de la Mânăsti-
dori dispărute. Și ce vis mai încurajator deține astăzi rea Putna
cheia deschiderii istoriei? „Cu ani în urmă, am visat
că participam la SĂRBĂTOAREA DE UNITATE A Visul recuperării Bucovinei avea să se îndepli-
TUTUROR PROVINCIILOR ROMÂNEȘTI, organi- nească. „Ocuparea Bucovinei nu corespunde cu asi-
zată de Eminescu la Mormântul lui Ștefan cel Mare, gurările de amiciție ce se dau Porții de Curtea Aus-
de la Putna, din 1871. Nu văzusem Putna cu împreju- triei. Partea ocupată a Moldovei întrece în îmbelșu-
rimile sale, până în acel vis, și nici nu eram informat gare și valoare toată cealaltă parte a țării.” Acestea
în detaliu despre acest eveniment, publicistica lui au fost scrise de mâna lui Kaunitz, Cancelarul impe-
Eminescu, Opere, vol. al 9 lea, apărând ulterior. [...] rial al Împărătesei Maria Tereza, la 7 februarie 1775.
La un moment dat, oarecum pe aleea liberă, apare Cercetările documentelor autentice din Arhiva se-
tânărul Eminescu, în veșminte negre, sub brațul stâng cretă a Imperiului atestă anexarea Țării de Sus a Mol-
cu un mănunchi de ziare, pe care se putea citi titlul dovei la Imperiul habsburgic drept o operă de corup-
„RĂPIREA BUCOVINEI”. Împarte în stânga și-n ție, ce s-a sfârșit prin furtul celei mai frumoase părți
dreapta câte o broșură și pășește spre intrare, urcând ale Moldovei. Corespondența dintre baronul de
Thugut, internunțiul austriac din Constantinopole, și
20 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
principele de Kaunitz divulgă drama, ce a avut loc în în frică, corumpere și alte mijloace convingătoare.”
intervalul dintre 1771 și 1777. Se încălcau cu neruși- [D. Vatamaniuc, Mihai Eminescu. Răpirea Bucovi-
nare legile moralei publice și private în scopul de a nei, Editura Saeculum I.O, pag 159] Prin tratatul din
distruge tot ce aveam noi mai de preț. Grigore Ghica 7 mai 1775, Turci are cunoaște în principiu anexarea
al 3-lea și boieri moldoveni viteji au răspuns bărbă- Bucovinei de Curte. Chiar actele Cabinetului din Vi-
tește la toate amenințările din partea Curții. Actele din ena dovedesc semnificația nefastă a acestei zile, pe
Viena revelă greaua încercare la care am fost supuși. care primarul de la Cernăuți mai dorea să o și cin-
Austria dorea de mult timp să încorporeze Moldova stească prin ridicarea unui monument în 1785 (jubi-
și Valahia, deoarece odată stăpână pe Galiția avea ne- leul centenar al anexării Bucovinei). Patriotismul a
voie de un drum între provinciile sale și Transilvania. fost exprimat de alții.
Activitatea favorită a Curții era „înaintarea pajurelor
imperiale”. Pentru încorporarea Principatelor, austri-
ecii găseau împotrivire în Rusia. Astfel, la 6 iulie
1771, în perioada războiului dintre Rusia și Turcia, se
încheie un tratat secret între Poartă și Austria, prin
care Curtea promitea să lupte contra rușilor, dacă i se
va da drept răsplată întreaga parte a Principatului Va-
lahiei. Această rugăminte o avea Curtea de la Viena,
în timp ce Rusia sprijinea recunoașterea independen-
ței Principatelor ca o condiție sine qua non a încheierii
convenției de pace cu Turcia. Acesta este motivul
pentru care Austria nu a cucerit Valahia, însă ambiția
ei era de neoprit, iar ocazia ce-i era dată devenea un
prilej de întristare pentru noi: Polonia se împărțea în-
tre Rusia, Prusia și Austria, cea din urmă primind Ga-
liția și Pocuția. Acum, mai avea nevoie de un singur
drum, cel al Bucovinei! Pentru a stăpâni Țara de Sus
a Moldovei îi trebuia un motiv, pe care l-a găsit foarte
repede: Pocuția avea drepturi asupra Moldovei și
Curtea nu reclamă decât reîntregirea hotarelor Pocu-
ției. Acest fapt este dovedit și prin scrisoarea lui Ka-
unitz către Thugut din 20 septembrie 1774: „deciziu-
nea imperială este de a lua în stăpânire cunoscutul
județ al Moldovei, ca o pertinență uzurpată de turci,
și asupra căreia avem drepturi în virtutea cesiunei
unei părți a Republicii Poloniei către Casa împără-
tească!” Altă dovadă este nota cancelarului din 6 ia-
nuarie 1775, prin care Curtea e hotărâtă să arate Porții
nu doar pretențiile sale, ci mai întâi își va însuși teri-
toriul și după aceea va negocia: „mult mai ușor a sus-
ține o luare în stăpânire imediată, decât a ajunge la Monumentul lui Grigore Ghica al III-lea din Iași, de
o cesiune din partea Porții”. Așadar, se mai aștepta Lucreția Dumitrașcu Filioreanu, 1875
doar retragerea armatelor ruse din Bucovina. După
cum putem deduce, cauza principală pentru care Aus- Chiar înainte de a fi numit Domn al Moldovei,
tria nu a încorporat Bucovina în timp de război, a fost Grigore Ghica nu plăcea austriecilor, deoarece nu era
teama de a negocia teritoriul cu Rusia, care câștigase corupt și-și prețuia țara mai mult decât orice pe lumea
Moldova și Valahia, pe cale războinică. După ce l-au aceasta. Știau acestea despre el încă de când a fost
înștiințat pe Feldmareșalul Rumianțev, corupându-l domn al Țării Românești între 1768 – 17 noiembrie
cu 500 de galbeni și o tabacheră de aur decorată cu 1769. Era privit ca partizan al Rusiei, deoarece Eca-
briliante, austriecii notau: „și îndată ce rușii vor fi terina când a declarat război Turciei în 1769, deci se
evacuat Moldova, noi să împlântăm pajurile noastre în manifestul său ca articol principal - dezrobirea po-
la hotare.” În acest chip, după ce rușii se retrăgeau poarelor creștine, impunând independența Principate-
din Cernăuți, Suceava și Câmpu-Lung, intrau austrie- lor ca o condiție sine qua non. Tocmai de aceea, când
cii și-și implantau pajurile după bunul lor plac, de se puse candidatura lui Ghica la tronul Moldovei, ba-
parcă intraseră într-o țară abandonată. Kaunitz nu-și ronul de Thugut exclma a disperare. Era convins că
oprește tirania nici măcar acum: „Mijloacele ce le Grigore Ghica „nu putea fi combătut”. Kaunitz răs-
propuneți pentru a ajunge la scopul nostru consistă punse lui Thugut la 6 septembrie 1774 prin acceptarea
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 21
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
noului domnitor și chiar punea la cale încercarea
Curții de a-l corupe și de a-l face devotat lor, „de
vreme ce Poarta nu se opune dorinței energice a ca-
binetului rusesc”. Cu toate acestea, Grigore Ghica ne-
a rămas nouă devotat. Locuitorii Bucovinei au cerut
Porții să-i apere. Spre surprinderea tuturor, sultanul
nu îmbrățișa cauza provinciei, ce se afla sub suzera-
nitatea sa. După ce primi depeșa lui Ghica, Reis Ef-
fendi consideră cuvintele acestuia insolente și ame-
nințătoare: „sau dacă nefiind apărați de suzeranul
lor, să alerge la o altă putere străină.” [op.cit., pag
160]. Mai ales, că trupele austriece intrate în Moldova
erau puține la număr și deloc greu de învins. Cu toate
acestea, nemulțumit pe deplin, Ghica, în numele tutu-
ror boierilor moldoveni, se duse la Rumianțev spre a
se sfătui ce era de făcut. Fiind cumpărat cu mii de gal-
beni și cu tabachera de briliante, Feldmareșalul nu
scoase un cuvânt. Boierii Divanului și Ghica nu se lă-
sau descurajați, punând mereu piedici răpirii Bucovi-
nei. Grigore Ghica avea mulți dușmani în interiorul
țării, printre care Alexandru Ipsilant, ce era spionul
Austriei și ce divulga lui Thugut toate faptele domnu-
lui Moldovei. De asemenea, mai era și dragomanul
Porții Constantin Moruzi, ce fusese rivalul lui Ghica
la domnia Moldovei și care era mâna dreaptă a baro-
nului austriac. El susținea politica murdară a Curții de
la Viena, pentru care, la încheierea tratatului din 7 mai
1775, a fost răsplătit cu 10 mii de lei. Cea mai mare
decepție venea de la socrul său, Iacovachi Rizo, care
era agentul țării la Constantinopole. Cu toate aceste
obstacole, el continua dreptatea cauzei și conta doar
pe Dumnezeu. Cel mai înverșunat martor la energia
patriotică a lui Ghica este chiar baronul de Thugut,
care în corespondența sa cu Kaunitz nota: „nu numai
că nu putem aștepta de la Voevodul Ghica câtuși pu-
țină bunăvoință, că din contra totdeauna trebuie să
ne îngrijim de manifestațiunile antipatiei sale pline de
răutăți în contra prea înaltelor interese.” Pentru niște
diamante, oglinzi de Veneția, vase de porțelan și aur
ne furau o bucată din identitate, umilindu-ne încă și
mai mult. Când răpirea Bucovinei a fost recunoscută
de miniștri otomani, Ghica a cerut măcar un Comisar
hotarnic din Turcia „spre a păstra afacerea în mâinile
sale”. Nici de această dată nu izbutise. Încercă atunci
să se adreseze internunților Austriei în speranța de a
dobândi de la turci Cetatea Hotinului și teritoriul aflat
împrejurul Cetății (Raiaua Hotinului). Și de această
dată fusese refuzat. Boierii Divanului cereau Ecateri-
nei protecţie rusească împotriva austriecilor. Răspun-
sul de la Petersburg venea ca o lovitură, deoarece
„după ce armata rusească a ieșit din Moldvova, și
această provincie s-a redat Porții, ea a intrat iarăși
sub protecția acesteia, și Rusia nu se poate amesteca
în această afacere, ci este nevoită a o lăsa Porții.”
[op. cit., pag 162]. Cu toate acestea, Ghica se adresă
lui Rizo să ceară ca măcar vechea capitală, Suceava,
să nu cadă în mâna Austriei. Ghica a luptat până la
22
ultima sa suflare, până când, grecul necredincios
Curții de la Viena a fost asasinat la Beilic, Iași. Nu-
mele lui rămâne până astăzi nepătat de mizeria depra-
vării, nefiind unul găsit pe lista persoanelor orbite de
aurul și monedele lui Thugut. După mult timp, arhiva
secretă a Vienei ne convinge de virtutea românilor,
care au reînviat spiritul readucerii Bucovinei: „căci
minciuna, corupțiunea și răpirea niciodată nu pot
constitui un drept; căci cauzele cele drepte, întocmai
ca și dreptatea lui Dumnezeu, nu pier niciodată.” [op.
cit., pag 164]. Eminescu vorbește despre „acea figură
bărbătească din istoria țărei noastre, deosebită cu to-
tului tot de umbrele efemere ale fanarioților care l-au
preces și și l-au urmat” și îl trece între marile perso-
nalități ale veacului său. Kaunitz voia să-l înlăture pe
acest caracter, care nu cedează, ci urmărește reîntre-
girea patriei sale pe cale de război sau de pace. Despre
boierii Divanului se vorbește tot de bine, ei neputând
fi cumpărați cu bani sau promisiuni. Cu atât mai mult,
Eminescu spunea despre Ghica: „Trebuia dar nimicit
acest om, a cărui tărie de caracter amenința pe răpi-
torul patriei sale, trebuia asasinat în taină, fără zgo-
mot. Și astfel s-au și urmat.” Martir al cauzei, fiind
omorât prin trădare, el nu putea fi acuzat de trădare.
Totuși, Austria își spăla mâinile, susținând că Buco-
vina am pierdut-o din cauza lui Ghica, ce era fidel ru-
șilor și astfel complota cu ei împotriva Porții. Toate
sunt numai insinuări perfide, calomnii pentru a justi-
fica uciderea lui. Cheia Moldovei rămâne în istorie
strâns legată de sângele vărsat de Ghica. Eminescu se
întreba: „Și într-adevăr, ce rușine mai mare putea să
ni se întâmple? După ce ni se luase bucata de pământ
unde zac oasele domnilor noștri de la Dragoș Voie-
vod până la Petru Rareș, după ce ni se luase vatra
strămoșească, începătura domniei și neamului mol-
dovenesc și în care doarme cenușa lui Alexandru cel
Bun, legiuitorul și părintele țării, și a lui Ștefan Vodă,
pavăza creștinătății întregi, după ce am pierdut pă-
mântul nostru cel mai scump, se asasinează prin in-
fluența morală a Austriei, domnul care au îndrăznit a
protesta contra nerușinatei răpiri.” [op. cit., pag 108-
109]
După trecerea la cele veșnice a domnitorului,
Poarta a renunțat pentru tot restul perioadei domniilor
fanariote la serviciile membrilor familiei Ghica, care
vor reveni ca domnitori pământeni după 1821. Soarta
urmașilor lui Ghica nu a fost nici ea mai norocoasă.
Irina Bossy-Ghica, descendentă directă a scriitorului,
economistului, diplomatului și omului politic Ion
Ghica (1816-1897), trăiește astăzi în Franța. Bunicul
ei, generalul Bossy, urmaș al unei vechi familii boie-
rești, a fost aghiotant al regelui Mihai. Ghiculeștii au
lăsat o amprentă profundă istoriei noastre. Poveștile
dureroase ale Ghiculeștilor nu o îndepărtează de țară,
ci o leagă și mai mult, deoarece arborele ei genealogic
are rădăcinile adânc înfipte în România. Înzestrată cu
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

o educație aleasă, cu mult prea demnă pentru comu-
niști, a fost nevoită să-și părăsească trecutul și pămân-
tul natal.
Originea transilvăneană a familiei lui Eminescu,
ce trece în Bucovina încă din secolul al 18-lea ca ur-
mare a obligațiilor iobăgești, este demonstrată prin
documente, cel mai vechi ascendent al poetului fiind
Petrea Iminovici. În octombrie 1858 însă, tânărul Mi-
hail pășește pe pământul străvechi al Bucovinei, înso-
țindu-i pe frații lui mai mari: Șerban, Nicolae, Gheor-
ghe și Ilie. Apartenența spirituală a acestuia la Țara
de Sus a Moldovei se remarcă și prin: școlaritatea la
Cernăuți, prieteniile legate-n școală, admirația pentru
Aron Pumnul, cultul pentru trecutul poporului român,
dar mai ales dragostea față de Putna, locul de veci vo-
evodal, față de Rădăuți, ctitoria descălecătorilor și de
Suceava cu cetatea de scaun. Aici au fost începuturile
lui literare prin oda La Bucovina și elegia La mormân-
tul lui Aron Pumnul. În activitatea sa scriitoricească
publică texte consacrate Bucovinei, care apare ca o
punte de legătură în poeziile sale. Furia și tristețea lui
față de răpirea ce a avut loc în 1775 este pe deplin
justificată. Anexarea Bucovinei de Imperiul habsbur-
gic este un act pentru care nu există legitimitate în
dreptul internațional. Poetul face o paralelă între ane-
xarea Țării de Sus a Moldovei și a Basarabiei de Im-
periul Țarist în 1812 și arată modalitatea prin care au
fost cucerite, fără arme, prin înțelegeri încheiate între
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
imperii vecine. Problema esențială a Austriei era pro-
punerea ei de a germaniza provincia furată. El explica
Bucovina și sub aspect economic, cu ajutorul infor-
mațiilor din cartea Der Wurcher in der Bukowina, de
Iulius Platter, profesor de statistică pentru scurt timp
la Universitatea din Cernăuți. Prin legile în vigoare
din 1848 și 1855, țăranii dobândeau dreptul de pro-
prietate și libertate. Eminescu scria: „Având multe de-
fecte morale, dedat beției sau îndemnat la beție chiar
de speculanți, fără experiență, fără instrucție și lipsit
de protecția proprietarului de care fusese dezrobit,
țăranul e chemat a deveni prada uneltirilor uzuare a
speculanților la care el e nevoit a se adresa.” [op. cit.,
pag 51] Locul împrumuturilor și al cametei era câr-
ciuma. Așa devenea țăranul victima instituțiilor de
credit, care erau de natură uzuară prin percepere de
dobânzi nelimitate. De la împrumuturi se ajungea la
grevare, iar de la grevare la pierderea imobiliară, ce
intra în patrimoniul celor purtători de capital, străinii.
Ani muncea țăranul împreună cu familia pentru a se
ușura de datorii, dar de cele mai multe ori era zadar-
nic. În cea mai mare parte, acele împrumuturi vizau
mai puțin contractarea în scopuri economice, dar mai
ales adâncirea în sume uriașe pentru lux și bunăstare.
Nu era suficientă însă răcirea populației pentru vi-
cleana Curte, ce urmărea desființarea celor mai im-
portante instituții bucovinene: școala și biserica. Mă-
surile luate împotriva lor aveau drept țel ruperea legă-
turilor cu Moldova și slăbirea rezistenței împotriva
germanizării provinciei. Un exemplu în acest sens
este dat prin Daniil Vlahovici, sârb de origine, care e
pus episcop în locul lui Dosoftei în anul 1789. Acesta
îndruma preoții să slavizeze numele de familie ale lo-
cuitorilor români. Ion Budai-Deleanu, care-l cunoș-
tea, spunea că nu are nici măcar cultura unui popă de
la sat. Demnitatea noastră era în picioarele lor. Profe-
sorul C. Loghin evidenția: „cei dintâi catolici au venit
la Cernăuți odată cu cele dintâi trupe austriece. De
aceea serviciul divin catolic era lăsat în seama preo-
ților militari și se făcea într-o capelă de lemn”. [Mi-
hai-Bogdan Atanasiu, Mircea-Cristian Ghenghea,
Pro Bucovina. Repere istorice și naționale, Editura
Mitropolit Iacov Putneanul, pag 109].
De asemenea, cea mai veche biserică din Cernăuți
este Biserica Sf. Nicolae, care e ortodoxă și care a fost
ridicată de boierul Stroescu. Înaintea acesteia, în anul
1490 au existat 2 bisericuțe ortodoxe, dar care fiind
din lemn, au ars. Chiar dacă legislația Austriei permi-
tea libertatea cultului religios și guvernele românești
nu au oprit o biserică sau o școală armenească, pro-
testantă sau evreiască și nici nu i-am silit pe catolici
să devină ortodocși, tot noi eram cei care ne bucuram
de cea mai puțină autonomie, pe teritoriul nostru. Pre-
otul catolic a jucat un rol important la acea vreme,
după cum sublinia Eminescu: „Neavând familie, căci
era neînsurat; neavând limbă, căci limba sa era o
23
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
limbă moartă (cea latină); neavând patrie, căci pa-
tria sa este unde-l trimite ecclesia; neavând rege, căci
regele său este Pontifex maximus, acest element în-
cerca să unifice Austria prin religie.” Pentru a domni
Austria, avea nevoie de indivizi „generis nullius”, iar
în secolul 16 clerul catolic era cel mai bun. În contrast
cu ei, românii au limbă, pământ și nu au trăit în colo-
nii, ci se trag dintr-un neam străvechi. Era atacată cre-
dința noastră din cauza unor „oameni fără nație, ce
nu-și aparțin decât propriului interes.”
Singura biserică a statului român era cea orto-
doxă. „Persecutarea noastră nu aduce cu sine și ine-
xistența noastră.” Până și în instituțiile susținute prin
efortul și munca românilor se introducea limba ger-
mană. În O scriere critică, articol publicat în Albina,
ziarul lui Vicențiu Babeș, poetul pledează pentru apă-
rarea instituțiilor bucovinene și a lui Aron Pumnul
împotriva criticilor urâcioase aduse de Dimitrie Pe-
trino, autorul broșurii „Puține cuvinte despre corupe-
rea limbei române în Bucovina”. Respectul datorat
memoriei celui decedat este mai presus de orice nea-
devăr. Deși, a avut multe de înfruntat din cauza aces-
tui „bard al Bucovinei”, bunătatea geniului este mai
presus de cuvinte. La moartea lui Dimitrie, Eminescu
aduce un ultim omagiu fiului lui Petrache Petrino și
al Eufrosinei, din familia Hurmuzachi. Scriitorul
apără cultura și societatea română. Înființarea Univer-
sității din Cernăuți urmărea germanizarea prin aduce-
rea unor profesori fără pregătire științifică de specia-
litate, dar dintre aceia care făceau propagandă politi-
cii din Viena.
Dacă medităm asupra situației din secolul 19 și o
comparăm cu cea din secolul 21, observăm că există
multe asemănări. Și acum stau la catedră cadre didac-
tice lipsite de vocație și conștiință, care datorită im-
bolucrării lor în partide politice primesc posturi dintre
cele mai nemeritate. Diferența este că statul acum este
suveran, cel puțin cu numele. Oare ne întoarcem de
unde am plecat? Austriecii făcuseră din Buchenland
un loc de adunătură, în care nu se mai putea trăi fru-
mos. „Cei mai corupți au venit să ne învețe pe noi
24
cum să fim civilizați.” Prin „dobânzile de Iudă ce tre-
buie să le plătească” lor nimicesc viața țăranului. Tot
sub pretextul ruinării noastre apare și un ziar nou, Zo-
rile Bucovinei, ce a debutat împotriva istoriei noastre.
Ne era negată identitatea ca descendenți ai coloniilor
romane în Dacia. Eminescu le răspunde prin: „De ce
să acuzăm când ni se dă mâna să scuzăm și când e
așa de lesne de scuzat.”
Unul din colaboratori afirma, că suntem ruși ro-
manizați și că Bucovina e eminamente rusă prin locu-
itorii ei ruteni autoctoni. Toată această credibilitate se
datora unui articol de ziar german Wandere. Emi-
nescu invoca nume mari, și nu articole efemere: Fo-
tino, Miron Costin, Kromer, Piasecki. Sursa cea mai
credibilă va fi mereu a celor care au fost contempo-
rani cu starea de fapt. [D. Vatamaniuc, Răpirea Bu-
covinei, pag 52,31,33]. Totuși, au existat și momente
de bucurie. Instalarea lui Teoctist Blajevici, mitropo-
lit al Bucovinei și Dalmației, a adus mare zarvă prin-
tre oameni.
După moartea lui Blajevici, Eminescu a intuit
încă din ziua numirii lui Silvestru Andrieviciu Mora-
riu în fruntea bisericii ortodoxe, pe cel ce avea să fie
una dintre cele mai importante personalități ale vre-
mii, (1818-1895) Neue Freie Presse anunță despre
aceasta. Morariu se face cunoscut prin întocmirea de
manuale școlare, fiind un om de mare cultură și un
bun organizator. Ocupă un loc onorabil în literatura
română, scriind multe cărți voluminoase. Între anii
1893-1895, sub îndrumarea lui, catedrala ortodoxă a
fost renovată și pictată de artistul vienez Carol Iobst.
El a adus numeroase contribuții în Moldova, fiind un
binefăcător pentru cei nefericiți.
Bucovina stă astăzi în fața istoriei asemenea unui
cufăr de mărturii, ce evocă eternitatea unui apus din
care se nasc oameni fermecători, altruiști în resimțirea
conștiinței unui trecut comun. Sărutăm astăzi pămân-
tul sfânt, pe care au luptat pentru salvgardarea ființei
noastre naționale, valori precum Ștefan cel Mare, Gri-
gore Ghica al 3-lea și Mihai Eminescu.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Ion Pachia-Tatomirescu
Zece mituri esențiale în creația eminesciană
- câteva mari teme și motive romantice -
Romantismul european, curentul ce promovează
între sacrele-i principii estetice, libertatea „absolută“
în creație, expansiunea eului până în centrul univer-
sului, evaziunea în istorie, în mit, în vis, în „templul
naturii“, în „culoarea locală“, în demonic, în „volup-
tatea suferinței“ etc., criticând prezentul epigonic, re-
levând eroi excepționali în împrejurări excepționale,
la antipozi, valorificarea folclorului ca matcă a tutu-
ror artelor, desfășurarea teluric-celestă a ființei, a
fanteziei, în planuri antitetice, cultivarea grotescului,
a sublimului, elogiul geniului, al prometeismului / ti-
tanismului, infuziunea liricului în epic, chiar și în
eseu, în critică etc. (cf. PTDelrc, 363 sq.), desigur, în-
registrează prin creația lui Mihai Eminescu (Ipotești-
Botoșani, 15 ianuarie 1850 – 15 iunie 1889, București)
veritabilul moment de culminație / apogeu.
Mai mult decât oricare dintre cei zece titani ai ro-
mantismului universal: Byron (1788 – 1824), Emi-
nescu (1850 – 1889), Victor Hugo (1802 – 1885), Gi-
acomo Leopardi (1798 – 1837), Adam Mickiewicz
(1798 – 1855), Novalis (pseudonimul lui Friedrich Le-
opold von Hardenberg: 1772 – 1801), Edgar Allan
Poe (1809 – 1849), Aleksandr Sergheevici Pușkin
(1799 – 1837), Friedrich von Schiller (1759 – 1805)
și Percy Bysshe Shelley (1792 – 1822), poetul valah,
prin geniala sa creație poetică, deschide drumurile liri-
cii „moderniste“ din secolul al XX-lea, secol ce a cer-
tificat profeția lui Titu Maiorescu din toamna anului
1889:
«...literatura... începe secolul al 20-lea sub auspiciile geniului
lui [Mihai Eminescu]...» (MCr, II, 275);
iar din prezent, prin neîntrecuta-i lirică a fiorului
cosmic – lirică pătrunzând tot mai adânc în conștiințe /
suflete, grație unor mai bune traduceri în limbile de
mare circulație din secolul al XX-lea și din aceste
prime anotimpuri ale mileniului al III-lea – nu este ex-
clus să-și arate lucrarea benefică și în simțirea / cuge-
tarea secolului al XXI-lea.
O aserțiune a lui Tudor Arghezi relevă dinspre fun-
damentele estetice ale lumii: «Fiind foarte român,
Eminescu e universal» (EmArg, p. V); geniul din
Mărțișor atrage atenția asupra unui postulat verificat și
validat de toate istoriile: universalitatea unei opere
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Universalitatea unei opere este direct proporțională
cu profunzimea caracterului ei național (I. P.-T.).
este direct proporțională cu profunzimea caracteru-
lui ei național.
După cum s-a mai remarcat, chiar și «natura de-
vine adesea état d'âme (stare de suflet) pentru dorul
eminescian, cel care aduce din sursele sale folclorice
nota cea mai națională a universalității poporului ro-
mân» (NLlr, 77).
Și în creația eminesciană, profunzimea caracteru-
lui național începe, firește, de la miturile fundamentale
(infra, semnalăm doar zece*); căci dincolo de mit nu
există nimic altceva, în afară, poate, de „starea de
zero“ a unui univers (cf. PTIR, I, 5 sqq.), căci mitul
desemnează „o istorie sacră“ despre originile, despre
natura unui obiect, fenomen etc., ca experiență / trăire
capitală a unui strămoș, a unei comunități, a unui popor
(cf. PTDelrc, 269 – 273).
(I) Mitul cronicăresc / iluminist al etnogenezei
dacoromânești. Este un mit „cristalizat“ în epoca
umanismului cronicăresc și a iluminismului din Prin-
cipatele Valahe, aflate între roțile dințate ale celor trei
mari imperii evmezice îmbinate la Dunăre / Carpați,
deși trebuie observat / subliniat că, în întregul lui, Nea-
mul Pelasg > Valah – sau Dacoromânesc – n-a fost vre-
odată înrobit de vreun imperiu, nici în antichitate, nici
în Evul Mediu, ori dincoace de evmezicele vremuri, ci
de acțiunea unită a mai multor imperii.
Potrivit mitului etnogenezei, Poporul Valah (Da-
coromân, sau Român) s-a format din fuziunea „po-
pulațiilor pelasge > valahe ale Daciei“ cu „populații
imperiale ale Romei“, aduse în bazinul Dunării, sa-
crul fluviu al dacilor nemuritori, de împăratul Tra-
ian, după biruința acestuia asupra regelui-erou de
Sarmizegetusa, Decebal.
Mitul s-a conservat / transmis până în zilele noas-
tre prin legendele ce au ca protagoniști pe „împăratul
tânăr / războinic“ Traian / „Troian“ și pe frumoasa Do-
chiana / Cosânzeana (pe care vrea „s-o dobândească de
mireasă“).
Pornind de la folclorica orație de nuntă, în «Po-
vestea Dochiei și ursitorile» – dinspre estetica roman-
tismului și pe registre de mare autenticitate –, Mihai
Eminescu trans-simbolizează în pruncul frumoasei
Dochia (de fapt, Dochiana, Sora Soarelui, din perechea
25
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
secundă a Zalmoxianismului, întruchipare mitică femi-
nină a Daciei Nord-Dunărene, a Daciei lui Decebal) și
al viteazului împărat din Apus (aluzie la împăratul
Traian), poporul dacoromân / român căruia îi este ur-
sită nemurirea (cf. EP, II, 229 / EOp, VI, 92).
Dar abordarea epopeică a mitului etnogenezei da-
coromânești o aflăm în «Memento mori», de Mihai
Eminescu (cf. PTEm, 73 – 90); prin amestecul zeilor
în războiul dintre Sarmizegetusa și Roma din anii 105
– 106, conflagrația capătă proporții cosmice, «lumea
pare răsculată din caotic-adâncime»; Jupiter, protecto-
rul „direct“ al Romei, zeul luminii și al cerului la ro-
mani, dă semnalul începerii bătăliei teluric-celeste:
«Joe-ncruntă-a lui sprânceană și ca un copil tresare / Vechiul
glob – munții se clatin, ceruri tremur, marea moare. / E semnalul
cel de luptă între-armiile de zei; / Și Zamolx frânele lasă cailor lui
de jeratic, / Coama lor se înflă-n limbe de-aur – tremur nebunatic, /
Bouri daci răstindu-și fruntea surpă norii toți cu ei.» (EP, I, 271).
Lucrarea hiperbolei epopeice eminesciene angajează
cerul și subcelestul, teluricul și subpământescul:
«negurile-n stâlpi se-ncheagă, suind vârful lor în soare», «scă-
rile de nouri» se surpă de sub «scuturi de fier negru», văzduhul se
năruie «de-al săgeților vărsat», «pavezele davelor luminează»,
«sori și lune» sar în ajutorul războinicilor daci, «repezindu-se în
dumbrăvile norilor», și «ard albastrele armure ale zeilor romani»;
războirea este «crudă, lungă, aspră», puterile tabe-
relor intrate în conflagrația apocaliptică sunt egale:
«Pașii lor amestec cerul – caii tropotă, iar bouri / Ca de tunete
un secol împlu halele de nouri / Și se frâng crâșnind în scuturi spa-
dele-albe-a lui Vulcan. // În zădar, căci neînvinse șiruri lungi de bă-
tălie / Își zdrobesc armele-n scuturi pe a cerului câmpie: / Neînvinși
ș-unii și alții – ș-unii și-alți nemuritori, / În zădar Marte s-aruncă
spre a sparge șiruri dace / Și în van fulgeră Joe supra coifelor au-
dace, / Neclintiți stau ș-unii ș-alții în măreață lupta lor.» (EP, I, 272).
Asediul capitalei Daciei continuă, Sarmizegetusa
rezistă eroic:
fiind: «Înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă,
/ Răpezită nalt în aer din prăpastia adâncă, / Sarmizegetusa-ajunge
norii cu-a murilor colți...» (EP, I, 274).
Spre un deznodământ al conflagrației „cosmice“,
Mihai Eminescu aduce în prim-plan înfruntarea epope-
ică dintre „zeii supremi“; Jupiter / Joe rănește pe Sa-
moș, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei (în
text, „confundat“ într-un Zamolxe, divinitate meteoro-
logică), împlântându-i fulgerul în coaste:
«Joe vulturilor lasă frânele. Cu-a lor aripe / Lungi și negre ei
întunec soarele. Iară în râpe / Goale și adânci de nouri e Zamolxe-
n a lui car – / El văzu capul lui Joe, cum l-apus de soare-n vale /
Vezi un vârf de munte negru scris cu raze triumfale, / Pe când el cu
întuneric peste văi stă temerar. // Ochii-olimpicului negri ațintesc
carul. Cu frică, / Spre-a opri acea privire, dacul manta și-o ridică. /
Speriați caii nechează, tremurând ei se înalță; / C-o strigare rece Joe
fulgerul i-nfige-n coaste / Și a zeilor Daciei cruntă și măreață oaste
/ Orbită aude glasul părintelui lor rănit // Și-o întorc la fugă; caii
carul rupt în nori răstoarnă, / din titanicele arcuri ploaie de săgeți se
toarnă, / Nimerind în spate goale pe fugarii cei divini; / Și răniți,
urlând ei bolta o coboară, ș-o coloră / Cu-a lor sânge care-n râuri
roșii, de-auroră, / Împle-a norilor spărture cu mari lacuri de rubin.»
(EP, I, 273).
Cu supremul comandant-zeu rănit între coaste de
sulița-fulger a lui Joe / Jupiter, armata zeiască a Daciei
părăsește câmpul-cer-de-bătălie, retrăgându-se în răsă-
rit, la palatele din Marea Neagră:
26
«Zeii daci ajung la marea ce deschide-a ei portale, / Se reped
pe trepte nalte și cobor în sure hale.» (ibid.).
Căderea Sarmizegetusei este astfel pecetluită (cf.
PTEm, 80 sq.).
(II) Mitul lui Samoș, al „Soarelui-Moș“, al ar-
monizării omului pur, drept, viteaz, ca „parte“, în
sacrul „întreg“ cosmic. Conservat în mod deosebit în
cele peste o mie șase sute de variante ale baladei / co-
lindei «Pe-o Gură de Rai», mitul lui Samoș, adică al
Soarelui-Moș, al armonizării părții în Sacrul Întreg
Cosmic este pentru întregul spațiu spiritual al Daciei
(Dacoromânității) o vie expresie a Zalmoxianismului
„întâmpinat(ă) subtil-metaforic-mirceliadește“ ca
oglindă a „Creștinismului Cosmic“ (Mircea Eliade.).
Potrivit acestui mit fundamental, ens-ul dac / va-
lah, nuntește cu cele telurice, sub „nășirea“ secundei
perechi sacre din tetrada Zalmoxianismului, Soarele
și Luna (Spuma Laptelui / Sora Soarelui, Dochiana,
Cosânzeana), și astfel nemurindu-se, participă la o
ordine cosmică.
Și în opera lui Mihai Eminescu, acest mit se relevă,
firește, din raportul filosofic fundamental al „unității
creației“ și al „unicității creatorului“:
«Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, / Nici sâmburul lu-
minii de viață dătător, / Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici tot-
deauna, / Căci unul erau toate și totul era una; / Pe când pământul,
cerul, văzduhul, lumea toată / Erau din rândul celor ce n-au fost
niciodată, / Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi: / Au
cine-i zeul cărui plecăm a noastre inemi ? // El, singur zeu stătut-au
’nainte de-a fi zeii / Și din noian de ape puteri au dat scânteii...»
(Rugăciunea unui dac – EP, I, 90);
«Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate...» (Scrisoarea
I – EP, I, 102); etc.
Samoș, Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetu-
sei, reprezentat de discul ceresc senin, luminos, nu-
mele de Samoș fiind confundat de istorici cu al marelui
preot din capitala Daciei, cu „omul Soarelui-Moș“, cu
Sa-lu-masua / Salmoș > Salmoxis > Zalmoxis > (și
prin metateză) Zamolxe, are atributele „stăpânului uni-
versului“, atributele Sacrului Întreg, „întruchipându-
se“ și în poemul «Gemenii», de Mihai Eminescu, din
anul 1881 (cf. PTEm, 58):
«În capul mesei șade Zamolxe, zeul getic, / Ce lesne urcă lu-
mea cu umăru-i atletic, / În dreapta lui sub vălul de ceață mândrul
soare, / În stânga-i șade luna sfioasă, zâmbitoare...» (EP, II, 76).
„Corpul Dumnezeului dacic“ este „Întregul Cos-
mic“:
«Zamolxe, zeul vecinic, ridică a sa frunte / Și decât toată lu-
mea de două ori mai mare, / Își pierde-n ceruri capul, în jos a lui
picioare, / Cum sufletul lui trece vuind prin neagra ceață, / Cum din
adânc ridică el universu-n brață, / Cum cerul sus se-ndoaie și stele-
și așterne, / O boltă răsărită din negure eterne, / Și decât toată lumea
de două ori mai mare / În propria lui umbră Zamolxe redispare. /
„Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț ! / El îmflă răsuflarea
vulcanului măreț, / Dacă deschide-n evii-i el buza cu mânie / Și ste-
lele se spulber ca frunzele din vie; / El mână în uitare a veacurilor
turmă / Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. / Dacă se uită-n
mare, ea tremură și seacă. / De-și pleacă a sa frunte, tot ceru-atunci
se pleacă. / [...] / Sămănător de stele și-ncepător de vremuri...“» (EP,
II, 77 sq.).
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

În acest Întreg Cosmic, care este de fapt Dumne-
zeul Cogaionului / Sarmizegetusei – potrivit dogmei
Zalmoxianismului –, fiecare ens uman – fiecare pe-
lasgo- > valaho-dac – este parte; și în viziunea emi-
nesciană din 1872, când se ivește cristalul capodoperei
nuvelistic-romantice, Sărmanul Dionis, deosebirea
dintre Dumnezeu și om rezidă în distincția dintre „tră-
irea tridimensională“ a ens-ului ca parte / „punct“ în
serie (serii) / șir (șiruri) și „ubicua trăire polidimensio-
nală“ a Întregului, a sferei / „roții“, cu toate „punctele“
/ părțile deodată:
«În șir, răspunse Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor
care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu.
De aceea oamenii au o simțire întunecată pentru păstrarea și mărirea
neamului lor. Sunt tot ei cei care renasc în strănepoți... Și asta-i de-
osebirea între Dumnezeu și om. Omul are-n el numai [în] șir ființa
altor oameni viitori și trecuți. Dumnezeu are deodată toate neamu-
rile ce or veni și ce au trecut; omul cuprinde un loc în vreme. Dum-
nezeu e vremea însăși, cu tot ce se întâmplă-n ea, dar vremea la un
loc, asemenea unui izvor a[le] cărui ape se întorc în el însuși, ori
asemenea roții ce deodată cuprinde toate spițele, ce se-ntorc veci-
nic. Și sufletul nostru are veșnicie-n sine – dar numai bucată cu bu-
cată. Închipuiește-ți că pe o roată mișcată-n loc s-ar lipi un fir de
colb. Acest fir va trece prin toate locurile prin care trece roata în-
vârtindu-se, dar numai în șir, pe când roata chiar în aceeași clipă e
în toate locurile cuprinse în ea.» (EP, II, 294 sq.).
(III) Mitul Tinereții-fără-Bătrânețe-și-Vieții-
fără-Moarte. Și mitul nemuritorului Pelasgo- » Va-
laho-Dac în calitate de erou ajuns în raiul conferit
de Zalmoxianism se relevă dincolo de sintagma Țara
/ Împărăția-Tiereții-fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-
Moarte.
Potrivit acestui mit, Cavalerul Cogaionic / Dună-
rean, devenit prin faptele sale, din Dacia, nemuritor,
la sfârșitul misiunii sale pe pământ, „călătorește“ și
se poate stabili „definitiv“ – dacă nu calcă în Valea
Amintirii / Plângerii –, în calitate de logodnic al Ce-
lei-Mai-Frumoase-Zâne (dintr-o triadă), la palatul
din spațiul caracterizat de o permanentă viață minu-
nată și de un singur anotimp primăvăratico-văratic.
Mitul s-a conservat / transmis până în zilele noas-
tre, în aria Daciei / Valahiei, în basme − care au drept
protagonist pe Făt-Frumos, fiul unei vârstnice perechi
împărătești, ce, în ajunul nașterii, nu încetează a plânge
în pântecele matern și refuză să vină în Lumină, dacă
nu i se dăruiește / făgăduiește de către mama-împără-
teasă, ori de către tatăl-împărat, Țara / Împărăția-Ti-
nereții-fără-Bătrânețe-și-Vieții-fără-Moarte, ceea ce
înseamnă de fapt (după cum s-a mai subliniat) Raiul
Zalmoxianismului rezervat Nemuritorilor Cavaleri.
Cavalerul Cogaionic / Dunărean – după cum se re-
levă și din Rugăciunea unui dac, de Mihai Eminescu
(1 septembrie 1879) – se închină unui singur Dumne-
zeu ce «zeilor dă suflet și lumii fericire», un Dumnezeu
ce este «moartea morții și învierea vieții» (EP, I, 90).
În Povestea Dochiei și ursitorile, pruncului /
nou-născutului – simbolizând întregul Valahimii – i
se dăruiește de către „a treia ursitoare“ chiar nemurirea
zalmoxiană:
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
«Zâna pe copil se pleacă, / Ochii-n lacrimi i se-neacă / Și ea
zice-ncetișor: / – Nani, puișor, / Cerul, când o să te scoli, / Ți-o tri-
mite soli, / Căci ți-e dat acum de soarte / Viață fără moarte / Și ți-
e dată tinereță / Fără bătrâneță...» («Povestea Dochiei și ursito-
rile» – EP, II, 233 / EOp, VI, 92; s. n.).
(IV) Mitul și motivul teiului ca „arbore-casă“ cu
făpturi paradisiace, ca „reper“ edenic. Motivul teiu-
lui este specific creației lui Mihai Eminescu; în toată
lirica / epica erotică eminesciană se proiectează „sines-
tezic“ (pentru ochi, asociindu-și lumina, solaritatea ro-
mantică, pentru tactil – „răcoarea“ brațului / părului iu-
bitei, pentru olfacțiune, mireasmă zeiască etc.) întru
natura paradisiacă din care se ivește / profilează pere-
chea ideală, „Făt-Frumos“ (deseori ca erou liric) și
„Cosânzeana“ (ca „iubită absolută / ideală“):
«Pe genunchii mei ședea-vei, / Vom fi singuri-singurei, / Iar
în păr înfiorate / Or să-ți cadă flori de tei.» (Dorința – EP, I, 60);
«Și împle cu-ale ei scântei / Cărările din crânguri. / Sub șirul
lung de mândri tei / Ședeau doi tineri singuri: // [...] // Miroase flo-
rile-argintii / Și cad, o dulce ploaie, / Pe creștetele-a doi copii / Cu
plete lungi, bălaie. // Ea, îmbătată de amor...» (Luceafărul – EP, I,
136) etc.
Teiul devine în lirica eminesciană arbore sacru, ar-
bore cosmic-paradisiac, protector al perechii de îndră-
gostiți, al reeditatei perechi edenice de dinaintea căde-
rii în păcat.
Din fitomitologia valahică, teiul eminescian – ca
și bradul, axis mundi la pelasgo-daci (dacoromâni),
ori ca mărul, stejarul, fagul etc. (cf. VMR, 482 sqq.)
– se transformă în arbore-casă pentru ursitori:
«Un cuvânt măcar să nu zici, / E sfârșitul unei muzici / Blânde
și aeriane / Ca sunarea din organe. / Muma doarme-n ciritei, / Intră
zânele în tei, / Muma doarme, pruncul râde, / Teiul vechi se reîn-
chide, / Iară pruncul și cu muma / Față-n față dorm acuma, / Și, cum
dorm cu ochiu-nchis, / Au visat același vis.» (Povestea Dochiei și
ursitorile – EP, II, 233 / EOp, VI, 92);
uneori, din teiul de la mijloc de codru, răsare Făt-
Frumos:
«În mijloc de codru-ajunse / Lângă teiul nalt și vechi, / Unde-
izvorul cel în vrajă / Sună dulce în urechi. // De murmur duios de
ape / Ea trezită-atunci tresare, / Vede-un tânăr, ce alături / Pe-un cal
negru stă călare. // Cu ochi mari la ea se uită, / Plini de vis, duioși
plutind, / Flori de tei în părul negru / Și la șold un corn
de-argint...» (Făt-Frumos din tei – EP, I, 54).
(V) Mitul perechii ideale Făt-Frumos – Cosân-
zeana, mitul nunții, mitul Edenului erotizat. Potrivit
mitului perechii ideale, Pelasgo-Thraco-Dacul / Vala-
hul (Dacoromânul / Românul), după majorat, trebuie
să aibă ca model, în alcătuirea familiei sale, pe eroul
zalmoxian-orfeic, Făt-Frumos, viteazul, biruitorul
asupra zmeilor de la palatele de aramă, de argint și
de aur, ce și-a smuls mireasa, Cosânzeana, dintre
tentaculele de caracatiță ale Genunii, din împărăția
subpământeană, nuntind apoi cu aceasta întru lu-
mină, dreaptă trăire și bunăstare, perpetuând specia
umană ca ideală „pereche împărătească“; mitul s-a
conservat / transmis până în zilele noastre, în toată aria
Daciei, în majoritatea basmelor avându-l ca protago-
nist pe Făt-Frumos.
27
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
Și basmul Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai
Eminescu, elogiază alcătuirea cuplului ideal și minu-
nata nuntă împărătească:
«A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. A patra zi
era să fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus
lăutarilor cum horesc îngerii [...]. Mirele-și puse cămașă de tort de
raze de lună, brâu de mărgăritare, manta albă ca ninsoarea. Și se
făcu nuntă mândră și frumoasă, cum n-a fost alta pe fața pământu-
lui. Și-au trăit apoi în pace și în liniște ani mulți și fericiți, iar dac-a
fi adevărat ce zice lumea, că pentru feții-frumoși vremea nu vremu-
iește, apoi poate c-or fi trăind și astăzi.» (EP, II, 279).
În finalul poemului Călin (file din poveste), de Mi-
hai Eminescu, nunta împărătească a eroului central,
„nășită“ de Soare și Lună (secunda pereche a Zalmoxi-
anismului)
– «Acum iată că din codru și Călin mirele iese, / Care ține-n a
lui mână mâna gingașei mirese. / [...] / Socrul roagă-n capul mesei
să poftească să se pună / Nunul mare, mândrul soare, și pe nună,
mândra lună. / Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul,
/ Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul.» –
antrenează și o sublimă nuntă a întregului „regn
silvestru“, având ca mire un fluture și ca mireasă o vi-
orea:
«...păienjenișul între tufe ca un pod, / Peste care trece-n zgo-
mot o mulțime de norod. / Trec furnici ducând în gură de făină marii
saci, / Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte, și colaci; / Și albinele-
aduc miere, aduc colb mărunt de aur, / Ca din el cariul să facă și
cercei, că-i meșter faur. / Iată vine nunta-ntreagă – vornicel e-un
grierel, / Îi sar purici înainte cu potcoave de oțel; / În veșmânt de
catifele, un bondar rotund în pântec / Somnoros pe nas ca popii glă-
suiește-ncet un cântec. / O cojiță de alună trag locuste, podu-l scu-
tur, / Cu musteața răsucită șede-n ea un mire flutur; / Fluturi mulți,
de multe neamuri, vin în urma lui un lanț, / Toți cu inime ușoare,
toți șăgalnici și berbanți. / Vin țânțarii lăutarii, gândăceii, cărăbușii,
/ Iar mireasa viorică i-aștepta-ndărătul ușii.» (EP, I, 67 sq.).
Natura și Erosul din creația eminesciană poartă
această pecete de inefabil romantic datorată, îndeosebi,
eroului liric ce încearcă – într-un cadru natural pur –
„să reediteze“ perechea ideală, ori perechea edenică de
dinaintea „căderii în păcat“;
se poate vorbi chiar de un mit romantic al unui
Eden erotizat ca în Dorința, Lacul, Floare-albastră,
Atât de fragedă, Freamăt de codru, Sara pe deal etc.
Visul romantic al perechii ideale nutrește starea
edenică și zborul pur, divin, la ens-ul uman ce nu se
mai izbește de tragice frontiere:
«Îmi pare-atunci că mândră Ileană Cosânzeană, / Cu ochi al-
bastre stele, blondă un spic de grâu, / În mine se-ndrăgește și-
ușoară-aeriană / S-așază pe genunchii-mi... / [...] // Îmi pare că e
vară, că noaptea-i dulce, brună, / Că lanuri undoiază, că apele lin
plâng, / Că nourii îi sparge-o armonioasă lună, / Că stelele din ceruri
se scutură și ning – / Prin lanuri înflorite noi mergem împreună / Și
mândre flori câmpene eu pentru dânsa strâng / Și ea la îngrijirea-mi
cea dulce îmi zâmbește, / Iar sufletu-mi îmi râde, și inima îmi
crește.» (Când crivățul cu iarna... – EP, I, 226);
„avântul“ oniric, prin eliminarea „tragicelor fron-
tiere / limite“, reactivează – în complementaritate – și
mitul inițiatului ens de tip luciferic – ilustrându-se și
prin Sărmanul Dionis.
(VI) Mitul Zburătorului. Este «mitul erotic»
(CILRc, 37), potrivit căruia orice fecioară valahă din
28
pragul majoratului „poate fi vizitată“ de o ființă mas-
culină, cunoscută sub numele de Zburător, coborând
la miezul nopții din Genune, ca „stea căzătoare“ (me-
teorit), pătrunzând pe hornul casei părintești și întru-
pându-se ca Făt-Frumos, spre a-i însublima – „dure-
ros de dulce“ – sufletul cu iubirea-i nocturnă, încât
să-i tulbure comportamentul firesc și din registrul di-
urnului.
Mitul s-a conservat / transmis până în zilele noas-
tre, în aria Daciei, îndeosebi în satele dintre Carpații
Meridionali și Dunăre, într-o serie de legende fantas-
tice, având ca protagonist Zburătorul, ființă hyperio-
nică.
Memorabile portrete zburătorești se datorează ge-
niului eminescian, neasemuite / neîntrecute fiind și
cele din capodopera romantismului universal, Lucea-
fărul; uneori, Zburătorul poate fi și „un voinic cu gură
fierbinte“, ca în poemul Călin (file din poveste), și nu
neapărat un „tânăr voievod“ cu față „albă ca de ceară“,
„nemuritor și rece“, cu „ochi lucind adânc, himeric“:
«Iar voinicul s-apropie și cu mâna sa el rumpe / Pânza cea aco-
perită de un colb de pietre scumpe; / A frum’seții haruri goale ce
simțirile-i adapă / Încăperile gândirii mai nu pot să le încapă. / El în
brațe prinde fata, peste față i se-nclină, / Pune gura lui fierbinte pe-
a ei buze ce suspină, / Și inelul scump i-l scoate de pe degetul cel
mic – / Ș-apoi pleacă iar în lume năzdrăvanul cel voinic. / Ea a doua
zi se miră cum de firele sunt rupte, / Și-n oglind-ale ei buze vede
vinete și supte – / Ea zâmbind și trist se uită, șopotește blând din
gură: / – Zburător cu negre plete, vin’ la noapte de mă fură.» (EP,
I, 62 sq.).
(VII) Mitul trecerii din Țara-cu-Dor în Țara-
fără-Dor. După acest mit – potrivit unei cunoscute
fraze citate / transmise din jurnalul de război cu Pe-
lasgo- > Valaho-Dacii, al împăratului Traian – Pe-
lasgo- > Valaho-Dacul crede că nu moare (convins
«să fie astfel de slăvitul Zalmoxis»), ci doar «că își
schimbă locuința», din lumea asta, sau Țara-cu-Dor,
în lumea de dincolo, sau Țara-fără-Dor (cf. PTDelrc,
272). Mitul s-a conservat / transmis până în zilele noas-
tre, în aria Daciei, într-o serie de bocete (Cântecul Bra-
dului, Bradul Zânelor etc.), având ca protagonist pe
Dalbul-de-Pribeag (cf. VMR, 208).
„Pendulând“ între îndoruratele și neîndoruratele
„țări pelasge > valahe“, eroul liric eminescian – din po-
ezia Se bate miezul nopții... – pare a cunoaște și o mis-
terică încremenire:
«Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă, / Și somnul, va-
meș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă; / Pe căi bătute-adesea vrea min-
tea să mă poarte, / S-asamăn întreolaltă viață și cu moarte; / Ci cum-
păna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă, / Căci între amândouă
stă neclintita limbă».
Gândul unei „reîntrupări“ / „reînvieri“, de la inter-
secția registrelor romantic-eminesciene (din Peste vâr-
furi) și expresionist-blagiene (din Gorunul), face ca
interogația existențială să reverbereze foarte profund în
„peșterile-pântece-de-chit“ ale ultimelor două secole:
«Peste vârfuri trece lună, / Codru-și bate frunza lin, / Dintre
ramuri de arin / Melancolic cornul sună. // Mai departe, mai departe,
/ Mai încet, tot mai încet, / Sufletu-mi nemângâiet / Îndulcind cu
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

dor de moarte. // De ce taci, când fermecată / Inima-mi spre tine-
ntorn ? / Mai suna-vei dulce corn, / Pentru mine vreodată ?» (EP, I,
152).
La Mihai Eminescu, în capodopera elegiacă ro-
mantică, Mai am un singur dor, desigur, se înrăzărește
și acel „dor“ al Nemuritorului: «să mă lăsați să mor»
(cf. PTEm, 111 sqq.).
(VIII) Mitul cosmogonic-pelasg > valah**, sau
mitul «Genezei» / «Facerii» în viziunea Cogaionu-
lui, geneza / extincția universului în viziunea emi-
nesciană. Potrivit mitului fundamental pelasgo- > va-
laho-dacic, lumile / cosmosul sunt rodul colaborării
antinomiilor, de după autoscindarea Zeului-Balaur-
Cosmocreator din Apele Primordiale, prin rostirea
Cuvântului Dintâi, în energia plus-creatoare (Fărtat
/ Samasua, Dumnezeu) și în energia minus-creatoare
(Nefărtat / Nebeleizis, sau Gebeleizis, „balaurul nori-
lor de grindină“, corespunzând creștinește Satanei,
ori Sfântului Ilie).
Mitul s-a conservat / transmis până în zilele noas-
tre, din aria Daciei propagându-se și la alte popoare
euro-asiatice, chiar și la nord-americani, într-o serie de
legende despre scufundarea cosmogonică, abordate
și de Mircea Eliade, în celebrul studiu, din 1951 / 1961,
Satana și Bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei
populare românești (v. EDZG, 87 sqq.).
În Scrisoarea I, Mihai Eminescu închipuie și un
interesant tablou al stării precosmogonice, sau ta-
bloul „stării de zero“ a universului (versurile 39 – 50),
cu înrăzăriri din profunzimile mitosofiei pelasge > va-
lahe, firește, cu esențiala noastră limită tragic-existen-
țială:
«La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă, / Pe când totul
era lipsă de viață și voință, / Când nu s-ascundea nimica, deși tot
era ascuns... / Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns. /
Fu prăpastie ? genune ? Fu noian întins de apă ? / N-a fost lume
pricepută și nici minte s-o priceapă, / Căci era un întuneric ca o mare
făr-o rază, / Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o vază. /
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface, / Și în sine împăcată
stăpânea eterna pace !...» (EP, I, 101).
Perspectiva precosmogonică eminesciană este
profund-autohtonă [...], își are obârșii multimilenare în
legendele [pre]cosmogonice de pe pământul nașterii
Poetului Național, potrivit cărora:
«La început nu existau decât Apele. Dumnezeu se gândea să
facă Lumea, dar nu știa cum s-o facă, nici pentru ce. Era iritat că nu
avea nici frate, nici prieten. Furios își aruncă toiagul...» (VMR,
241).
Aruncarea toiagului – simbol al puterii absolute a
lui Dumnezeu – este declanșatoare de Geneză, de Cos-
mocreație; Dumnezeu începe – chiar din această primă
„clipă-toiag“ de ieșire din „starea de zero“ – să mode-
leze / sculpteze, să dea statură materiei informe
(ca să apelăm la un impresionant concept creat / lansat de Aet-
hicus de Dacia, în enciclopedica-i lucrare, Cosmografie, din ori-
zontul anului 466 d. H. – cf. In una materia informe / AdCos, 97
sqq.).
Așadar, înainte de Geneză, în „starea de zero a uni-
versului“, a fost materia informă, care-i desemnată /
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
cunoscută în mitosofia pelasgă > valahă drept Genune,
Noian / Orcan, Ape Primordiale etc., ori, după cum
spune Eminescu, „marea [primordială] făr-o rază“.
Varianta pelasgo- > valaho-bucovineană a Gene-
zei, cunoscută lui Mihai Eminescu încă din copilărie,
are și „motivul“ bulgărelui / bobului de spumă din
care s-a ivit Nefărtatul (Minus- / Non-Creația / Dracul),
spre a colabora cu Fărtatul (Dumnezeu – Plus- / Pozi-
tiv-Creația, Atotcreația-Binelui) la „facerea Lumii“
(cf. VMR, 238). Din acest context mitic-valah trebuie
receptată comparația / metafora eminesciană «punctu-
acela de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii».
Legenda valah-bucovineană este analizată și de
Mircea Eliade, în celebra lucrare De la Zalmoxis la
Genghis-Han:
«În Bucovina s-a înregistrat legenda următoare: pe când nu
existau decât Cerul și Apele, Dumnezeu se plimba într-o barcă pe
Ape. Întâlni un bulgăre de spumă în care se afla Diavolul. „– Cine
ești ?“ întrebă Dumnezeu. Diavolul nu consimți să răspundă decât
cu condiția ca Dumnezeu să-l ia în barcă. Dumnezeu acceptă și
primi răspunsul: „Eu sunt Diavolul“. După ce au călătorit mult timp
în tăcere, Diavolul zise: „Ce bine ar fi dacă am avea pământ sub
picioare“. Dumnezeu atunci porunci să se scufunde și să ia nisip în
numele lui. Urmează detaliile obișnuite: cele trei scufundări, crea-
rea Lumii din câteva fire de nisip, odihna lui Dumnezeu în timpul
nopții, tentativa Diavolului de a-l îneca în cunoscutele consecințe,
întinderea Pământului.» (EDZG, 91; s. n.).
Mitemul bulgărele de spumă devine în registrul
metaforic eminescian boaba spumii («Punctu-acela de
mișcare, mult mai slab ca boaba spumii...»).
Tabloul cosmogenezei valah-eminesciene (versu-
rile 51 – 74) „fixează“ imaginea modernă / matematică
a universului nostru „tradițional“:
«(51) Dar deodat-un punct se mișcă... cel întâi și singur. Iată-l
/ Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl… / Punctu-acela
de mișcare, mult mai slab ca boaba spumii, / E stăpânul fără margini
peste marginile lumii… / (55) De-atunci negura eternă se desface
în fășii, / De atunci răsare lumea, lună, soare și stihii… / De atunci
și până astăzi colonii de lumi pierdute / Vin din sure văi de chaos
pe cărări necunoscute / Și în rouri luminoase izvorând din infinit, /
(60) Sunt atrase în viață de un dor nemărginit, / Iar în lumea asta
mare, noi copii ai lumii mici / Facem pe pământul nostru mușunoaie
de furnici; / Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați / Ne suc-
cedem generații și ne credem minunați; / (65) Muști de-o zi pe-o
lume mică de se măsură cu cotul, / În acea nemărginire ne-nvârtim
uitând cu totul / Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspendată, /
Că-ndărătu-i și naintea-i întuneric se arată. / Precum pulberea se
joacă în imperiul unei raze, / (70) Mii de fire viorie ce cu raza înce-
tează, / Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, / Avem
clipa, avem raza, care tot mai ține încă… / Cum s-o stinge, totul
piere, ca o umbră-n întuneric, / Căci e vis al neființei universul cel
himeric...» (EP, I, 101 sq.).
Și cosmogonia eminesciană pornește de la un
punct, de la mișcarea acestuia din pacea eternă a pre-
Genezei; în mișcarea lui, punctul separă întregul în
cele două principii fundamentale ale „genezelor“: Ta-
tăl-Cer și Muma-Pământ, Fărtat (Dumnezeu) și Ne-
fărtat (Dracul) etc. Din acest moment viziunea emi-
nesciană se desfășoară gradat, în concordanță cu teori-
ile despre universul nostru „în expansiune“ (cf. PTIR,
I, 7 sqq. – Privire în punctul dintâi, cel orbitor).
Geneza, adică „desfacerea“ din „pacea eternă“, din
29
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
„încremenita Genune“, se supune unei ordini macro-
cosmice / microcosmice, unei dinamici spiralice, „în
fâșii“, în trena galactică / solară, cu Lună, cu Soare, cu
stihii, cu „sure văi de chaos“, cu „luminoase roiuri iz-
vorând din infinit“, inclusiv cu „universul“ nostru te-
restru cu „mușunoaie de furnici“, cu «microscopice po-
poare, regi, oșteni și învățați», cu succesiunea genera-
țiilor-efemeride, «muști de o zi pe-o lume mică de se
măsură cu cotul»; filosoficul raport etern – efemer este
„conjugat“ la un mod liric profund-original, încredin-
țându-ne „din noaptea amintirii“ că lumea noastră „e o
clipă suspendată“, «că-ndărătu-i și nainte-i întuneric se
arată...».
Potrivit mitului fundamental pelasg > valah, lu-
mile / cosmosul sunt rodul colaborării antinomiilor,
de după ordonarea Materiei Informe (cf. Aethicus de
Dacia / AdCos – „In una Materia Informe“) – prin
voință divină în Sacrul Întreg Cosmic (de-i Dumne-
zeu, Întreg în care Pelasgo- > Valaho-Dacul este parte,
„sacră“ / „rea“) – și – tot prin voința dumnezeiască,
dar de la aruncarea sceptrului / toiagului odată cu
Întâi-Rostitul Cuvânt – prin autoscindare („în Apele
Primordiale“), în energia plus-creatoare, sau Fărtat
(în sinonimie Dumnezeului primei și secundei „fețe“ /
„înfățișări“), și în energia minus-creatoare, ori Nefăr-
tat (Nebeleizis / Gebeleizis, „balaurul norilor de grin-
dină“, corespunzând, în era Creștinismului, „în alter-
nanță de încărcături mitic-semantice, fie Satanei / Dia-
volului, fie Sfântului Ilie).
Mitul s-a conservat / transmis până în zilele noas-
tre, în tot ceea ce a mai rămas pelasg > valah din aria
anticei Dacii a lui Burebista, Regalian ș. a., propa-
gându-se – „monovalent“ / „bivalent“ din punct de ve-
dere semantic-sincretic – și la alte popoare euro-asia-
tice, chiar și la nord-americani, într-o serie de legende
despre scufundarea cosmogonică, abordate și de Mir-
cea Eliade, în celebrul studiu, din 1951 / 1961, Satana
și Bunul Dumnezeu: preistoria cosmogoniei popu-
lare românești (v. EDZG, 87 sqq.).
După cum a remarcat Distinsul Receptor și mai sus
(ori, poate, și în alte cărți / studii ale noastre publicate
în ultimul sfert de veac), îndeosebi, din „radiografie-
rea“ amplului poem, Scrisoarea I, Mihai Eminescu în-
chipuie un interesant tablou al unei pre-Geneze, al
unei „stări de zero“ a Universului, al unui început, de
«pe când ființă nu era nici neființă», tablou urmat, fi-
rește, de cel al nașterii cosmosului nostru cel de toate
zilele, într-o viziune modernă, geometrică, prin miș-
carea punctului „născător de linie“ – «dar deodat-un
punct se mișcă... cel întâi și singur...» –, prin transla-
rea liniei „născătoare de suprafață“, prin „rotirea“
suprafeței „născătoare de volum“, de „univers tridi-
mensional / polidimensional“ – «De-atunci negura
eternă se desface în fășii, / De atunci răsare lumea,
lună, soare și stihii...» etc.
Memento mori, de Mihai Eminescu, este o „epo-
pee“ / „panoramă“ dialectică a nașterii, morții și re-
30
nașterii civilizațiilor / universurilor din „cosmosul pro-
fund și concentrat“, în „cosmosul dilatat, extern“ (cf.
PTEm, 7 sqq.); poema este structurată în planuri anti-
tetice, ori complementare: (1) planul macrocosmic, ori
al „cosmosului extern și dilatat“; (2) planul „cosmosu-
lui profund și concentrat“, sau al microcosmosului,
care conține „sâmburele lumii“; (3) planul „secant“ al
proiectării / auto-projetării protagonistului-poet-de-ge-
niu, la roata vremii (la axul lumilor / universurilor); (4)
planul lumii ideale / spirituale («una-i lumea-nchipuirii
cu-a ei visuri fericite»; «una-i lumea-nchipuirii cu-a ei
mândre flori de aur»), intersectându-se cu (5) planul
lumii material-telurice, conținând spectaculosul naște-
rii, apogeului și prăbușirii / morții civilizațiilor umane,
cu „florile“ / entropia răului și cu mileniile terestre, cu
„evii“, în conexiuile „clipei“, pulsației cosmice (ma-
crocosmice); totul pare a se afla sub pecetea canceri-
genă a răului prin toată mitosofia istoriilor:
«Vedea-vei cum sub ochii-ți în plin se desfășoară / Tot patime
de laudă; că vremea se măsoară / După a răutății pășire... Rău și ură
/ Dacă nu sunt, nu este istorie. Sperjură / Invidioasă, crudă, de sânge
însetată / E omenirea-ntreagă... o rasă blestemată...» (EP, I, 402).
Nenumărate „aspecte“ epico-lirice ale mitului cos-
mogenezei se întâlnesc și în poemele: «Andrei Mure-
șanu – tablou dramatic într-un act», «Gemenii», «Lu-
ceafărul», «Rugăciunea unui dac» etc.
(IX) Mitul romantic al ens-ului de geniu. Divi-
nități / semidivinități protectoare de persoane, de lo-
curi, de orașe etc. sunt geniile, prezente în majoritatea
mitologiilor; „misiunea“ lor terestră este îndeosebi
aceea de a sfinți pământul, după cum se vede și din
poema „Ca o făclie...“ de Mihai Eminescu:
«O genii cu ce umbră pământul îl sfințiți, / Trecând atât de
singuri prin secolii robiți, / Sunteți ca acei medici miloși și blânzi în
viață / Ce parcă n-au alt bolnav decât pe cel de față. / Oricui sunteți
prieteni, dar și oricui îi pare / Că numai pentru dânsul ați fost în
lumea mare. / În orice veac trăirăți neîncetățeniți, / Și totuși nici într-
unul străini nu o să fiți, / Căci lamura vieții ați strâns-o cu-ngrijire /
Și dându-i acea haină de neîmbătrânire, / Oricât se schimbe lumea,
de cade ori de crește, / În dreapta-vă oglindă de-a pururi se găsește:
/ Căci lumea pare numai a curge trecătoare. / Toate sunt coji durerii
celei nepieritoare.» (EP, II, 55).
Din Luceafărul, rezultă că geniile sunt un soi de
Hyperion, de hyper- / super-ens prin bunăvoința Atoa-
tecreatorului; în această instanță, chiar își poate alege
domeniul „de exercitare / manifestare terestră“: ca ge-
niu-filosof / gânditor, ca geniu-orfeic, ca geniu-răz-
boinic / napoleonic etc.; după cum suntem încredințați
și din Odă (în metru antic), geniul – ca Hyperion că-
ruia i s-a dat „ora de iubire“, de „trădătoare iubire“ –
poate solicita redarea statutului dintâi, a statutului de
nemuritor (căci numai astfel poate cunoaște „moartea
terestră“, de trup-mormânt, soma-sema: «Ca să mor li-
niștit, pe mine / Mie redă-mă !»), aidoma „păsării-Pho-
enix“.
Desigur, condiția terestră a geniului este de a ferici
mereu pe alții, nicidecum de a fi el însuși fericit în
vreun chip, fie că-i Hyperion din Luceafărul, fie că-i
„înțeleptul“ din Scrisoarea I, ori din Glossă, fie că-i
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

asemenea lui Hercul, ca în Odă (în metru antic), sau
ca în Odă către Napoleon etc.
(X) Mitul comprimării timpului, pelasgul > va-
lahul „an de trei zile“. Dimensiunea fundamentală a
existenței, ireversibilul timp, se află mereu în obiecti-
vul meditației eminesciene, de la mitul anului de trei
zile, sau mitul comprimării timpului, până la percepe-
rea timpului (zile, ani etc.) ca „umbră“ de „nouri lungi
pe șesuri“, ori până la timpul „bivalent“, ca în Scrisoa-
rea I, unde se relevă individualul timp
(«Când cu gene ostenite sara suflu-n lumânare, / Doar cea-
sorni-cul urmează lung-a timpului cărare...» – EP, I, 100, timp prin
care oamenii se relevă schopenhauerian, „egali“, în fața morții),
sau universalul / cosmicul timp
(timp în care Luna – de dincolo de abordarea polivalentă, „de
apogeu“ romantic, a motivului – „operează“ dinspre „cosmoge-
neză“: Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate / De dureri
pe care însă le simțim ca-n vis pe toate.),
desigur, „comensurabil“ și „incomensurabil“,
până la anticiparea teoriei relativității einsteiniene (din
anul 1905), ca în arhicunoscuta meditație, La steaua,
din 1 decembrie 1886:
«La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, / Că mii de
ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă. // Poate de mult s-a stins în
drum / În depărtări albastre, / Iar raza ei abia acum / Luci vederii
noastre... (EP, I 169) etc.
Mitul comprimării timpului – desemnat în folclo-
rul valah / dacoromânesc prin sintagma anul de trei
zile – se relevă în basmele cogaionice ca și în Făt-Fru-
mos din lacrimă, de Mihai Eminescu: pentru obținerea
calului năzdrăvan („cu șapte inimi“), Făt-Frumos-din-
Lacrimă se angajează un an de trei zile să ducă la păs-
cut cele „șapte iepe negre strălucite“ ale Babei Coto-
roanțe; în prima noapte reușește să își salveze capul
(cerut de al șaptelea par care ținea loc de gard la casa
Babei Cotoroanțe) grație intervenției prompte a „prie-
tenului său“, împăratul țânțarilor – ce trimite un «roi
nemărginit de țânțari» să scoată din ascunzătoarea pă-
durii cele șapte iepe; în a doua noapte îi vine în ajutor
împăratul racilor ce dă ordin poporului său de crabi să
scoată iepele ce se ascunseseră în abisurile mării; în cea
de-a treia noapte este sfătuit de fecioara aflată în casa
Babei Cotoroanțe, maltratată fără motiv de bătrâna vră-
jitoare, să nu se mai atingă de mâncărurile cu som-
noroasă; povețele fecioarei vin și după ce trece cu suc-
ces de „operațiunea păscutului iepelor nărăvașe“:
«„– ...Da, bădică, mâne ți se-mplinește anul, ia-mă și pe mine
cu d-ta, că ți-oi fi de mare folos. Eu te voi scăpa din multe primejdii
pe care ți le gătește baba.“ Ea scoase din fundul unei lăzi hârbuite
și vechi o cute, o perie și o năframă. [...] de dimineață i se împlinise
lui Făt-Frumos anul. Baba trebuia să-i dea unul din cai și-apoi să-l
lase să plece cu Dumnezeu. Pe când prânzeau, baba ieși până în
grajd, scoase inimele din câteșișapte cai spre a le pune pe toate într-
un tretin slab, căruia-i priveai prin coaste. Făt-Frumos se sculă de
la masă și după îndemnarea babii se duse să-și aleagă calul ce tre-
buia să și-l ieie.» (EP, II, 274);
se subînțelege că sfătuit de fecioara de la casa Ba-
bei Cotoroanțe, Făt-Frumos reușește să obțină murgul
cu șapte inimi („tretinul / calul cel slab“).
Ca majoritatea feți-frumoșilor din basmele valahe
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
și Făt-Frumos-din-Lacrimă crescuse la palatul părin-
tesc «într-o lună cât alții într-un an» (EP, II, 263).
Deosebit de interesantă este înrăzărirea emi-
nesciană a mitemelor temporalității din Scrisoarea
I, din sonetul Trecut-au ani..., din Glossă, din Lucea-
fărul, din Sărmanul Dionis etc., raliindu-și – din pla-
nuri complementare – și:
(a) infinirea lumilor în „trinomul“ spațiu (ne-
comprimat / comprimat) – timp (necomprimat / com-
primat) – mișcare, zborul intergalactic spre centrul
potential al universurilor, la Scaunul lui Dumnezeu,
la „reședința Atoatecreatorului“
(«Porni luceafărul. Creșteau / În cer a lui aripe, / Și căi de mii
de ani treceau / În tot de atâtea clipe. // ...Părea un fulger ne-ntre-
rupt / Rătăcitor prin ele. // [...] // Căci unde ajunge nu-i hotar, / Nici
ochi spre-a cunoaște, / Și vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a
se naște.» / Luceafărul – EP, I, 132 sq.; s. n.);
(b) infinirea generațiilor / lumilor în raportul fi-
losofic etern / peren – efemer, în raportul clipă „în
curgere“ – clipă „suspendată“, în polivalența tempo-
ralității: „timp individual“, „universal“ / „cosmic“,
„timp ireversibil“ etc.
(«Microscopice popoare, regi, oșteni și învățați / Ne succe-
dem generații și ne credem minunați; / Muști de-o zi pe-o lume
mică de se măsură cu cotul, / În acea nemărginire ne-nvârtim
uitând cu totul / Cum că lumea asta-ntreagă e o clipă suspen-
dată, / Că-ndărătu-i și-nainte întuneric se arată. / Precum pulberea
se joacă în imperiul unei raze, / Mii de fire viorie ce cu raza înce-
tează, / Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă, / Avem
clipa, avem raza, care tot mai ține încă... / [...] // ...Timpul mort
și-ntinde trupul și devine vecinicie, / Căci nimic nu se întâmplă în
întinderea pustie, / Și în noaptea neființii totul cade, totul tace, / Căci
în sine împăcată reîncep-eterna pace...» (Scrisoarea I – EP, I, 102;
s. n.); «Trecut-au ani ca nouri lungi pe șesuri / Și niciodată n-or
să vie iară... // [...] //...Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntu-
nec.» / Trecut-au ani... – EP, I, 149 ; ESon, 70 sq.; «...Tu așază-te
deoparte, / Regăsindu-te pe tine, / Când cu zgomote deșarte /
Vreme trece, vreme vine.» / Glossă – EP, I, 145; «Și de-i vremea
bună, rea, / Mie-mi curge Dunărea, / Numai omu-i schimbător,
/ [...] / Iar noi locului ne ținem, / Cum am fost așa rămânem...» /
Revedere);
(c) „palparea“ unui microcosmos cu „antenele
gândului“, „trăirea unui anume viitor într-un dat
prezent“ ca „posibil timp reversibil“, trăirea senti-
mentului „luciferic“ de a ritma cosmosul, bineînțeles,
într-un misteric / inițiatic „timp universal“ al muzicii
sferelor etc.
(«Presupuind lumea redusă la un bob de rouă și raporturile
de timp, la o picătură de vreme, seculii din istoria acestei lumi
microscopice ar fi clipite, și în aceste clipite oamenii ar lucra tot
atâta și ar cugeta tot atâta ca în evii noștri [...]. În ce nefinire mi-
croscopică s-ar pierde milioanele de infuzorii ale acelor cercetători,
în ce infinire de timp clipa de bucurie... [...] Bine zici, meștere
Ruben... [...] Bine zici cum că în sufletul nostru este timpul și spa-
țiul cel nemărginit și nu ne lipsește decât varga magică de a ne tran-
spune în oricare punct al lor am voi. Trăiesc sub domnia lui Ale-
xandru-vodă ș-am fost tras de-o mână nevăzută în vremi ascunse în
viitorul sufletului meu. [...] Asemenea ca un stup de albine, ariile
roiau limpezi, dulci, clare, în mintea lui îmbătată, stelele păreau că
se mișcă după tactul lor; îngerii ce treceau surâzând pe lângă ei în-
gânau cântările ce lui îi treceau prin minte. [...] „...Oare nu cântă ei
ceea ce gândesc eu ?... Oare nu se mișcă lumea cum voi eu ? [...]
Oare fără s-o știu nu sunt eu însumi Dumne...“ Vum ! [...] și Dan
se simți trăsnit și afundat în nemărginire. Râuri de fulgere îl urmă-
reau... [...] „Nefericite, ce-ai îndrăznit a cugeta ? Norocul tău că n-
31
PIATRA DIN UNGHI A CULTURII ROMÂNE
ai pronunțat vorba întreagă !...“ Supt ca de un magnet în nemărgi-
nire, el cădea ca fulgerul, într-o clipă cale de o mie de ani...» /
Sărmanul Dionis – EP, II, 280 sq. ; 305 sq.; s. n.).
Bibliografia indicată de sigle și notele de sub asterisc:
AdCos = Aethius de Dacia, Cosmografie (ediție, studiu intro-
ductiv, tabel cronologic, note, traducere, de Ion Pachia-Tatomi-
rescu), Timișoara, Editura Aethicus [ISBN 973-85261-9-1], 2004.
CILRc = G. Călinescu, Istoria literaturii române – compen-
diu, București, Editura pentru Literatură, 1968.
EDZG = Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han –
studii comparative despre religiile și folclorul Daciei și Europei
Orientale (traducere: Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu), București,
Editura Științifică și Enciclopedică, 1980.
EmArg = Mihai Eminescu, Poezii, cu un cuvânt înainte, inti-
tulat Eminescu, semnat de Tudor Arghezi (pp. V – XI), cu o Pre-
față, de Zoe Dumitrescu-Bușulenga (pp. XIII – XXXVIII) și cu un
Tabel cronologic, de Ion Crețu (pp. XXXIX – LXII), București,
Editura pentru Literatură (Biblioteca pentru Toți), 1965.
EOp, VI = Mihai Eminescu, Opere, vol. VI – Literatura po-
pulară (introducere – poeme originale de inspirație folclorică –
lirică populară – balade – dramatice – basme în proză – irmoase
– paremilogie – note și variante – anexe – exerciții & moloz – cae-
tul anonim – bibliografie – indices, cu 63 de reproduceri după
manuscrise – ediție critică îngrijită de Perpessicius), București,
Editura Academiei Republicii Populare Române, 1963.
EP, I, II = Mihai Eminescu, Poezii – proză literară, ediție de
Petru Creția, vol. I – II, București, Editura Cartea Românească,
1978.
MCr, I, II = Titu Maiorescu, Critice (ediție îngrijită și tabel
cronologic de Domnica Filimon; introducere de Eugen Todoran),
vol. I, II, București, Editura Minerva (Biblioteca pentru Toți),
1973.
NLlr = Nicolae I. Nicolae, M. Pavnotescu, E. Leahu, A. Gh.
Soldați români, curățindu-și armele -1917
32
Olteanu, Gh. Lăzărescu, C. Parfene, Elena Berea-Găgeanu, Limba
și literatura română, București, Editura Didactică și Pedagogică,
1994.
PTDelrc = Ion Pachia-Tatomirescu, Dicționar estetico-lite-
rar, lingvistic, religios, de teoria comunicației..., Timișoara, Edi-
tura Aethicus (ISBN 973-97530-8-6), 2003 (pagini A-5: 504).
PTEm = Ion Pachia-Tatomirescu, Mihai Eminescu și mitul
etnogenezei dacoromânești, Timișoara, Editura Aethicus (ISBN
973-97529-0-X), 1996.
PTIR, I = Ion Pachia-Tatomirescu, Istoria religiilor, vol. I
(Din paleolitic / neolitic, prin Zalmoxianism, până în Creștinis-
mul Cosmic al Valahilor / Dacoromânilor), Timișoara, Editura
Aethicus (ISBN 943-97530-3-5 / vol. I : ISBN 973-97530-5-1),
2001.
VMR = Romulus Vulcănescu, Mitologie română, București,
Editura Academiei Române, 1985.
______________________________________
*Cf. Ion Pachia-Tatomirescu, Zece „mituri esențiale“ în cre-
ația eminesciană..., studiu introductiv la volumul Luceafărul, de
Mihai Eminescu, Timișoara, Editura Aethicus (ISBN 973-85261-
8-3), 2004, pp. 5 – 35.
** Distinsul Receptor este invitat să revadă: (a) articolul nos-
tru mai vechi, Starea de zero a universului, geneză, expansiune și
extincție, în „Scrisoarea I“, de Mihai Eminescu, publicat (în „ver-
siune definitivă“) și într-un număr anterior al revistei Banchetul
(Petroșani, ISSN / ISSN-L 2501-1332, anul I, nr. 4-5-6 / aprilie-
mai-iunie, 2016, pp. 10 – 15); (b) varianta Mitul cosmogonic-pe-
lasg > valah, originala geneză și descoperirea eminesciană a
„boabei spumii“, în Banchetul, anul al II-lea, nr. 19-20-21 / iulie-
august-septembrie, 2017, p. 11 sq.
***Distinsul Receptor este invitat să revadă și varianta: De la
anul de trei zile la mitul comprimării timpului în creația lui Emi-
nescu, de Ion Pachia-Tatomirescu în revista Banchetul (Petroșani,
ISSN / ISSN-L 2501-1332, redactor-șef: Dumitru Velea), anul al
II-lea, nr. 16-17-18 / aprilie-mai-iunie, 2017, p. 8 sq.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

V. G. PALEOLOG
PIATRA DE HOTAR
DESPRE UN INEDIT
ICONOGRAF ÎN OPERA
LUI BRÂNCUȘI
Potrivit legatului testamentar al lui Brâncuși, în păs-
trarea Muzeului Național de Artă Modernă din Paris, într-
un colț al sălilor consacrate operelor lui Brâncuși – printre
gipsuri, lemne grele și pietroaie, stă smeritul stei La
Borne – Piatra de Hotar, dar deloc nelalocul lui, aici, în
inima Parisului.
Piatra de Hotar, necunoscută iconografic nici bio-
grafilor și nici istoriografilor operei lui Brâncuși români
sau străini, este un calcar zis „de taille”, înalt cât statul
unui om voinic (1,85 m) întocmită din trei părți supra-
puse: soclul, piatra însăși de hotar – un paralelipiped – și
coronamentul lor, o streașănă ușor depășitoare a steiului
subiect. Și soclul și paralelipipedul și strașina sunt inci-
zate cu motivul-mumă al Sărutului reamintind tehnic tă-
iatul de pe Poarta Eroilor din Târgu-Jiu. Paralelipipedul
arată în cele patru laturi ale lui – privite din față, din lături
sau din dos, repetat, subiectul „Sărutului” originar: ace-
eași înlănțuire paroxistică a îmbrățișării – a țării-mumă și
a fiicei smulsă sânului – a două trupuri care nu fac decât
unul, amândouă reunite în brațele ce se petrec trupurilor
în contopirea sevelor veșnice ale „Sărutului” adânc și pre-
lungit, interpretându-se într-o unitate de ființă, una sin-
gură și indisolubilă.
Această variantă a leit-motivului Sărutului funerar
din cimitirul Montparnasse din Paris a rămas necunoscută
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
iconografic sau mai puțin băgată în seamă de istoriografii
și biografii străini care, până acum, au scrutat opera lui
Brâncuși de aproape.
Istoriografic, despre această lucrare pomenește doar
în treacăt – citându-se doar titlul lucrării, menționând doar
existența ei în atelierul Brâncuși – fostul comiliton scriitor
și critic André Salmon, din decada glorioasă 1910-1920
a lui Brâncuși și a Școlii din Paris. Aceasta în Dicționarul
Sculptorilor și al Pictorilor Contemporani întocmit de
Bénézit. Este un compendiu de nume, de titluri și de date,
editat în trei volume în 1953, adică cu patru ani înainte de
moartea lui Brâncuși, fără ca André Salmon să fi dat vreo
semnificație și nici să facă vreo aluzie la mișcătorul tâlc
național românesc al acestei Pietre de Hotar, străină și de
ignorare atât lui André Salmon cât și conaționalilor săi.
Un negru văl de doliu și de durere învăluie această
Piatră de Hotar. Ea trebuie să devină prilej de pietate și
de reculegere și de reîmbărbătare pentru toți românii pe-
regrini care au fericitul prilej să i se încline, dacă această
lucrare ar fi expusă mai potrivit în muzeul căruia Brâncuși
i-a încredințat păstrarea comoarei lui de artă.
Pentru orice minte și inimă românească, Piatra de
Hotar, prin tâlcul ei de jale, dar și de reîmbărbătare, este
îndreptățită să-și ceară așezarea ei în locul firesc care nu
poate fi altul decât locul pietrei miliare-mumă. Aceasta,
până mai acum câtăva vreme, era însemnată în centrul
Bucureștilor de darul Romei-mumă „lupoaica” care ar fi
simbolizat întregul adevăr istoric al ento-genezei poporu-
lui român dacă i-ar fi fost alăturate vestigii decebaliene.
Povestea Pietrei de Hotar este strofa de durere vie a
legendei neamului românesc, părelnică celor ce străbat
veacurile prin glasurile aezilor, sau prin gestul de artă al
popoarelor care au o istorie și care prin Saga și Nibelungi,
tot așa ca și prin Roland la Ronceveaux, și-au preamărit
iubirea lor de țară și de neam. Înainte de a trece la viersul
ei, e bine să limpezim un colț de ceață care încearcă să
mai acopere pentru cei interesați pomenirea vieții lui
Brâncuși.
*
Printre învinuirile ce i s-au adus – „mi-a fost dat în
pașii mei să asmut droaia de javre, fără să fi întâlnit un
dulău ca să-i arăt ce gândesc”, - spunea el adesea cu băr-
băția bătrânilor lui, a bejuicanilor, care înfruntau gadina
33
BRÂNCUȘI – PONTIFUL ARTEI MODERNE
înfuriată despicându-i capul cu toporul – (...) printre învi-
nuirile ce i s-au adus, cea mai mică, dar cea mai dureroasă
pentru el, era pretinsa lui desțărare – desrădăcinarea lui,
amândouă scornite ca și pretinsa lui nepăsare de patrie.
Pretinsa înstrăinare a lui Brâncuși e ușor de desmințit
de n-ar fi să se ia drept mărturie nu altceva, decât stilul
său de viață intimă pe care el nu l-a părăsit până în ajunul
morții, petrecută pe așternutul unei lavițe nu departe de
vatra din atelier – aidoma celei din Hobița – din spuza că-
reia nu lipsea oala de pământ cu fiertura boabelor albe –
înmiresmate de cimbru și de sfunduc și grasă de costița –
coastă afumată, nelipsită traiului țărănesc românesc ca și
ceaunul cu făina de porumb de aur al gustosului cir, lângă
sărărița în care Brâncuși păstra și carnetul lui de cecuri.
Acest stil de viață al lui Brâncuși, spre sfârșitul ei, nu va
fi distonat decât de modernitatea telefonului așezat lângă
statorul globului pământesc, la căpătâiul laviței și nu ra-
reori invectivat de Brâncuși, găsindu-ne chemat de clo-
poțel „ca un aprod” – spunea el înciudat.
Iubirea lui dezinteresată de țară a arătat-o când prilej
s-a ivit și trebuie să se știe că pentru ansamblu de la
Târgu-Jiu el nu a pretins drept plată nici măcar un leu sim-
bolic. Nici măcar un leu simbolic pentru acest izvor de
aur turistic care a devenit de pe acum, așa cum el preve-
dea: Masa, Poarta și Columna pentru țara lui iubită. Și,
de asemenea, trebuie să se mai știe că tot așa ca și un lup-
tător pe front, pe aceleași riscuri de viață el le-a înfruntat,
dând azil, în locuința sa din Paris, rezistenței împotriva
cotropitorilor naziști. Vezi C. Gideon Welcker, Brâncuși.
Dacă ar mai trebui să se arate încă un semn de trăini-
cia legăturilor lui neclinite cu trecutul și cu datinile româ-
nești ar fi destul să se amintească dispoziţiile lui testamen-
tare prin care el cerea să i se rostuiască îngropăciunea
34
după obiceiurile românești, așa cum această grijă a lui a
fost strict respectată de executorii săi testamentari.
Așadar, nu nepăsarea de țară și nici indiferența față
de destinele ei l-au făcut pe Brâncuși să moară departe de
ea, ci învățăturile ce el le-a tras ca urmare a dezamăgirilor
din 1938, când el a părăsit, neterminată și lăsată bălții pa-
lude, opera de la Tărgu-Jiu, îndepărtându-se cu scârbă și
dezgust de locurile infestate de monștri insultori de talia
lui Pamfil Șeicaru, și-ai unor politicieni ai vremii.
*
Curând după aceste dezamăgiri, în 1940, se prounța
de aceeași asasini ca și la Buftea în 1917, ora dureros is-
torică a sfârtecării hotarelor noastre, a crimei îndreptată
asupra țării: odiosul dictat de la Viena. Ecourile durerii
țării sfâșiate îi vor ajunge lui Brâncuși în sihăstria lui din
Impasse Ronsin și el nu le va rămâne indiferent și rece
cum insidios s-a șoptit. Piatra de Hotar, prin tâlcul ei, de-
vine semnul simbolic și heraldic a tot ce este pământ, grai
și suflet românesc, nemuritorul imperativ care nu uită
ceea ce niciodată nu poate să moară... Dragostea față de
poporul său a fost întotdeauna trează și prezentă în mintea
și în inima acestui înfățișător ale geniului românesc care,
indiscutabil, este Brâncuși și opera sa. Piatra de Hotar nu
este doar o lucrare ca oricare din opera lui Brâncuși, ea
este o parte din trupul său, din inima lui de român, precum
și a noastră a tuturor. Va trebui ca o replică a acestei
„borne”, a Pietrei de Hotar să-și redobândească locul de
piatră miliară-mumă, potrivit inspirației creatorului ei.
___________
Textul a apărut în ziarul craiovean, Înainte, nr. 6467, din
12 dec. 1965, din care mi-a înmânat o copie în 1972. Textul era
păstrat ca făcând parte din cartea Brâncuși-Brâncuși II, pe care
a predat-o Editurii Scrisul Românesc din Craiova. Fără să amin-
tim pățaniile acestei cărți-manuscris, este de spus că, prin grija
lui Ion Pogoriloveschi și Nicolae Diaconu, a apărut din ea cartea
V. G. Paleolog, procesul sculpturii moderne, eseuri, la Edi-
tura Fundației „Constantin Brâncuși”, în colecția Brâncușiana,
la Târgu-Jiu, 1996. În această carte figurează și textul despre
Piatra de Hotar, la pp. 241-244.
Titlul complet al Dicționarului citat este: Dictionnaire
critique et documentaire des peintres, sculpteurs, dessinateurs
et graveurs de tous les temps et de tous les pays de E. Bénézit.
O replică în lemn de stejar a acestei Pietre de Hotar o reali-
zase, prin comandă, V. G. Paleolog și o păstra în prima cameră,
din cele două, de la intrare, la Centrul de Documentare și Cerce-
tări Brâncușologice de la Filiala Academiei Române, Științe So-
ciale, din Craiova, din clădirea cu fața spre English Park, spre im-
pozanta statuie a lui Alexandru Ioan Cuza. Tot acolo păstra și o
machetă a Atelierului lui Brâncuși din Impasse Ronsin, un fel de
perete din gips de vreo 3 m lungime și 1,2 m înălțime, cu partea
de sus în „două ape”, având în basorelief, pe fețele sale, reprezen-
tate elemente ale Atelierului și operele importante ale lui Brân-
cuși. Nu i-a fost dat să ducă la capăt acest proiect al Reconstituirii
Atelierului lui Brâncuși în curtea Liceului de Construcții din Cra-
iova, cândva Școale de Arte și Meserii pe care o absolvise
Sculptorul. Cauza: prea mulți potrivinici cocoțați, atunci ca și
acum, pe scaune nemeritate. (D.V.)
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

POEZIA FILOSOFICĂ
Poezia atât cât dă seama, ea, de ordinea și peripețiile
lumii, nu ar da oare seama mai întâi de noumenul acela al
lumii, de taina, adică, de dinaintea facerii ei – un mister
care așteaptă – sau, cu alte cuvinte, de arhetipul tăcut și
ascuns, mut pentru muritori – cum îl va numi eminentul
poet și gânditor Dumitru Găleșanu, de data aceasta, iată,
în Axiomele infinității (Assiomi dell’infinita, ediția re-
centei cărți de poeme a autorului fiind, cum se vede, ai-
doma celor anterioare, bilingvă)? Dar cum să vorbești
despre arhetip altfel decât axiomatic (aici fiind vorba,
dacă ne uităm în teoriile axiomaticii, de axiome de legă-
tură, nu de acelea de existență)? Fiind situați cu poemati-
cul, cum s-a spus, într-o zonă difuză a câmpului antropo-
logic (S. Marcus) nu-l vom putea de aceea apropria decât
printr-un analogon așa-zicând metaforic, sau dimpotrivă
în chipul exactitudinii, precum în științe. Cum poate fi
însă, totuși, investigat? Științificul propune în caz, deja
știm aceasta, cercetarea: una prin instrument psihoantro-
pologic, dar și constatarea, în același timp, că el a devenit
un rezervor de efecte și rezonanțe socio-culturale și isto-
rice. Această interpretare intră desigur în contul expertu-
lui în științe socio-umane, poetul însă îl va supune exigen-
țelor po(i)eticului, probabil chiar al cântului, dacă am re-
defini poezia, precum anticii, ca o putere a cântului de a
defrișa, capithiaticii și mistagogii, necunoscutul și fasci-
nația ininteligibilului. Ce spune acum, spre a reveni totuși
la temă, poetul nostru, într-un poem liminar (un soi va să
zică de ars poetica)? El rostește, iată, acestea: ,,raza de
gând gravitând/ același tainic mister:/ simbolizând/ ordi-
nea lucrului/ în vârfuri crucificate – vintage/ ca rănile fi-
ului omului – cinci,/ apă * aer * foc * pământ și ether”
(sunt evocați aci, înțelegem, deja marii presocratici, crea-
torii de cosmogonii). Dar aceasta ar fi, mai rostește, ca o
întărire a gândului, autorul Axiomelor, chiar ,,curcubeul
sufletului poetului”: însă nu mai degrabă tocmai ființarea
,,melosului” (care în greaca veche, vezi Dicționarul, mai
înseamnă și cel ce compune, compozitorul ori muzicia-
nul) sau, și mai aproape în interpretare, ceea ce (ca în gre-
cescul mellosmai), în cânt ori în poem, este ceva ce ur-
mează să se facă, să intre în devenire; sau ceea ce, cu alte
cuvinte, este diferit de lumea patentă. Ce ar spune așadar
mai întâi poetul ori cântărețul, ce vor fi chemați ei să zică?
Poate doar să răspundă la întrebarea: unde este și ce este
lumea – dar, mai bine, unde-i va fi acesteia locul: este oare
el numai ca-și-cum ar fi să fie (ca în als-ob-ul acela al fi-
losofului romantic german), este deci el numai ceva de
ordinul ficțiunii? – un text care, iată, înainte-ne se desfă-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FILOSOFIE
A. I. BRUMARU
șoară, și, înfățișându-se, devine deodată prezență; a deve-
nit adică ființă. Ar fi, continuă în caz și Dumitru Găleșanu
(întrebarea fiind chiar menită facerii – ori exodului fiin-
ței, poemul nefiind oare, în cele din urmă, numai o teză,
adică o propunere erotetică?), nu tocmai menirea poetu-
lui aceea de a ,,desena pentagrame/ albastre/ pe cer –
/…”, adică chiar ,,talismanele” acelei ființe visate
po(i)etic (nu doar pur și simplu născocite) ,,cu virtuți ma-
gice/ din străvechiul Sumer”?
Într-o frumoasă kaligramă (am observat și eu, încă
într-un cuvânt însoțitor la Insemnele materiei, 2013, ca
și, recent, Eugen Negrici, seducția autorului pentru
această speță cu începutul în poetica lui Apollinaire), în
figuri adică strofice, de regulă, cvasigeometrice – de
parcă poetul ar fi intuit tocmai ceea ce tedescul Heidegger
a numit poezia ca fiind o măsurare privilegiată a omului
– precum în aceste stihuri în care Dumitru Găleșanu scrie,
adânc și semnificativ: ,,Încrustată în nimb,/ are culoarea
lăuntrului nostru,/ însă – privind// înapoi în timp,/ înțele-
gând ispita singurătății:/ n-ar trebui să credem tot ce ve-
dem/ ca fiind limita în paradigma vieții./…/Având/ nos-
talgia întregului,/ popor al cunoașterii line! –/ arta de a
trăi se naște prin a iubi/ spiritul ludic al minunii de-a fi,/
întotdeauna învățând a iubi/ prin gândiri pozitive și pline/
de adevăr despre sinele Sine,/ în comuniune cu sublimul
naturii/ revigorând bunul simț al măsurii./…/” (din poe-
mul Arta de a trăi). Comentând un poem târziu al lui Höl-
derlin, gânditorul secolului 20 (l-am evocat, se înțelege,
din nou pe Martin Heidegger) numește și dezbate incog-
noscibilul, mai exact necunoscutul – care, pentru poet, ar
reprezenta măsura; între aceasta și creația poetică, menită
accesului, urcării spre necunoscut, ființând o strânsă reci-
procitate (,,Creația poetică este o măsurare”, scrie gândi-
torul: ,,după cât se pare, o măsurare privilegiată”). Deși
necunoscutul, incognoscibilul nu se revelează, însăși sta-
rea de revelare este, ne încredințează totuși Heidegger,
,,plină de mister”. Nu este revelat necunoscutul, fie el deja
zeul, cum ne avertizează aici filosoful, dar el este dezvă-
luit prin ceva ce ni l-ar putea aduce în preajmă: ar fi cerul,
cereștii, în cazul poetului german, sau pentagramele al-
bastre pe cer la poetul nostru. Necunoscutul este revelat
la Hölderlin aidoma cerului, se întreabă acum filosoful
din Freiburg? ,,Acesta e lucrul pe care îl cred”, își va răs-
punde repede, net, sieși. Nici zeul, nici cerul, nici vasăzică
singură starea de revelare nu sunt totuși, crede el, ,,mă-
sura pentru măsurarea umană”. La fel, putem acuma re-
veni, în cazul gânditorului-poet Dumitru Găleșanu. Cu-
vintele lui Heidegger sunt aci, cu siguranță, grăitoare. Să
35
FILOSOFIE
le ascultăm: ,,Măsura constă în felul în care zeul ce ră-
mâne necunoscut este revelat ca atare prin intermediul
cerului. Apariția zeului prin intermediul cerului constă
într-o dezvăluire ce lasă să se vadă acel ceva care se as-
cunde; dar lăsând să se vadă, ea nu caută să smulgă –
din starea sa de ascundere – ceea ce este ascuns, ci ocro-
tește ceea ce este ascuns în însăși ascunderea sa” (vezi
,,…În chip poetic locuiește omul…”, 1982, în traducerea
regretatului Thomas Kleininger).
,,Adâncind cunoașterea/ lumii/ în simultaneitate,/
unde să fi fost pe-atunci poezia?/ În mai târziul luminii/
focalizând veșnicia?”, se întreabă, aș spune în chip hei-
deggerian, altundeva (în poemul Cred în imposibil) Du-
mitru Găleșanu. Dar ce să fie, cosmogonic vorbind, ,,târ-
ziul luminii”? Probabil pământul, locuirea omului pe
acesta. Atunci încredințarea poetului român să nu fie ai-
doma aceleia a gânditorului neamț din Pădurea Neagră?
Anume că locuirea omului e întemeiată pe poetic, admi-
țând că existența omului pornește de la locuire*), aceasta
fiind, la poetul nostru, precum la Hölderlin, însăși trăsă-
tura fundamentală a existenței umane; absolutul, axioma
infinității, ca să vorbim odată cu autorul de care ne ocu-
păm, e chiar ,,curcubeul spiritului” rămas (rostește Găle-
șanu) ,,autoexilat pe Terra în-eternitate”. Numai creația
poetică, ar conchide aci el, face ca locuirea omului să fie
locuire. Doar creația poetică, atunci când poezia adoptă
limba filosofiei, aduce omul (,,curcubeul spiritului”) în
chip poetic pe ,,Terra în-eternitate”.
O remarcă a criticului literar Eugen Negrici definește
în bună măsură, într-o prefață la volumul Axiomele infi-
nității, demersul liric insolit al lui Dumitru Găleșanu: ca-
pacitatea la acesta a cuvântului poetic (scrie comentato-
rul) ,,de a împinge, din aproape în aproape, Ideea”. Cu
alte cuvinte: un efort constructiv, impozant, depus în pla-
nul formei, e însoțit deodată de un travaliu, la Găleșanu,
la fel de impunător, depus la construirea Ideii: versurile
lui Găleșanu, mai constată criticul, conținând meditație,
raționamente, neașteptate deducții filosofice; iar poezia
fiind, în consecință, simultan construire și gândire, am
mai putea adăuga. Să vedem în această ordine un de ne-
închipuit (aș spune grozav) poem (dintr-un volum mai
vechi al poetului, Ante*metafizica, 2015), anume acest
Autoportret, un poem prodigios, câți din literatorii veacu-
lui nostru ar putea așijderea să ni se înfățișeze: ,,Imnuri de
dragoste înălțând/ dintre galbene file (un stih foarte fru-
mos, aș spune excelent!)/ un punct al orizontului/ mi s-a
scurs în pupile (câți vor îndrăzni dintre optzeciști, de
pildă, să-și pună aci sigiliul!?)/ și, subțiat din adânc/
până-ntr-un gând,/ cum focul veșnic viu/ din suflet ar-
zând,/ prin starea de veghe/ m-am desprins –/ întrupând
o vibrație/ lină și plină de grație,/ într-o lumină/ mirifică,/
în urma căreia/ moartea se purifică,/ străluminându-se/
Ființa –/ în unica respirație”. Care ar fi (e cu putință să
deducem acestea din poem) noutatea demersului lirico-
36
filosofic al lui Dumitru Găleșanu? Anume că (spre a fo-
losi acum cuvintele inspirate ale matematicianului și eru-
ditului Solomon Marcus) gândirea poetică, în cazul auto-
rului nostru, se deplasează de la stare la proces. Nu vedem
nicidecum insemnele materiei (vezi și volumul cu acest
titlu, din 2013, al scriitorului), nici unei ustensile a omului
nu-i este defel îngăduită pătrunderea în jocul abscons al
profunzimilor anterioare facerii, dar poezia, ca și mecanica
cuantică de exemplu, sunt singurele care dau sens (ființă)
ansamblului fenomenal, adică înfățișărilor cu care ne în-
tâmpină, în momentele lui de grație, universul în care vom
fi fost puși să locuim. Precum cu impreciziile și, mai de-
grabă, indeterminările acelora, aidoma și în poezie: lucra-
rea cu elementele (conturate, tușabile, neîndoielnice etc.)
se asociază aceleia cu vagul și nedeslușitul, cu negurile sau
cu visătoria, ori cu neprevăzutul și cu fantomele care de de-
parte (în timp și spațiu) ne înconjoară. Dumitru Găleșanu
ne dă, iată, dreptate: ,,Și m-am lăsat sedus/ de-un dor aro-
mitor/ să transgresez Universul/ prin nobilul Vid –/ca un
zeu călător/ în unicul zbor,/ ca-ntr-un vis/ rostit în ușor,/
din ușor în ușor,/…/ Dar visul meu înțepeni/ la un timp ne-
guros,/ și din tot mai sus/ și din tot mai jos,/ c-abia mai
ating/ unicul zbor/ EU/ risipindu-mă/ Sine: prin Sine/ din
tot mai ușor/ în tot mai ușor” (Autoportret).
O caracterizare pertinentă, mai mult de atât, deja ilu-
minată, a poeziei filosofice a lui Dumitru Găleșanu sem-
nează și scriitorul, editorul și criticul literar italian
Giuseppe Manitta. Peninsularul, cunoscut, prestigios în
arie (e instruit și în literele române), scrie explicit, ferm
acestea, are mereu textul în față, nu divaghează: ,,…poe-
zia lui Dumitru Găleșanu din această ultimă colecție de
poezii se îndreaptă în această direcție: pleacă de la con-
tingent pentru a sosi la o expresivitate filosofică și rațio-
nală a vieții, a mișcării, a morții, a cunoașterii, pe scurt,
a percepției a ceea ce este omul în contextul cosmic al
existenței sale labile” (traducere Celesta Popa). Prin
opera sa, poetul și gânditorul român, subliniază el, insistă,
stăruie în a da ,,un sens experienței umane”. Raționalita-
tea demersului, a meditației lirice nu elimină însă exerci-
țiul mistic, mai apasă el: e aci cunoașterea, am spune, ca
act de iubire, de apropriere, prin retrăire, deja prin aca-
parare, a câmpurilor gnoseologice – acelea în care poeti-
cul se îndreaptă către necunoscut, măsurându-l, adu-
cându-l la măsura creației poetice – măsură a omului,
poate. În această ordine, undeva (în Destiny) Dumitru
Găleșanu scrie: ,,Mergi – tu, oricât de departe/ între lu-
mine!,/ până unde ți-e drumul izbăvitor în destine/ uma-
nizând universul: fii tu însuți destin/ izvorul nepieritor al
mirajului vieții!,/ pentru semenii noștri fii un simbol divin/
în ceremonialul iubirii – cu sufletul lin!”
__________
*Vezi și eseul meu Forma filosofică, Editura KronArt,
Brașov 2017.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Prof. Dr. Nicolae-Sorin BAȘTUREA
A.I. BRUMARU ȘI MIRABILA SA CARTE –
FORMA FILOSOFICĂ
Cartea filosofului Aurel Ion Brumaru este arhitectu-
ral ridicată pe o structură conceptuală extrem de bogată,
cu infinite substraturi de analiză care se deschid în noi
concretizări la fiecare reactualizare a lecturii. Aș asocia
stilul domniei sale ca fiind un compositum de scriitură te-
descă de tip heideggerian, în ceea ce privește aglomera-
rea de simboluri și semnificații, o adevărată pădure de
sensuri ce se relevă cu fiecare nouă conexiune pe care au-
torul o creează și, de ce nu, cu maniera postmodernistă,
asemănătoare filosofului francez Jaques Derrida. Cartea
Forma Filosofică se constituie, prin stratificările sau pa-
lierele sale de lectură, într-o veritabilă lucrare de fenome-
nologie. Abordarea lecturii ei presupune o pregătire prea-
labilă.
Lucrarea cuprinde șase eseuri, pe care citindu-le
constați că sunt organic legate între ele printr-un fir idea-
tic, conducând și călăuzind cititorul către o analiză fe-
nomenologică extrem de bine articulată metodologic și
conceptual, acoperită pe tot parcursul ei de o armură
exegetică și bibliografică atent selectată.
Primul eseu, intitulat Când spațiul nu e doar golul ili-
mitat…(sau Adaptabilitate și transfer ori cu prepoziția “în-
spre” în era schimbării) propune o discuție pe tema crato-
faniei locului ca întemeietor de sens. Aparenta analiză in-
tensională se deschide extensional în genul judecăților kan-
tiene într-o explozie de conexiuni. Ființa dă sens locului.
Apariția ei modifică spațiul în loc, adică spațiul ocupat de
ființă se transformă în loc ca locuire sau locuință. În ab-
sența ființei, spațiul este unul ilimitat și gol, aspect ilustrat
atât în Teogonia lui Hesiod dar și în Scrisoarea I a lui Emi-
nescu. Spațiul într-o astfel de ontologie este unul emina-
mente sacru (Eliade). Ocuparea spațiului îl face să fie pro-
fan (Arta și spațiu). El devine casă ca loc al ființei. Aici,
într-o casă (văzută ca localitate sau patrie), ființa se stator-
nicește limpezindu-și rostul. Autorul nu îl uită nici pe Lu-
cian Blaga, care în lucrarea Elogiul satului românesc arăta
că ,,pentru ființa românească determinanta stilistică a lo-
cului este satul românesc”, iar pentru a-și consolida struc-
tura argumentativă a întocmirii și locuirii locului îl citează
pe Eminescu ,,Iar noi locului ne ținem”. Astfel, filosoful A.
I. Brumaru face ca tot ce era exterior să dispară, permi-
țându-ne accesul la o lume nouă, cea transcendentală posi-
bilă prin viziune (Wesenschau) sau intuiție trăită. Această
Weltanschauung se traduce fenomenologic prin Leben-
swelt – ,,Lumea vieții” – lume în mijlocul căreia subiectul
constituent primește lucrurile ca sinteze pasive anterioare
oricărei cunoașteri exacte, conturând locul într-un mod
husserlian, prin fluxul siluetelor (Abschattungen).
Parcurgând acest prim eseu, observi cum conceptul
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FILOSOFIE
de spațiu-loc, se constituie fenomenologic, prin sedi-
mentare de semnificații.
Al doilea eseu intitulat Cartea despre facere și sal-
vare continuă discuția despre loc. Cartea e ontopoetică,
creează prin cuvânt existență (ca în pneumaturgia evan-
ghelică). ,,Lumea e făcută din cuvânt iar universul în-
treg o carte căreia-i întoarcem foile” (Ahile. Parado-
xele eleate în fenomenologia spiritului). Inspirat din fi-
losoful și matematicianul Imre Toth dar și de scriitorul
argentinian J. L. Borges –Aleph, divinitatea apare ca ,,o
pasăre care este într-un fel totalitatea tuturor păsări-
lor”, mulțimea tuturor mulțimilor, biblioteca biblioteci-
lor ce nu poate fi inventariată chiar dacă fiecărei biblio-
teci îi corespunde un catalog. De la situația universului
la facerea ființei, cuvântul este creator de existență. Fi-
ința – ,,se gândește pe sine” iar ascunsul ei se dezvăluie.
Funcția contemplativă activează starea de neascundere
adică ființările (das Seiende) ființei așa cum muzica se
înfățișează numai prin interpretările ei (Ființa muzi-
cală). Muzica capătă realitate numai în interpretare,
adică ea ființează fără excepție numai în interpretare.
Tot astfel ființa se înfățișează și ea numai prin concreti-
zările ei, adică prin interpretare. Prin muzică și prin her-
meneutica muzicii se poate vorbi așadar și despre ființă.
Cel de-al treilea eseu Ontopoeza. Forma filosofică
(Cartea și cadavrul) se deschide cu câteva interogații
fundamentale: ,,Gândul gândește despre sine: Cine sunt
eu? Cel căruia-i aparține gândul sau gândul gândit?”
Autorul face un adevărat tur de forță prin fenomenologie
aducând în discuție chestiunea tuității – Tu-ul adică ce-
lălalt prin intermediul lui J. P. Sartre ,,infernul e celă-
lalt” și Martin Buber Ich und Du – perechea Eu – Tu.
Spiritul se află între Eu și Tu, ceea ce ridică problema
ontologiei intervalului. Emm. Levinas consideră că su-
biectivitatea umană este duală plecând chiar de la tradi-
ția adamică. Astfel potrivit lui Heidegger ,,cuvântul fun-
damental Eu – Tu poate fi rostit numai cu întreaga fi-
ință…Mă împlinesc prin Tu; devenind Eu, îl rostesc pe
Tu”.
Forma filosofică este așezată mereu între și orien-
tată spre – prepoziție de înaintare, cea care refuză și sfi-
dează oprirea. Între reprezintă un veritabil operator on-
tologic (Mircea Muthu) iar discuția despre acesta nu are
cum să nu se oprească și la Constantin Noica. Ființa este
o prezență ascunsă care se sustrage privirii (Heidegger).
Adăpostire în formă – a ideii, a gândului – se află în bas-
mul Pasărea Măiastră a lui Petre Ispirescu. Mixtura de
topoi și logoi, asocierea ființei cu locul este cu putință
doar în forma filosofică. Argumentul este susținut prin
37
FILOSOFIE
Parmenide – to gar ayto noein estin te kai einai (gândi-
rea este, și ființa este, și același lucru sunt amândouă),
dar și prin Heidegger: ,,căci același lucru este a gândi
și a fi”. Gândirea înseamnă existență (Descartes) de
aceea ființa se ivește în actul gândirii rostite și tot ceea
ce gândim se face concomitent realitate. Aici, filosoful
A. I. Brumaru apelează la dilema daoistă a lui Ciung
Ciu: ,,noaptea...visai că aș fi fost fluture, zburând peste
tot cu ușurință și fără de temeri. Visând trăiam va să
zică precum fluturele – am plutit deci în văzduh aidoma
aceluia, eram deja de atunci fluture. Din timpul acelui
vis nu-mi mai amintesc acum de sunt un om ce se visează
fluture, sau sunt fluturele visându-se om”.
Cel de-al patrulea eseu Arta în forma ei filosofică
propune prin cartea lui Mihai Nadin – Civilizația anal-
fabetismului, o reluare și aprofundare a discuțiilor des-
pre carte, ființă și loc plecând de la conceptul de limbă.
Astfel a te îndoi de ontopoeza cărții reprezintă o pro-
blemă actuală: reintrarea omului în civilizația analfabe-
tismului.
A. I. Brumaru reia discuția despre ființă analizând
termenii heideggerieni de pliu și cută. Dezvăluind ființa
putem înțelege. Înțelegerea aici înseamnă dezvăluirea
pliului pe care grecii o numeau aletheia (adevărul ca
ne-ascundere). Acest aspect se remarcă și în lirica lui
Nichita Stănescu. Poezia lui Nichita este, după A. I. Bru-
maru, o călătorie întru ființă care înseamnă drum și casă.
Ființa (Dasein) este păstorul ființei, Gabriel Liiceanu
traducând acest concept prin om. Omul e ocazia, prilejul
de realizare a sensului ființei, este locul de constituire a
38
sensului ființei. Heidegger, în lucrarea Scrisoare despre
Umanism, afirma următorul lucru: „În loc, la exigența
ființei, omul găsește un adăpost pentru ființa sa”. Atât
locul cât și calea sunt mai întâi în limbă, aceasta le adă-
postește. Limba este apariția ființei, posibilă prin cuvânt.
Gândirea asupra ființei începe cu întrebarea, iar a întreba
înseamnă să croiești o cale, un drum spre revelarea fiin-
ței. Este o căutare a temeiului pe care se sprijină și se
fundamentează lumea, temei identificat ontologic la ni-
vel transcendental. Filosoful A. I. Brumaru abordează și
câteva aspecte legate de filosofia artei. Autorul citează
pe Walter Biemel „arta este un limbaj care necesită o
interpretare....este o scriere hieroglifică ce trebuie într-
un fel transcrisă” și care preia într-un anume fel ideea
lui A. Gehlen „Lumea este un produs al imaginației
omului”. Artistul este cel care influențează percepția
noastră prin creație. Menirea filosofiei artei va fi de a
capta această activitate plăsmuitoare a artistului și de a
analiza modalitatea prin care acesta transformă prin cre-
ație ceea ce i se înfățișează. Nu autonomia obiectului, ci
dependența sa de cel ce îl prezintă, în limita posibilități-
lor de a dispune, este marca sau linia expresiei, iar Bie-
mel în stilul heideggerian demonstrează acest aspect
prin exemplul Picasso (cel din perioada cubistă) cu per-
spectivele geometrizante ale acestuia asupra persoanei.
Sub întrebarea de tip filosofic, arta e în forma ei fi-
losofică. Trecând în revistă filosofi precum Biemel, He-
idegger, Husserl sau Potocka, filosofia artei este o feno-
menologie a artei unde înțelegerea structurilor, semnifi-
cațiilor și sensului devin specifice intuiției eidetice. Re-
ceptarea artei, în general, și a artei moderne, în special,
devine o activitate de tip hermeneutic posibilă prin „exe-
geză, interpretare și înțelegere” (Adrian Marino – Her-
meneutica ideii de literatură).
Ultimele două micro-eseuri intitulate Ortologia.
Un dialog al culturilor și Lucrarea pentru Europa sunt
un prilej pentru cititori de a se reîntâlni cu două mari
personalități ale culturii noastre Camil Petrescu, respec-
tiv Adrian Marino. Autorul rezervă celor doi privilegiul
de a se constitui ca reprezentanți de seamă în investiga-
rea artei ca formă filosofică cu specific românesc. Pro-
funzimea ideatică a Docrinei substanței, a scriitorului și
filosofului Camil Petrescu, precum și Hermeneutica
ideii de literatură, a lui Adrian Marino sunt opere care,
fără falsă modestie, îmbogățesc patrimoniul valoric eu-
ropean, reconfirmând poziția României în familia cultu-
rii elitiste de tip occidental.
Parcurgând cele șase capitole ale lucrării lui A. I.
Brumaru nu ai cum să nu rămâi surprins de forța argu-
mentației fiecărei idei, de expresivitatea și varietatea
limbajului folosit, de erudiția de tip academic care tran-
spiră prin fiecare pagină citită. Este o carte mult aștep-
tată, absolut surprinzătoare în peisajul culturii româ-
nești, o lucrare mirabilă, cu adevărat filosofică pe care
nu te saturi s-o citești și pe care ți-ai dori-o repetabilă.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Iulian CHIVU
CONTINGENȚE ÎN PREDICATIVITATEA
TRANSCENDENTĂ
Problema, în plan logic, începe cu suspiciunea unei
erori de necesitate: În ce măsură definiția lui Dumnzeu,
în afara unei îndrăzneli spirituale, soluționează ceva din
gravitatea destinală a omului? Filosofiile au făcut din
asta o preocupare scăpând câteva erori aposteriori în lo-
gica definitoriului, îndepărtându-se astfel de esență, în
timp ce teologiile s-au apropiat de ea aprioric acceptând
grosso modo transcendentul și metafizica.
Era însă prea târziu atunci când matematicile au ex-
plicat totul prin logica predicatelor: nu totdeauna o pro-
poziție dintr-un model A este adevărată și într-un model
B. Cu atât mai mult, în domenii de definiție diferite, pre-
dicatele definirii nu pot fi adevărate ca în cazul tautolo-
giilor logice, când un predicat dintr-un model este ade-
vărat în orice alt model.
Problema nu are soluție, fiindcă între definitoriul
contingent și cel transcendent nu există nici măcar o
contradicție în logica predicatelor atât timp cât logica
definitoriului metafizic scapă esențial rațiunii noastre,
pentru că încearcă să aplice predicatele din domeniul A
în domeniul B, acesta din urmă neputând fi controlat cu
logica lui A (o propoziție este contingentă în logica pre-
dicatelor dacă și numai dacă nu reclamă nicio tautologie,
nicio contradicție).
Definirea este astfel un raționament valid dacă și
numai dacă C este deductibil din predicatele P1, P2...,
pentru că nu există niciun model în care premisele (P) să
fie adevărate, iar concluzia (C) falsă. Filosofiile ne con-
duc spre două propoziții (A și B) care se vor echivalente
în și prin logica predicatelor.
Cred că, în cazul definirii lui Dumnezeu, A și B fac
o mulțime inconsistentă, iar introducerea oricărei asig-
nări de variabile nu este satisfiabilă, fiindcă se confruntă
în metafizic cu diferența de univers (A și B nu pot fi
echivalente tocmai din această cauză), iar extensiile nu
sunt posibile în ambele sensuri (geneza e unidirecțio-
nală: Dumnezeu l-a creat pe om după chipul și asemă-
narea Sa).
Așadar, premisa nu este falsă, dar nu se verifică în
metafizic cu mijloacele contingenței. Până la a decide
un Dumnezeu în postulat ar mai fi decât un pas, însă e
tocmai pasul care se riscă în neant. Așadar, dacă totuși
1 Hopkins Strong Augustus, Systematic Theology, Philadelphia,
1907, p. 52).
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FILOSOFIE
este necesară, care ar fi prima întrebare în legătură cu
Dumnezeu? Ar fi suficientă o singură întrebare? Ar pu-
tea fi ea scutită de pragmatismul contingent? Și dacă se
impun mai multe întrebări, acestea sunt comutative sau
sunt înlănțuiri descendente cu baza în infinit?
Logica aceasta, la limita rațiunii, e copleșitoare,
însă scapă ceva esențial: poate fi Dumnezeu expri-
mat/descris în plan lingvistic sau rămâne inaccesibil în
inefabil? Postularea lui Dumnezeu începe chiar cu
prima întrebare, oricare ar fi ea despre El. Și atunci, dacă
prima întrebare este totuși necesară, trebuie să stabilim
momentul 0 în apriori sau în aposteriori? În principiu,
putem neglija posibilitatea concretă de a accede la capa-
citatea de a cuprinde tot definitoriul? Și dacă da, atunci
avem nevoie de primul indiciu.
Acesta, însă, nu poate fi abstract; primul indiciu
apelabil este la limită: geneza! Așadar, nu avem decât să
postulăm adevărul biblic și să repetăm întrebările despre
existența lui Dumnezeu, ceea ce ne întoarce în același
cerc vicios de care aminteam la început: logica definito-
riului metafizic scapă esențial rațiunii noastre – or asta
pune iar la îndoială necesitatea oricărei întrebări. Ar mai
rămâne o singură alternativă; cea carteziană: existența
mea, dacă este o realitate, de ce ordin este adevărul ei?
Însă și de aici intru în același cerc vicios pe care încer-
cam să-l evit din rațiunile amintite.
Așadar, postulatul nu poate fi evitat. Însă primul
postulat nu este Dumnezeu și nici existența mea cau-
zată, ci cauzarea în sine; or nici asta nu este o noutate.
Definițiile reflectă însăși căutarea definitului și o ex-
primă cel mai adesea sintetic în afirmații: Dumnezeu
este spiritul infinit și perfect în care își au sursa, supor-
tul și scopul toate lucrurile1 Alte surse propun un Dum-
nezeu ca Un spirit infinit, etern și neschimbător în ființa,
înțelepciunea, puterea, dreptatea, bunătatea și adevărul
Său2; dar și ca realitate infinită, eternă, necreată și per-
sonală, care a creat tot ce există în afară de sine și care
s-a relevat creaturilor umane ca fiind sfânt și iubitor,
conform iudeo-creștinismului3.
Odată cu Tertulian (160 d. H.), Dumnezeu apare
însă ca o Triunitate (Trinitate), destul de frecvent folo-
2Catechismul Westminster, p. 52.
3John H. Hick, Filosofia religiei, București, Ed. Herald, 2010, p.31
39
FILOSOFIE
sită în Noul Testament (Tatăl, Fiul și Sfântul Duh în de-
plină și desăvârșită unitate). Episcopul menonit Pieter J.
Twisck (1565 - 1636) formula pe acest temei ideea de
Dumnezeu ca însumând nu doar trei nume, ci trei per-
soane care împărtășesc aceleași atribute divine...
Această Trinitate se află în cer, cum notează T.J.
van Braght4: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt; dintre care slă-
vitul Fiu s-a coborât printre noi și a trăit ca rob, fă-
cându-se asemenea oamenilor și a fost identificat și ară-
tat lumii de către Ioan Botezătorul la râul Iordan. Duhul
Sfânt a fost văzut și el de către același Ioan Botezătorul
cu ocazia botezului Domnului Isus, când a coborât în
chip de porumbel și a venit peste Domnul Isus. Tatăl,
care este spirit nevăzut și nu poate fi văzut cu ochi mu-
ritori, și-a făcut atunci auzit din cer glasul și a zis:
«Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Imi găsesc plă-
cerea».
Iată deci că și în aceste intenții descriptiviste de de-
finire, logica definitoriului metafizic scapă esențial ra-
țiunii noastre nu doar pentru că A și B fac o mulțime
inconsistentă, ci pentru că, pe de o parte, introducerea
oricărei asignări de variabile nu este satisfiabilă, iar pe
de alta, din motive de natură a argumentului; doar teo-
logiile au reușit aceasta printr-un definitoriu grosso
modo, funcțional, cu care filosofiile nu s-ar fi mulțumit
în primul rând din rațiuni de metodă.
Nu ne îndoim ca Gerrit Roosen (1612 – 1711) că
Trinitatea Tată-Fiu-Sf. Duh nu ar fi înțeleasă cum se cu-
vine ca deplină și desăvârșită unitate, iar paradigma ar-
gumentelor și stabilirea definitului au comportat contra-
dicții și refuzuri de asignări până la acceptarea aseității
lui Dumnezeu (cauza și principiul cauzării), chestiuni
detaliate la începutul secolului al XX-lea de Adolf von
Harnack, odată cu lucarea sa Esența Creștinismului.
Parcursul intuitiv – perceptiv – conceptiv a fost, în
fond, o incertă și nesatisfăcătoare căutare în definit. Iar
convenirea atributelor esențiale ale lui Dumnezeu nu ți-
nea nici de natura revelației, nici de cunoașterea catafa-
tică și cu atât mai puțin de cunoașterea apofatică.
4The Bloody Theater sau Martyrs Mirror, Scottdale, Mennonite
Publishing House, 1850 p.374
5 Paul Tilich, Systematich Theology, I, Chicago, 1951, p.237.
6Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Moise: "Eu sunt Cel ce sunt".
Apoi i-a zis: "Aşa să spui fiilor lui Israel: Cel ce este m-a trimis la
voi!" (Ieșirea, cartea a doua a lui Moise, 3:14)
7 Ed. Doxologia, Iași, 2013, p.30.
8Ziua mâniei și a arătării dreptei judecăti a lui Dumnezeu, care va
răsplăti fiecăruia după faptele lui. Si anume, va da viață vesnică
celor ce, prin stăruinta în bine, caută slava, cinstea și nemurirea;
și va da mânie și urgie celor ce, din duh de gâlceavă, se împo-
trivesc adevărului și ascultă de nelegiuire. Necaz și strâmtorare
va veni peste orice suflet omenesc care face răul; intii peste Iu-
deu, apoi peste Grec. Slavă, cinste și pace va veni însă peste ori-
cine face binele;întâi peste Iudeu, apoi peste Grec. Caci inaintea
lui Dumnezeu nu se are in vedere fața omului. Toti cei ce au
40
Raporturile subiect/obiect, conștiință/lume exteri-
oară au venit în urma observării pasive; ca atare, Dum-
nezeu se relevă ca mister în contemplare și își contu-
rează atributivitatea în reflectare. El este mai întâi Unul-
Tot (la greci), infinit și nemărginit și este la fel de ateist
să afirmi existența lui Dumnezeu pe cât este să o negi:
Dumnezeu este ființa în sine, nu o ființă5 și, pe cale de
consecință, el nu există, ci pur și simplu este6.
Paul Tilich, la care fac trimitere, este astfel primul
care avansează o remarcă esențială, dar care a scăpat
timp îndelungat reflectării, deși scolastica se apropiase
destul de mult de ea: Dumnezeu nu este o realitate prin-
tre celelate, ci una de o altă esență (chipul și asemăna-
rea) – logica definitoriului metafizic scapă esențial ra-
țiunii noastre, cum trebuie să repetăm. Dumnezeu, cre-
atorul lumii, într-o primă observație, este auto-existentul
(non-creatul) etern și infinit, iar orice creatură (secun-
dară) se deosebește esențial de El. Transcendența Lui se
relevă prin aceea că El este în mod necesar creatorul
Universului (el însuși infinit).
Mai apoi, Dumnezeu este perceput ca entitate ima-
terială care își este cauză și principiu al existenței, o al-
teritate care nu este scutită de personalism; scrierile bi-
blice, literatura iudaică și creștină devoțională au între-
ținut aceasta, în Noul Testament, de pildă, unde Iisus
vorbește frecvent despre Dumnezeu-Tatăl, el fiind ima-
gine lumească a acestuia.
Acestui atribut i se adaugă altele. Dumnezeu este
bun și iubitor (o iubire de tip agape, nu de tip eros); Pă-
rintele Arsenie Boca spunea adesea că Iubirea lui Dum-
nezeu față de cel mai mare păcătos e mai mare decât
iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu și de
aceea părintele Teofil Părăian considera rugăciunea, pe-
lerinaj către Cer7, prin care omul se poate ridica mai
presus de sine prin bunătatea lui Dumnezeu, care se su-
bordonează iubirii Lui, de unde caracterul relațional al
binelui.
Apostolul Pavel, pe de altă parte, aduce în discuție
Mânia lui Dumnezeu doar ca potențială8, deși este frec-
vent amintită în Biblie9. Și cel mai distinctiv atribut al lui
păcătuit fără lege, vor pieri fără lege; și toti cei ce au păcătuit
având lege, vor fi judecați după lege. Pentru că nu cei ce aud Le-
gea sunt neprihăniti inaintea lui Dumnezeu, ci cei ce implinesc
legea aceasta, vor fi socotiți neprihăniți. Când Neamurile, măcar
că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au
o lege, își sunt singuri lege; și ei dovedesc că lucrarea Legii este
scrisă în inimile lor... (Rom. 2:5-16).
9Dumnezeu îi avertizează pe israeliți că dacă se vor deda la ne-
dreptăți și asupriri sociale mânia Mea se va aprinde (Exod.22:24)
Psalmii conțin și ei multe exemple în care apare mânia divină
(Psalm.2:5, 12; 78:31; 79:6; 88:16; etc), apoi în Isaia,(Isaia 9:19;
10:6; 13:13.) Ieremia, (Ier. 21:5; 32:37.) Ezechel,(Ezech.7:19.)
etc. Noul Testament vorbește și el despre mânia divină:” Cine
crede în Fiul are viață veșnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va
vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”(Ioan
3:36.).
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

10
Dumnezeu este sfințenia , cu care se întregește concep-
tual în teologia iudeo-creștină ca fiind realitatea infinită,
eternă, necreată și personală, care a creat tot ce există în
afară de sine și care s-a revelat creaturilor umane ca fiind
sfânt și iubitor11, iubire care e totuna cu bunătatea lui
Dumnezeu, despre care se scrie începând cu arhiepisco-
pul neoplatonist Anselm de Canterbury12, în secolul al
XI-lea.
Judecățile despre Dumnezeu, în termenii contin-
gentului, se exprimă speculativ în filosofie, dincolo de
practică și experiență, divagând aseitatea: de la ceva ce
există doar fiindcă nu se poate considera că nu există și
Dumnezeu fără existență nu ar putea fi Dumnezeu, până
la cea mai desăvârșită ființă ce poate fi concepută, care
este definită ca având o existență eternă și indepen-
dentă, finalizând cu afirmații teiste de genul cea mai
înaltă și neîndoielnică realitate imaginabilă – formulări
care se rețin în seama a ceea ce, dincolo de teandrie, nu-
mim argument ontic.
La René Descartes13, existența lui Dumnezeu este o
proprietate sau un predicat definitoriu, ceea ce, pentru
Kant14 nu înseamnă că subiectul și predicatele sale
există în mod necesar în realitate, deși o ființă desăvâr-
șită își presupune existența ca atribut dezirabil valid,
însă nu este accesibilă cunoașterii pe cale rațională.
Teologic vorbind, atributele lui Dumnezeu sunt,
după baptistul A. H. Strong15, de două feluri: atribute
absolute sau netransmisibile și atribute transmisibile, în
funcție de cum acestea sunt exclusiv ale Creatorului sau
după cum se regăsesc în relația Lui cu Creația.
Filosofiile au optat pentru clasificarea lor în argu-
mente ontice, cosmologice (cauza primă), teleologice și
morale. Argumentele cosmologice mai adăugă celor on-
tice (referitoare la existența lui Dumnezeu) încă cinci:
1) Dumnezeu – sursa mișcării universale; 2) cauzalitate
și cauza primă; 3) ființe contingente și Ființa Necesară;
4) valoarea graduală și Valoarea Absolută; 5) intenția
naturală și Artizanul Divin, Potrivit lui Toma de Aqu-
10Tu ieşi înaintea celor ce împlinesccu bucurie dreptatea, celor ce
umblă în căile Tale şi îşi aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mâniat
pentru că am păcătuit. Vom suferi noi veşnic sau putem fi mân-
tuiţi? Toţi am ajuns ca nişte necuraţi şi toate faptele noastre
bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză şi
legiuirile noastre ne iau ca vântul. Nu este nimeni care să cheme
Numele Tău sau care să se trezească şi să se alipească de Tine,
de aceea ne-ai ascuns Faţa Ta şi ne laşi să pierim din pricina ne-
legiuirilor noastre. Dar, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru; noi suntem
lutul şi Tu, olarul care ne-ai întocmit: suntem cu toţii lucrarea
mâinilor Tale.; Nu Te mânia prea mult, Doamne, şi nu-Ţi aduce
aminte în veci de nelegiuire! Priveşte dar spre noi, căci toţi sun-
tem poporul Tău... (Iasaia;64:5-11).
11 John H. Hick, Filosofia religiei, București, Ed. Herald, 2010,
p.31.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FILOSOFIE
16
ino , cel de al treilea argument. numit argument cosmo-
logic, este totodată și argumentul contingenței lumii.
Argumentul teleologic, ultimul din enumerarea lui
Aquino, are originea în platonicul Timmaios și este dez-
voltat ulterior de William Paley17. Immanuel Kant, în
argumentul fizico-teologic, trimite spre semnele evi-
dente ale unei orânduiri după un scop determinat , orân-
duire finalistă străină lucrurilor înseși, doar contingent
aparținând acestora, ele fiind legate de o cauză sublimă
și înțeleaptă (cauza lumii), asta în timp ce pentru Aqu-
ino existența lui Dumnezeu nu este demonstrabilă, ci e
doar revelație și credință.
Thoma de Aquino (Summa theologiae)recurge la
raționamentul paulinic (Romani, I, 19.20)18 : fără efecte
care nu sunt de proporțiile cauzei, nu se poate avea o
perfectă cunoaștere despre cauză. Un raționament de
reținut propune și Spinoza19: Întrucât Dumnezeu este fi-
ința absolută infinită, din ale cărei atribute care ex-
primă esența substanței nu poate fi negat nici unul, ci
există în mod necesar…, dacă ar exista vreo substanță
în afară de Dumnezeu ea ar trebui să fie explicată prin
vreun atribut al lui Dumnezeu; astfel ar exista două sub-
stanțe cu același atribut – ceea ce …este absurd; prin
urmare nu poate să existe nici o substanță în afara lui
Dumnezeu și deci, de asemenea, nici nu poate fi conce-
pută. Căci, dacă ea ar putea să fie concepută, ar trebui
cu necesitate să fie concepută coexistentă; dar aceasta
este absurd. Deci în afara lui Dumnezeu nu poate să
existe, nici să fie concepută vreo substanță.
Apoi și numele biblice ale lui Dumnezeu au rele-
vanța lor în diacronia Lui conceptuală: El, Eloah,
Elohim, El Sadai, Iehova... El, Eloah și mai ales Elohim,
așa-zisul plural de majestate, au dat unora prilejul de a
vedea în asta trinitatea Tatăl-Fiul-Sfântul Duh.
Ebraicul Elion, din Vechiul Testament, înseamnă
Cel Preaînalt, cu trimitere la dimensiunea teandrică co-
pleștioare a lui Dumnezeu, în timp cel El Sadai trimite
la Dumnezeu Atotputernicul, deși nu este exclus ca
prima accepție să fi fost aceea de Stăpân nemilos. Tot
așa Iah, mai apoi Iahve – regăsit în tetragrammatonul
12Monologionori Cuvântul dintâi despre ființa dumnezeiască sau
pilda despre credința rațiunii (Monologium de divinitatis essentia
sive exemplum de ratione fidei), 1076.
13Le Discours de la méthode, Leyda, 1637.
14Critica rațiunii pure (Dialectica transcendentală, II.3,4), 1781.
15Strong, Augustus H. Systematic Theology: a Compendium and
Commonplace-book Designed for the Use of Theological Stu-
dents, New York, 1886.
16Summa Theologica
17Natural Theology:or Evidences of the Existence and Attributes
of the Deity Collected from the Appearances of Nature,1802.
18Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este desco-
perit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile
nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumenzeirea Lui, se văd
lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele
în lucruile făcute de El.
19Etica, p.16.
41
FILOSOFIE
IHWH , folosit de evrei ca substitut al Numelui Sfânt,
față de care aveau rețineri în a-l pronunța; se traduce
prin Domnul (Haleluiah = Slăvit să fie Domnul).
De asemenea, evreii au mai folosit pentru Dumne-
zeu și Ehieh, în sensul panteist de Eu Sunt Cel ce Sunt,
conform Exodului3: Moise a zis lui Dumnezeu: Iată,
când mă voi duce la copiii lui Israel și le voi spune:
Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi și mă vor
întreba: Care este Numele Lui?, ce le voi răspunde?
Dumnezeu a zis lui Moise: Eu sunt Cel ce sunt. Și a adă-
ugat: Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: Cel ce se
numește Eu sunt m-a trimis la voi (Exodul, 3.13.14).
Alte cognomene ale lui Dumnezeu au valoare de si-
necdocă: Iehova-Iire (Domnul va purta de grijă; Geneza
22:14); Iehova-Nisi (Domnul-steagul meu; Exodul,
17:15); Iehova-Salom (Domnul Păcii; Judecătorii, 6:24)
etc., acestora adăugându-li-se ulterior numeroase altele
în limbile popoarelor creștine.
Un lucru, însă, trebuie remarcat în chip special: te-
ologia creștină, spre deosebire de fiolosofii, postulează
un model al lui Dumnezeu mult mai coerent pentru că
este conceput catafatic, a cărui aseitate este revelație
pură, de o aritate conjunctivă, bipolară (scutită evident
de contradicția contingent/metafizic); Dumnezeu este
Domnul (gr. Θεός Κύριος) ca în psalmi: Dumnezeu este
Domnul și S-a arătat nouă (Ps., 117, 27); bine este cu-
vântat Cel ce vine întru numele Domnului (Ps., 117,
26)etc.
Așa-zisele atribute transmisibile ale lui Dumnezeu
scutesc conceptul de orice contradicție tocmai prin
această bipolaritate. Spre deosebire de atributele abso-
lute, cele transmisibile vizează exclusiv dumnezeirea re-
velată în relația cu omul: Dumnezeu este veșnic și ne-
cuprins, Alfa și omega (Apoc., 1:11), iar Apostolul Pa-
vel le amintește filosofilor de pe colina lui Marte că: In
El avem viața, mișcarea și ființa! (Faptele, 17:28), res-
pectiv eternitatea și infinitatea. Cât despre omniprezența
atotcuprinzătoare, evanghelistul Matei spune: Acolo
unde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, sunt și
Eu în mijlocul lor (Mat., 18:20.).
Un alt atribut transmisibil promovat de teologii este
omnisciența lui Dumnezeu: El îi cunoaște fiecăruia
inima (Faptele, 15:18) și știe de ce are nevoie fiecare
(Matei, 6:8). Acesteia îi corespunde omnipotența: la
Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință (Matei,
19:26.) sau: Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu Tine;
și râurile nu te vor îneca; dacă vei trece prin foc, nu te
va arde, și flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Dom-
nul, Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul tău!
(Isaia, 43:2.). Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici
fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va
face? Ce a făgăduit oare, nu va împlini?(Num. 23 ).
20De atâta vreme sunt cu voi, și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-
a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: Arată-ne pe
Tatăl? (Ioan 14:9.).
42
Tot așa spune și Noul Testament (Evreii, 13:5; Ti-
motei, 2:13) etc. Și încă un atribut esențial dintre cele
transmisibile este dragostea: Fiindcă atât de mult a iubit
Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru
ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veș-
nică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în
lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită
prin El (Ioan, 3:16,17).
Atributele transmisibile, formulate de Strong, sunt
de fapt contiguități ale atributelor dumnezeiești abso-
lute: 1) Dumnezeu este spirit; 2) Dumnezeu este autosu-
ficient și conștient de sine; 3) Dumnezeu este nondeter-
minat exterior în gândirea Sa; 4) Dumnezeu este imuta-
bil (nonparadigmatic), nu se schimbă pentru că nu evo-
luează și nu evoluează pentru că rămâne totdeauna iden-
tic cu Sine; 5). În consecință Dumnezeu este și rămâne
unic; 6) El este desăvârșire calitativă și etică; 7) In mo-
rala Sa este dragostea desăvârșită față de Creația Sa; 8)
Dragostea Sa rezidă în Sfințenie: Dumnezeu este singur
fără păcat.Toate acestea vor determina opțiunea teolo-
gică pentru Dumnezeul cel viu – ca răspuns, pe când fi-
losofiile, în setea lor de absolut, fie că ajung la Dumne-
zeul lui Nietzsche, fie că încep de la el, rămân permanent
în întrebare.
Odată cu Reforma lui Luther, Biserica creștină, de
pildă, ameliorase relația cu păcătosul (Rechtfertigund =
Justificarea), iar Calvin motivase asta prin faptul că
Dumnezeu, Creatorul, este și izbăvitorul lumii (Provi-
dence) – doctrina predestinării.
Așadar, judecând după toate acestea și corobo-
rându-le cu atributele Lui biblice, Dumnezeu (Noncrea-
tul) nu poate fi cunoscut ca atare, aidoma Creației Sale,
ci numai prin revelație (El S-a descoperit prin lucrarea
Fiului20) și catafatic (prin Scriptură). Deci, orice străda-
nie de a-l aduce pe Dumnezeu din „ontica” Lui în ontica
coordonatelor spațio-teporale este o eroare de intenție.
Iată de ce spuneam că Dumnezeu nu poate fi definit sa-
tisfăcător pe un definitoriu contingent, lucrul acesta fă-
cându-l cel mai bine rațiunea teo-logică; apriorismul re-
ferențialului transcendent nu este compatibil cu aposte-
riorismul celui contingent decât prin teza atributelor
transmisibile, o exclusivitate de domeniu a teologiei.
Reforma făcea astfel și ea distincții de această natură
prin credință (Glaube), grație (Gnade), mântuire (Er-
lösung) și Sfântul Spirit (Heiligen Geist).
Argumentele lui Dumnezeu refuză aritatea din lo-
gica algebrică și sunt, categoric și exclusiv, la El mai
mult decât în Creația Lui; teo-logica relevându-L în
ceea ce avem de la El: Viața (ca realitate perceptibilă),
Calea (ca normă intensivă), Adevărul (ca predicativitate
extensivă). Toate acestea, însă, nu contrazic cu nimic
abordarea ontologică a lui Tillich, după care Dumnezeu
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

este contiguu în noi doar ca Temelie, iar ființa noastră
finită este o prelungire în chip și mai apoi în asemănare
a Ființei infinite.
Teologia creștină se scutește de deductivitatea teistă
a lui Richard Swinburne21; un Dumnezeu care din ce în
ce mai probabil există decât nu există – adică, așa cum
am mai spus, conduce spre cel mai probabil sistem me-
tafizic.
Astfel, între asertotica de dincolo de necesitate sau
de posibilitate și dogmatica tezistă, care presupune o
anumită criză a înțelegerii, ne aflăm în contextul dile-
melor lui Collingwood22, potrivit cărora fie realul nu se
structurează într-o singură ierarhie, fie noi îl cunoaștem
parțial, fie nu sesizăm conexiunile între ceea ce cunoaș-
tem cu siguranță și atunci suntem tentați să admitem că
lucrurile autonome sunt determinate de realitatea lor și,
în consecință, unitățile abstracte, singure, nu sunt nici
măcar ceea ce sunt; împreună, ele sunt ceea ce sunt, însă
nu tot ceea ce ar putea fi (Dumnezeu – ceva ce există
doar fiindcă nu se poate considera că nu există și Dum-
nezeu fără existență nu ar putea fi Dumnezeu; Cea mai
desăvârșită ființă ce poate fi concepută, care este defi-
nită ca având o existență eternă și independentă; Cea
mai înaltă și neîndoielnică realitate imaginabilă etc.).
Argumentul ontic rămâne în bună parte în contextul
dilematic al lui Collingwood:1) Dumnezeu – sursa miș-
cării universale; 2) cauzalitate și cauza primă; 3) ființe
contingente și Ființa Necesară; 4) valoarea graduală și
Valoarea Absolută; 5) intenția naturală și Artizanul Di-
vin – ele fac fie trimitere expresă la contingent, fie că vin
din direcția acestuia; intențional se transformă argu-
mentul în el însuși, ca în funcția identitară, spre deose-
bire de atributele transmisibile, promovate teo-logic, cu
tendință exponențială ridicând totul la o putere varia-
bilă: 1) Dumnezeu este spirit; 2) Dumnezeu este autosu-
ficient și conștient de sine; 3) Dumnezeu este nondeter-
minat exterior în gândirea Sa; 4) Dumnezeu este imuta-
bil (nonparadigmatic), nu se schimbă pentru că nu evo-
luează și nu evoluează pentru că rămâne totdeauna iden-
tic cu Sine; 5). În consecință Dumnezeu este și rămâne
unic; 6) El este desăvârșire calitativă și etică; 7) In mo-
rala Sa este dragostea desăvârșită față de Creația Sa; 8)
Dragostea Sa rezidă în Sfințenie: Dumnezeu este singur
fără păcat – cum menționam și mai sus.
21The Existence of God, Oxford Universdity Press, New York, 1979
22R.G. Collingwood, Metodă și metafizică, Rev. de Filosofie, an
LXII,5/2015, p. 697.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FILOSOFIE
Strong continua astfel într-un spirit mult mai tran-
șant teo-logic ceea ce începuse Otto Rudolf23, agumen-
tul său evită autologiile și este mult mai atent la valoarea
de adevăr (ex.: Dumnezeu este autosuficient și conștient
de sine; Dumnezeu este nondeterminat exterior în gân-
direa Sa etc.).
Predicatul argumentării ontice își estompează însă
valoarea de adevăr din cauza variabelor în universul dis-
cursului (Ființe contingente și Ființa Necesară; Valoa-
rea graduală și Valoarea Absolută; Intenția naturală și
Artizanul Divin). Conjunctivitatea conduce aserțiunea
filosofică spre erori de tipul non sequitur (ex.: ceva ce
există doar fiindcă nu se poate considera că nu există)
sau chiar lipsa premisei (Cea mai înaltă și neîndoielnică
realitate imaginabilă).
Contingentul face ca, la Durkheim, argumentul so-
ciologic să fie o premisă suficientă (sistemul sfințeniei
și al lui Dumnezeu presupun condiția de loialitate abso-
lută impusă de societate membrilor săi), la Freud religia
este o apărare mentală împotriva amenințărilor naturii,
pentru Hick Dumnezeu poate fi definit în egală măsură
în termeni naturali și non-religioși ca și în termeni reli-
gioși, iar la teiști conceptul se poate exprima și dilematic
(Dumnezeu este perfect iubitor, Dumnezeu trebuie să
dorească să elimine tot răul; iar dacă Dumnezeu este
atotputernic, trebuie să poată elimina tot răul. Dar răul
există, prin urmare Dumnezeu nu poate fi omnipotent și
perfect iubitor în același timp), simultan, pentru omul de
știință, Universul dăinuie ca obiect al cercetării ca și
cum nu ar exista niciun Dumnezeu.
Teo-logic, definirea lui Dumnezeu nu se identifică
cu descrierea conceptului nostru de Dumnezeu, fiindcă
așa ceva este din start exclus tocmai din considerentul
atributului de natură transcendentală: Dumnezeu este și
rămâne unic; El este desăvârșire calitativă și etică; In
morala Sa este dragostea desăvârșită față de Creația
Sa; Dragostea Sa rezidă în Sfințenie: Dumnezeu este
singur fără păcat. Astfel coerentă, relația omului cu
Dumnezeu rămâne, în virtutea acestor atribute definito-
rii, să facă, după obiectul teologiei creștine, apologia
smereniei și să se desăvârșească prin credință, nădejde
și iubire; ateismul oricum nu este o soluție.
23Naturalism and Religion, London,1907.
43
FILOSOFIE
Dragoș NICULESCU
Despre Societate și viață socială
în dialectica modernă și contemporană
1. Despre conceptele fundamentale ale ontologiei
sociale: munca, valoarea și scopul
Munca, valoarea și scopul sunt cele trei concepte
fundamentale cu care operează și asupra cărora ope-
rează ontologia socială, fiecare dintre ele surprinzând
ipostaza de ființare a unui anumit palier metafizic, dar
fiind indisolubil legate între ele prin vectorialități
constitutive, suprapunându-se și alcătuind împreună
sfera domeniului de viețuire a omului și de realizare
a condiției sale, de configurare obiectivă, în proiecție
ideală, a universalului.
În secolul al XIX-lea, G.W.F. Hegel și Karl
Marx aduc semnificări importante conceptului de
muncă, declarându-l pivotul central al concepțiilor
monist-materialiste asupra lumii și existenței. Văzută
în dinamica unei dialectici ce laudă producția materi-
ală în sensul ei înalt, evoluționist-istoric, munca, înțe-
leasă ca praxis formator, înnoitor și coagulant al con-
științelor individuale, devine un factor de proces ca-
pabil de a obiectiva chiar domeniul subiectiv și, de
aceea, încătușat al ideilor. Mijlocul de producție este
subcategoria centrală a acestei categorii filozofice
centrale, motorul și instrumentul ei de realizare, care
capacitează forța creatoare a omului, lăsându-i, însă,
libertatea completă, necondiționându-l și nesupă-
rându-l prin perisabilitate: realizarea uneltei devine
mai importantă decât însăși bucuria creării unui bun,
efemer până la urmă; mijlocul devine mai important
decât scopul.
Georg Lukács pășește pe același drum al mate-
rialismului dialectic, dar vede, în acest perimetru iner-
țial, teluric obiecte deosebit de interesante, iar nuan-
țele cromatice ale viziunii sale filozofice sunt bogate
și subtile: dacă în calitate de creatoare de valori utile,
întrebuințabile, munca se direcționează cu forță și se
livrează generos socialului, inversa nu este valabilă,
socialul nu condiționează sub nici o formă munca; ea
rămâne o condiție natural-existențială externă a omu-
lui, mijlocitoare a schimburilor substanțiale dintre el
și natură. Specifice omului, gândirea și limbajul arti-
culat, alături și împreună cu munca, fac posibilă co-
municarea, relaționarea în cadrul societății, ridicarea
de la concret la abstract, înțelegerea universului subi-
ectiv dar și deschiderea largă a disponibilităților inte-
lectiv-creative ale ființei umane în sondarea unor noi
44
lumi în noosfera și axiosfera în care, esențialmente,
își duce regimul existențial. Societatea se definește ca
un complex de acțiuni și relații umane care le condi-
ționează oamenilor existența, care acționează cauzal-
transformator asupra mediului lor vital, iar organiza-
rea ei instituțional-utilitară nu este altceva decât pos-
tarea unor semafoare de ghidaj pe drumurile lungi și
obositoare ale umbletului său pământean.
Valoarea instituie o scară ierarhică apreciativă
asupra bunurilor spirituale și materiale create de om,
dar și pe cale de a lua ființă, slujind omului în orien-
tarea asupra lucrurilor înconjurătoare și asupra lucru-
rilor pe care intenționează să le creeze, adică asupra
scopurilor și demersurilor sale. Valoarea și criteriul
valoric, pe lângă faptul că însoțesc orice mod al rețe-
lei cognitive, afective și gnoseologice, se constituie în
criterii ontologice atât de puternice, încât au căpătat
chiar și autonome, fiind considerate de către unii filo-
zofi structuri metafizice independente de bunul valo-
ric pe care îl măsoară și desemnează, obiectiv trăi-
toare în sine.
Tudor Vianu subliniază adâncimea ontologică
a valorii, pe care, firesc, o leagă de conștiință, de pu-
terea ei de pătrundere, spre diferență de capacitatea de
evaluare spațială a obiectului, care aparţine simțuri-
lor. Bunul valoric spiritual, necorporal, sau a cărui
corporalitate nu este semnificativă, neavând spațiali-
tate, se supune, în întregimea lui, ca valoare în sine și
ca suport al valorii, estimării exclusive a conștiinței.
Mircea Florian ridică actul valorizator din res-
ponsabilitatea intrisecă a subiectului individual, pla-
sându-l sub puterea unor determinații colective, soci-
etare, civilizaționale – deci, istorice. Intrarea în patri-
moniul comun de cultură al omenirii se face pe ușa
personalizată sub numele mai multor conștiințe. Din
perspectivă valorică, din punct de vedere al mecanis-
mului aparatului intelectiv, frumoasă comparație face
Arthur Schopenhauer între geniu și simplu talent,
căci dacă talentul discerne un sector existențial co-
mun, dar în care se mișcă mai abil decât alții, geniul,
prin forța sa specială, își poate proiecta cu totul alte
lumi, în care intuiția descoperă locuri de o frumusețe
nebănuită. Lumea valorilor, obiectivă și legică, con-
text existențial al umanului, îi determină omului con-
diția sa specifică, constituindu-se în domeniu imanent
al socialului. Prin traiul comunitar valoric, omul își
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

proiectează modelul în transcendent, dobândind astfel
puterea de a se aprecia pe sine și pe ceilalți. Sub cu-
pola sacrului, omul devine demiurg, ființă naturală
dar și socială care prin creație și estimare valorică,
dând măsura supremă a condiției sale, își plasează
conștiința sub semnul unicității.
Scopul, ca și valoarea, trebuie gândit în relație
cu conceptul de muncă, care le și integrează. Aceeași
abordare colectivă, societară, astfel încât retrospec-
ția, prospecția, explicațiile predictice și postdictice să
fie pârghiile conștientizării trăirii istorice, întru racor-
darea convergentă a scopurilor personale ale indivi-
dului cu cele generale, comunitare. De la anticipare la
înfăptuire, scopul mobilizează conștiințele, forța și
acuitatea psihică și fizică a omului, realizând astfel
construcția teleologică a societății, pe temeiuri no-
molgice și axiologice.
Reliefând caracterul obiectiv al demersului tele-
ologic, filozoful polonez Adam Schaff așază aborda-
rea teleologică pe o altă treaptă de generalizare decât
pe cea subiectivă în explicația istorică.
La Hegel, scopul este chiar violență și chiar vi-
cleșug în acțiunea lui transformatoare, în drumul pe
care-l parcurge de la starea subiectivă de potențiali-
tate, de intenție la cea obiectivă, de scop înfăptuit, de
realizare concretă. Acest “vicleșug” realizează uma-
nizarea naturii și o salvează topirea subiectului în
obiect.
Subtil, Lukács, referindu-se la ideile lui Hegel
și Marx, întrevede, prin aportul umanizator al muncii,
al instituirii teleologice, textura existențială a materi-
alului, al unei “noi obiectualități”, calitativ îmbunătă-
țite, ajungând pe această cale la concluzia că munca
este o categorie esențială a ontologiei sociale.
2. Existență și conștiință socială. Societate și indi-
vid
Dimitrie Gusti vede în societate, definită prin
structură (obiective, principii de organizare) și carac-
terizată prin dinamica obiectivă mobilizată prin vo-
ință, scopuri și mijloace, esența vieții sociale.
Karl Marx secționează pe orizontală corpul so-
cietății, pentru a-i pune în evidență structura etajată,
dar și întrepătrunsă, în tot ceea ce înseamnă adminis-
trarea și gestionarea acestui vast complex existențial.
Și cum acest vast complex existențial este de fapt un
organism multiplu, gânditor și activ, existența sa
(existența socială) nu poate ființa fără conştiinţa soci-
ală, conștiință care posedă atributul obiectivității, fi-
ind despovărată de subiectivitate. Cu cele două nive-
luri ale sale principale, psihologic și ideologic, con-
știința socială, în numele sentimentului vital al exis-
tenței și interesului comun și, prin aceasta, și al celui
individual, reușește transcenderea de la conștientiza-
rea de sine, de la nivelul individual la cel social. Cu
specificarea însă, importantă, a lui Petre Andrei, care
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FILOSOFIE
semnalează că domeniul obiectiv al conștiinței soci-
ale trebuie a fi conceput ca prezentând o unitate func-
țională și una fizică, morfologică. Acest lucru este ex-
trem de sugestiv și paradoxal, contradictoriu, căci o
unitate fizică, morfologică a conștiinței sociale nu se
poate interpreta decât ca un “îngheț” mental impus,
monolitic, constrângător și nivelator, pe când unitatea
funcțională se referă la necesitatea organică a racor-
dării conștiințelor individuale care o alcătuiesc la re-
țeaua intereselor și căilor de acțiune comune, la coe-
ziunea și armonia din diversitate, vorbind deopotrivă
despre instituirea generalului prin individual. Exis-
tența și conștiința socială, aidoma existenței și conști-
inței individuale, sunt indisolubil legate, una fără cea-
laltă sunt de neconceput: ființa nu poate exista în afara
capacității de vizualizare și analiză de sine și de alții,
precum și această funcție izolată de organism, de fi-
ință, este o absurditate. Mijlocirea dintre aceste două
structuri o realizează valorile, omul ca ființă socială,
diferită radical de animale, fiind în primul rând homo
significans, adică ființă trăitoare cultural și, implicit,
prin finalitatea axilogică, ființă estimatoare, homo
aestimans.
Să reținem sublinierea expresă pe care Engels o
face, și anume aceea că nici el, nici Marx nu au susți-
nut mai mult decât că hotărâtoare în istorie este pro-
ducerea și reproducerea vieții sociale. Nimic mai
mult. El contestă susținerea factorului economic ca
singurul hotărâtor. Discutabil. Din punctul nostru de
vedere, lucrurile, în ceea ce îi privește pe cei doi filo-
zofi materialiști, stau în modul următor, critica pe
care o întreprindem având loc de pe poziția energetis-
mului spiritual transcentiv, dezvoltat de noi în cadrul
Teoriei Înaltului Determinism Energetic, și anume:
Întreg existentul, inclusiv forma lui superioară,
omul, este de fapt o întrupare energetic spirituală,
esență spirituală secundă. Substratul material al pro-
ceselor cognitive, chimic, biochimic, fiziologic, chiar
dacă va fi bănuit sau chiar dacă se prezintă sub dife-
rite forme, va rămâne o credință la fel de înșelătoare
ca însăși ființa în întregul ei, în materialitatea ei ilu-
zorie. Omul nu este materie superioară și materia nu
este esența existenței, după cum crede Hegel, ci omul
și materia sunt spirit, energii spirituale. Materia, ca
formă energetică posedând memorie, vibrație, câmp,
nu este altceva decât energie spirituală transformată
în vizibil, făcută accesibilă simțurilor, supusă con-
strângerii spațio-temporale, întrupată vremelnic în
formă existențială de Flux. Acestei forme, care este
energie spirituală joasă, rezultat al scindării megae-
nergetice din cadrul Circuitului transcentiv, îi este
permisă desprinderea, apariția și mai cu seamă evolu-
ția într-o formă conștientă de sine și de alții, pe care
ea și-o poate organiza și prelucra specific, individual,
și cu care va contribui la reîmprospătarea, Regenera-
rea forțelor energetice ale Entității spirituale Perfecte
din care a provenit și în structura căreia se va întoarce.
45
FILOSOFIE
Astfel, materiei spirituale, dându-i-se naștere, i s-a dat
marele dar al conștiinței, care nu i se va retrage nici
după părăsirea trecătoarei, mediocrei materialități,
când iluminarea (starea pur spirituală în care se va
găsi ființa existențială înglobată Masei energetice
Luminare, în urma participării la Ciclul transcentiv)
îi va deschide ochi eterni, ce vor uita pentru totdeauna
timpul și spațiul. Îl vor vedea doar, de sus, îl vor înțe-
lege și îl vor protegui, dar nu îl vor mai trăi și simți
niciodată, în Cromatica și Armonia copleșitoare, mi-
rabilă, din care vor face parte.
Friedrich Engels și Karl Marx, deși cred că nu
se înșeală, simplifică enorm lucrurile, greșind astfel
calea către adevăr și întârziind efortul de aflare a aces-
teia. Pur și simplu ei nu văd mai departe de stratul
material, fenomenal al energiei spirituale, pe care de
altfel îl exploatează cu consecvență, găsindu-i valențe
fecunde exclusiv în existentul concret, vizibil. Meta-
fizica lor nu accede către înalt, se lasă purtată și fer-
mecată de meandrele perisabile și vicisitudinile isto-
rice, devenind astfel, decăzând, mai bine spus, într-o
filozofie a palierului superficial; mișcă pietrele, le az-
vârle, pe una o mai numesc proprietate, pe alta mijloc
de producție, pe alta conștiință de clasă, le mai șterg
cu mâneca, le mai lustruiesc, dar nu iau niciodată
sondă de teren din pământul de dedesubtul lor; să o
ia, să o adulmece și apoi să o arunce în văzduh, să
vadă dacă se pierde undeva sau se topește în lumină.
Materialiști de vocație, ei rămân filozofi ai istoriei
brute, fără elan spre tării. Dacă ar ști că vorbesc des-
pre niște formațiuni energetice denumite aglomerări
energetice, aflate într-o dinamică existențială convul-
sivă, dacă ar putea măcar bănui efemeritatea materiei
căreia i-au construit statuie și viitorul ei statut spiri-
tual etern, dacă ar putea simți că materia este materie
doar pentru a avea conștiință, pentru a putea îmbogăți
prin drumul său crescător Energia tutelară care i-a dat
naștere, nu ar putea să persiste în clamarea acestei vi-
ziuni defectuoase. Pe lângă greșeala pe care o fac în
derivarea unității și unicității Universului din concep-
ția lor monist-dialectic-materialistă, derivare nesusți-
nută în niciun fel de dimensiunea cantitativă și de îm-
prăștierea ei calitativ-ontică, ei lucrează, se pare, cu
un singur referențial, cel existențial-terestru, adică cel
de Flux. Cum să înțelegem unicitatea în unitate? A
cui? A lumii? În raport cu ce? Termenii devin largi,
vagi, și prin neputința de racordare își demonstrează
insuficiența flagrantă, arată cum își conțin propria
eroare. Îndepărtarea de integrativul spiritual îi duce
pe cei doi gânditori, automat, la defect în afirmarea
categoriilor materiale de unicitate și unitate, categorii
care, prin esența lor energetic-spirituală, trebuie obli-
gatoriu conjuncturate referențial unui cerc amplu, in-
tegrator. Desigur, impunerea în aceste condiții, în
mod necesar, a unificării materiei și conștiinței în de-
finirea structurii onticului reprezintă o evoluție într-
un astfel de sistem de gândire, dar numai în măsura în
46
care ia calea drumului corect, adică a aceluia care jus-
tifică, care dă sens existenței formei materiale a ener-
giei spirituale prin introducerea în onticul de joasă
frecvență (de Flux) a conștiinței evolutive întrupate în
individualitatea spirituală, în ființa umană (la nivel te-
restru) și în alte specii de ființe (la nivel de Flux tran-
scentiv extraterestru), și nicidecum a drumului care
încearcă tentativa vicioasă de a acorda statut existen-
țial ideativității, de a întemeia teza existenței și func-
ționării conștiinței și cognitivității, a proceselor psi-
hice simple și complexe pe baza existenței unui sub-
strat material chimic și biochimic, parte a materialită-
ții întregului organism uman. Acestea sunt două lu-
cruri complet separate. Operarea greșită, cu ultima
variantă, transformă necesitatea unificării materiei și
conștiinței dintr-o soluție salvatoare, de spiritualizare,
de înălțare a pauperului materialism marx-engels-ist
într-o adâncire în el. Primul, în schimb, se referă la o
conștiință a materiei și prin materie, care nu este ace-
lași lucru cu “materia conștiență”, cu menținerea au-
tonomiei ideale, transcendente a conștiinței; pe când
cel de-al doilea susține materia conștiinței, existența
unui substrat material al conștiinței spirituale eterice,
ideale, cu înlăturarea transcendentului supraordonator și
creator.
Dacă ateismul celor doi gânditori impregnează
și sărăcește fondul lor reflexiv, generând simplificări
și unilateralități regretabile, deschizând guri de eva-
cuare materialist-dogmatice pentru un foc steril reli-
gios, producător doar de fum, noi nu trebuie să ampli-
ficăm greșeala lor prin vehicularea în sens defectuos
a unor concepte ori principii. S-ar părea totuși că
Marx și Engels reușesc să fundeze temelia conceptu-
lui modern de unitate a lumii nu prin sondări directe
la nivelul conștiinței individuale, ci prin rezolvarea
materialist-dialectică a raportului dintre existența so-
cială și conștiința socială, prin dezvoltarea conceptu-
lui de praxis comunitar, concept care conferă statut
existențial obiectiv atât conștiinței plurale a colectivi-
tății umane, cât și, prin ea, conștiinței individuale,
conștiintei ”de sine”, pe care o leagă, prin motorul stă-
rilor afective, cognitive și voliționale care o alcătu-
iesc, de practica nemijlocită pe care o generează, de
transformare a realului. Deși pare verosimil acest sis-
tem de judecată, deși logica pe care o întreprind vine
să ne spună că, iată, nu este vorba de punerea în relație
și de sprijinirea celor două concepte, ale existenței și
conștiinței, în palierul individualului, ci al multiplului
societar activ, beneficiar prin sine, prin roadele con-
științei sale practice, de schimbările radicale, progre-
siste ale mediului istorico-dialectic în care trăiește și
se obiectivează ca un întreg, eșafodajul construcției
lor teoretice este din nou șubred:
1. În primul rând, pentru că forțează puterile
conștiinței colective la un gen de praxis brut, la pro-
ducția materială cu orice preț, văzând în aceasta și
unica justificare a existenței reale a acestei conștiințe
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

și unicul motor al procesului de obiectivare util isto-
ric, acțional al existenței sociale. Se simte cum mate-
rialismul dialectic nu mai împlinește o condiție a li-
bertății de existență și acțiune (și aici este vorba atât
de existența socială, în calitate de subiect obiectivat,
cât și de existență umană, subiectivă, în calitatea ei de
obiect subiectivat), ci o condiție a constrângerii exis-
tențial-acționale, și aceasta pentru că modul în care
aleg cei doi gânditori să tranșeze dialectic-ontologic
problema unității existenței și conștiinței utilizează un
materialism pătratic, ca să-i spunem așa, constrângă-
tor în două ipostaze suprapuse: una este ipostaza for-
mală, corporală a obiectului, sau a materiei în sine, cu
determinații rigide și perisabile, iar a doua este ipos-
taza funcțională, cea producătoare, multiplicatoare nu
atât a esenței spirituale interne, ci în special a mate-
riei, suficientă sieși și justificatoare de existență, de
sensul și menirea existenței;
2. În al doilea rând, pentru că glisează explicativ
nepermis de ușor în derivarea spiritualității conștiinței
“de sine”, individuală (subiectivă), ancorată prin de-
finiție în reflexivitate și nu în producția materială, din
“materialitatea” conștiinței sociale (obiectivă) a oa-
menilor, ancorată în praxis-ul dialectic și istoric con-
cret, palpabil, măsurabil.
Deși au susținut că existența socială este cea
care influențează și determină conștiința individului
social și nu invers, deducerea inversă, echivalentă, a
conștiinței intime (subiective) a individului din con-
știința lui socială colectivă, deși neprecizată formal
astfel, este mai mult decât evidentă. Pe această cale,
ei ratează punerea în relație corectă a celor două struc-
turi – singurul mod care poate încerca reflectarea cu
succes a unei viziuni sincrone unitare a acestor cate-
gorii și, prin acestea, a lumii.
Construcția lor teoretică încercă să schimbe ra-
porturile de implicație, subordonând spiritualul subi-
ectiv, individual, materialului obiectiv, social și co-
lectiv, când, în realitate, onticul și ontologicul sunt
specii ale filozoficului de aceeași natură, spirituală,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FILOSOFIE
întemeierea onticului realizându-se prin ontologic,
existența obiectivată, unitatea în diversitate (unitas
multiplex) având la bază, ca semnificant fundamental
de întemeiere, conștiința participării la diversitatea
din Unitate. Și în energetica transcentivă, unitatea
energetică existențială (individualitatea spirituală, fi-
ința umană), aflată în evoluție spirituală în câmpul de
presiune transcentivă (alveola energetică), participă
la parcursul de Flux atât în stare individuală, cât și
angrenată (Predeterminant și Autonom-controlat) în
complexele reprezentate de aglomerările energetice.
Coexistența alveolelor energetice nu reprezintă – rea-
dus din nivelul energetic în nivelul existențial obiec-
tiv, fenomenal – altceva decât existența socială, în
care existența individuală ființează ca element și te-
mei al său.
Marx și Engels văd în om o forță predispusă la
însumare, predestinată participării la acțiunea colec-
tivă. Astfel, puterea ei singulară este neglijată, forța
ei se datorează mobilizării masei semenilor în care se
găsește. Energia colectivă creează și potențează ener-
gia individului; izolat acesta nu are nici un fel de pu-
tere, fiindcă omul trăiește social: unus homo, nullus
homo.
Formula cu-pentru-contra a raporturilor umane
reprezintă societatea. Neangajat, alături de semeni,
unei lupte colective, el își epuizează steril resursele,
fără nici un beneficiu pentru societate. Câștigul mate-
rial, obiectiv-societar, se produce în grup, în uniune
de forțe. Creația spirituală individuală, lupta cu sine,
dezvoltarea autonomă, nedisiparea resurselor în sco-
puri neapărat acționale, economia și autogestionarea
răspunzătoare și lucidă a resurselor personale nu sunt
acceptate. Unitatea lumii își revendică statutul din pu-
terea de organizare a societății, putere pentru care însă
individul nu mai există, el topindu-se în mulțime,
pierzându-și identitatea, specificul spiritual propriu,
prin înglobare, constrângere și uniformizare.
(va urma)
47
POLEMOS
Nicolae BĂLAȘA
DESPRE
POLITIC, PROSTIE, LEGI ȘI SĂRĂCIE
Dragii mei,
Deși nu e bine să te uiți înapoi și nici să te oprești din
drumul tău până ce nu ajungi acolo unde ți-a fost lăsat să
urci, pentru a lămuri mici fapte și întâmplări, uneori vom
reveni asupra celor doar sugerate în discuțiile noastre.
Până atunci, trebuie să rețineți că tot ce am zis nu face
parte din răutățile lumești, nu ține de mofturi și nici de
răzbunări meschine, mai ales că ura și alte mărunțișuri
specifice unora, ne sunt străine. ...În plus, omul, în genere,
își face singur suficient rău șieși. În aceste condiții, de ce
am mai adăuga noi altul când acel suficient îl duce, pe cel
ce și-l face, deja spre pieire?! Prin urmare, luați spusele
noastre drept informații necesare, în care am încercat să
fim parte a adevărului, adică să fim crâmpeiul din lumină,
pusă în slujba istoriei, istorie pe care „omul aruncat în
lume” și-o construiește zidindu-se zilnic, în același timp,
pe sine. Spune-i asta unui găgăuță ce stă cu mâna întinsă,
tremurândă, de alcoolic, pentru un franc în plus și o litră
de țuică, și o să vedeți ce o să vă spună?! Cum unde stă?
În „cultura română”, uns de urs, secretar de redacție, la o
mare revistă. Pe vremuri, astăzi, doar o fițuică, după care,
dacă nu curge, pică. Vai de mama ei de cultură, câtă
vreme „sicritarul” nu a scris (în afara turnătoriilor făcute
către securitate) nici măcar două fraze care să stea în pi-
cioare în literatura română! Urbea cunoaște!
Mă rog, cum sunt altele și mai și, îi lăsăm pe „trânșii”
să se scarpine în cur, chiar dacă nu-i mănâncă, și trecem
mai departe, dar..., dar nu o putem face fără a puncta și
mitocănia, stare manifestă a omului politic de acum, de pe
la noi sau te miri unde de pe fața pământului, stare venită
tocmai din primordiile în care, politrucul, în special, s-a or-
ganizat veșnic altcumva, chiar dacă tot la nivel de turmă.
Ghișeft să iasă! Că legile ,,sunt ca pânza de păianjen”, ne-
a spus-o Montesquieu, însă politicianul, contemporan
nouă, de starea lor, a legilor, nu vrea să știe. Pentru el și
mintea sa, sunt bune! Că ele sunt făcute doar pentru proști,
o vedem la tot pasul, oricare dintre noi, și o vede până și
cea mai indolentă formă umană, numită, teologic, creatură.
Când însă astăzi, la vârf de cloacă, belește ochii totemul in-
dian, cu nuanță și șansă de gen, tonul de pieire a noastră, ca
nație, e dat de anarhic și de către anarhia instituțională. Mai
pe românește, acum, când oricare sulicman-frânaru, pe
post de barbă-cot, vorbește pe limba lui și tinde să se afle
în vârful trebii, în zorii unei noi crize mondiale, ne-am apu-
cat să zidim, firește, Turnul Babel. Și ca să vedeți că am
dreptate, v-aș ruga să observați cum una zice ministrul „x”
48
dimineața, când iese mahmur de sub așternut, alta, cam pe
la prânz și totul e de-a-ndoaselea, spre seară, când se dez-
lănțuie iarăși marea brambureală. Spre miezul nopții,
dezastru! Scârțâie tot, scârțâie chiar și patul! ...Iar de aici,
drept recunoaștere din partea noastră, a prostimii, pentru
puterea lor de muncă și înțelepciunea scârțâitului, putere la
vedere și în țară, și peste hotare, plecăm troaca și-i felici-
tăm: „dragă doamnă/domnule ministru, dragă doamnă
/domnule senator/deputat, dragă doamnă/domnule
nașă/naș! ...Și ce-ai mai fi! O zi specială, o sărbătoare spe-
cială, o persoană specială! De ziua ta îți transmitem un
gând bun, să te bucuri de sănătate și putere de muncă! La
mulți ani! Noi, ăștia ai tăi, te susținem și te aplaudăm în
lupta voastră spre marea prosteală mondială! U-ra! U-ra!
U-ra! Că suntem la fel, orbeți, puși pe căpătuială, bătuți în
cap, și la figurat, și la propriu! – se zicea pe vremea lui
Ceașcă Împărat, dar și mai ieri, de un oare țâști-bâști, de-al
nostru, în „foncție”, la fel de stâlcit la cap. Totul din circ-
ularitate pentru continuitate și înălțarea democrației pe cele
mai înalte culmi.
„Contează ca poporul să fie luminat. Prejudecățile
magistraților au început ca prejudecăți ale națiunii. Într-o
epocă a ignoranței, cele mai mari nelegiuiri sunt făcute
fără șovăială; într-o epocă luminată, te temi chiar și când
faci cele mai mari binefaceri.“ – ne-a spus-o același Cha-
les de Secondat, baron de La Brede et de Montesquieu,
pe scurt, cum i-am zis mai sus. Ne întrebăm și noi, ca tot
omul trecător prin bâlciul preelectoral, organizat de Sfân-
tul Ilie, la Oteteliș, pe Valea Oltețului și pe unde și-a
pierdut până și ăl din baltă potcoavele: de unde atâta ilu-
minare, câtă vreme carte nu se mai cere, iar „prostul nu
cunoaște om mai deștept decât el”?! În aceste condiții, de-
sigur, în mod natural, toți de-al de ăștia, proști ajunși deja
sus și mai ales la putere, s-au adunat grămadă la o gargară
și șorovăiesc despre cum se poate ciordi la umbra unor
buci și a legilor ce-i protejează și-i onorează în egală mă-
sură. Ei, nu chiar pe toți, dar îi!... De aici și expresia:
„prost să fii, noroc să ai”, expresie la care am mai adăuga
noi: prost să fii, noroc să ai, iar din patru în patru ani, să-
ți prelungești mandatul de borfași și de mare șarlatan! ...Și
nici măcar nu e greu, când ai la îndemână ajutorul social,
„soșialul” – cum i-ar zice un/o drojdier/ră, la un pahar de
alcool sintetic, aromatizat, doza zilnică de scurtat viața
sau de murit subit, că doar prostimea, repet, prostimea tre-
buie să mai și moară, mai ales după ce și-a „exprimat”
votul.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Oameni buni, nimeni, desigur din cei zdraveni la cap,
„nu poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în
afara libertății. Ceea ce primește o persoană, fără a fi
muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva care, la
rândul ei, nu primește pentru ceea ce a muncit. Statul nu
poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altci-
neva. Când jumătate din populație vede că poate să nu
muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de
ea și când jumătatea care a muncit realizează că nu are
sens să mai muncească, pentru că alții sunt beneficiarii
muncii lor, atunci, frații mei, acesta este sfârșitul oricărei
națiuni. Nu poți multiplica bogăția divizând-o”. Altfel
spus, când subvenționezi sărăcia, ea se înmulțește, nu
scade! ...Dar asta e! Asta e lumea „soșialistă” în care ne
târâm, înălțându-ne încet și sigur spre cele mai înalte
culmi. Cât timp este nevoie de validarea prostiei în scau-
nele puterii, peste tot, în lume, nefirescul a devenit firesc.
La noi, aici, în „Grădina Maicii Domnului”, mai abitir,
mai ales că „românului i-e greu până se apucă de treabă,
că de lăsat, îndată se lasă.” ...Iar de când cu „soșialul” „lă-
satul” a devenit formă de a fi, formă de viață!
„Legile, în înțelesul lor mai larg, sunt raporturile ne-
cesare care derivă din natura lucrurilor; și, în acest sens,
tot ce există are legile sale: Divinitatea are legile sale, lu-
mea materială are legile sale, substanțele spirituale su-
perioare omului au legile lor, animalele au legile lor, omul
are legile sale”. (Montesquieu, partea I, cartea I “Despre
legi în general”, cap. I, alin. I).
Numai noi, românii, avem doar legile noastre! Ce Di-
vinitate, ce substanță spirituală superioară nouă? Noi sun-
tem noi, „miezul din dodoașca omenirii” – cum s-ar fi
pronunțat un alt pitrocit școlit, tot cu aromatizant, la o oa-
recare terasă...
Dragii mei, mai în glumă, mai în serios, trebuie să vă
reamintesc despre spiritul general al unui popor, spirit dat
de: climă, religie, maximele guvernământului, pildele tre-
cutului, maniere și moravuri și nici pe departe de ajutorul
social care îngrădește și obligă. Cu cât se accentuează mai
mult una din cele enumerate, cu atât slăbesc celelalte.
„Soșialul” însă elimină aproape totul, și libertatea, în ge-
neral, dar mai ales pe aceea de a gândi și a te exprima
liber. Iar de aici, sper să vă dați singuri seama cum am
fost, în marea noastră parte, reîndobitociți. Dacă vă dați,
dacă nu... Personal, nu mă plâng! V-am mai spus-o în vo-
lumul „Cerșetor în iadul de la poarta raiului”. Cum mi-
am dat seama că nu am cum să-mi întrețin familia, m-am
dat cu puterea. Securisto-comunistă sau invers! Asta era
pe-atunci! Iar de aici, în doar câțiva ani, de la absolvirea
facultății, șef de gară! Aveam lumea la degetul mic. Mai
ales de când cu foametea, pardon, cu alimentația științi-
fico-rațional-fantastică, dictată la masa Marii Adunări
Generale, în aplauzele aleșilor cu 100%. Până și tovarășul
Bărbulescu, primul secretar și cumnat cu Ceausescu, îmi
dădea târcoale. „Băi tovule, vagoanele cu carne, cu bună-
tățuri, mai pot fi ușurate! „Indicăție” de la partid! Cad
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POLEMOS
greu la calea ferată! Apoi trebuie să stea gogoașă și burta
noastră?! Ai sigiliul, ai de toate! Cât privește controlatul,
dracu te poate verifica, cât timp ești... Justiția e de-a noas-
tră, e cu noi și nimic din bunătățuri nu i-ar strica! Cu alte
cuvinte, toată lumea mucles!” ...Iar eu, știindu-mi intere-
sul, oportunist, desigur, am servit partidul. La fel ca și
tata. Când s-a săturat de înghițit fum de cărbune, de la
toate jafurile numite locomotive cu aburi, cum s-ar zice,
când „conștiința”, (bazaconii!), nu i-a mai dat în clocot, s-
a întors cu fața spre tovarășii cu care participase, cu parul,
când la naționalizare, când la colectivizare. Că doar le
fusese alături și tovarășul Ceaușescu, cu pistolul mitrali-
eră și revolverul, se scuza el, și ajunsese secretar general,
pe calul cel mare, după ce a mierlit-o Dej-Gheorghiu. De
altfel, și tata, om cu cinci clase, după ce absolvise univer-
sitatea de partid de pe Brestei, din Craiova, cu bancheturi,
cu chefuri cu tot, cam o săptămână și jumătate, era mare
ștab la județeana de partid. El decidea care inginer, direc-
tor de fabrică sau ias-eu, absolvent de facultate, mergea la
Ștefan Gheorghiu, școala școlilor, astăzi transformată în
„cursuri de îndoctrinare, iarnă-vară, ținute, după caz, la
munte sau la mare, în ogeacurile partidului. Vă dați voi
seama cât de stimat era? Apoi, ăia trimiși de el veneau și
ei cu darea la partid, dare pe care doar el o dijmuia. Îm-
părțea ăluia, celuilalt, dădea și la șeful miliției, ba chiar și
pe la cel ce se ocupau cu poliția politică, pe la justițiabili,
își oprea și el, astfel încât toată lumea se simțea la putere
și mulțumită. Ce ți-e și cu puterea asta!... Când o ai, nu-ți
mai încapi în pene și nu-ți mai vezi lungul nasului! Tot
idiotul te bagă în seamă, îți pupă și mâna, și bucile, de
atâta stat, cu siguranță puturoase. Totuși, fără verzișori în
buzunar, pe vremea ăluia, puțeai a prost! Din motivul
ăsta, cei de acum vor și una, și alta, adică și vor bani, și
putere! În acest caz, prostia nu e doar cu rang, ca atunci,
ci cu ștaif, e de fițe, specifică „totemului” de Dorobanți!
Or fi și excepții, nu zic ba, însă eu am auzit prea puțin de
ele. Când o să aflați voi de acele excepții mai multe, dați-
mi de veste și mai stilizăm textul. Desigur, ar fi mult mai
multe de zis, dar să zicem că noi am spus. Voi adăugați
textului de față tot ce trăiți sau vă imaginați, puneți ca in-
gredient Feții-Păroși și Ilenele Cosânzene, din politichia
românească, și o să vedeți, la nivel virtual, ce operă lite-
rară o să iasă! Apoi, ca totul să aibă și un rotund, să amin-
tim și spusa lui Einstein : „două lucruri sunt infinite, uni-
versul și prostia umană, însă nu sunt sigur despre primul.”
Dacă avem în vedere politicul, o să vedem că lui prostia i
se potrivește mănușă, iar legislația pe care o emite (legile
se fac doar în Parlamentele lumii), le justifică pe cele de
mai înainte. În condițiile de față, urmare al triadei, politic,
prostie, legi de trei parale, ce altceva să rezulte decât să-
răcie cât cuprinde?! Ar mai fi de reținut și faptul că pe ici,
pe colo, pe fața pământului, când prostia vremelnică este
în limită, pentru nuanță, omenirea poate fi și altfel! Mare
atenție însă, am introdus în ecuație timpul!
49
COMENTARII
Dan ANGHELESCU
Dimensiuni identitare în publicistica literară a
exilului românesc: eseistica lui Horia Stamatu
Nu am putea vorbi despre o dimensiune identitară
– și cu atât mai puțin despre un specific al literaturii
noastre interbelice – fără a aduce vorba și despre fe-
nomenul discret (dar persistent) al prezenței unei anu-
mite incandescențe mistice. Impregnând, pe multiple
planuri, ethosul întregii spiritualității românești,
aceasta se cuprinde și se exprimă, complex și totodată
lapidar, în ideea de Ortodoxie. Mircea Eliade văzuse
în Ortodoxie „…acel sens sublim al omului și al vieții
la care se ajunge fie pe cale mistică (experiență indi-
viduală), fie pe calea etică (experiență de limitare a
individului); fie prin contact cu Dumnezeu, fie prin
contact cu umanitatea. Și – spune el – cred că la or-
todoxie se vor opri cei mai mulți din ultima generație
pentru că ortodoxia rezolvă antagonismul dinamic
dintre Iisus și Apollon-Dionysos; pentru că sensul
creștinismului e cel mai perfect spiritual, așadar cel
mai real și mai fecund. Dar, problema ortodoxiei, a
misticii și eticii ortodoxe se leagă de o sumă de între-
bări care nu pot fi lăsate fără răspuns.” (Eliade,
1990:68)
Vorbim în fond despre o stare spirituală ale cărei
efecte s-au văzut în apropierile create între generațiile
de scriitori. Intelectualitatea tânără din perioada inter-
belică (Mircea Eliade, Vintilă Horia, Ștefan Baciu,
Petru Comarnescu, Anton Golopenția, Horia Sta-
matu, Constantin Noica, André Scrima, Dumitru Stă-
niloae) își continua spiritualmente antecesorii: pe Lu-
cian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, iar
aceștia, la rândul lor, îi urmaseră pe marii gânditori ai
ecleziei sud-est europene: Lossky, Dionisie Areopa-
gitul ori Grigore Palamas. Ortodoxia părea să ofere
unica soluție capabilă să contracareze dominația și su-
premațiile gândirii pozitiviste. Se deschideau orizon-
turi de natură apofatică în modul de a gândi relația cu
Transcendența, vizibile în scrierile unor Lucian
Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu, Dumitru
Stăniloae și – în fapt – în tot ceea ce au gândit și au
scris cei ce se revendicau din trena ideatică a revistei
Gândirea. Dar nu numai.
Ca poet și eseist, Horia Stamatu aparține tinerei
generații de intelectuali interbelici și face parte din
categoria rarisimă a acelor scriitori despre care s-a pu-
tut spune că „ating, printr-o metafizică profundă și
originală, starea de religiozitate/..../ (și) ajung la un
anumit prag de reflecție lirică și de expresivitate, la o
50
metafizică de tip liric în care miticul și religiosul se
împletesc și se confundă/.../ acolo unde se sfârșește
previzibilul, determinantul. Întâlnirea cu religiosul
este în acest mod indirect posibilă /…/ fără concepte
teologice”. (Simion, 1997:137) Într-adevăr, eseurile
lui – impregnate de o extraordinară forță de comuni-
care, cu vaste orizonturi deschise către timpul auroral
– se disting prin faptul că simt /pre-simt sau aproape
că și schițează traiectorii și volute spirituale ale deve-
nirilor fenomenului cultural românesc.
Dimensiunea identitară constituie una dintre pre-
ocupările constante ale eseisticii lui. Cu prilejul pu-
blicării, în traducere proprie, a celebrei conferințe in-
titulată Hölderlin și esența poeziei (Hölderlin und das
Wesen der Dichtung) susținută de Martin Heidegger
la Roma, în 1936, notațiile eseistului român deve-
neau, ele însele, o disertație. Desigur, dimensiunea
identitară era abordată la momentul acela oarecum
subsidiar, prin prisma unor analize asupra fenomenu-
lui de disoluție a spiritualității. Vorbind despre lumea
contemporană „… zdrobită de industrie, ideologie și
destrucție ecologică” (Stamatu, 1981:191) și operând
trimiteri către spiritualitatea din scrierile unor Jacob
Böhme (Aurora), Novalis (Die Cristenheit oder Eu-
ropa și poemul inițiatic An Tiek), Horia Stamatu
evoca mișcarea romantică ce descoperise în lumea
culturii superioare folclorul. Dar atenția lui se con-
centra asupra esențelor dimensiunii identitare întreză-
rită și ca vocație profetică a poetului (poeta vates).
Considerațiile îl vizau pe Eminescu „ultimul romantic
al lumii” în ipostaza celui care „a intuit ieșirea lumii
din regimul cuvântului” ca să intre într-un regim
„care nu mai întemeia nimic/…/ În locul unei perma-
nente întemeieri, se accentuase acolo, s-a instituit des-
ființarea totală ca anti-esență a istoriei /…/ mica
noastră planetă, ajunsă un pumn de pământ în bătaia
tuturor vânturilor din golurile ne-ființării.” (Ibid.;
192) Idei pe care le vom regăsi, desigur în formulări
diferite, și la Vintilă Horia. Astfel, înțelegerea dimen-
siunii identitare se vădea legată indisolubil de stră-
vechi experiențe care trimit cu gândul la spațiul spiri-
tual al străvechimilor traco-helenice, acelea din lăun-
trul cărora poezia, religia și filozofia izvorâseră înge-
mănate sub irepresibila nevoie a umanului de a se co-
munica plenar. Dintr-o asemenea întâlnire și ilumi-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

nare de sensuri accentul identitar se revendică im-
pregnat de tensive și întregitoare idei. Să-l amintim pe
Constantin Noica cel care adună laolaltă Comuniu-
nea, Comunicarea și Cuminecarea. Dar și pe Hans-
Georg Gadamer atunci când spune: „...ca orice fel de
experiență, trăirea poetică, precum și cea religioasă
resimt nevoia cuvântului. Acestui fapt îi corespunde
sensul grecesc primordial al cuvintelor respective:
poezia (poein) este facere prin cuvânt, iar teo-logia
este vorbire despre divinitate. Nu trebuie să presupu-
nem pur și simplu că avem de-a face aici cu două lu-
cruri deosebite, cu vorbirea poetică sau cu cea reli-
gioasă. Este clar că nu se poate distinge cu ușurință
între limbajul poeziei și cel al tradiției mitologice.”
(Gadamer, 2000: 127)
Așa se face că perspectiva și temeiurile prin care
eseistica lui Horia Stamatu abordează dimensiunea
identitară constituie o contracarare a unui specific –
din ce în ce mai vizibil în modernitatea noastră – ace-
lași pe care îl sesizaseră încă Schelling și Hölderlin:
înnoptarea temeiului metafizic al sensului când tim-
pul devine sărac (Zeit der Dürftigkeit). Într-o lume
traversată de o prăbușire a esențelor și valorilor funda-
mentale, dimensiunea identitară afirmă irepresibila și
insațiabila voință de sens (the will of meaning), sensul
capabil să configureze și să exprime irepetabilul, uni-
citatea, trimițând la mereu neliniștitoarea interogație
heideggeriană despre Esența Temeiului (Vom Wesen
des Grundes). Așadar, dimensiunea identitară capătă o
iradiație de marcă specială a lumii spirituale, de inefa-
bilă pecete a căderii prin timp și totodată de refuz și
ieșire dintr-o actualitate lipsită de plenitudine, dintr-un
„timp oropsit (dürftig) pe care îl trăim în istoria lumii
de azi” (Stamatu, 1981: 175), timpul în care Zeii au
părăsit lumea. Se conturează aici elementele care, vi-
zând esența Poieticului, îl fascinează și îl apropie – ca
și pe Heidegger – de Hölderlin24.
De altfel alegațiile sale au o deosebită limpezime:
„Urmând pe Hölderlin, Martin Heidegger se depăr-
tează de ceea ce știm despre poiesis, termen originar
grec, fără să-l contrazică ci numai răscolind mai adânc
în căutarea semnificației ultime a actului poietic/…/așa
că nu ne oferă încă o teorie, ci cu totul altceva, mult
mai profund.”(Stamatu, 1981: 175) Dimensiunea iden-
titară devine astfel, pentru Stamatu, modalitatea gravă
de interogare a literaturii ca lume aparte. Specificul se
va distinge în reflexivitatea obstinată cu care investi-
ghează aspirând să o surprindă în amplitudinea unor
semnificative construcții simbolice. Este probabil as-
pectul pe temeiurile căruia s-a spus că în eseistica lui
transpare un lirism al cunoașterii ce ar avea multe eco-
uri blagiene. (Popescu, 1971: 143,144)
24 Şi aici se pot întrezări apropieri de acea problematică care, în
întreaga lui eseistică, l-a preocupat şi pe Vintilă Horia (despre
timpul şi despre decăderile lumii contemporane). Sunt interogaţii
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
COMENTARII
Dacă și despre poemele lui Horia Stamatu, în Isto-
ria sa, Ion Negoițescu afirmă că prin ele capătă contu-
ruri limpezi o veritabilă theodicee, nu este mai puțin
adevărat că și eseistica lui vine dinspre sacralitate,
respirând puritatea dintru începuturile lumii și neprihă-
nitele lumini ale increatului. De unde și impresia de mi-
nune a lirismului absolut pe care o resimte același Ne-
goițescu. (Negoițescu, 1991: 335) Explorând astfel tă-
râmurile Poeticului înțelegem că nici dimensiunea
identitară nu poate fi gândită decât prin aceeași pro-
fundă și esențială apropiere cu sacralitatea. Atât pentru
poet, cât și pentru eseist s-a spus că „religia are, consti-
tutiv, o excelență estetică. Și în religie, și în literatură,
trăirea se exprimă printr-o mare tensiune simpatetică,
deși activă în domenii marcate de o anumită ambigui-
tate între imanent și transcendent, numen și natu-
ral./…/Față de sacru, literatura/arta, beneficiază de un
impuls ludic apt de a instaura cât mai convingătoare
universuri alternative.” (Ibid.:143)
Dar dimensiunea identitară – din perspectiva în
care o abordează eseistul – se revendică cu temeiuri
profunde survenite și din cu totul alte teritorii decât
cel al literaturii: „De-a lungul timpului trecut de la
adoptarea creștinismului în limba latină de către stră-
moșii românilor (sec. IV), spune Stamatu, s-a dovedit
cu prisosință că pentru civilizația românească primor-
diale nu au fost formele religioase ci spiritul creștin.
Lipsa războiului religios la Români este cea mai im-
portantă notă caracteristică a civilizației lor” (Sta-
matu, 1979: 144) Dar, dezvoltând el ideea și apropi-
ind-o de tragica actualitate, rezultă că în România răz-
boiul religios a început să se desfășoare în spațiul con-
centraționar păzit de oamenii generalului rus Ni-
kolschi, atunci când, de pildă Nichifor Crainic, fost
profesor la Facultatea de Teologie din Chișinău
„...trebuia să mărturisească superioritatea temnice-
rului față de Dumnezeu, pentru că temnicerul putea
să-i dea o lingură de supă în plus.” (Ibid.: 145)
Tot ca o trăsătură identitară eseistul o întrezărește
în faptul că civilizația românească s-a centrat mai
mult în sacru decât în juridic. Ceea ce ar fi influențat
mult limba românească, această centrare fiind nu for-
mală, ci de tip organic. Românii, subliniază el, au fost
dintotdeauna toleranți față de alte credințe religi-
oase, la ei nu s-ar fi putut nicicând întâmpla o noapte
a Sfântului Bartolomeu.
Prin urmare, absența/dispariția dimensiunii divi-
nului nu poate avea drept consecință decât o disoluție
și o inevitabilă exticție a înseși dimensiunilor noastre
identitare. Aceasta este gândită și ca esență istorică
participând la un anume tip de ființare. Utilizând o
veritabilă arheologie a cuvintelor, autorul amintește
ce iradiază din scrierile marilor gânditori începând de la Niet-
zsche, Oswald Spengler, Husserll, Heidegger ori Valéry, dar şi de
la ezoterici precum René Guénon (v. Criza lumii moderne – cea
de-a patra vârstă Kali-Yuga, vârsta sumbră...).
51
COMENTARII
de cultul antic Hestia-Vesta, cult al „vetrei, al cămi-
nului, care este simbolul casei, al familiei, al continu-
ității familiale sau chiar civice, cum era cultul roman
al focului păzit de Vestale. În orice caz este vorba în
această rădăcină de ideea permanenței…” (Ibid.:
188)
Dimensiunea identitară are deci o legătură esen-
țială cu Poetul înțeles în ipostaza de întemeitor prin
cuvânt. Dintr-o asemenea perspectivă el reamintește
dialogul lui Socrate cu Hermogenes din Cratylos în
care se sublinia că poezia este izvor de realitate, înte-
meiere prin cuvânt, că poetul este dătător de noimă
(nomothet), legislator, dat fiind că poeții sunt cei care
au dat nume zeilor. Atunci când Hölderlin susține că
„omul trăiește poetic pe acest pământ” se subînțelege
că a fi poet înseamnă a poseda harul prevederii, al
unei deschideri spre viitor, ceea ce presupune profe-
ția. (Ibid.: 176) Prin urmare, dimensiunea identitară
se deslușește începând cu Nomogenetica, cu nașterea
numelor, ce se vădește ca un fenomen deosebit de
complex și impregnat de unicitate. Aici „sacrul se îm-
pletește cu umanul prin inspirație și numai astfel fi-
ința umană se definește inconfundabil ca atare, adică
atunci când omul s-a găsit pe sine identificându-se l-
a găsit și pe Zeul ce se confundă cu este, deci Vesta.
Cel care asemenea descoperitorului de izvoare, gă-
sește și este purtătorul acestei permanențe a calității
pe care o numim este și pe care o ține ca pe un potir
în cuvânt e poetul. Așa cum focul Vestei, simbol al
permanenței lui este, nu trebuie să se stingă, nici cu-
vântul poetului nu trebuie înăbușit./…/este rămâne
etern, prezent și inefabil cu Cel ce este mai înainte de
toți vecii”. (Ibid.: 188)
Dintr-o perspectivă apropiată sunt expuse ideile
din eseul Între utopia orfică și hieraticul mioritic. Di-
soluția dimensiunii identitare se petrece în timpul în
care lumea, spune Stamatu, este „zdrobită de indus-
trie, ideologie și destrucție” iar poeții nu mai umblă
„prin noaptea cea sfântă” să vestească ceva pe ur-
mele foștilor preoți. Ei și-au pierdut darul profetic.
De unde și întrebarea gravă pe care comentatorul o
decupează din poemul lui Hölderlin: La ce bun poeți
în vremuri oropsite? (Weiss ich nicht und wozu
Dichter in dürftiger Zeit?). Răspunsul apasă asupra
întregii noastre epoci. Întoarcerea la poeta vates care
– asemenea vestalelor – întrețin temeiul (esența!)
existenței noastre în Logos pare a fi devenit o necesi-
tate imperioasă, având în vedere că în locul întemeie-
rii (deci al esenței) timpul nostru e dominat de anti-
esența istoriei. (Din nou o apariție a Timpului și a Is-
toriei....prezență obsesivă ca și în scrierile altor exi-
lați: Vintilă Horia, Mircea Eliade sau Ștean Baciu)
25În germană Dichterberuf termen pe care Horia Stamatu l-a
preluat din scrierile lui Hölderlin şi pe care, în eseul intitulat În-
tre utopia orfică şi hieraticul mioritic îl explică astfel: cuvânt în-
treg care cuprinde şi sensul de oficiu, şi de mesagiu, şi de
meşteşug, şi de vocaţie. (Stamatu, 1979: 155)
52
Horia Stamatu posedă și încearcă să pună în lu-
mină o înțelegere nu doar a fenomenului literar ci –
într-o măsură egală – și a interdependențelor ce ope-
rează în stările actuale ale lumii, subliniind esența
subtilă ce „leagă” între ele fenomenalitățile: „Cine re-
duce istoria la politică face o gravă eroare. Istoria
este fundamental logos (de la lego, a aduna, a lega, a
pune împreună). Dar astăzi politica este tot mai de-
parte de logos, /…./ În lipsa logosului politica nu mai
are de apărat nimic decât pe ea însăși, adică nu e de-
cât o persistență a forței care constrânge, însă nu
leagă.” (Stamatu, 1985: 13)
Actualitatea, clarviziunea și profunzimea acestor
aserțiuni sunt tulburătoare. Tot ceea ce ni se spune
pare a fi scris din însăși proximitatea zilei pe care o
trăim, a prezentului. Nu mai puțin uimitoare sunt ana-
lizele pe care le întreprinde asupra fenomenului literar
al exilului românesc: „Poezia exilului nostru este la
cea mai înaltă expresie când ajunge la contingențele
ei naturale cu oracolul, profeția și apocalipsa./…/
Vorbind de Oficiul poetului25, un mare poet german
de la începutul declinului acestei modernități pe care
o înmormântăm azi, ne amintește exemplar care sunt
temeiurile poeziei, adresându-se celor ce îndeplinesc
acest Oficiu: de ce oare poete, vei fi ascultat profeții
Orientului, și imnurile Helenilor, și mai de curând tu-
netul? Într’adevăr, acestea răsună în cea mai mare
parte a poeziei românești din exil, și în raza lor de
luptă poeții, cum spune Dumitru Ichim, pentru întoar-
cerea logosului la el acasă, aceasta fiind ultima spe-
ranță a popoarelor amenințate cu dizolvarea, de a-și
veni din nou în fire./…./Când puterea lumii nu mai
are nimic de-a face cu poezia, cu poeții, când este
deci ruptă de cuvânt, din putere a lumii se transformă
în agent al neantului./…./Istoria este în mit, mitul în
cuvânt, și cel mai adânc operează în cuvânt poezia.
Genocidul nu este doar masacrarea unor corpuri vii,
ci este și vitriolarea miturilor unui neam, și chiar ale
unei lumi.” (Stamatu, 1985: 13)
Este cât se poate de limpede: conservarea/ păstra-
rea dimensiunii identitare – așa cum o înțelege eseis-
tul – impune întoarcerea Logosului la el acasă . Ceea
ce ar echivala cu o mutație taumaturgică menită „să
scoată oamenii din sălbăticia din care nici măcar creș-
tinismul nu-i mai poate scoate, așa cum se arată azi
cu mai multă violență ca oricând.” (Stamatu, 1979:
156) Continuându-și ideea Stamatu mai spune că
această mutație, pe care ar fi s-o așteptăm de la Orfeu,
ar fi forțată prin ceva ce „toda sciencia transcendi-
endo26”, depășește orice știință, filozofie sau religie.
El reia afirmațiile unuia dintre personajele lui Eliade
26
Citat din versurile lui San Juan de le Cruz pe care Horia Sta-
matu l-a tradus în întregime în limba română.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

în care „sensul mesagiului lui Orfeu” susține că „Po-
esia este nu numai o soteriologie, dar și o tehnică po-
litică. Numai poezia ne mai poate mântui, mai poate
schimba omul…”
Analizele eseistului au o adresă clară: epoca des-
trămărilor actuale, epoca ale cărei baze au fost puse
de Revoluția Franceză. De atunci încoace, sălbătici-
rea – ni se spune – a făcut un enorm și monstruos
progres.
Este evident că toate aserțiunile și demonstrațiile
autorului aflat în exil se instrumentează cu un limpede
gând la ceea ce se petrecuse – și continua să se pe-
treacă – în România.
Bibliografie
Eliade, Mircea. (1990), Sensul Itinerariului spiritual,
în vol. „Profetism românesc” (vol.1), București, ed. Roza
Vînturilor.
Gadamer, Hans-Georg. (2000), Experiența estetică și
cea religioasă, în vol. „Actualitatea Frumosului”, Iași, ed.
Polirom.
Regele Ferdinand și Regina Maria în tribună, primind defilarea poporului (Alba Iulia, 30 mai 1919)
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
COMENTARII
Manolescu, Florin. (2003), Enciclopedia exilului lite-
rar românesc, 1945-1989, București, ed. Compania.
Negoițescu, Ion. (1991), Istoria literaturii române,
vol.I, București, ed. Minerva.
Noica, Constantin. (1995), Meditații introductive asu-
pra lui Heidegger, în vol. Martin Heidegger, „Originea
operei de artă”, București, ed. Humanitas .
Popescu, Titu. (2006), Horia Stamatu, București, ed.
Criterion Publisching.
Popescu, Mircea. (1971), Dialogurile lui Horia Sta-
matu, München, Revista Scriitorilor Români, nr. 10.
Simion, Eugen. (1997), Fragmente Critice, vol.1. Cra-
iova, ed. Scrisul românesc.
Stamatu, Horia. (1979), Între utopia orfică și hieratis-
mul mioritic. München, Revista Scriitorilor Români, nr.
16.
Stamatu, Horia. (1981), Hölderlin și esența poeziei de
Martin Heidegger, München, Revista Scriitorilor Români,
nr.18.
Stamatu, Horia. (1985), Sub semnul poeziei, Ontario,
Canada, revista Cuvântul românesc, anul 10, nr.110.
Stamatu, Horia. (1977), Timp și literatură, München,
Revista Scriitorilor Români, nr.14.
53
COMENTARII
N. GEORGESCU
,,DREAPTA” LUI DIODOR.
Sensuri civilizatoare ale drumului
în antichitate
Pentru analiza noastră ne interesează în mod de-
osebit două unelte care au însoțit brațul omului îm-
preună sau alternativ materializându-i intențiile și in-
stinctele, încă din zorii istoriei: plugul și coasa. Ne
interesează, anume, la aceste unelte, direcția pe care
le-o imprimă omul în raport cu sine însuși pentru a le
face funcționale. Într-adevăr, din acest punct de ve-
dere avem opoziții nete: pentru a tăia iarba, coasa ac-
ționează în semicerc de la dreapta la stânga, pentru a
răsturna brazda, plugul acționează de la stânga
la dreapta. Sensul „plugului” a fost observat la
timp, și pus în legătură cu scrisul (scrierea de tip ,,bo-
ustrofedon”, „cum întorc boii brazda”); el reprezenta
un etalon, un punct de reper așa cum e astăzi pentru
noi șurubul, sau ceasornicul. Ca simbol, etalon al me-
canismului așa-zicând perfect, grecii aveau carul,
numit „harma” și dând personajul mitologic și con-
ceptul „Harmonia”, carul ca mecanism fiind Armonia
însăși așa cum este pentru noi ceasul, dar cu diferen-
țele de rigoare: noi simbolizăm exactitatea, „ora
exactă”, ingineria lumii – pe când vechii eleni credeau
în armonie ca expresie a viului bine echilibrat, pro-
porționat. De altfel, ceasornicul nostru merge stând pe
loc, numai limbile i se învârt pe ecran – pe când carul
merge chiar mergând, adică parcurgând distanțe li-
neare prin rotirea roților (se poate spune chiar că stă
pe loc mergând, deoarece rămâne neschimbat în tim-
pul mersului). Zicem, așadar, sensul acelor ceasorni-
cului, al fusului învârtit între degete pentru a înfășura
firul de lână tors, al mișcării rotunde aparente a soa-
relui pe bolta cerească, al scrisului. Să-l numim „he-
liotropic”, sau ,,dextru”..
Coasa și plugul definesc, apoi, două moduri de
existență istorică: plugul este unealta reprezentativă a
agriculturii, coasa rămâne simbolică pentru populațiile
nomade. Acțiunea ei este fragmentată revenind mereu
la dreapta printr-o cursă în gol, a lui este continuă
(așa cum populațiile migratoare înaintează convulsiv
iar cele agricole se dezvoltă continuu). Ea distruge prin
tăiere rodul pământului, el purifică glia pregătind-o
pentru o nouă sămânță; ea este încovoiată ca o ghiară
(,,cocoașă”) răpind și luând cu sine ce apucă – el, ca
o palmă, mângâie locul pregătindu-1 pentru starea
pe loc. Legată în prelungirea cozii, coasa devine armă
de luptă tăind în carne vie. Lovitura sabiei, a paloșului,
54
a ,,cosorului” – toate acestea urmează sensul ei, spre
stânga. Coasa este unealta morții prin excelență, din
timpuri străvechi și până astăzi. Ea urmează sensul în-
vârtirii pământului pe care soarele îl trezește la viață.
Barbarii – în sensul elen al termenului – au folosit-o cu
predilecție. Vâslele corăbiei, acționând în sens invers
direcției de plutire, sunt mai degrabă un batalion de
cosași care fac poloage pe întinderea marină; plugul, în
schimb, este termen de comparație pentru corabia în
mers, și chiar se spune că ea brăzdează apele. În am-
bele sensuri comparația este imposibilă la Homer,
unde oceanul nu poartă sămânță vegetală, dar exprimă
sensul înaintării civilizației spre viață prin moarte.
Coasa intră – forțat de cele mai multe ori – în heraldica
eroilor civilizatori sau a statelor care-și arogă
această menire.
Interesul pentru aceste două unelte agricole și
sensul lor de acțiune ni-1 dă lectura în românește
a ,,Bibliotecii istorice” a lui Diodor din Sicilia (80 –
21 a. Ch.). Iată un autor care privește din turnul Ale-
xandriei Egiptului lumea cunoscută, dar o privește
altfel decât Strabon (63 a.Ch. – 26 post Ch.) și tradi-
ția lui. Cele doua sensuri – dextru și sinistru – se îm-
pletesc la Strabon astfel: pământul din punct de ve-
dere geografic este descris spre apus – iar geografia
regională (a statelor) curge într-o descriere exactă
spre răsărit. Sunt, de fapt, două cercuri la Strabon: pe
verticala nord~sud lumea fiind împărțită în două de
fluviile Tanais (Don) și Nil care stau față-n față pe
același meridian ,,parcă ar curge unul împotriva al-
tuia”, primul cerc istoric urmează direcția: Iberia,
Celtica, Britania, regiunea Alpilor, Italia, nord-vestul
Euxinului, lacul Meotic (unde se varsă Donul) – apoi
sudul Dunării și întreg nordul peninsulei Balca-
nice încheindu-se cu Elada. Cercul asiatic, apoi, în-
cepe la fluviul Tanais, ocolește pe la răsărit Euxinul
și se continuă într-o ordine mai puțin riguroasă în
sens invers acelor ceasornicului până în India. Două
cercuri, așadar, tangente în Bosforul Cimerian, sim-
bolizând, oarecum, două lumi cu legități diferite care
stau spate în spate fără dorința sau instinctul de com-
uniune.
Trebuie amintit, aici, faptul că în tradiția geogra-
fică străveche meridianul Nil-Don era meridianul
zero al pământului; epocile moderne au mutat acest
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

reper la Grinwich, argumentele fiind interesante: s-a
ales linia care străbate preponderent apele, mările și
oceanele, în detrimentul celeilalte, care taie pământul,
continentele, și face dificilă stabilirea fusurilor orale
printre atâtea populații.
Revenind, față de această optică a lui Strabon,
scientistă, Diodor din Sicilia introduce direcții cu to-
tul opuse urmând o tradiție mult mai veche. Lumea
este și pentru el împărțită în două pe axa Tanais-Nil,
dar are numeroase simetrii, evidențiate cu o bucurie
sublimă. Coloanele lui Hercule sunt și la Gibraltar dar
și în Sciția, Amazoanele sunt și în Libia dar și în nor-
dul Euxinului, există și Iberia cunoscută dar și Iberia
Caucazului, și Bosforul tracic dar și cel tauric, Dioni-
sos este și trac dar și arab, etc. Aceste simetrii – une-
ori la extremele unui diametru – în bazinul Pontului
sau al Mediteranei sau în bazinul ambelor mări – do-
vedesc și anumiți centri de iradiație culturală nebănu-
ită încă, linii de propagare a civilizației spre sudul în-
sorit al Mediteranei.
Diodor descrie lumea invers decât Strabon și nu
putem ști din ce cauză. (Într-un anumit esoterism pale-
ocreștin, de pildă, se vorbește de un cârmuitor al lu-
mii care învârte crucea universului șase luni
spre stânga și șase luni spre dreapta ținând astfel lumea
în echilibru). Pâna la istoria cronologică, autorul ne în-
fățișază un tablou al civilizațiilor și eroilor mitologici.
Începând cu Egiptul, el urmează cercul spre răsărit,
descriind pe rând popoarele până la Tanais (Don) și de
acolo mai departe, prin Europa, ajungând în cele din
urmă la Elada, „buricul pământului”. Vom observa că
el însuși urmează itinerariul unor civilizatori mitolo-
gici: Osiris și Sesostris. Într-adevăr, descriindu-le le-
genda Diodor își rezumă de două ori opera. Drumurile
sunt similare. Nicolae Densușianu se oprește la Osiris
„care a adus primul brazda plugului în Europa”, inte-
resându-l mai ales lupta acestuia cu Tyfon pe malul Is-
trului și apropierea de eroul legendar Ostrea - Novac.
Pe noi ne interesează Sesostris, personaj semi-legen-
dar.
Diodor din Sicilia se poziționează în Nordul
Egiptului, la Alexandria, privind de aici spre pira-
mide. În acest sens, plecând din Egipt, faraonul Se-
sostris trece prin Arabia, prin statele din jurul Mă-
rii Roșii, ocolește Pontul pe la răsărit, trece flu-
viul Tanais și pătrunde în Europa pe care o trece prin
foc și sabie. Face, deci, un drum spre stânga. Scopul
aparent al expediției: răspândirea agriculturii (aduce-
rea plugului); de fapt în numele plugului, secera egip-
teană (un înlocuitor autohton al coasei) a smuls și a
cărat imense prăzi spre Egipt. Mai departe, Diodor
descrie Asiria, al cărei rege, Ninos, o ia pe urmele lui
Osiris-Sesostris cucerind în jurul Euxinului până la
Tanais. După el, Semiramida lărgește cercul sinistru
al coasei până în India dar își întoarce repede arma-
tele spre același Tanais. Drumul este, așadar, bine bă-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
COMENTARII
tătorit, după roadele pe care le-a lăsat faraonul în Eu-
ropa mergând prea mulți cuceritori ca să mai credem
că ar fi o rută civilizatoare. Este un drum al coasei, al
„jafului”. Rămân în urma lui toponime și hidronime
dintre care unul ne va interesa în mod deosebit, acela
care, tradus în grecește, dă „bosfor”, adică trecătoa-
rea, trecerea boului sau a vacii, fie pentru a face o
brazdă – vezi Brazda lui Novac la Nicolae Densuși-
anu – fie pentru a rupe un pământ dintre ape lăsând
trecere pentru corăbii dintr-o mare în alta ori dintre un
lac și o mare, etc. Limba nu diferențiază, în cazul
acestor toponime bosforice, masculinul de feminin:
este vorba de bou sau de vacă, după legenda fiecărui
loc în parte. Și, desigur, ca transport cultural, este un
sigiliu egiptean, de dinaintea indo-europenilor – care
vor pătrunde în istorie înlocuind vaca prin cal.
Că aceste treceri marine sunt legate de animalul
în discuție, bou sau/și vacă, avem dovezi în mitolo-
gie și în literatură: Xerxes, de pildă, ,,a pus marea în
jug”, cum zice Eschil, când a construit podul peste
Hellespont, iar apoi ,,a biciuit” aceeași mare, cum ne
povestește Herodot, când podul s-a rupt și i-a înecat
armata terestră. El se comportă, așadar, cu aceste
strâmtori ale vacii/boului cum s-ar comporta cu ani-
malele înseși. În fond, și Europa a fost furată de
Zeus care s-a transformat în taur și a invitat-o să i se
urce în spate pentru a o ascunde de Hera – și Io a fost
transformată ea însăși în vacă și a trebuit să alerge
prin lume tăind continente ori făcând brazde imense.
Completându-1 pe Diodor cu date istorice, să
amintim aceeași obsesie a cercului revolut, adică spre
stânga, la regii perșilor. Darius și Xerxes vor suferi
eșecuri răsunătoare încercând să înconjoare Medite-
rana prin nord. Revenind la mit, întoarcerile eroilor de
la Troia pe aceeași rută sinistră (prin nord) sunt
dezastruoase. Numai Menelau, luând drumul sudului,
prin Egipt, deci învârtindu-se în Mediterana de la
stânga spre dreapta, va ajunge acasă viu și nevătămat.
Eneas colonizează, și el, Lațiumul la capătul unei curse
ce înconjoară Mediterana tot prin sud, după o destul
de lungă zăbavă la Cartagina, la regina Didona. Feni-
cienii, pe aceeași rută lasă forturi puternice în Carta-
gina și ajung până la Gibraltar (Coloanele lui Hercule
de la apusul Mediteranei; amintim că sunt și Coloanele
lui Hercules spre răsăritul Pontului Euxin) de unde
se răspândesc spre stânga și spre dreapta. Tendința lor,
târzie, prin Hannibal, de a închide cercul spre dreapta
eșuează – poate și pentru că acest sens li se refuza (vezi
și scrierea lor inversă). Vârtejurile din jurul Gibraltaru-
lui îi derutează și-i amețesc.
Se pare, totuși, că acesta este drumul ascendent care
permite devenirea istorică, chiar care desfășoară istoria
în jurul Mediteranei. În fond, un ev întreg al istoriei se
începe cu Troia și se încheie la Bizanț, antrenând succe-
siv popoarele la viață de la stânga la dreapta. Drumul
invers, cel mitic, prin nord, se face împotriva civilizații-
lor constituite, ,,în răspăr”, implicând ciocniri violente,
55
COMENTARII
eșecuri aproape sigure. Este, în mare, experiența eleni-
lor care au pătruns spre central mediteranean foarte
greu, prin iradiație treptată, lentă. Cercul lor inițial va
fi fost, probabil, invers – ca al tuturor năvălitorilor –
dar prin observare atentă a fenomenelor și prin răb-
dare ,,de bronz” au reușit să-și găsească, pe unde au pu-
tut, cuiburi de poene și șesuri – de văi, mai ales (numele
lor înseamnă ,,văleni”) – în care și-au transformat miș-
carea impetuoasă a coasei în lentă învârtire istorică ur-
mând firul timpului, al fusului, al plugului, al scrisului.
Transformând această mișcare de rotație în mișcare de
revoluție, ei s-au înșurubat lent dar sigur în bazinul Ma-
rii Mediterane constituindu-se într-un centru de iradiație
a civilizațiilor. Primele lor colonii continuă, de altfel,
cercul invers: Ionia, de exemplu, este atinsă prin
Creta, Rodos sau prin Ciclade. Dar Ionia nu înseamnă
decât o fâșie de pământ de-a lungul litoralului – obți-
nută, și aceasta, cu mari strădanii de sânge (vezi Troia),
în această cursă elenii fiind antrenați de curentul puter-
nic, revolut, al Asiei – și mânați, probabil, de un dor al
întoarcerii spre patria originară. Pe când elenizarea este
dusă în vârtej de Alexandru Macedon spre răsărit, dar
în sensul de la stânga spre dreapta, într-o luptă contra
timp eu ,,acele ceasornicului”. El fixează polul sud, opus
Meotidei, în cetatea care-i poartă numele – și face astfel
ca circuitul major, spiritual de astă dată, să se în-
scrie obligatoriu pe ruta Troia-Egipt spre Atena și cele-
lalte cetăți-receptacul elene. În timpurile străvechi, o ra-
mură a indo-europenilor mult apropiată de eleni (în
ciuda aparentelor deosebiri) – anume, traco-frigienii –
au trasat mai simplu acest cerc prin bazinul Pontului și
vor fi găsiți – nu fără surprindere – deja sub zidurile Tro-
iei de către aheii lui Homer.
Cele două Europe mitice
Abia ajungând în Elada, Diodor descrie primul
itinerar din „Biblioteca” sa în sensul acelor ceasorni-
cului: cea de-a zecea muncă a lui Hercule. Trebu-
ind să fure boii lui Geryon din Iberia, eroul
strânge oastea cuvenită în insula Creta (centrul Medi-
teranei) și începe travaliul civilizator prin Egipt, Li-
bia, Gibraltar, Iberia (de unde ia turma fără dificul-
tate) – apoi Celtica, Galia, Liguria și întreaga Italie –
inclusiv Sicilia pe care o străbate de la stânga la
dreapta – din nou Italia, nordul Adriaticii, Epir, Pelo-
pones. Ne miră întreruperea bruscă a călătoriei lui
Hercule în Epir, mai ales ca aceasta este în conști-
ința mitică a elenilor prima lor rută civilizatoare. De
ce nu înconjoară eroul și Grecia continentală, și Tra-
cia și Pontul Euxin, venind acasă pe la Troia? Reți-
nem, totuși, ca paradigmatic acest cerc dextru al ero-
ului, din Creta prin Egipt, Libia, Iberia până în Grecia.
Într-o altă expediție a sa, mitul lui Hercule se in-
tersectează cu alt mit, la fel de important, mitul lui Io
(latinește, Ino, fiica lui Inachus). Întâlnirea se petrece
undeva între cele două continente, prin Caucaz (nu
56
știm dacă cel de azi sau o ramură a Carpaților: aceste
dublete toponimice din antichitatea străveche fac să
avem nu numai două Iberii, două Chersonesuri, două
Bosforuri, etc. dar și doi Caucazi, sau doi Carpați –
în orice caz, acești masivi muntoși erau localizați în
funcție de Pontul Euxin și astfel se explică, poate, si-
metria) unde este țintuit Prometeu de o stâncă. Io
trece, în fuga ei, pe lângă Prometeu cel înlănțuit, iar
Hercule va veni, peste generații, să-l descătușeze pe
titan.
Mitul lui Io are asemănări esențiale cu expediția
nepotului ei dintr-a douăsprezecea generație, Her-
cule, pentru aducerea boilor lui Geryon. Hercule
merge prin Europa pe uscat trebuind să mâne o
turmă de boi – femeia-vacă Io primește de la zei in-
terdicția de a atinge marea în fuga ei. Sensurile celor
două rute sunt, apoi, identice, de la stânga la dreapta,
și ele se completează spațial una pe cealaltă. Tran-
sformată în vacă, Io fuge din Argos pe malul mării Io-
nice. Pe urmele ei Hera pune un așa-zis tăun care o
înțeapă sporindu-i turbarea. Practic, Io este o vacă
apucată de străche, și aș vrea să reținem cuvântul care
este susceptibil de apartenență la mit: tăunul care-i
provoacă străchea se numește, la greci, Oistros. Mâ-
nată de el, Io taie la golful Meotic (Marea de Azov)
pământul în două „panând față în față două conti-
nente, Europa și Asia”. Ea face, deci, Bosforul Cime-
rian. După ce înconjoară Marea Neagră și trece prin
Caucaz, Io va face a doua trecătoare, Bosforul, sau
„Trecerea vacii”. Mitul ei ține de asemenea de răspân-
direa agriculturii – în speță, a aratului – care implică
implantarea de monumente uriașe comemorative, așa
cum făcuseră faraonii Egiptului în rutele lor mitice
după sensul coasei. Io face, de fapt, o brazdă prin Eu-
ropa – cel care o mână nefiind Osiris sau Sesostris,
cum crede Nicolae Densușianu, pentru că expedițiile
lor se desfășoară în sens invers acelor ceasornicului.
Eschil, în „Rugătoarele”, ne spune că acest tăun pus
de Hera s-o înțepe pe Io avea un nume el însuși, se
chema Oistros. Acest nume amintește cert de „stră-
che” (vezi și cuvântul vechi grecesc ostrakon rămas
în română fără vocala inițială: strachină) – și nu poate
fi evitat când vorbim de Ostrea (Novac) din folclorul
nord-dunărean. În tradiția noastră populară, această
brazdă a lui Ostrea (Novac) trece pe sub poalele Car-
paților, străbate munții, iese în Moldova – iar Dimitrie
Cantemir o descrie ca ieșind tocmai în strâmtoarea
Cherci, adică tocmai în Bosforul Cimerian. Tot Dimi-
trie Cantemir vorbește de Coloanele lui Hercule care
se mai văd, pe timpul său, la nord-est de Carpați, și
care nu pot fi altceva decât stâlpii plantați de faraonul
Sesostris pe teritoriul ținuturilor cucerite. Din ruta tra-
cică a vacii Io nu poate fi scos, apoi, muntele Inău,
care-i conține chiar numele – e drept, mai apropiat de
varianta latinească Ino, Inachus. De pe Inău se vede,
apoi, când cerul este foarte curat, orașul Chișinău. La
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

apus de Inău se află orașul Chișinău Criș, iar spre ră-
sărit, în Bucovina, întâlnim toponimul Ostra, unde
sunt mine străvechi de fier. În jos de Chișinău găsim,
iarăși, toponimul Inotești. Dacă e să forțăm mitul –
numai pentru a ne păstra în el! – am putea spune că
Ciș-injău poate veni de la chișiță, cu sensul urmă, co-
pită, și numele Ino.
La Teofilact Simocata, istoric bizantin, râul Ialo-
mița se numește Hellivachia, nume din care compusul
„vaca” nu poate fi scăpat cu vedere, iar Hella trebuie
pus în legătură cu strâmtoarea Hella Adamandida, de-
numire a Hellespontului, a Bosforului. Mitul acesta al
lui Io se reverberează foarte ciudat în spațiul nord du-
nărean, se dezvoltă în cercuri concentrice de la stânga
la dreapta. Scăpându-i denumirea Oistros din „Rugă-
toarele” lui Eschil, Nicolae Densușianu crede în con-
taminarea numelor de faraon – Osiris – Sesostris ceea
ce îl face să creadă într-o tradiție egipteană a Brazdei
lui Novac. Nordul spațiului mediterano-pontic are,
însă, consistența lui toponimică și mitologică.
Pentru că tot veni vorba, în Masivul Inău se află
și muntele Rodna, a cărui poziție geografică se situ-
ează pe linia Rodopi – Rodos, toate trei denumirile
însemnând ceva în legătură cu roșul (Rodos este nu-
mele trandafirului roșu în grecește). Cine a fost la
poalele Rodnei nu se poate să nu fi văzut un râușor –
iar dacă-i va fi întrebat pe localnici ori va fi consultat
harta a aflat, desigur, că se cheamă chiar Râul Roșu.
De asemenea, o mină de fier există aici, la Rodna,
zice-se, de pe vremea romanilor. Această geografie
mitică din cercul lui Io se dovedește mult mai intere-
santă și productivă decât pare la prima vedere. Iar
pentru stabilirea genealogiei lui Ostrea Novac trebuie
avut în vedere Oistros, al uitatului Eschil.
Se pot face, în continuare, legături cu bourul din
stema Moldovei (am văzut că vacă și bou însemna,
simboliza același lucru în toponimie) – și, poate, chiar
cu acea particulă nobiliară din titulatura vechilor dom-
nitori români: Io Mircea Voievod, etc. Pe ce ne bazăm?
– Tocmai pe finalul drumului lui Io: ajungând în Egipt,
ea naște aici copilul lui Zeus care nu este altceva decât
un vițel cu numele Epafos („Cel atins”, pentru că zeul
a atins-o pe Io ca ea să poată naște); ne rezervăm drep-
tul de a reveni cu altă ocazie, mai pe larg, atunci când
vom aduce și alte toponime în discuție, cum ar fi Ar-
geșul ca sinonim al Argosului (împotriva argumentelor
lui Hașdeu; înțelegeți de ce este nevoie de mult spațiu
pentru argumentare; oricum, radicalul indo-european
*arg- înseamnă luminos, strălucitor, alb – ceea ce se
verifică și pe teren grecesc și pe tărâm tracic). Bourul
din stema Moldovei – în contextul dubletelor mitice pe
care le-am amintit – poate fi o formă paralelă a mitului,
o variantă locală anticipându-l pe Epafos, cel din care
se trag faraonii egipteni.
Cercul lui Io este, desigur, cel originar care încon-
joară Pontul Euxin până în Egipt, și, de acolo, prin stră-
nepoatele ei, Danaidele, revine la Argos. Desigur, dacă
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
COMENTARII
și-ar fi continuat drumul la nivelul solului, brazda da-
nubiană – numită popular și Troianul – n-avea unde
sa ajungă, din Caucaz, decât la Troia, indicând una
dintre rutele civilizatoare majore ale antichității. Acest
cerc integrează în spațiul lui o patrie mitică primordi-
ală; pe sub brazda lui lo, pe la sud, prin valurile mării,
a mers spre Troia expediția lui Agamemnon. Heracles,
nepotul dintr-a douăsprezecea generație al Junicii-vaci,
nu face decât sa completeze cercul spre apus, după
aceea, într-un alt cerc al muncilor sale, el fiind cel care
îl va elibera în cele din urmă pe Prometeu de pe
stânca dintre continente; eroul ne sugerează, astfel, ru-
perea acestui cerc strâmt cu polul nord în noroioasa
Meotidă și integrarea în el a celorlalte Coloane, a ce-
lorlalte Amazoane, a celeilalte Iberii – a celorlalte ce-
tați cu soarta Troii. Lărgirea, adică, a cercului isto-
riei înseși.
Cu timpul, grecii, prin atracția lor către apusul
calm, au început să separe lumile, Troia, moment de
cotitură decisivă, captează atenția făcând ca axa Ta-
nais-Nil să-și piardă importanța. Chiar drumul lui Io
trece, în miturile mai noi, prin Bosforul Tracic (Dar-
danele), evitând Pontul de care grecii își aduc din ce
în ce mai insistent aminte că era cândva inospitalier.
Romanii, apoi, marii ,,plugari" ai antichității (vezi
mitul întemeierii Romei, vezi seria. consulilor și dic-
tatorilor plugari, vezi chiar pedeapsa inițiatică a Car-
taginei, anume dărâmarea ei și ararea locului, etc.) –
au arat cu precădere apusul, sol arid crestat la tot pasul
de coasa galică – dar ei înșiși, romanii, când lucrurile
păreau că se liniștesc, s-au apropiat de Troia prin mu-
tarea capitalei la Bizanț, încheind, de la stânga la
dreapta, nu un drum, nu o tendință – ci un întreg ciclu
istoric ce a început la Troia și s-a apropiat pas cu pas
de Troia. Prin Bizant, păzeau una dintre marile treceri
ale popoarelor rnigratoare spre cercurile fertile ale is-
toriei, spre bazinul Mediteranei și Egiptul fecund. De
o parte ei, de cealaltă Balcanii și spinările Carpaților
au dirijat migrațiile Evului Mediu făcând să alunece
multe hoarde spre sensuri revolute, obligându-le pe
cele încăpute cu chiu cu vai în ,,sacul" Dunării să se
integreze în timp.
Cercul lui Io – Troia-Bizanț și, să spunem, Vene-
ția – iată cercul fertil al Europei.
Invocăm numele Veneției dintr-un considerent
anume, foarte actual. Într-adevăr, dacă urcăm în isto-
rie până la anul l453, anul căderii Bizanțului, imediat
în vecinătatea aceasta temporală găsim numele Vene-
ției. Căderea Bizanțului sub turci coincide, într-ade-
văr, cu descoperirea tiparului. Invenția lui Geten-
berg abia se experimenta în Europa când au început
să sosească pe mare, la Veneția, primele corăbii în-
cărcate cu manuscrisele și bibliotecarii Constantino-
polei. Pentru că, torturați de amintirea bibliotecii
din Alexandria incendiată de către Caesar pe de o
parte, copleșiți, pe de altă parte, de imensul depozit
57
COMENTARII
scris adunat în peste l000 de ani în cetatea lor, bizan-
tinii, când s-au gândit să se refugieze sub presiunea
turcilor lui Mahomed II, au pus în primele rânduri bi-
bliotecile și primul liman salvator pe care l-au găsit a
fost Veneția. Aici s-au dezvoltat foarte repede tipo-
grafiile – și, prin multiplicare și răspândire, zestrea
culturală a lumii antice acumulată la Constantinopol
a putut fi salvată.
Ciudată soartă a mai avut și acest oraș tracic, Bi-
zanțul. Pe monedele antice apar ca semene heraldice
ale sale doi delfini, simbol al celor două continente ce
se rup și se leagă aici (numele său, ca nume, nu poate
fi departe de tracicul buză, byzanțul sau buzanțul fi-
ind pus în buza râpilor, cum s-ar zice, ori fiind gem-
melar cum sunt buzele omului) – și o semilună, în
amintirea unei victorii pe care bizantinii au avut-o pe
vreme de lună nouă. Ei bine, semiluna a devenit sim-
bolul Imperiului Ottoman – iar unul dintre delfinii
Byzanțului răsucit pe o ancoră constituie sigla celei
mai mari tipografii venețiene, aceea a lui Aldo Manu-
tius, primul conclav important de bibiliotecari-filo-
logi care au pregătit pentru tipar textele scrise până
atunci de mână.
Interesantă mi se pare, apoi, Veneția ca loc de în-
tâlnire, de apropiere până la tangență a celor două cer-
curi mitice pe care le-am descris. Într-adevăr, cer-
cul lui Hercules este spre dreapta, dar pornește spre
sud, către Egipt– iar al lui Io este tot spre dreapta, dar
pornește către nord, spre Tracia. Ele au sens de miș-
care comun – dar arii diferite, aproape tangente. De
ce nu ia, de pildă, Io drumul coasei, pe urmele vechi-
lor faraoni? De ce nu ia acest drum al coasei Hercule,
eroul luptător prin excelență? Privind, apoi, lucrurile
din acest punct de tangență – care poate fi Argosul –
cele două drumuri sunt opuse, unul merge într-o parte
iar celălalt în altă parte; abia în devenirea lor îndepăr-
tată ele se flectează la fel; în imediat, însă, se opun:
pe linia dreaptă au sens opus, în cerc devin conver-
gente. Și totuși, conversia spre cultură este e greu se-
sizabilă. Trebuie să le vedem, cel puțin la modul
ideal, ca cercuri cu mișcare inversă unul față de altul
– și să căutăm ce le unește.
Îmi imaginez, în acest sens, un fel de mecanism
58
cu roți dințate: călcând una peste (printre) dinții cele-
ilalte, mișcările lor sunt diferite, un sens și alt sens.
Dacă pui, însă, un pinion între ele, o a treia roată din-
țată, aceasta va transmite aceeași mișcare, ca sens cel
puțin, de la o roată la alta – ea însăși numai, această a
treia roată, făcând pentru sine mișcarea inversă.
Cam așa înțeleg Veneția în istorie, între Orient și Oc-
cident: ea însăși, pentru ea, ca pinion pus între roți,
trăiește oarecum invers, se învârte invers, are alt timp,
cu alt sens – dar transmite Occidentului rotațiile, pul-
sațiile, sensurile orientului.
Sunt multe asemenea locuri pe bătrânul nostru
continent unde se reîmprospătează mișcările. Fasci-
nantă este, din punct de vedere tipografic, așezarea
Amsterdamului tot într-o lagună, și oarecum pe o axă
în verticală dreaptă față de Veneția. Amsterdamul
este un alt loc important unde s-a salvat cultura scrisă
de mână a Byzanțului. În fond, Europa stă în fața
noastră ca o carte deschisă pe linia Veneția-Amster-
dam, doar că paginile acestei cărți sunt rotunde, și
anume: rotunde în mișcare. La răsărit ne învârtim în
lumea lui Io – la apus ne învârtim în cea a lui Hercule.
Ce face, totuși, ca diferențele să nu fie atât de mari, ca
filele cărții să nu se detașeze din legătură, ca mișcările
să se reconvertească dintr-o parte într-alta în sensuri
omenești comune, ca Europa, într-un cuvânt, să ră-
mână unitară? Cred că existența acestor locuri cu rol
de pinion este necesară, dar nu și suficientă. Mult mai
important este conținutul cărții ca atare, adică această
zestre comună atât de îndelung păstrată, cu atâta grijă
transmisă, salvată, păzită.
A șterge miturile, sau a le schimonosi, a le
schimba, a le batjocori – iată ce ar rupe definitiv car-
tea continentului. A le evoca, a le comenta – chiar im-
plicându-te, chiar aducându-le la prezent – iată ceea
ce ne leagă, de fapt. Din păcate, noi, românii, avem
tendința de a fugi de mitografie, o lungă tradiție pozi-
tivistă ne face să căutăm „adevărul” în cifre mai mult
decât în litere, în fapte mai mult decât în vorbe. Ci-
frele și faptele exprimă imediatul, concretul, intere-
sul; vorbele și literele au vechime și continuitate, con-
struiesc încet dar sigur.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Mariana BURUIANĂ
TRECEREA ÎNSPRE LUMINĂ (VIII)
Mă întorc acasă și după un timp deschid Evan-
ghelia. Citesc:
„ ...celui ce biruiește îi voi da din mana cea as-
cunsă, și-i voi da lui o pietricică albă, și pe pietricică
scris un nume nou pe care nimeni nu-l poate ști decât
primitorul.” (după aproape 16 ani citesc din nou acest
text și îl primesc diferit, înțeleg acum sensul în care a
fost dat pentru mine... biruința la care se referă citatul
este ieșirea din condiționarea dată de moștenirea în-
cărcăturii părintești pomenită mai sus... prin pietricică
îmi era anunțat începutul Chemării la pocăință, la lu-
crarea de curățare... și mana cea ascunsă/puterea lui
Dumnezeu de a învinge Răul , da, a venit prin purifi-
care, ca ajutor și izbăvire! iar numele cel nou este cel
al Persoanei Renăscute din apă și duh! astfel... pietri-
cica a fost semnul legăturii cu Domnul, chemarea la
înnoire a vieții Lui!... Îmi amintesc imensul Vârtej care
a apărut în biserica aflată în construcție când am intrat
să o vizitez! (Saon, sau poate la Celikdere, în 1998 – )
în grabă, de niciunde, în perimetrul gol au intrat 10-12
tineri care au început să cânte un imn religios, cu gla-
suri puternice, dedicate... s-au așezat în centru, sub cu-
polă, și încăperea goală s-a transformat brusc într-o ca-
tedrală... glasurile lor se înălțau maiestuoase și pline de
venerație, și zidurile răspundeau cu rezonanță... atmos-
fera s-a umplut de evlavie și de putere... Vârtejul care
intrase înaintea lor făcuse toate astea..? m-am simțit
scăldată și binecuvântată de o frumusețe care mă învă-
luia și îmi vorbea... am primit mesajul în taină, cu frică
și cutremur... apoi totul s-a stins ca și când nici n-ar fi
fost!... coborând la alta mânăstire, spre seară, am fost
chemată la masă... și când am intrat în sala de mese trei
femei au întors capul spre mine, să vadă cine a intrat:
una era în capul mesei, cu spatele la mine, chiar la in-
trare, alte două de o parte și alta a ei... deodată m-a izbit
plânsul... eram marcată de șocul întâlnirii cu acea miș-
care ce părea a fi de Recunoaștere...! am văzut după
mulți ani pe frontispiciul Catedralei Ortodoxe din Arad
icoana Sf. Treime – Rubliov și am realizat cu uimire că
această imagine a recunoscut-o subconștientul meu
când am intrat în sala de mese... curios că nu știam mai
dinainte icoana... deși e o icoana cunoscută, eu am aflat
despre ea doar când, văzând-o pe zidul catedralei, mi-
am amintit de cele trei fețe ce m-au întâmpinat mai de-
mult...
Dumnezeu este dincolo de orice imagine, totuși
minți și inimi inspirate transmit altora prin imagini
ceea ce primesc din lumile divine și poate astfel m-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRECEREA ÎNSPRE LUMINĂ
am contaminat de ele, prin subconștientul colectiv,
fără să fi fost pregătită mai dinainte de cultură...
A doua zi, în același loc, măicuța-gazdă mă ia cu
ea și mă duce în grădina mânăstirii... Culege cireșe, le
face ciorchine, le strânge sub formă de strugure și
apoi mi-l arată printre crengile copacului... Soarele se
sparge în mii de raze strălucitoare trecând prin cior-
chine, cireșele sclipesc, lumina freamătă printre ele
răspândind glasuri tainice și culori de uimitoare fru-
musețe...! plânsul se dezleagă din nou, nu rezist îm-
prăștierii luminii, sunt ridicată o clipă – două-trei în
grădina raiului..!)
în sufletul obidit
Atracția și respingerea sunt doua fațete ale acele-
iași monede. Respingerea se face cu mai mult sau mai
puțină violență. Reversul respingerii e dragostea po-
sesivă care creează „închisori”. Pierderea acestui tip
de dragoste produce suferință, obidă, pizma inimii, iar
gestul de răspuns al acestei pierderi e violența. Deci
ca să scapi de violență trebuie să arunci și inversul ei
(atracția posesivă), trebuie să arunci moneda (acesta
este Krishnamurti).
Cain l-a ucis pe Abel „pentru că Dumnezeu îl iu-
bea mai mult” – începutul crimei pe pământ, păcatul
inimii moștenit. Vindecarea se obține prin Hristos: iu-
bește-l pe propriul tău asasin, „iubește-ți dușmanii”.
Închină-te în fața celui ce mușcă din tine, întoarce și
obrazul celălalt și ai scăpat. Ai scăpat în sus, în altă
ordine, cea Dintâi.
Cu alte cuvinte până nu se obține neutralizarea tu-
turor efectelor malefice ale inimii (spălarea de sufe-
rință: „lovitură-răspuns la lovitură”) nu există Reîn-
toarcere, Re-instaurarea Condiției Divine.
******
Iertare mi-am cerut nu pentru că aș fi vinovată de
ceva, ci fiindcă nu Te-am recunoscut! M-am desco-
peri „păcătoasă” precum sfinții și m-am îngrozit.
Când ai un asemenea Om care te veghează nu mai
există „păcat”. „Păcatul” ești tu-însuți, Cel fără de El.
Tu ești cel care se condamnă singur – prin compara-
ție. Nu te poți descoperi păcătos decât uimindu-te
Slava Sa care te pătrunde. Între două drumuri crân-
cene te păstrezi în cel al „păcatului” care ți-e la-nde-
mână, pe care îl cunoști. Slava ți se dă, e ceva Nou.
Prin comparație și între două drumuri, meandrele pe
59
TRECEREA ÎNSPRE LUMINĂ
care te poartă Chipul Păcatului par interminabile.
Groaza e atât de mare încât năruie ființa. Și în această
topire a groazei se mistuie, desțelenindu-se, terenul
pur pentru primirea Ta.
*****
Adresează-te lui Dumnezeu cu acel glas pe care
orice ai face nu îl poți scoate din tine, iar atunci când
te străduiești să o faci și reușești un compromis, nu e
de nimeni înțeles.
*****
În septembrie (92), în soarele apunător de
toamnă, în blândele lui sclipiri, am realizat că totul se
încheiase. Drumul pe malul râului până la Locul în
care în urmă cu mulți ani îmi începeam „viața ce mi
s-a dat” l-am făcut cu încetinitorul, surpându-mă la
fiecare pas de grozavele imagini-amintiri, ce se des-
prindeau în fața, în spatele, în corpul meu, cu toată
tăria de Atunci – Istoria orânduirii traseului ce urma
să-l parcurg cu zgomotul Începutului de lume pe care-
l cream și întru care eram dirijată, – spaima, emoția
celui neștiutor care într-adins parcă apasă mai cu pu-
tere pietrele caldarâmului. Imagini-întâmplări, puzde-
rii de stări, toate legate de Început, acum că eram la
Sfârșit, făceau să cadă de pe mine ca și cum ar fi fost
inutilă încărcătura de Timp, printr-o dezvăluire fără
de echivoc a Prezentului. Bucla se încheia, ce a fost
adăugat urma să fie șters.
M-am clătinat în mine, am trecut de Școală, am
urcat treptele Teatrului și n-am mai recunoscut nimic.
„Locul acela nu mă mai voia pentru el.”
M-am întors pe același mal, am privit ca pentru
Regina Maria
60
prima oară gardul verde pus în locul barelor vechi pe
care mă sprijineam în vremea de demult – știam că
atunci când mori tot ce ai trăit îți apare cu repeziciune
în minte și ai față de trăirile create strângeri de inimă
sau bucurii – așa era acum, o moarte dulce, o moarte
cumplită, o desprindere de timp, o sfâșiere Iremedia-
bilă, un anunț copleșitor, un Trăznet nemilos despică-
tor de ființă în „componentele” sale, din care una, tre-
cutul (o parte anume) urma să fie ștearsă așa, pur și
simplu. Eu – față în față cu mine – nu mai eram cineva
– trăirea ocupa totul, imposibilitatea aceasta de „a fi
doi”, – cea de acum și cea de atunci într-un singur
trup, și să nu conteze niciunul dintre „eu”-ri, doar
Evenimentul – moartea – una din morțile ce aveau să
se însumeze în Moartea cea Mare, o mică moarte pre-
gătitoare... (n.a. găsesc aici ce tocmai am scris cuiva:
„știam că toate astea (ce am pus pe mine prin contac-
tul cu lumea) – vor fi date jos la un moment dat” – și
găsesc mai sus descrisă tocmai Întâmplarea acestei
acțiuni... această Ștergere a unei părți a trecutului a
premers Trecerii profunde, ea este doar dovada unui
sistem de funcționare care opera singur și de exis-
tența căruia se pare că am știut prin intuiție... Astfel a
fost posibilă Predarea Totală, traseele interioare erau
deja făcute, trebuia doar acceptul meu, să accept la un
moment dat să mă predau complet...)
Mi-am spus: „e nevoie să mă duc să spun cuiva,
e ceva nemaiîntâlnit” – și aveam sentimentul că mi se
întâmplă așa pentru toată lumea!
Prietena pe care am văzut-o nu a înțeles mare lu-
cru! În afara ciudățeniei vizitei, nu a înțeles nimic.
(va urma)
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Anna-Nora ROTARU
LACRIMI PENTRU GRECIA
Mare tragedie în est-vestul Atenei, cu Grecia de
trei zile în Doliu Național și câte alte zile încă, în su-
fletele omenești, amputate în fața pedepsei naturii, a
mâinilor ucigașe, care se pare că au conlucrat, a ne-
putinței mecanismelor de-a face față flăcărilor în-
tinse pe sute de km, ce-au ars totul în cale: păduri,
case, oameni, animale, oprindu-se la buza mării, într-
un timp extrem de scurt! Într-o oră și 20 de minute,
au lăsat în urmă 84 de morți, 168 de traumatizați, un
număr încă necunoscut exact de dispăruți; mame, co-
pii, bătrâni, s-au azvârlit în ultimul moment de pe
stânci în valuri să se salveze, fiind unii înecați în ma-
rea furtunoasă, cu valuri de cel puțin un metru înăl-
țime; case și mașini arse, cu oameni carbonizați înă-
untru, în încercarea lor de-a fugi în ultimă instanță,
blocați fiind de aglomerație, de panică; exploziile
benzinăriilor, stâlpilor de înaltă tensiune... un Iad
adevărat, ce s-a întins în câteva minute, pe o distanță
extrem de mare de la vest la est; oamenii încercând
cu orice mijloace să-și apere bunurile muncite de o
viață întreagă, ajunse scrum și pulbere, încolțiți de
jur împrejur de flăcări, nu și-au mai putut găsi vreun
mod de-a evada din vâlvătăile de zeci de metri înăl-
țime! Doamne, mare dezastru național, o altă Pom-
peie...
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
AL ZILEI CLOPOT
În regiunea Kinetas, pe 23/7/ 2018, la 12:03am
apare pe dorifor primul focar și la 12:35 am, se înre-
gistrează alte 14 focare, concomitent aproape, în li-
nie dreaptă, la Mati, Noul Boutza, Sf. Andrei, Rafina,
Kallitehnopoli, Ntaou Pendeli etc, la început aproape
de șosea, apoi extinzându-se, vorbindu-se de alte 45
de focare, ajungându-se astfel la estul Atticii! Având
în vedere că vântul sufla nord-vestic, pare destul de
curios să ajungă așa de repede în estul regiunii, dis-
tanța dintre focare fiind de vreo 1200 m, în linii
drepte și paralele. De altfel se fac cercetări, s-au gă-
sit mecanisme care denotă că mână criminală le-a
pus, pentru prima data în istoria țării, în regiuni lo-
cuite! Flăcările făceau un zid înalt de 40 de metri,
întins frontal pe kilometri întregi, curenții teribili în
regiune din cauza marilor temperaturi, ce ajungeau
până la 1600 de grd, vântul cu 120 km/oră, toate au
condus la un dezastru fără precedent în istoria mo-
dernă a Greciei, făcând aproape imposibilă orice
manevră de ajutor substanțial, pe aer și uscat, oame-
nii murind ca șoarecii... Nu au sfârșit istoriile tragice
care ies la lumină! Este cutremurător că prima vic-
timă a tragediei de la Mati, Rafina și Noul Boutza,
era un prunc de 6 luni al unui pompier ce se lupta cu
focul la acele ore! O altă victimă, o fetiță de 12 ani,
campioană la concurs de bicicletă, s-a aruncat în gol,
văzând că nu are altă salvare! Ultimii morți găsiți, în
număr de 25 pe buza prăpastiei, strâns îmbrățișați,
într-o ultimă rugă la trecerea pe cealaltă lume, nești-
ind dacă trebuie să sară, zdrobiți de țărmul stâncos
61
AL ZILEI CLOPOT
sau să rămână, au fost găsiți carbonizați! 1500 de
case arse, în mașinile unele peste altele găsindu-se
oameni și copii carbonizați; alții găsiți pe plajă, mai
norocoși, fiind salvați, alții morți de asficxie sau îne-
cați...

Așa arată plăgile Elladei după marele dezastru, ce-

a costat vieți omenești și nu numai, regiuni turistice, pă-
duri seculare de-o mare frumusețe, avutul fiecăruia de-
o viață-ntreagă, oameni șocați, rămăși pe drumuri, re-
fugiați în propria lor țară! Continuu se fac mari încer-
cări de identificare a victimelor, o datorie extrem de
grea a medicilor legiști, prin metoda DNA, se cere timp
și tărie sufletească, având în vedere că sunt carbonizați
și rudele trăiesc agonia celor pierduți! D-zeu să-i ocro-
tească, pe cei plecați, dar și pe cei rămăși... (A-N. R.)

62 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 „AJUNGE ZILEI RĂUTATEA EI“

S-A NĂPUSTIT BALAURUL DE FOC...

dedicat celor pierduți

E-năbușeală, planează o prevestire, dantenian infern, căldură...

Vântu-aprig se zvârcolește, urlă demențial și ca o cobe geme...
Pe cer se-adună norii grei? Se-ntunecă zarea, ca năpastă sură,
A ploaie pare oare? Fum greu mă năpădește, miros de-arsură,
Simt teamă-n mine, mă bântuie o presimțire-n clipele supreme,
Aud văicăreli, glasuri de-ajutor să cheme...

Deodată, simt ghiara Morții-n spate, amenințând ca ghionoaie,

Se năpustește mușcând pământul cu fălci tăioase, sângerânde...
Izbucnesc spre ceruri limbile-i de foc cu dinți de-oțel și pălălaie,
Scuipând aprinși cărbunii, rânjindu-se la gemetele în hărmălaie,
Ronțăind totul în cale, ca un balaur cu șapte capete, flămânde
Lăsând în urmă-i trupuri, ca rugurile, arzânde...

Secătuiesc lacrimile-n ochii goi, agoniind-ntr-o ultimă suflare...

Ca lavă șiroindă, înghite vietăți, suflete și trupurile omenești...
Mirosul Morții bântuie prin jur, schelete fumegânde pe cărare,
Cu descărnate mâini spre cer, umil cerșind stropul de-ndurare,
Întrebând, cu guri căscate-n ultim răcnet, spre zeitățile cerești,
Doamne, pe mine, de ce mă pedepsești?

Ajunge focu-n poarta bolții, bătând turbat, balaurul mugește,

Împrăștiind tăciuni și scrum, miros de cedru și de carne arsă...
Peste munți și dealuri, prin câmpuri, văi, aleargă și scrâșnește,
Stropind din nări cu vâlvătăi, până și stânca o crapă și topește,
Cu mânie năpustindu-se, prin păduri și peste case se revarsă
Lăsând în urmă-i o umbr-a vieții, ștearsă...

Pe mantia nopții-ntr-un târziu, lucesc în sumedenii lampioane,

Focul rumegă, scobindu-se-ntre dinți, cu fumegândele crenguțe...
În liniștea mortuară, pe ici colea, vaiete auzi prin arsele amvoane,
Vreun dangăt răgușit de clopot, târșâitul de fantasme în prigoane,
Pe cer și pe pământul ars, clipesc pe-alocuri puzderii de steluțe,
Sufletelor rătăcitoare, aprinse căndeluțe...

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 63

AL ZILEI CLOPOT

Dragoș NICULESCU

DARUL LUI DUMNEZEU

Și omorându-și ei toți porcii, Și-atunci, oamenilor acelui neam ciudat

domestici și sălbatici laolaltă,
fără osebire și fără milă ori judecată,
îi apucă disperarea pe oamenii
acelui popor ciudat, de omorâtori netrebnici
și distrugători ai propriei lor obcini,
ai propriului lor avut, ai propriei lor vieți –
iar așa ceva nici că se mai văzu pe undeva –,
căci în acest fel ei se lipsiră pe ei înșiși
de viață, de iubire, dar mai ales de
cele ale gurii pentru ei și pentru copiii lor.
Și, în acest fel, se văzură trăind mai departe
pe un pământ sterp, bătut de vânturi
și morți de foame, de frig și de spaimă.
Dar specia aceea de animal, care nu le adusese
decât foloase și nu le făcuse nici un rău
niciodată, trebuia să reziste cumva,
căci darul lui Dumnezeu nu poate fi pângărit
cu una cu două, după vrerea fiecăruia
și pentru totdeauna.
de distrugători le crescură pe față niște măști,
roz ca sângele tânăr, cu urechi mari
și rât și limbă și grumaz lat, plin de șuncă,
picioarele lor se făcură scurte, terminate
cu copite ascuțite, iar la spate le crescu și-acolo,
dintr-o dată, o codiță învârtoșată și subțire.
Dând să vorbească, începură să guițe
și să grohăie, de nu mai știai dacă e râs,
ori plânset, ori urlet.
Și guițăturile și grohăiturile deveniră
cu totul asurzitoare când, pipăindu-se între ei,
își dădură seama că măștile acelea groaznice
nu sunt nicidecum măști, ci sunt chiar capetele
și trupurile lor, noile lor trupuri și noul lor grai,
când își dădură seama că toți porcii aceia
fără prihană îi blestemaseră să trăiască de-acum
în locul lor, în ținutul acelei patrii,
numite de-atunci Țara porcilor veșnici.

Retragerea românilor

64 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Marin IANCU
ION CODRU DRĂGUȘANU,
PEREGRINUL TRANSILVAN
În toamna acestui an se împlinesc două sute de ani
de la nașterea scriitorului Ion Codru Drăgușanu, un in-
telectual de o bogată complexitate, entuziast și lucid,
poet, filolog, o fire nesupusă constrângerilor, un om mo-
dern și deschis dezvoltării culturii și civilizației în toate
direcțiile acestora. Născut la Brașov, în 9 noiembrie
1818, dintr-un neam de săteni drăgușeni liberi, ca fiu al
lui Adam Plăeșu Codru (Codrea Codre, Codria, Kodru
de Drăguș, zis și Adam al lui German sau, din secolul al
XIX-lea, „Codru Drăgușanu"), strămoșii săi căpătându-
și o oarecare faimă încă din veacul al XVII-lea, pe la 27
februarie 1654, când familia lui a primit o nouă diplomă
de înnobilare, conferită pentru serviciile aduse într-unul
din regimentele grănicerești române înființate de Maria-
Thereza.
Fire nesupusă constrângerilor și prea puțin impresi-
onat de titlurile și blazoanele de nepot de veteran rănit și
prizonier în războaiele napoleoniene și fiu de soldat
ajuns acum să păzească vițeii și porcii la jir în pădure pe
„boieranatul” lor de șapte pruni, după denumirea speci-
fică a elitei din țara Făgărașului, tânărul își ia lumea în
cap și trece munții în Țara Românească. Deprinsese oa-
recum farmecul lumii din cărțile populare Alexandria și
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
Arghir și Elena, cânta în biserică și citea în strană Măr-
găritarul lui Ioan Gură de Aur, cultivând cu insistență
„studiul, lectura, meditația de singurătate”. Reușise să
învețe bucoavna pe de rost la școala din sat și la școala
grănicerească din Viștea de Jos, după care, din dorința
de a se face preot, se orientează spre o școală gimnazială
din Brașov. Este luat la oaste, devenind copist în cance-
laria unei companii de prin părțile Făgărașului, conduse
de căpitanul Dobay, unele neînțelegeri avute cu căpita-
nul, precum și iminența datei înrolării îndemnându-l tot
mai insistent să „încerce rotundul lumii”. Avea optspre-
zece ani, vârsta recrutării la oaste. Trece munții în Țara
Românească, unde își începe șirul altor avataruri: slugă
și țârcovnic al protopopului Andrei de la Călărașii
Vechi, funcție de care se plânge în poema Doamne fe-
rește (1836), „econom”, adică slugă la tovarășii cojani
de la Puțul cazacului, de lângă Călărași, preceptor de
limba germană al feciorilor boierului Sache de la Tîrgo-
viște, revine în București și se înscrie pentru scurt timp ,
„fugitiv” numai, la clasa treia de „umanioare” de la co-
legiul „Sf. Sava”, după cum este menționat și pe califi-
carea dată de directorul Petrache Poenaru. Renunță la
școală, preferând „studiul privat în singurătate”, fiind,
conform caracterului său, un autodidact, cu aptitudini
pentru învățarea limbilor, de vreme ce, la un moment
dat, solicita, un post de „secretar privat, maestru de
limbi”, tânărul fiind cu adevărat posesorul unei temei-
nice instrucții, un bun cunoscător al limbilor latină, ne-
ogreacă, germană, franceză, italiană, engleză și ma-
ghiară.
Transplantat câțiva ani în Țara Românească, Ion
Codru Drăgușanu trece printr-un intens proces de mun-
tenizare. Ajunge pentru puțin timp angajatul „cocoanei
Esmeralda”, pe care o părăsește trecând secretarul boie-
rului C. C., împreună cu care îl însoțește, ca tălmaci de
a doua mână, pe domnitorului Alexandru D. Ghica într-
o călătorie făcută incognito în Apus. Poposește la Viena,
unde face serviciul de „aghiotant” pe lângă vodă, vizitat
la hotel de cancelarul Metternich, care nu-i face nicio
impresie deosebită, ajunge la Milano, fiind luat drept
„capelanul curții mării sale” și salutat ca „signor abate”,
vede mai apoi Roma, trăind adânci emoții lângă Co-
lumna lui Traian și în fața arheologiei Romei, unde „mu-
zeul e sub soare” și unde „sunt toate acasă: sculptura,
pictura, arhitectura, care stârnesc muzica și poezia”.
Peste tot, spiritul spontan al călătorului de vocație se lasă
65
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
robit plăcerilor simțurilor și ale inteligenței. Știe să guste
cu rafinament superioritatea estetică a cultului catolic,
față de „simplitatea uscată a protestanților” și de „ex-
trema mizerie a bisericilor noastre”, care îl face să
afirme că „… mai multă estetică este de lipsă…”. Întors
la București, începe să trăiască din nou „dorul de ducă”
și, în calitate de însoțitor al principelui G. Ghica, pleacă
spre Paris, itinerarul înlesnindu-i trecerea prin Viena,
Linz, Regensburg, Ulm, Stuttgart și Karlsruhe, ajunge la
Baden-Baden, ca imediat ce poposește la Paris și la Lon-
dra, cetatea „cea mai monstruoasă a Europei” sub rapor-
tul numărului imens de locuitori și a întinderii, „peste o
distanță cât Țara Oltului la noi”, îndemnat tot mai mult
să cuprindă cu ochiul și cu sufletul imaginile unei lumi
în plin elan de dezvoltare, Ion Codru-Drăgușanu trece la
observații de psihologie comparată a popoarelor, dove-
dind un ochi critic și lucid.
Spre deosebire de boierul Dinicu Golescu, mânat să
cutreiere lumea spre a se informa, tânărul ardelean, un
veritabil picaro valah, este împins pe drumuri de sărăcie
și de un anume spirit de hoinăreală, ceea ce ar putea ex-
plica destul de limpede preocuparea acestuia de a-și găsi
un loc de muncă stabil, atât cât să-i ofere un venit potri-
vit pentru un trai decent. Se fixează ca girant la o bibli-
otecă de împrumut și de distribuire de ziare, ca după un
an, să încerce, dar nu pentru mai mult de zece zile, și
meseria de substitut de învățător la o fabrică, în satul Pu-
teaux, această pasiune a tânărului călător ardelean pen-
tru Franța și Paris devenind în timp tot mai vizibilă.
66
Asistând, în 1840, la Paris, la mărețul eveniment al adu-
cerii sarcofagului lui Napoleon de la Sf. Elena, are o tre-
sărire de umor auzind mulțimea strigând în delir: „Vive
l'empereur!”, când ele era „mort de douăzeci de ani”.
Impresiile provocate de cele două țări apusene sunt oa-
recum diferite, Anglia impunându-i mai multă stimă de-
cât simpatie. „La început, după cum însuși se exprima
în Scrisoarea XIX, Paris, Ianuar 1841, în Franța toate mi
se păreau în cea mai bună ordine, mai presus ca în Ger-
mania, dar, venind din Anglia, de odată ți se pare că ieși
din palat și intri în bordei, așa e insula aristocratică pe
lângă continent”. Ar fi la fel de interesantă și încercarea
de descriere în paralel a celor două popoare, cu o privire
personală și o concluzie de natură politică: „În Europa
sunt numai două popoare mari, în toată puterea vorbei:
Frâncii și Anglii. Scriitorii aseamănă pe cei dintâi cu
grecii și pe ceilalți cu Romanii antici, dar mai mult în
privința caracteristicei naționale principale, căci din
contra încă n-ar fi greșeală (…). În alianță una cu alta,
aceste două națiuni sunt menite a conduce lumea și a de-
cide pururea despre soarta celorlalte popoare”. Fără să
se arate neapărat mereu entuziasmat de cele văzute, iro-
nia și autoironia fiindu-i caracteristice, peregrinul tră-
iește din nou febra plecărilor spre zări albastre, dornic
de a lua contactul cu climatul artistic al Italiei. În Italia,
vederea columnei de la Roma îl face să se prosterne să-
rutând piatra pe care altădată se afla statuia lui Traian.
Se îndreaptă spre Neapole, înfruntând un alt șir de peri-
peții, se angajează curier într-o familie rusească, pe care,
în septembrie 1842, o însoțește la Petersburg, unde
ajunge în februarie 1843, în plină iarnă, găsind Neva și
canalurile ei „înghețate ca tunul”. Se pare că tânărul e
născut sub zodia plecărilor. Recomandându-i-se drept
„literat maghiar” poliglot, e angajat de un tânăr principe
rus Bariatinsky pe un „post de secretar privat, maestro
de limbi”, pe care, în această calitate, îl va însoți,
aproape timp de un an, între aprilie 1843 – februarie
1844, în călătoria lui prin țările apusene. Peregrinul tră-
iește aventura insolită a unui drum cu sania timp de șapte
zile până la Berlin, apoi la Frankfurt, Maiența și Paris,
se bucură din nou de frumusețile Elveției, vizitează
Berna, admiră „cascada pitorească de la Giessbach”, și
„pozițiile romantice la Interlacken și Untersen”, ca apoi
să descifreze din nou frumusețea orașelor Paris și Lon-
dra, în cel din urmă reușind să viziteze castelul regal
Windsor și să vadă în treacăt familia regală. În privința
climei naturale și a climatului politic, Elveția i se pare că
întrunește condițiile ideale de reciprocă determinare:
„…Elveția are în toată privința preeminențele sale în
Europa…, are meritul de a fi așezat tronul libertății pe
munții săi într-un timp când nimeni aiurea nu cuteza să-
i pronunțe măcar numele. Libertatea afecționează, mai
înainte de toate, aer subțire și curat, care se află numai
pe vârful munților, activitate rară, condiționată prin ră-
coarea climatică a înălțimilor, sau sobrietate, frugalitate
și tot felul de privațiuni”. În august 1845 e din nou la
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

București, într-un alt episod de „vagabondaj intelec-
tual”, unde lucrează o vreme ca pedagog în familia lui I.
Câmpineanu, de unde, în anul școlar 1847-1848, trece
institutor la o școală elementară din Ploiești, ca la des-
chiderea anului școlar, la 15 noiembrie 1847, să sur-
prindă audiența cu o cuvântare rostită destul de ferm,
insistând aici, printre altele, pe ideea unei conștiințe cu-
rate și a asocierii educației cu instrucția, cuvântarea fi-
indu-i publicată într-un ziar cu semnătura J. Codrea. „În
societatea noastră, rostea tânărul institutor, trece de în-
vățătură mai vârtos o spoitură deșartă, în loc de creștere
bună avem o corupțiune completă, în loc de moralitate
domnește demoralizațiunea și desfrâul, în loc de adevă-
rata religion ne împiedicăm de o superstițiune groasă”.
Preocupat de tezele lingvistice ale școlii latiniste,
„Ioanne Germanium Codru, profesoriu în școala ele-
mentară de Ploiești” publică la București, în tipografia
Colegiului Santu Sava, 1848, Rudimentele gramaticei
române. Extrase din Tentamen criticum, cu adausuride
regule simple și diverseanotăciuni pentru uzul școlari-
lor începători, cea dintâi încercare de a introduce, într-
unul din principate, tezele lingvistice ale școlii ardelene,
cu deosebire principiile lui Aug. T. Laurian, afirmând
latinitatea limbii noastre și chiar deplina latinizare a
acesteia: „Limba română e fiica mai asemenea latinei, și
după cum noi transilvanii avem gust cam rococo preste
puțin va fi latină deplin, așa cum demi în țară până la 47
(1847)”.
În timpul revoluției de la 1848, N. Bălcescu îl nu-
mește comisar de propagandă pentru județul Prahova, ca
imediat ce revine în Transilvania, arătându-se mai cu-
mințit, marele hoinar are să îndeplinească o serie de
funcții administrative și școlare, se consacră publicisti-
cii, desfășurând, în paralel, o intensă activitate în dome-
niul instrucției și educației, cât și pe tărâm cultural, în
spiritual reprezentanților Școlii ardelene. În toiul lupte-
lor pentru impunerea limbii române în administrație și
justiție, Codru–Drăgușanu se arată tot mai activ în cali-
tatea sa de deputat de Hațeg în Dieta federală de la Sibiu.
Convins că Europa trece prin mari schimbări, oratorul
Ion Codru Drăgușanu promovează cu multă vervă im-
punerea progresului în vederea scopului național, a cul-
turii și a educației, după cum procedează și în conferința
O umorescă veridică (1870), o descriere spirituală a sa-
tului Drăguș. Prezent la diferite întâlniri, ședințe festive,
la examene de sfârșit de an ori în Sinodul ortodox al Fă-
gărașului, în alegeri sinodale sau la congrese bisericești,
cu prea puține însărcinări totuși față de resursele celei
mai rafinate minți a generației sale, Ion Codru Drăgu-
șanu impresionează mereu prin mobilitatea de spirit și
temperamentul de orator, destul de apropiat prin struc-
tură morală cu boierul muscelean Constantin Golescu,
dornic să promoveze pe tărâm românesc elemente ale
progresului. Scriitorul încetează din viață la numai 67 de
ani, la Sibiu, în ziua de 26 octombrie 1884.
Cu excepția unor lucrări fără vreo anumită valoare,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
traduceri din texte la modă ori câteva nuvele romanți-
oase și poeme cu tendință morală, „satire a celor răspun-
zători de starea de înapoiere a norodului”, Ion Codru
Drăgușanu rămâne autorul memorialului Pergrinul
transelvan sau Epistole scrise den tiere straine unui
amic in patria, de la anul 1835 pana închisive 1848, un
prețios document de epocă, în măsură să pună în lumină
profilul unui scriitor cu un spirit de observație covârși-
tor, capabil de a oferi, prin bogăția substanței, unul din
cele mai interesante tablouri ale unei lumi aflate într-un
proces de mari schimbări. Concepută sub formă de scri-
sori, cartea a cunoscut o primă redactare chiar în peri-
oada peregrinării europene a scriitorului, forma defini-
tivă conturându-se ceva mai târziu, prin 1861, când, sta-
bilit definitiv acasă, vrednicul peregrin avea deja unele
obligații de natură politică și obștească. Primele scrisori
din Peregrinul transilvan (Câteva epistole ale unui pe-
regrin transilvan, revăzute și ajustate după 25 de ani),
epistolele I – XXIV, au apărut, fără semnătură, între 17
martie 1863 și 19 ianuarie 1864, ca foiletoane, în pagi-
nile „jurnalului politic și literar” (Diurnalu politicu și li-
teraiu) „Concordia”, o „foiță literară” („Foișoară”) apă-
rută la Pesta, avându-i ca redactori responsabili pe Sigis-
mund Pop (3 august 1861-1863) și Al. Roman (1863-
1868). Alte trei epistole, din corpul unui al doilea volum,
anunțat, însă nepublicat, apar în prima serie a revistei
„Familia” din Pesta, două în 1869 și a treia în 1879, pu-
blicată în volum, în mai multe ediții, după 45 de ani de
uitare, prima ediție purtând titlul Peregrinulu transel-
vanu sau Epistole scrise de tinere straine unui amicu in
patria, de la anulu 1835 pana inchisive 1848. I, îngr. S.
Filtsch, Sibiu, 1865; ed. a II-a, I. Codru Drăgușanu, Că-
lătoriile unui român ardelean în țară și în străinătate
(1835-1844) (Peregrinul transilvan), celelalte trei ediții
mai importante avându-i ca îngrijitori pe Constantin On-
ciu, tipograf, cu o prefață de N. Iorga, Vălenii de Munte,
Tip. Neamul românesc, 1910; Șerban Cioculescu (Pere-
grinul transilvan, București, Cugetarea, 1942) și pe Ro-
mul Munteanu (E.S.P.L.A., 1956, la Addenda: Cuvânt
scholastic și O umorescă veridică). Publicat fără nume
de autor, Peregrinul lui Ion Codru Drăgușanu a trecut la
vremea primei ediții aproape neobservat, știindu-se doar
că Mihai Eminescu, ca secretar al lui Aron Pumnul, o
înregistra în biblioteca școlii din Cernăuți. Cu timpul,
cuceriți de aspectul educativ cu totul remarcabil al cărții,
cercetătorii literari au fost atrași de semnificațiile pe care
textele ardeleanului le propuneau în toate direcțiile cul-
turii și civilizației. Atent la multe dintre meritele acestei
lucrări, Șerban Cioculescu descoperea că, „fără să-și pi-
ardă niciun moment agerimea spiritului dubitativ”, au-
torul se dovedește capabil „de cele mai aprinse entuzi-
asme de ordin etic și estetic”, mai presus de toate însă
calitatea dominantă fiind „inteligența, iar luxul perma-
nent al acesteia risipa de idei, de sugestii, de impresii și
o gamă întinsă a umorului de la calambur la cea mai șfi-
chiuitoare ironie și chiar autoironie…” De fapt, Ion Co-
dru Drăgușanu se arată, înainte de orice, „un receptiv și
67
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
un entuziast, înfrânat de o minte cumpănită și adesea iro- Oare cum vei nobilita vița, cum vei deștepta emulația?...
nică”. Fără a fi programatic, romantismul călătorului ar- Deșteaptă-te, Române! Botează-ți pe fiul tău Traian…
delean rămâne o atitudine fundamentală, caracterizantă Pune-i numele păgânului erou Achile, și călcâiul său te
pentru modul în care, alături de o atitudine obiectivă, de va apăra de urmele servilismului și ale degradației…”
esență realistă, ar putea să ilustreze că drumețul se simte
în largul lui în toate spațiile vizitate. Multe locuri îl ui- Chiar dacă Peregrinul transilvan apare după alte
mesc, trezindu-i sentimente înalte de admirație, natura scrieri majore de acest gen, aparținând lui Dinicu Go-
primitivă, edenică, spațiile trecutului, ca și prezența ele- lescu (1777-1830), cu atât de cunoscutele sale Însem-
mentelor prezentului, admirate peste tot, provocându-i nări a călătoriei mele (1826), și moldoveanului Teodor
aceleași manifestări temperamentale. Codrescu (1819-1894), un cărturar cu o pregătire mai
Evenimentele sunt relatate solemn, în pagini în care adâncă, autor de manuale și dicționare, publicist și tipo-
se stăruie cu inteligență asupra reconstituirii itinerariului graf, autor al volumului O călătorie la Constantinopoli
unor drumeții sau călătorii, a întâlnirilor cu diferite per- (Iași, 1844), uitat astăzi, dar, după expresia lui N. Iorga,
sonalități ale timpului, ale vieții politice sau ale vieții destul de bine primit în epocă („și-a găsit lăudătorii”),
culturale. Odată depășită senzația de uluire trăită în mod memorialul de călătorie al transilvăneanului I. Codru
firesc de observatorul străin, mai puțin familiarizat cu Drăgușanu ni se înfățișează ca operă a unui călător ager
lumea de dincolo de granițele locurilor sale natale, neo- și receptiv, cu un gust mai accentuat al observației so-
bositul călător începe să se intereseze de tot ce îi iese în ciale și o aptitudine estetică a unui artist spontan, aflat
cale, descrierile sale încep să placă, cu toată abundența „în stăpânirea unei limbi bogate și a unei rare puteri de
de latinisme, franțuzisme, italienisme și provincialisme, variație în ton, de la familiaritatea cuceritoare, până la
care alcătuiesc dosarul său perimat. Scriitorul e sedus de nota sublimă, a educatorului național” (Șerban Ciocu-
puternice contraste, imaginația frenetică a constructori- lescu).
lor de biserici ai evului mediu îl solicit la tot pasul. Su-
biectele se amplifică, în preocupările memorialistului
făcându-și loc mereu alte detalii de epocă, informații în
măsură să contureze din interior imaginea noilor locuri.
Din scufundări în universal formelor artei medievale
vine și sentimental percutant al fragilității lumii, al lu-
crului omenesc, dar și al vieții însăși. Regrete, melanco-
lii și căutări nostalgice îi însoțesc pretutindeni pașii. De
la descrierile balurilor sau ale prânzurilor oficiale de al-
tădată, evocările sale capătă aspectul de istorie trăită. Ta-
lentul descriptiv de un tip special al autorului reușește să
cucerească treptat cititorul. În preocupările sale își face
loc detaliul de epocă, informațiile sale acumulându-se
generos în folosul amatorilor de istorie. Vedem în călă-
toria lui Ion Codru Drăgușanu mai mult decât un itinerar
oarecare, o „călătorie sentimentală”, bogat colorată
afectiv, cu certe afinități în ritmurile romantice ale ma-
rilor aventurieri. Nu toate sugestiile gânditorului progre-
sist au fost agreate în epocă. Una dintre cele mai anacro-
nice idei este cea prin care recomandă renunțarea la nu-
mele populare, ca Ion, sortite să sugereze o stare socială
precară și, adoptarea onomasticii antice, prin care să fie
stârnite anumite trăiri și aspirații nobile în sufletele ro-
mânilor: „De mii de ori am zi, scria Ion Codru Drăgu-
șanu în epistola XXXIV, din «Paris, Faur 1844», că e
păcat să se pună Românului tot numai numele de Ioan. Mormântul lui Ion Codru Drăgușanu, din Sibiu
Vezi că Ioan e văcarul, porcarul, argatul, tot potlogarul.

68 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

Anni-Lorei MAINKA
(24 mai 1950 - 3 iulie 2014)

magiun pe pâine
Despre operații la care curge amintire nu sânge trece peste culori de hârtie
2013-03
dimineața e rece cu ploaie pe geam
mi-au deschis palmele și gura
să le spun un țipăt
care este semnul un țipăt mare cât o sută de ani
care este numele
luna pe cer trece peste culorile toate
n-am știut ce vor
și le-am arătat o casă mare istoria cu aripi și ochi
înaltă cuvântul în alb se plânge în ceață

nu căutau o casă e frigul de toamnă

ei vine o iarnă
noii vidanjori scrobiți și dați cu carbit de Paris
sapă pasul adânc dintre mine și tine o iarnă cât o sută de ani…

fii atent pe unde calci despre clopote și povești

nu lăsa urme 2012-10-15
să te ții bine de pipă
clopotul cel amar
apoi prevestitor de moarte
mi-au spus l-au trimis în exil
totul e strâmb dar la locul lui să bată morților străini de plecare
sa îmi iau palmele și gura
să mă întorc în stufărișul din spatele casei copilul își șterge grimasa
pleacă umerii peste singurătatea ascunsă
uite în coșulețul cu jucării și castane
sunt aici
ascultă
istorie pe pâine bate clopotul cel mic pentru pașii cei mici
2012-10-10 pierduți în pușculița de visuri

se așază pe aripa albă a cuvântului copilul

istoria uitați-vă
își poartă umbra singur
e mare ținându-se de haina goală a lumii
e mare cât o sută de ani
istoria cu granițe colorate focul s-a stins
nu vrea să mă lase să trec
îi cer voie e marele gol ce bate peste umbrele toate

se deschide o gură un cântec din lemne de foc

se deschid aripi și ochi adoarme peste noi
istoria cea mare a uitat să încuie ușa
e seară și pe cer e luna
o lună mare cât o lună de o sută de ani clopotul cel mare bate
peste cerul barbarilor
n-are granițe luna pe cer peste podurile luate de ape
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 69
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
și le îngheață in visul scurt noaptea împăturită în batiste murdare
de copil neconfiscate la vamă

a venit iarna și ne-a luat cu gust de magiun de pere

din sat pere tari de iarnă
se spală cu periuța de dinți ce dă să chelească
bate un vânt de târziu de tot printre cântecele mici
da
poveste între clopote fără semn și cuvânt noaptea în care am strâns tot
ultima firimitură de pe dulapul albastru
o viață fără larve el nu scârția de frică
2012-11-02 să nu-l punem pe foc

unde noaptea
este nisipul pe care să scriu o perdea fără ciucuri
vântul prin care să țip
când te bucuri simți plicul cum o închide
spune cu tine pe dricuri...
vorbește
rânjește.... și uite

nu am inimă de miel unde gurile rele așteaptă deschise

nu stai
să vezi pete pe sacou în grădina de ienupăr
a nu se depune larve în inima mea
ienupărul e foarte bun la casa omului
nu bine distilat și îmbuteliat
gurile rele ar face bine să se închidă
nuuuuu sau vor rămână știrbe

viața va sta dreaptă pe lângă loteria aceea câștigată avem și cunoștințe de

între zidurile cetății urmele de cal stomatologie aplicată
sunt cele sigure
eu
viața va sta printre oase și vorbe mucegăite am uitat tot
dreaptă ca-n prima zi protezele de logică nu deranjează...
căzută din poala cerului
doar atât:
spune diverse specii care mai trec pe aici
ai văzut unde este nisipul pe care să scriu libelule, gărgărițe
uneori se rătăcește o barză
o roabă de somn
2012-11-02 pleacă repede
nu-i de ea praful
mă duc să duc o roabă de somn în grădină peste lume
să dea rădăcină
în zori adunați în grabă
e 2012-11-07
noaptea cu cărțile roată
când te regăsesc între versuri mi-e bine
noapte scad pieile adunate în grabă
Moromeții intră-n delir purtate în cioc de-un suflet de ceară
Noica urla ridicând în picioare filosofia ajung să-mi retrăiesc
noi mergem pe jos acolo
găsim un cuvânt, două în casa altuia
resturi de ospețe de literatură urcată la munte zorile...

70 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII

CONSTANTIN FROSIN

PRIX HORACE 2018

Présentation de Giovanni Dotoli
peu qui est tout, par Jean-Paul GAVARD-PERRET,
2009. A mentionner que ce volume fut la consécration
du courant par lui inventé en poésie : le Sous-Réa-
lisme.

Le Prix Horace de la Traduction 2018 vient ré-

compenser un traducteur exceptionnel, qui a atteint et
dépassé la barre des 200 livres de traduits, pour une
large part des œuvres littéraires, surtout poétiques.
Constantin FROSIN est un Professeur des Uni-
versités, à présent Emérite de l’Université Danubius
(Galati - Roumanie), très apprécié, à preuve les deux
Diplômes d’Excellence délivrées par l’Université Da-
nubius et le Diplôme de Professeur Emérite, mais
aussi par le Gouvernement de Roumanie, qui lui a dé-
livré en 2008 un Diplôme d’Excellence. Quant au
pays dont il enseigne la langue, la littérature et la ci-
vilisation – la France, elle l’a promu Officier des Pal-
mes Académiques, en 2004 ; la Renaissance Fran-
çaise lui a décerné, en 2012, la Médaille d’Or, tout
comme l’Ordre du Mérite et du Dévouement Français
(2009). Il est également Docteur Honoris Causa de
l’Université Apollonia. En 2015, Cambridge lui a ac-
cordé le titre de “The (best) Scientist of the World in
Philology”.
Notre Lauréat est aussi un Ecrivain d’expression
uniquement française, auteur d’une vingtaine de re- A son tour, il a écrit sur les auteurs français ou
cueils de poésie et de 6 livres d’essais, pour lesquels francophones, dont il faut mentionner ici : L’Autre
il a reçu différents prix. Cioran (Cioran lève le masque), 2010, dont Pierre
Trois ouvrages lui ont été consacrés à ce jour : BRUNEL disait, en 4e de couverture : « Le problème
Constantin FROSIN, un Roumain mondialisé par la Cioran est un problème difficile, auquel il vaut mieux
Francophonie, par Valeriu ANGHEL et Constanta éviter de se brûler les doigts. En l’abordant par la qu-
COATU, 2006, Constantin FROSIN, Francophile ro- estion de la langue, Constantin FROSIN pose ce
umain, auquel ont contribué trois auteurs : Daniel problème dans la juste perspective et dans celle, qui
ARANJO, Jean-Paul GAVARD-PERRET et Laurent seule m’importe, de la création littéraire ». Dans son
FELS (sous la direction de ce dernier), 2007, et Ce gros livre (plus de 400 pages) : Schimbarealimbii nu

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 71

EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
înseamnaSchimbarea la fata ! (Changement de lan-
gue ne signifie pas Transfiguration !), il s’occupe, ou-
tre de Cioran, de Mircea Eliade, d’Eugène Ionesco et
entreprend un ample panorama de la littérature rou-
maine d’expression française. Il ne s’arrête pas là et
publie la première anthologie des poètes roumains
d’expression roumaine : A l’orée d’un bois (24 poètes
roumains d’expression française), 2006. Des dizai-
nes de préfaces, ou alors des études et des chroniques
éparses dans les revues amies ou dans sa propre re-
vue : Le Courrier international de la Francophilie,
dont il a réussi à publier, à ses frais, 32 numéros.
Et pourtant, l’activité la plus intense et la plus
chère à Constantin FROSIN est celle de Traducteur,
qui avait mûri tant sous les théories de la traduction
qu’il enseignait, que sous les vingt recueils de poésie
d’expression française et les centaines de poèmes pu-
bliés dans de nombreuses revues françaises et/ou
francophones, accomplissant ainsi la première condi-
tion d’un bon traducteur littéraire : être lui-même
écrivain dans la langue où il traduit. Et une première
curiosité : il préfère traduire du roumain en français,
et non pas l’inverse. A preuve, qu’il n’a traduit qu’une
dizaine de volumes du français en roumain (dont Cé-
line : Mort à crédit), tous les autres volumes étant tra-
duits du roumain en français – bel hymne à la langue
française.
Les plus de 40 volumes traduits chez le Bronto-
saure, et au moins une dizaine chez d’autres maisons
d’édition : Contes et Nouvelles, 2009, Nicolae DA-
BIJA, Devoir à rendre, 2015, avec ses propres recu-
eils poétiques et ses livres d’essais, portent à environ
70 le nombre de livres écrits et traduits, publiés en
France et ailleurs, ce qui fait de lui l’auteur roumain
le plus publié en France et à l’étranger !
Il fit ses débuts en tant que traducteur en tradui-
sant une douzaine de recueils de haïku en français, ce
qui lui valut deux prix successifs de traduction de la
part des Editions Haiku de Bucarest, en 1994, à Cluj,
il a reçu le Prix de traduction de l’Association Franco-
Roumaine Frondes pour la traduction de Lucian
BLAGA et une dizaine d’autres prix de traduction
s’ensuivirent, culminant avec le Prix (national) de la
Traduction en langues étrangères de l’Union des Ecri-
vains de Roumanie, pour la traduction de URMUZ
(auteur considéré comme intraduisible), en 2001. Si à
Strasbourg, en 1995, à l’occasion de la Biennale MIT-
TELEUROPA, il a reçu la Médaille Trophée Gerner
du Parlement Européen, en 2004, il fut fait Chevalier
de l’Ordre Roumain du Mérite Culturel. Ce fut toujo-
urs la France qui le récompensa comme il faut, en le
promouvant Officier des Arts et des Lettres en 2009.
Certes, dans la motivation des Diplômes de Citoyen
d’Honneur, d’Excellence du Conseil départemental
de Galati, etc., ses mérites culturels et littéraires sont
marqués comme il faut.
72
Moi-même, après lecture de ses deux gros volu-
mes : Au fil de mes idées et Au hasard de mes lectures,
l’ai considéré et l’ai dit en toutes lettres : Prince de la
Francophonie, Prince de la Francophilie et, finale-
ment, Prince de la Traduction et je dois dire ici qu’il
mérite tous ces appellatifs de tous les points de vue !
Et j’irai jusqu’à dire que le Cénacle Européen s’ho-
nore aujourd’hui en honorant un tel universitaire,
écrivain et traducteur comme Constantin FROSIN!
DISCURS DE MOTIVARE A CANDIDATURII
LAUREATULUI CONSTANTIN FROSIN
Premiul HORACE pentru Traducere 2018 re-
compensează un traducător excepțional, care a atins
și depășit cifra de 200 cărți traduse, în cea mai mare
parte opere literare, majoritatea poetice.
Constantin FROSIN este un Profesor universitar,
în prezent Profesor Emerit al Universității Danubius
(Galați – România), foarte apreciat, dovadă cele două
Diplôme de Excelență decernate de Universitatea Da-
nubius și Diploma de Profesor Emerit, dar și de către
Guvernul României, care i-a acordat în 2008, o Di-
plomă de Excelență. Cât despre țara a cărei limbă o
predă (alături de literatură și civilizație) – Franța l-a
promovat OFIȚER al Laurilor Academici în 2004;
Renașterea Franceză i-a decernat în 2012, Medalia de
Aur, la fel ca și Ordinul Méritului și Devotamentului
Francez (2009). De asemeni, este Doctor Honoris
Causa al Universității Apollonia din Iași (2012). In
2015, Cambridge i-aacordat titlul de (Best) SCIEN-
TIST OF THE WORLD în 2014, pentru domeniul
Filologie.
Laureatul nostru este și un scriitor de expresie
franceză, autor a cca douăzeci de volume de poezie și
a șase cărți de eseuri, pentru care a primit diverse pre-
mii.
Până astăzi, i-au fost dedicate trei lucrări (apărute
în Franța și în Francofonie): Constantin FROSIN, un
Roumain mondialisé par la Francophonie, de Vale-
riu ANGHEL și Constanta COATU, 2006, Constan-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

tin FROSIN, Francophile roumain, la care au cola-
borat trei autori: Daniel ARANJO, Jean-Paul GA-
VARD-PERRET și Laurent FELS (în coordonarea
acestuia din urmă), 2007, și Ce peu qui est tout, de
Jean-Paul GAVARD-PERRET, 2009. De menționat
că acest din urmă volum a fost consacrarea curentului
de el inventat în poezie: Sub-Realismul.
La rândul său, a scris despre autori francezi și
francofoni, dintre care vom menționa aici L’Autre Ci-
oran (Cioran lève le masque), editural’Harmattan,
2010, despre care Pierre BRUNEL afirma, pe coperta
4 a cărții: « Chestiunea CIORAN este o problemă di-
ficilă, cu care e mai bine să eviți să-ți arzi degetele.
Abordând această chestiune din unghiul limbii, Con-
stantin FROSIN pune această problemă într-o per-
spectivă justă - singura care mă interesează, cea a
creației literare ». În masiva lucrare Schimbarea lim-
bii nu inseamnă schimbarea scriiturii, el se ocupă,
pe lângă CIORAN, de MIRCEA ELIADE, de EU-
GEN IONESCO și întreprinde o amplă panoramă a
literaturii române de expresie franceză. Nu se oprește
aici și publică o primă anthologie a poeților români de
expresie franceză A l’orée d’un bois (24 poètes d’ex-
pression française), publicatăîn 2006. Zeci de pre-
fețe, postfețe sau studii și cronici risipite prin revistele
prietene, sau în propria sa revistă: Le Courrier inter-
national de la Francophilie, din care a reușit să pu-
blice, pe speze proprii, 32 numere (din 2005 până în
2015).
Artileriști români
Și totuși, activitatea cea mai intensă și mai dragă
lui Constantin FROSIN este cea de Traducător, care
s-a maturizat atât sub influența teoriilor traducerii pe
care le preda, cât și a celor douăzeci de volume de
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
EVOCĂRI, ANIVERSĂRI, EVENIMENTE, PREMII
poezie de expresie franceză și a sutelor de poeme pu-
blicate în numeroase reviste franceze și/sau franco-
fone, îndeplinind astfel prima condiție a unui traducă-
tor literar: de a fi el însuși scriitor în limba în care tra-
duce. Și o primă curiozitate: preferă să traducă din ro-
mână în franceză, și nu invers. Dovada – nu a tradus
decât cca zece volume din franceză în română (printre
care Céline: Mort à crédit), toate celelalte volume fi-
ind traduse din română în franceză: ce imn minunat
închinat limbii franceze!
Cele peste 40 volume traduse și publicate de edi-
tura le Brontosaure, și de alte edituri: Contes et Nou-
velles d’I. L. Caragiale, apărutîn 2009 la editura Edi-
livre à Paris, Nicolae DABIJA: Devoir à rendre,
2015, apărut la Editions des Ecrivains din Paris, dim-
preună cu propriile sale volume de poezie și cărțile
sale de eseuri, ridică la peste 70 numărul de cărti
scrise și traduse, publicate în Franța și în alte țări, ceea
ce face din el autorul român cel mai publicat în Franța
și înstrăinătate! Ceea ce i-a adus două Premii pentru
Traduceri din partea editurii Haiku de la București; în
1994, la Cluj, a primit Premiul pentru Traducere al
Asociației Franco-Române FRONDES pentru tradu-
cerea lui Lucian Blaga și vreo alte zece premii de tra-
duceri din țară, culminând cu Premiul (național) pen-
tru Traduceri din română în limbi străine al Uniunii
Scriitorilor din România – pentru traducerea operei
lui URMUZ (autor considerat intraductibil!). Dacă la
Strasbourg, în 1995, cu ocazia Bienalei MITTELEU-
ROPA, a primit Medalia Parlamentului European
TROPHÉE GERNER, în 2004 a fost făcut CAVA-
LER al OrdinuluiMeritul Cultural pentruLiteratură.
Tot Franța este însă,cea care l-a răsplătitașa cum se
cuvine, promovându-l OFIȚER al Ordinului Artelor
și Literelor în 2009. Desigur, în motivarea celor două
Diplôme de Cetățean de Onoare, în cea de Excelență
a Județului Galați etc. meritele sale culturale și lite-
rare sunt marcate corespunzător.
Eu însumi, după lectura celor două groase vo-
lume: Au fil de mes idees și Au hasard de mes lectu-
res, l-am considerat și am spus-o cu voce tare:
PRINȚ AL FRANCOFONIEI, PRINȚ AL FRAN-
COFILIEI și, în final, PRINȚ AL TRADUCERII
și țin să afirm că merită toate aceste apelative din
toate punctele de vedere! Și voi merge chiar mai de-
parte, spunând că Cenaclul European Francofon se
onorează astăzi onorând un astfel de universitar, scri-
itor și traducător, precum Constantin FROSIN!
Consilier European
Profesor univ. dr. Giovanni DOTOLI
73
REMEMBER
IN MEMORIAM
DUMITRU MICU – FLACĂRA UNEI
RECUNOȘTINȚE
A plecat în lumea celor drepți criticul și istoricul lite-
rar, la 17 iunie 2018, blândul Dumitru Micu, poet, gaze-
tar literar, inegalabil universitar bucureștean, profesorul
de orientare profesională exactă a lui Nicolae Manolescu.
I-a fost dascăl, sfătuitor în multe din împrejurările vieții,
luându-l în gazdă, ca să-și poată face buletin de București.
Câtă intuiție și revelație premonitorie să fi avut ardelea-
nul din Bârsa, com. Someș Odorhei (n. 8 nov. 1928) în va-
loarea intrinsecă a studentului și viitorului academician, este
foarte greu, dacă nu imposibil astăzi de spus.
Eu însumi m-am bucurat de toată atenția cuvenită din
partea profesorului meu de curs. De fiecare dată, chibzuia
să nu răspundă prompt, cum ar fi făcut colegul lui de curs
Ov. S. Crohmălniceanu, din seria a doua, sau moldovea-
nul de inegalabilă amintire Ion Rotaru.
Mi se părea că până să formuleze un răspuns adecvat
– întotdeauna limpede și coerent – așa cum mi-aș fi dorit
să fie toți universitarii bucureșteni pe care i-am avut ca
profesori – treceau (mi se părea mie!) minute bune. Dar
nu era deloc așa! Mai ales că eu îl abordam într-o pauză
de curs, mai întotdeauna (mai rar, la consultații!).
Mai edificat asupra acestui fel de comportament ar-
delenesc, am avut ocazia într-un anume an când a fost
președinte de comisie, pentru Bacalaureat la Colegiul Na-
țional „Frații Buzești”, din Craiova.
Am fost căutat de Dumnealui ...ca să mai stăm de
vorbă!
Drept pentru care, profitând de faptul că venea la o teză
de doctorat la Craiova, împreună cu prof. George Munteanu,
am convenit să vină cu o zi mai înainte și să participe la o
lansare de carte a subsemnatului – Aspecte ale romanului
românesc contemporan, 2 vol., 1993, 1995.
Mi-am adus bine aminte că l-am convocat și pe pro-
fesorul Pavel Țugui, de la Filologia craioveană, vorbindu-
ne până seara târziu, la Sala Maură, din Craiova. Mi-am
dat seama, atunci ...pe viu, ce cultură strălucită avea căr-
turarul nostru și cât de uricioși eram noi studenții, și cât
de răbdător a putut să fie cu unii dintre noi la examenele
de an.
Pentru mine, criticul literar Dumitru Micu se nu-
mără printre somitățile din afara Craiovei, care s-au aple-
cat cu onestitate asupra unor cărți semnate de mine.
Obiectiv și cu deferență, mai întotdeauna civilizat așa
cum au făcut-o Ion Rotaru, Stan Velea, Gh. Bulgăr, G.
Munteanu, Ionel Bota, Ion Pachia Tatomirescu, Ilie Gu-
țan, Vasile Marian, Mircea Zaciu, I. D. Bălan, Constantin
74
Cubleșan, Aura Christi. Gh. Glodeanu ș.a.
Toți aceștia, și alți confrați zonali, au înțeles că exis-
tența mea printre criticii contemporani trebuie reiterată. A
spus-o Irina Petraș într-un Dicționar ilustrat (1950 –
2000), Panorama criticii literare românești, Casa Cărții
de Știință, Cluj, 2001, p.116.
Profesorul meu s-a ocupat de Sensul etic al operei
lui Mihail Sadoveanu, 1955, Opera lui Tudor Arghezi,
1965, George Coșbuc, 1966, Lirica lui Lucian Blaga,
1967, Estetica lui Lucian Blaga , 1970, Început de secol,
1900 – 1916, Curente și scriitori, 1970.
Două masive lucrări: „Gândirea” și gândirismul,
1975, G. Călinescu, 1979 .
Un apetit aparte a avut pentru Modernismul româ-
nesc, 2 vol. 1984, 1985.
Dumitru Micu a alcătuit și o Scurtă istorie a litera-
turii române, 4 vol., apărute în anii 1994, 1995, 1996,
1997. Pe fiecare dintre exemplare scriind un generos au-
tograf (aleg pe cel de la primul volum: „Confratelui și co-
legului prof. Marian Barbu, această lucrare la care nu
țin, în dorința de a-l stimula și mai mult în activitatea sa
pe același tărâm”.)
Nu pot trece peste o lucrare de sinteză, apărută la Edi-
tura Minerva, intitulată În căutarea autenticității, 2
vol.,1991,1992.
Profesorul și istoricul literar, care a fost acribiosul Du-
mitru Micu, repunea în termenii naturaleții, firescului,
printre primii după mișcarea revoluționară din 1989, opera
unor scriitori uitați din perioada interbelică, din țară și din
străinătate, întreg demersul analitic constituindu-se într-o
formă recuperatorie și comparatistă. Cităm câteva nume:
Mircea Eliade, Anton Holban, Mihail Sebastian, C. Fântâ-
neru, Max Blecher, Octav Șuluțiu, H. Bonciu, Ion Biberi,
Mihail Celarianu, Anișoara Odeanu.
Împreună cu Nicolae Manolescu a alcătuit volumul
Literatura română de azi, 1965.
Toate acestea, și multe altele ne numite aici, sunt
borne în calea uitării sau pietre pentru templul său; adică
pentru permanenta amintire a criticului și istoricului lite-
rar Dumitru Micu, ardeleanul bucureștean sau călăuza
didactică și științifică a multor generații de studenți bucu-
reșteni.
Flacăra unei recunoștințe!
Marian BARBU
Iunie, 2018
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Liliana POPA
INTERVIU CU EMIL LUNGEANU –
ROMANCIER, DRAMATURG,
CRITIC ȘI POET
Liliana Popa: Domnule Emil Lungeanu, sun-
teți una din personalitățile de prim rang ale literatu-
rii române contemporane, unul dintre cei mai proli-
fici creatori care a explorat teritorii ale poeziei, pro-
zei, criticii literare, teatrului și jurnalismului de cul-
tură. Cum vedeți viitorul limbii române și al litera-
turii, ținând cont de fenomenele și aspectele noi și
nu foarte comode aduse de globalizare?
Emil Lungeanu: N-avem noi nici o treabă cu
globalizarea, mai degrabă avem cu tarzanii ăia din
Madagascar. Noul globish născocit de afaceristul
Jean-Paul Nerriere (un franțuz, culmea ironiei), ce re-
duce limba engleză la numai 1500 de cuvinte, de 40
ori mai puține decât știe în medie un student (cam tot
atâtea înțelegea și urangutanul Chantek, care răspun-
dea limbii engleze în limbajul surdomuților), a fost
menit să ușureze comunicarea pentru alogenii rezi-
denți în statele anglofone. Or, la noi e taman invers,
comunicarea e în plină dezintegrare azi, când canali-
zarea TV a orașului pute de talk-show și divertisment
trivial, promovând, odată cu exhibiționismul unor se-
cături, pulifrici și pațachine cu ifose de „vedete”, un
nou limbaj de mahala redus la doar câteva clișee pri-
mitive.
În rest, nu mai contează dacă ai sau nu ceva de
spus, ajunge să repeți ca papagalul că ești „foarte
ochei” ori că ești „nașpa”, iar dacă vrei să ai „succes
la greu” e destul să fii „băiat bazat” și să-ți „tragi ma-
șină tunată supertare”. Fiindcă ești ceea ce vorbești,
de la Boileau citire, starea limbajului oglindindu-ți si-
tuația mintală – iar dacă nu ai decât aceste câteva pro-
grame în dotare, atunci ești mașină de spălat. E greșit,
însă, să analizăm în termenii snobismului această
nouă spălare a creierelor, zicând că, după cum la
pașopt bonjuriștii o dăduseră „pi franțozăști”, tot așa
acum facem figură de anglo-saxofoniști. De astă dată
nu mai e vorba de importuri neologice, ci de maida-
nizarea limbajului, corupt de plezirismul acestor noi
vremuri ale supermarketurilor, fiindcă s-au dus băile
de nămol la Techirghiol, astăzi la modă e mocirla, în
care purceii se tăvălesc fericiți. Viitorul limbii ro-
mâne și al literaturii, era întrebarea?
În vara lui 2014, când Gh.Diaconescu dădea
alarma, la Târgu Jiu parcă, adresându-și Academiei
Române și oamenilor de cultură manifestul pentru
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
salvarea limbii române, am rămas perplex aflând că
celor câteva eminențe chemate acolo (Nicolae Mano-
lescu, D. R. Popescu, Dinu Săraru, Eugen Simion) să
facă de gardă la căpătâiul demersurilor regretatului
George Pruteanu le fusese asociat, nu știu de ce, și
numele meu. Cică ne revine răspunderea să ne „unim
eforturile pentru o acțiune organizată în scopul asa-
nării limbajului românesc” și să „contribuim la co-
rectarea erorilor strecurate în DEX ed. 2009.”
Dar cum, vasăzică, să procedăm concret? Să luăm
cu asalt studioul 4 al Televiziunii Române și să spu-
nem țării în transmisie directă (cu mânecile suflecate,
evident): „ați prostit poporul cu dobitocizorul”? Să fa-
cem camping în Piața Victoriei la 31 august și să cân-
tăm Limba noastră-i o comoară ca Alexei Mateevici
moldovenilor noștri de peste Prut? Umberto Eco, la
primirea titlului de Doctor Honoris Causa în comuni-
care și cultură mass-media al Universității din Torino,
pusese la zid televiziunea și rețelele de socializare ale
internetului pentru promovarea unor întregi „legiuni
de imbecili”, ridicați peste noapte la rangul de „pur-
tători de adevăr”: de ce s-ar osteni, deci, tocmai incul-
pații să difuzeze acel rechizitoriu memorabil?
Nu ai de-a face doar cu niște iresponsabili, ci cu
niște mercenari ai îndobitocirii programate, care nu-s
deloc plătiți, precum noi ăștia cu condeiul, doar cu
piei de cloșcă. Zadarnic te spetești tu să tipărești
limbă românească, dacă astăzi literatura este prezen-
tată la știri ca un simplu divertisment, iar operele ți le
„comentează” pe blogul lui personal, cu aere de critic,
orice bou anonim. Mâna pe care a fost dat viitorul cul-
turii e una pătată nu cu cerneală, ci cu altceva: mai e
deci nevoie de oracole? Ce semeni, aia vei culege!
Epistola către Galateni 6.7, nu? Mâine-poimâne, dacă
niscai tembel va zice pocit la vreo emisiune „Epistola
către gălățeni”, să vezi că imediat jumătate din teles-
pectatori se vor grăbi să-l copieze.
Liliana Popa: Cărțile dumneavoastră de critică
literară sunt adevărate cărți spectacol, de la „Călă-
tor în Parnas – odiseea literară a lui Florentin Po-
pescu” și „Omul exotic, odiseea literară a Hannei
Bota” - studiu critic în cinci tablouri mitologice, și
până la „Manifestul ludic: formule extreme în cri-
tica literară”, o epopee modernă și totuși clasică,
apar elemente de noutate stilistică. Să scrii critică
75
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
literară în versuri și cu mesajele organizate pe tablo-
uri specifice creațiilor teatrale. „Manifestul ludic”
este, după mine, o demonstrație de scriitor de înaltă
clasă. Toate genurile literare sunt abordate acolo,
dar totul curge într-o deplină armonie încât pare fi-
resc modul de prezentare.
Emil Lungeanu: A nu se înțelege de aici, cumva,
că aș experimenta gratuit asemenea formule insolite,
doar de dragul spectacolului estetic. Nutresc cel mai
profund respect pentru cititorul avizat, care, oricât de
receptiv ar fi, își are totuși limitele lui – or, decât un
volum de comentarii literare, mulți ar fi dispuși să
cumpere mai degrabă Mersul Trenurilor. Așa că, în-
deobște, încerc să-mi amenajez discursul critic într-
un mod cât mai pitoresc posibil și să manevrez textele
comentate ca pe niște resurse ale propriilor mele ne-
voi auctoriale.
Bunăoară, comentariile pe marginea Jurnalului
secret al lui Alex. Ștefănescu le-am scris ca pe un jur-
nal eu însumi, cele despre Pantera sus pe clavecin a
lui Horia Gârbea ca pe o caricatură de raport de uz
intern al serviciilor secrete, micul studiu monografic
asupra romanelor Elizei Roha l-am conceput ca pe o
parodie de discurs politic la un congres de partid și
așa mai departe. Gérard Genette numea „literatură de
gradul doi” (hipertext) derivația mimetică obținută
dintr-un text literar: eu numesc „literatură de gradul
trei” (hipercomentariu) derivația mimetică obținută
dintr-un metatext critic, respectiv o creație literară
proprie pretextată ludic de comentarea altei creații li-
terare. În primul caz, creezi tu însuți ceva original ser-
vindu-te de creația altuia, în al doilea – de comentarea
ei. A distinge între comentariul-scop și comentariul-
mijloc (arte poetice), altfel zis a deosebi textul critic
de pretextul critic – iată premisele „literaturii de gra-
dul trei”. Firește, dincolo de chestiile astea serioase
de teorie literară, bășcălia e mai totdeauna la turație
maximă, râzi până te ia salvarea, căci, după cum știți,
cel care vinde marfa este ambalajul. În rest, nu-i cine
știe ce scofală. Dacă un Harold Pinter putea umple cu
o piesă de teatru chiar și o scrumieră goală, cum se
lăuda într-un interviu, atunci ce comedie n-ai putea
face din comentarea unei conserve pline de cuvinte?
Liliana Popa: Îmi povesteați în urmă cu un an
despre cercetările făcute de dumneavoastră la Ox-
ford, fascinat fiind și atunci și acum de marele
Will, Fantoma Shakespeare, o dizertație de 400 pa-
gini propune prima monografie românească dedi-
cată celei mai mari mistificări din istoria literaturii:
mitul omului din Stratford-upon-Avon. Concepută
euristic ca o adevărată carte de aventuri, lucrarea
urmărește, pas cu pas, evoluția controverselor ridi-
cate de enigma paternității operei shakespeariene,
manevrându-le ca pe un prolog la intrarea în scenă
a revelațiilor ultimelor decenii referitoare la viața și
opera lui Edward de Vere, conte de Oxford (1550-
1604). Când vorbiți despre Shakespeare, despre
76
scrierile lui și despre perioada elisabetană, am sen-
zația că parcă l-ați fi întâlnit, că v-ați cunoscut.
Emil Lungeanu: Shakespeare? Oho, poveste
lungă... numai viața să ne-ajungă! Mie, istoria lui Ed-
ward de Vere mi-a mâncat deja un deceniu din viață,
dar tot ea a avut darul să mă țină departe – la patru
veacuri distanță – de cele mai adânci prăpăstii ale pro-
priei mele istorii, căci, atunci când îți vine să mori,
doar îngroparea în muncă te mai poate ține viu. Inițial,
în 2001, am pornit pe urmele contelui de Oxford fo-
losind drept mijloc de transport un roman subversiv,
Ereticii. Următorul vehicul a fost o piesă, Pelerinaj,
jucată în versiune radiofonică sub titlul Shakes-
peare’s files în 2007. Mai apoi, i-a luat locul pomeni-
tul eseu, Fantoma Shakespeare, în 2010, reeditat
după trei ani, care, în pofida tuturor demersurilor în-
treprinse de ilustrul său postfațator, n-a mai apărut la
Editura Academiei din lipsă de finanțe, manuscrisul
fiind cât cartea de telefoane (culmea e că aceeași
scuză au găsit și ipocriții de la Humanitas, pe care tra-
ducerea captivantei Istorii culturale a penisului a lui
David M. Friedman, să zicem, îi costase, se vede
treaba, mai puțin), găsind până la urmă uși deschise
pe la alte case mai mici. Iar biletele de transport până
în epoca elisabetană le-am plătit scump, bibliografia
numărând peste 150 de lucrări netraduse încă la noi,
multe intruvabile în afara Regatului Unit, fără a mai
pune la socoteală traducerea și adaptarea pe cont pro-
priu (ignorând în mod deliberat orice precedente) a
textelor shakespeariene de referință în versiune elisa-
betană.
Așa cum și era de așteptat de la o mănușă arun-
cată stratfordianismului ultradogmatic, ecourile de-
mersului meu nu mi-au spart timpanele, în schimb am
avut satisfacția de a primi personal salutul venerabi-
lului acad. Mihnea Gheorghiu, care, deși aflați unul și
celălalt în tabere ideologice opuse, a reacționat plin
de entuziasm și de un memorabil fair-play după ce a
primit cartea. Nu știu dacă la fel de călduros ar fi pri-
mit-o și Stanley Wells, tătucul stratfordianismului, fi-
indcă acolo la ei, la mama Magnei Charta Libertatum
și a democrației, un asemenea atentat la dogmele is-
toriei literare oficiale ar putea scandaliza mai abitir
decât s-o insulți pe regină cum că-ți bagi săbiuța în
teaca dumneaei, ca „să nu zic vorba aia” a spadasinu-
lui Cărtărescu.
Liliana Popa: În zilele noastre reformele promo-
vate în educație au urmărit sistematic și aproape cu o
anumită cerbicie, protejarea minții elevilor de un vo-
lum prea mare de informație, simplificarea pregătirii
generale până la reducționismul impus comercial de
ceea ce se numește piața muncii. Cum considerați
aceste priorități ale școlii, care tot mai adesea la toate
nivelurile de pregătire este tratată ca o instituție co-
mercială chemată să facă profit și să fie concepută și
administrată ca o afacere. Care credeți că vor fi re-
zultatele acestor procese pe termen lung?
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Emil Lungeanu: Școala are dreptate să-i prote-
jeze de prea multă învățătură, fiindcă excesul de in-
struire dăunează grav sănătății. Ia gândiți-vă numai
câte au elevii pe cap în ziua de azi – jocurile război-
nice pe internet, feisbuchiseala, frecatul telefonului
anticelular, iarba fumată prin cluburi de noapte (cam
o treime din liceeni, zic statisticile), fast-food-ul ser-
vit la McDonald’s, filmele de cinema la mall și gă-
leata cu floricele de porumb, țoalele, cerceii băieților
și tatuajele fetelor, căștile din urechi, păcănelele, hor-
monii etc. Când dumnezeu să mai ai timp de teme?
Uitați-vă, prin comparație, la noi, ăștia care am învă-
țat pe brânci și am făcut foamea, frigul, frica și alte
substantive cu „f”: cu ce ne-am ales? Lefurile noastre
de la Uniunea Scriitorilor sunt mai mici decât indem-
nizația unui elev chiulangiu, nemaivorbind de molii,
singurii consumatori adevărați ai cărților la care ne-
am spetit. Și din vagoanele de matematică, fizică, ge-
ografie la care am împins vreme de doișpe ani, ce s-a
ales? Eu unul, bunăoară, nu-mi mai aduc aminte decât
legea lui Ohm: „Dacă ești om cu mine, sunt și eu om
cu tine”.
Performanțele la sesiunile de bacalaureat din ul-
timul deceniu, examen trecut în medie doar de jumă-
tate dintre acești tineri din cale-afară de ocupați, do-
vedesc incontestabil consecințele suprasolicitării. Au
creierul varză, vorbirea ininteligibilă și fără vocale, ca
eschimoșii, iar dacă-și pierd cumva – ferească Sf.
Samsung – tableta ori laptopul, pot fi pensionați pe
caz de handicap gradul unu. „Eminescu este un mare
clasic, pentru că se studiază între pereții claselor”, Că-
linescu era „un fel de Vanghelie modern”, iar despre
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
„autoarea Nichita Stănescu” – ce să mai vorbim! Da-
cia literară era condusă de Decebal Traian Remeș,
Luceafărul l-a scris Marius Moga, Mistrețul cu colți
de argint – „Ștefan Augustin Doi Nași”, iar Eu nu
strivesc corola... („Ionuț Striveț” fonetiza un urechist)
este a lui... Vasile Blaga, taxat cu superioritate ca au-
tor anacronic : „Vasile Blaga nu trăiește în zilele
noastre și nu știe cum e. Acum trebuie să ai mașină
de calitate.” Cu care, primită de la tac-su, se va face
praf până la 20 de ani îngropându-i și pe alții, că nu-
mărăm azi pe șosele și străzi mai mulți morți decât în
al doilea război mondial. Ce să te mai ostenești cu
atâta carte, dacă n-ai parte decât de moarte?
Câte unii au ajuns chiar, în anii mai din urmă, să
se revolte fățiș, amenințând negru pe alb: „Dacă nu
dați subiecte mai ușoare, pentru copii normali, eu nu
mai vin la examen!” sau ripostând bățoși la întrebările
comisiei: „tu ai auzit de Eminescu ?” „Da’ ce, el a
auzit de mine ?” Alții se justifică invocând noile rea-
lități socio-culturale românești: „Lectura e pe cale de
dispariție, fetele sunt interesate de mașini, de bani, de
case, de țigani”. Iată, prin urmare, că zadarnic trage
de tine profesorul sau propriul părinte dacă tu te crezi
egalul lui – și ți se pare perfect normal câtă vreme ni-
ciun nebun nu știe că e nebun. Ce-ar mai putea deci
sili un tânăr, în lumea de azi, să se apuce de citit? Doar
pușcăriile braziliene, unde ți se scad patru zile din pe-
deapsă pentru fiecare carte citită. Vă dați seama cum
ies ăia de la bulău ca pe poarta academiei?
Liliana Popa: Sunteți un scriitor, un creator de
literatură adevărată. Cât de importantă este erudiția
pentru un scriitor?
Emil Lungeanu: Erudiția? Ăsta-i un cocteil de
brainstorming cu vodcă servit la Erudit Club pe strada
Pușkin în Chișinău, după o dușcă vorbești deja ru-
sește, ah, ia haciu izuciati ruskii! Păi, degeaba pute,
vorba lui Arghezi, de erudiție un scriitor dacă nu are
talent în dotare. În ce măsură și-a spus cuvântul, bu-
năoară, erudiția unui Hașdeu în Răzvan și vidra? Oare
Rățușca cea urâtă era mai frumoasă dacă Andersen
ar fi știut carte? Relația asta erudiție-scriitor funcțio-
nează cu adevărat numai pusă în termenii instrumen-
talului, ai resurselor necesare pentru a duce treaba
până la capăt. Scrisul e ca șahul, cuvintele negre lup-
tându-se cu albul paginii, iar dacă nu ai pe tablă decât
doi cai, nu poți termina în vecii vecilor o partidă nici
dacă te numești Gari Kasparov.
77
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
PELERINI, CAVALERI ȘI AZULEJOS
Jurnal de călătorie în Portugalia și
nord-vestul Spaniei
După cele trei biserici-mânăstire minune ale Por-
tugaliei, era timpul să ne îndreptăm spre capitala țării,
Lisabona, nu înainte de a adăsta câteva ore în mirifi-
cul sat fortificat ca dintr-o carte poștală nekitschoasă,
Óbidos. Acesta datorează mult soției regelui Dinis I,
îndrăgostită poate de monarh, sau nu numai de el, ci
și de fostul castel maur din localitatea menționată, ea
primindu-l cadou, ca și când noi am primi în dar o
carte sau un pachet de țigări Carpați, din partea aces-
tuia, prin anul de grație 1282. În 1950, castelul a fost
metamorfozat într-o pousada de stat (un fel de han),
lucru ce a dus ineluctabil la restaurarea și dezvoltarea
sătucului amintit, în zilele noastre „meterezele crene-
late” (ziduri de 13 metri) împresurând străduțe, ulițe
pavate, flancate de case imaculate, nepătate, văruite,
vopsite în alb cu borduri „de culoare ultramarin ori
galben-șofran”, grădini cu garduri, nu mai puțin de
114 biserici (incredibil, noi am vizitat doar 3-4 astfel
de lăcașe), pete de flori de hârtie roșu aprins, taurin,
plus magazine de meșteșuguri, „beuturi” nelipsitele
kitsch-uri. Unii dintre noi s-au cățărat ca niște pisici
de Angora pe metereze începând de la castel ori
poarta principală, eu, cu soția, Mihaela și fiul meu
Mihai ne-am dus să vizităm cea mai importantă bise-
rică din Óbidos, Santa Maria, din perioada Renaște-
rii, edificată pe o structură, fundație vizigotă și maură,
după cum scria înăuntru. Zidurile erau acoperite cu
agasantele azulejos, iar în interior am observat și
apreciat întrucâtva picturile baroce ale Josefei de Óbi-
dos, originară din Sevilla, încapsulate în dreapta alta-
rului. După ce am sorbit pe uliță niște lichior destul
de amețitor, dar foarte dulce numit ginjinha într-o
ceșcuță de ciocolată, am vizitat biserica-librărie sau
invers, din capătul satului, unde tronau la loc de cinste
operele singurului scriitor portughez laureat cu Nobe-
lul pentru Literatură, José Saramago. La întoarcere
am văzut și Porta da Villa („Poarta orașului”) de prin
1380, ce posedă unele azulejos – se pare că ne urmă-
reau la tot pasul – în interiorul formei sale în unghi,
intrare foarte importantă pentru celebrele procesiuni
catolico-portugheze cu torțe, de Paște. Unii dintre noi
parcă erau în romanul lui Antonio Lobo Antunes,
eternul candidat portughez la Premiul Nobel pentru
Literatură, rivalul lui Saramago, intitulat Manualul
Inchizitorilor, într-o „procesiune de provinciali care
78
Iulian CĂTĂLUI
(partea a III-a și ultima)
debarcă din autocarele ca să se extazieze, ca niște
sălbatici săraci lipiți din pustie, de sistemul electric
de la ușă, de ascensoare, de azulejos (…) de deputați,
de generali…”
În Lisabona am ajuns seara târziu și nu am avut
timp decât pentru cazare, la Hotelul VIP Berna, de trei
stele, în așa-zisul minicartier elvețian al hotelurilor,
cu denumiri de tipul Hotel Zurique (adică Zürich),
Geneva, Basel ș.a., situat în zona Campo Pequeno,
destul de aproape de centrul istoric al capitalei lusi-
tane. Seara târziu, m-am dus cu soția, Mihaela, mare
iubitoare de muzică și dansuri populare românești au-
tentice și realizatoare de emisiuni TV folclorice, am
ascultat într-un bistro cvasi-franțuzesc de vizavi de
hotel, în interpretarea unei formații oarecare, celebra
muzică portugheză fado cu melodii de Amalia Rodri-
guez și noile vedete ale muzicii portugheze amintite
Mariza, care a concertat și în România și a cântat în
deschiderea Concursului de muzică „Eurovision” de
la Lisabona și Ana Moura, cea mai tânără fadista care
a fost vreodată nominalizată pentru premiul olandez
Edison Award. Începând cu a doua zi (am stat 3 în
total) am vizitat aproape toate monumentele de im-
portanță majoră și obiectivele culturale din Lisabona,
muzee de artă și de arheologie, centre cultural și case
memoriale, biserici, „monastiri” și catedrale, statui și
grupuri statuare, plus „busturi călare”. Am început cu
masiva Bazilică Estrela, în stilul barocului târziu,
prima biserică din lume dedicată „Sacrei Inimi a lui
Isus”, unde am văzut un impresionant decor al nașterii
hristice, mai pe scurt o iesle, realizată de sculptorul
Joaquim Machado de Castro, cu mai mult de 500 de
figuri din plută portugheză și teracotă, după care am
debarcat în zona Belém – malul fluviului Tejo – „Mo-
numentul Descoperitorilor” și am văzut mai întâi
Turnul Belém, una dintre emblemele orașului care dă
impresia că înaintează în apă sau, din contră, că va fi
înghițit de fluviu, turn înălțat în 1519, ne-a spus un
ghid britanic, când am urcat în clădire, pentru a-i
apăra pe portughezi de pirații englezi și olandezi, ca-
podoperă a fraților Arruda (the Arruda Brothers, a zis
ghidul, de parcă era o formație de muzică rock din
perfidul Albion!), Francisco și Diogo, inițial pe o in-
suliță din mijlocul fluviului amintit. Însă, în 1755, de-
vastatorul cutremur care a pus la pământ mare parte a
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Lisabonei, a avut efect chiar și asupra cursului Tejo-
ului, rezultatul fiind ajungerea turnului la mal! Acesta
reprezintă un mixaj de stil gotic și manuelin, alambi-
când și turnuri de pază în stil maur, evident, și loggii
à la Venezia cu niște motive decorative cu deschiză-
turi sau creneluri în formă de scuturi.
Am părăsit Turnul Belém și după ce am admirat
modernul Monument al Descoperitorilor, realizat prin
1960 de către sculptorul Leopoldo de Almeida, în
formă de proră de corabie și cu fața spre același sum-
bru Tejo și închinat erei de descoperiri geografice
portugheze, am traversat o stradă și am ajuns la un alt
monument emblematic lisabonez, Mănăstirea Ieroni-
milor. Aceasta se află în Praça do Imperio (Piața Im-
periului) și a fost înălțată începând cu 1501 în stil ma-
nuelin, dar a fost terminată peste 100 de ani, până la
urmă într-o multitudine de stiluri, cu elemente gotice,
renascentiste și baroce. Menționatul terifiant cutre-
mur nu a distrus Mănăstirea Ieronimilor, (numită așa
după prima comunitate de călugări care a populat și
cărora le-a fost încredințat inițial lăcașul), ci doar s-
au prăvălit niște statui aflate în nișele lor. Chiar la in-
trare am observat cele două morminte aparținând lui
Vasco de Gama și marelui poet Luis de Camões, chiar
sub galeria corului; o altă tombă sau sepultură impor-
tantă a altui mare poet portughez Fernando Pessoa l-
am „ochit” în claustrul mănăstirii, care claustru e o ca-
podoperă înzestrată cu arce și coloane zvelte, suple,
sensibil sculptate de ziceai că erau de „porțelan negla-
zurat”, realizate de Diogo de Boitaca, sculptor de ori-
gine franceză. Nu lipseau obsedant-ubicuele azulejos
de secol XVIII, de data aceasta, ce înfățișează viața
Sfântului Iosif în refectoriu. Însă, una dintre minunile
mănăstirii este nava, colosală, gigantescă, cu un plan
aproape pătrat în corpul central și, de fapt, fără nave
laterale – de tip Hallenkirche, spune istoricul de artă
Dos Santos, cu o singură boltă, ale cărei nervuri dese-
nează, conturează o enormă pânză de păianjen, iar pi-
laștrii, invadați de noianul de motive decorative, par a
fi stalactite de Scărișoara sau Postojna, suspendate de
boltă. Parcă aveam de-a face cu o grotă marină. La rân-
dul ei, galeria, pe care un Haupt a descris-o drept „cea
mai frumoasă din lume”, e în același timp gloria altor
doi meșteri din Belém, atât de bine se armonizează cele
două construcții, cea exterioară boitacaiană, și cea in-
terioară, în stil plateresc, a lui Castillo, produce un
efect de magnificență și unitate a conceptelor plastice.
Neputând intra gratuit la Muzeul de Arheologie,
prețul fiind cam piperat, aflat în aripa modernă din se-
colul XIX a Mănăstirii Ieronimilor, am traversat altă
stradă și ne-am dus la Centrul Cultural Belém (o clădire
modernă sau postmodernă chiar, cu influențe maure),
operă a arhitecților Vittorio Gregotti (Italia) și Manuel
Salgado (Portugalia), nu înainte de a asista la o scenă
de gelozie, aproape feroce, un taximetrist portughez își
agresa soția sau iubita, verbal și uneori și fizic, dându-
i câte un dos de palmă, individul urlând ca apucatul și
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
aproape azvârlind-o din mașină, ceea ce s-a și întâm-
plat mai târziu, fiind singura secvență negativă vizavi
de portughezi, altfel un popor simpatic, drăguț, pasio-
nal, dar nu violent etc. Am reușit să intrăm gratuit, cu
legitimația internațională de jurnalist, împreună cu so-
ția și fiul meu și nu mică ne-a fost surpriza să vedem o
expoziție gigantescă de pictură și sculptură despre în-
treg secolul XX, cei mai valoroși și reprezentativi ar-
tiști plastici din veacul menționat, cele mai importante
curente artistice din aceeași perioadă. În cadrul expo-
ziției, sau mai degrabă al Muzeului-Colecției Berardo
(de fapt, este un muzeu inclus în Centrul Cultural Be-
lém), ce cuprinde peste 1.000 de opere de artă, cum se
numea, se pornea de la faimosul tablou Cap de Femeie
de Picasso (1909) și inventarea Cubismului, plus alți
reprezentanți ai acestuia: Braque, Gris, Léger, Du-
champ (acesta era „prezent” cu tabloul Le porte-bou-
teilles), Picabia. Au urmat: Dadaismul cu opere de
Man Ray, Vordemberge-Gildewart și Kurt Schwitters,
Constructivismul rus și internațional, cu interesante
creații de Tatlin, Rodcenko și Varvara Stepanova; Ba-
uhaus-ul german, Mișcarea olandeză De Stijl (cu fai-
mosul Piet Mondrian); Abstracționismul interbelic;
Surrealismul, reprezentat de Breton, Dali, Ernst, Ma-
gritte (cu misteriosul Le Goufre Argenté), Masson,
Miró și, mare surpriză, românul Victor Brauner, da-
daisto-surrealist, autorul manifestului „Pictopoezia”
și al premonitorului Autoportret cu ochiul scos, ta-
blou realizat înainte de anul de tristă pomenire pentru
artist 1938, când se întoarce în Franța și pe 28 august,
își pierde ochiul stâng într-o dispută violentă care a
avut loc între Dominguez și Esteban Frances. Victor
Brauner, încercând să îl apere pe Esteban, a fost lovit
cu un pahar catapultat înspre Dominguez și, din pă-
cate, premonițiunea, previziunea s-a adeverit. De
menționat că acest episod tragic l-a inspirat pe marele
romancier argentinian Ernesto Sábato, care l-a inserat
în romanul său Despre eroi și morminte. În cadrul
Colecției Berardo erau și mișcări și curente artistice
post-1945, Informalismul sau Arta informală, cu lu-
crări de Jean Fautrier și Jean Dubuffet (despre care
unul dintre detractorii săi, scriitorul francez Henri
Jeanson proclama: „După Dadaism, iată Cacaism”-
ul!”), apoi mișcarea „CoBrA”, de la juxtapunerea ini-
țialelor Copenhagăi, Bruxelles-ului și Amsterdamu-
lui, din perioada 1948-1951; Expresionismul abstract,
impus în S.U.A. în anii 1940-1950, cu artiști ca: Jac-
kson Pollok (cu bizara și tensionata lucrare Head/ Ca-
pul), Arshile Gorky sau Willem De Kooning; „Noua
Școală de la Paris”, reprezentată de Hans Hartung și
Pierre Soulages; de asemenea, am mai văzut creații
aparținând „Artei Cinetice” sau Cinetismului din anii
1950, prin artiști ca: Alexander Calder (“Kinetic
Art”), Naum Gabo, Moholy-Nagy, Tinguely, Vasa-
rely ș.a.; apoi „Grupul Zero” din Germania; „La
Nuova Concezione Artistica” (Italia, 1960, cu artiști
79
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
precum: Lucio Fontana, Manzoni și Castellani); cu-
rentul „Figurația Existențială” (prin celebrul Francis
Bacon cu importanta pictură Oedip și Sfinxul după
Ingres); „Décollage – Noul Realism” (sfârșitul anilor
1950 și începutul anilor 1960); „Neo-Dadaismul” din
anii 1960; „Pop-Art”-ul britanic și american repre-
zentat de faimoșii: Jasper Johns și Andy Warhol și
alte curente plus mulți alți artiști, nu avem spațiu aici
pentru a enumera totul.
În altă zi am fost la o altă instituție de artă impor-
tantă din Lisabona, celebrul Muzeu Calouste Gulben-
kian, situat în apropierea hotelului nostru, pe Avenida
de Berna, la nord de cartierul Baixa, fondatorul mu-
zeului fiind un magnat al petrolului, milionar britanic
de origine armeană, născut în fostul Imperiu Otoman,
la Istanbul în 1869, emigrat în Portugalia în 1942
unde a și murit în 1955. Muzeul se află într-un parc
mare, plin de iarbă, stuf și heleștee cu tot felul de pa-
seri și jigănii, de ziceai că ești în Delta Dunării, e con-
struit pe un nivel, dar cu interacțiune constant între
exponate și parc ori grădină. În primele trei încăperi,
am admirat exponate din arta și cultura egipteană, me-
sopotamiană, greacă și romană antică, în următoarele
două, lucrări din arta islamică răsăriteană, ceramică,
covoare, carpete (nu dintr-acelea kitchoase gen „Ră-
pirea din Serai”), dale și lămpi (à la Aladin) de mos-
chee siriană. Am ajuns și în încăperile cu artă occi-
dentală, cele mai valoroase, de altfel, ca de pildă, ta-
blourile Portret de bătrân de Rembrandt, Epavă a
unui vas de transport de Turner, Băiat suflând ba-
loane de săpun de Manet, apoi picturi de Rubens, De-
gas, Luca della Robbia, Renoir, Monet și mulți alții.
În ultima cameră a Muzeului Gulbenkian am observat
o colecție foarte bună de sticlă Art Nouveau și „ciudat
de bizarele” bijuterii create de francezul René Lalique
(Salba pisicii sau Libelula, de exemplu), artist despre
care am citit, pentru prima oară, în controversatul ro-
man al lui Saul Bellow, Ravelstein, în care marele is-
toric al religiilor Mircea Eliade este prezentat într-o
lumină nu tocmai favorabilă.
În ultima zi, după ce ne-am dus la plajă în cele
mai bune stațiuni estivale lusitane Carcavelos și Es-
toril (unde au ajuns după căsătoria din 1947 din Bra-
zilia și unde au și murit fostul rege al României, Carol
al II-lea, în 1953, și ex-metresa, țiitoarea și ulterior
nevasta sa, nepopulara și chiar detestata Elena Lu-
pescu în 1977; de menționat că sicriul Lupeascăi a
fost depus la capela Regilor Portugaliei din Mănăsti-
rea Săo Vicente de Fora din Lisabona, pe care am și
vizitat-o în altă zi, alături de sicriul Regelui Carol al
II-lea, pentru ca în anul 2003 coșciugele, ca să nu spu-
nem copârșeiele, celor doi foști amorezi să fie aduse
la Mănăstirea Curtea de Argeș, dar rămășițele Elenei
Lupescu au fost separate de cele ale lui Carol, fiind
îngropate în cimitirul unei bisericuțe de lemn), am re-
venit în Lisabona și am vizitat Casa dos Bicos unde
se afla și celebra, de acum Fundație „José Saramago”.
80
Casa dos Bicos a fost construită între 1521-1523 din
ordinul lui Bras de Albuquerque, fiul celui de-al doi-
lea vicerege al Indiei, ne-a spus una din muzeografele
Fundației Saramago, iar fațada este una excepțională,
unică în Lisabona, fiind acoperită cu „ochiuri reticu-
lare”, orificii de „țepi, piroane în formă de dia-
mante”, cunoscute în Portugalia drept „bicos”, inspi-
rate de modele din Renașterea italiană, mai precis de
la Palatul Diamantelor (Palazzo dei Diamanti) din
Ferrara. Clădirea era opera lui Francisco de Arruda,
combinând aceste influențe italiene cu goticul târziu
manuelin, exemplificat prin „ferestrele geminate
aprijinite de colonete”. Clădirea a fost însă distrusă în
cutremurul din 1755, dar a fost reclădită, restaurată
abia în anii 1980, în contextul favorabil al celei de-a
17-a ediție a „Expoziției Artei, Științei și Culturii Eu-
ropene”. În 2008, Consiliul Local din Lisabona a ce-
dat etajele superioare ale Casei dos Bicos (1-3) Fun-
dației José Saramago. Aceasta din urmă este o insti-
tuție culturală privată înființată în 2007 de marele
scriitor nobelizat, principalele sale principii instituți-
onale fiind apărarea și răspândirea Declarației Uni-
versale a Drepturilor Omului, promovarea culturii în
Portugalia, precum și în toate țările și preocupări de-
osebite legate de ecologism, după ne-a informat unul
din custozii fundației. La parter, cum am intrat în fru-
moasa clădire am vizitat micul centru arheologic,
unde am văzut rămășițe romane, fragmente de ziduri,
plus obiecte de ceramică, sticle, vase, oale, pipe, far-
furii din Portugalia, Anglia, China ce constituiau o
expoziție inedită, o combinație de Imperiul roman și
secolele 17-18 europeano-asiatică. Apoi ne-am bas-
culat cu liftul înspre etajele superioare dedicate mare-
lui scriitor José Saramago, mai precis vieții și operei
sale, cuprinzând toate cărțile singurului autor laureat
cu Nobelul pentru Literatură din Portugalia, volumele
sale traduse în nenumărate limbi, inclusiv în română
(erau traducerile de la Polirom), biblioteca fascinan-
tului romancier, filme documentare despre Saramago,
o expoziție permanentă intitulată A semente e os fru-
tos/ “Semințele și fructele”. Fundația organizează
evenimente culturale precum lansări de carte, sesiuni
de poezie, piese de teatru, concerte muzicale, confe-
rințe, dezbateri ș.a. De subliniat că stilul narativ al lui
José Saramago, uneori comparat cu cel al lui Kafka,
Faulkner sau Márquez, cu fraze amazoniene, neoba-
roce, luxuriante, deseori cuprinzînd o pagină întreagă,
cu niște reguli de punctuație specifice, cu propoziții
scurte, ritmice, aproape ca într-o poezie, este real-
mente expresiv, comprehensibil, detaliat, cititorul
este legănat ca într-o barcă fără motor pe un râu liniș-
tit, și nu pe Tejo, și rămâne apoi stenahoric, cu un
zâmbet larg, netâmp pe față. Într-un articol al lui Jon
Michaud din celebra revistă New Yorker, cunoscutul
scriitor și romancier american John Updike a descris
stilul lui Saramago ca fiind “relaxat, dezarmant de di-
rect, care dovedește un interes pentru viața cotidiană,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

caracterizat de respect pentru viață și plin de spirit
critic. Proza sa nu este străină de speculații filosofice
și psihologice, dar are și o doză de înțelepciune po-
pulară nepretențioasă”. Pe avion, pe autocar și la ho-
tel cu o zi înainte de a ajunge la Casa dos Bicos, citi-
sem romanul lui Saramago, Călătoria elefantului
(2008), din care am aflat că regele Portugaliei, Joăo
al III-lea i-a făcut cadou nepotului său arhiducele Ma-
ximilian din Casa de Habsburg, elefantul indian So-
lomon, numit ulterior Soliman, după teribilul și „mag-
nificul” sultan otoman care asediase fără succes Vi-
ena în 1529, condus de Subhro, pahidermul trecând
prin Bressanone în decembrie 1551, dar rămânând
aici vreo două săptămâni. Gazda, administratorul An-
dree Posch de la hanul Am Hohen Felde, în grajdurile
căruia a stat gigantescul animal, l-a rebotezat Elefan-
tul, iar pe fațada hanului amintit pictorul Leonhard
Mair a desenat, pictat scena, elefantul cu tot cu corna-
cul său, indianul Subhro. Acest han din Bressanone/
Brixen a fost evident sursa inspirației pentru José Sa-
ramago, romanul său realist-magic amintit, ameste-
când briliant povestea lui Soliman cu generoase doze
de ficțiune și fiind scris de laureatul Nobelului în ar-
hicunoscutul său stil luxuriant-laconic, cu puține
semne de punctuație și o narațiune cursivă. Cam la 2
ani de la călătoria sa la Viena, Soliman a murit în de-
Moment de tactică militară
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI
cembrie 1553, dar până atunci cei doi cornaci ai ele-
fantului fuseseră concediați, iar dieta animalului de-
venise mai săracă, pentru a nu mai vorbi de faptul că
în ultimele sale zile, austriecii, în cinismul lor dintot-
deauna, l-au „răsfățat” cu… vin roșu, „magnetizându-
l”, îmbătându-l criță și intensificându-i boala. După
moartea colosului, colții de fildeș ai lui Soliman au
fost sculptați, ciopliți, metamorfozați în scaune și or-
namente, teslimarisând Curții austriece posibile da-
ruri pentru anii următori, iar scheletul său umplut a
fost pregătit pentru o inedită expoziție timp de câțiva
ani, înainte de a fi transferat la un muzeu din Mün-
chen unde a cedat îngrozitorului mucegai și mai ales
dezintegrării după un bombardament în timpul celui
de-al Doilea Război Mondial. Recent am aflat că în
2017, călătoria lui Solomon sau Soliman elefantul a
fost repovestită și într-o piesă de teatru intitulată Ga-
jab Kahani/ Minunata poveste, în limba hindi, a gru-
pului teatral „Aasakta Kalamanch” tocmai din Pune,
al doilea cel mai mare oraș din statul Maharashtra din
India, inspirată evident după romanul lui Saramago
din 2008. La ora închiderii am ieșit din Casa dos Bi-
cos și ne-am întors apoi la hotel unde am petrecut ul-
tima noapte în Lisabona, ascultând trista și melanco-
lica muzică fado și îngurgitând vin de Porto, în bistro-
ul de vizavi, a doua zi mergând direct la aeroport pen-
tru a ne îmbarca în avionul spre România.
81
CONVORBIRI, JURNALE, ÎNSEMNĂRI

Dumitru Augustin DOMAN

ZIG-ZAG PRIN BIBLIOTECĂ (VII)

Dumnezeu dictează sonete *
Cioran: „Nici un fel de originalitate literară nu
Ațipești pe terasă în liniștea deplină a serii. Te tre- mai este posibilă atâta vreme cât respecți sintaxa.
zește zgomotul unei frunze căzute pe alee. În micul Trebuie să schingiuești fraza dacă vrei să scoți ceva
tău univers din această clipă, pare vacarmul căderii din ea”. Și totuși, Cioran scria într-o sintaxă impeca-
unei bombe atomice. bilă. El schingiua doar logica, de acolo scoțând el ide-
* ile originale.
Cioran: „Nimic mai insuportabil decât poetul *
care meditează la poezie”. Și totuși, e lumea plină de O frază-poem:
poeți care scriu arte poetice, ba chiar și eseuri ...me- „Trecu un ceas, tre-
tatranspostmoderniste. cură poate două, luna
* ne privi un ceas,
Crez de scriitor, de autor de ficțiuni: „Nu sunt sin- poate două, apoi intră
cer și nu sunt nici chiar în clipa când spun că nu în nori ca într-o ca-
sunt”. (Jules Renard). zarmă” .(D. R. Po-
* pescu – Viața și opera
Poetul X scrie în fiecare zi un sonet pe care-l pos- lui Tiron B.)
tează pe internet. Dar ni-l și anunță inițial: „A venit *
Dumnezeu să-mi dicteze sonetul. Revin”. Și chiar re-
vine cu sonetul. Dar, dacă i-l dictează Însuși Dumne- Jules Renard, cri-
zeu, ceea ce accept în principiu, n-ar trebui deconspi- ticul vremii lui: „La-
rată toată ziua bună ziua această relație, ea ar trebui martine visează cinci
să fie o taină. minute și scrie o oră.
* Arta înseamnă contrariul”. Criticul vremii noastre ar
Definiții lirice din Nichita Stănescu: colinde – putea scrie, prin analogie: „Scriitorul X citește o carte
„catedrale sonore” sau „ninsori sublime”; cuvinte – și scrie șapte. Literatura înseamnă exact pe dos”.
„pruncii pe care-i alăptăm/cu viața noastră”; lauda – *
„o formă de dinafară a dinlăuntrului”; a fi – „o călă- Mă uit în Dicționarul general al literaturii ro-
torie”; viața – „o scurtă absență/între două inexis- mâne: Furtuna (revistă interbelică), Angela Furtună,
tențe”; om frumos – „un om urât care a rămas singur”. Dumitru Furtună, Enric Furtună, Horia Furtună. Și
* calmul meu proverbial simt c-a început să treacă.
Pescuit de performanță, cu boii: „Un istrian, pes- *
car de meserie, mână lângă malul Istrului, o pereche Scrisul devorator: „Scrii și transcrii/faci și des-
de boi, dar nu pentru arat, căci, precum se zice, n-are faci/cuvinte monstruoase ca și cum/te-ai juca fără păs
nici în clin, nici în mânecă boul cu delfinul... Leagă cu un dinozaur/cu un dinozaur ce te lasă să te joci cu
de jug capătul unei frânghii, iar la celălalt capăt al el/înainte de-a te mânca” (Gheorghe Grigurcu).
funiei leagă o undiță, în care înfige un plămân de taur *
și-o aruncă somnului... Peștele dă năvală, înghite mo- Oblomov, în inactivitatea lui, în lenea lui prover-
meala și când simte în ce nenorocire a intrat, dă să bială, are și o idee filosofică: „Renunțând la slujbă și
fugă și scutură frânghia. Pescarul atunci mână boii la societate, căuta să dezlege în alt chip problema
și între pește și ei se încinge o luptă; peștele e biruit existenței, cugetând asupra menirii lui și, în cele din
și tras pe mal...” (D. R. Popescu – Viața și opera lui urmă, descoperi că țelul activității și al vieții lui se
Tiron B.) afla în el însuși”.

82 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


ALDYN ALEXANDER
ZANZIBAR sau o altfel de „Mașină a Nașterii”
cu efect de Suprapopulare
Dând un scurt ocol globului pământesc, aflăm că
Zanzibar este o regiune semi-autonomă din Tanzania
(Africa de Est) ce se compune din arhipelagul Zanzibar
aflat în Oceanul Indian, format dintr-o serie de insule mici
și două insule mari: Unguja (insula principală, menționată
neoficial ca Zanzibar) și insula Pemba. Centrul său istoric
este Stone Town, un Patrimoniu Mondial de altfel, iar ca-
pitala este așa-zisul oraș Zanzibar, situat, după cum amin-
team și mai devreme, pe insula Unguja.
Termenul provine din arabă, „Zanjibār”, preluat la
rândul său, din persană „Zang-bār”, printr-o alăturare a
lui „Zang” („Negru”) și „bār” („coastă”), astfel încât o
posibilă și primă traducere s-ar constitui în grupajul
„coasta neagră”. Denumirea este, așadar, unul dintre
multele toponime ce dezvoltă etimologii similare, și ne
trimit cu gândul la „pământul negrilor”, ori la pielea de
culoare întunecată a locuitorilor.
e să fie parcurs după al doilea context, sărind peste inter-
„Zanzibar” este însă și un roman al scriitorului de lite-
ratură science-fiction John Brunner. Publicat inițial în anul
1968 sub titlul „Stand on Zanzibar”, romanul anunța încă
de pe atunci efectele nefaste ale suprapopulării. Volumul, cu
27
John Brunner – Zanzibar, Ed. Nemira, Bucureşti, 2006, p. 5.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ESEU
o textură aparte, se inspiră ca mod de organizare din trilogia
„S.U.A” a lui John Dos Passos, ce acoperă dezvoltarea isto-
rică a societății americane în primele trei decade ale secolu-
lui XX. Dacă Dos Passos își organiza trilogia pe baza a patru
moduri narative (Narațiuni fictive, Colaje reale sau New-
sreel, Biografii și Ochiul aparatului de fotografiat, prescur-
tat Camera Eye), printr-o tehnică experimentală a romanului
postmodern ce se apropie atât ca mesaj cât și ca re-prezen-
tare de ideologia Mass-Media; Brunner își va structura ro-
manul tot din patru secvențe originare, după cum urmează:
Context, Lumea evenimențială, Urmărind detaliile și Conti-
nuitate. Rând pe rând aceste formațiuni textuale interferează,
și se înșiruie amalgamat, precum sunt expuse știrile sau re-
clamele pe ecranul veșnic funcțional al televizorului. Cana-
lele se schimbă, și prin aceasta, și informațiile vizuale pre-
zentate.
Primul context al romanului (contextul cu numărul 0) este
subintitulat „Maniera Innis” și face trimitere la numele scrii-
torului american Harold A. Innis, care-l va inspira mai târziu
pe Marshall McLuhan atunci când își va concepe „Galaxia
Gutenberg”. Contextul introdus de Brunner aici nu este al-
tceva decât o reproducere a unui pasaj din lucrarea lui
McLuhan unde se precizează: „Pe măsură ce a pătruns mai
bine lucrurile, Innis a încetat să utilizeze simple puncte de ve-
dere fixe în prezentarea subiectului său. […] el nu redă punc-
tul de vedere al cuiva, și cu atât mai puțin al lui propriu, ci
compune o configurație mozaicală sau o galaxie, pentru a pă-
trunde mecanismul în intimitatea lui… Innis nu face niciun
efort pentru a «descifra» interrelațiile elementelor galaxiei
sale”27.
Citind aceste însemnări, vom cădea de acord asupra
faptului că nu elementele galaxiei sunt importante, ci în-
săși Galaxia ca pattern; structura solidă a pânzei de pă-
ianjen ce concretizează Rețeaua și modul în care uma-
nitatea se raportează acum la noua formă ce s-a inserat
neanunțat în existența ei. Maniera Innis va fi și maniera
în care se va citi romanul; un model de raportare a citi-
torului la ceea ce urmează să se întâmple și să se comu-
nice. Un fel de cheie interpretativă.
Acestea fiind spuse, te întrebi acum, dacă nu cumva
maniera de citire, tot în ideea manierei Innis, nu poate
fi și o manieră cronologică, astfel încât primul context
ferențele și bruiajele celorlalte texte ce urmează în mod
logic; apoi toate lumile evenimențiale să fie citite împre-
ună, în ordine, și așa mai departe, până când textul în
83
ESEU
sine este epuizat complet. Un colaj impermeabil și im-
penetrabil al grupelor definitorii, citite rând pe rând în
ordinea lor firească și evolutivă.
O altă manieră de a prezenta „știrile”, și o altă moda-
litate de-a citi romanul, așa cum și Julio Cortázar ne în-
deamnă să-i citim celebrul său „Șotron” („Rayuela”) din
anul 1963 în două moduri total diferite: fie se optează
pentru modul în care a fost tipărit, de la primul până la al
56-lea capitol, fie se optează pentru o ordine nefirească,
oarecum răsturnată, ce pornește de la capitolul 73, și o
dată ce lectura începe de aici, se urmează instrucțiunile
(capitolul 73 va trimite la un alt capitol, fie mai în spate,
fie mai înainte, până se ajunge în punctul final al Șotron-
ului). Niciuna dintre cele două lecturi propuse de Cortázar
nu este greșită, ci ambele sunt corecte, pentru că în fiecare
caz drumul prin labirint este cu totul altul, însă ambele
înaintări ne vor conduce indubitabil spre același centru,
ori poate că spre aceeași ieșire. Numărând în ordinea în
care numele apar, sau în ordinea dată de formula defini-
torie a șirului… Strânse în șir, numerele vor fi aceleași,
metoda însă…
Cu un an înainte de apariția romanului lui Brunner,
artistul elvețian H. R. Giger realiza una dintre cele mai
cunoscute picturi ale sale, intitulate „Birth Machine”
(„Mașina nașterii”). Pornind de le această pictură, mult
mai târziu, prin anul 1999 va concepe și sculptura din alu-
miniu înaltă de doi metri, cu o lățime de 140 cm și o gro-
sime de aproximativ 25 cm, care cuprinde patru
„Birthmachine Baby” (Bebeluși naștere sau Bebeluși
gloanțe) și care este amplasată în fața muzeului ce-i
poartă numele („HR Giger Museum”) din Gruyères, El-
veția. Studiind-o îndeaproape descoperim în ea o secțiune
transversală printr-un pistol marca Walther P38, gata să-
și elibereze glonțul de pe țeavă. Dar gloanțele nu sunt ori-
cum, ci sub formă de bebeluși, cu ochi mici ascunși sub
lentilele unor ochelari enormi, ținând într-una dintre mâ-
ini o armă, ca și cum ar fi pregătiți în orice clipă de un
atac iminent. Arma cu pricina, conform destăinuirilor lui
Giger, este „o armă cu o revistă”, iar în revista respec-
tivă, descoperim iar și iar o infinitate de pistoale ce com-
portă alte reviste, și când deschidem aceste reviste… Pis-
toale din toate direcțiile…
După cum ar preciza autorul francez André Gide,
avem parte de o veritabilă „punere în abis” atunci când
ne referim la sculptura și chiar la pictura lui Giger. O
incontestabilă „Mise en abyme”, prin recurența structu-
rilor ce se oglindesc și se revarsă necontenit unele în al-
tele sau unele din altele, se manifestă aici. La fel ca naș-
terile! De neoprit! Și ajungem astfel la ideea suprapopu-
lării vehiculată atât de Brunner în romanul său, cât și de
Giger în sculptura/pictura sa.
De aceea, conchide Giger, se poate merge întot-
deauna „mai adânc și mai adânc”, dintr-un strat în alt
strat, sau, după cum ar afirma și filozofii francezi Gilles
Deleuze și Félix Guattari în „Mii de platouri”, în platoul
al treilea, dedicat „Geologiei moralei” și „Pământului”
prin excelență: „Straturile erau niște judecăți ale lui
28 Gilles Deleuze, Félix Guattari – Capitalism şi schizofrenie vol. II:
Mii de platouri, Ed. Art, Bucureşti, 2013, p. 55.
84
Dumnezeu, stratificarea generală era sistemul total al ju-
decății lui Dumnezeu (dar pământul, sau corpul fără or-
gane, nu înceta să se sustragă judecății, să fugă și să se
destratifice, să se decodeze, să se deteritorializeze). […]
Suprafața de stratificare era un asamblaj mașinic care nu
se confunda cu straturile.”28.
Ultima remarcă trimite la un așa-zis „asamblaj ma-
șinic” ce ar descrie probabil cel mai bine „Mașinăria”
artistului elvețian și ideea funcționării ei, a faptului in-
contestabil că este un mecanism ce se declanșează con-
tinuu. Un glonț (bebeluș-naștere) iese prin țeava (cana-
lul) Walther-ului P38, însă el duce mai departe cu sine
codul genetic (structura individuală) ce-i permite să per-
petueze mai departe alte nașteri, la fel ca în efortul sisific
al revistelor cu pistoale și a pistoalelor din revistă. La fel
ca în cazul nașterilor! Nașteri ce nu se mai opresc. Pă-
mântul (straturile sale), scăpând de fiecare dată judecă-
ții lui Dumnezeu, de unde și Suprapopularea. Dar su-
prapopularea nu face decât să „îngreuneze” planeta, să
o supună necontenit disfuncționalității, așa cum se în-
tâmplă cu memoria supraîncărcată a unui computer gi-
gantic (Shalmaneser prin excelență!) ce se va „mișca”
din ce în ce mai greu din pricina surplusului de informa-
ție constrângătoare. Așa cum remarca și artistul: „[…]
toate lucrurile neplăcute care se întâmplă provin din
faptul că există prea mulți oameni pe această pla-
netă”.
Shalmaneser, incredibilul computer din „Zanzi-
bar”, creat de cei de la General Technics este o inteli-
gență artificială căruia mai toate personajele romanul îi
pun întrebări, cerându-i părerea într-o situație sau alta.
Fiind considerat superior oamenilor și făcând cât apro-
ximativ 1000 dintre ei, după cum ne lasă să înțelegem
capitolul „urmărind detaliile” de la punctul 17, el s-ar
părea că are răspunsurile la toate întrebările.
Probabil că le are! După cum se menționează într-
un pasaj al cărții: „Nici un sistem de tipărire imaginabil,
nici chiar mașinile cu lumină proprie, […] nu putea face
față proceselor mentale unice ale lui Shalmaneser; toate
problemele care îi erau date spre rezolvare erau rezol-
vate, sau cel puțin evaluate, apoi înmagazinate temporar
într-o bancă de date, în timp ce el se ocupa de soluționa-
rea celorlalte sarcini trasate de stăpânii lui”29.
Ia naștere aici un formidabil „Deus ex Machina”
prin forțele demiurgice ale Mașinii, creată parcă pentru
a salva omenirea de la propria-i extincție. O extincție pur
informatică, ca atunci când ai prea multă informație și
nu prea mai știi ce să faci cu ea. Dar oare prin apariția
monstruoasei „Inteligențe”, umanitatea nu e sortită să-și
găsească în mod paradoxal sfârșitul? Ce fel de sfârșit?
Acela propovăduit și de savantul Albert Einstein, care
într-una dintre maximele sale afirma: „Mi-e teamă de
ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relațiile
interumane. În lume va exista o generație de idioți”. Pro-
babil că nu întâmplător una dintre cărțile psihologului și
sociologului Chad C. Mulligan (personaj al romanului)
se numește în mod sugestiv „Ești un idiot ignorant”.
29 John Brunner – Zanzibar, Ed. Nemira, Bucureşti, 2006, p. 331.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

H. R. Giger – Birth Machine („Mașina nașterii”) (1999)
(HR Giger Museum, Gruyères, Elveția)
(aluminiu, 25x140x200 cm; greutate: 227 kg; 500 lb)
(cuprinde patru „Birthmachine Baby” – Bebeluși naș-
tere sau Bebeluși gloanțe)
Din scrierea sa cu același titlu, vom reproduce un
pasaj ce apare în roman, cu referire la idioțenia compu-
terelor, contrastantă întrucâtva cu cea a oamenilor: „[…]
până când GT (General Technics) va aduce dovezile că
Shalmaneser poate fi cu adevărat inteligent, voi consi-
dera computerele, indiferent de specia căreia îi aparțin,
drept savanți idioți)”30. Cum rămâne însă cu utilizatorii
Mașinăriei Artificiale? Își vor menține ei inteligența
neștirbită (activă), sau pe măsură ce vor apela la înlesni-
rile tehnologice, o parte din puterea lor de concentrare,
de inteligență și (re)memorare, va păli?
Mașinăria e un fapt, o existență incontestabilă, așa
cum se prezintă („în carne și oase”) și sculptura lui Gi-
ger, gândită dintru început ca o infinită Mașină a naște-
rii, plasată ipotetic undeva în centrul Pământului, după
cum ar spune Jules Verne, spre a popula, după dictonul
biblic: „Creșteți și vă înmulțiți!”, Planeta. Toată lumea
cunoaște faptul că la ora actuală; ora exactă a anului
2018 planeta e suprapopulată. Cât anume reprezintă
această Populație? Ei bine, ea se află la jumătatea inter-
valului dintre 7 și 8 miliarde de locuitori. Conform unor
statistici ar fi vorba de 7,6 miliarde de locuitori. Așa se
întâmplă că, la fiecare cinci zile, pe pământ se nasc încă
un milion de persoane, iar prognozele estimează că până
în anul 2050, populația lumii va crește până spre apro-
ximativ 10,5 miliarde de locuitori.
30
Ibidem, p. 194.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ESEU
Dacă la momentul apariției romanului, adică în
1968, Brunner estima că întreaga populație a Terrei
ar încăpea pe Insula Man, cu o suprafață totală de
aproximativ 572 km pătrați, dacă ar sta în picioare ca
manechinele, expuse într-o vitrină; pentru anul 2010 el
prevedea că ar fi nevoie de o insulă mult mai mare,
cum ar fi Zanzibar, cu o suprafață totală de aproxima-
tiv 1658 km pătrați, întrucât populația pământului va
atinge cifra de 7 miliarde. Estimarea scriitorului s-a do-
vedit corectă, iar o asemenea creștere a populației pre-
dispune spre accelerarea și întreținerea violenței. Tero-
rismul este doar un aspect al problemei; mereu prezent,
mereu imprevizibil și greu de combătut. Este parțial ani-
hilat, abia în momentul în care a făcut deja o serie de
victime. Nu cred că mai este necesară o înșiruire a unor
astfel de incidente produse și petrecute în viața reală.
Mass-Media a contribuit din plin la prezentarea și medi-
atizarea lor.
Brunner ne oferă și el un exemplu edificator în ro-
manul său, când în capitolul „Continuitate 26”, subinti-
tulat „Și se ivi un măcelar”, avem parte de un act de
terorism înfăptuit pe neașteptate în plină stradă: „Anar-
histul își găsise cel mai bun loc pentru a comite atentate,
în spațiul strâmt al aleii care ducea la clădirea înaltă a
departamentului pentru genetică, acolo unde oamenii se
împiedicau de ușile care asigurau accesul în și dinspre
interior, nu era nevoie să-ți cauți ținte, era suficient să
ridici sabia și să ciopârțești. Lama își făcuse apariția, îm-
proșcând stropi de sânge pe pereți, pe fețe, pe spatele
celor din jur, după care se lăsă în jos ca un satâr de mă-
celar, despicând carne și oase. […] O a treia victimă se
prăbuși pe alee ca un manechin inert. Era un tânăr ai că-
rui creieri se scurgeau pe jos în lumina crudă a soare-
lui”31.
După cum îndemna și André Breton în „Al Doilea
Manifest al suprarealismului” („Second manifeste du
surréalisme”) din anul 1929: „Actul suprarealist cel mai
simplu este să ieși în stradă cu pistolul în mână și să tragi
la întâmplare, cât poți, în mulțime”. Cine nu este capabil
de un asemenea gest, afirma tot Breton, își găsește ori-
când un loc precis în bătaia puștii. Victimă sau terorist?
Mașină de naștere sau Mașină de moarte? Ce reprezintă
Bebelușii naștere sau Bebelușii gloanțe din sculptura lui
H. R. Giger? Sunt suficiente gloanțe și pentru Bebeluși,
sau nașterea lor, asemenea expulzării unui glonț, din
țeava îngustă a pistolului, echivalează întrucâtva cu un
definitiv act al morții, după o formulă a lui Martin Amis,
care ne atenționează că putem să ne naștem și morți?
Născuți morți în Zanzibar! […]
Bibliografie:
BRUNNER, JOHN [2006] – Zanzibar, Editura Ne-
mira, București.
DELEUZE, GILLES; GUATTARI, FÉLIX [2013] –
Capitalism și schizofrenie vol. II: Mii de platouri, Editura
Art, București.
31 Ibidem, p. 475.
85
ESEU

Daniel MARIAN

IUBIRILE ALBANEZULUI RĂSFĂȚAT

S-a tot spus de multe ori, că după război cel mai dintre vagoane era Baki, care se îndrepta spre un des-
greu lucru de dus pe lume e dragostea, aceea care tin încă neștiut. Trenul care-l luase cu el era zguduit
doare de la prima ei zvâcnire ce poate fi și doar com- pe șine de o locomotivă la fel de crudă ca și despărți-
plicitatea unui surâs. Mai grav e, atunci când surâsu- rea. Pe peron, cu Rita a rămas dragostea care ardea
lui îi izbucnește o lacrimă; deja poate fi vorba de iu- fără a mai avea însă forma concretului, ci deja înce-
bire, și iubirea e foarte aproape de amăgire, de întru- puse să capete o altă formă, a ceea ce se numește
chiparea unei iluzii. Dragostea, înainte de a trece în amintire.
faza cristalină a iubirii, se încăpățânează să fie cu des-
părțiri și doar uneori cu regăsiri. Nu știu de ce, adese-
ori despărțirile ne copleșesc sub gheara iernii, iar câ-
teodată o gară, care în timp ajunge ruginită în memo-
rie, e locul unde despărțirile se dezlănțuie în toată în-
crâncenarea lor.
Se întâmpla într-un moment greu al vieții lui Baki
Ymeri, care a fost nevoit să-și părăsească patria încer-
cată atunci de suferință într-o Iugoslavie care a ames-
tecat nații, popoare, fără nicio noimă, doar pentru îm-
păunarea unor lideri cu pretenții de zei, dar în fond
niște tirani fiind, în neputința lor de a fi oameni drepți,
adevărați. După ce a cunoscut represiunea Securității
regimului, între anii 1976 - 1979, tradusă în luni de
zile de închisoare „corecțională”, Baki Ymeri lua dru-
mul exilului, alături de alți confrați ai săi „vinovați”
de faptul că își cereau înapoi locurile lor natale aflate
la ceasul nedreptei înglobări și asupriri iugoslave.
Așadar, un om tânăr, cu visurile, cu speranțele
sale, unde se cuibărise și dragostea. Baki avea 24 de
ani, iar Rita, dragostea lui de atunci, abia ce împlinise
17. El albanez, ea româncă, dar asta nu a contat în fața
dragostei. Era o iarnă, și era o gară, ale despărțirii.
Deși în calendar era martie, deși în suflete era loc des-
Ca și cum toate câte sunt pe lume se întorc împo-
tul de primăvară. Deși o gară poate fi sortită și veni-
trivă, astfel se întâmplă la despărțire. Era seară și ar fi
rilor, nu doar tristeței plecărilor. Dar n-a fost să fie
fost de preferat să fie cerul senin și cu multe stele, ca
altfel. Sufletul Ritei s-a strâns ca într-un ghem. Fra-
steaua celor doi să-l ocrotească pe cel plecat în dru-
gedul, cumintele ei suflet, într-un ghem al amărăciu-
mul său, dar cerul era acoperit de nori albi care pre-
nii care poate nu avea să se mai desfacă vreodată.
vesteau o vreme rea. Rita rămasă plângând pe peron,
Se petrec lucruri stranii sub greutatea despărțirii.
sub plânsetul întâi timid apoi tot mai aprig al norilor,
Se împleticesc, se fâstâcesc până și lucrurile din mer-
aceasta este imaginea pe care Baki o luase cu el. Stă-
sul lor firesc, ca și când în loc de altădată s-ar putea
tea surâzător la fereastră, pentru ca ea să nu mai
prevesti înneguratul niciodată. Din puținul de spe-
plângă. Dar gândul la depărtare i-a fulgerat inima Ri-
ranță care rămâne, se face tot mai puțin, chiar înainte
tei, tot ce i-a rămas, peronul, gara, cu toți oamenii și
ca despărțirea să închidă cercul de foc dintre soarta a
cu toate lucrurile, nu mai aveau importanță. Iar lacri-
doi oameni, pare a se așterne un fel de cenușă adusă
mile ei erau tot mai puține, nici lacrimile nu mai ți-
din neant. Rita s-ar fi așteptat ca înainte de plecare,
neau cu ea, n-o mai ajutau să meargă mai departe,
locomotiva să dea semnalul de „la revedere”, așa cum
pustiul se instalase, avea să se facă un deșert deplin.
se întâmplă de obicei, dar iată că a rămas mută și ea
Cerul începuse să plângă cu stropi, apoi cu fulgi
și a plecat trăgând după ea șirul de vagoane. Într-unul
de nea. Înainte, Ritei îi plăcea să vadă cum veneau din

86 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


cer fulgii de nea, dar acum când se gândea că din ca-
uza lor omul ei drag nu e acolo unde ar trebui să fie,
lângă ea, ura fulgii de nea, nu îi mai plăceau deloc.
De altfel, nimic, chiar nimic nu îi mai plăcea. Toată
noaptea a nins, a nins și în ziua următoare, punându-
se o zăpadă mare. Se anunțase că unele trenuri au ră-
mas împotmolite din cauza zăpezii. Rita era îngrijo-
rată, poate că și Baki era undeva prins în zăpadă și nu
putea să meargă mai departe. „Lui Dumnezeu ca și
nouă ne pare rău că ai plecat și de aceea este și vre-
mea asta atât de urâtă.”, gândea cea care iubea cu
sufletul pârjolit de ceasul despărțirii.
„Dulcii tăi ochi, cine-i va mai săruta? Fața ta
bună și caldă cine-o va mai mângâia? Părul tău cas-
taniu cine ți-l va mai pieptăna?”, întreba Rita în urma
plecării omului drag, spre locuri necunoscute. Ea stă-
tea și asculta glasul lui care parcă venea de departe și
o chema să-l urmeze. Era glasul lui, dar nu era aievea.
Rita aștepta să îi audă pașii, poate va veni din nou la
ea acasă, o va lua în brațe și o va săruta îndelung.
„Dar ia stai puțin, mi se pare că ți-am auzit pașii prin
curte, mă duc să mă uit. Of, nu este nimic, a fost doar
imaginația mea, ce bine era dacă era adevărat. Acum
erai aici lângă mine și eu nu mai plângeam în zadar.
Inima mea s-a rupt și a rămas acolo la gară, la gara
aceea care mereu mi te ia.”
Au trecut patru zile și închipuirile au ajuns să ia
locul realității. Atunci când realitatea nu îți mai e de
niciun folos, ce rost mai are să o accepți; ai vrea să
accepți durerea fără margini, sfâșierea aceea conti-
nuă? Îți creezi lumea ta imaginară, în care faptele sunt
de prisos câtă vreme nu pot repara trecutul care a fost
nedrept cu tine. Ai vrea să plângi, să plângi mult, dar
nu poți. Lacrimile au secat de tot, și nu mai știi ce să
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ESEU
faci. Rostești într-una cuvinte de dragoste, le scrii pe
hârtie în scrisori care par a nu se termina niciodată.
De împăcare cu soarta nemaifiind loc, îți faci promi-
siuni. Cele mai multe sunt deșarte, dar nu mai con-
tează, ele sunt arma ta albă pe care o ții între dinți,
laolaltă cu respirația. Nici nu mai știi cum să mai scrii,
nici nu știi dacă tot ce ai scris până atunci este bine
sau nu, dar crezi cu întreaga ta ființă că omul iubit te
va înțelege. Mintea ta și inima ta sunt despărțite de
tine, sunt alături de cel care a plecat și îl însoțesc me-
reu. Ți-e teamă că într-o zi omul iubit nu va mai vrea
să-ți răspundă din depărtarea aceea mare. Dar speri că
va vrea să îi răspundă inimii tale. Te rogi pentru omul
iubit, zi și noapte, să îi ajute Dumnezeu să izbân-
dească și să fie sănătos.
De la disperare și până la revoltă nu mai e mult,
îți vine să iei lumea în dinți, cu tot largul ei. „Dar vai,
îmi vine să strig tare, să mă auzi. Îmi vine să iau și eu
trenul acela blestemat și să vin după tine.” Este re-
volta Ritei, pentru care viața fără Baki a devenit, în
locul uneia triste, una de neacceptat. Dar, nu, ea nu
vrea nici să-l îngrijoreze pe omul iubit, îi spune să nu
își facă griji că se descurcă ea până la urmă, Dumne-
zeu știe cum, dar Dumnezeu e bun și va găsi o cale.
„Eu sunt la mine acasă și totul este bine, dar tu…”.
Vine un moment duios, apropiat de visele Ritei, în
care ea îi scrie lui Baki despre „puiul de pernă” pri-
mit de la el, și care „pui de pernă” a dormit cu ea, și
i-a spus că a fost bine, dar tot mai bine ar fi fost dacă
în locul „puiului de pernă” ar fi fost dragul cel drag.
Dacă era așa, atunci înainte cu o seară ar fi dormit și
ea liniștită, dar iată că sufletul ei nu se poate liniști
până când nu va primi un semn bun de la el, cum că
totul e bine.
Iar iubire ca a Ritei și a lui Baki e greu de imagi-
nat că mai există. Rita gândește simplu și firesc că
odată și odată, din îngăduința sa, Dumnezeu le va da
să fie din nou împreună, de data asta nemaifiind nicio
cruntă despărțire iar acest gând îi dă puteri o mie și o
face să creadă în viitor. Lui Baki i-ar scrie în fiecare
zi până mâine, făcând din noapte zi, și apoi luând-o
de la capăt, chiar din zi făcând noapte. Hârtia de aș-
ternut scrisori nu e îndeajuns, îmbrățișările și sărută-
rile nu încap oricum așa cum trebuie în ea. Rămâne
soarta. Cum va fi ea, soarta? Cât de puternică e o des-
părțire, lasă locul unei regăsiri? Aici, Baki, prieten
drag, doar tu poți ști, pentru că Rita cred că încă te
mai așteaptă, iar Dumnezeu e bun și îngăduitor. Au
trecut aproape 50 de ani – e mult, e puțin?...
87
ESEU
Mirela SAVIN
VASILE VLAD, OMUL FĂRĂ VOIE ȘI
LUMEA ATROFICĂ
Prin eseul de față îmi propun să analizez redarea varie-
tății infinite a lumii, urmărind, pe de o parte, rolul și impor-
tanța acesteia în diferite poezii semnate de Vasile Vlad (n. 4
iunie 1941, Constanța) și, pe de altă parte, simbolistica utili-
zată cu raportare implicită la textele din volumul Omul fără
voie (Ed. Cartea Românească, Buc., 1980, 232 p., Seria Hy-
perion, inițiată de Mircea Ciobanu, postfață de Ion Caraion).
Volumul este o selecție din cărțile Pedepsele (EPL, 1969),
Omul fără voie (Ed. CR, 1970), Sărbătorile absenței (Ed.
CR, 1971) și Îndreptările doctorului Faustus sau calea cea
mai lungă (Ed. CR, 1978, Premiul USR).
Lumea prezentată de Vasile Vlad este una atrofică, im-
plică principiile reflectării estetice a realității: „Printre ba-
raje de ceață se deslușea/ fumul păpădiilor și trecerea ta.
Zăpezile trupului/ nu își depuneau prin băltoace urmele/ iar
lacrimile date afară nu te știau.” Aparent, mare cunoscător
al sufletului aflat într-o continuă luptă cu sinele și cu univer-
sul înconjurător, Vasile Vlad conferă poeziilor o prezență
32 Gaston Bachelard, 1995, Apa şi visele, Eseu despre imaginaţia
materiei, traducere de Irina Mavrodin, Editura Bucureşti,
Univers, p.10.
88
sensibilă directă, muzicală ce izbește simțurile cititorului ne-
ofit: „Ca un covor peste ziduri/ îmi este inima. Ai venit să
adaogi/ o lacomă umezeală/ rădăcinilor,/ și mizeria diviză-
rilor să o sporești/ prin somnul scobit.”
Cum se cunoaște, spre deosebire de imaginația formală
a altor elemente, apa este cea care presupune o imaginație
directă și deschisă, în substanța ei existând „un tip de intimi-
tate foarte diferită față de cele sugerate în profunzimile fo-
cului sau ale pietrei”32. Originalitatea apei este determinată,
în același timp, de imaginația care o poate face să trăiască
ambivalent, de faptul cǎ apa, care reprezintă în același timp
două principii opuse: masculin și feminin, este un „element
feminin și mai uniform decât focul, element mai constant”33.
De altfel, apa reprezintǎ „o ființă totală cu suflet, voce și
corp, o realitate poetică completă”34, un tip de „destin esen-
țial care metamorfozează într-una substanța ființei”.35
Aceste elemente esențiale despre apă, ajută cititorul neofit în
a face conexiuni cu aerul, element care se naște din golul
apei: „Pentru cei înecați va trebui să plâng în apă./ Aștepta-
rea violentă nu mai aduce nimic.”
Scrierile din volumul Omul fără voie sunt o veritabilă
oglindă a liricității și autenticității lui Vasile Vlad care, în
timp, a cunoscut atâtea transformări: de la un mic tablou al
universului înconjurător la reprezentări ale unei realități
grave, mereu în schimbare: „Oho! privesc dintr-o curbă câ-
teva bucățele/ și îmi spun (da, la verificarea mădularelor/
inima nu știu să lipsească) departe de propria mea/ cenușă
crăpa-voi de râs.// Sângele tău scurgându-se/ către întune-
ricul dens al rădăcinilor/ mi-a lăsat doar sărbătoarea ab-
senței/ și de atunci, lăcrimând, lăcrimând,/ prin îndoiturile
nehotărârii,/ șterg un păianjen la gură, șterg putina.”
Revenind la lumea prezentată, specific faptul că dacă nu
ar exista probleme în raport cu ceva anume, societatea ar fi
un spațiu ideal și, implicit, ar lipsi materialul de lucru. Astfel,
izotopii care dau naștere mocirlei existențiale sunt dublu va-
lorizați. Chiar dacă am observat faptul că lumea constituie
singurul element constant în poemele lui Vasile Vlad, poli-
valența acesteia ne oferă atât valorizări pozitive, ca de exem-
plu frumosul negativ, cunoașterea, purificarea, cât și semni-
ficații negative, cum ar fi, de exemplu, moartea: „Cu adevă-
rat mai aproape/ se află frumusețea colbului. O, ne trebu-
iau/ zilele, o cumințenie peste altă cumințenie/ așezată. Ier-
33Idem.
34Ibidem, p. 22.
35Ibidem, p.10.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

tare astfel pentru lumina/ obișnuită cu limita gestului. Ier-
tare/ astfel pentru demersurile însuflețirii.”
Din jocul acestor elemente ia naștere aerul brutalitatea,
vulgaritatea, descompunerea și diformitatea, scopul final fi-
ind șocarea simțurilor. Așadar, adevărata viață reală este vi-
ața aeriană, așa cum afirmase Bachelard, căci „datorită ae-
rului, întreaga viață și toate mișcările sunt posibile.”36 Toate
suferințele și toate necazurile care împovărează inima noas-
tră sunt „vindecate în timpul nopții prin blândețea și ușurința
zborului oniric.”37 Zborul cosmic este „un vis al vieții in-
stinctive”38, el nefiind „un zbor ritmat”39, ci având „continu-
itatea și istoria unui elan.”40 Aripile specifice acestui tip de
zbor sunt cele așezate la călcâi și numite de către Bachelard
„aripile lui Mercur.” Deci, zborul devine visare în poetica
lui Vasile Vlad: „Încrederea în gropi/ putea să pară/ până
la întunecarea ochilor/ mai degrabă un orizont pe rugină./
Un crin crescut în plămân, oho!/ seamănă cu oglinda tăvă-
lită în glasul/ unei femei. Până unde însă zăpada/ își păs-
trează numele bun/ cuvintele, ca fluturii într-o cușcă/ de flu-
turi, pulsează prin suflet,/ paznici triști.”
Lumea, sub toate aspectele ei, pare a se afla sub semnul
unui sens al nonînțelegerii, în care frumosul devine necunoscut,
umanul pare violent și urâtul un diamant neșlefuit: „Ochiul îmi
este greu. Lumina montată în ceară/ se duce. După atâtea dis-
locări/ s-ar zice că oasele au rămas în mâini/ dinadins.” Nu este
greu de observat faptul că ochiul pare ceva relativ, simbolul cu-
noașterii exprimând o negare a ființei aflate sub semnul necesa-
rului. Cu scopul de a obține libertatea totală a ființei, eul liric
subiectiv, meditativ, se proiectează în spațiul aerian: „Și lăstarii
salvați ai podișului/ ne îndeamnă să ne zâmbim cu respect./ Și,
pentru a-și vorbi de la egal la egal,/ fiecare și-a însemnat locul/
cu o pietricică luată din ficatul morții./ Acuma, când știm cât
valorează schimbarea duioșiilor,/ când iubirea clădită vigilant/
și, în vremea unei zăpezi gâfâite/ se duce, când știm că povâr-
nișurile pătrund/ în binecuvântările noastre, că visul unui gre-
iere/ nu rămâne suspendat de inimioara acestuia,/ că nimeni nu
sosește cu adevărat de la-nceput,/ sufletul nostru brutal pe caz-
male/ îl vom lăsa dus./ și trecut ca un pumn de apă.”
Dezechilibrul, imposibilitatea de a găsi o soluție de sal-
vare conturează, de fapt, căderea eului liric într-un somn al
cunoașterii profunde, având loc transformări care sugerează
sfârșitul atemporalității, fiorul și ascunderea trăirilor: „Și me-
reu mă prefac a ști/ unde-imarginea. Chiar și cu ochiul/ des-
făcut.// Dar, așa cum dispare un vârtej,/ uneori/ dispare spe-
ranța,/ și se umblă atunci cu un gard în spinare,/ pe lângă
salcâmi jupuiți/ și chiar pe sub pământ, peste cârtițe/ tresă-
rind ca un clopot,/ din nevoia doar de a fi apărat.”
Faptul că lumea este prezentată drept un factor negativ
al devenirii nu are nicio formă sensibilă: „Mai au ceva să-și
spună oamenii și în somn,/ cu glasul dat la o parte,/ naivi
străbătând despărțirea.// O răsuflare în gropată în ape/ este
posibilă. Și nici măcar nu ne mai astupă/ o singură soartă./
36Gaston Bachelard, 1999, Aerul şi visele,- Eseu despre imaginaţia
mişcării -, în loc de prefaţă: Dubla legimitate, de Jean Starobinski;
traducere de Angela Martin, Bucureşti, Univers, p. 23.
37Ibidem, p. 18.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ESEU
La strigătul rațelor sălbatice închise în cer/ se holbează răb-
darea oricui.// Dar eu/ cu atingeri de sidef încerc să-i vor-
besc inimii,/ cum vuiesc pentru sechii (sechii neînsemnând/
desigur nimic), pe la ferestrele stinse/ din cartierele orbilor,/
și despre cum o întunecare feroce/ mă caută./ Pivnițele tă-
cerii au fost cotrobăite/ și ele. Tufișurile arse de praf/ au fost
și ele date-ntr-o parte. Pe colinele de cenușă/ ajungând/ am
măsurat toată singurătatea.// Ține cât mine.”
Textele lirice ale acestui volum stau sub semnul imper-
fecțiunii care construiește, autentic, un tablou al unei socie-
tăți imperfecte în a sa așa zisă perfecțiune, fiind, de fapt, doar
o treaptă necesară de dezvoltare a unui eu liric aflat constant
sub semnul a ceea ce este greșit, refăcut, retrăit. În natură,
spre deosebire de Eminescu, Arghezi sau Stănescu, deveni-
rea implică distrugerea: „Poate murdară de pământ încă din
naștere,/ dar poate tot de atunci colcăind de lumină.// Tu nu
ai apărut în lume ca o mână întinsă,/ nici ca o taină trecută
dintr-o palmă în alta/ nici ca un sturz trecut prin roțile soa-
relui.// Albă și teafără/ tu reprezinți o excepție șovăitoare./
Tu ești un pumn de apă./ Tu ești o continuă așteptare,/ Aș-
teptarea: suflet cu cocorii pe drum./ Așteptarea: suflet cu o
margine/ suspendată.” Contrastul dintre posibil și imposibil
devine nișa ce permite refacerea trăirilor sub impulsul unei
lumi agasante. Astfel, ia naștere diferența: „Nu se poate plăti
cu o groapă/ nimic/ din adevărul frumuseții tale,/ și nici-un
cuvânt nu are îndestule trepte/ ca să te poată sălta în adevă-
rat aerul tău.// Tu ești o simplă pauză în veșnicie/ și eu, care
cunosc disciplina silabelor,/ de asemenea.// Stau însă cu
urechea pe pântecul tău/ și aștept o zvâcnire,/ cum aștepți
zborul unei păsări gureșe/ pe deasupra unei șosele cu sticle
goale/ pe margine.// Stau însă cu urechea pe pântecul tău/ și
aștept un țipăt/ cum îl aștepți în marginea scoicăriilor.// În
aburul secundei/ vocea mea deviată/ stă ca o iluzie de sta-
niol.”
Lirica lui Vasile Vlad are în modelul lumilor conturate
o normă a necesității, o individualizare a cuvântului și au-
toanulare a obișnuitului care este suprasolicitat de continua
condamnare a trivialului, a urâtului și a necunoscutului:
„Dar mâine cerul se va desface/ dând ploaie,/ în tablouri vor
apare ciupercile./ Și nimeni nu va ști/ că în noaptea aceasta/
cântarele minții au fost obosite./ Și nimeni nu va ști că în
noaptea aceasta/ în vârful degetelor am simțit/ crescând
plămânii aburoși ai unui miel./ Albă și teafără/ tu reprezinți
o excepție șovăitoare./ Dar nici tu nu vei ști/ sufletul meu,/
strâns ca pe îndoitura genunchilor,/ așa cum tresari// cu un
fluture adormit pe umăr.”
În concluzie, volumul lui Vasile Vlad, Omul fără voie,
are rolul de a zugrăvi nebunia existențială prin apelul la rup-
tura rațiunii față de contradicțiile cotidiene ale intelectului.
38Ibidem, p. 16.
39Idem.
40Idem.
89
ESEU

Magda URSACHE

UN CĂRȚAR DIN EPOCA MAȘINII DE SCRIS

Un prieten latinist îmi spune că vocabula premia Eu sunt de părere că Arta de a fi păgubaș, spre osebire
(premii, recompense) era folosită în latina vulgata cu de memorialistica exersând programat amnezia, este
sensul de scatoalce. În alte cuvinte: îți dau un premiu o medicație necesară contra variilor propagande și de
putea însemna o să primești o scatoalcă. Niculae Ghe- stânga, și de dreapta. Iar Niculae Gheran nu cunoaște
ran însuși (o istorisește în Indiscreții, din vol. Ex-tem- „la petite histoire” din tratate, el a trăit-o. Matelot pe
porale, Casa Cărții de Știință, Cluj–Napoca, 2018) n- corabia Centralei Editoriale, a râs ca Zorba grecul
a fost scutit de scatoalce: „Încâlcite mai sunt căile când s-a surpat șandramaua. Tovbiografia șefilor, dar
Domnului sub cupola artei.” și cea proprie sunt prezentate nud, convins fiind că
Pe scurt, Gheran a plecat din postul de director al adevărul are picioare lungi, pe care doar neisprăviții
Editurii Institutului Cultural Român numai ca să încearcă să le ascundă, pentru a da la spălat, apretat,
poată continua lucrul la monumentul Rebreanu. Câți călcat reputația șifonată. Și are toată îndreptățirea, de
work–aholici de felul său ne-au mai rămas? Sunt edi- vreme ce nu și-a pus stalină gurii, în formularea lui
tori de școală nouă care nu știu că se reproduce ultima André Glucksmann. N-a tăcut, n-a plecat confortabil
ediție antumă, nu prima. Dar ce mai contează? Nu vor capul. Era, în perioada dur stalinizantă (când istoria
mai fi editări postume, pentru că n-are cine plăti fac- era sovietizată, lingvistica era sovietizată, pedagogia
turile. Urmașii par a se vrea ieșiți din Era Gutenberg. era sovietizată, sociologia și psihologia erau sovieti-
Rebreanologul a trecut la Muzeul Județean Bistrița- zate), angajat la Direcția Generală a Editurilor. Nați-
Năsăud, pe un post modest, de
1601 lei fix, care s-a suprima-
tără. Așa că a avut timp să scrie
cartea mult dorită și amânată,
Târgul Moșilor, neintrată în li-
brării, deci devenită carte rară.
Bun și-atât!
O redactoreasă (N. Gheran
nu-i dă și nu-i dau nici eu nu-
mele, cum nu dă nici numele
editurii) i-a întocmit referat ne-
gativ. L-a prezentat nevrednic
de a fi publicat, pentru că ar fi
neprofesionist, stângaci stilis-
tic, dubios în reflecții. Dialog?
Naiv! Expresivitate? Îndoiel-
nică! Au interesat-o întrucâtva,
în această ordine: „paginile
despre casele de toleranță, des-
pre legionari și evrei sau despre
mediul cazon, să zicem.” Gheran ar fi comis, după onalizate toate și devenite de stat. Funcțiile erau re-
don’șoara fără nume, „paraliteratură biografică”, ceea partizate conform politicii de stat, „care a ucis crite-
ce n-a convins-o defel. L-a trimis să facă istorie lite- riul competenței”. De pildă, director general la Edi-
rară, nu altceva. Și pe mine un cronicar m-a sfătuit să tura de Stat fusese pus un anume Pecker, care îi cerea
mă las de politică (literară) și să fac... descrieri de lui Dumitru Trifu: „Tov Trifu, adumi să văd și eu ce
natură. nea trimis reclamantul.” Ce să mai spui despre nea
Las la o parte că „nemerituosul” Gheran a avut de Pecker? Mă-sa n-avea cratimă!
parcurs vreo 30 de cronici, toate favorabile, despre La sfatul prietenului Trifu, Niculae Gheran n-a
cartea sa, cum o spune amuzant-sarcastic: „mi-a fost renunțat la „munca cu cartea”, cum cacofoniza în șe-
dat să-mi citesc necrologurile încă din timpul vieții.” dințe un propagandist iașiot venit în cultură (de) pe

90 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


tractor. În pofida zbirilor partidnici, a învățat meserie
de la cei declarați „putrezi” sau „putrefacți”, reacțio-
nari ca Șerban Cioculescu (pentru a supraviețui, își
vindea cărți prețioase, manuscrise, colecții de reviste,
icoane; fiul său, Barbu, deținea singura cartelă din
casă) ori ca Alexandru Piru, „epurat” din Universitate
odată cu profesorul său, mizantropul G. Călinescu,
blamat acum că și-a „optimizat” discursul. Dar cine l-
a presat s-o facă? Mișa Novicov pronunța cuvântul
abuz (ideologic) obuz, cerând, într-o gazetă ieșeană,
împușcarea profesorilor nealiniați. În dreptul numelui
Cioculescu scria, pe statul de funcțiuni: se comprimă
postul și persoana. Bacilul Croh (sobrichet pus de Ion
Barbu) îi îmbolnăvise pe mulți. Câța, cum o alinta Ba-
laci pe Constanța Crăciun, soția Generalului de Secu-
ritate Vincze Ianos, mare controlor de Partid, își per-
mitea, ca ministră a Culturii, să refuze moștenirea
Brâncuși.
De la catedră, Al. Piru a fost trimis strungar la
uzina „Timpuri Noi”. Oare amintindu-și acest episod,
la ceastălaltă înnoire a timpurilor, a urcat grăbit conu
Pirache în barca ziarului iliescan „Dimineața”? Ca să
nu mai pomenim faptul că a nășit doctori niște „dobe-
toci”, iar pe Pavel Țugui, vigilentul proletcultist care
l-a înfundat pe Blaga, l-a ajutat să devină prof. univ.
la Cluj. Ca șef al Secției Știință și Cultură din PMR,
Țugui fusese mâna dreaptă sau stângă a lui Leonea
Răutu, a cărui nevastă sovietică n-a vorbit niciodată
românește. Răutu, inchizitor, parlagiu, gropar al elitei
culturale, asasinată în serie neagră, a fost pensionat de
Ceaușescu, în ’81. Fiica Lena și ginerele Andrei Coler
au emigrat în SUA, ca persecutați, pesemne, de „so-
cialismul naţional”, spre a-i spune ca Luca Pițu. Cât
despre fiica lui Coler, Luminița, autoarea prozei
scurte Nisip sub pleoape, tovărășica a primit premiul
de debut al Uniunii Scriitorilor (USR nu știa cine a
fost tata Coler, torționarul șef peste temnițele politice,
peste lagărele de muncă din toată țara), ca apoi să
plece legal în SUA și să se mărite cu fiul guvernato-
rului Californiei.
La noi, cultul eroilor-martiri e-n pauză, ca și al
adevăraților disidenți, ca Doina Cornea. Închid paran-
teza, ca s-o deschid altădată.
À rebours cu directivele de Partid, Niculae Ghe-
ran l-a folosit pe doctul „strungar” Piru ca referent
plătit al cărților pe care le re-introducea în circuitul
editorial, acrobație destul de riscantă. Putea fi dat
afară de peste tot. Dacă de-comunizarea ar fi însemnat
aplicarea Legii Lustrației (Cehia a făcut-o; România,
nu), atunci Raportul final ar fi fost întocmit de exper-
ții în orori și erori, ca Paul Goma, Florin Constantin
Pavlovici, Popa Ștefan (nume literar: Ștefan Augustin
Doinaș) ori Gheorghe Grigurcu, Dorin Tudoran, Va-
sile Gogea, Luca Pițu, Liviu Ioan Stoiciu. Ei ar fi tre-
buit să scrie despre iadul ideologizării prin forța cio-
canului și a secerii, nu fiii căuzașilor stângiști, ca Ale-
xandru Florian, care pretinde că ne dă lecții de adevăr
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ESEU
despre Mircea Vulcănescu, Vintilă Horia, Gyr, Crai-
nic, Țuțea, neținând cont nici de reabilitarea legală a
vreunuia dintre cei acuzați de fascism, legionarism
etc. Și nu ne-ar fi direcționat Silviu Brucan (temut,
zice presa, chiar de Ion Iliescu) spre capitalism sălba-
tic, cândva combătut în „Scânteia”, unde, pe prima
pagină, cerea condamnarea lui Iuliu Maniu (a urmat
sentința Tribunalului Poporului: 104 ani de închisoare
și muncă silnică de două ori pe viață). Se spune că
scenariul teroriștilor tot Brucan l-ar fi compus.
Așa, pe direcție Brucan-Iliescu-Roman, s-a dat
gaură nu numai drapelului, ci României întregi. Cule-
gem mușețel din curtea combinatelor, am dat flota pe
gondole, am deschis Frizeria Verde a Pădurilor, poli-
ția taxează băbuțele care vând două legături de leuș-
tean, veniturile scad pe măsură ce fustele primei
doamne se scurtează...
Normalitatea nu și-a arătat fața după implozia de-
cembristă. Legea Lustrației? Nu funcționează. Func-
ționează însă Legea Recunoștinței pentru „revoluțio-
narii” cu misie de la Secu. Filele din care se pot afla
numele colaboratorilor lipsesc. Or fi protejați din mo-
tive „umaniste”? Să nu li se tulbure intimitatea, ca
drept al omului? Dar au fost oameni?
La toate astea, prostie, ignoranță, incompetență,
vulgaritate, răzbit promovate în Post–Moralia (o ac-
triță open mind urlă pe micul ecran : „Gata cu princi-
piile!”), Niculae Gheran dă sfat prietenului Ion Vlad:
„nu uita să râzi. Fiindcă, Dumnezeu să mă ierte, nu ne
putem plânge că n-avem de ce.” Asta pentru că râsul
îi rămâne amic, mai puțin confrații pe care îi supără
opinia că vinovată e complicitatea lor lașă. Dar și
(adaug eu) indiferența etnică și etică: asistăm la dez-
membrarea istoriei colective, cu miturile ei cu tot, la
de-tabuizarea clasicilor (s-a dat semn de de-construc-
ție cam din 90 încoace, de la debutul Ioanei Bot (Emi-
nescu și lirica românească de azi), juriul premierilor
avându-l în cap pe Ovid. S. Crohmălniceanu. Gheran
îi spune ca Al. Piru, Ovid S. Papagal, după cârciuma
din Galați a tătânelui Cohn, ”La papagal”, plină cu
cremă Gladis, Carmol, ață, brice, nasturi și multe
lame de ras. Pățitul priceput, trudind peste 50 de ani
(„treabă cinstită pe care am dus-o la capăt”) la Seria
de autor Rebreanu, nu-l iartă pe Croh, deoarece l-a
găsit pe prozator, en detail și en gros, „fascist.” Are și
dreptul s-o facă: din funcția de director al Editurii ICR
spune că a demisionat „liber și neforțat de nimeni”.
Greșit! Forțat de propriile idei și principii.
Știam fără greș cine-s proștii și lichelele pe vre-
mea lui Ceaușescu. Acum îs mai greu de dibuit, fiind
mult mai mulți. Vorba actorului Gheorghe Dinică,
după Gheran: „Lume multă și oameni puțini”.
Transcriu un aforism al lui Gheorghe Grigurcu,
din „Bucovina literară” de noiembrie-decembrie,
2017: „Ovidiu Cotruș mi-a relatat o vorbă care circula
cu privire la un personaj politic din interbelic: un pă-
duche în dimensiuni de porc. Am impresia că aceasta
91
ESEU
nu și-a pierdut actualitatea extremistă.” Tare-aș vrea
să aflu cine-i „fata mică, frumușică”, „aproape vir-
gină”, spre a-i spune ca Arghezi, turnătoarea de la
pag. 184. Asta ca să-i pot zice, în formularea altui
umorist, Dumitru Hurubă: „Regret că ne-am cunos-
cut.” În atenția lui Bogdan Crețu: Cine o fi dat Secu-
rității cheia casei lui Mihai Ursachi? Să căutăm fe-
meia?
Ca să scrii memorialistică, și s-o publici în viață
fiind, e semn că te prețuiești pe tine însuți. Ce am
apreciat e onestitatea lui N. Gheran. O spune chiar au-
torele, la p. 339: „Nu degeaba Magda Ursache, deran-
jată de lipsa de obiectivitate a unor memorialiști con-
temporani, mi-a luat în considerare Arta de a fi păgu-
baș, între altele și pentru că, în relatări, prezint și si-
tuații deloc favorabile mie.” Da, Gheran nu-și tru-
chează, ca atâția alții, fotografiile, nu (auto)înșeală. În
esență, memorialistica sa este exercițiu de libertatea
opiniei.
Dintr-o anume discreție, rămâne nenumită, pe nu-
mele de familie, o anume Cornelie, iar pe Paul Cor-
nea, „ziditor de cultură” după V. Tismăneanu, îl lasă
să pledeze nevinavat pentru urâta perioadă roș prolet-
cult. P. Cornea s-a bucurat de încrederea forurilor, cu
vârf și îndesat. L-au promovat (subl. mea) în funcții
de răspundere: director general al editurilor, cât l-a
vrut Leonte Răutu, apoi, la Direcția Generală a Tea-
trelor: „ober-șef la vreo 30 de ani și ceva, peste teatre
și alte arte” (v. Doi pași înainte, unul înapoi ). Proba-
bil ca expert, ca tehnocrat în eliminări, a reapărut pro-
fesorul Cornea, după ’89, adjunct la Ministerul Învă-
țământului. De acolo a permis „decaparea” eminentu-
lui eminescolog Mihai Drăgan. Cabala mediocrilor
din Universitatea „Al. I. Cuza” l-a despicat. Nedrep-
tatea strigătoare la cer i-a adus cancer și moarte. Paul
Cornea nu l-a sprijinit pe M. Drăgan, când i-a cerut
ajutor.
Gheran îl contrazice prietenește pe Cornea când
îl acuză de „supralicitarea mareșalului Antonescu”.
Criminal a zeci de mii de evrei? Părerile sunt împăr-
țite, chiar între membrii aceleiași etnii. Îi amintește că
oribilul însemn, steaua galbenă, „n-a existat în capi-
tala noastră”; că pașaportul românesc a împiedicat tri-
miterea în lagărele morții a evreilor din Ardealul de
Nord, aflat sub horthiști („or actul acesta și restricția
se datorau lui Antonescu”).
„Să recapitulăm: la data când Antonescu preia
frânele în stat, Basarabia zburase la ruși, grație pactu-
lui Molotov - Ribbentrop, iar în urma arbitrajului de
92
la Viena Ardealul de Nord fusese cedat Ungariei hor-
thiste.
Să ne reamintim: la 14 septembrie 1940 România
este proclamată „stat național legionar”, iar la 12 oc-
tombrie 1940 începe intrarea trupelor germane pe te-
ritoriul lui, așezându-se pe Valea Prahovei și în
preajma centrelor vitale. Mai târziu, la 23 noiembrie
al aceluiași an, Antonescu semnează la Berlin adezi-
unea la Axă.
Ce s-ar fi întâmplat dacă Antonescu n-ar fi aderat
la Pactul tripartit?
Neîndoios, Horthy, aliat al lui Hitler, prelua în-
treaga Transilvanie, iar restul țării repeta soarta Polo-
niei. Asta în cazul când Horia Sima nu devenea con-
ducător suprem în România cu întreaga lui Mișcare
legionară, pusă cu botul pe labe de Antonescu. Cre-
deți că ar fi fost mai bine pentru evrei?”
Niculae Gheran face parte din specia din ce în ce
mai rară, așa cum am mai spus-o, a cărțarilor de elită,
numiți astfel de cărțarul Gheorghe Pienescu, arghezo-
log. În tot ce pune pe hârtie, nu face nici roman, nici
istorie, nici pamflet, nici foileton, nici eseu, nici glose
pe marginea cărților, dar ceva din toate astea, așadar
texte de graniță. A se citi Imposibila despărțire, su-
bintitulată Cronică parodică. Altfel spus, ca Topîr-
ceanu, parodie originală. Insomniacul păgubos vi-
sează. Cum? „Visez pe dos ce se petrece în realitate.
De-a-ndoaselea.” Un poet controversat moare și pri-
mește aplauze când sicriul, purtat pe umeri chiar de
cei mai înverșunați opozanți, e coborât în pământ.
Aplauzele (la fel de stupide ca like-urile când se
anunță o moarte) vin dinspre „Tudorică Băsconcs, te-
olog răspopit în diplomație”, cu o slăbiciune blondă-
n minte, Vladimir Ismană, filosoful Gogu Moftolo-
gul, Herpes Papion, scenariul aparținând lui Dilema-
che. I-aș sugera păgubașului, ca, exersându-și arta, să
pună un bemol nu ludicului, ci grotescului ludic. Însă
se vede treaba că N. Gheran este scârbit de „pârdal-
nicul caracter” al celor care fac iarăși compromisul cu
Puterea, scrisul său fiind „o obișnuință fără profit”,
așa cum îl definea Gabriela Melinescu.
Ce-i interzic lui Niculae Gheran – și-mi asum ro-
lul de cenzor – e să nu spună „nu mai apuc”, la pag.
138 și la altele, și la altele. Mai are multe de devoalat,
pamfletat, comentat, din epoca mașinii de scris și nu
numai. Vorba lui Creangă: „Ca să iasă, trebuie mai
întâi să intre.” În istoria literaturii, desigur.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 POESIS

Flavia ADAM

POEZII
„merg pe drum,
pământul se ridică în mine”

15 curat
ca o dâră de sare
e-n regulă
să port pantofi cu tocuri de 15, scriu
e-n regulă că pe lângă mine cerneala-nlemnește
curg tot mai mulți oameni. pe vârful peniței
degeaba îmi spun bărbații că sunt frumoasă –
inima mea a uitat să se bucure precum în aer
de ceea ce văd ochii lor. un pui de sticlete
merg pe drum , căruia i se rupe
arțarii se îngălbenesc tot mai tare. creanga de sub picioare
merg pe drum,
pământul se ridică în mine. lotus
merg pe drum,
înghit toate vorbele trecătorilor ninge mărunt, de parcă ar ninge
și mă-ntristează că nu mă pot alipi pentru ultima dată.
de timbrul lor grav, îngenunchez în mine,
că singurul lucru care mă obsedează acum cuvintele mă urmează
e-această durere acută și caldă ca niște câini credincioși.
de glezne. mă plec în inima mea,
poemele se leagă unul de altul,
nod într-o liniște sfântă.
îmi zic:
pe bunica mi-o amintesc din poemele astea îmi voi face icoană.
cu ochii în lacrimi din poemele astea mă voi hrăni
încă mai cred că e vie când bucata de pâine se va fi terminat.
și frământă aluat pentru pâine din poemele astea îmi voi bea vinul
și dragostea,
cu toate acestea când crucea-mi va fi ușoară și caldă
nu reușesc s-o aud precum o floare de lotus.
să-ndepărtez nodul aspru
ce mi se-așază în gât cântec de alint

sunt singură și tu ai obosit, sufletul meu?

doar cuvintele-mi sunt aproape îți spun: această alergare
nu e a noastră.
în mâinile mele picioarele ei ne sunt mai străine
poemul e-o pasăre decât colinele Africii.
care învață nu vom termina niciodată
să moară fuga.
datorită ei ne menținem
sticletele atât de tineri și zvelți.
uite, mărului i se veștejesc rădăcinile!
mă micșorez sunt galbene în adâncul pământului,
nu mai rămân din mine decât cuvintele unde acum locuiesc numai oasele
cerul aspru celor care
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 93
POESIS
se numeau oameni cândva.
dar dacă, printr-o minune,
am alerga împreună,
nu-i așa că ar putea să-nflorească
așa cum și noi înflorim
uneori,
din iubire?
inexistență
aici nimeni nu vorbește cu nimeni
fiecare supraviețuiește cum poate
fiecare își drămuiește cum știe
lumina
anafura
plânsul
trăiesc într-un oraș care moare
într-un corp care moare
într-o inimă care moare
vă spun, aici nu-i nimic
doar aer frig galben tăcere
dovada desăvârșirii mele
de-o noapte
viabil
mă gândesc la moarte
cum m-aș gândi la o pasăre,
la pumnul de pietre care îmi seamănă,
la budinca de orez a bunicii:
de neuitat această atingere blândă,
această melancolie din coaja amară
a unei gutui;
plânsul în cer al unui arhanghel opac,
în timp ce se scutură de cenușă.
de neiertat această glorie timpurie,
în care somnul pe verticală
devine singura opțiune viabilă.
când spaima-i o artă
până la urmă și spaima-i o artă
o luptă cu mine
cu lupii de gheață
o sanie trasă de câini
prin Câmpia Siberiei
94
coșmarul că într-o zi
aș putea deveni eu însămi
miezul unor sfere metalice din Tunguska
și-oricine s-ar apropia de liniștea mea
ar suferi o iradiere instantă
gândul terifiant că într-o singură clipă
ceaiul se va evapora din ibric
în timp ce eu voi șterge cu degetul
dâra de lună de pe podea
lumânare
îmi trec degetele
prin galbenul unei lumânări.
am putea face schimb
de substanțe,
de aer,
de frică.
ne-am putea îmbolnăvi din senin
de tot felul de chestii incurabile.
ne-am putea împrumuta
una alteia
plânsul
sau măcar o parte din el.
dar,
mă-ntreb:
nu ar fi ca și când
m-aș încălzi la flacăra
propriei morți?
fobie cu fulgi
într-o zi fulgii ăștia mici
se vor transforma în fobie
nu voi mai ști
cum se întinde o mână în aer
cum se trage un fermoar
peste zgomotul nopții
cum va arăta bufnița
care va veni să mă tulbure
cu ce ochi va privi
spectacolul din gâtul meu alb
cuvintele luptându-se
pe viață
pe moarte
pentru gura de aer
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Mihaela AIONESEI
chipul de umbră
am încercat să fiu transparentă
dimineți la rând
mi-am lăsat vrăbiile de pe umeri
să zboare tot mai sus
și mai sus
până am văzut coasta cerului
deschizându-se larg
de-atunci îngerii îmi fac semne
sau poate cioplesc semnul crucii
și umbra crește
prea liniște pentru septembrie
din talpa ierbii se despletesc amurguri
în care ascult cum dospesc
mugurii pe crengi
păstoresc liniștea
fără să găsesc pășunea
învăț muțenia bobului de grâu
știu transferul luminii se face
înghițind un anotimp de întuneric
îmi lipesc urechea de pământ
undeva se aude o hienă
cete de umbre se zvârcolesc
ceva se aruncă afară din mine
spre dimineață
simt un rest de urlet în cerul gurii
doar tu știi și taci cărând lumina
lupii își schimbă blana
dar colții rămân aceeași
când simt miros de mioare
coborâte în vale să se adape
de-o parte pădurea
de cealaltă izvorul
în față singura scăpare
un pâlc de stânci
dar câtă lumină dincolo...
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
poeme
„învăț muțenia bobului de grâu
știu transferul luminii se face
înghițind un anotimp de întuneric”
întâlnire de gradul zero
stau la gura fântânii cu stele
mistuită de sete sorb lumina
la picioarele mele liniștea
toarce nopți scărmănate de vise prea mari
să încapă într-o viață
moartea vine ca o femeie ușoară
îmi scoate ochii cu silicoanele ei
o ignor pleacă furioasă
cărând păduri de orbi în spate.
rugă
când a trecut moartea pe lângă mine
și mi-a dat una în freză
am realizat că viața nu-i decât o clepsidră
în care mă caut,
fir de nisip într-o mare de cioburi,
dar carnea mea unde e?
cuvintele cresc până sparg cerul,
mâinile ard pline de rod,
dă-mi, Doamne, putere și timp să mă adun.
cu o bucată de cer înaintea mea
sprijinită într-un baston cu mânerul de șarpe, mă
caut. mă știu de pe vremea când eram vlăstar de
viță nobilă în podgoria vieții. printre cruci, doar
nume străine de mine, chipuri de ceară, lumânări
aruncate în delir, flori uscate și păienjeniș cât să
cuprindă un trup înghițit de oase.
eram demult fereastra mută la o casă
cu prea mult pământ în spate.
la nașterea unui poem
câteodată am chef să deșir cuvinte pe orizontală
până le pierd urma sau sensul
atâția corbi adunați în pânza minții
păianjenii nu mai au loc în propria cruce
nici eu
mă adun în sânge, năvălesc spre degete
e ca o naștere mult așteptată
pentru care strâng cât pot pământ în oase
95
POESIS
cioplesc umbre să înflorească puieți încerc să țin cerul
doar miercurea și vinerea, o lună neagră foșnește mereu
atunci mâinile au miros de rodii coapte prin trup –
veveriță flămândă de nimic
târziu de tot învăț cum se deșiră umbra umbra de om caută ieșirea
fără să înnod lumina dincolo de mine
atunci poate mă veți putea numi poet... un copil plânge
pe zidurile nimănui
...de-atâta aproape
ce liniște de cer e în rana mea, mamă
vine o vreme când simți că ți se năruie sufletul
de prea mult cer adunat sub coaste aleargă caii scăpărând dureri
și-ți vine să strigi de-atâta aproape alunecate fără vină în copite
iarba frământă munții
sufocat de albul pereților îngrămădiți pe fruntea lor
în tine taci speranțe pitice
strângi în pumni cearșaful mototolit de neputințe cresc precum florile de colț
cum ți-ai strânge viața împrăștiată prin cotloane rar
o ții lipită ca pe cel mai de preț giulgiu dar bine înfipte în stâncă
aruncat peste carnea bolnavă
privighetori cu aripi de trifoi
nesfârșit pare chinul când trupul e singura vin să tămăduiască jarul cărat de suflet
merinde pentru drum cu mâinile goale an de an
în care auzi cum sumbru bate destinul până în adâncul ființei
trilurile lor
numai tu poți să tai pâinea desfac lacăte demult uitate
ai în mână cuțitul hrănește-ți câinii înconjoară inima bătută de atâtea ori
dar ține-i departe de minte cu frunze de urzică
până ajunge aburind ca o pâine caldă
pasărea niciodată nu-și frânge zborul și grâului i se frânge trupul
cât mai are în loc de aripi cioate în mii de cuvinte
amintește-ți asta până când Dumnezeu
se va apropia cu vinul… rabd scara de fiare zâmbind îngăduitor
între mine și cer cuiele nu au loc
aroma de șarpe zările dănțuiesc
pe o pajiște albastră
de când am căzut pe pământ nicio iarnă polară
mă strâng dinții unui destin nu mai fluieră strigoii din os
despre care am știut că nu era al meu pentru că în sfârșit în mine e liniște
dar am tăcut atâta liniște încât aud îngerii
strigându-te și
mi-l schimbaseră unii la maternitate mă înfior
când în loc să mă dea mamei într-un scutec
m-au aruncat într-un măr
de-atunci rod mă târâi rod

și nu pot scăpa de aroma de moarte

pe care o tot vomită un șarpe

cronica unui strigăt mut

îmbătrânesc senină
cu moartea pe umeri
sunt tot mai firavă

la fereastră se rostogolesc
nămeți de fericire amară
un cearcăn obosit – Țara asta e floarea de colț a Lui Dumnezeu, dar puțini văd
noaptea Duhul Sfânt din ea.- Mihaela Aionesei
răstoarnă zori fumurii

96 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Presupusele măști ale omului
Lesne presimțite, au sosit de îndată
Fețele presupuselor măști ale omului.
La porțile orașului actorii poartă
Boabele grele ale textelor,
Imensele rotunjimi ale bolților,
Ghizdurile de piatră ale scenei,
Sandala de aur a tragediilor –
Pilotând spre fumul pădurilor zeitățile
Luminii
Foile extenuate ale rănilor
Evreii înfricoșați îl răscumpără pe Crist
Cui după cui, pe sucul de bucurie al vertebrelor,
Pe cele mai tăcute falduri ale trupului,
Mângâiat cu sulițe jucăușe preschimbate în
Cuțite pneumatice...
Ascuțișul subtil tolerează doar nimicul,
Îndărătnic și în panică întinsă,
Viața punctiformă, în spațiul nestratificat
Al timpului – articulațiile surâsului
Pe foile extenuate ale rănilor
Orologiul orașului gâjâie tac-tac
Un om cumsecade și alcoolic
Mângâie fulgii merilor în floare,
Apoi ca un copil în patru labe
Cu estetica chipului în crâmpeie de țigară
Povestește lungi istorii,
Cu gravitatea cerută dimineața
Când te privești în oglindă
Ce băiat drăguț –
Și orologiul orașului gâjâie tac-tac,
Mai devreme decât trâmbița păsărilor
Cântătoare
Estuarul de moarte al cerului
Pământul răsună scurt
Și se întoarce oriunde
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
Ștefan AMARIȚEI
Poeme
„Țărâna lui Ramses și a lui Keops
Se ridică nepăsătoare de veacuri
În estuarul de moarte al cerului”
Spre izvoarele din aversa văzduhului
Fulgerul își îndreaptă
Pânzele violete spre planctonul mării
Țărâna lui Ramses și a lui Keops
Se ridică nepăsătoare de veacuri
În estuarul de moarte al cerului
Solstițiul orelor înclină balanța
Spre loviturile sigure din dialectul
Inimii
Creuzetul uman
Marele ajutor ucigaș
Culcat pe burtă
Veghează cașeta lui Morfeu,
Cutia de sticlă în formă de cap de turc
(Falsul univers – noroi diamantin,
Învolburează adâncurile creuzetului uman)
În nocturna focului,
Hârtia cerată capitonează lectura jurnalului –
Terminațiile mele nervoase
Felurite lucruri încremenite
Pe zidul alb altădată,
Funinginea lucioasă coboară de sus
Cu miros brun de cerneală albastră
Rezemate de polițele raftului,
Șiruri de fructe umbresc farfuriile goale
În sertar găsești nuci găunoase,
Fel de fel de lame,
Mărunțișuri maniacale
Piperul e departe – în țările calde,
Doar viespile ciocnesc fereasta luminată.
Două pisici veghează plictiseala de aur
97
POESIS
Gestul de apărare
Dincolo de mâini simți acut
Zvâcnirea degetelor la atingerea peretelui rece,
Încleștarea somnului cu părțile netulburate
Ale cerului
Gestul grăbit vine prin toți porii
Cu siguranța frigului stropit
În preajma plăcerilor –
Cu ochii pe jumătate închiși, pe jumătate deschiși,
Lipiți de creasta aisbergului –
Drept pavăză în calea Nemărginirii,
Pe cerul luminos al proniei
Faima proscrisă a Eternei Doamne
Purpura marină – cenușa zeilor,
Soarbe bolta adâncă a nopții
Prăbușindu-se ca o cravașă
Țărmul culcă lancea zeiței Palas Atena
Pe rămășițele ilustrului cal
(Pe acest pământ moartea
Nu-și face patrie
Nici cu acte false
Până când nu ești prins de viu)
De aceea veghez lângă patul tău,
În panta costumului de trup
Ofensiva armatei române
98
Iubirea amână contactul,
Faima proscrisă a Eternei Doamne
Tobele dimineții
Potopul dezlănțuit se revarsă în genunea
Oceanelor pierdute – insula veșniciei
Se scufundă, barca târăște nada
Strălucirilor în iluzia oglinzilor.
Apa suflă delirul mistuitor al vântului.
Îngerul împroașcă hohotele de râs ale mării.
Corpul naufragiat atinge pământul,
Saltă vrăjit iarba câmpului.
Tobele dimineții bat darabana odată
Cu tine
Retorii tăcerii
(Ecoul sunetelor risipește în zeci de unde
Pacea lumii, despică urechile cerului,
Așa cum tăcerea izolează singurătatea,
Apasă nebănuitele meridiane ale spiritului...)
Nimic deasupra orașului,
Niciun clopot, niciun copac,
Doar pasărea ce urcă, urcă,
Cu falsele-i aere de eternitate –
Stăpâna retorilor tăcerii pe cununa
Martirilor
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Mihai BARBU
Trei poeme, scrise-n localul Zori de zi,
despre Asteroizi cu nume de oameni vii
1. Fructe amare din Alma Verde & Mare
Nu mai culege nimeni cordușele, nici pe cele gal-
bene,/ nici pe cele roșii, nici merele de-acasă, nici pe
cele pădurețe, nici merișoarele,/ nici vișinele, nici ci-
reșele, nici dudele,/ nici perele, nici nucile, nici alu-
nele.../ N-are cine să se mai cațere în pomi,/ scara lui
Iacob cu care urcau, odinioară, spre cer, zace inutilă,
în iarba grasă de-acasă, babele abia dacă mai iau, de
poftă,/ câte ceva din crengile care s-au aplecat,/ mai
tare decât ele, spre pământul patriei./ Restul fructelor,
și sunt berechet,/ cad cu zgomot, pe caldarâm, lumea/
le calcă în picioare și lasă urme sângerii,/ verzi, gal-
bene, vișinii și negre/ prin tot orașul./ Sunt urme pal-
pabile că la noi/ încă mai există viață.../ Acum găsești
tot ce vrei,/ doar să-ntinzi mâna după ele,/ la super-
market-urile care ne-au înconjurat, într-un joc perfid,/
și ne-au făcut prizonier Orașul. Sunt promoții peste
promoții/ venite direct din Alma Verde./ Vin fructe ce
se găsesc și/ prin părțile noastre dar și fructe exotice,/
găsești compoturi, gemuri și dulcețuri,/ ce-au zburat
peste mări și țări,/ de prin toate colțurile lumii/ de la
Finisterra și din Țara Sfântă, din Macondo și din Țara
de Foc./ (Oh, Doamne, ce mare noroc...) Avem de
toate/ acum, tot ce-ți poftește inima de-ți permite bu-
zunarul./ Doar copii nu prea mai găsești prin părțile
noastre de lume.../ Ei culeg, că doar au devenit, acum,
oameni liberi și stăpâni pe soarta lor,/ căpșuni și aluni,
mango și andive, fistic și curmale, portocale și rodii,/
smochine și afine, banane, și ananas./ Pe toate le ai,
pe tavă, sub nas./ Câteodată mai aleargă, să prindă
poșta rapidă, cu o galbenă gutuie, un măr domnesc și-
o verde banană/ ca să aibă ce să-și pună-n fereastră,
vreo Mamaie inutilă,/ cum e și floarea lor din glastră...
2. Cireșele amare de pe ultimul tort
Camil i-a implorat pe medici să-l lase să moară/
Marcel Runcanu i-a rugat pe prieteni/ să-i păstreze o
amintire frumoasă/ “Învață-mă cu gândul plecării”,/
s-a adresat Celui de Sus, doamna Alice Voinescu,/
Alecsandri Vasile ar fi vrut să mai spună ceva dar n-
a mai izbutit,/ „Aer, domnule doctor, vreau aer!”, a
mai apucat să zică Bogdan Amaru,/ „Acum mă înse-
rez...”/ a constatat Dan Botta,/ „Ce ți-am făcut eu,
Doamne, să mor atât de tânăr?”/ a întrebat Panait
Cerna (care avea chiar vârsta lui Iisus)/, Garabet Ibră-
ileanu s-a ferit, fără folos, toată viața lui de microbi,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
spălându-și mâinile cu spirt, Iuliu Cezar Săvescu ar fi
vrut să ajungă la „Eternitatea”/ dar administrația l-a
repartizat în Cimitirul „Pătrunjel”,/ Noica și-a dat
seama, înaintea plecării, că și-a trăit viața fără rost
(adică, în idee..)/ și că „e bine să sfârșim”./ Trăiești de
două ori în viață, a lăsat vorbă Agentul 007,:/ odată
când te naști și-a doua oară când/ îți privești moartea
drept în față./ „Eu sunt Otilia!”, a strigat, sfâșietor, o
babă/, care a reușit să străbată mulțimea cu o garoafă
albă în mână/ și a reușit s-o așeze peste trupul neînsu-
flețit al Criticului./ Din mulțime au mai țâșnit atunci,
ca din pușcă,/ și alte femei de vârste diferite, cu flori
de tot felul/, strigându-și, fiecare, insuportabila du-
rere./ (În general, femeile nu se socotesc niciodată
terminate. Ci doar abandonate...) „Camil, sunt eu,
Ela!”, a zis o femeie cam fanată,/ care i-a pus pe piept
chiar Floarea darurilor și Doctrina substanței. “Bog-
dane, eu sunt Valiza ta cu fluturi!” și respectiva și-a
luat, imediat, zborul. „Garabet, sunt eu, Adela! Vrei
să te speli, din nou, pe mâini cu spirt”, „Bazil, eu sunt
juna Rodică!”, i-a șoptit, la urechea aia neputrezită, o
respectabilă și bizar de voioasă doamnă. Care, așa, ca
dintr-o pură întâmplare, era flancată, ca la armată, de
către junii secerători....
3. O poveste tristă din Cartierul de Est. (Cu
multă adrenalină și cam puțin oxigen...)
„Azi noapte am visat că primeam o scrisoare”, a
zis, într-o bună dimineață, Werner von Braun./ „În
ce zi se petrecea visul?”, a întrebat Țiolkovski./
„Într-o vineri”, a zis neamțul./ „Înseamnă că e o
scrisoare care ne va aduce vești rele. Dintr-un alt se-
col și dintr-o altă lume”, a tras concluzia rusul...
Pe la jumătatea secolului care tocmai ne-a pără-
sit,/ lumea-și bătea capul cum o să respire oamenii pe
Lună./ Rușii și americanii erau, în acea vreme înde-
părtată,/ ca doi boxeri de categorie grea/ care, cu o
lovitură de ciocan, erau gata să-și ia, unul altuia, oxi-
genul./ Un petrilean, cu studii temeinice făcute la se-
ral, s-a destăinuit,/ într-un cerc restrâns de prieteni din
Aquila’s Quartier,/ cum vedea el rezolvată, odată și
pentru totdeauna,/ această spinoasă problemă teh-
nică./ „Aș avea nevoie de un furtun care să lege Mina
Petrila/ (aflată pe planeta cu același nume),/ cu Marea
Liniștii de pe Luna vecină./ Vajnicii stahanovștii ar
urma să pompeze, cu sarcină de la partid,/ aerul nece-
99
POESIS
sar ca lunaticii lor să poată respira în voie”./ Așa gân-
dea în vremea aceea, dragii moșului, tovarășul Po-
pescu Alva Puică./ “Ceea ce-mi place la tine e/ serio-
zitatea cu care inventezi lucruri neadevărate...”,/ i-a
zis von Braun lui Țiolkovski./ „Până acum, savanții
sovietici erau primii care au născocit totul și înaintea
tuturor. Acum, tu îmi vorbești de unul Alva Puică...”
Petrileanul n-a mai reușit să-și ducă planul la bun
sfârșit/ pentru că, exact ca-n visul neamțului, într-o zi
de vineri, 13, și-a pus/ capăt zilelor din pricini exclu-
siv sentimentale./ “Puică, Puică”, îi repeta nevastă-sa,
încă din zorii unei lumi noi,/ „privește lumea în felul
ăla poetic cu care un bărbat își privește femeia!”/ Pu-
ică o privea buimac dar a lăsat/ lumii un bilet miste-
rios în care a scris, negru pe alb,/ cum că „Nu-i nici o
nenorocire dacă citești un poem,/ în care-i vorba de
Constantin Prezan (n. 27 ianuarie 1861, satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu, plasa Snagov, județul Ilfov, în
prezent în județul Dâmbovița - d. 27 august 1943, satul Schinetea, județul Vaslui) a fost unul dintre mareșalii României,
erou al Primului Război Mondial.
100
dragoste, de două sau de trei ori. Chiar patru...”/ A
plecat Dincolo fără să înțeleagă de ce ai lui/ au luptat
să dea „Țării, cât mai mult cărbune” în loc/ să trimită
oxigenul pe Lună./ Ca orice om de știință, a prevăzut/
că-n mileniul care-i va urma,/ mina strămoșilor săi își
va da duhul, odată pentru totdeauna./ N-a vrut să fie
martorul acestei grozăvii.../ Planeta Petrila și văduva
lui Puică rătăcesc aiurea,/ conform astronomilor de la
Palo Alto, prin niște depărtări deșarte.../ Ele așteaptă,
ca un semn divin venit de la Alva/ întâlnirea, încă ne-
confirmată de cei de la NASA,/ cu asteroidul „7985
Nedelcu”. (Sau,/ că n-ar zice nu, și cu “2854 Budiș-
teanu”.)/ Neconsolată, Luna are și ea o ispită. Își do-
rește aprig să fie izbită,/ undeva, prin The Dark Side
of the Moon,/ de Asteroidul „9495 Eminescu”. Să fie,
așa, ca-n poezia lui: Regina nopții moartă.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 POESIS

Mădălina BĂRBULESCU

Poeme
„De m-aș adăpa cu Nilul, să-i lungesc morții exilul...
Pe acord de melopee, pe-o bucată de camee,
din furtuna de nisip, voi să-i vând deșartei chip!”

Să nu lași piramidele să plângă! Seraiul fecioarelor mute

Să nu lași piramidele să plângă! Tu, suflete, serai al fecioarelor mute,

Tu nu știi că-n deșert nu sunt curcubeie? ți-ai făcut prăsilă strigătura-ți
Sau că-n tâmpla de moschee mântuirea nu mai umblă? stinsă și tocită;
Că pe vârfuri de muqarne stau ninsorile la pândă, Cine să te audă?
cu flamura sângerândă, când pe drumuri de cămile Pesemne, nu mai ai ce măsura cu vorbele...
șed stindardele umile ale celor exilați? Graiul tău nu și-a găsit locul
Că pe stâlpii din serai zace vina din fecioare – fără de prihană, unde să-ți lepezi
mărturia celor care cresc cosciugele din rai? cuvintele spre ibovnic;
Doar te vânzolești într-o pâclă,
De m-aș adăpa cu Nilul, să-i lungesc morții exilul... și aia betegită,
Pe acord de melopee, pe-o bucată de camee, și îmi pui zăpor, deși ți-am trimis
din furtuna de nisip, voi să-i vând deșartei chip! lotcă de catifea albă,
.................................................................................. să te duc să-ți cunoști trupul,
Când cete de curcubeie trec prin gaura de cheie, că nu ți-l mai știai;
iar lumina, prin lucarne, cade stins Te uitai la ea, ca la un cosciug fără vâsle;
pe pieptu-mi greu, zemuind ca o nătângă, Mi-ai spus că tu ești propriul tău felcer
tu, iubire, să nu lași piramidele să plângă! Si că atunci când suferi,
In muțenia ta sunătoare,
Restu-i doar Khayyam și… moarte te urci pe coama cerului,
întors pe de-a-ndoaselea,
Câte trepte or mai fi pe mâna ta pentru sufletul meu? privești prin ocheanul rugii,
Câte vămi porți în inimă, pe care ar trebui să le mai trec? îți iei crivacul înțelepciunii
Câte înălțări mă faci să le petrec și și-ți scoți virtuțile și fericirile
Câte decăderi m-or aștepta prin mine? din pântecul coranic al dunelor;
Îmi poți goli tu carnea de umbrele din tine? Știi, suflete, eu m-am gândit,
mai cu seamă, să-ți fac
Te-aștept sub un piștak și niște farmece cu dragoste de leac;
Mă gândesc că cerul e prea străin de toate, Oi găsi o tindă în seraiul tău,
De cheile din inimi, de dorul de pe pleoape, unde să-ți descânt:
De viața ce se zbate în filele din carte.
"Suflet cu porți dărâmate,
Te pretind, dar Nimeni, Nimeni nu-mi răspunde Cu iubiri în cer vărsate,
Și simt că Îi urăsc tăcerile imunde. Crește doru-n cer și-n stele,
De-o vreme ating căderea, cu Lucifer de mână, Crește-n călcâiele mele!
Și-mi pare că mândria-mi tăcerea îți îngână.
Că el îți e vinovatul,
Spune-mi, unde ești când sufletul mă lasă? Te-o cununat cu păcatul,
Tu nu vezi că îngerii se întorc acasă? Să-mi fie graiul cu leac,
Trec sorii fără noi când ne iubim departe… Să îngropi ce nu-ți e drag!
Iar restu-i doar Khayyam și… moarte.
Să ai bob de umbră-n urme,
Jelitura să îți curme,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 101
POESIS
S-o-mpletească-n nouă spice,
Porțile să îți ridice!"
....................................................
Și seraiul fecioarelor mute
A devenit
Seraiul fecioarelor nerușinate.
Pseudopsalm
Mă dospesc în neputință drojdi de singurătate,
Soarele simțirii noastre între pneume se zbate,
Lumea e un tabernacol de smintiți și de zeloți,
Templul a născut despoți fără sare în bucate.
Mă întreb de mai sunt preoți ce slujesc în zigurat,
Ascunși fiind de rujul Evei și de mărul din păcat,
Profeții ce dezertează, umilite de istorie,
Ce-și îngroapă falsa glorie în al vremii bal mascat.
Mă dospesc în neputință drojdii de amărăciune,
Că în suflete-ncolțește putregaiul din răpciune;
Sub un strat de-agoniseală zace ruga obidită,
Cu tandrețuri schilodită în cutumele antume.
Ce să facem, Doamne, noi,
Când ne bate la fereastră Evanghelia cu nevoi?
Când la sfadă stăm cu moartea pe o margine de pat?
Când în casa Ta de ceruri, viața mea-i un simplu cat?
Spune, Doamne, nu-i păcat?
Și de Tine, și de noi,
Că-mpărțim soarta la doi?
Avatarul celor 7
Zis-a El în genuin: „sorți de vreme împlinită!”
Și prin verb desăvârșit ca lumina să trimită.
Șapte trâmbițe să sune, șapte capete să cadă,
Și prin legea celor șapte, sfera lumii să o vadă.
De unește trei cu patru în soare cu șapte raze,
Șapte ceruri să deschidă, să pătrundă-n șapte oaze
De extaz și de nirvană, Marea Operă s-o ia,
S-o rostească-n șapte duhuri și în șapte să o dea.
Sub peceți de adevăr, șapte cobre să răpună,
Și prin șapte flori de lotus, suferința să le-apună.
Căci în starea lor mundană, risipiți în minți și arte,
De se rup, ei se adună tot sub legea celor șapte.
Elohime, luminile se varsă!
Elohime, luminile se varsă!
Pe vârfu-i, alunecând stele se prefiră,
102
Dansează frenetic pe ram, scăldând lumină,
Torcând lianele de inimi când sosiră;
Elohime, luminile se varsă!
Prinzând trunchiul lumii, secerându-l din mijloc,
Tremurânde, cad pe frunza lui senină,
Șovăită le devine ruga sub al limbii foc;
Elohime, luminile se varsă!
Peste rădăcini născânde, înfierate-n dor,
Sfâșiată-i culmea-n haos când dorința se anină,
Făcând cosmosul jăratic, din humă și din amor;
Pelerinul meditează sub coroanele-i sublime,
Murmurând din buza minții: „Se vărsară, Elohime!”
Cerdacul luminii
Întunericul mișel mă cuprinse
În cerdacul luminii...
apăru ca o pată de mucegai răzvrătit
în ungherele albe, de mătase cuminte;
încerca să-și dreagă chip dezgropat
în acea zi sorocită,
își croi chiar și haină cernită cu monedele mele...
își prinse florile mele în piept,
își puse în desagă piaptănul, săpunul,
pietrele, tămâia și ceara;
toate... ale mele!
ce frumos mi se-arătă gătit așa de sărbătoare...
și ce dogoare se lăsă pe gurar...
voia să mi-l ardă, pesemne...
ce-o fi crezut, neghiobul,
că-mi smintește-alcătuirea?
că m-afund în pulberea-i, cerșind nesfârșitul?
se pare că nu știe...
el nu știe că...
mormântul meu e cerdacul meu de lumină!
Semn la Versetul Jilțului
Când lunile sfinte se vor fi terminat,
pune-mi inima ca pe un semn
la Versetul Jilțului
și vei afla că noi,
două talere de chimval,
de-o parte și de alta a lumii,
avem același Dumnezeu.
Atunci, apleacă-ți fruntea pe sufletul meu,
ca pe un covor de rugăciune.
Cu rugăciunea putem vâna șoimi...
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 POESIS

Oana CALUSA

Poezii
„Sunt cercul vieții mele,
cu linia întreruptă
de o radieră.”
Cu mine la tine
și caut cu disperare
Uneori, mi-e dor de mine. Calea...
Închid ochii și mă privesc, Mă împiedic și cad,
goală, fără machiaj și fără bijuterii. strivită de cuvintele mult prea grele.
Mă apropii să îmi cercetez pielea Rămân prizonier cu lanțuri
și să mă privesc în ochi. atârnate în jurul sufletului
Să îmi alung fricile pe care îl aștept să revină.
și să îmi chem inima mai aproape. Disperarea și ura îmi spun șoapte
Să mă lepăd de cele o mie de fețe ale celor din mine fierbinți,
și din jurul meu. ca și cum ar vrea să mă cucerească
Îmi strâng toate puterile, cândva pierdute, din prima,
pentru ca apoi să am tăria ostașului dârz, fără efort, natural.
care luptă până la ultima picătură de sânge, Ia-ți viața înapoi
care nu plânge și nu obosește, Și du-te
să mă ridic de câte ori cad,
să renasc de câte ori mor, Final ratat
să iubesc măcar o data…!
Sunt cercul vieții mele,
Acord desenat cu un compas ruginit,
cu un creion adunat de pe jos,
Într-o noapte fără lună, a cărui mină s-a rupt
o stea m-a privit în ochi și nu mai scrie.
și m-a întrebat: Sunt cercul vieții mele,
- Tu ce-o să te faci când vei fi mare? cu linia întreruptă
- Eu nu o să fiu niciodată mare, de o radieră.
i-am răspuns. Iau foaia de hârtie
să îmi privesc de aproape
Lemn și metal cercul,
dar nu mai e nimic,
Am hotărât să las să crească nicio urmă,
înalt copacul din mine. e totul șters.
Cândva, l-am tăiat Și totuși,
de la rădăcină, sunt cercul vieții mele,
cu drujba bunicului meu. în care mă învârt
Azi a înverzit până amețesc,
și îmi zâmbește din nou și din nou...
în fiecare dimineață
din colțul inimii. Hibridizare

Bumerang Ți-ai încolăcit visurile

în jurul unui trup
Privirea ta mă doare de femeie
și îmi activează instinctele primare. modelată de un sculptor
Mă întorc mereu cu spatele orb.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 103
POESIS
Ți-ai abandonat sufletul doar cu trupuri
în pridvorul casei uscate,
unui mușuroi de furnici. guri sluțite și picioare tăiate.
Ai căutat dragostea Mi-am găsit o mască
în mijlocul unei furtuni dezlănțuite pe care nu aș mai da-o jos
și te-a trăznit. vreodată.
Te-ai împiedicat de propriile-ți zăbrele, Îmi ține de cald
fără ca măcar să ai vreo șansă a te dezlega. și mi-e bine cu ea.
Înainte de a pleca Se mulează perfect
pe drumul fără de sfârșit, și-mi acoperă toate defectele.
unde fericirea este soră cu deznădejdea, Baletez printre cadavre
privește-mă în ochi! și mă spăl cu sângele
celor împușcați fără milă.
Margine Sunt doar un avatar,
Nu mă doare...!
Primește-mă în singurătatea ta
Și lasă-mă să îți fiu țărm, Suflet scindat
Tu, barcă eșuată.
Primește-mă în singurătatea ta Cum trec deodată clipele,
Și lasă-mă să îți fiu dor, fără să întrebe pe nimeni...
Tu, capăt de lume. Crud, nepoliticos,
Primește-mă în singurătatea ta fără să le pese
Și lasă-mă să îți fiu cer, că noi ne pierdem
Tu, nor plutitor. în gropile adânci
Primește-mă în singurătatea ta de unde renaștem
Și lasă-mă să îți fiu cânt, pentru a muri
Tu, cobză. iar și iar.
Primește-mă în singurătatea ta Cum se scurg secundele...
Și lasă-mă să-ți fiu aripă, fără inimă,
Tu, pescăruș. cu privirea țintă
Primește-mă în singurătatea ta spre un Orizont
Și lasă-mă să-ți fiu mângâiere, care nu există,
Tu, inimă rănită depărtat depărtișor...
În corpul meu obosit. Mă apropii de buzunarul
Primește-mă...! cămășii tale
și îmi caut sufletul
Neputință pe care tu l-ai împrumutat
fără să întrebi.
M-am transformat într-un avatar Răscolesc peste tot,
și bântui ecranele dar nu îl găsesc niciunde.
minților pierdute Plictisit, a fugit spre mine,
în hățișul vremurilor de război. dar nu a mai găsit calea
Mor suflete pline și a rămas pribegit
de iubire într-una din gropile adânci
ce renasc goale, unde a fost sădită
fără ochi, Floarea-Albastră.

104 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS

Andrei CAUCAR

poezii
„nu mai avem nimic
după o sută de ani – atât
a trăit mama”
beau vin ieftin și mănânc unde prânzește soarele
boabe de struguri săreai în gol cu două vipere
la subsuoară
visez cum pot – dacă eram poet mergi îmbătat de otravă
umblam cu trenul pe drumul căruțelor un înger mai tăcut decât
iubeam toate femeile ieșite cu nevoi toți îngerii
tăceam când alții vorbeau pentru mine îți face semn
dacă eram poet fugeam de la școală să taci și
mă îmbătam până la uitare și încă o dată să sari
îmi iubeam vecina cât măcar nevasta
și nu-mi păsa că mor atât de tânăr acest poem nu trebuie scris

ce bine că n-am fost poet îl recităm în uitare

știm prea multe
am intrat în librărie să caut un poet de doi bani ne păzim
’îl mai avem pe geam de mână scris îl mai vreți’ la granițele minții
’nu că va fi ș’ăsta laureat de nobel cu două tăișuri
după ce-i vedetă de orice birt și bordel cele două
(chiar și împușcat spânzurat belit și fript)’ viața și moartea

când m-am dus în bibliotecă poezia de aseară

și nu mai erau poeți
eram bun dar eram prea scump n-am vrut s-o mai citesc
și atunci l-am găsit pe john lennon m-am ascuns în spatele unui copil
îmi venea să plâng
și mi-a părut rău că nu era daniel în preajmă un apus dintr-un răsărit
ce bine că am plecat mai iute să tragă educatoarea frumoasă
că nu mi-aș fi vândut poezia nu știa ce să facă
că muream și nu știu era să intru
de-aveam motiv să înviu sub fusta ei – de rușine

seara îmi număr poeziile și banii doamnă trebuie să aterizăm de urgență

e bine până mâine seară liniștiți-vă pasagerii

uneori greșesc și mai iau de la alții evitați oglinzile
că poeziile nu au miros oricum e noapte
seara îmi număr pantofii pantofii și nimeni nu știe
dimineața nu mai sunt cum am fost cât am zburat
– dincolo era o pagină albă – trebuie să aterizăm undeva
eu nu sunt pilot
ce-ți mai face moartea săraca eu nu sunt poet
eu nu sunt înger
îți mai amintește eu nu sunt
de când umblai – pregătiți-vă să cădem
la prăpăstii
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 105
POESIS
o femeie ciudată nu mai avem nimic
după o sută de ani – atât
de când am coborât a trăit mama
din tren nu mai tace
îi este frică de noapte râde lumea de noi și
dar și mai frică de ziuă Eminescu îngândurat
în pustietatea aceea mă privește din coperta
din inimile noastre unui caiet vechi
trage de mine
și foamea de drum preoții și poeții nu mai au
nu știu cine-i stăpân pe aici nimic de făcut
să cerem o pâine măcar într-o țară pierdută
să auzim – că nu ne dă
știu că nu știi mai departe
fecioara mută
poți învăța până la mal –
am învățat-o să scrie se pare că știam dar nu acesta era visul
să ademenească vorbele poate că alta era cartea
ea mă înțelegea pe rânduri am fost trezit ca un copil
s-a descălțat și desena umblând lăsat din brațe
de parcă n-ar fi fost
moartă nicicând – cât înseamnă douăzeci
de kilometri în spinare
avionul acesta nu se va prăbuși niciodată
să nu te ia nimeni în căruță
pentru că eu l-am învățat să zboare să pleci cu noaptea la târg
pe vremea când nu cu nuiele cu lemne în spinare
avea nici picioare să te orbească cei călare
să te rogi pentru fiecare
copilul acesta nu va cădea de pe bicicletă coborâre urcată
fetița aceasta se va clătina dar nu va cădea să calci înaintea picioarelor
acum chiar vreți să vă spun să ți se facă sete și să uiți de apă
mai multe despre ceea că e prea grea pentru gura prea uscată
ce nu există – să se termine târgul și
să nu-l prinzi
dacă nu aveam înger în apa râului mare
toate să le vinzi
în zadar mă îmbrăcai în zdrențe – mamă
mai rău eram decât cei de la casa de copii în sfatul țării au venit
am răspuns cascadelor de întrebări
am recitat moartea căprioarei acei care l-au Judecat pe Iisus
am împărțit frazele cum am putut și ne-au condamnat
dar eram prea sărac după haine să ne ducem singuri
și totuși am ieșit în fața școlii crucea cioplită demult
după trei ani – singurul pentru umerii celor trudiți
elev care visează pentru casele lor
pentru morminte
într-o țară pierdută pentru răscruci
n-ai unde să te ascunzi
fără lacrimi plâng pe obrazul mamei să te așezi
au început să plece – se duc ca tot omul
departe de fata cea frumoasă lăsați-ne măcar să murim
care umblă oarbă fără condamnare la moarte –

106 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Alexandru CAZACU
„Suntem aici unde literele fug din cuvânt
ca niște porumbei din stolul venit să ciugulească
Capăt de linie
Nici nu mai contează la a câta mână
ne sosesc adevărurile
când nici cel părăsit nici cel care pleacă
nu oferă ce mai bună definiție a trecutului
și suntem în iubirile noastre
precum aparițiile lui Hitchcock în propriile pelicule
în duminica ce se repetă cadru cu cadru
și entuziasmele ies din bilanțuri
asemeni pasagerilor din vagoane la capăt de linie
iar câmpul vizual este identic cu câmpul real
din estul orașului
unde mățăraia firelor de susținere și telecomunicație
suspendată pe stâlpul
aflat lângă trecerea de pietoni
este un semn că nu doar sentimentele
pot fi amestecate
Aurora
Marginile unei zile de Aprilie
cum aripile sfărâmicioase ale fluturilor de noapte
în plasa unei tarantule
iar primele raze de lună
se aruncă în fereastra cât o batistă a unei chițimi
se frânge în bancul de obleți ai lacului
când am început a crede că fericirea
depinde de cât adevăr poate fiecare să îndure
acum când liniștea se solidifică
și muțenia e dureroasă
Stelele pulsează în cerul al nouălea
Ca o inimă în plus simți în tine
gândurile sosite să te apere
O să-mi spui ceva despre auroră
aruncând o mâna de grăunțe pentru puii de vrabie
ce se vor naște vineri
Cutiile cu vechituri
Un concurs de abandonuri
ce nu vrei să-l câștigi
când șirul de arbori desfrunziți
propun o ierarhie singurătății
și vrei să aranjezi cutiile cu vechituri
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
Poeme
frimiturile aruncate în piața cu statui”
iar în nișa din zidul debaralei lumina se topește
ca o lumânare în nartex
Paloarea zilei cade în geamurile lucarnei
Lucrurile ne îmbrățisează fără motiv
Sigur cineva are nevoie de noi și nu ne strigă
undeva prin preajma ce ne învață
că orice frumusețe frapantă are în ea ceva italic
așa cum orice copil dorește măcar odată
să fugă cu măscăricii circului
nomad prin lume
Suntem aici
Suntem aici martori și complici
la modul cum se retrag punctele de vedere și amintirile
cu genele ce poartă nepăsare și orgolii
Trec autobuze cu numerele identice cu ale vârstei noastre
iar arborii își leapădă fructele pe asfaltul umed al tro-
tuarului
Suntem aici unde literele fug din cuvânt
ca niște porumbei din stolul venit să ciugulească
frimiturile aruncate în piața cu statui
când orașul se ascunde în schițele unei studente la Ar-
hitectură
iar prin spațiile dintre bine și la fel de bine
nici un surâs
doar tactul degetelor pe masa de fier forjat
peste care s-ar putea rula scena valsului din „Ghepardul”
Suntem aici cu aripile de ceară
zbătându-se sub impermeabil
Un cri de coeur
Sub ochii tăi ziua își risipise trupul
și încercam să spunem ceva
oricât de neînsemnat
privind reportajul despre cimitirul de cabine telefo-
nice
când plantele suitoare acopereau frunțile zidurilor
iar totul în jur părea decor pentru actorii
ce joacă același rol la vârste diferite
și orașele decise
să nu mai pună nici o întrebare
107
POESIS
cum octogenarii vor vorbi mereu despre prietenie și
iubire
niciodată despre trădare sau abandon
iar un cri de coeur vor rămâne străzile
peste care se rostogolește ghemul de hârtie mototo-
lită
al filei de azi din calendarul ilustrat cu
aceleași instantanee în diverse anotimpuri
Un iepure
Doar vertebrele luminau ziua aceea indecisă
iar orele se adunau într-o amiază de rezervă
printre casele antebelice
unde eram martorii emancipării leacurilor
până la limita unde
își recunosc o mică utilitate conjuncturală
Venele trupurilor puteau fi tijele
gondolei peste oceanul Atlantic
iar adierea perla
picăturile de sânge ale iepurelui speriat cu blana albă
și ochii roșii
agățate de tăișul ierbii
și într-un arrière-plan
se spunea că frumusețea în lumea aceasta e mare
iar a depinde de tine și numai de tine este prea mult
Coșmarul de pe strada fără nume
Eram îndrăgostiții orașelor de margine
prin sordidul cartierelor ce se multiplicau la infinit
sub granulația zilei
iar ceasurile amare își dădeau întâlnire în inimă
ca niște conspiratori veniți din depărtările dorite
Erau invidioase virtuțiile una pe alta
și clipele se dispensau de interval
ca de un maur ce și-a făcut datoria
Nu mai aveam cum să uităm
Nimeni nu mai putea să ne rănească
Soarele blând arde lumina cu gesturi princiare
Străzile se întâlneau în piețe
ca brațele unui caracatițe în trup
Otrava agoniza în pumnii mici și strânși
ai atâtor Juliete
Deja siguri
Eram deja siguri că toate lucrurile grozave în bine
sau rău
108
le-au înfăptuit necunoscuții
departe de metropole și laboratoare
de răspunsuri oferite prea lesne și oricui
știind că dacă s-ar rosti clar întrebările
civilizația s-a clătina ori ar atinge apogeul
când ne repetăm gesturile până la dresaj
iar prin seara ce așteaptă dincolo de florile de răsură
un zeu nu ne cere nici un sacrificiu
Eram deja siguri că istoria și iluziile
nu se repetă niciodată
chiar dacă se dobândesc ceva nuanțe în plus
iar sarcasmul ne ascunde cu greu suferința
trecând prin zi ca printr-un teritoriu de basm
ce nu are puterea să se mărginească
Trandafirii albi
Trandafirii albi dăruiți cândva
la locul faptelor pierdute
ce ni se dezvăluie mai bine din depărtare
precum gradele de adevăr dintre real și ireal
ori pânza de apă ghicită de solomonari
ca o lume ce odată întrezărită
nu o poți arăta altora
când orizontul devine un șal de cașmir
unde soarele ca un venetic urcă pe cerul limpede
să schimbe pe azi în dincolo de azi
și de neîmplinirile noastre
Un duh stăpânitor
Am fi putut avea cea mai frumoasă zi din lume
când nesomnul trecea din corabie în corabie
iar fiecare zâmbet era un scut
în calea potopului
Mierea din florile salcâmului picura
deasupra fiecărui ceas
ce-și decidea aleator
cât mai este între un dor și altul
ori câte spaime poate îndura un milenarist
Preț de un degetar se ridica marea în albii
și varul în tencuială
Smochinii înfloreau mult mai aproape de ziduri
Ploile se îndemnau spre genuni
Peste crenelurile orașelor arse se așezau păsări
Un duh stăpânitor ne păzea coroana de patimi
a cuvintelor „Bun Rămas !”
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 POESIS

Nicoleta CRĂETE

poeme
„dar uite cum din urechea dreaptă răsări o religie
cu picioare prelungi“
la capătul lumii e timpul să murim

cuvintele se înghesuiau în lumina gălbuie a serii de prea mult frig

ca bătăile inimii noaptea s-a învelit cu ultima zi
a mortului în casă a încălțat poemele
am întrebat-o pe femeia care locuiește în miezul erorii fără mâini ale gropii din care răsărea
unde a pus lampa cu gaz a bunicii în stoluri de rugină iarba
ca să pot citi mâinile
mi-a spus că omul ia culoarea pământului am încercat să locuim dezechilibrul
în ultima clipă dar pe noi ne locuia o oboseală stranie
a frigului
apa izbește vârful lumii în care ne-am născut
până când o auzi cum respiră prea morți

de interes general starea de zid

sunt victima perfectă devorez călăi intraseră

pe lacrima lor înghețată fac piruete cu bisturie hoituri ace de cusut
discrete cochete prin găuri de vierme
cu rochia mea roșie din sârmă ghimpată abia șoptite
unde s-au prins cei câțiva pitici în rochie roz spații croșetate absențe pliuri în
care mai ieri îmi șoptiseră că apele lunii și urme
orice agresor este la bază o victimă se auzea mecanismul abrupt de clișee
astfel încât ca o armată de sâmburi prin zid
adevărul alunecă între noi mai ușor bătrânii conturau zaruri din fluturi moi
decât o pastilă înaintea coceau lumină noaptea
confesiunii finale e o spumă ce curge cu straturi
ca și cum ar vrea să găsească răspunsul pe loc ieșiseră
poem luminat și ieșind tăiau realitatea în două

frica s-a așezat la baza lumii să se odihnească un pic câteva fotografii cu tentă gotică din ziua x
deasupra niște furnici îi spărgeau semințe în cap
una două o crinolină albă într-o oglindă spartă
șapte nouă ca spaima călăului

dar uite cum din urechea dreaptă răsări o religie
cu picioare prelungi
o adorau și adoratorii de mijloc
o adorau și adoratorii de stânga
că până și cei adorați o adorau
și ar fi fost prea multă armonie în lume
de n-ar fi fost
dar iată cum în urechea stângă furia creștea din stări li-
mitrofe
războaie șuvoaie
le adorau și adoratorii de dreapta
și până și cei adorați le adorau
niște nervuri obosite ale mâinii pocnesc
prin aparatul foto sânii visează
fără îndoială din spațiu oamenii
au devenit un om care se joacă
un vis locuia pe partea cealaltă a pielii
își spunea dumnezeu
copiii furiei hrăniți în corzile vocale
cu spaimă
erosul spânzurat de o rază de soare

tu doar să-mi ții lumânarea să scriu o groapă s-a surpat atunci la mijloc
o mașinărie ne-a luat locul

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 109

POESIS

Mirela DUMA BILC

POEZII
„Călatoresc singură/ ca o petală./
Pielea ta se scutură/ sub atingerea ei/
ca un prunc/ în cada cu apă/ blândă.”
REVERENȚĂ PE MAI DEPARTE PRIMĂVARA

Prin iarba înrourată a zilei Este o primăvară verde

Trece desculț Dumnezeu până în sufletul meu
Lăsând peste noi Harul milei! iarba – un elegant neglije
o simt mătase –
Pașii Lui semănau cu lumina fine chemări
Ce bunica dintr-o lampă târzie de noapte
O sufla la ceasu-nserării în călcâiele care-mi ard
Ca pe-o floare de păpădie. după tine.
Sunt frumoasă iubitule
Și ce aburi calzi ca de pâine și tu ai povestit
Când mama la masă-o rupea-n două frumusețea mea
Împărțindu-ne-o astăzi și mâine vecinelor tale.
Lăsau urmele Lui peste rouă. Așa s-au născut
femeile rele
Astăzi trec peste-aceleași vechi câmpuri și poeziile mele
Mulțumindu-i lui Dumnezeu de dragoste.
Pentru rouă, pentru flori, pentru fluturi
Și cuvintele acestui poem. Ești primăvară
până-n adâncul trupului
TAINA FLORILOR DE NUC meu.
Prin iarbă merg
Sunt dinaintea ta ca și cum aș călca
cu picioarele goale, peste șerpi.
cu ochii închiși, Călcâiele-mi ard
așteptare nudă între orele după tine!
aceluiași ceas.
Dintr-un somn Călătoresc singură
blând ca o petală.
am întors noaptea Pielea ta se scutură
în norocul florilor de nuc. sub atingerea ei
ca un prunc
Sunt dinaintea ta în cada cu apă
și mâinile îți întind blândă.
liniștea acestei fericiri
odată Este o primăvară verde
într-o veșnicie de nopți, până în visele
cu ochii închiși din care m-am trezit
în picioarele goale zâmbind
așteptare nudă ca și cum cineva
în taina orelor mă iubește.
aceluiași ceas.

110 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS
PUSTIETATE PRINTR-UN LAN DE BUJORI

Rece și calmă Înainte de lumină

în armonie perfectă Cuvântul
cu vântul vindecător de toate
vocea strigă strategiile lumii
din câmpul monoton cu privire la
pașii umili fericire,
singuri tremurând vorbește despre mine.
în fața
orizontului. Duminicile
au lăsat urme
GENEZĂ roșii
în calendare
Liniștit câmp imens de bujori
în fața orizontului printre care
câmpul aștepta mă ascund
înflorirea margaretelor să nu îmi vezi
în locul stelelor rănile.
chemate de cer,
candoarea crucilor Urme de cer apoi rămân
așezate înaintea în poemele mele.
dorințelor.
COMPASIUNI
Drumuri pornite
din sufletul Privirile tale m-au intimidat
meu. când priveam florile.
Este bine sa înflorească caișii,
EPILOG SINGURĂTĂȚII să fi preocupat de frumusețea lor.

Ordonate în nuanțe reci Câtă compasiune pentru Onassis

privirile când
ca o legendă necontenind să își privească bogățiile
se aștern a uitat să vadă înflorirea.
în tăcerea zăpezilor
conexiuni între Privesc din nou primăvara!
două singurătăți. Tu îmi privești sânii
abandonat în cumințenia lor.
ACORDURI Câtă compasiune pentru Onassis
când pe noptieră are aceleași flori îngălbenite
fiecare clipă de tei.
foșnește
prin septembrie Privirile tale m-au intimidat
în adierea când priveam florile.
sângelui Îți zâmbesc triumfătoare!
fără un obiectiv Din cauza mea
definit ochii tăi fericiți
căutând au o privire suspectă.
ca într-un descântec
ajutorul unei Mă zbat între primăvară
priviri. și tine
și democratic
fără prejudecăți
aleg să fiu a ta.

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 111

POESIS

Adela EFRIM

poeme
„totul este împrejmuit cu bandă roșie dungată
veșnică e albă
ca o floare de măr”
eufemism brațele îți amorțesc de la cot până în vârful degetelor
ții strâns cearșaful cu unghiile
mă cauți în toate femeile pământului lași urme pe care încerci să calci
Ana să îți ții echilibrul
Catia nu mai ai timp să înveți alți pași
Ilinca până la zidurile prea înalte
ielele prin care mă străpungi pentru singura dorința de a învăța
le înșiri pe toate să respiri
pe sârma răsucită în patru din nou
precum zările
undeva mai la soare veșnică e albă ca o floare de măr
petece pironite în roza vânturilor
hăcuiesti și îți vezi de ale tale mărul înflorit decorează ca un panou publicitar blocul
eu brodez ce se construiește în dreptul ferestrei mele
îți zâmbesc fierul beton se înalță drept la cer
eșarfa ce îmi cade de pe umeri norii îl învelesc iute ca o vată pe băț
adulmecă betonierele se învârt ca niște moriști în bătaia vântului
povestea noastră nisipul e cărat de lopeți grele din castelele de astă vară
ca o ilustrată pântecoasă de la Vama Veche
înghite răpănos și crud totul este împrejmuit cu bandă roșie dungată
Șoimanele veșnică e albă
Milostivele ca o floare de măr
Vântoasele
flutură fierbințeala capului împodobit de sălbatice dră- viața
gaice
prin crăpătura din genunchi am început de ceva timp să citesc o carte
rotocolul fără iarbă ale cărei file se îngălbenesc cu măsură
devorează citesc cu voce tare de mai multe ori cuvintele
margaretele să le ascult pe îndelete înțelesurile
subliniez cu un evidențiator corai pasaje pe vreme de
greața ceață și ger
semnul de carte uitat între pagini îmi amintește că tre-
vine din stomac buie să continui să citesc
o ia agale pe lângă fluturi în seara când cartea îmi va cădea din mână
îi ocolește cu suficientă responsabilitate până spre ușor
inimă voi adormi
te zguduie ca un duș scoțian de după visându-i povestea

112 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Gabriela ENESCU
„Un Big deasupra mea,/ Un Bang asupra ta./
Un Soare deasupra mea,/ O Lună asupra ta.”
Rămâi drept!
Suflă-n tine vântul lacom de golire și cădere
Ce îți cerne frunza arsă de destin, fără putere...
Timpul urcă spre domnia viselor ce-n a lor vrere
Nu pot să-l oprească nopții... și nici zilei... chiar de-o
cere!
Stinge lupta dintre focul sufletului ce îți arde,
Ce te mistuie în vene, ce în carne el îți cade!
Uită-te-n oglinda vieții și privește cum îți șade
Când tristețile și frica curg la tine în cascade!
Lasă-le pierdute-n soarta nemuririi fără margini
Și fă-ți casă dintr-o carte ce să-ți legene prin pagini
Gândurile adunate din clasoare cu imagini
Și trăiește clipa asta... dar coloana-ți să n-o clatini!
Big Bang
Un Big deasupra mea,
Un Bang asupra ta.
Un Soare deasupra mea,
O Lună asupra ta.
Și m-ai creat cu aripi de înger pe Pământ,
Cu flori de crin pe frunte, cu grai ce doar îl cânt,
Cu brațe vii și pântec cu-nsămânțat ogor,
Cu trup de nimfă albă scăldată în Amor.
Și m-ai chemat la tine, să mă înalți la cer,
Să nu pot ști de mine, de astăzi sau de ieri,
Să mă atingi prin vis, să îmi oferi luceferi
Prin mine și prin vene-mi cu sânge să-mi cutreieri.
Să mă supui la crunte pedepse de-nviere
Că nici Efemerida n-ar mai putea să spere
Să treacă dincolo de ea și de durere
Spre tine ca să vină și trupu-i să-ți ofere.
Iar eu, acum, dublată de mine și de ea,
De gânduri noi, de temeri, de-a vrea ori de-a nu vrea,
De respirații slabe ori prea apăsătoare,
De tot ce mă cuprinde, a toate Creatoare!
Nu mă tem!
Saltă-mi umbra din mormântul ce-l credeam pe veci
alesul
Și mă iartă de păcatul de a nu-mi cunoaște sensul,
De-a-l lăsa în amorțirea viselor ce vor a geme,
De-a-mi uita și bucuria și iubirea... prea devreme.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
Poezii
Tu, adu-mi pocalul vieții și mă udă cu lumină!
Mă trezește și mă spală chiar de-ți sunt acum străină!
Mă-nvelește cu căldură și mă udă cu răbdare
Să îți uit și nemurirea, și cuvântul de trădare!
Căci au ars în mine rima și cuvântul, dar și stima
Ce le-aveam lăsate-n paza gândului de a-ți fi prima...
...prima cea îndurerată de orbirea-ți adulată
De hienele-nălțării ce în tine se dilată!
Dar te voi uita, pesemne, printre scrieri și poeme,
Printre ziduri înălțate de-nțelepți ce știu din vreme
Că o viață netrăită de amar și deziluzii,
Fac o carte albă-goală de esență și concluzii!
Obosită să te-aștept
Șoaptă în derivă noaptea printre paturi de uitare
Imposibila iubire tu mi-o cânți cu ezitare,
Mă întinzi cu gânduri dure prin cearșaful de mătase
Pân’ la finele poveștii prin cortine negre...trase.
Tu m-alungi de bunăvoie printre case părăsite
Sau mă chemi din suflul morții în ecouri obosite
Vrei să urc până la stele dar legată de mărgele,
Pasul să îmi fie sterp iar grumazul prins în ele…
Rup osânda cu putere, nu abdic în fața ei,
Nu cobor pe scara minții chiar de sufletul mi-l iei,
Nu cedez la amăgirea de a-ți fi precum aleasă
Dacă zbaterea din mine doar acum e înțeleasă!
În bucurie și tristețe
Unde ești tu, bucurie? Prinsă în copilărie!
Unde ești și tu, tristețe? Prin oglinzi...în mii de fețe!
M-ai iubit în chip de înger și de dornice izbânzi
Ți-am lăsat ca amintire ceața codrilor flămânzi.
Te-am iubit în chip de demon și de albe dimineți
Mi-ai lăsat ca amintire un ecou între pereți.
Du-te în abis de lume și de viață printre stele
Căci eu n-am putut răzbate printre ea și printre ele
N-am văzut că luna arde și că-n soare stau luceferi
N-am știut că prin iluzii mai putem rămâne teferi.
Eu mă duc la cap de viață și de moarte răzbunată
Ca din aste paturi negre și-n cearșafuri măcinată
Scot din întuneric ruga și-o înalț înspre trezire
Spre a-mi fi icoană sacră gândului de limpezire!
113
POESIS

Gela ENEA

poeme
„brusc pielea se crapă/ ies alți bărbați învinși
de femeile frumoase din viața lor”
dinții albi ai ploii și tata-nverzește și barba i-ajunge la nucul vecin

de ani buni călătorim în același vagon ce șanse au femeile ca mine

huruitul epileptic al roților este o cadență spre nicăieri
plouă cerul este o piele de elefant
spațiul dintre umerii noștri conține electricitate lihnit
nu suficientă pentru a deveni incandescenți bărbații vin
geamantanele ni s-au împrietenit aleg locul/unde
numai ascund ce haine găzduiesc / ce parfumuri ar trebui să cadă săgeata
mă ghemuiesc pe banchetă / să dorm brusc pielea se crapă/ ies alți bărbați
vulpea de stropi se întinde pe geamul vagonului învinși
ploaia are cei mai albi dinți de femeile frumoase din viața lor
mușcă din mine/ unde îți simte gustul de gene/ de sprâncene
așa începe lumea/ cu noi și cum se târăsc ele n-o face nimeni
nu știu până unde ține /nici cât
încerc să pun într-o ordine logică haltele ce șanse au femeile ca mine
în care adastă mașini mici/ căruțe / biciclete cu ghi- mamele noastre au plecat de-acasă
doane tigrate tații
coborâm pe fugă după mâncare / tutun ar mai face copii/deși
după bere inima le bate tot mai rar/ cu by-pass
în clăbucii de efespilsener se consumă revoluții cine-a spus că dragostea are vârstă/ principii
amețeala/o ploaie călduță cresc din pietre lichenii
ne inundă pereții interiori fiecare mâzgălim același calendar
îi spală eu de pildă am desenat un munte
îi prăbușește i-am pus în vârf o femeie obosită
la picioarele ei mor pe rând strigăte de luptă
a fi cenușa li se preschimbă în fluturi de gheață
să nu ziceți că nu v-am spus
nucul acesta
multă umbră a dat sine die
tinctură de frunze
dulceață fiecare zi seamănă cu un pod de sticlă
e vremea poți traversa spre ieri sau spre mâine
s-aleg pentru troițe / crengi privindu-te
spune tata cum își privește bufnița intrarea în cuib
în timp ce barba îi crește până la nuc/ și mai sus dacă sticla se aburește este semnul unei coliziuni
foșnește prin frunze
dacă prinde pojghiță de gheață înseamnă că vei aluneca
purtând rămășițe de cântec în gât îți vei zdreli memoria
o pasăre vei pune bandaje
cade din cer în ciuda acestor accidente
în barba verzuie vei continua să mergi
mi-e teamă că tata nu știe spre ieri sau spre mâine
să smulgă
cârlige fierbinți din cămașa de pene podul se va micșora
unde-i foarfeca îl vor subția vulnerabilități cotidiene
strig taguri pe stâlpii de susținere
teleportat de un straniu curaj
să tai barba asta odată până vei auzi un pârâit îngrozitor
morfina tăcerii pătrunde în vene proclamând
o unghie-n plus căderea în gol
pe care mi-o rod

114 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Se-aude, se-aude, se-aude
Se-aude, se-aude, se-aude cum bate
La fruntarii de țară cu porți descuiate
Vecinul, hicleanul, nomadul, urâtul,
În inima țării să-nfigă cuțitul.
Se-aude departe, în lume se-aude,
Ca struțu-n nisipuri românul se-ascunde.
Vecinul, hicleanul, cotropitorul
În moalele capului vrea să ne dea cu toporul.
Se-aude în lume, se-aude departe
Cum clopotul Țebei tot bate-ntr-o parte:
Românul zăuită, uitarea e lungă –
O toacă, la Țebea, mai bate-ntr-o dungă.
Un clopot mișelnic îi ține isonul,
Cu pohta lui Horty sfidând Trianonul;
O Iudă-n Sătmar și-n Oradea Mare
Își zornăie zioții și vrea o vânzare.
Mai sună un clopot, o toacă mai bate
A rea prevestire, a sânge și moarte.
Neamul se-mprăștie, sămânța ne seacă,
Bocește un clopot, suspină o toacă.
De-a râsu-plânsu...
Când se prăval munții în iazuri de cianuri
Noi ne mirăm că-s pleșuvi și nu mai sunt păduri,
Când sub șuvoaie repezi se macină Godeanu,
Ceahlăul mitologic și, mai curând, Șureanu:
Când se băltește șesul și se prăvale dealul
Zvonește a pustiu și somnoros cavalul.
E țara în primejdii, se pustiește țara
Din toamnă până-n toamnă și vara de cu vara.
Curg dealurile-n șesuri și-ades îngroapă sate,
Iar noi, cum vor străinii, drujbim pe apucate.
În șiruri, camioane, cară bușteni din codru,
Iar bieți dezromânizații socot c-așa e modru.
Pâraiele firave cât pișu unui bou
Se umflă între maluri, iar hoțul e erou:
Șoselele sunt râuri. Se macină sub ape
În vreme ce aleșii fac chefuri și agape;
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
Gligor HAȘA
POEZII
„Se-aude în lume, se-aude departe
Cum clopotul Țebei tot bate-ntr-o parte”
Serviciile, toate, sunt niște pușcării,
Vestitele spitale devin leprozerii;
Acela e român care-i șnapan și fur
Ca-n biata Palestină pe vremea lui Ben Hur.
Se fură ca-n vechime în România Nouă
Râmarul din coteț și cloșca de pe ouă;
Spăimoase vijelii pe ceruri se adună
Și parcă un nebun tot dă cu barda-n lună;
Vrăjmaș ne bate gheață, tornade și furtuni
Iar noi ne tânguim și spunem rugăciuni,
Ne îmbătăm cu vorbe și râdem la nevoi,
Ne înecăm în lacrimi, cianură și noroi;
Sperăm din zi în noapte că e sfârșitul lumii
Și ne purtăm ca tâmpii și imităm nebunii.
Ăst-timp la masa țării hoitarii-și fac siesta
Iar noi sperăm să umplem cu miere Buda-Pesta.
Marea Unire
S-aproprie Unirea cu zeea transilvană
Țesută în drapel, în ie și-n năframă.
Sărbătorim! Străinul să-și pună pofta-n cui,
Să nu aud de vrajbe cu sași și cu secui!
A sorocit Măritul s-o ducem cu-un popor
Rău pritocit prin Asii, viclean și profitor,
Care-a uitat opinca ’nălțată de-un cioban,
Spre hazul tuturora și nu demult, mai an,
Dorind să amintească acelora din Pustă
Că mămăliga noastră e hrană augustă
Ce poate fi și este chiar binecuvântată
Când dușmanul râvnește la româneasca vatră.
Noi ne mândrim, povestea cuprinde adevăr,
Că mirosim a țundră și lapte de ciubăr.
Că ne mai spun vecinii, cazări, mămăligari...?
Noi creștem și asini și abrașii armăsari,
Că în Decembrie Unu, ospăț de neam a fost
Ne amintim cu fală de mândru neamul nost:
Olteanul cu opinca le cam jucase festa
Când o-nalță drapelnic în mândra Budapesta.
Atuncea Horty-Tisa urcatu-s-a pe cal
Și-și rupse poponeața la trecerea-n Ardeal.
115
POESIS
„De ne-ar nimici iubirea, punct am pune la Samsară.
Te aștept la-aceleași ramuri de migdal neînflorit!”
Ca o ultimă-ncercare
Te sărut cu alga mării prinsă-n ochiuri de năvoade
Simt că-mi sângerează plaga dorului cu rom și rime
Ți-am făcut din scoici altar și-adăpost printre iscoade
Și-am în piept un Gibraltar osândit de-un val de crime.
Mi-umblă vulturii în bancuri și piranha, solo, zboară
Mi-e oceanul-cer cu fleacuri din coloana lui Hercule
De m-or ataca vikingi, c-au aflat că-mi ești comoară
Voi muri plutind pe chingi, cu-ntristările-mi destule.
Mi-e amară libertatea de-a-mbrăca aceste haine
Ce ridică demnitatea peste umerii durerii...
Din criptarea pielii tale pod aș face între taine
Ca-n tristețile egale să-mi fii clipa învierii.
Îmi pun praf de tun pe gene să fac Zeii să mă vadă
O blestem chiar pe Irene c-a uitat să mi te-arate!
Pieptul mi-l dezic de sfinte, vreau destinul să mă scadă
Din torturi și jurămâninte și de-o viața luată-n rate...
Îmi rup carnea de pe oase până soarta se îndură
Să ia cozile stufoase din sirene-ndrăgostite
Sau să-mi ia mie toți pașii și mâncarea de la gură
Să fim într-o zi nuntașii unor șoapte nerostite.
Lacrimile îmi scufundă într-un golf de cer vaporul
Soarta lumii-ntr-o secundă e mai tristă la sirene
Moftul existenței mele se îneacă cu amorul
Care pus în praf de stele te pictează din catrene...
Îmi fac ștreangul din năvod, oricum n-am cabiri pe urmă
Din fericiri mă deznod, poate-așa-mi vei fi salvare
Iar de nu iubirea noastră va fi pe țărm o postumă
Scrisă cu-inimă albastră ca o ultimă-ncercare.
De ne-ar nimici iubirea, punct am pune la Samsară
Pe tăciunii tăi lăuntrici poposit-am de o eră
Unde noaptea-i condimentul cel mai picant și sfânt,
Unde Zeii-și scriu tribahii, dar poeți n-au carieră
Unde toată insomnia-i o minune pe pământ.
Filozofii-erau planete învârtite printre sensuri
Când tăcerile-mi zbierau, auzind cum plânge vântul...
116
Ella IAKAB
POEZII
Marea delira poeme și-aducea la malu-mi versuri
Și-mi lăsa-n urmă perle, vocea lor ți-era cuvântul.
Am pășit fără de tocuri pe aleea ta cu drame
Și-am lăsat acasă eul ce credea în chip cioplit.
M-am lăsat pradă tăcerii ce m-a curățat de scame
Vrând să-ți gust din fericire, de tristețe m-am lovit...
Cât de dulce și cumplit timpu-și plimbă-n noi secunda!
Cât de cronic mi-era dorul agățat de-al tău sărut!
Veșnicia mult promisă și-a-nceput măcelul runda
Dumnezeu dă glas la pietre ca să spună ce-a durut...
De ne-ar nimici iubirea, punct am pune la Samsară.
Te aștept la-aceleași ramuri de migdal neînflorit!
Rochia nopții-o las pe umeri și în piept am o Sahară
Și-ale mele vene-s dune ce te duc spre infinit.
Veșnicia se restrânge, cursă-n patimile noastre
Mi te irosește timpul printre Ane amăgite,
El te-a pus pe piedestalul fericirilor dintâi...
Ți s-a invadat tăcerea inhalată de copite
Și cu toate astea-n cârcă, nu am dreptul să-mi rămâi.
Pierd sirenele criptarea, rămân Zei fără ambrozii,
Rup căluți de mare aripi dintr-un vultur prăbușit,
Mi-au lipsit din viața asta fericirile și plozii,
Și răcoarea unei lacrimi mângâiată la sfârșit...
Mi s-a rupt din lut o vâslă și plutesc în plânsul lunii
De când false providențe ne-au compus din sabotaje
Trupul tău este capcana unde-au poposit străbunii
Și grăiesc prin dorul tău cei ascunși în ermitaje.
Ale stelelor contururi sunt ovale-n ochiuri plânse.
Dumnezeu n-are lumină să mai vadă-a Lui făptură...
Păsări își blesteamă zborul c-au sfârșit de aripi tunse,
La încheietura beznei care sângerează-a ură...
Cavalerii de-altădată-s îngeri instruiți s-atace
Să se apere de noaptea jupuirilor de pene...
Dragostea este Edenul păzit de inimi sărace
Care poartă-n sânge marea și copacii le sunt vene.
Fiecare arde-n lacrimi, doruri verzi, căprui, albastre
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Spânzurați din altă vreme-s încarnați în lumânări...
Veșnicia se restrânge, cursă-n patimile noastre
Ațintiți cu ochii-n gol... într-un pumn de resemnări.
Voi veni poate-ntr-o zi să-ți fiu prada dintre buze...
Ce destine-alambicate ne dresează-n haos pașii?!
Mor arcașii fără glorii și regine făr' de tron;
Îmi fac haină din păcate și din mâneci ard toți așii
Și-oi înspăimânta cocorii de-i găsesc pe gramofon...
De-o etate cu tristețea, dar copii de-o veșnicie,
Zac în umbra umbrei tale până noaptea m-o curta,
Și cetatea-mi tinerețea, va fi înc-o tragedie
Când în barca cu motive dorul tău ți-l voi purta.
Ce cuvinte-or arde-n plânset după mine cerul știe...
Sau de-n imnuri vei zidi fericirile în muze,
Să m-auzi în orice sunet și în tril de ciocârlie
Voi veni poate-ntr-o zi să-ți fiu prada dintre buze...
Ce dezastru făr' de margini am primit ca moștenire!
Urma miilor de câmpuri pline-n mine o călcăm,
În tirajul unor pagini se-ascund hoți din mănăstire,
Ca omagiu pubertății suntem gata să clacăm...
Împăiați de mii de zboruri, parcă norii-n palme-mi taie
Orice ifos spre măcel, sufocat în gluga ta...
Tu, înnebunit de roluri și în piept cu vânătaie
M-ai pictat cu un penel să-ți fiu lanț și drob de stea.
Dar să știi că-acel dezastru te-a sortit să-mi fii deliciu
Și blestemul tău diurn este ruga mea nocturnă.
Mi-ești război albastru sacru îmbibat în sacrificiu,
Generalul Alexandru Averescu și Regele Ferdinand I.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
Unde tâlcul fericirii se extrage dintr-o urnă
Îmi ești pacea și taifunul
O splendoare, un deliciu, două spasme-n cordul verde
Dor de mare, un capriciu și o frică de-a te pierde,
O minune, un război, două sfere-nvârt iubirea,
Prin ruine, un copoi, două morți și fericirea...
O-ncântare, un solfegiu, două piepturi pline-n beznă,
Amânare, un cortegiu, două lumi și-un grai de
gleznă...
O feblețe, un condor, două trupuri parcă fierb,
Să învețe-un muritor cum se moare într-un verb...
O eroare, un ospiciu, două păsări fără zboruri…
O onoare, un supliciu, două aripi arse-n doruri;
Un declin antibiotic, două guri și oxigenul
Glas de morsă, dar erotic, două minți își cântă Zenul...
Contemplare, un progres, două runde de turnir…
O-ntâmplare, un regres, și o pace-n cimitir.
O ardoare, un declin, două mărturii-n vibrație,
Sărbătoare, un festin, și o viața fără grație...
Sufocare, Rai în vene și-ale lumii gri ștafete
Vindecare, plumb pe gene, sânge mov în eprubete...
Galaxie, un Infern, două lacrimi fac ravagii
Poezie, puls etern, amânare în sufragii...
Fericire-ndoliată, două inimi bat într-una
Amăgire și o fată care a-nvățat... furtuna;
Evadare, un amor, două euri sunt doar unul,
Pas de sare incolor, îmi ești pacea și taifunul...
117
POESIS
Dumitru ICHIM
PSALMI
„Să mergi fără picioare e-n șarpe-nțelepciune,
Dar fără de aripă mult mai înalt e zborul!”
PSALMUL SPRE TEIUL RUSALIN
Lumină-mi iarăși pinii și-a cedrului coroană,
Dintru izvod de lume să-nceapă heruvicul!
Nu plâng, nu gem, nu urlu, Îți simt lumina-n rană.
Nisipul perlei doare când țărmul mării zicu-l!
Pe lângă stea zvârl mreaja, nu-n balta cu plevușcă,
Drum nopții e genuna spre Împăratul-Pește!
Nu brusturul, ci roza pe-ndrăgostit îl mușcă,
E drept să răstorni iadul în cel care iubește?
De nu vii c-altădată cu trăznete-n sinaiuri,
Cum să-nțeleg Frumseții porfira de postăvuri?
Te-ar înrudi cu moartea scoborul Tău în graiuri,
Metaforei pierdută-n nutritele-mi otrăvuri.
Neadormitul vierme, drept fus având condeiul,
În loc să-Ți toarcă-un flutur, Ți-a-ncendiat tot Teiul!
PSALMUL PESCUIRII APOFATICE
Să mergi fără picioare e-n șarpe-nțelepciune,
Dar fără de aripă mult mai înalt e zborul!
Neputincios mi-e gândul, chiar tors cu patru strune,
Osârdie vrea duhul, rubinei bând ulciorul.
Mereu, ca-ndrăgostitul simt că-mi devii suflarea.
Cu inima Te cuget, ca focul din cenușă,
Doar lacrima și-oceanul au gust ca depărtarea.
Trecut-a vânt prin ramuri, nu-i nimeni azi la ușă!
Nici lutului măsura, nici cerul nu Ți-e tindă,
Cum te-ar gândi ceairul, sau chiombul cu cuvântul,
Din dogma ciocârliei de n-am făcut oglindă,
Te pierdem tot în toate, chiar gol Ți-e și mormântul!
Dar Te aud din spate, străluminându-mi firea:
Zvârliți spre-adânc năvodul, nu știți unde-i Iubirea?
PSALMUL 50, AL PAȘTELUI
De ai curaj oglinzii să-i țintui nălucirea,
Vei fi din nou copilul la Pruncul Sfânt dând pâine.
Ce pasăre măiastră să-mi prindă nevedirea,
Când ploii de trei zile îi urlu ca un câine?
118
Stă noaptea ca o târfă, amar de fiere vinu-i!
Îl bei de unul singur sub apăsări de Lorca.
Vibrează-n toate frica, pe cine să învinui?
În rumeguș - copacii, și-n loc de nard- mahorca!
Cum să-Ți aduc la denii din Poe doar nevermore-ul,
Și-un ''mergi la cer''? Se poate? Totală-i despărțirea?
Ia-mi ochii, trupul, mintea, dar lasă-Mi numai zborul,
Cum doar din iad se vede ce-naltă Ți-e iubirea!
Renunță la icoana Străinului ce bate,
Măcar de Paște, intră prin ușile-ncuiate!
PSALM APROAPE DE SERGHEI ESENIN
Inimă pustie, luna-n frunze ce-i?
Felinar de moarte-n creangă de gutui?
Drumurilor toate vinul li-l băui,
Toarnă-mi din mesteacăn, frate-al meu Serghei,
Sau din balalaică, stepe stinse-n dor,
Până unde doare ghimpele-n de ce!
Cu o ploscă nouă vine Li-Tai-Pe,
Noi cei trei și luna - slujbă în sobor!
Nu cumva din școală să ne-aduci vreun Proust;
N-am plâns niciodată pe vreun timp pierdut,
Încă-o viață-aș vinde numai pe-un sărut,
Drum n-a fost în lume, roada să nu-i gust.
Dintr-o poză-a iernii, un copil bălai:
,,Hei, voi sănii, sănii, hei, voi cai, voi cai...’’
CÂNTECUL ÎNVIERII
De-i mic, sau mare, cercul, nu golul lui contează,
Pelerinaj i-i firea cu toate-n punct egală.
Măsura nu stă-n umbră, ci-n izvodiri de rază,
Ca fluturul ce-și face mormântul catedrală.
Credința mută munții, de-ar fi în bob cât macul!
A mea nici chiar o stâncă, pietroiul îndoielii,
Dar mi-ai văzut iubirea, ca vița cu haracul;
Tu despre mine, Toma, grăiai prin evanghelii.
O, cum? Măcar cu-n deget să Te ating, credinței?!
Nu! Te-aș cuprinde-n brațe, foc adăpându-și scrumul,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Cu fiecare rază-nflorind circumferinței,
Chiar talpa - sărutare, au n-ai spus că ni-ești Drumul?
De stau pe cele șapte păcate, precum Roma,
Treci inimii prin ușă cu optul Tău spre Toma!
PSALM ESHATOLOGIC
Credința mută munții cu litera psaltirii,
Speranța-i bună-n toate, ca sarea în merindă,
Dar munți de sare-n boaba din lacrima iubirii,
Ți-au înălțat Taborul, făcând din om oglindă.
Adâncu-ntotdeauna dă vârfului povețe,
Strălimpedele apei, văz nou aduce-n geană,
Că-ndrăgostitul vede a raiului frumsețe,
În spicul ce se-nclină spre-a strugurelui rană.
Nu poți să crezi credinței și nici să speri nădejde,
Vechi haine-s amândouă, ce bietul suflet poartă,
Dar dragostea, ca ghindă, nu te-o trăda spre vrej de
Cucernică-ncruntare, precum ''natura moartă''.
E Cina nunții sacre, luminii fiți altare,
Că Dumnezeu nevoie de acrituri nu are!
PSALM DE SUSPUN METAFIZIC
Ce mândră porți în lesă și-n ochi sălbatici, tigrii,
Zăludele safire bârfindu-te-n colan!
Banală? Nu! lascivă, chiar și atunci când vii, gri
Spre violet nostalgic penumbrei de mărgean.
În toate - Salomee, din sadic dans, plăcere...
Dă-i gloatei isterie, pâine și circ, și fumul!
Nu cu oțet prinzi zborul, ci cu-nșoptiri de miere,
Cum își dezbracă mintea de noaptea ei, parfumul.
E sete, foame, flăcări, când sfâșie felina...
Cherchez la femme? Dar unde, din scenă, e poetul?
De ce-ai dat frâul liber otrăvilor, lumina?
Metafora nu-i strâmbă, când ceri pe ea profetul?
Sunt curva ordinară, dar și Botezătorul...
De-ngăduit-ai tava, au n-ai uitat zăvorul?
PSALMUL CRESCĂTORULUI DE STELE
Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
Cum porți dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?
Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.
Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morții, și-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine ești, Iubire? Fără trecut Ți-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.
- Sunt crescător de stele, din lut le știu aroma...
De n-aș fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?
PSALMUL LA MODUL GRAMATICAL AL IU-
BINDULUI
Măsură a Iubirii? Cum să-i măsori tristeții
Junghierea de lumină, când perla se răzbună?
Măsură are moartea din calculul lopeții,
Dar dragostea e jocul de-a Dumnezeu, pe strună
Când inima îi cere veciei moștenirea,
Când răsuflarea-i cântec din ochi de peste ape,
Că Ziditorul mării îi puse-n om iubirea,
Cu rai și iad alături, vecini în strop de pleoape.
Când bei din nemurire, crezi, timp că-ți mai rămâne,
Ceva rămas prin cioburi spre tânga cea năroadă?
Iubirea-n toate-i astăzi, că nu se-mbracă-n mâine
Secunda care-nșfacă dumnezeirea-n pradă.
Diacul, rău mă ceartă, că-n spini floresc colindul,
Schimbând infinitivul, cu-alt infinit - iubindu-l.
119
POESIS

Andreea MAFTEI

POEME
„Ce ne imaginam... mâinile
ni se prelungeau până la asfințit,
într-o îmbrățișare a noastră.”
POEZIE, ÎMI EȘTI? Secretele
răvășite de Louis.
Cât suflu să-ți pun în palmă, câtă dragoste? Pălăria uitată de Napoleon,
Am (în)scris clipele pe fereastra înghețată pe malul stâng, lângă nuferii aurii.
și niciun prieten aproape... Ea, lângă el. Toujours. Prea adorată.
Am rupt pâinea primită în două, Și-a revărsat durerile, lipsurile
apoi nouă păsări mi-au strigat numele. și întregirea, pe mâna lui.

Am înțeles surâsul, Bisous, mon amour, bisous... șoptește stins,

apoi durerea, dintr-o carte cu iz puternic de mucegai,
spălată de atâtea ploi, uscată de vise.
frângerea crengii de lutul casei. Bătrânii mi-au surâs înapoi. Zâmbesc înapoi, îi netezesc pliurile-i.
Fiecare vers închinând psalmuri. Azi, toate fricile serii
își desfac nodurile. La radio Europe se-aude surd:
Vive La France,
Îmi pipăi venele, machérie! Vive la France, pour toujours!
ungerea lor cu cerneală nu-și
mai găsește albul, prea albul puterii L-AȘ FI NUMIT CAMIL...

dus prea departe. Dar i-am dat numele potrivit.

Am cântărit bine. Povestea noastră, apoi...
SUR SON CHEMIN povestea lui,
(Angelei Nache-Mamier) rostită de nume. Cu strășnicie.
Pe culmi, stejarii îi vor purta
Dicție impecabilă, accent coroana demn. În lungul drum. Zbor lin și bun.
Lunecând ca din pietrișul Loirei Tot vertebrat; își va lovi
ori rocile prețioase cuvântul său, în calea firii.
din Saint-Mairie-aux-Mines. Ochii luminii, azi, sădesc,
Mi-e prietenă bună, printre gene, nori grei,
în schimb, atât de departe. strângând, la piept, lumina lui.
Adorm pe melodiile sale. Ca de-nceput.
În studenție: À bon matin, Îl cheamă Eric. Fiu născut
Café au lait ce matin,Je prends des cours, pentru-a clădi-n virtuți
je suis fatiguée, de plus en plus. cerului meu.
Je suis malade. mais...
La vie est en rose IMPERTINENȚA MUȚENIEI
quand elle me prend dans ses bras,
toujours. „Cum îndrăznești”,
Îi vorbesc și câteva sunete îi vibrează mi-au aclamat,
acordul melodios. Mă-nalț mi-au ars
pe vârful degetelor, respirând aigu, lumina cât să tac –
în timp ce roșesc. Nu am mai vizitat-o de mult.
Aceeași făptură neastâmpărată, frumoasă, tăcerea biciuitoare,
dansează fluid, provocator, într-un can-can cruntă, nu le era
prelung. Și eu, tot un balet susținut. de-ajuns.
Mi-a surâs. Belle et si pauvre, Pluteam
printre foiletoanele lui Balzac. Le Prof.
Își udă degetul, între două punți,
pe limba caldă, lipește timbrul, niciuna mai aproape
cel scris de câteva secole. Îi știe istoria. O știu și eu. niciuna mai goală
120 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 POESIS
de mine sub pălărie. Jucăm ascunsa.
De după nori,
haosul cântărea greu / mă privește de-aproape. Totuși, ceva agățat
de cer, mă provoacă.
strigătul morții mele
de nume. Mă poartă pe umeri

ÎNĂLȚARE la doi ani,

nu-mi simte greutatea,
Ți-amintești la douăzeci mă iubește prea
iarna aceea când tare
ți-am întâlnit ochii, la un concert își scutură doar
arvuniți de-o țigancă, în primăvară?
Te am, lacrimile/
doar cu salturile despărțirilor. ce lăstăresc
Ce ne imaginam... mâinile din lumina
ni se prelungeau până la asfințit, unei grădini suspendate.
într-o îmbrățișare a noastră.
Simt somnul lor parfumat, în fața
Printre altele. Prea multe ne-noi. altarului –
Ori prea multe vise gonite. la fiecare răscruce ori simplul țel /
Am crescut, știi. Poezie e tot
ce ne înconjoară. pământul
De felul tău străbat arbori până-n adânc pe umerii soarelui.
și mă rotesc valuri, valuri. Cu păsări hoinărind,
cu tot. În ochiul cast al mirării. POEMELE TĂCERILOR MELE MUZĂ
(Prietenilor mei)
Ne prindem de ascuțișul luminii, într-un singur corp,
cât zborul să nu ne separe. Poemul meu abia se naște. Până acum, doar, s-au rupt
bucățile din prapura ce l-a zămislit, în piept.
ÎMI COMPUN FIECARE ZI Îi vom face botezul. În roua poeziei
20... și nu se știe până ceva fi iubit.
Oricare drum ne apropie Veniți să ne bucurăm, începând cu a-i înțelege menirea.
mâinile, Să-l citim pe-ndelete, cam de când m-am născut. Eu.
cât să ne cunoaștem purtarea. O fată simplă, mama spune mereu că mi-a dat o
Ne amețește educație aleasă. Și, continuu am tot purces să mă autoeduc.
cu-atâta lumină Suntem amândouă melanj perfect.
Închin pentru metafora născută din pântecul ei.
întinsă Pentru frumusețea
pe pâine, Cuvintelor și a necuvintelor tipărite pe frunte-mi,
pe fiecare deget din lumina ochilor ei,
lipit *
Am prieteni care îmi scriu adesea...
de obraz. Ți-am rostit numele un purgatoriu.
și eram, încă, Rai şi Iad, deopotrivă. Eu le scriu după starea zilei.
sub încordarea Fără curaj deplin, ce-i drept.
durerilor. Mi-am pansat, atunci, Îmi iubesc poezia şi ea mă iubește pe mine.
orice frică – grija Am încredere că,
de a supraviețui... îmi voi da silința pentru bunăstarea ei.
Zi de zi, mândria-mi va creşte, când
singură ori prea neperfecționăm. Vom reuşi cu un nou debut.
bătrână Al fericirii. Al iubirii. Al sacrificiului.
să mai pot fi, Ne împlinim cu bucuria unei stăruinți.
Dintr-o tăcere-muză îmi voi auzi
agățare de ancoră. nevoia unei altfel de fericiri.
Rod plin de rod…încheietura mâinii drepte
LUMINII niciodată nu va obosi.

Bunica încurcă povești

dincolo, în lumea ghicitului

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 121

POESIS
Să bei ochii iubitelor
Îmbătrânim atunci când necazurile nu ne mai bu-
cură. Mai rău este când nici nu ne mai întristează. Dis-
perarea este o formă de viață.
În șanțurile acidului ceresc, din crăpătura ușii îndeși
tu cuvântul, din care desprins mă rostogoleam… Plum-
bul zorilor, suflat cu aur… lângă albul chiparos ei te-au
adus… în tine, însă, din naștere spumegă celălalt izvor,
pe neagra rază de comemorare te-ai aburcat la lumina
zilei… În roșul amurgului numele dorm, pe unul noap-
tea îl trezește și-l duce, pipăind albe coloane, spre zidul
sudic al inimii, chiar sub pini… numelui dragostei tale i
se adaugă silabe… Amândouă porțile lumii stau des-
chise… în noaptea scindată… purtând nesigurul verde
în al tău mereu… Fiica morții tale sau frica? Gură și sex,
înconjurată cu dans de-un animal ațipit… Lângă mine
trăiești, asemenea mie, ca o piatră în obrazu-afundat al
nopții… Acesta-i ținutul unde se odihnesc cei pe care i-
am ajuns… Fulgii nu-i vor număra… Un cuvânt, tu știi,
un cadavru… Hai să-l spălăm, hai să-l pieptănăm, hai
ochiul să i-l întoarcem spre cer. În jurul lui Celan, cam
așa se întâmplă. Negura se culcă cu tine, somn și hrană,
doar atât îmi trebuie, restul este vis. Sarea de pe
gene? Aur. Să bei ochii iubitelor. Vai, canibalule. Mă
trezesc înainte de a fi treaz, este momentul de cumpănă.
Nu risipesc un strop, cana este plină, mă alină dorita
rază de tomnatic soare. În afara ta nu există alt cer. Dar
cu tine am pierdut cuvântul. La început a fost Necuvân-
tul. Așa cred, sunt hrănit cu erezii științifice. Dar iubirea
în ce domeniu al științei încape?
Admirația Cimitirilor
Erau zile groaznice, căzuse din cer o molimă. Spec-
trul se strecura într-un orășel din țări depărtate, din Asia.
Bântuia ziua-n amiaza mare. Cine mai putea socoti nu-
mărul victimelor? Mic și mare, tânăr și bătrân cădeau ca
spicele. Păzitorii cadavrelor și groparii și-au încetat ac-
tivitatea, nu mai făceau față. Din case răzbeau gemete,
apoi liniște. Umbre rătăceau încoace și încolo. Se adu-
nară credincioșii la un loc cu păcătoșii, așa a voit Înțe-
leptul. O frică necunoscută cuprinse adunarea. Înțeleptul
citi numele celor morți. Mai bine citea numele celor vii,
erau mai puțini. Așa a ținut adunarea mai mult de trei
122
Boris MEHR
(basmo-poeme)
„Ușa apartamentului său s-a deschis,
o voce mi-a spus – intră, te rog.
Dar în spatele ușii nu era nimeni.“
ceasuri. Câțiva din cei prezenți căzură adăugându-și nu-
mele în lista decedaților. Vai și amar. Gazetele băteau
încă toba cu divorțuri, violuri, accidente rutiere, amenzi,
procente, comisioane etc. M-am trezit din somn. Nu era
nicio molimă. Visasem ceva din secolul XVI. Am râs cu
poftă, am luat zgarda câinelui Lord, i-am pus-o pe gât și
am pornit la plimbare. Doamne, frumoasă e viața. Știam
că noaptea următoare voi visa același lucru. M-am hotă-
rât să nu mai dorm. Imposibil. Trăiam, mâncam, plân-
geam. Într-o noapte a venit un înger și m-a întrebat – ce
dorești, păcătosule? O fecioară, îngere, o fecioară curată
ca lacrima. Dormi și mâine ea va veni cu ziarul pe care-
l citești. Așa s-a întâmplat. Asta a fost acum cincizeci de
ani. Alături de mine este trimeasă îngerului. Ne iubim și
scriem versuri fie în gând, fie pe computer. Versuri de
doi bani, cine are nevoie de ele? Doar molima să nu mai
revină.
O firmă mare și veche atârna de poartă, câteva litere
erau aproape șterse, astfel că puteai citi ADMIRAȚIA
CIMITIRELOR. Am intrat timid, eram pentru prima
oară acolo. Mi-a ieșit înainte un individ cam sfrijit, părea
că evadase dintr-un cavou, m-a întrebat scurt – Ce do-
riți? Vreau să lucrez aici! Ce vreți să faceți? Să sap gropi
și să scriu versuri. Parcă nu se leagă, hârâi omul. Și eu
am scris un poem lung cândva, uite, am ajuns aici.
Acum e o ședință, dacă vreți, intrați și ascultați, dar nu
vă băgați în discuții. Se vorbea despre morți, unii nu erau
disciplinați, se plimbau noaptea prin oraș. Ziceau că sunt
genii și au nevoie de inspirație. Pe perete scria – „Dece-
dați din toată țările, uniți-vă”. S-a cerut de mult să fie
scoasă lozinca, dar șefa administrație nu era de acord.
Curios, șefa semăna cu o minunată pisică de Angora, era
autoritară și vicleană totodată. Să te ferească sfântul de
o zgârietură a ei. Făceai tetanos pe loc. La ordinea zilei
era eliminarea unui nou angajat care își permitea să râdă
în timpul ședințelor. Ba mai era și canadian, ceea ce nu
plăcea unora. Canada e o țară a nemuritorilor, iar aici se
admiteau numai oameni de rând, muritori și fără multe
pretenții. Toți trebuiau să fie egali. Unul mai teșit decât
altul. Mulți decedați părăsiseră cimitirul din cauza at-
mosferei îmbâcsite, cu prea multe reguli. Eu știam, când
un om moare sau scrie versuri, orice regulă cade.
Nuuuuuu, nimeni nu era de acord. Regula este regulă.
Fiecare șef are un șef mai mic, din mic în mai mic, până
la viermișorii din pământ. În fiecare zi se cântau osanale
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

în cinstea unui șef. Cineva propusese să fie editat un bu-
letin, „Un cavou numit dorință”. A fost numit un șef, cel
mai vechi locuitor al cimitirului, el le știa pe toate. Tine-
rii angajați s-au opus. Fiind vii nu puteau suporta un
mort și să fie pe deasupra șef. Am ieșit uluit de acolo.
Un mustăcios se uită urât la mine. Cineva îl acuzase că
lipea greșit numele morților. I-am luat cândva apărarea,
în altă viață, mă știa. Să nu mai vii, mi-a spus, nu știu de
ce. Oricum nu aveam de gând să revin. Pisica de Angora
trona fericită. Eram ca și dat afară din ADMINISTRA-
ȚIA sau ADMIRAȚIA CIMITIRELOR. M-am hotărât
să nu mai mor niciodată, să nu mai dau cu ochii de acea
clădire veche, fie să mor undeva pe ocean. Oricum se
respiră.
Hanka și balaurul
Un nume, un om, un scriitor, un drum spre Argen-
tina, unde nu vezi argint, un vin bun, ecuatorul, fără
semne distinctive. Navidat. Ea era singură. Un mort, doi
morți, toată familia. Vezi rudele? În ceață. S-a evaporat
și Hanka. O veche dragoste stinsă ca o lumânare. Silvia
venea din NY. Un om nu este niciodată bătrân, poate
bolnav. Se moare de boală, de singurătate, deși credința
uneori se păstrează. Adio, nu înțeleg nimic. O limbă, ce
a trăit sute de ani, moare. Krochmalna este o stradă.
Două femei și un bătrân. Niciun copil în jur. Toți uciși.
Strigătul gâștelor moarte nu ajută la nimic. Dar nai era
și Miriam, cea cu viață de haiduc în diverse lagăre. Să
ceri iertare fostei logodnice. Anii fug. Ea te-a învinuit că
n-ai iubit-o. Are dreptate? Ce fel de viață ducem? Sun-
tem noi comis-voiajori cu toții? Hanka știe tot. Există
oameni buni, răi și lilieci. De ce lilieci? Așa vrea Dom-
nul. Te purifici de Purim. Să nu-ți faci testament în tim-
pul vieții. În timpul vieții îl iubeau toți. Ce rost are? Nici
învățătura nu-l ajuta. Prin convertire capeți două morți.
Devii logodnic cu două logodnice. Ei, dacă venea Co-
hen, era altceva. O poliță falsificată poate să te trimită în
altă viață. Frumoasele pasiuni ale tinereții, ciudatele pa-
siuni de după. Plânge Leonard de atâtea blestemății, cin-
stitul Brutus își ascunde cuțitul și scoate limba înveni-
nată, onestul Iago face ordine în seifuri, culege scrisori
de iubire, spre bine Republicii, zice Brutus, să ne iubim,
zice Iago, îl respect dacă-i gay, nu-l iubesc, cineva amin-
tea de Arghezi, „făcu din zdrențe muguri și coroane”,
ura, aplaudă cucuveaua, iar eu luai mărgăritare și le
pierdui printre cotețe. Ce oroare. Un șir întreg de jucători
de bile colorate, biluțe mai rotunde și mai sparte, tăcere,
suntem în sanctuarul politeții, nu înjurați, scuipatul in-
terzis, dar eu am guturai, pot să strănut? Junona spune –
quo usque patientia nostra? Adică, mai putem răbda
acest păun prea înfoiat? Eu mă retrag, plec în Canada
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
sau în Asia, totuna-i. Poemul meu, un zmeu purtat de
vechi iubiri. Nimic nu se compară cu admirația. Bach
ține loc temporar lui Dumnezeu. Subarboretul mi-a adus
brevetul. Herzogenhorn și Feldberg, nun, Carne tocată
printr-un tun. Copacul nu suportă pădurea. Dudul dudui,
castanul se castră, frasinul fu prezident la țară, sâmbo-
vina, bat-o crina, ulmul, culmul și drezina, carpen, cimi-
șir, cireș, faci amorul pe un preș. Bre, dar sideroxylonul
se nălță mai ca balonul. Un arin, castan porcesc, toate ne
reînfrățesc. Frumusețea nu îmbătrânește niciodată. Um-
blați ușor, nu treziți morții. Să ai aripi și să nu zbori este
o tragedie.
O respirație normală
Povestea e foarte simplă. Cu o mină pioasă câștigi
o broască râioasă. Amicul a plecat de mult, trăim într-
un tărâm ocult. Aveam un amic A. care spunea despre
un coleg al său că minte și când vorbește. Păi altfel,
cum? Scriind, e adevărat. Ce spunea A. s-a adeverit.
Omul pe care îl amintea, pe nume B. a murit fulgerător
într-o noapte. Ne-am adunat la înmormântare lui. Am
plecat triști cu toții. A doua zi, marți, pe cine văd la ser-
viciu? Pe însuși B. Ai văzut? Exclamă A. Minte și când
moare. N-ai murit? Îl întreb eu pe B. Nici vorbă, au min-
țit unii. Eu am lipsit că am avut probleme cu buleti-
nul. După câteva luni mi-a spus același lucru – nu avea
acte, buletinul lipsea. Nevasta îl părăsise, el nu mai
exista civic. Vecinii îl numeau dezgropatul. Se zvonea
că își mâncase părinții. El era autorul acelei aberații că
morții nu-și pot controla mirosul. De la serviciu nu-l pu-
teau da afară că nu avea acte. Nu se putea transfera nici
în altă parte. Nu putea pleca nicăieri, nu se putea recă-
sători. Era singur, nu mai făcea nimic, se plimba, citea,
înota la bazin. Se ferea de prieteni. Nu era nici omul in-
vizibil al lui Wells. Femeile îl doreau, dar el avea o ina-
petență pentru iubire, se asemăna cu Stendhal, Vigny,
Voltaire, Kafka, Ceaikovski, Swift, Rousseau, Kierke-
gaard, Delacroix. Adică nu putea să iubească fizic, era
un caz de metempsihoză. L-aș fi ucis cu cuțitul, ca să
verific existența lui, dar mă temeam. A simțit și el. Nu
încerca, mi-a spus, riști chiar să reușești, dar te paște o
condamnare grea. Au trecut mai mulți ani, eu mă ocu-
pam cu scrisul. Am primit un telefon, cam la cinci ani
de la ultima noastră discuție. Ce faci, mai trăiești? De ce
nu, mi-am găsit și actele, dar nu mă pot regăsi pe mine,
am impresia că nu mă vede nimeni. Vino și spune-mi
adevărul. Am mers la el cu viteză cosmică. Eram curios.
Ușa apartamentului său s-a deschis, o voce mi-a spus –
intră, te rog. Dar în spatele ușii nu era nimeni. Auzeam
slab o respirație normală.
123
POESIS

Radu NEDESCU

Poeme
„Soarele este o moarte vie și moale ca
aluatul copilăriei, ca nașterea suflului.”
Roata cercului uitate.

Cercul e talpa adevărului căci n-are unde a se as- Mi-am luat pensula
cunde: de priceperi
…cade în mijlocul său, în soare, și se face haiku. începând a modela
încetișor forme cu
Roșu se taie spiritul, se lasă cosit și remodelăm soa- care încerc
rele, să mă joc
îl oferim lui Buni, îl oferim între noi, îi tăiem taina și știind prea bine că
ne facem albi: altcineva
…cade mărțișorul în jumătatea goală a spațiului și se distrează,
se face mort, în tăcere,
îl trec transpirațiile și devine pâine dar devine și vin, pe seama amândurora.
trup pentru alții.
Încetul cu încetul
Cercul e un pătrat, iar eu o linie roșie pe un fundal acuarela
alb, o moarte plină de viață, și-a bătătorit
o horă a pietrelor, a lui Buni: drumul dorit,
…cad în mine însumi și cad în afară pe piatră, pe spațio-timpul de cuprins
flori, unde nu știu dacă am rămas măcar vis sau re- rămâne alb,
naștere, sau dacă încă mai cântă cercul pentru alții. coala rămâne
întreagă la atingerea ei,
Trăim murind prin viață culoare
este despletirea
Lini ca aerul și liberi valsăm cu trupuri de sare, de firului alb
oxigen, pulsând o frunză vie. al glasului-foton
Adie inima ca o alintare, tiptil ca urmele unui coco- ce-mi
loș de liră, de greiere de vie, glie șoptește întregirea.
a plutitului celui fraged ca roua, ca noua moarte, ca
prezentul și o șoaptă... sieși... O cugetare înainte
Soarele este o moarte vie și moale ca aluatul copilă-
riei, ca nașterea suflului. Ninși Însemnătate
cu statui de cuvinte dărâmate pentru a pluti pe mare de cer a cere
în sine...murim neînvinși. să dai ceva
neprețuit din
Individuația unei opere de artă tine cu sine de
acolo de unde numai
Împietrit tu-ți poți străpunge
în fața unui tablou împărăția cu o mângâiere
plin de culori sparte, de aer moale pe
în care rozul trecerea de timp gentil
se zgârie cu un gri, a frunzei căzute
ținându-l ca pe invers pe tabla lumii
lama de ras chipuri prea însorite, țesând un tu din
în care albul care-nspre care
își neagă cu tărie negrul, să pot vorbi
încerc în tăceri de spirit
a împreuna prin vară a flori de mac
amestec risipite pe norii frumoși
culorile ce-ți salută tine-ul.
unei întregi ființe

124 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS
Zarul nechează timpul precum pasul ce ștampilează
dâre o reflecție prin
Țâșnind timpul ca un cal, sticla imaterială
Săgeata tropăie spre mal a ideilor
Cu o jumătate în cer și și mă îmbrac
Cealaltă în adâncuri și în raze cu ajutorul
Vârful împotriva valului scânteii simple,
Căci istoria e trupul calului. care nu a apărut,
dar nici nu s-a născut
Malul este miza vieții de la sine.
Iar săgeata vânează bucuria
Căci este marfa pieței Incertul
Iar scrâșnetul ciripit e parodia ne dirijează,
Tinereții și schimbării și morții. ne face,
ne preface,
Stăpân cal cu stea-n punte, e marea ne displace,
și fluxul os în piatră, în spirit, îi e carnea ne place,
cu care se sărută scăldarea-n ne reface,
inima din propriu jar. Un zar zărea… istoria. pe noi,
care suntem el,
Zvenit pe flăcările
grațioase dansând
Zarul zărea zenitul zvârcolind zmarea. din privirea sa împietrită
căci este neînsoțit,
Peștele se întreabă ce e marea unic prin solidaritatea sa.

Zmarea e gemul zămislit din zenit, Drum lung ne

zvârcolit până când se naște-o stea ia până când
- Themis ce va naște Moirae, ochii noștri
adică legile fizicii pisică infinit strâmbați de “Fata morgana”
unde trupuri vii și moarte se răsucesc pot capta lumina
conform zarului... care se revarsă-n noi,
rostesc răpușii de soartă pe plumb, iar gândurile noastre
zbiară că mai vor viață și crunt înțeleg cu pași lenți,
cer inimii lor a spori noaptea lumii înghețați de uitare,
unde darului i-se dă viață prin mister. de neutilizare,
de obiceiul lor prost
Ce se uită de a purta hainele altora,
ceea ce este.
Eleganța-n armonie
curge fără a curge. În fața mea
O față lipsită de chip, o întreagă simfonie-mi
nefața, se arată, lumina. cântă lin, ne cântă tăcut,
zici că
Nu există problema, fiecare ecou pe care
singura capcană e ideea. l-ar putea scoate ar
Liniștea nu se pierde… diminua finețea redată
Iubește! Nimic nu te oprește! de vid și
o plajă a intențiilor care
O lampă generatoare de născociri sunt aruncate în creație
precum o minge pe teren,
Strălucesc se desfășoară fățiș,
pe un bec și-mi sincer, fără să-și
pot vedea ascundă propria înfățișare,
urma ce stă doar și-o machiază.
luminată, lăsând

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 125

POESIS

Mariana NEGRU

gând pe acoperișul lumii

„am să te caut într-o mie de vieți
și încă într-o mie doar să-ți fiu
un felinar în înstelate nopți“
iubire de sculptor selfie

ai mâini de sculptor ce-ascunzi în ochi?

ce creează femeia zâmbete.
cu iubire, cu păcat și în suflet?
și desăvârșire praf de stele.
mi-e dor
de simfonia simțurilor uneori
pe care o creezi
când mă atingi uneori îți aud gândurile
când ți-e dor de noi
iarna și atunci tac
ca să nu sperii
suflet zborul
rănit
ghemuit gând pe acoperișul lumii
împietrit
am să te caut într-o mie de vieți
iubire și încă într-o mie doar să-ți fiu
un felinar în înstelate nopți
sunt ceea ce ești și-un foc ce arde veșnic viu
ești ceea ce simt
două jumătăți în nopți târzii te voi lua în brațe
în infinit iubitul meu cel călător
și-n infinitul învierii noastre
monolog vom deveni nemuritori

mă împiedic de n-aș fi
printre tăcerile din tine.
tu taci de n-aș fi iubire,
în toate cuvintele. aș muri uitată
lumea necuvintelor tale într-o lacrimă
mă fascinează.
trebuie să învăț zbor ratat
alfabetul tăcerii
pentru că vreau mi-au crescut aripi
să te citesc și am învățat zborul.

gând într-o zi
m-am împiedicat în visul
mi te așezi mereu de-a mă apropia de cer.
printre gânduri
ca un fluture de-atunci
sărutând sufletul îmi e prizonier
o floare

126 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS

Shanti NILAYA

Poezii
„Vezi timpul, oare, stins în umbra mea?!”
Trecerea ta... Vezi timpul, oare?

Cădeau pe fluviul nopții stele Îmi măsori destrămările cu Soare

De mult mai sus decât se-arată Și dezbrăcate orele, mă dor;
A fi vreo lume, iar cu ele, Oprește-mi, Doamne, trecerea cea mare
Privirea ta nevinovată... Cu limbi de ceas căzând amețitor

Și stam sub lanul crud de frezii Spre valea unde masa mi-i întinsă
Înmiresmând de gând o rază – (Vezi timpul, oare, stins în umbra mea?!)
Ce scris-au, oare, amorezii Și-apoi, spre fulgii de lumină ninsă
Ce vers nebun și care frază Din versul blagian, ...așijderea.

Au ispitit de-acol' din nalturi, Mă vei cuprinde-n brațe înc-o dată?

La sine noaptea să coboare? Mă vei lua pe după umeri, sus?
Să prindă-n nesfârșiri de-o clipă Și-apoi, cu toată viața pusă-n roată,
Trecerea ta unduitoare...; Așterne-mă-vei cerului, apus?

Arzânde scrieri, vechi toteme Ori un catren, o simplă melodie

De-mi cântă-n clopot numai mie Ce n-o s-o cânte-n lume nimenea,
Și surpă, parcă, vechi poeme Pe-o rimă într-o foaie de hârtie
Din literi-puf de păpădie, Ca exilată-n lume, ...va cădea;

Mi-aduc la viață Nordul Crucii: Îmi măsori destrămările cu Luna

Sunt constelații cari' mi-arată Un motto între palme să te cresc,
Cu Lebăda din Almagesta, De la un pol la altul, eu, postuma
Privirea ta... nevinovată... Acelora ce tac... și infinesc!

M-aș stinge... Identita

Ce foc m-aprinde și ce paie Mai sunt ca mine și-alți unii...

Ar vrea cu trupul lor să-mi stingă Un râu printre pietre de munte,
Respirul tău de vâlvătaie, În care cad frunzele lunii
De forță zveltă și aprigă Cu-aprinse sclipiri peste frunte

Ce-mi strânge-n îngustimi albastre Și-atunci când pământul te-ncearcă

Vegheri de gene alabastrite... La școala cerințelor – zece –
Ce ghețuri mi-au furat tărâmul Când umbra-ți e pusă-ntr-o barcă
Cu valul tău care înghite?! Ce-o-mpinge suflarea și trece,

Întinzi spre mine două umbre: Sub vechi policandre-ale lumii

Tentacule de trandafiri, Bătăi peste inimi de floare;
Flori mici, mai mici decât mărunte Mai sunt drept ca mine, alți unii!
Răsar de câte ori te miri Mă simți? Mă auzi? Te mai doare...?

Și-n insula pustie care Știi tu... ?!

Am devenit de-arzândul tău,
Ce foc m-aprinde și ce paie?! Știi tu cum noaptea-și risipește fumul,
Cu ce ocean m-aș stinge eu...? Știi tu cărei Lumini mai aparțin,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 127
POESIS
Pe unde ziua își petrece drumul
În dansul meu cu-nalt de heruvim...?!
Și... te întreb, deși tu taci cuminte
– Mai răzvrătit te-aș vrea, de ce nu poți!? –
Știi tu de câte ori îmi sar cuvinte
Pe-orbita zilei tale și pe nopți?!
De violete lacrimi, cer de stele,
Se face peste viața ta un pod;
Nu vreau, nu știu, nu tulbur ape rele
Dar hai răspunde-mi un măcar...'Nu pot
Să vin la jumătate de-ntâlnire,
Să mă aplec mai mult spre lumea ta!'
Te-aud, te văd te simt, dar nu-mi stă-n fire
Mai mult să strig deși, te-aș întreba:
Știi tu cum rotitoare mi-e privirea
Și ca o piatră aruncată-n Larg,
Concentric undele să te cuprindă
Arunc spre tine, dragul meu cel drag?!
În miezul orelor în care floarea
Desface din boboci parfumul ei,
Știi tu cum eu îmi dăruiesc ninsoarea
Spre tine, în zbor alb de porumbei!?
Dar râde-n sine ne-nțeles tot jocul,
La tine-ajunge tandru râsul meu...
Tresari?! La unison ne e norocul,
De-a te iubi o simplă, cum sunt eu!
Și nu mă bizui pe-ntâmplări; o cale
Din lumea mea spre-a ta s-a petrecut,
Deși nu-mi dai nici semn de întrebare
Și nici răspuns prin Univers, tăcut...
Eu știu, dar sunt ușoara ca și timpul –
Dansez pe ape, nori și infinit,
Îmi trec culorile pe anotimpul
Pe care Cerul scrie de-ntâlnit;
Când clipa Lui din ceasul cu petale
Ca dintr-un arc spre noi va fi să vie,
Voi alerga pe podul vieții tale
Și-apoi, voi șterge-această... poezie!
Baladă pentru Monica
Suflet pădure de brad
Suflet de vișini, livadă
Azi vreau din mine să cad
Și norii cu mine să cadă
O mână întinsă de ploi
Să rupă din vârf rămurele
Uscate de vânturi, și-apoi
Să-mi crească mlădițe din ele
128
O, suflet cu ceruri-altoi
Prin crengi duc arhangheli culoare –
Cu câte suspine mă-nmoi,
Ce toamne să-mi tremure-n floare
Ce iarnă, zăpadă, colind
Ce note rebele, nebune
Să cânt, să ascult, să mai mint
Câți brazi, și câți vișini...?! Hai, spune...
Te-am visat...
Te-am visat azi-noapte, erai vie
Ca și când nici anii n-au trecut
Făr' contur ca de fotografie,
Infinită-n infinit pierdut
Și m-am speriat de toate cele,
De cămașa ce pe trup purtai
Cu flori mici cusute în inele
Agățate-n margină de rai...
'Hai', mi-a spus privirea ta frumoasă,
Am sărit din loc cu somn cu tot!
Muselina îmi foșnea prin casă
Valuri între lumi fără să pot
Să m-apropii... Și-am rămas cu mâna
Adunând din jur prezența ta
Cum și-apropie bezna-n noapte, Luna –
Ai fugit sau te-ai ascuns, deja...
Te-am strigat, dar cine glas să-mi știe?
Nu e nimeni, însă, vinovat
Că prin Cerul greu de iasomie
Te-am pierdut... sau poate... am visat!
Dar merg...
Mi se desface sufletul în rouă
Și carnea se desface-n stele, roi
În vene curge zvon de lună nouă,
Trei pași mă duc, Iubire, înapoi;
Cu primul, să te-ating încă o dată
(Pe chipul tău din zori, albi trandafiri!)
Cu-al doilea, să dezleg din viața toată
Ce-a fost al tău în mine, ce respiri
Ori, ce al meu în tine somn își face –
Nu vezi că toate-s împărțiri la trei?!
Doi ochi ai tăi cu cerul care tace,
Peste lumina verde... dintr-ai mei...
Și cât îmi pare de nevinovată
Aceasta boală-n care drum petrec,
Că tot iubesc, deși nu mai am soartă
Și merg de una singură... Dar merg!
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Subcutanat
Cu ochii pironiți în iPhone,
simți cum se lovește de tine
puloverul de cașmir,
cu bordură reiată la manșete,
și-o aromă dulce de tonka
dispare pe negândite
precum mișcarea de joystick.
În câteva minute,
pufnești în râs –
pupilele ți se dilată și,
în ciuda celor 26 de respirații ample,
realizezi că adrenalina
a fost injectată
în doza optimă.
Caprifoi
Făptura cu trup de lumină
zilnic te-ncredințează
că toate sunt la locul lor –
picturile, statuetele de alabastru,
cărțile, geodele și, neapărat,
păpușile de porțelan.
Alături de un lup alb,
pășește fluidă pe clapele zorilor,
adâncindu-se-n fagurii timpului,
în fața unui șevalet.
Sub bolta de caprifoi, dă viață
conacelor de la țară ori
lizierei surprinse în ulei și acuarelă.
Lupul veghează senin,
cu ochii mereu scăpărând
precum focul de artificii.
De-a baba-oarba
În acorduri de muzică peruană,
privești spre cea care șterge
tot ce știi ori speri.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
Mihaela OANCEA
Poezii
„Făptura cu trup de lumină
zilnic te-ncredințează
că toate sunt la locul lor”
Jumătate femeie, jumătate pasăre,
se joacă cu tine
de-a baba-oarba.
Caz particular de elipsă
Jonglăm cu exercițiile de imaginație,
prea puțin conștienți că formează
un caz particular de elipsă
și nicio constantă matematică
nu poate determina cu precizie
care-i va fi raza ori
gradul de afectare.
Cu toate acestea, imaginația
refuză să tragă peste ea întunericul,
exersând cu încredere
mersul pe apă.
Cât mai departe
Orbiți de un sentiment năvalnic,
îndrăgostiții în roz
dansau
pe claviatura fiecărei dimineți
cu aromă de tonka.
Cu privirea absentă,
azi merg fără țintă
prin orașul gri-albăstrui,
cu imaginea celuilalt pe retină,
încercând
să ajungă cât mai departe
de sufletul lor.
Tăcerile genunii
Încăperile-mi sunt bolnave de somn -
străfulgerate de-un sâcâitor bliț,
tresar speriate, strângând la piept
un termos de ceai
și câțiva copaci crescuți pieziș.
Ninge cu pene rubinii
129
POESIS
peste tăcerile genunii agățate de pliurile creierului.
în care mă ascund
ori de câte ori cineva, curios, Treptat, se deprinde
îmi dă la o parte a trăi cu propriile pantere
bandajul însângerat. care, cel puțin, nu-și mai ascund
ghearele.
Pe jumătate
Pentru a zbura
Cum e nesfârșit mai dureros
să trăiești pe jumătate fericit, Gălăgioși ca niște lăstuni,
pe jumătate îndoliat, inventăm ieșiri
lebedele au cântat din ascunzișurile opaline ale sufletului,
și-au părăsit având nevoie de iubire
partea stângă a pieptului – cum fluturii au nevoie de căldură
pentru a zbura.
aici doar fulgii de lumină
mai desenează ogive încrucișate, Fumul de lumină albastră
nervuri prin care cerul
încearcă să respire. Tăcerile fosilizate
ocupau mai toate încăperile neguroase
Instantanee ale nevroticului
cu paloare bolnăvicioasă.
Scoici sfărâmate, o plută murdară de alge
și-un flash cu lățimea a două tălpi desculțe. Voia să intre ca amiba
într-o stare de dormitare,
Bucuria pruncilor ce primesc bomboane să refuze călătoria
în Ajunul Crăciunului. către odioasa descompunere totală -

Autentica tristețe a clovnilor. încăpățânat, un fum de lumină albastră

a tot scânteiat printre umbre și penumbre
Semiîntunericul și răcoarea unei camere profilate crepuscular.
în care agonizează cineva –
Eliberat de trecut, azi,
instantanee stocate a deschis ușa dinspre crângul de zmeură,
în memoria celulelor tale, pentru a întâmpina o bătrână
cât să înțelegi cu ouă roșii,
că între aici și dincolo în straița de lână.
e doar o diferență
de frecvență. Exerciții de admirație

Pantere Printre flori de iris, orbii merg liniștiți,

Își cercetează aproape tomografic
limbuția tăcerilor,
prudențele autoimpuse,
acele ,,ce ar fi fost dacă?” ori
spaimele plane și volumetrice -
păsări îndoliate ce se holbează
unul în siajul celuilalt.
Din când în când,
își trimit scrisori autoscopice,
cultivând veritabile exerciții de admirație,
în cele din urmă,
de o năucitoare benignitate.

130 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS

Mirela ORBAN

adevărul se încheagă dintr-un alt sâmbure“
Prima baghetă magică a fost a lui Moise
mi-o doream ascultând povestea poveștilor
cuibărită în locul pufos dintre sufletele lor cărunte
crescute după aceeași rețetă moștenită la gura sobei
până să mai cresc îndreptam bastonul bunului
poruncind balauri spre păienjenii din colțuri
deveniți invadatori inumani noaptea
uriași cât pereții camerei mărunte
întinzând plase lipicioase
și clești cu venin spre ungherul
unde mă înghesuiam în tencuiala crăpată
cu timpul Moise a devenit atlant
pe umerii lui sinaiul și nu invers
cu torele și întreg neamul
de atunci niciun toiag înverșunat în plăgi
sau despărțitor de ape pentru cei de-o cruce
poate doar sfântu-nicolai pe spatele smarandiței
mi-a mai dat frisoane prin gimnaziu timpuriu
tot un fel de acțiune inițiatică precursoare neascultă-
rii
la capăt împielițat de creangă
Poeme
„pe piatra ta cina are alt gust
praful se așterne într-un fel
și se cațără pe tine ca o iederă otrăvitoare
rupi din ea cu dinți ascuțiți
și scuipi în cine-ți iese-n cale
coțofene îți îndeasă în buzunare
tot ce nu te-ai gândi dar sufletul e împăcat
cu mâinile curate
dezinfectate și desrobite periodic
sub un epitrahil verde desderman
se-aruncă în empatii disimulate
când te aștepți mai puțin
nu semănăm deloc
orele ticăie diferit
pietrei mele nu îi lipsește nici un colț
câteva cicatrici de vărsat de vânt și cuvânt
netezite de lăuntrice ploi
luminează

demult nu mai cred în baghete magice și toiege fer-

mecate
care de foc sau schimbări la față
aplec urechea și rumeg măsluirea înaintașilor
decupată din memorii alterate de veacuri
povestea poveștilor își găsește ecoul între aceiași
pereți
căptușiți cu materiale de ultimă generație
burka rămâne acolo acoperind văditul
așa cum Moise s-a ales cu coarne
printr-o tălmăcire eronată
să-mi dea de furcă la ora de grafică

Despre pietre

pe piatra ta cina are alt gust

praful se așterne într-un fel
adevărul se încheagă dintr-un alt sâmbure
din el cresc vrejuri fermecate
cât ai zice pește jungla te împresoară
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 131
POESIS
Iubirea ajunge mereu acasă
se oprește la brutăria din drum
ia o lipie frământată cu calm și
de câte ori trebuie îmbrăcată
în cojoc gros de scoarță coaptă pe
cărămida încinsă sub vorbele atâtor bătrâni
o așează pe masa din bucătărie
cu grija pruncului abia născut
înfășat în albă pânză
și frânge bucăți fierbinți
iei una în mâinile împreunate
ca pe-o fericire o iei
ca pe-un suflet fără prihană
ca pe-un leac dăruit ție
în porții mici și dese în duminici nemăsurate
ea împrăștie prin tine dogoarea grânelor
mirosul verii rostul învățăturii
când explodeaza pe cerul gurii tale
cuminecătura
Ciocolată cu piper sau
dizertație seacă despre timpuri spumoase
am pielea neagră și culeg în draci bumbac
pe plantația unor arieni
dacă încetinesc ritmul timpanul mi-e biciuit siste-
matic
spre orizont tot mai mult bumbac sau
căpșuni sau căpușe sau orice
nu cunosc ziua de mâine
pentru mine aerul are 100 de grade
pentru ei ziua înseamnă treizeci de ore
am două mâini două picioare un creier și
nici un pahar cu apă
eu nu știu că de sus se poate privi
doar mai sus
dincolo de zei nu mai e loc
revelație:
ei mă cred probabil Shiva
numai el are uneori opt brațe și
două căpățâni
Păpușarii
O tragi după tine
sau poate ea te poartă,
coardă de chitară gata să plesnească
pe griful de culoarea asfințitului,
când pașii tăi ocolesc aleile smălțuite.
Făurarul a ales forma,
grosimea butucului, călușul,
cutia de rezonanță a tremurat de iubire
la primul tău țipăt de ființă terestră,
a reglat ghidajele nervurilor,
a netezit ce mai era, apoi
te-a lăsat să încerci gamele
și să pui culoare.
Dar furca și fusul din mâinile lor
deșiră,
deșiră,
marioneta joacă
piesa al cărei regizor se crede,
cu adnotări la fiecare tresărire
și postscriptumuri după fiecare capitol.
În culise
foarfecele lui Atropos
așteaptă,
așteaptă…
Matricială
era o femeie singură
printre celelalte femei singure
prinse în marele vals
dacă ieșea din tipar
cineva o trăgea de ureche
rușinată de îndrăzneala
că ar gândi cu propriile vise
universul mărunt de sub picioarele ei
s-ar fi zdruncinat
obosit de un-doi-trei-ul nefragmentat
se asemăna unui vrej
dirijat să se învârtească spre cer
în jurul unui par
pentru rod bogat i se spusese
ea se simțea stearpă
nelocuită de nici o stea
i-ar fi plăcut să fie unul de dovleac
să se întindă necondiționat cât vedea cu ochii
îmbrățișând fără limite pământul
dansând free-style la lăsatul serii
acompaniată de ființele lui mici și prăfuite
poate așa scăpa de angoasă
cerul oricum i-ar fi absorbit aburul
într-un târziu de toamnă
când pepenii galbeni și plini
ar fi înnebunit cu mirosul de copt în ler
mereu pieptănată cum trebuie
niciodată îmbrăcată altfel
cu moștenirea atârnându-i de cerceii vechi
până la călcâie
urma cu sfințenie pașii învățați de la mama ei
o femeie singură
între toate celelalte femei singure
din sala cu oglinzi înclinate

132 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Ana PODARU
POEZII
„Toți privesc înmărmurați și cu lacăte la gură
își iau sacul și-au plecat ca buștenii-n viitură.”
Scrisoare către Dumnezeu
Doamne, mă sperie puterea ta cu care
Mi-ai pus în palmă un mănunchi de vise,
Eu, muritor cu iadul pe cărare...
Nu-nțelegeam că-s porțile deschise,
Băteam îngenuncheat cu pumnii-n sânge
Tărându-mi trupul schingiuit de boli,
Când mi-amintesc, în mine raiul plânge,
Tu mi-ai trimis pe aripi mii de soli.
Offf, cât de surd mi-a fost atunci auzul
Și cât de oarbă îmi era vederea,
Îmbrățișam ca un nebun refuzul
De-a accepta în zborul meu căderea.
Eu semănam semințele uitării
Și-mi pregăteam culcuș în lutul rece,
Tu-mi pregăteai merindele scăpării,
Eu le-nghițeam flămând cu guri cât zece.
Mă doare neputința, mult mă doare
Și-n mine dinții vinei mă sfâșie...
Rămân răspunsuri vii, întrebătoare,
În urma mea e-o pată cenușie.
Offf, biet nebun ce-ți caut frumusețea
În lacrima ce mi-a fost leac pe rană,
Te rog, mai lasă-mi în priviri blândețea
Chiar de nu merit, pune-mi flori sub geană.
M-ai ridicat din mlaștina pierzării,
M-ai îmbrăcat într-o mătase albă,
Mi-ai așezat privirea-n fața zării,
La gâtul meu boabe de rouă, salbă.
Stai lângă mine, apără-mi făptura
De mine însămi, Doamne, port cuțitul
Cu care tai din carne-mi legătura
Dintre pământ și cer, cerând sfârșitul.
Doar tu mă poți scăpa de schingiuire
Cu sfânta-Ți lacrimă, cu-a Ta IUBIRE!
Forța inocenței
Trage pustnicul de funii, lumea vine la-nchinare,
clopotele astăzi bat, după șase zile mute,
oameni aplecați de șale au aprins o lumânare,
un cuvânt de-nțelepciune vor s-asculte.
Glasurile-a mii de îngeri cântă psalmul Maicii Sfinte,
murmură mulțimea toată, dar cu buzele lipite,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POESIS
într-o haină-mpărătească îi privește un părinte,
lacrimile de iubire triste-n ochii lui cioplite.
Toți privesc pământul sacru, nici un chip nu-i către cer,
saci-atârnă în spinare, grei ca plumbul de păcate,
coborăt-au sfinții toți lângă crucile de fier
să le mistuie povara inimilor ferecate...
un copil curat la suflet, ce-a-nvățat psaltirea toată
se șează în genunchi și cu mâinile spre Domnul
cuvântând o rugăciune către ceruri o îndreaptă:
Doamne, dă-mi înțelepciunea să nu pot deschide pumnul,
dă-mi putere și credință să scap lumea de păcate
și în pumnul meu cel mic să strâng tot ce-am învățat,
să lovesc cu forță răul... inimile înghețate...
iar din cioburi să clădesc lumea fără de păcat.
Toți privesc înmărmurați și cu lacăte la gură
își iau sacul și-au plecat ca buștenii-n viitură.
cuibul de ploșnițe
vin corbii insolenței să ne-ngroape
cu umbra nesimțirii peste noi
în ochii lor e-o mare de gunoi
ce-n carnea României dă să sape
mi-e patria prădată de tălhari
ce sug din seva inimii române
în urma lor o rană mai rămâne
și-au pus în frunte semnul de avari
în timp ce sărăcia naște fiare
ne mor copii cu zile în spitale
fântânile cu ciuturile goale
și-au îndreptat izvoarele spre mare
e sete, foame-n sate bătrânești
părinții-și iau o pâine cu-mprumut
voi ați luat poziția de mut!?...
sunteți prea orbi, ostili și nefirești
priviți cum umblă-n sate viitura
cum ne răpesc bunici cu viața-n cruci
istoria e-n drum pe la răscruci
păzind eroi ce-și leapădă armura
133
POESIS
e vremea judecății fără milă în ochii mei cu rădăcini de teamă
ca armă ne-a rămas limba și gura picta lumini și umbre, o poveste
dar ne-am pierdut puterea și măsura din care se zărea cuvântul mamă
cârpind ziduri crăpate cu argilă
măști contemporane
ieșiți din cuiburi ploșnițe umflate
dați oamenilor pâinea meritată omu-a căpătat culoare
mușcați și voi din coaja cea uscată din mâinile sfântului
junghiul durerii-n oase deșelate două buze-ntredeschise
pecetea cuvântului
mai dați o raită-n școli și prin spitale
prin satele-ngropate de noroi iată că din curcubeu
gustați din mucegai cu-n linguroi se disting multe culori
apoi să vă umflați din nou în foale multe fețe colorate
nevopsite
aveam cândva o țară roditoare nefardate
în care poezia era sfântă
acuma nici o limbă nu cuvântă omul bun e ca un crin
cultura ca românul... moare... moare și miroase a măslin
omul rău e galben-pai
feriți-vă de spiritul culturii... și miroase-a mucegai
ce-a izbucnit din ziduri de-nchisori
sub ploi de gloanțe, crime și prinsori omul fals
sfidându-și rana coaptă-n cerul gurii lingușitor
este gri precum un nor
strigați români, striviți în pumni tălharii omul devenit căpușă
stârpiți adunătura strânsă-n cuib mirosind ca o mănușă
vă-ntindenți brațele, loviți în uib transpirată
nu ascultați cum rag la voi măgarii roasă toată
și de molii deșirată
of, Doamne schimbă-n forță neputința este ca o bubă neagră
românului de-aș apăra credința! ca o coajă de pelagră

joc periculos omul trist și singuratic

este un bujor sălbatic
în visul meu născusem un copil omul cu prieteni mulți
ștrengarul îi furase morții coasa pentru el umblând desculți
ținea în mâini o creangă de măslin este ca un trandafir
umplea cu stele cerul, nebuloasa ce a fost udat cu mir

părea bătrân în gânduri și-n priviri dacă dați de omul trist

era diform, din altă galaxie are ochi de ametist
cu alte obiceiuri și porniri și miroase ca o pâine
pe trupul meu scria apoplexie ca o zi de azi
de mâine
el se juca cu obiectul sacru
eu mă temeam acut să nu se taie multe măști în lumea nouă
torcea pisica neagră-ntr-un fiacru toate au miros de ouă
birjarii tolăniți după butoaie de fazan
de prepeliță
iar calul, roibul meu de altă dată de păun
era nepotcovit, n-avea un dinte de musculiță
moartea rânjea de cruce rezemată sau de șarpe
el își vedea de jocul lui, cuminte sau de vultur
toate în culori glamur
și nu-mi doream copilul a mai crește

134 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS

Cristina Dana PREDA

poeme în proză
„dezlegatu-s-au caii din frâu, lăsându-l singur cu mintea
rătăcită printre nori și, nemaiștiind drumul întoarcerii, stră-
puns-a cerul urcând pe infinite sfori“
goana
cu privirea-i de cărbuni încinși și soarta lumi-
nându-l dintre toți, urca spre stele, crezându-se izvor,
voia să anime râuri, cascade, să coloreze cu sine ver-
dele-n poiene, adora să călărească, adeseori sărind
pârleazul, ca un tunet în miez de vară răsuna de tro-
păitul cailor întreg izlazul, mândria, mantie pe umerii-
i lați, deschidea ghesului aripa, caii nechezau pur-
tându-l peste culmi cu zel, el simțea doar viteza cum,
prin văzduhuri largi, îi sapă tunel, apoi, ajuns pe cel
mai înalt pisc, ca prin farmec, dezlegatu-s-au caii din
frâu, lăsându-l singur cu mintea rătăcită printre nori
și, nemaiștiind drumul întoarcerii, străpuns-a cerul ur-
când pe infinite sfori.
trilul
lăsatu-ți-ai tăcerea, ca un gong, în inimă să-mi
bată și în nămoluri lipiciose fără milă m-ai trântit,
străbătând galaxii îndepărtate, să îți trimiți privirea
către stele, golindu-ți ochii negri, te-ai grăbit, izbită
de indiferența-ți de oțel, rămas-am nud în fața ei și
nimic pe acest pământ nu pare a-mi mai găsi bucuria,
rostului temei, tăcând, m-ai răsturnat în viitură aprigă,
lovită în plin de bolovani, tăcând, mi-ai sfărâmat
tihna, transformând secunde de muțenie în ani, te con-
jur, aruncă-ți vorbele cât de departe, să-ți fie spusa li-
beră oriunde și mereu, căci graiul tău are dreptate pe
când tăcerea-ți pleacă glonț în eul meu, trecut-a vreme
lungă și întorsu-te-ai înapoi pe pământ, aud că ochii-
ți negri, în lumea largă de-i nevoie mă vor căuta, dar
nu vor avea cum să mă vadă, ascunsă în privirea pă-
sărilor, îmi cânt trilul printre flori de nu mă uita.
iarăși
e iarăși frig și iarăși doare, iarăși pe chip îți șed
cearcăne sub straturi de paloare, și ai zâmbetul de pi-
atră, încrustat pe obrajii-ți triști, știu, te chinui să îți
trezești sufletul, mimând dor până ce, de necrezut, re-
ușești iarăși să-l miști, apoi ți se decolorează ochii din
negru fum în azuriu senin, urmând să-mi spui că vân-
tul, un nebun, va bate iar când mă aștept mai puțin,
dar eu prind razele de soare și te leg cu ele strâns, ne-
milos ca un călău, iar când vei pleca iarăși departe, te
vom aștepta până revii, făcându-ne de cap, eu și trupul
tău.
culoare
în temeri și în îndoială mă simt înfrigurată, de las
răceala, ca fulgerul, să mă străbată, aș putea alege să
fiu una dintre nuanțele de gri, variu de cenușiu, cu
vorba, când rotundă când colțuroasă, precum chipul
bolovanilor ce ani de-a rândul cioplitu-s-au în râu, dar
știu că atunci ar dudui pământul, crăpând fâșii sub
călcătura mea, în timp ce eu m-aș încărca de mâl adus
din albie, pas cu pas, lipit de talpa-mi grea, de aceea,
metamorfozându-mă în roșu, din acel rece cenușiu
plumb, aleg petalele de mac, un mac într-un lan gal-
ben, atotcuprinzător, iar voi să nu mă culegeți nicio-
dată, căci mă voi ofili cu siguranță, lipsită de atinge-
rea spicului, calină și plină de dor.
căutare
caut răsăritul în ochii-ți negri ce se luminează
când mă privești, caut zâmbetul ce-ți îmbracă chipul
atunci când îmi vorbești, răvășindu-ți părul moale ca
de catifea, caut să te aduc în vis și să-ți aștern dorul
peste ființa mea, apoi posibil să arunc pe cer artificii
colorate, atunci când în tremur voi simți că mă atingi,
posibil trupul să-mi devină o flacără ce nici departe
fiind nu ai cum să o stingi, și mă lipesc așadar de piep-
tul tău, în ochii-ți negri adânc privind, căci îți simt
mereu sărutul, pas cu pas, după mine venind.
lumini de foc
coborâtu-s-a din cer semeț norul, de umbrit-a
strălucirea pe pământ, rămasă izolată-n oameni, răsu-
flarea-și poticnea ritmul, latență și răcoare inspirând,
apoia se aprinseră din fulgere divine lumini de foc, ce
loveau ca un pumnal în trupuri împietrite, iscând
scântei în ochii tuturor, când, scuturând virtutea-n
stropi de ploaie, golitu-s-a umbra din întregul nor.

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 135

POESIS
Anna-Nora ROTARU
APOSTOL FĂRĂ NUME
„Să-ți spele tălpile, Doamne, din drumul prăfuit,
Te-ntâmpine cu crini, cu mir și smirnă pe altar!“
RĂTĂCITOARE UMBRE...
Ce ți-e și cu viața asta, cam nedreaptă...
Ne naștem ca o floare ce apoi se veștejește...
Rodim și în țărână cădem ca fructă coaptă,
Lăsând poate ceva sâmburi și, după faptă,
Gongul ne răsună, jalnic ne vestește...
Că timpul ne oprește...
Ne doare despărțirea când lăsăm cele lumești,
Că nimeni nu ne-a spus ce altceva ne-așteaptă...
La capătul de drum fiind, de-i dat să te oprești
Sau poate pe un altul d-ești gata să pornești
Spre-o nouă viață, urcând treaptă cu treaptă...
Neființă mai-nțeleaptă...
Unii pleacă, lăsând în noi gropi sângerânde,
Adânc în suflete și în trup, ca un dar amarnic...
Ne strânge-n piept durerea cu ghiarele-i flămânde,
Dar cine oare să ne spuie, atunci, cuvinte blânde,
Că poate cândva ne-om regăsi pe-un plai mai darnic...
Sau c-așteptăm zadarnic...
Alții ne dispar prin ceața existenței, fără urmă,
Luându-ne bucăți cu ei, făr-a-nțelege când și cum...
Atâta timp cât împreună tot alergăm în turmă,
De veste nu prea prindem că viața-ncet se curmă
Și să-i schimbăm filele n-apucăm nicicum...
Târziu ar fi oricum...
Depistăm doar la sfârșit că suntem fantasme,
Că încă ne târâm pe cenușa existenței sumbre...
C-am rămas goliți de suflet și-n cadaverice miasme,
Mai doare trupul osândit cu ultimele-i spasme,
Până și noi vom trece-n lumea din penumbre...
Rătăcitoare umbre...
APOSTOL FĂRĂ NUME
De-mi ceri, Tu, Doamne, sufletul am să-l predau,
Cuvioasă, c-aicea pe Pământ am învățat destule...
Din viața ce mi-ai dăruit, am luat și pot să dau
Și l-alții, că brațele-mi sunt pline și sătule!
M-ai învățat cum să sădesc și roade am cules,
Din pântecele Pământului dar și din mine...
Ca ofrandă, din toate, fructu-ți dau, cel mai ales
Și Tu, să-mi lași zborul spre sferele-ți divine.
Sădii-n fertilă humă, dar și-n stâncă și-n nisip
Semințe ce mi-ai dat, să poată prinde rădăcini...
Evlavioasă, cum mi-ai spus, ca niciuna să risip,
Din ele să răsară-n puzderie, vlăstare și tulpini.
136
Le-am udat cu dragoste-n căuș cu sacre lacrimi,
Le-am oblojit, când ramul poate li-era frânt...
Un pic de doruri omenești le-am dat și patimi
Și-ntelepciune să priceapă Logul Tău cel sfânt.
Crescură chipuri ca al Tău, din humă și-uscăciuni,
Din câmpuri, deșerturi, chiar crăpături de stânci...
I-am învățat să gângurească cuvinte-n rugăciuni
Și cum să scoat-aghiazma din grotele adânci,
Să-și spele fiecare, de tină, sufletul neșlefuit,
Ca primenit le fie, când Tu-l vei pune pe cântar...
Să-ți spele tălpile, Doamne, din drumul prăfuit,
Te-ntâmpine cu crini, cu mir și smirnă pe altar!
E ORA... ACEEA...
E ora... aceea sumbră, cu lună roșie în noapte,
Când trupurile se zvârcolesc în așternuturi
Și mută pare gura de-nghesuite șoapte,
Când de coșmaruri nu poți să te scuturi...
E ora... când durerea-n sânge îți pulsează
Și sufletul, de teamă, începe să vibreze...
Gândul priponit de-un ciot de vis oftează
Și-ntunericul, vrea fantazme să picteze...
E ora... când pe la colțuri ies năluci,
Purtând pe ele-ncă, de vremi, uscate jerbe,
Ademenindu-te viclean pe drumul lor s-apuci,
Cu pas funebru, spre alte lumi, acerbe...
E ora... când stropi de apă cer setoșii,
Cu gurile căscate așteptând a soarbe...
Tresari în somn când țipă buful și cocoșii,
Se zbate pleoapa pe goalele priviri și oarbe...
E ora... când mintea amorțită nu-ți percepe
Dramul de conștiință se zbate-n agonie...
Simți că ceva sfârșește, altul poate nu-ncepe,
Și-auzi hâde umbre cum gâlgâie a ironie...
E ora... când țipătul răzbate prin coșmar,
Speriind la cruci, răscruci, câte-o driadă...
Când scuipi în sân, jurând s-aduci pe-altar
Lumânare, tămâie, ultimului păcat spovadă!
E ora... când... Binele luptă cu Răul,
În noi și pentru noi vroind să-nvingă...
Așteptând sentința: ori să ne-nghită hăul,
Ori în Eden Mâna cea Sfânta să ne-mpingă ...
E ora... aceea...
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 POESIS

Dumitru TOMA

ZAREA DIN SOMN (I)

„Și să zbate să deșire/ Ce mă deapănă cu greu,/
Să înjug la drum de fire/ Timpul Tău cu visul meu”
Toate într-Unu Ca să poarte înspre praguri
Tot ce-am împletit din fum
Sparge-te cerule, rouă te-adună, Și apune în șiraguri
Patimi și treceri din ape în spumă, Peste partea mea de drum.
Taină legată în rostul ce strânge
Vremea și locul la mine în sânge, Să cuibărim o odaie
Din zări și adâncuri în care-am închis
Întregul ce-a ars, a rodit și s-a stins. Vin lăstunii de departe
Cuiburi să zidească noi,
Sparge-te cerule, rupe-te-n două, Sub streașina ce împarte
Cușmă te-adună sub care nu-mi plouă. Ploaia scundă-n amândoi.
Și miezu-mi arată din care mă trag
În piatra pe care-o zidesc și-o sparg Doi străini, din mâluri două
În Ceea Ce Este să crească mereu Petrecute prin undrea,
Cu toate într-Unu din care sunt eu. Și-nodați cu ață nouă
Toarsă din visarea Ta.
În spate e fumul
Rânduiți de nu știu când,
E-aproape de ziuă, așteaptă să scad, De s-ar rupe ceru-n patru,
Să curgem din zare în hăuri de iad. Și ne chinuie pe rând
Să fim Unu-ascuns în altu.
Petrecem cele-nverzite-mpreună,
Clarul și ceața căzute din lună Să ne strângem fân și paie
Pe oiștea mută, sădită-ntre noi, În nămol de la fântână,
De care tăcuți atârnăm amândoi – Să cuibărim o odaie
Unde toate se adună –
Eu aripă-n scapăt, tu zare în zori,
Deșiră-se drumul din foc în răcori. Zări și stele și dafini
Oriunde ne-ar duce bântuie scrumul, Și sticleți cu coadă neagră
Umbra e-n față și-n spate e fumul. Care strigă prin vecini
Calea care-o să ne-aleagă.
Noi suntem pacea, dezbinul și jocul
În vântul care ne stinge norocul. Când bântuie ceața
Din miezul a toate-ncolțim amândoi
Când ceea ce trece zidește în noi. Pe piatra tocită-n cuvintele Tale,
Ajunge măduvă prelinsă-n sandale.
Unde gândul rar ajunge Și până s-o vadă ce vine din Soare,
Cu toții o spurcă și-o calcă-n picioare.
Este caldă urma Ta
Unde gândul rar ajunge, Și la dus și la-ntors se aude-n adânc
Aș huli de mi-ai ierta Să furăm țesătura în care ne strâng
Frigul care mă străpunge. Sub zidul de unde bântuie ceața,
Când vremea în cale-și încurcă verdeața.
Și să zbate să deșire
Ce mă deapănă cu greu,
Să înjug la drum de fire
Timpul Tău cu visul meu –
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 137
POESIS
De departe, din departe
Iar în ghiața din fântână
De departe, din departe vine-o brumă de foc viu Speră să-și arate chipul
Să-și ascută dinții fragezi înfigându-i în sicriu, Cele care tot amână
Iar pe marginea-ncheierii se strecoară și se plimbă Întruparea și nisipul.
Când amiaza și-nserarea își dau mâna și se schimbă.
Că sub straiele de ceață
Una alteia-și iau locul cât își pune viața scutul Firea noastră arde-n foc
Și pe scutec îmi crestează prohodirea și-nceputul. Clipele care îngheață
Într-o mână ghem de smoală și în alta de lumină Cînd ne-adună la un loc.
Cum că toate ce-s făcute răsucindu-le se-nspină
Îl așteaptă pe păstor
Și din gol un fir se toarce precum firul din tăciune Și se vaietă și gem,
Când de Însul se cuprinde rostul lumii de-l supune, Să sucească din fuior
Să-l întoarcă-n clipa-ntâie a tăcerii care-a fost Firul și să-l facă ghem
Doar eșecul și izbânda ce ne știe pe de rost.
Pe răbojul meu din mână
Unde umbra-și pierde pasul
Și uită ce vrea să spună
Că îi fură timpul glasul.

Din lut, în cer

Vechea taină și misterul

Îmi arată-ntruna cerul
Și mă-ndreaptă cam pe unde
Poarta m-ar putea ascunde.

În vreun colț de geană verde

M-ar petrece și m-ar pierde
Peste pragul fără ușă,
De vâltoare, de cenușă.

M-aș face Lumină

Mi-e yarea întoarsă

Și timpul pe dos,
Că nu am în casă
Nimic de folos.

Odaia-i adâncă,
Iar eu sunt în stei,
Sub daltă, în stâncă,
În recele ei...
Într-un caier de lumină
M-aș face Lumină
Dintr-un caier de lumină În pâclă, în câlți,
Duzii scapătă-n cleștar Dar văd că se-mbină
Și ascultă cum suspină Cei rari cu cei mulți.
Seva lor cu gust amar.

138 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS

Nicolae UȚICĂ

DIPLOMA
se dedică memoriei prof. Florian N. PECA,
spirit ales, justițiar, pe care Împăratul Verde
și Împăratul Roșu n-au reușit să-l supună niciodată.

DIPLOMA din această stare de-aș putea o clipă

s-o smulg s-o adaug lacrimei aripă.
Cine are diplomă trece clasa
cine n-o are trece veacul prin DILEMA
urechile acului
nu se vinde dar se cumpără - Aveți o fotografie cu mine?
se aranjează Dacă da, atunci vreau să cumpăr negativul ei.
se fardează Sunt cetățean serios, om de bine, iubesc tranziția
se coafează și nu m-aș coborî din ea pentru nimic în lume.
se folosește.
Imperios. Acupunctura ei asigură și garantează succesul gratuit,
dar negativul e cel mai important în aceste vremuri,
POEMA, MY LOVE iar intrarea în veacul viitor se va produce prin negativ.

Aici am locuit eu Chiar și ministrul finanțelor va emite

azi locuiești tu bancnote și monede negative. Vom fi unica
dacă pleci țară posesoare de creanțe.
răspunderea Ce ziceți?
îți aparține.
Ea va rămâne
oricum.

ANUNȚ

Cetățean serios
făcut pe coteț
cumpăr imunitate parlamentară
în vederea copertării dosarului pentru
teza de doctorat având titlul
clientul codului penal
ofer acțiuni (în procente) la
Societăți cu capital de stat
privatizate ilegal.
Aștept oferte serioase.
PS. Exclus epoleții însoțiți de pisici.

MADE IN BÂRCA

Soarele apare
în van
prea vijelios sufletul uman
pârjolește clipe răsturnate-n noime
e văpăi și basm golul dintre forme
Doamne ce extaz Doamne ce-încântare Regele Ferdinand I, Întregitorul României
sângele din mine s-a mutat în soare
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 139
POESIS
BULETIN DE ȘTIRI NOTE DE DRUM

Cinstea circulă în samizdat. Închis în neliniștea zilei de mâine m-am întors la matcă.
Onoarea s-a logodit cu leul. Mijeau zorile iar fruntea mi s-a descrețit în râs de copil.
Curajul e martir la cărat de apă. Satul meu purta la tâmple fulgi din ultima ninsoare căzută
Metodica școlară înmulțește regrete. asupra banului Craiovei.
Suntem un ciclu cosmic privilegiat ce Primarul zace la pat între â și î.
va evolua fără: agricultură pariată
industrie palpabilă REMEMBER
cultură.
Următorul buletin de știri va fi transmis la - Să mai veniți pe la noi, maestre! La Oradea,
... timpul trecut. Cluj, Iași, Chișinău și, aproape peste tot în țară,
s-a început eliberarea noastră de noi.
DICȚIONARUL UNIC S-ar putea să fi fost ultima noastră reușită
(fragmente) în materie de ocupație. Literele aleargă; cuvintele
continuă zeci de mii de imortalizări ale nimicului.
Când timpul mă culege de pe drum - Ce mai e pe la reviste?
Dau pașilor mirosul lor de scrum - Ce știți ! Am pregătit un indicator nou, l-am agățat
.................................................... la tablă…
iar vânzătoarea a pășit spre el
reclamă vrând să facă i-a și spus: Iubite cititor,
e unic nevandabil n-o să găsiți altul Povestitorul prof. Florian N. Peca a pășit în viața de
de-ați colinda o viață-n est și în apus dincolo fără să fi fost vreodată înregimentat de vreun par-
artistul s-a întristat și-a întrebat: de ce tid politic. Singurii să copii, care nu l-au părăsit niciodată,
o fiți amabilă spuneți-mi taina au fost poveștile.
iar vânzătoarea i-a răspuns șoptit De peste o jumătate de secol, poveștile sale pentru co-
că autorul și-a vândut și haina. pii, publicate în reviste alături de elena Farago, zac în ui-
tare. Un suflet caritabil, un suflet de copil, le-ar putea reda
circulației publicului.
Textele de față se adresează atât celor care l-au cu-
noscut cât și celor ce nu l-au cunoscut, dar care, indiferent
de vârstă, se simt în fiecare zi copii. (N.Uuțică)

Generalul Alexandru Averescu și Regina Maria

140 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 POESIS

Mariana ZAVATI GARDNER

Poezii
„L-au văzut ca pe un inventator nebun
ca un curcubeu blocat pe o pânză”
O plimbare prin câmpuri ploile s-au dus

Ape nebune Îngâna absent o romanță

copii ai furtunii de noaptea trecută în timp ce pășea agale de-a lung de canal
sufocă haturile.
simt s-a arătat neaua
țărna neaua s-a dus
cum tremură,
cum se pliază au dispărut încălțările în aer subțire
cum se aruncă nisipul i-a imprimat pe moment
și zbate
cum încearcă să scape. s-au arătat furtunile
Azi furtunile s-au dus
nicio lucrare la câmp
până când apele mor. invenția lui a zburat din pânza aceea,
înalt, în albastrul etern
Trecere
s-a arătat soarele
Absolutul se face iarnă soarele s-a dus
Corbii-și fac cuiburi în
pomul vieții plantat de Secrete
mama și de tata în ograda
din spatele blocului de Ne ascundem în casă
utilitate comunistă grădina e pustie
redusă la maidan de Furtună șuieră
aruncat gunoaie grindina bicește atomii
E un soare cu dinți, Păsări murate în smochinul
s-a petrecut recolta albastru se transformă
Suntem înnecați
într-un internet solar Ne ascundem în casă
sau poate lunar grădina e pustie
<cum mai e cu astronomia> Un labirint de ramuri
comunicăm utilitar, sterp nod de vis sălbatic
Ne spălăm ego-ul în întuneric adânc
online cu necunoscuți tufiș de iasomie
fără sens, fără emoții
sentimentele sunt Ne ascundem în casă
acum noțiuni abstracte grădina e pustie
de enciclopedie Revoltă de vântoase
tobe în aer
Plimbare lunară epuizate-n gâtlej
se întoarce vicleană lumina
L-au văzut ca pe un inventator nebun
ca un curcubeu blocat pe o pânză Ne ascundem în casă
grădina e pustie
s-au arătat ploile

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 141

POESIS

JAPONERII
GRUPUL „DINCOLO DE RETINĂ”
COORDONATOR: MARIA OPREA
Hokusai, Cei șapte zei ai fericirii

Maria OPREA in thewheatfield – GOGYOHKA

drops of sun
HAIKU E sărbătoare pentru noi
în pragul serii – totul e tăcere
luna plecată – umbra salcâmului doar sufletele cântă
singură silueta peticind drumul suav
a doi guguștiuci lângă o salcie.
ploaie de vară –
mâinile spre cer – parfumul teilor Vin către tine cu mâinile
dincolo de retină inundă strada deschise și pline de fructe
noii ghiocei de mai,
Lucia Cezara PLĂTICĂ iar tu mă prinzi în brațe
ploaie de vară – și îmi furi un sărut.
după ușa deschisă HAIKU
buza mușcată Mă învârt, mă rotesc
ploaie de vară – printre stelele îndepărtate
pământul uscat deasupra lanului și mă trezesc
pe fila din calendar nici o fereastră cu mine,
o camelie la realitate.
tremurul frunzei –
Mirela DUMA BILC sub pălăria de paie Ana DROBOT
o petunie
GOGYOHKA TANKA
GOGYOHKA
Izgonită din cer macii în floare
primăvara Pe cărări revenind lângă trenul
se așterne întrerupte spre orașul tău
în povestea regăsire divină
fiecărei femei la capăt sunt lucruri ce nu apar
de drum. pe gps-ul cel nou
Cu o speranță
într-o primăvară Candelă în deșert HAIKU
Dumnezeu a creat cu veșnică
printre flori lumină macii în floare –
și femeia. în liniștea uitate-n curtea școlii
albastră. blocuri de desen
Viața
asemeni unui Diana Ionela GHEORGHE primul meu sărut –
trandafir tremurând sub adieri
printre spini TANKA macii în floare
își înalță frumusețea.
de sărbătoare GOGYOHKA
Florin GOLBAN doar cireșile de mai
în mâinile lui există o poveste
HAIKU care nu poate fi amânatǎ
și un soare răsare poarta închisă
shadow of thefisherman fără strălucirea sa nu oprește
aroundthemoon – macii-nfloriți
rockingtheboat
wild poppies
142 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 POESIS
Eugénia PARASCHIV Căprioara lângă stejarul fulgerat din buzunarul nopții
furtuna a trecut demult cuvintele ard albastru
GOGYOHKA ea nemișcată pare de întuneric
o așchie desprinsă gura mă doare
Ce ai din trunchiul gros
într-o creangă, cireșe scântei
o căutare Această primăvară în cuptorul zilei
indefinită tăcere: prelungă ca o balerină de dincolo tata
aurul cu pași legănați mă salută
ne agită pulsul cu iarbă și flori
spre Căliman amiaza toridă
mana la tot pasul, Florina VULPOI
apoi mâinile Plouă torențial
împrejur șuvoaie pe șosea HAIKU
îngerii și cerul. sub asfalt
țărâna suspină altă potecă –
silabele de dorul apei la semnul dintr-o carte
una într-una hora ielelor
tăcerea fără forme Sebastian CIORTEA
într-o corolă același copac –
robii punctului GOGYOHKA pe treptele din tablou
lăcrămioarele
alunecări în somn atâtea stele
picuri în jurul lunii, GOGYOHKA
sunetele urmei și vals și umbre
înverzirea prin firele de iarbă tăcerea
umbre trupurile pașii cu șoapte. încă un drum închis
clipei cu
Ana URMA afară cortina spinii
prin iarbă trandafirii la vedere
HAIKU luați de vânt,
în cer mă pregăteam
nuntă la castel – coroana regelui. vieții.
în buchetul miresei mi-a răspuns cu
florile de câmp copiii dansează o respirație
în jurul mamei sora mea geamănă.
haijini pe cale – îmbrăcați în robe,
luminându-ne cărarea toată lumea, Mona GHEORGHE
florile de colț se înclină adânc.
TANKA
GOGYOHKA seara târziu
un cuib cade aromă de ceai
treaz în frunze cu gustul stăruitor –
printre cărți de viță de vie, samovarul gol
respir o pasăre cântă.
porția mea de oxigen numai paingul țese
cu inima Costel ZĂGAN și ceașca-i spartă

păsări verzi GOGYOHKA HAIKU

bat în geam
primăvara devreme poezia se naște bătrânul stejar –
vor semințe în fiecare zi adormit un fluture
de liniștea mea poetul doar bate pe crucea tatii
la poarta cuvântului
Gavril BÂLE adevărul deschide ora de desen –
dintre vii evadează
GOGYOHKA un luceafăr de nisip stolul de grauri
se prelinge
Iasomia înflorită din clepsidra cerului GOGYOHKA
peste creangă noaptea mi-a împietrit
ochii ei negri pe buze ce sens are
privirile tremurătoare șarpele veninos
în rochie de mireasă scot poemul când ai țesut
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 143
POESIS
cuibar de vise Mariana CORNOIU atât de alb.
la pieptul tău?
HAIKU HAIKU
Carmen PASAT
macii înfloriți – bradul în noapte –
TANKA călcâie sângerânde încet rășina din el
prin mărăciniș cuprinzând gâza
dincolo de gard
iasomie-nflorită – macii înfloriți – în ambulanță –
atâta pace urmele străbunilor un cărăbuș în noapte
ascunse-n ierburi căutând luna
mama plecată puțin
să vadă pe Dumnezeu GOGYOHKA Ion CUZUIOC

vară începută gândurile alergând GOGYOHKA

rochie de flori îmi fac – printre cuvinte
îndrăgostită dintr-o parte în alta Au înflorit copacii
în urma visului în jur atâta frumusețe
doar tu culegându-mă țesând poezie că nu mă satur s-o admir.
mă vei purta la rever si se vor scutura florile
toate pe pământ ca și anii omului.
GOGYOHKA sunt trecătoare
de la om Poza
E atâta verde până la ierburi cu chipul mamei
în jurul meu, și floare. am așezat-o în ramă.
încât simt Bijuteriile din pușculiță
că mă afund Vasi COJOCARU VULCAN fără valoare.
în speranță.
GOGYOHKA Lacrima mamei
Am văzut prelingându-se
o lume întreagă Sub palmier pe obraz
și n-am observat bătrânul meditează picură în palmă
firul de iarbă sau doarme. vindecând bătăturile.
din fața ușii mele. De pe vârfurile frunzelor
picură liniștea. Cu licurici în palmă
străbat întunericul
Eu și muntele. până la colțul străzii.
El, Doi tineri sub felinarul aprins
atât de bătrân numără stelele căzătoare.
iar eu,

Trupele române ocupând și eliberând Budapesta de regimul comunist al lui Bela Kun, la 4 august 1919.

144 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 CUM ÎNŢELEG EU

Andreea MAFTEI

MAGDA ISANOS, POEZIA UNUI DESTIN

Lumină, lumină, din nou tu cazi, nar : natura, mamă a celor văzute și nevăzute, tainică și ne-
și cântecul vieții n-a răsunat. cesară, într-un timp onest. Modestia poetei se întrevede doar
Mereu cheltuindu-mă-n timpul bogat, prin absolutizarea unor gesturi mărunte, simple, iar nu prin
eu sunt ca un cer printre brazi. lipsa imaginației sau a procedeelor lirice obișnuite. Prin sin-
Magda Isanos (Cine va cânta, Poezii, 1943) taxă și topică, se impune un stil curat, lipsit de artificii și go-
liciune semantică. Mesajul artistic este cât se poate de con-
Magda Isanos redeschide, în literatura română, porțile vingător.
unui curent literar extraordinar, modernismul, reîmprospă- Soarele este proclamat liric zeu al plantelor și al ei-în-
tându-l, într-un moment istoric marcat de război și boală, săși, la care se închină deseori, considerându-l motorul vieții
prin poezia unui destin, de o profunzime nemaiîntâlnită, ex- pe pământ, lui închinându-i „imnuri” pentru fiecare zi în
trem feminină. De mic copil suferă de o boală gravă care lasă plus, cu zâmbet larg, în fereastră: „Și-n aerul în care nu erau
urme adânci pe corp și în inimă, în toată scurta ei viață, po- zboruri,/ pomii, ale căror umbre nu se născuseră,/ cântau un
liomielita. Cu o sănătate șubredă, Magda și-a învins moartea imn pentru viață,/ ca niște oameni goi și frumoși ei cân-
de multe ori, dar a acceptat-o așa cum e, lucru înțeles din tau:/.../ Și-un curcubeu pe deasupra tulpinilor strimte
poematica de mai târziu, ca o reînviere a tuturor simțurilor. cade vestind:/ nu moarte, desigur, nu moarte,/ pomilor tineri
M-am instruit în poezia poetei ieșene prin liceu, dintr-o în dimineața de marte... (Pomii cei tineri).
poezie școlărească, de analiză literară pe text, apoi, mai apro-
fundat, în facultate, deși nu reușeam, poate, să pricep cu toată
maturitatea, de până atunci, înțelesul adânc al cuvântului,
construit prin prisma unui destin fulgurant, de neacceptat. La
Magda Isanos, citesc, astăzi, poezia cu o eficientă deschi-
dere, necesară unui vers aparent simplu, într-o coerență ulu-
itoare, dar uimitor de profund, în egală măsură. L-aș numi eu
un supravers al creației, acel vers intelectualizat, care poate
întrece orice realitate de nebănuit, cu o vivacitate a trăirilor,
inegale, nuanțate, o poezie a lucrurilor, credibile ori mai pu-
țin bănuite – natural-afective. Rupt dintr-un lirism existen-
țial, acesta se intuiește prin substanța subiectivă a cititorului,
fără ca mesajul artistic să fie diminuat și nici pe departe er-
metizat de eul liric. Pompiliu Constantinescu aprecia, la po-
ezia Magdei, „un intimism din care irizează nu știu ce nos-
talgic, versul sugerând mai mult decât spune în esență.”
(„Feminitate și poezie a fiziologiei”, Vremea, 1942).
Îmi asum, astfel, să clasez poezia poetei Magda Isanos
printre cele mai bune poezii moderne din timpul celui de-al
doilea război mondial, o poezie a vieții văzute ca modalitate
de acceptare a morții-lumină sau, dintr-un oarecare unghi
personal, cea mai bună poezie feminină, românească, a mo-
dernității românești. Influența poeziei postbelice și mult mai
târziu, chiar astăzi.
În volumul postum Poezii, 1943, Magda Isanos își în-
vinge propria moarte, însușită ca o eliberare de trupul nepu- În ideatica versurilor și a conștiinței este reprezentativă
tincios ce o imobilizează în boală. Natura reală a spiritului, imaginea feminității și a egalității între sexe, a trăirilor fruste
este supracorpul ei, cu o voioșie copilărească și un patos în și a creațiunii absolute, Natura, viața sunt extrem de convin-
fața tuturor aspectelor vieții. Moartea nu putea fi decât ac- gătoare, de bine redate, în vers, într-o empatie desăvârșit cre-
ceptată, o utopie a luminii dezvoltând în percepția poetei, atoare, mai bine decât ar putea fi ele prezente în realitatea
ideea de lumină, de clădire și de supradimensionare a senti- materială a lucrurilor înconjurătoare societății contempo-
mentalului; ideea naturii-mamă, nestrămutată de conștiință, rane. Studiile efectuate la Școala eparhială de fete, din Chi-
survine dintr-un confidențial, al echilibrului mental și vizio- șinău, îi conferă artistei încredere în puterea femeii de mai
târziu, o tărie de caracter și o convingere specifică meseriei

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 145

CUM ÎNŢELEG EU
de avocat, dar și studiilor sale de filosofie. Boala nu îi afec-
tează luciditatea și ascuțimea spiritului ori a gândirii, ba din
contra, e o acutizare a tuturor simțurilor. Avea o deosebită
plăcere pentru lectură, aprecia limba română, istoria și filo-
sofia, încă din școala primară. Părinții au avut un rol deosebit
în buna creștere a fiicei lor, ajutând la dezvoltarea intelectu-
ală a Magdei și a fructificării talentului ei nativ, aflat mai târ-
ziu, în lupta cu boala. Mama ei îi oferă toată atenția și îngri-
jirea necesară pentru vindecare și o sprijină, încă din școală,
în toate convingerile feministe pe care le militează fiica ei,
privind drepturile femeii (premiul II, la un concurs organizat
de societatea „Tinerimea română,”, 1933 și susținerea unei
conferințe cu tema „Femeia în literatura română”, 1934).
Exilul părinților la București a făcut necesară impunerea
unui act de credință în toată puterea divină existentă și nee-
xistentă. Războiului nu îi era ușor de supraviețuit, de rezistat
fizic, cât și mintal, când toate angoasele unei lumi chinuite
se revărsau în jur. Probabilitatea unui eșec al vieții era de zi
cu zi. Poeta vedea cu lumină orice rezolvare, natura vie fiind
vindecarea supremă, de orice fel.
Țelul vieții ei este unul clar: „Trebuie să preamăresc
ceva și să mor./ Slavă pământului plin de morminte.../ Tre-
buie să scriu, cu puține cuvinte,/ de țarini și oamenii lor.”
(Cine va cânta).
Profunzimea înțelegerilor are rădăcină în subconștientul
inundat de ideea morții – supratema tuturor poeziilor din pri-
mul volum, publicat cu ajutorul soțului ei, Eusebiu Camilar,
1943, în Iași, Institutul de Arte Grafice „Brawo”. Nașterea
fiicei, Elisabeta, în 1941, produce o bucurie mai mare decât
orice volum de poezie, dar boala Magdei se agravează tot
mai mult. Cuplul de scriitori devine mai puternic, mai sudat.
Eusebiu trebuia să meargă la oaste. Războiul nu menajează
pe nimeni. Poeta va publica tot mai mult, un an deosebit, din
punct de vedere literar, dar nu și profesional, ca avocat. Va
urma refugiul familiei la București, la sfârșitul lunii martie
1944, incendiul în urma unui bombardament de aviație care
distruge manuscrisele celor doi scriitori, în iunie, iar mai târ-
ziu, în luna noiembrie, Magda Isanos, moare, la numai 28 de
ani. Această moarte crudă va stinge, în literatură, posibilita-
tea unei poezii în ascensiune, ori a unei proze moderne deo-
sebite, ale unei scriitoare de o delicatețe aparte, sensibilă, op-
timistă, cu calități vădit literar-filosofice, convingătoare pen-
tru o societate, ea-însăși bolnavă, depresivă și într-un conti-
nuu regres legat de edificiul artei, spre prosperitate și calitate.
La comemorarea Magdei Isanos, Cella Serghi puncta: „Și-a
sfărâmat sufletul, dar nu înainte de a fi dat acel țipăt, care
trezește pe oameni la o viață nouă, care îi scutură și îi silește
să vadă frumosul. Ne-a părăsit, dar nu înainte de a ne lua
voinicește de mână și a ne duce undeva foarte sus, în crestele
curate ale munților, nu înainte de a fi sădit în noi nădejdea
în zile mai bune.” („La comemorarea Magdei Isanos”, în
Drumul femeii, decembrie 1945).
Unicitatea comportă la Magda Isanos probitatea unui
talent imens, original, strălucitor: „Se va vorbi despre noi.
Nu-i ciudat?/ Pentru că stând în insula noastră-am visat,/
am fost tineri și-am avut lumină multă de dat,/ până-am scă-
zut și ne-am întunecat./ Se va vorbi despre noi. Nu-i ciudă?”
(Departe sunt volburi).
Tinerețea Magdei și bucuria pe care o arată, adesea, su-
146
rorilor ei, familiei întregi și prietenilor, este punte spre o lim-
pezime și o acuratețe a sentimentalului transpus la nivel de
artă, într-un ritm eficientizând lectura capabilă învățării, re-
ținerii pe termen lung. Visul, natura reală, lumina, gustul, tre-
cerea ireversibilă a timpului, rotația anotimpurilor, iubirea,
jocul, metafizicul, angoasa, trăirea extatică, dezechilibrul,
prelungirea nocturnului, grija manifestabilă, familia, cuvânt
și răgaz, toate aceste teme descriu, într-un echilibru necesar
și dorit, cu forța unui limbajului poetic „sonor”, feminin, un
destin devastat de boală și de nesiguranță zilei de mâine, în
aceeași măsură provocatoare, o cruntă acceptare a morții ti-
nerei lipsite de noroc. Iată, o poezie-mărturie a vieții, cu un
retorism grav, deziluzionat – emblemă a poeziei moderne,
merită redată integral: „Nu știu cum s-a făcut./ Tinerețea s-a
dus, a trecut/ Arcul sprâncenelor mele s-a mai lăsat./ Nu mai
e mândru și încondeiat.// Ce s-au făcut zilele răsunătoare,/
vara mea cu grâu si cicoare?/ N-am să caut, n-am să-mi
aduc aminte./ Toate erau mai frumoase-nainte.// Lumina
egală/ nu m-ademenește, nu mă-nșală./ Toate fructele spre
care-am râvnit/ s-au copt și-n vis din nou au înflorit.// Da.
Nu știu cum s-a făcut.// Pământu-i mic și zările-au scăzut./
Nu se petrec minuni și nu cad stele,/ ca-n nopțile copilăriei
mele.” (Nu știu cum s-a făcut)
Acuitatea resimțirii morții reduce viața la „un răsărit”,
deși numele artistului rezonează cu tăria convingerilor repe-
tate în subconștient. Impune efemeritatea clipei Viață, nu
mă părăsi oh, strigătul acesta pătrunzător până în măduva
oaselor, aduce subliminal nevoia de renaștere. Începuturile
respiră aer greu, deși bogat în „recoltă”, în „fruct”, semnul
familiei grijulii, interesată de soarta poetei. Se pare că nimic
și nimeni nu contestă puterea iubirii vindecătoare, iubirea
mamei de o mie de ori mai puternică decât nenorocirea bolii:
„O pasăre zbura-n cea dintâi zi repetându-l (n.r. numele) și
pomii ceilalți mă luară de mână/ - Hai să-nflorim... Tu nu
mi-ai spus despre toamna frunzelor roșii,/ tu nu mi-ai spus
despre moartea copiilor,/ nici pentru ce trandafirul sălba-
tec/ râdea-n cimitir...” (Viață, nu mă părăsi). Magia nu dis-
pare, se intensifică cu venirea somnului liniștitor, cu profun-
zimea clipei amintite. Visul e calea spre cunoaștere. „Piti-
cii”-magi aduc în tolba lor strălucirea din „străfunduri”, na-
tura de sus, în jos impune „molatec” starea de bine. Fiecărui
gând tot mai adânc, un încurajator surâs de poveste „atât de
tânăr”: „Toate le-aud./ Și-auzul încă mi-i crud./ Clopotul
sângelui molatec, rotund/ Ține veștile care nu mai pătrund.”
(Auz).
Pesimismul, iată, nu întârzie să apară – oare de ce?, se-
pară fiecare trăire extatică, de condiția realității. Amurgul su-
focat de întrebări – ce știe, ce a reținut, ce cunoaștere nouă o
va ridica din chingile negre ale destinului? „Revolta s-a făcut
surâs, durează”, iată, patima lucidității nu-i scapă. Doar ami-
ezile își aruncă arcanul spre „lumină”, „ce-a fost mai demult
am uitat./ Poate-am adormit și-am visat.../ în toate-i prea
multă lumină./ Soarele l-as culege cu mâna./ Dar pân’ la
urmă eu voi fi cules/ și voi cădea în întunerec des.” (Clipă,
desfă-ți aripile). Alege să își lase trupul celor care l-au năs-
cut, pământ și apă, într-o gratitudine naturii imense. Se va
aduna oricum o lumină deasupra sa să îi mai strige „numele
și-așa sonor”. Un înger va primi sarcina poetică a rugăciunii,
și nu oricare, un înger al luminii solare va ridica ceața nopții
și va aduce altă zi. Punctul favorabil al zilei, timpul amiezii.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Lutul greu al păcatului nu poate duce ruga spre orizont, va
pierde din start rapiditatea mișcării acelor de ceasornic, își
pierde din sens, cuvântul inițial. Îngerul va avea ușurința ne-
cesară unei comunicări: „Mânile mele grele nu se ridică./ În-
gere, m-aș ruga și mi-i frică;/ însă tu cu aripa roagă-te tare
și zi:/ Să fie cu soare, să treacă repede ultima zi...” (Înger din
lumină).
Limbajul metaforic este fluid, îmbracă forme ale natu-
ralului. Umanul materializat este transferat în plan metafizic.
Fluxul sonor al limpezirii, al liniștei, este opus sedimentării
cugetelor. Iubirea apare ca o barieră în calea unui război ne-
terminabil, ce nu se poate opune morții iminente. La ce fo-
los?...: „Moartea veni atât de simplu, tăcut./ Mâinile care nu
puteau cuprinde-au zăcut,/ puse una lângă alta, cum sunt
uneori anume așezate unelte sau flori. (...) Sub iarbă, poate,
sânul mic de fată respiră încă noaptea și se teme.” (Când
cel iubit) Până și necuvântătoarele simt mirosul morții, lipsa
iubirii prelungi, nimic nu e aievea, nimic nu e etern. Se deșiră
temeri tot mai multe, pe parcurs ce ne afundăm în lectură,
optimismul nepregetat, de la începutul lecturii, se aliniază
ideii obsesive ale întunecimii bolnave. Lumina solară, tran-
sparența privirii, florile și îngerii capătă culori disproporțio-
nate cu realitatea imediată. „Dulăii vor veni să mă miroase,/
cu boturile negre, somnoroase,/ și gudurând spinările: «stă-
până,/ de unde vii, că mirosi a țărână?»...” (Întoarcerea).
Pe coridoarele amintirilor, memoria afectivă alunecă pe
linia epicului. Copilăria este marcată de imaginea bunicului
și a pomilor din fundul grădinii: „Cine povestește în mine,
cine/ mi-aduce aminte c-am trăit acolo,/ în țara dintre sobă
și genunchii bunicului,/ întâia poveste cu zmei?” (Copilăria
mea). Lumea poveștilor copilăriei aduce, în prim-plan, sim-
bolismul întârziat al modernismului interbelic, ca o prelun-
gire a unui dicteu european. Influența franceză e semnul cul-
turii pe care Magda îl are de multă vreme, în ciuda bolii. Dar
oare chipul bizar al bolii a salvat vreo fărâmă de imagine a
vieții neperturbată de nicio frică, de nicio durere, de nicio
opreliște, în cutia amintirilor, simbolizând viața trupească
peste firea celei spirituale? Poezia modernă are fiorul acesta
al liricului exploziv, vital, esențializat. Impune coerența și
clasarea valorilor pe trepte superioare, duse la apogeu, spre
absolut. Firea consumptivă a tinerei poete probează adevă-
rata originalitate și putere a discernerii, trăsături ale poeziei
moderniste, ale poeziei cu adevărat poezie, cu o „conștiință
de sine și, deci, o existență proprie, după legi care sunt nu-
mai ale ei, e evoluție, o mișcare previzibilă în timp.”, defi-
nește criticul Nicolae Manolescu, poezia modernă, iar nu a
imaginii false, golite de adevăr, ci a esenței: „Magda Isanos
este o poetă originală... Nota ei este spaima că nu va apuca
să spună tot ce are de spus. Boala i-a dat o mare gravitate
lăuntrică: poeta ia cunoștință de univers ca și cum s-ar ruga,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CUM ÎNŢELEG EU
tulburată de toate câte sunt în juru-i, cu sentimentul că se
împărtășește dintr-o taină.” (Nicolae Manolescu, Poezia în-
tre cele două războaie mondiale – vârsta modernă a liris-
mului, Istoria literaturii române, studii, 1979)
Poemul lucidității, creează un ars vivendi defeminizat,
egal, cu delicatețea unui om născut pentru a fi întâi de toate
femeie, apoi poezie. Neseparate cele două, viața și moartea,
două noțiuni abstracte, în procesul de „moștenire genetică”/
transcendentală a lumii – aducerea strămoșilor în prezentul
liric, conferă poematicii o aură de legendă, nu pentru ierar-
hizarea aspectelor de adevăr, ci mai cu seamă a posibilităților
reale de asumare a numelui și a potențialului intelectual dez-
voltat. În poezia Multe chipuri, Magda Isanos își asumă
ideea guvernatoare a discipolului și a oglindirii perfecte.
Strămoșii „cei mulți” sunt imaginea chibzuinței, pentru care
ea își pune obrazul: „Multe chipuri s-ascund în oglinzi,/
obraji și mâni ca nuferii deschise,/ străbat la suprafața mul-
tor vise/ străbunii mei cucernici și plăpânzi.”
Metafora păsării, ruptă de zborul ei, la ivirea nopții,
aduce ca atare furia întunericului „deasupra lumii”; imposi-
bilitatea zborului dezlocă de la sine imaginea lipsei divinită-
ții care privește moartea pasiv printre credincioși: „Cât de-
ncet acei fulgi de-ntuneric căzură,/ deasupra lumii, ca o ce-
nușie nedumerire (...) Și timpul însuși mai curgea acolo/ prin
umbră ca printr-un pământ afânat./ Dar cine respiră ușor,
fericit? (...) Noapte. Dumnezeu însuși sărută/ cu gura lui
neagră pământul,/ ca și când cu duioșie ar spune:/„Haide,
-nvățați-vă câte puțin să muriți...” (Noapte). Spre polul
opus, eul inundă sub fericirea clipei, la lumina zilei. Acolo
învață să-și spună crezul adevărat, optimismul reînviind
brusc. Aș motiva poezia Mă scald în zi o definiție a poeziei
însăși, un axis mundi liricizat, personalizat în scopul creației,
către universalitate. Copacul este, poate, trupul ce a prins ră-
dăcini de lumină, dator să își accepte menirea, indiferent de
alte considerente personale, să-și ducă la bun sfârșit ceea ce
i-a fost scris. Poetul, precum copacul, are forțe limitate și su-
puse universalului. În fereastră doar chipul femeii râvnește,
cu poftă, la viață, scriindu-și durerea ori bucuria: „Voi scrie
despre-acea necruțătoare/ bucurie de-a fi tânăr sub soare;/
cu fruntea lângă cer voi scrie despre viață./ Tu, sărută-mi
cartea, dimineață...” (Mă scald în lumină)
Poeziile din primul volum, și în fapt, majoritatea poe-
melor poetei Magda Isanos, publicate postum readuc, în
forță, modernismul în literatura română, culminând printr-o
originalitate și o profunzime ideatică a substraturilor vieții,
adâncite ori dezvelite de conceptul de moartea-lumină, cât și
o propulsare a feminității în meandrele literaturii de calitate.
Pentru acestea și multe alte frumuseți lirice (nespuse din
lipsă de spațiu), prezente în poezia poetei ieșene, vă invit să
readucem lectura lor în actualitate.
147
PROZĂ
Bianca DOBRESCU
AVENTURILE MOTANULUI LU (IV,V)
IV. Parcă era zi... sau noapte. Nici nu-și mai dădeau
seama. Lucrau la foc automat și, din când în când, se între-
bau cât le e de foame (nicidecum cât e ceasul). Sub câteva
roci, chiar acolo, pe Marte, o mână de pisici proaspăt picate
din spațiu plănuiau să ia cu asalt conducerea întinderii mar-
țiene.
Nu-l înghițeau peste măsură pe motanul Sping și îl gă-
seau cu totul și cu totul agasant. Deși, dacă l-ar fi feliat cu
ghearele lor ascuțite, și pus poate, la marinat, s-ar fi sfiit să-
l împartă sau să-l pună, undeva, la păstrat, pentru „vremuri
mai grele”. Cu toate că, n-ar fi vrut sub niciun chip să tragă
a rău. Iar asta pentru că odată ce l-ar fi învins pe urâcios
lucrurile ar fi mers doar spre mai bine.
Acolo, făcându-și liniștea creativă, pisoii inventară câ-
teva dispozitive cu care puteau comunica de la mare dis-
tanță între ei și își concepură niște arme care le transformau
considerabil ghearele în niște freze ca cele de la tractoarele
cu care lucrează bunicii altora pământul. Iar asta, la co-
menzi subtile, ca de pildă un mieunat supus ori măcar do-
jenitor.
***
Odată, când Lu se prezentă în fața lui Sping și nu se
mai văzuseră de la prima discuție, acesta îi puse la dispozi-
ție laboratorul promis, iar Lu îl acceptă de îndată. Aici in-
ventă fel de fel de tipuri de mâncare și avea acces la usten-
sile răcnet, care nu se găseau nici măcar pe piața neagră de
pe Terra. Știa astfel, de existența fiecărei camere de luat
vederi de pe întreg spațiul marțian dar și despre fiecare soft
de recunoaștere facială și fix locul în care este poziționat,
ori cum să se joace cu holograme. Și învățase și cum să
păcălească sistemele, astfel încât să aibă acces la tot impe-
riul lui Sping ăsta pe care ajungea să îl deteste din întreg
străfundul său de pisic ajuns la prima maturitate. „Noroc că
tehnologia n-a avansat într-atât încât să-mi dea șah mat”,
își râdea Lu, pe sub mustăți. „Sau noroc că n-am avansat
eu într-atât încât să inventez ceva ce mă poate dărâma”, ți-
nea să-și adauge.
Cartografiată cu mii de ani în urmă și împărțită în zone
cu denumiri care nouă, nu ne spun absolut nimic, precum
Lk60ml, Kf24mp ori Jtl123lgt, iar fiecare zonă cu propriile
litere și cifre parcă trântite de o persoană de-a dreptul lipsită
de imaginație ori tact, planeta Marte era inundată de mieu-
nături.
***
În 11TMy18, Lu își construise un fel de culcuș destul
de comod, în care aveau loc, fără să se înghesuie, și alte
șase pisici. Încercă în cartierul ăsta să se impună și să joace
după propriile reguli, iar când văzu că se descurcă de mi-
nune și multe dintre felinele lui Sping îl urmează cu sfințe-
nie, conducătorul îi ceru să-i fie mână dreaptă, și plictisit
nevoie mare, să se ocupe el de treburile „împărăției”. Lu
ceru răgaz să se decidă măcar câteva clipe. Dintr-o dată se
vedea cu o responsabilitate inimaginabilă cu care nu avea
absolut nici cea mai mică idee ce să facă și, pentru că întot-
deauna s-a lăsat fascinat de înțelepciunea colegei sale de
148
breaslă, Tune, merse să o consulte.
- Lu, tu știi că eu nu pot lua decizii pentru tine. Și nici
nu vreau să te influențez în vreun fel. Cred că ne-ar ajuta
foarte mult, să ocupi un astfel de post, dar nu știu dacă ești
pregătit astfel încât să nu te lași manipulat de Sping. Pentru
că nu ne punem cu șiretenia unei pisici veche de când e
lumea care a văzut și a auzit și a trăit tot ceea ce noi nici
măcar nu putem gândi sau chiar imagina.
- Stau ca pe ace, pe cuvântul meu de pisoi vărgat.
- Chestia e că răul se taie de la rădăcină. Și nu există
alt mod de a-l învinge în afară de a lucra din interior. Pe cât
de ghinionist, pe atât ești de norocos că te place și are în-
credere în tine. Iar asta pentru că spui lucrurilor pe nume
și... crede totodată că nu ai niciun pic de putere...Și că de-
geaba ești tu un visător, dacă el conduce.
- Ai dreptate, Tune. Dar trebuie să fim conștienți că
fără ajutorul vostru eu nu pot să răzbesc. Am pornit la drum
ca o echipă, trebuie să continuăm în echipă.
Următoarea zi, cei șapte călători interspațiali se întâl-
niră să poarte o ultimă discuție într-un cadru neoficial. Iar
Gal, comandantul Rotiloidului, luă cuvântul.
- De mâine Lu va fi mâna dreaptă a căpeteniei. Nu pot
decât să mă bucur și să mă întristez în același timp. Acest
lucru înseamnă că toți ochii și toate camerele vor fi țintite
pe orice mișcare face. La adunări, ne vor trimite holo-
grame, astfel încât el să fie în siguranță și nu vom mai avea
putea comunica cu el decât prin dispozitivele pe care le-am
făcut de curând. Este singurul mod în care ne putem sfătui,
dragi pisoi.
- Tot stând pe gânduri, mutându-mă de colo colo, mi-
a venit ideea asta. Dacă Lu va avea acces și la Rotiloidul
pe care ni l-au „sechestrat”, nu am putea trimite un mesaj
celor de pe Pământ prin care să le dăm un semn: SOS există
viață pe Marte. SOS căutați-ne!
- Și dacă ne-ar trimite un nou echipaj, ce am rezolva,
Ghinț?
- Într-adevăr... i-ar aduce aici...și atât.
- Cei de pe Pământ nu ne pot ajuta.
- Nu ne pot ajuta... dar pot să știe că există viață aici?
- Pot, dar lor chiar le-ar lua zeci de ani să creeze dis-
pozitive cu care să-l învingă pe Sping.
- Așa este, răcni Sue. Prin urmare....suntem doar noi.
- Șapte pisoi de staturi medii și rase diferite.
- O bingaleză, un norvegian de pădure, o himalayana,
un mau egiptean, un british tabby sau vărgat (cum îi place
lui să-și zică), o singapura și un sfinx.
- Bravo, Mohz, ai făcut inventarul ca la carte. Fă și so-
coteala fricii de pe Marte și câteva calcule complexe în sce-
narii variate privind toate modurile în care putem eșua și
cum să ne scoatem blană curată din toate situațiile.
- E o treabă destul de grea, prietene.
- O treabă destul de grea....mormăiră pisoii.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

V. În primul rol de „conducător”, Lu avea acum gărzi
și servitori și nu trebuia să mai miște un pas pentru a-și sa-
tisface orice nevoie. O pisică cu blană pestriță îi mângâia
capul în permanență, o alta îi masa încheieturile....iar ca să
fie treaba treabă, nici nu mai trebuia să-și murdărească la-
bele-n nisip marțian, pentru că avea chiar sub el un dispo-
zitiv care arunca reziduuri printr-un tub direct în vastul uni-
vers. „Îngrășământul găurilor negre”, îi zicea Sping.
Lucrurile mergeau de la sine, pentru că Sping inven-
tase o metodă prin care planeta să fie continuu în profit,
fără să fie nevoie ca el să miște un deșt. De asta, din cinci
kilograme, Lu cântărea acum peste nouă și abia se mai
mișca de colo până colo.
- Burțile... îi trecu un gând....Și dispăru brusc. Ca și
când n-ar fi fost niciodată....Burțile....adu-le aproape...
Dar nu-i mai păsa de burți. De lucruri. De pământ. De
Tune, Sue, Gal și alți pisoi. Și nici să salveze pe cineva.
Acum, Lu.... Ei bine, Lu avea puterea. Era puterea.
Ghinț încerca să-l conecteze prin dispozitive. Iar Lu
nici nu se sinchisea să mieune. Era vrăjit. Avea totul la pi-
cioare...Totul....Totul era al lui. Și nu trebuia să facă abso-
lut nimic. Nimic. Doar să stea. Până și tonul, mestecat și
pisat îi ajungea în gură, printr-o țeavă. Trăia visul oricărei
făpturi care se zbate pentru a ajunge în vârf. Și nu-i mai
păsa. Era veșnic. Își aparținea sieși, nu dădea ordine nimă-
nui. Conducea. Era slugărit. Era un zeu. Și n-avea nevoie
să i se închine nimeni. Doar să nu fie deranjat. Îl înțelegea
și îl aprecia din ce în ce mai mult pe Sping și nu contenea
să-l scoastă din laude. Deși...și pentru a face L A U D E
trebuie să „deschizi gura”.
- Dar poate că toată agitația, toată motivația.... tot dru-
mul ăla de colo colo pentru ceva sau cineva, toate astea te
fac să simți că trăiești...Însă n-avu timp să-și continue și
gândul ăsta, că un vas plin de creveți i se aduseră în față.
Între timp, lăsate de capul lor și dându-și seama de cât
de mici și nesemnificativi erau de fapt, și de prostia pe care
o făcuseră, de cât de deștept era Sping, care le învinsese și
transformase, acum, în legumă, cel mai inovativ, mai pur
și mai necopt coleg, cei șase pisoi nu demult sosiți de pe
Pământ se gândeau cum s-o scoată la capăt.
***
După ce se văzură nevoite să-și schimbe ascunzătoa-
rea, pisicile căutară să analizeze, strict secret, cele mai bune
pasaje submarțiene în care își pot încropi o grotă pentru în-
tâlniri cotidiene și unde să reușească să gândească mane-
vre, prin care, cel puțin îl pot aduce pe Lu înapoi, la reali-
tate. Și așa făcură.
Chiar atunci, Gal solicită lui Sping o întrevedere cu
Lu.
- Lu nu vrea să vadă pe nimeni, nu vrea să audă de
nimeni, iar noi vrem să lucrăm la o modalitate prin care să
facilităm și mai mult, cu ajutorul tehnologiei viața de aici...
de pe Marte. Credem cu tărie, că doar cu el putem inova pe
bună dreptate.
- Ai dreptate, Gal, ... poftește, însă cred că Lu nu mai
este interesat deloc de noi descoperiri sau chestii lumești,
de-ale voastre... de savanți.
Rămase perplex. Gal stătea acum în fața unui motan
imens, urât, puturos care nici nu catadicsea să-și coboare
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PROZĂ
privirea. Un îngâmfat și jumătate, pe care însă îl înțelesese.
Niciodată nu suntem pregătiți pentru a primi ceva ce nu
este de noi. Cu cât ajungem mai sus și mai sus, își repeta
el, cu atât ne dăm seama că dacă nu avem o pregătire stu-
foasă, o sumedenie de ani în spate pentru a reuși să nu ne
lăsăm acaparați de ceilalți și modelați după cum vor ei, cu
atât ne pierdem autenticitatea. Ajungem nulități...nici mă-
car simpatice. GRASE.
- Bună ziua, Lu.
Dihania tresări la auzul vocii fostului comandant. Și
parcă un dor amarnic îl cuprinse. Făcu semn să fie mișcat,
să-l poată vedea așa cum trebuie pe Gal și ochii începură
să lăcrimeze. Avu câteva momente de luciditate și își dădu
seama de cât a reușit să dezamăgească. De ce se întâmplase
de fapt. Dar Gal era blând. Era în vârstă și știa prea bine
rostul lucrurilor.
- Lucrăm de zor și avem nevoie de mintea ta iscusită.
Știa să facă atâtea...Și acum doar stătea tolănit...
- Aveți nevoie de mine... repetă ușor...
- Avem, avem, haide.... haide să ne ajuți....
Și Gal îi povesti cum și la ce lucrează, codat, în pro-
priul limbaj învățat pe nava mamă.
- Dar nu mă pot mișca de unul singur. Va trebui să fiu
în permanență, mutat de soldați...Practic: însoțit.
Și Lu, cărat, ca un bolnav, de propriile gărzi, merse în
laboratorul său de odinioară, unde, își salută camarazii. Pi-
sicile au fost nemaipomenit de bucuroase să-l vadă. Și atât
de speriate, că i-au scris, pe loc dietă.
***
Simulări de anotimpuri. Primăvară, Vară, Toamnă,
Iarnă. Pe toate le aveai, pe rând, astfel încât, dacă erai picat
de pe Terra să te adaptezi instant la noua climă. O planetă
tehnologizată care imita, cu strictețe, tot ceea ce era de fo-
los pe pământ. În funcție de simulările anotimpurilor, și de
mutări de reflectoarele, exista și-un calendar. Care, desigur,
nu folosea nimănui.
Când „dădu’ toamna”, Lu concepu deja o serie de
arme cu care echipajul reuși să distrugă sistemul de securi-
tate de pe Marte, să se descotorosească de gărzile care-l ur-
măreau la fiecare pas. Panica se instaură în rândul supușilor
lui Sping, iar Gal cu ai săi puseră mâna pe Rotiloidul care
încă era în bună funcțiune și, pe furiș, într-un colț uitat de
toți, printr-o gaură la care lucraseră vreme îndelungată, ma-
șinăria își luase zborul, înapoi spre globul albastru.
Ajunși în spațiu, după ce provocaseră o criză pe Marte
astfel încât o bucată de timp să nu poată fi urmăriți și, im-
plicit prinși, dialogau:
- Nu putem salva încă Marte.
- Dar imaginează-ți o planetă pe care nu poți îmbătrâni
niciodată..
- Condusă de un tiran...
- Marte, așteaptă-ne, că ne vom întoarce. Mai pregătiți,
mai vioi și cu mai mulți pisoi. Vom da de știre tuturor că
veșnicia s-a născut pe Marte.
Și după mult timp, pisoii, îmbătați de veselie că au ate-
rizat în București, flămânzi și totuși, neobosiți își linseră
obrajii și alergau ca nebunii dintr-un spațiu într-altul, feri-
ciți că există viață pe Pământ.
149
PROZĂ
Cornel NISTEA
LA GRANIȚĂ
Motto: Domnule profesor, dumneavoastră nu știți că totul se rezolvă în lumea asta?
De ce n-aș insista cu povestea asta. Era asemeni
unei evadări dintr-un lagăr al morții în care supraviețui-
sem. Cum am ajuns în punctul de trecere al frontierei,
când am văzut grănicerii, mi-am șoptit: ne vor întoarce
înapoi, au toate motivele s-o facă. Mă simțeam atât de
vinovat, ca și când aș fi comis cine știe ce fapte grave,
de parcă eu aș fi pus la cale omucideri, aș fi plănuit ac-
țiuni criminale împotriva propriului popor. Păi nu eram
acuzați noi intelectualii că suntem dușmani ai poporu-
lui?!...
Începusem să transpir și-m tras cu coada ochiului la
partenerul meu de evadare. Nu părea cât de cât impaci-
entat, poate doar preocupat de ceva, pentru că își frângea
necontenit degetele mâinilor între palme. Așadar, și el,
dar nu în așa măsură ca acela care-l transporta, care era
la volanul mașinii.
Cum dracu îmi dăduseră aprobare să ies din țară?
Fusese mult mai simplu decât îmi închipuisem, asta mă-
car că la Consulatul german a fost ceva încurcătură cu
actele pentru a obține viza de intrare în spațiul Schen-
gen: Motivele vizitei dumneavoastră în Germania nu ni
se par clare. Ziceți că mergeți într-un schimb cultural,
dar din chemare nu rezultă nimic concret. Le-am expli-
cat că noi suntem cei care vor propune la Munchen și la
Dortmund aceste schimburi, dar mai întâi dorim să...
- Dracu’ să-i ia, nemții ăștia ne cred cumva spioni!?,
i-am zis eu lui Eugen pe care-l luasem cu mine în calitate
de traducător, dar și ca om de cultură.
- Așa-i, profesore! E o tâmpenie să te țină pe cori-
doarele consulatului o jumătate de zi pentru o semnătură
și-o ștampilă...
Asta se întâmpla după cele două săptămâni de aș-
teptare a chemării de către primăria din Arnsbreg și după
ce obținusem cu oarece dificultate aprobarea consiliului
local din care făceam parte, ca șef de departament, deoa-
rece o deplasare de două săptămâni în Germania costa
ceva parale. Nu-mi venea să cred că am luat de la casie-
ria primăriei două mii cinci sute de mărci. Nu avusesem
în viața mea în buzunar o sumă atât de mare de bani și
încă în valută. Mașina și apartamentul în care locuiam le
cumpărasem în rate.
- Dar n-aveți cartea verde, domnule consilier, tre-
buie negreșit să intrați în posesia ei, fără ea nu puteți ieși
din țară, constase doamna Luci, secretara primăriei.
- Vai de mine, și poimâine...
- Nu vă neliniștiți. Dau chiar acum un telefon prie-
tenei mele Angela de la Agenția de voiaj și se rezolvă.
150
Luciei Man. In memoriam
- O, doamna Luci, nu știu ce m-aș fi făcut fără aju-
torul dumneavoastră. Tare m-am mai temut că nu voi
primi chemarea, că cineva ar fi putut-o rătăci.
- Ei, nici chiar așa. Și-apoi dumneavoastră nu știți
că totul se rezolvă în lumea asta?...
Am făcut ochii mari. Nu-mi venea să cred ce au-
zeam. Secretara m-a privit amuzată.
- Da, da, domnule profesor, totul se rezolvă. Aveți
aici atașat chemării datele de contact ale directorului pri-
măriei din Arnsberg care v-a invitat și-a consilierilor săi.
Vă urez ședere plăcută și cu folos în Germania.
Totul se rezolvă acesta, rostit atât de natural și de
ferm de către secretara primăriei din A., mi-a pus pe
gânduri. L-am relaționat imediat cu problemele de tot
felul pe care le rezolvă primăria noastră, când eu, consi-
lierul cultural, ridicasem mâna să aprobăm te miri ce
proiect comercial sau economic de milioane pe lângă
care cheltuiala cu deplasarea mea în Germania era o ni-
mica toată. Mă neliniștisem încercând să văd, totuși, și
cealaltă latură, pozitivă, a acestui „totul se rezolvă” pos-
tulat de secretare primăriei, care deodată îmi devenise
simpatică, când, până atunci, avusesem ceva rezerve de
credibilitate. Aha, vasăzică așa stau lucrurile. Uite că
mai învăț și eu câte ceva stând de vorbă cu oamenii. Ieși,
omule, odată din turnul tău de fildeș!, i-am reproșat na-
ivului și credulului ce eram.
Era o dimineață splendidă de august când ne-am îm-
barcat, eu și Eugen, în Dacia mea, recent cumpărată, cu
sprijinul primarului nostru, desigur, care mă dăduse pe
mâna colegului său din Pitești: Vii aici mâine, de poi-
mâine mașinile se scumpesc, îmi spusese el la telefon.
Ei, iată cum se pot rezolva problemele, simplu de tot.
Bine zicea doamna Luci.
Până ce l-am luat pe Eugen de la barieră, am cântat
în mașină întruna. Îmi făcusem rost de o vacanță pe chel-
tuiala contribuabililor și nu puțină lume avea să-mi re-
proșeze asta. Păi excursia din Israel nu tot Consiliul lo-
cal ți-a plătit-o, dar celelalte ieșiri?!...
Asta s-a întâmplat însă câțiva ani mai târziu. Vizita
în Germania era prima dintre cele patru-cinci care aveau
să urmeze, toate oficiale.
Am făcut cu Eugen un lung popas la Oradea, la so-
crii săi, unde avea copiii în vacanță, dar și ca el să se
aprovizioneze cu conserve diverse pentru a nu cheltui pe
mâncare în Germania, mai ales că el nu era delegatul
primăriei să primească bani de drum. Apoi, pe la ora trei
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

după-amiază am pornit-o spre graniță, nimerind cu oa-
recare dificultate drumul. Nici vorbă să avem în vremea
aia GPS-uri în România. Și cum am văzut de departe
bariera și grănicerii, a apărut sentimentul acela: Nu ne
vor lăsa să trecem, cu siguranță ne vor întoarce înapoi.
Au toate motivele s-o facă. Suntem vinovați, ne pot
acuza de înaltă trădare...
Asta se întâmpla cu cei care încercau să treacă ilegal
granița în timpul dictaturii, dar acum? Ce dracu e cu
mine că m-a apucat așa deodată frica, de parcă aș fi co-
mis cine știe ce crimă oribilă.
M-am încurcat rău de tot, neștiind pe ce culoar să
intru cu mașina, măcar că Eugen îmi da mereu indicații:
- Mergeți înainte, domn Cornel, mergeți fără teamă,
de ce ezitați?...
Ezitam și-mi bătea grozav de repede inima în piept.
Oare Eugen să nu-mi fi observat teama, lașitatea?
Mașinile din spate mă obligau să înaintez. Cât pe ce
să nu frânez și să rup bariera. Eram transfigurat când
ofițerul de la gheretă ne-a cerut actele la control. A fost
desigur motivul pentru care ni s-au controlat bagajele cu
de-amănuntul.
- Ziceți că sunteți oameni de cultură și nu transpor-
tați dincolo opere de artă?
- Ei, domnule, cum adică?!...
- Văd că le duceți nemților și o țuică…
- O țuică de Ardeal, să le deschidem cu ea inimile!
Ne-au lăsat să trecem, dar a urmat celălalt punct de
control, al ungurilor. Ăștia păreau mai intransigenți,
dacă nu chiar încrâncenați.
Ne-au luat pașapoartele, al meu nou-nouț, al lui Eu-
gen ferfeniță.
- Cu dumneata ceva probleme, i-a zis ofițerul ungur,
Regimentul 27 Infanterie al Armatei Regale Române în fața Parlamentului Ungar de la Budapesta, 1919.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PROZĂ
care a întors pe toate fețele pașaportul lui Eugen. Prea
multe vizite în străinătate. Faceți bisnis?...
L-am privit pe Eugen. Intrase pur și simplu în pa-
nică. Ne vor întoarce ungurii ăștia cu siguranță înapoi,
doar și ei au făcut parte din același sistem dictatorial ne-
norocit, mi-am zis eu.
- L-ați luat pe domnul la ocazie?, mi s-a adresat ofi-
țerul ce ne controla pașapoartele.
Am început să râd, și încă în hohote:
- Nu, nu, nu-i ce credeți! Dumnealui e colegul meu,
e om de litere. Are el mustața asta căzută, e mai brunet,
dar nu-i ce credeți dumneavoastră.
Ofițerul a înțelese explicația, ne-a zâmbit și ne-a
urat călătorie plăcută.
Eram în Ungaria. Am apăsat cu piciorul pe accele-
rație, dar n-am încetat nici o clipă să privesc în oglinda
retrovizoare, să văd dacă nu cumva ne urmăresc să ne
întoarcă din drum, doar purtam amândoi, eu și Eugen,
atâtea vini pentru care ne făceam pasibili de pedeapsa
capitală. Urâsem din toată ființa noastră sistemul.
Îmi aminteam toate astea zece ani mai târziu, când
am aflat din ziar că minunata doamnă Luci a murit în
urma unei boli nemiloase. Ce rost avea acum să spun
cuiva că sunt răvășit de durere. Îi auzeam cuvintele:
- Domnule profesor, dumneata nu știi că totul se re-
zolvă în lumea asta?
- Multe se rezolvă în lumea asta, doamna Luci, chiar
foarte multe se pot rezolva prin negociere, mai puțin ne-
gocierea cu moartea.
Învățasem de la ea ceva fundamental ce nu ni-l spu-
seseră vreodată profesorii în școală sau la facultate, și
doamna Luci nu apucase să absolve Academia.
151
PROZĂ
Ana PODARU
PUNCTUL FINAL (V)
XVI. Acum că pericolul s-a voalat, odată cu veștile
bune m-au năpădit aducerile-aminte. Abia acum am rea-
lizat pericolul în care am fost în anul 2017, anul de cum-
pănă, anul de luptă cu moartea pentru viață. Merg pe
stradă și nu mă mai recunosc în oglinzile vitrinelor ma-
gazinelor. Nu mă mai regăsesc printre zidurile orașelor
reci, poluate, zgomotoase, nu mă mai regăsesc printre
trecătorii grăbiți ce și-au uitat zgomotul repezit al pașilor
pe trotuare. Privesc în ochii lor, în urma lor, le analizez
expresia facială și poziția trupului și mă înspăimânt, oa-
menii sunt captivi în trupuri obosite, bolnave, sufletele
lor au aripi ciuntite. De ce oamenii nu au dreptul să tră-
iască frumos?... sunt osândiți la muncă silnică, închiși în
lumea lor strâmtă și rece din propria voință sau obligați
de vise. Privesc soarele cum aleargă în urma lor trimi-
țând săgeți luminoase, raze care să le pătrundă în inimi.
Aud cum vântul le șuieră la urechi disperat, aripile lui
nu mai au forță să mângâie, oamenii fug de colo-colo ca
niște furnici alungate din mușuroi. Văd autobuzele tic-
site de oameni preocupați de socializarea virtuală, oa-
meni care se ciocnesc neatenți pe unde merg, privirile
lor sunt lipite de ecranele telefoanelor, captivați de ima-
gini virtuale. Oameni resemnați, ce trăiesc în lumea
mincinoasă, în lumea iluziilor, mă văd printre ei și-mi
vine să mă ascund de rușine, de teamă, de scârbă de
mine însămi. Eu, sanctuarul de vise, omul ce iubește cre-
ația divină, omul ales de Dumnezeu să fie oglinda fru-
museții creației lui, mă îngrop într-o viață legată de stâl-
pul nepăsării cu lanțuri mari de oțel, în jurul meu sunt
tineri, copii, bătrâni, femei, bărbați ce au aceeași soartă.
Îmi vine să plâng, ba nu, să urlu-mi vine, să rup lanțurile
ce mă țin departe de lumea creată de Dumnezeu.
Această lume am descoperit-o când în mine cance-
rul sfâșia ca o fiară firul vieții înghițindu-mi clipele lip-
site de frumosul viitorului. Nu înțelegeam atunci, sim-
țeam că trebuie să scriu, eram ca un lup hămesit ce-și
sfârtecă prada, mă opream pe trotuare pentru a lăsa ver-
surile să curgă din izvorul sufletului meu, mă opream în
gări, îmi repetam ideile în gând, să nu le uit, când eram
la serviciu așteptam cu nerăbdare pauza în care să pot
pune pe hârtia virtuală poezia ce-mi stăpânea gândirea.
Nu înțelegeam de ce atâta grabă, de ce curge din mine
cuvântul ca lava, de ce țâșnește izvorul poeziei ca dintr-
o fântână arteziană, de ce mi se deschiseră ochii atât de
larg abia după 40 ani?... Nu înțelegeam, scriam, scriam,
scriam... eram obsedată să scot din mine frumosul ce-l
vedeam în jur, să scot din mine durerea ce o captam de
la oameni sărmani, bolnavi, să scot din mine suferința
152
proprie, țipătul copilăriei mele, alergând înapoi pe ur-
mele cailor chinuiți de violența trăită de ochii mei mari
undeva în trecut. Nu, nu înțelegeam nimic, munceam zi
și noapte, abia că mai puneam capul pe pernă câteva ore,
începusem să fiu obsedată de uniforma albastră ce se de-
colora de atâta uzură, dar nu mă puteam dezlipi de bol-
navii ce mă așteptau zâmbind, mă atrăgeau ca un mag-
net, le ofeream zâmbetul meu, simțeam cum mă seacă
de energie ca niște vampiri energetici, dar era ca un
drog, simțeam că trebuie să ofer, mă bucura privirea lor
mulțumită., apoi ieșeam de la serviciu lipsită de puteri,
târându-mi pașii obosiți pe străzile pustii. Dar mintea,
era atât de vie, atât de plină de idei, vedeam poezie în
orice-mi apărea în cale, priveam pomii, ascultam păsă-
rile, urmăream gesturile oamenilor din jur, trăgeam cu
urechea la tot ce discutau și transformam aceste trăiri în
poezie. Așa vedeam rostul poeziei, ca pe un dar divin ce
trebuie să transmită lumii fiorul, emoția trăită de fiecare
ființă a Geei, durerea, suferința.
După diagnosticare am înțeles că timpul meu se
scurtase, că ceea ce nu făcusem în 40 ani trebuia să fac
în clipele rămase, vedeam cum se apropie sfârșitul, cum
mi se topesc aripile. Toate poeziile scrise înainte de di-
agnosticare îmi veneau în minte ca niște clișee, erau stri-
gătul interior, premoniții, sufletul urla dintr-un trup bol-
nav setat pentru dezintegrare de propria-mi ființă. Dum-
nezeu nu dorea să mor, aveam o sămânță de iubire ce
trebuia să o împart lumii, o sămânță ce încolțise în mine,
acea sămânță sădită de îngerii cuvântului înțelepciunii.
În toată călătoria mea prin lumea suferinței umane, sta-
tutul de condamnat la moarte, am simțit puterea rugă-
ciunii colective. Am simțit cum îngerii mă înconjoară,
cum revine în trupul meu bolnav toată energia cedată
bolnavilor mei în anii de muncă. Am simțit căldura și
lumina candelelor aprinse, am primit mângâierea mâini-
lor întinse spre mine. Mii de mâini m-au mângâiat pe
patul suferinței, mii de voci mi-au strigat la ureche:
Luptă!... m-au învățat să lupt, să nu simt durerea, să nu
simt teama, să ignor moartea... am căzut în genunchi la
fiecare ședință de chimioterapie, m-am târât ca un soldat
prin tranșee, nu am vrut să cedez... nu eram pregătită să
mor... m-am ridicat îndreptându-mi spatele și iar am că-
zut gustând amarul viitorului mormânt în care gândul
meu trebuia să rămână captiv pe vecie alături de proiec-
tele mele. Am băut din cupa cu otravă întinsă de mâinile
jurămintelor hipocratice, am căzut în somnul adânc al
neputinței de sute de ori, m-am ridicat iar și iar și mi-am
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

îndreptat pașii, șchiopătând, către bătrânul pin ce mă aș-
tepta cu crengile ca niște brațe. Acolo, mă așezam ca o
ciută rănită și cu lacrimile în ochi mă cununam cu cerul,
cu razele ce coborau printre crengile bătrâne. Eram mi-
reasa care nu cuvântă, eram mireasa jertfită pe altarul
cuvântului, eram femeia de lângă pom pe care trecătorii
o priveau mirați. Acolo, lângă fântână, aproape d copa-
cul meu cobora mereu o turturică, mă apropiam de ea și-
i sorbeam gingășia din privire, culegeam penele aripilor
căzute pe asfalt și le strângeam la piept. Culegeam cu
sufletul florile din jurul meu, le plantam în adâncul fiin-
ței mele. Natura avea alt preț, păsările aveau alt grai,
vântul cânta cu fluierul fermecat, soarele mă mângâia cu
lumini magice, pământul și apa-mi sorbeau durerile și
suferința în miez de pământ, doar norii păreau grei ca
piatra de mormânt, dar ploaia, ploaia părea un izvor pu-
rificator ce mă spăla de otrava ce-mi curgea prin vene,
terapia demonilor, chimioterapia.
Mă simțeam sfâșiată de vină în tot acest timp în care
crucea atârna ca plumbul la gâtul meu, făcusem atâtea
greșeli în viață, hăituită de suferințe de moment, vitre-
gită de clipa de înțelepciune în care puteam lua decizii
bune la răscruce de drumuri, dar acum, după ceața ce s-
a risipi, irișii ochilor mei au înflorit privind adevărul, tre-
buia să iau aceste decizii, trebuia să-mi părăsesc glia, să-
mi părăsesc oamenii dragi, să mă sacrific pentru a ră-
mâne în viață. Nu, nu aș fi supraviețuit acestei maladii
pe pământ românesc, iubesc acel pământ, el a venit cu
solii lui Dumnezeu asupra mea pentru a-mi trimite aju-
tor spiritual, oamenii mi-au fost leac și izvor de înțelep-
ciune din care am băut însetată, dar sistemul de sănătate
din România m-ar fi dus în pământ, de aceea am urcat
în trenul vieții abandonând trenul morții în care mă
aflam fără să știu.
Acum m-aș întoarce-n țara mea, acolo unde mănăs-
tirile-mi sunt casă, acolo unde oamenii mă iubesc, acolo
unde munții mă așteaptă, acolo unde păsările-mi vor-
besc pe înțeles, unde izvoarele reci îmi stâmpără setea,
dar știu că România nu-și dorește fiii înapoi, nu ea, ca
mamă, ci ei, cei ce-au stăpânit-o, cei ce au jefuit-o an de
an, cei ce ne alungă fiii, cei ce ne chinuie părinții și stră-
bunii. Visez la o Românie care mă cheamă înapoi, care
mă lasă să cuvânt, care mă primește cu brațele pline de
flori, sunt doar vise ce nu se vor împlini niciodată. Dar
ei, oamenii care-mi citesc rândurile, oamenii care mă iu-
besc, preoții care se roagă pentru mine în biserici, redac-
torii de reviste, mentorul meu, editorii și scriitorii care-
mi promovează cuvântul, cititorii, ei mă cheamă înapoi,
pentru ei mă voi întoarce mereu și voi învăța să supravi-
ețuiesc departe de țară.
Toate aceste gânduri îmi tremură pleoapele. Am
primit rezultatul DEX: histerectomia, chimioterapia și
multimplele investigații iradiante mi-au afectat oasele,
m-am ales cu osteopenie, durerile mă sperie și mă gân-
desc la oamenii cu osteoporoză, nu vreau să trec prin du-
rerile lor, încerc să lungesc tot mai mult perioada de os-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
PROZĂ
teopenie ce este o degradare moderată a sistemului os-
teo-articular. Medicul de familie mi-a prescris Evorel
50, tratament hormonal ce trebuie să-mi oprească evo-
luția osteopeniei, estrogenul m-a părăsit odată cu orga-
nele reproducătoare ce au ajuns în crematoriu, s-a insta-
lat menopauza indusă ce a adus cu ea alte probleme de
sănătate, dar trăiesc și pot munci, pot scrie, fără acești
doi stâlpi ai existenței mele nu aș avea de ce să mă spri-
jin.
Ar trebui să mă susțină familia, copiii, nu vreau să
ajung povară sufletelor pe care-i iubesc. Mă declar un
om privilegiat, binecuvântat de Dumnezeu, adevărat...
iadul și-a întins flăcările și mi-a ars aripile, dar rugăciu-
nile oamenilor au ajuns la cer, iar eu am renăscut prin
puterea rugăciunii, am renăscut ca pasărea Pheonix din
propria cenușă, iar în zborul meu voi presăra peste lume
cuvântul lui Dumnezeu cu înțelepciune... poezia ce m-a
ajutat să ajung la punctul final al bolii:
,, Scrisoare către Dumnezeu
Doamne, mă sperie puterea ta cu care
Mi-ai pus în palmă un mănunchi de vise,
Eu, muritor cu iadul pe cărare...
Nu-nțelegeam că-s porțile deschise,
Băteam îngenuncheat cu pumnii-n sânge
Tărându-mi trupul schingiuit de boli,
Când mi-amintesc în mine raiul plânge,
Tu mi-ai trimis pe aripi mii de soli.
Offf, cât de surd mi-a fost atunci auzul
Și cât de oarbă îmi era vederea,
Îmbrățișam ca un nebun refuzul
De-a accepta în zborul meu căderea.
Eu semănam semințele uitării
Și-mi pregăteam culcuș în lutul rece,
Tu-mi pregăteai merindele scăpării,
Eu le-nghițeam flămând cu guri cât zece.
Mă doare neputința, mult mă doare
Și-n mine dinții vinei mă sfâșie...
Rămân răspunsuri vii, întrebătoare,
În urma mea e-o pată cenușie.
Offf, biet nebun ce-ți caut frumusețea
În lacrima ce mi-a fost leac pe rană,
Te rog, mai lasă-mi în priviri blândețea
Chiar de nu merit, pune-mi flori sub geană.
M-ai ridicat din mlaștina pierzării,
M-ai îmbrăcat într-o mătase albă,
Mi-ai așezat privirea-n fața zării,
La gâtul meu boabe de rouă, salbă.
Stai lângă mine, apără-mi făptura
De mine însămi, Doamne, port cuțitul
Cu care tai din carne-mi legătura
Dintre pământ și cer, cerând sfârșitul.
Doar tu mă poți scăpa de schingiuire
Cu sfânta-Ți lacrimă, cu-a Ta IUBIRE!''
153
PROZĂ
XVII. După acest episod traumatic al existenței
mele, trăiam cu sabia lui Damocles deasupra capului,
priveam mereu la drobul de sare de deasupra capului,
teama de recidivă se cuibărise în minte și-mi macină
gândurile. Fiecare cădere a trupului, chiar și o mică ră-
ceală mă ducea involuntar spre gândul unei recidive.
Timpul avea un ritm accelerat, zilele zburau cu repezi-
ciune din calendar, îmi spuneam în gând că nu mai am
timp să-mi îndeplinesc planurile, că nu mai am timp să-
mi clădesc alte vise.
Oglinda resemnării avea imaginea mea, trecutul în
care nu avusesem timp pentru mine, în care nu pusesem
preț pe evoluție spirituală, spre înțelepciune fiind preo-
cupată doar de mica dramă a supraviețuirii, mă întrebam
pe ce mi-am irosit timpul, de ce trăisem fără să șlefuiesc
urma pașilor mei?... singura împlinire se oglindea în
ochii copiilor mei, dar cine sunt eu să-mi spun mamă
dacă murind îmi las copiii în furtunile acestei lumi?...
îmi spuneam în gând, nici să mor nu mi-a fost permis.
Nu sosise timpul, luptasem pentru a nu deveni o
amintire ștearsă, moartea mă speriase teribil, dar nu
aveam timp să văd acest lucru, trăiam dându-i motive de
a mă abandona acestei lumi și reușisem să-i cer un ultim
ceas de răgaz. Viața de după acest episod are o altă în-
semnătate, forța cu care sufletul renaște este copleși-
toare, el cere schimbarea stilului de a trăi, în jurul tău se
destramă întunericul vieții în care ai trăit, ești condamnat
la lumină dumnezeiască, o condamnare ce te obligă să
dai alt sens existenței tale. Ești obligat a trăi frumos, te
simți neputincios, tristețea nu dispare pentru că nu ai ga-
ranția reușitei, iar eșecul poate să-ți ruineze scara spre
cer.
Mă întrebam ades dacă trebuie să elimin oamenii
care mă opresc din evoluție, pe cei ce-mi fac rău, pe cei
ce mă obligă să trăiesc în păcat sau să încerc a-mi în-
drepta calea cu ei de mână, cât de greu este să deschizi
ochii unor suflete care nu au privit prin fereastra dure-
rii... Mă întrebam dacă în jurul meu pot răspândi lumina
adevărului, a păcii, a liniștii sufletești?... apoi vedeam
balonul de săpun cum se spărgea și nu-mi doream decât
ajutorul forței divine de a mă învăța să-mi trăiesc noua
viață. Cum să explici lumii drama ta? cum să arăți lumii
durerea ta? cum să faci să conștientizeze fragilitatea
acestei vieți?... cum să-i faci să vadă cu alți ochi frumu-
sețea acestei lumi. Înainte de boală-mi spuneam mereu:
Doamne, pentru ce să mai trăiesc?... acum acest gând
mă înspăimântă, abia acum realizam prețul timpului
scurs, sensul vieții. Totuși, perioada de după boală mi-a
adâncit confuzia aruncându-mă într-un punct la răscruce
de drumuri. Acolo unde pasul nu mai știe încotro să
154
apuce fiind înlănțuit de teama de a nu greșii drumul din
nou. Uneori îmi apărea în minte imaginea mamei pe pa-
tul de spital, ultima dată când o văzusem mă privea cu
tristețe cum mă îndepărtez, știam că acea imagine mă va
urmări mereu.
Abia reușisem să o vizitez înainte de moartea ei,
acolo în agonia spitalicească, nu făcusem nimic pentru
ea, doar m-am îndepărtat cu vina legată ca o piatră de
moară de gâtul meu, trăiam departe de ea, plecasem în
fragedă tinerețe. Am așteptat vestea morții ei și m-am
prăbușit în durere. Murise doar după o lună de cancer,
un cancer agresiv ce doar după o lună-i pusese capăt vi-
eții chinuitoare. Același diagnostic ce se prăvălise dea-
supra mea mai apoi. La înmormântarea ei lăsasem stri-
gătul disperării mele, mă durea despărțirea de ea privind
durerea fraților mei căzuți pe mormântul ei. Reușisem
să înving această boală, oarecum să răzbun moartea ma-
mei, dar mă întrebam mereu: până când?...
Uneori îmi apărea în vis să-mi dea acea îmbrățișare
de care viața mă lipsise și mă hrănea cu bunătatea sufle-
tului ei. Revenisem din nou la rutina de dinaintea bolii,
munca la pat bolnav. O muncă istovitoare, dar înălță-
toare. Acum priveam altfel bolnavii cu cancer, oamenii
ce-ți trăiau cu adevărat ultimele clipe, încercam să le iau
din suferință, să le dau o fărâmă din zâmbetul meu trist,
eram copleșită de marginea prăpastiei în care se aflau
agonizând. Mă umfla plânsul, zâmbeam ți mă întorceam
cu spatele. Uram decadența acestei lumi, lipsa demnită-
ții, nu înțelegeam de ce nu li se mai dă o șansă, de ce
trebuie să moară astfel, de ce un om ce nu demult fusese
plin de viață, acum, nu-ți mai putea ține sfincterele, fiind
îngropat în fecale și urină, le priveam unghiile și barba,
corpul cașectic, distrofic, neputința, anxietatea, resem-
narea... Doream să fac ceva și tot ce făceam îmi părea
puțin.
Veneam acasă cu gândul tot la ei, cu sentimentul de
vină și cu sufletul în lacrimi. După câteva zile în care
lipseam de la serviciu, găseam alt om pe patul morții și
nu puteam decât să spun cu voce gâtuită: S-a stins!... Iată
că moartea schimbă viața, că indiferența nu mai poate
sălășlui în sufletul tău.... dar sentimentul de neputință te
dărâmă. Ai vrea să ai cu ce și cu cine să faci ceva, să
dăruiești, să-i ajuți să moară demn... aștepți, speri că într-
o zi totul o să se schimbe. Undeva în suflet îți rămâne
forța cu care să mulțumești că ai supraviețuit, e singurul
lucru pe care-l mai poți face trăind cu speranța că într-o
bună zi vei înțelege de ce... așteptând să se deschidă
drumul adevărului suprem... al sensului vieții tale.
(va urma)
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

NOUS NOUS INVENTONS DES OFFRANDES/
NE INVENTĂM SINGURI OFRANDE
AU BANQUET CÉLESTE/ LA BANCHETUL CELEST
Au banquet celeste
Les vagues d’ombre s’invitent,
S’épandent sur le silence
Pacifié d’un drap de lin,
Où repose l’énigme
De la courbe d’un corps.
NOUS NOUS INVENTONS DES OFFRANDES/ NE INVENTĂM SINGURI OFRANDE
Nous nous inventons des offrandes
Sur le seuil de nos rêves,
Dans ces lueurs crépusculaires
Saupoudrant de cendre nos chemins
Laissant perler en larmes nos émois.
Pétris d’étranges incertitudes
Nous traversons les galaxies
Comme des semeurs d’étoiles,
Des arpenteurs d’utopies.
Sans nulle autre question,
Enlumineurs éblouis, nous voulions
Simplement marcher
Sur le fil de lumière,
Où celui imaginaire de la ligne
Du partage des eaux,
Qui ravivent l’or
De l’écume du temps
Qu’un vieil alchimiste transmute.
Nous nous composons des symphonies
Sur le labyrinthe fragile de nos vies.
SIMPLEMENT…/ PUR ȘI SIMPLU…
Simplement je voudrais pouvoir
Restituer un sens à l’amour,
Véritable pierre diamantée
Incisant le miroir illusoire.
Simplement je voudrais pouvoir
Ecrire les premières paroles de l’aube,
Celles estompées par les secrets de nuit.
Simplement je voudrais pouvoir
Te dire les paroles profondes
Gravées sur le bleu d’un ciel
En lettres de lumière.
Simplement je voudrais pouvoir
Lorsque je veille ton sommeil,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
Michel BÉNARD
La banchetul celest,
Valuri de-umbră se invită,
Se-ntind pe tăcerea
Împăcată de-o pânză de in,
Unde adastă enigma
Curburii unui trup.
Ne inventăm singuri ofrande
Pe pragul viselor noastre,
În licărul amurgului
Ce presară cenușă pe drumuri
Și face din emoții lacrimi perlate.
Plămădiți din stranii incertitudini
Noi traversăm galaxiile
Precum semănători de stele,
Parcurgând parcă utopii.
Fără alte întrebări,
Miniaturiști uimiți, vroiam
Pur și simplu să mergem
Pe firul de lumină
Sau pe cel imaginar al liniei
De separare a apelor,
Ce reînvie aurul
Din spuma vremii
Pe care un bătrân alchimist o transmută.
Ne compunem simfonii
Despre labirintul fragil al vieților noastre.
Pur și simplu aș vrea să pot
Reda un sens iubirii,
Reală piatră diamant
Incizând oglinda iluzorie.
Pur și simplu aș vrea să pot
Scrie primele cuvinte-n zori,
Cele estompate de taina nopții.
Pur și simplu aș vrea să-ți pot
Spune vorbele adânci
Gravate pe-albastrul unui cer
Cu litere de lumină.
Pur și simplu aș vrea să pot
Atunci când îți veghez somnul,
155
TRANSLAŢIUNI
Voir danser dans mes rêves Să văd dansând în vise
Le poème qui me calligraphie Poemul ce mă caligrafiază
Les secrètes arabesques de ton corps Tainicele-arabescuri ale trupului tău
Suspendues au silence de tes lèvres. Agățat de tăcerea buzelor tale.

D’UNE GRÂCE INNOCENTE/ CU INOCENTĂ GRAȚIE

D’une grâce innocente Cu inocentă grație

Ton sourire ingénu Surâsu-ți ingenuu
S’estompe furtivement, Se estompează pe furiș,
Pour déjà disparaître Și dispare deja
A l’angle d’une rue inconnue. La colțul unei străzi neștiute.
Interrogations éphémères, Întrebări efemere,
Parenthèses silencieuses, Paranteze tăcute,
Signes doux et soyeux Semne dulci și mătăsoase
Se déposant sur un parchemin Se depun pe un pergament
Pour un effleurement d’éternité Spre o atingere de veșnicie
Où l’on croit encore à l’émerveillement. Când mai credem încă în minuni.

NOUS NOUS FERONS MENDIANTS D’AMOUR/ VOM DEVENI CERȘETORI DE IUBIRE

Nous nous ferons mendiants d’amour, Vom deveni cerșetori de iubire,

Nous protégerons sous nos manteaux d’étoiles Vom proteja sub mantii de stele
Les liens secrets de notre intimité. Tainicele legături ale intimității noastre.
Nous apprendrons à laisser nos corps chanter, Vom învăța să ne lăsăm corpurile să cânte,
De cœurs et d’âmes nous irons Din inimi și suflete vom
Ciseler des signes de beauté Cizela semne de frumusețe
Sur le livre de nos destinées. În cartea destinelor noastre.
Pareils à des artisans nous œuvrerons Asemeni unor artizani vom lucra
Afin que notre communion devienne Pentru comuniunea noastră să devină
La permanence de nos états de grâce. Permanența stărilor noastre de grație.
Et nous nous promettrons de saupoudrer Și ne promitem să presărăm
Les pigments de nos rêves Pigmentele viselor noastre
Sur les parcelles fragiles de nos vies, Pe parcelele fragile ale vieților noastre,
Pour déposer sur nos mots d’amour Spre a depune pe vorbele noastre de iubire
Les chatoyantes couleurs d’un miracle. Sclipitoarele culori ale unui miracol.
________
Laureat al Academiei Franceze, medaliat de orașul REIMS, poet, pictor abstract, eseist, prefațator, Michel
BÉNARD s-a născut la Reims la 17 noiembrie 1946.
Este Vicepreședintele Societății Poeților și Artiștilor Franței, membru al Comitetului director și responsabilul cu
expozițiile de pictură de pe lângă Societatea Poeților Franței (Paris – spațiul cultural Mompezat), responsabilul cu expo-
zițiile de la spațiul Bristol și spațiul Bose de la Reims.
Organizează numeroase expoziții de artă modernă și coordonează o emisiune literară și artistică la Radio phare,
Reims (97.8 FM), Les échos de Sapho (peste de 700 de emisiuni în direct).
Titular a numeroase premii literare, finalist la Premiul mondial de poezie mistică Fernando Rielo, Spania, Premiul interna-
țional Jean Monnet, Italia, Premiul Jean Cocteau, Premiul de Poezie al Festivalului de la Avignon, Premiul Michelangelo,
Medalia de aur a Academiei din Luteția, Premiul editurii l'Encrier, Premiul editurii Flamme vive, Premiul de poezie mistică
S.P.A. F, Premiul Wilfrid Lucas, Orphée de la poésie, Premiul Heredia, Premiul Academiei Franceze 2002.
Numeroase expoziții naționale și internaționale în muzee și galerii.
A editat peste treizeci de lucrări și cărți de artiști, dintre care bilingv în franceză și română, traduse de poetesa și
literata Manolița Dragomir-Filimonescu, «Fragilité des signes» editura Augusta 2011, «Encres mêlées» editura Marineasa
2003, «L’alphabet de silence» editura Augusta 2007 și, recent «Le regard du miroir», editura ArtPress 2011.
În opinia sa, obiectul limbajului poetic este legat de cel al muzicii interioare: "miracolul" poeziei reînsuflețește viața,
va fi fiind aceasta poate singura speranță oferită omului.
În poezie există sensul unei impregnări a infinitului și a eternului.
Poezia își urzește visele, până la punctul în care întâlnește extazu
Traducere și prezentare de Constantin FROSIN

156 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Mircea CIOBANU
hoitarii / the carrion eaters
translation by Mariana Zavati Gardner
and John Edward Gardner
Ah, în dumbrăvi pângărite de vânturi sărace
pătrundeam odată cu zorii. Hoitarii se-arată;
fâlfâie rar – împrejurul ulmilor palizi dislocă
straturi de aer, vechimi încropite,
aripa lor se închide posac, și un zgomot de lacăt,
zgomot de lacăt posac se aude
rând pe rând când se-așează pe ulmii din preajmă hoitarii, a noise of sullen padlock can be heard
mult mai flămânzi decât noi, cu privirile țintă
la nemișcarea bătrânelor pietre. De unde
vin mâncătorii aceștia de leșuri?
Din hrubele morții, din brumele ei, unde iarba
crește ca firul subțire și spelb, chiar din frigul
putreziciunii, de-acolo, din muntele
veșted de carne care se clatină
greu într-o parte și alta
și nu se mai năruie.
Vin mâncătorii de leșuri,
pun stăpânire pe ulmi și-n dumbravă
cade sălcie duhoarea
cărnii lor care, albă, se-ncinge la soare.
Stau și așteaptă, le-auzi răsuflarea mocnită,
lucrul bătrânei lor inimi răzbate
până la noi din lăuntrul carenelor,
lânced răzbate până la noi de sub albele pene;
stau și pândesc agonia făpturii – ci, soră,
făptura de mult nu mai piere,
câtă făptură a fost a trecut prin dumbravă,
dulcile oase aici și-a lăsat, printre pietre,
pielea, rărunchii și oasele – tot a lăsat
și-a trecut mai departe.
Oarbă acum rătăcește prin tufe uscate și spini –
cât de departe ar ști să cuprindă cu ochiul hoitarii
ca s-o zărească? Doar pietrele pietre,
mult neclintitele pietre, doar ele
dorm în dumbravă, adânc, sub văzduhuri mâloase,
pietrele doar, despuiate și-ntregi mai așteaptă
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
Ah, in desecrated groves by barren winds
I got together with the dawn. The carrion eaters have showed up;
they flap their wings slowly – around the colourless elms
they break up
layers of air, tepid old age,
their wing sullenly closes, and a noise of padlock,
whenthe carrion eatersland in succession on the near elms,
hungrier than us, their eyes fixed
at the immobility of the old stones. Where
do these carrion eaters come from?
From the underground catacombs of death, from its
frosts, where grass
grows like a blade,thin and flat, from the very cold
of the rottenness, from there, from the faded
mountain of flesh which moves to and fro
heavy on one side and then another
and it does not collapse any more.
The carrion eaters are coming
they take possession of the grove and the elms
brackish falls the stench
of their flesh which, white, heats in the sun.
They sit and wait, you can hear their smouldering breath
the work of their old heart makes its way
to us from the inside of the carrion,
feebly reaches us from the white feathers;
I stop and spy the agony of the creature – but, sister,
the creature has stopped perishing long ago,
what creature it was, it passed through the grove,
it left its sweet bones here, amongst the stones.
the skin, the kidneys, and the bones – it has left all
and has moved farther on
Blind now it wanders through thorns and dry bushes –
as far as the eyes of the carrion eaters could take in
what would they perceive? Just the stones, the stones,
immobile stones, only them
they sleep in the grove, deep, under muddy air,
but the stones, naked and whole still await
157
TRANSLAŢIUNI
toiul amiezii pe arii. Și-acum e amiază –
pietrele somnul își leapădă,
bate lumina și ele încep să se miște,
lin mai întâi, abia îngânând din cristale,
asurzitor când lumina le numără
vii mădularele toate –
rând pe rând se urnesc, răscolite de soare.
o rotire de pântec aminte mi-aduc
și un tremur de coapsă – lumina
aruncă sămânța de sus
pietrele-o nasc înmiit și-n durerile facerii
parte cu parte-și desfac
zidirea culcată, gemând:
pe când foamea
hoitarilor crește,
foamea de leșuri.
Pietrele nasc, pântecul cum le răsună.
Bucurați-vă, sterpe zidiri, în dezmățul amiezii!
Pietrele nasc, și nu piatră măruntă,
nasc, și nu fir de nisip, și nu pulbere seacă:
pântecul lor desfăcut în neștire
varsă și varsă plăpânde
șiruri de prunci. Bucurați-vă, pietre,
sterpe în zori și-n dezmățul amiezii
grele de moarte – voi mai cu seamă, hoitarii,
bucurați-vă. Șiruri de prunci, o mulțime
tot mai lividă mișună-n jur
după umbră și umede varuri,
vie mulțime orbind chiar la gura
desferecată a celor ce nasc, ele însele oarbe de sete;
vie mulțime sub ochii hoitarilor, dulce
putreziciune sub cangea
limbii lor arcuite – sub rară bătaia
aripii lor care vântură, vântură leneș
pulbere seacă de calcar. Astfel s-ar zice:
pulbere seacă de calcar – dacă hoitarii
n-ar fi venit adânc să se-mbuibe cu leșuri.
Hrana, sub ei, precum văd e bogată și caldă;
carne din carnea și oase din oasele
pruncilor morți ai dumbrăvii.
158
the mid noon in the fields. And now it is noon –
the stones shed their sleep
the light shines and they begin to move,
quietly first, softly humming their crystals,
deafeningwhen the light counts them
alive all the limbs –
in succession they set in motion, agitated by the sun.
a twist of the womb I remember
and a trembling of thigh – the light
throws the seed from above
the stones give birth to it a thousand fold and in the la-
bour pains
they unfold piece by piece
the sleeping masonry, groaning:
while the hunger
of the carrion eaters grows
the hunger for corpses.
The stones give birth, the womb how it resounds them.
Rejoice, sterile walls, in the noon revelry!
The stones give birth, though not to small shingle,
they give birth, neither to grains of sand, norto dry powder:
their womb opened unconsciously
pukes and pukesfeeble
rows of babies. Rejoice, stones,
sterile at dawn and in the noon revelry
heavy of death – you most of all, the carrion eaters,
rejoice. Succession of babies, a multitude
swarm aroundever more livid
after shadow and wet lime,
crowd alive becoming blind just at the mouth
unlockedfrom those being born, they themselves blind of
thirst;
crowd alive under the eyes of the carrion eaters, sweet
rottenness under the talon
of their arched tongue – under the light flutter
of their wing which scatters, scatters idly
dry lime powder. Hence they would say:
dry lime powder – if the carrion eaters
would not have come to gorge on the corpses.
The food, under them, as I can see, is warm and rich;
flesh from the flesh and bones from the bones
of the dead babies of the grove.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 TRANSLAŢIUNI

Evelyne Maria CROITORU

POEME/POEMS
UNEORI MĂ ZĂREAI And for the silence scent,
Soft, warm, sinning.
Ți-am tocit sprânceana stângă,
de bărbat, încărcat de păcat ÎNCEARCĂ NUMAI
și-am vrut nemurire în iubire.
Te-am subțiat. Ținutul, strânsul, Încearcă numai să mă desparți
l-am împletit cu plânsul. de tine.
Încearcă să vezi
M-am rezemat, care din noi ești tu
cu rădăcini și aripi de tine, și care eu.
cu toată iubirea din mine.
Numără dacă poți, clipele-nemuririi,
Uneori mă zăreai, înfruntând orele gri, ale tale, ale mele,
alteori, pironind secunda vei vedea:
rupeai umbrele, întins în coasta ploii; pe ale mele le știi chiar mai bine.
torentele spălau sprânceana, coasta,
trăitul. Poți oare
să mă mai deosebești de tine?
Acum toamna aurie ne mângâie ușor. Caută-mă printre stele,
Mi-e dor de sprânceană, sigur le vei număra
de mirosul de tăcere, înspre mine.
moale, caldă, păcătoasă. Nu vezi că murmuri, foșnești,
tremuri, cu frunzele mele?
YOU GLIMPSED ME SOMETIMES Ești sigur că ramurile tale
sunt pe trunchiul tău, sau al meu?
I wore your brow out Sigur mugurul inimii tale
Your left brow, sunt eu.
The brow of a man, a sin-laden one. Simți?
I sought infinity in love. Cântul inimii mele s-a topit
I tinned you. și a curs în mierea inimii tale.
Holding and squeezing
Tightly twisted with crying. Sau a vibrat
I use to lean dintru-nceput egal
With roots and wings în amândouă,
Against you sau poate amândouă nu sunt
decât una, care știe,
In love head over heels. simte, într-un fel,
You glimpsed me sometimes, inegalabil, regal.
Facing grey hours, Încearcă numai...
Or nailing the second.
You frayed the shadows JUST TRY
Laying on the rain side.
Torrents washed Just try to separate me
The brow, the side, From you.
Aliveness. Try and see
Today, the golden fall Which is you,
Gently caresses us; Which is me.
I long for his brow,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 159
TRANSLAŢIUNI
Count, if you can, eternal instants IF YOU PUT LOVE ON SCALES
Yours, mine...
You’ll see: How could I, love,
Mine, you know better! Weave you again,
Into my green withes,
Could you ever Bitter games,
Say, who is me? If you put love on scales?
Search the stars,
Sure you’ll chase them After you drip immortals’ dew,
Towards me. Dump me
You are mumbling, and rustling, In wait and yearning,
And trembling same leaves as me? Then, think,
Can’t you see? How could I, love,
Are your twigs growing Caress you, as ever did?
On your trunk,
Or mine? If you burn out,
For certain, your heart bud While tarrying.
It’s I. That mystic fire,
Feel it? Showing luck,
The song of my heart melts And gift,
And drips in your honey-full heart And shire.
Or, just has trembled even
In both of us. Of so much love,
Or, maybe, both... are one I still have time
Knowing... and feeling some... To dream on you,
Fairy-like...Just try... To wait, or hear,
To hope, or do.
DE-MI PUI IUBIREA But how could you
Through all my green withes, dear?
De-mi pui iubirea la cântar
cu atât amar, iubite, CU SUFLETUL LEGAT LA OCHI
voi mai putea
să te-mpletesc Cu sufletul legat la ochi alergam
în ramurile mele verzi, din nou? căutând înfrigurat
să cuprind distanța dintre
De-mi picuri roua nemuririi, tu și eu.
și-apoi în dor și așteptare Știam că neînțelesuri târzii
m-arunci, se vor ruga la aerul desfrunzit
atunci, și se vor îngropa în timp.
socot, cum să mai pot Îmi scăldam înțelesurile
să te alint, ca altădat’? în tine,
și tainele și visele,
De-mi ofilești iar apoi îmi sugrumam ecoul.
când zăbovești
cel tainic foc Cu sufletul legat la ochi alergam.
Trădând noroc și har și loc...
Pipăiam vibrația setei de tine
Din mult iubire încinsă, șopteam țipete,
mai am răgaz mingi de foc.
să te visez,
s-aștept, s-ascult, De ce îmi îngropi sufletul?
să sper, să pot. De ce nu mă mai poți cuprinde
Dar tu, prin ramurile mele verzi în mirosul albastru al cerului
mă vezi? și mă lași, străină, inimii mele?

160 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 TRANSLAŢIUNI
WITH BLINDFOLDED SOUL apărată fără voie
de noi doi mai e nevoie?
With blindfolded soul I ran away,
Eagerly searching, Doamne, cum caut acum
To embrace the distance în susul apei locul acela
Between you and I. unde am pus-o oare?
I knew, late mysteries, Mă cheamă, mă doare,
Will pray the leafless air o aud râzând, plângând
And burry themselves in time.
I mirrored the meanings mă împing în susul apei încet,
In you, petala aceea, e sigur aceea
Both secrets and dreams, e sigur...
And then I strangled the echo…
With blindfolded soul I ran, DOWNSTREAM
Touching vibration
To being thirsty of you. Slowly, I push myself downstream,
Glowing, I whispered screams, There, I know a secret place,
Fire balls, To keep your heart.
Why do you bury my soul?
Why can’t you hold me anymore Is that stone to the third cockcrow,
In the blue aroma Remember?
Of sky, The river looks to you wavier or more
And leave me unknown Inviting?
To my lonely heart? Smoother and infinitely delicate is the
Stone?
ÎN SUSUL APEI Altered, in the water,
The sounds, complained-petals,
Încet, mă împing în susul apei. Abundantly and wildly grown,
Știu acolo un loc tainic, Can you still see them?
de păstrat inima ta. Is it you, the well known,
Or, maybe, it arose from you another ego
E piatra aceea Expected long ago,
din al treilea cântat de cocoș, A speechless suspiration?
mai știi? Why everything in your heart flows
Nu-ți pare mai chemător As if it would be celestial?
și mai unduios râul?
Mai netedă The water signs flow you
și infinit mai fină piatra? In shapes - not moulds.
În apă, Why did I bring you here?
transfigurate, sunetele – tânguitoare petale, Oh, my, what have I done?
crescute abundent și sălbatic How you are slowly melted into
Le mai cunoști? Stone heart,
Mă-ntreb: ești tu, Dissolved by water,
cel știut, Unwillingly protected!
Sau poate, Are we still useful, I wonder?
A crescut din tine un eu
dorit demult, Oh, God, how am I searching now
un împietrit oftat astral? Downstream, that place…
Where did I leave it?
Semnele apei te curg It calls me, it hurts me,
în forme-neforme
De ce te-am adus aici, I hear it laughing… crying…
vai, ce-am făcut? I push myself downstream
Cum te preface, treptat That leaf… for sure it is… no doubt…
în inimă-piatră,
diluată de apă, Translation by Gabriela GROZA

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 161

TRANSLAŢIUNI

EMANUEL POPE

POEME/DIKTER
Traducere de/ Översättning av Dorina Brândușa Landén

Căderea
Din nou
firimituri pe coaja albă de hârtie
din nou
moartea târându-și trupul prin albia lunii
privită ca renunțarea
umbra sa ne pare o năframă voievodală.
La durere însă se participă fără zgârcenie
nu-i așa?
din tot sufletul
cum numai voinicii știu s-o facă
la vreme de beție și de nuntă
vin toate deodată
cu neamuri și scroafe
până și judecățile au modul lor elegant
de a-și da arama pe față
sigur
fiecăruia i se va dărui numai atât cât a înțeles
după sunetul inimii sale de javră
cât a adunat și cât a iubit
zbaterea, trecerea, înălțarea
pe sânii lumii, pe propriile brațe
pe fața tuturor celor ce nu au contenit
a contempla nepăsători, în tăcere
căderea.
helhjärtat
som bara de djärva kan göra
i fylleri och bröllopstider
kommer allt på en gång
med släktingar och suggor
till och med omdömena har deras eleganta sätt
att visa sin sanna natur
helt visst
var och en kommer att få bara så mycket som han har
förstått
efter ljudet av sin uslings hjärta,
hur mycket har han samlat, hur mycket har han
älskat,
kampen, färden, uppstigandet
på världens bröst, på sina egna armar
i ansiktet av alla som har upphört
likgiltiga att begrunda i tystnad
fallet
och sedan
i hur mycket bröd ska du omvandla Dig, Herre
när livet, här,
varken levande eller dött,
är en ödmjuk last
som en fågel som gråter i sin jägares hand?

și apoi en flock vargar som tusen svärd

în câtă pâine să te preschimbi Tu, Doamne springer genom mitt blod!
când viața, aici
nici vie nici moartă ...am călătorit
umilă prihană
ca o pasăre plânge în mâna vânătorilor ei? apoi am călătorit mult
până la capătul pământului și până la capătul
o haită de lupi cât o mie de săbii zilelor mele
îmi aleargă prin sânge! călătorind cum călătoresc zmeii vara
sau câinii sălbatici turbați de foame
Fallet ori licuricii zănatici prin întunericul
unei carcase putrezite de cal
Igen și auzeam peste mine venind din afară
smulor på pappers vita skal zgomotul unor neobosite perechi de aripi
igen nenumărate aripi
döden dragande sin kropp genom månens bädd și cum eram trist ca o lebădă albă
ses som att ge upp noaptea visam asemenea unui gutui rodind
dess skugga verkar vara en furstes slöja. speranțe împrejurul lunii:
Men i smärta deltar man utan snålhet „Sunt îngerii, băiete!” îmi spuneam
är det inte så? „... sunt îngerii veniți să te ajute!”
162 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

altfel, nu eram idiot pe de-a-ntregul
și dimineața, când îmi spălam fața în izvorul
propriei lucidități
știam că nu era decât murmurul nepotolitei
pofte de sânge
muște, numai muște
dând târcoale universului meu.
„un arhanghel niciodată nu și-a lipit
urechea sa sfântă de inima frântă a unui
stârv de cal”
și porneam din nou la drum
cu jumătățile mele de om și de fiară
abia respirând înăuntru.
… am mers mult
până la capătul pământului și până la capătul
zilelor mele
cum, odată, numai marii pustnici însetați de
suferință obișnuiau să meargă
ori licuricii zănatici prin întunericul
fără milă al unei carcase putrezite de cal
rugându-mă
– cu tot mai mare greață –
privind scârbit spre nodul din cuvinte
și azi și mâine insidios și crud
orice-ntreb mi se reverberează-n oase
pustiul și el
nu-i ușă-n care să mă-ncred
nu-i prag pe care să mă așez
toți caii au obosit să mai aștepte
și câmpul este tot mai alb de oase.
Între cadavre nu există nicio formă
de comunicare
doar o empatie sumară, surdă
ca o licoare curgând tăcută
dintr-o parte-n alta
neconvingător ca-n filme
sau cum vedem că se-ntâmplă între lumea
viețuitoarele mării și lumina plăpândă a lunii
sau cum există între lumea pietrelor
și lumea metalelor
sau între lumea de-aici și lumea de-acolo
și atât.
... am mers prea mult
aș spune
atât de mult, încât de-acum aud lumina
cum se frânge
geme ca o tablă-ndoită în mâna celui
ce a plămădit pământu’
cutie a unei rezonanțe amare
e greu de-nchipuit, dar nici nu simt
vreun fel de milă
din plânsul ei mă cheamă
tot drumul străbătut
sfârșitu-mi e aproape
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
și-ncep să râd cum n-am mai râs de mult...
… har rest
sedan reste jag till slutet av jorden och till slutet
av mina dagar
resande som drakarna flyger på sommaren
eller vilda hundar rabiata av hunger
eller vimlande eldflugor genom mörkret i
en ruttnande hästs hölje
och hörde över mig kommande utifrån
obevekligt buller av ett par vingar,
otaliga vingar,
och hur jag var ledsen som en vit svan
på natten drömde jag, som ett fruktbärande kvit-
tenträd,
förhoppningar kring månen:
”Det är änglarna, pojke!” sa jag till mig själv
”… änglarna är här för att hjälpa dig!”
annars, var jag inte helt dum
och på morgonen, när jag tvättade ansiktet i
källan av min egen klarsynthet
visste jag att det bara var porlandet av det
obrutna blodets lust
flugor, endast flugor
cirklar runt mitt universum.
”en ärkeängel har aldrig satt sitt heliga öra
på ett brustet hjärta av en hästs kadaver.”
och var tillbaka på vägen igen
med mina halvor av man och fä
knappt kunde jag andas inuti.
… jag har gått långt
till slutet av jorden och till slutet av
mina dagar
som, endast en gång, stora eremiter
törstiga av lidandet brukade gå
eller stolliga eldflugor genom obarmhärtiga mörker
av en rutten hästhölje
och ber
– med ökande illamående –
äcklad tittande mot knuten av ord
idag och imorgon smygande och grym
och vad jag nu frågar ekar i mina ben
och öknen är
ingen dörr som jag kan lita på
inte en tröskel som jag kan sitta på
alla hästar har tröttnat på att vänta
och fältet är vitare av ben.
Mellan lik finns ingen form av
kommunikation
bara en kort och döv empati
som en dricka strömmar tyst
från sida till sida
föga övertygande som i filmerna
eller som vi ser att det händer mellan världen
163
TRANSLAŢIUNI
av havsdjur och i månens flimrande într-un final, ajungând la ei
eller det som finns mellan stenarnas värld Paradisului tău să-i oferi în dar
och metallvärlden toată această menajerie de fiare turbate.
eller mellan den här världen och över hela världen mai bine
därifrån uitarea fără vise,
och så. mai bine
… jag har gått för långt tăcând să-mi ascult dumnezeii
säger jag respirând vii lângă somnul meu,
så långt, att från och med nu, hör jag fără rușine!
hur ljuset bryts
stönar som en vikt plåt i handen Till mitt paradis… utan ånger, utan skam!
av den som har format jorden
lådan av en bitter resonans när jag inte längre uthärdar mina följeslagares han-
det är svårt att föreställa sig, men inte känner jag dlingar,
någon form av nåd och varje tecken från dem skall tala till mitt hjärta
från sin gråt kallar mig bara och bara om döden
hela korsade vägen omderasdödomandrasdöd
slutet är nära mig omandrasdödomingensdöd
och jag börjar skratta som jag har inte skrattat på länge… utan mycket omtanke för livets rikedom
trampande varandra på fötterna
Paradisului meu... fără regret, fără rușine! ljugande, stjälande, fuskande,
slår, spottar, förråder,
când nu voi mai suporta actele tovarășilor mei de hatar, våldtar, dödar
drum, ignorerar
și orice semn al lor va vorbi inimii mele som en Ulysses då
numai și numai despre moarte – sänka sin båts segel mitt i en storm –
despremoartealorcadespremoarteaaltora jag ska fånga himlen av dess kant
despremoarteaaltoracadespremoarteanimănui och med starka armar tar jag den närmare mig, le-
fără să le pese câtuși de puțin de bogăția vieții vande
câlcându-se unii pe alții în picioare svepa min kropp i sin kappa
mințind, furând, înșelând, för att dö.
lovind, scuipând, trădând,
urând, violând, ucigând hur annars?
ignorând, när i de rena nätternas vatten har ingen enkel män-
ca un Ulise atunci niskobön tvättat sitt ansikte för länge sedan
- coborându-și pânzele corabiei sale în toiul unei furtuni - och hyckleriets språk flyger hela tiden genom luften
voi prinde cerul de-o margine a lui som en galen sjöjungfru med tusen röster
și cu brațe strașnice mi-l voi aduce mai aproape, viu, hur annars man navigerar rätt med världens poesi
învelindu-mi trupul în mantia lui när en klan av råttor lever på sina drömmars däck
ca să mor. och till vad
att ständigt lyssna på världens oro
altfel cum?! och till vad
când în apa curată a nopților nicio rugăciune simplă ständigt gå igenom så många vattendrag
de om nu-și mai spală demult chipul tänkande på dina framtida bröder
și limbile fățărniciei străbat aerul tuturor zilelor ca o med genomborrat hjärta
sirenă nebună cu o mie de glasuri
altfel cum să poți naviga corect cu poezia lumii slutligen, när du når de,
când un neam de șobolani își duce veacu' pe coverta till ditt Paradis skall du ge i gåva
ei de vise hela det här menageriet av rabiata djur.
și la ce bun bättre
să tot asculți îngrijorarea lumii glömskan utan drömmar,
și la ce bun bättre
să tot străbați atâtea ape lyssna tyst på gudarna
gândind la frații tăi din viitor som andas levande nära min sömn,
cu inima străpunsă utan skam!

164 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 TRANSLAŢIUNI

Cassian MARIA SPIRIDON

PESTE PĂDURE / ÜBER DEN WALD

Poezii / Gedichte
aus dem Rumänischen übertragen von
Christian W. SCHENK

ZODIAC ne suntem absolut necesari

prin mine trec KLEINES KONVERSATIONSHANDBUCH

corăbii negre / vise / drumurile rupte
ale morții ich spähe mit Würde ins Kanonengesicht
încă mai scriu sein tiefes dunkles Rauchauge
așa ich höre seine Stimme donnern
îmbrăcat în cămașa zădărniciei aus seinem körperlosen Umfang
nur noch Asche
nici tălpile nu pot să-ți mai sărut wir leben miteinander sprachlos /
am renunțat auf der Lafette barfuß
la clipa repede și verde ruhend / voller Blut
(despre berbec și soarta lui so
spun: ich gab die Tugend und die Sünden auf
porțile sunt ferecate wir sind uns unentbehrlich
nimeni nu are timp să moară)
LUPTA DINTRE ÎNGER ȘI SOMN
STERNZEICHEN
îngerul a văzut că am nevoie de somn
durch mich dringen am recunoscut / da! am nevoie de somn
schwarze Schiffe / Träume / des Todes ce mai vrei? / am nevoie
zerbrochene Wege îngerul atunci trosc! cu aripa lui
ich schreibe noch m-a lovit peste somn
so trosc! și iar trosc!
im Kleide der Vergeblichkeit peste ochi / peste gură
încercam să mă scol / cu toate puterile
nicht mal die Sohlen kann ich dir küssen încercam să mă scol
ich gab dar îngerul striga: ai nevoie de somn
das schnelle Grün der Augenblicke auf nu vezi / ai nevoie să lupt în
(über den Widder und sein Schicksal cugetul tău
sag’ ich:
die Pforten sind geschlossen KAMPF ZWISCHEN ENGEL UND SCHLAF
niemand hat zum Sterben Zeit)
der Engel sah, dass ich Schlaf nötig habe
MIC MANUAL DE CONVERSAȚIE ich gab es zu / ja! ich habe Schlaf nötig
was willst du noch? ich habe nötig
privesc cu demnitate în față un tun der Engel dann platsch! mit seinem Flügel
ochiul său adânc și negru de fum schlug er meinen Schlaf
aud glasul lui bubuind platsch! und wieder platsch!
din circumferința fără trup über die Augen / über den Mund
numai scrum ich versuchte aufzustehen / mit allen Kräften
conviețuim mutual/ versuchte ich aufzustehen
pe afet odihnind un picior doch der Engel brüllte: du hast Schlaf nötig
desculț / plin de sânge siehst du nicht / du hast meinen Kampf in deinem
așa Geist nötig
am renunțat la virtuți și păcate
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 165
TRANSLAŢIUNI
URBI ET ORBI noch auf seinen eigenen Beinen steht
im Hof / jemandem entgegenkommt
de-am ști că pământul se-nvârte Befehle erteilt / in die Sonne
/nu-i de ajuns schaut
de-am ști că soarele într-o zi va pieri
/tot nu-i de folos PESTE PĂDURE
de-am ști într-o zi ce-i iubirea
/pe cine oare aceasta ar putea împăca sora mea
de stelele ar fi / și mai reci decât par vorbă nesfârșită purtată pe apă
în gura mare mereu o voi spune glas stenic
viața mea / cu ieșire la mare având rădăcina topită
viața mea plânge
se află în cumplită lingoare goală
crin nevăzut
URBI ET ORBI plutește prin ceață
brațele drepte ale pădurii
wenn wir wüssten dass die Erde sich dreht strâng ceața
/ reicht es nicht nudul se sfâșie-n creangă
wenn wir wüssten dass die Sonne eines Tages erlischt sora mea plânge
/ nützt es auch nicht
wenn wir eines Tages wüssten was die Liebe ist ÜBER DEN WALD
/ wem würde das Frieden bringen
wenn die Sterne noch kälter wären / als sie scheinen meine Schwester
lauthals würde ich es immer verkünden unendliches Geschwätz vom Wasser getragen
mein Leben / mit Ausgang zum Meer kraftvolle Stimme
mein Leben mit geschmolzener Wurzel
befindet sich im ständigen Typhus weint
nackt
DESTIN ungesehene Lilie
sie schwebt durch den Nebel
tatăl mamei mele la optzeci de ani die geraden Arme des Waldes
încă în plină putere sammeln den Nebel
ținând calea râmătorului scăpat die Nacktheit zerfetzt sich an einem Ast
la portița grădinii meine Schwester weint
a fost răsturnat cu tot cu ea
au venit să-l ridice feciorii ȚINTĂ LUMINOASĂ
l-au așezat în pat / era paralizat
așa / fiica mai mică a tatălui mamei mele am trăit într-un loc deluros
s-a chinuit ani și ani cu spălatul unde apa nu-și avea loc
întorsul / hrănitul / injecții / doctori am avut nostalgia unui râu
fără speranță că va mai veni pe care să-mi las privirea
ziua când tatăl mamei mele toate căile / toate drumurile erau
va sta pe picioarele sale cunoscute
în curte / să mai ațină calea / nici o potecă nestrăbătută
să dea porunci / să privească la alături / de-ale cerului înfricoșate
soare semne

SCHICKSAL LEUCHTENDES ZIEL

der Vater meiner Frau, achtzig Jahre alt
noch in voller Kraft
beim Einfangen des entwischten Schweins
am Gartentörchen
wurde samt diesem umgestoßen
die Burschen kamen ihn aufzuheben
sie legten ihn ins Bett / er war gelähmt
so / die jüngste Tochter des Vaters meiner Mutter
quälte sich Jahre um Jahre mit dem Waschen
mit dem Umdrehen / der Nahrung / Spritzen / Ärzten
ohne die Hoffnung dass der Tag noch kommen wird
wenn der Vater meiner Mutter
ich lebte an einem hügeligen Ort
wo das Wasser keinen Platz fand
ich hatte die Nostalgie eines Baches
auf dem ich meinen Blick ruhen lasse
alle Bahnen / alle Wege waren
bekannt
/ kein Pfad war unbetreten
nebenan / von des Himmels entsetzten
Zeichen

166 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


în limba lui Baudelaire
de Constantin FROSIN
Premiul European de Traduceri HORACE, 2018
Mă consum în tăcere
Aceeași slăbiciune. Mă consum în tăcere, în
singurătate, am scăpat demult de grăsimi, mă tot subțiez,
aș putea fi acum întins pe pâine. Adevărul e
că nu-mi mai doresc decât să
rămână misterul după mine… Din 2005 nu mai aud decât
niște bubuituri ciudate dinlăuntru. Sunt
nemulțumit și nefericit. Nu mai vreau să știu ce mi
se întâmplă, nici de ce. Mi se pare
normal să merg mai departe pe drumul meu, care ba se dilată,
ba se contractă, emoțional, se confundă, nu contează.
Mai nou, răsună și o voce
feminină în mine: Ce faci? Ai apărut atât de târziu… Te-ai
hotărât? Vii cu mine? Nu privi în
trecut! De ce te temi? Hai să vedem ce putem face împreună:
vom avea un plan al nostru… Te iubesc! Vorbe…
Am senzația că ea nu e decât o iluzie a mea. Că nu e nimic
real. Totuși, emite o lumină intermitentă…
Am ales sminteala? Mă consum în tăcere. Sunt un ghicitor
în întuneric, aștept și acum să se stingă
vocea feminină — și lumina.
Je me consume en silence
La même faiblesse. Je me consume en silence,
dans la solitude, me suis depuis longtemps défait de mes
graisses, m’amincis sans cesse,
à présent, l’on pourrait m’enduire sur le pain. Le fait est que
je ne souhaite plus rien d’autre, sinon que
le seul mystère me survive… Depuis 2005, je n’entends
plus que de
drôles de grondements dedans moi. Je suis
mécontent et fort malheureux. Je ne veux même plus savoir
ce qui m’arrive, ni pourquoi. Il m’apparaît
comme normal d’aller mon chemin, lequel tantôt se dilate,
tantôt se contracte, émotionnellement, se confond, peu im-
porte.
Dernièrement, une voix résonne en moi,
bien féminine : Que deviens-tu ? Tu fis si tard ton appari-
tion… T’es-tu
décidé ? Me rejoindras-tu ? Ne regarde pas
vers le passé ! Pourquoi as-tu peur ? Allons de ce pas voir
ce que l’on peut faire ensemble :
on dressera un plan pour nous... Je t’aime ! Paroles en
l’air...
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
Liviu Ioan STOICIU
Poeme
J’ai la sensation qu’elle n’est rien d’autre qu’une simple il-
lusion. Que rien ne saurait
être réel. Et pourtant, elle émet une lumière intermittente...
Aurai-je choisi la démence ? Je me consume en silence.
Suis un devin
dans les ténèbres, qui attend encore que finissent par
s’éteindre
tant la voix féminine – que la lumière.
Teatru de proști
Ca la teatru. Îngropați în zăpada iubirii. Teatru de proști. Că
a venit iar vremea despărțirii! Ce vreme urâtă,
suntem orbiți, nu mai vedem nici un drum, nici în afară,
nici înlăuntrul nostru — să mergem înainte, să
mergem înapoi? Suntem prinși de viscol în mijlocul câm-
pului.
Ce să facem? Dacă stăm pe loc, murim înghețați…
Lăsați în voia Domnului, fiindcă noi
nu ne mai putem controla nervii. Iubirea ne-a adus împre-
ună
până aici, de aici încolo trebuie să ne descurcăm
singuri. Suntem atât de supărați
și de triști, dezamăgiți. După iubire ce urmează? Ura?
Rânjetul unui deștept?
Sunt forțe în interior care ne anulează avântul, acum
ar trebui să ajungem la nebuni. Vezi
ce ușor se dărâmă totul? E de ajuns un cutremur interior,
unul devastator, de un minut și gata. Acum
suntem doi eroi negativi — cu
o suspectă aprindere a obrajilor, opriți în fața statuii
fotografului local: „Zâmbiți! Păsărica!”
Tu porți doar o pălărie cu panglicuțe, eu sunt gol-pușcă.
Ca la teatru. Vorbim de noi amândoi la trecut.
Noi, cei din fundul sălii.
Théâtre des Sots
Comme au théâtre. Enfouis dans la neige de l’affection.
Théâtre des Sots.
Car c’est le temps de la séparation ! Le mauvais temps qu’il
fait,
on est aveuglés, on ne voit plus de chemin ni au dehors
ni à l’intérieur de nous – doit-on aller de l’avant, ou
rebrousser chemin ? Nous voilà captifs de la bise au milieu
167
TRANSLAŢIUNI
des plaines
Que faire ? Si on reste là, on risque de mourir congelés…
Laissés à la merci du Seigneur, parce que nous
autres, on n’arrive plus à contrôler nos nerfs. C’est bien
l’amour qui nous a réunis
à ce jour, dorénavant, force nous sera de nous débrouiller
tout seuls.
Comme quoi, on est tellement contrariés
et tristes, désillusionnés. Qu’est-ce qui s’ensuit à l’amour ?
Serait-ce la haine ?
Le rictus d’un futé malin ?
Il est de ces forces à l’intérieur de nous, qui annulent notre
élan, à présent
il nous faudrait nous rendre dans un asile. Tu vois
comme tout s’écroule facilement ? Il suffit comme d’un
tremblement de terre intérieur,
l’un de dévastateur, durant une minute, et c’est fini. Ma-
intenant
on est deux héros négatifs
ayant les joues suspectement en feu, immobilisés devant la
statue
du photographe de l’endroit: “Souriez! Say cheese ! »
Tu portes juste un chapeau avec des rubans, moi je suis nu
comme un verre.
Comme au théâtre. Nous parlons de nous deux au temps
passé.
Nous autres, au fond de la salle.
De la un ciclu la celălalt
Mi-e dor de mine însumi, de cel dinainte, de care m-am
pierdut. Mi-e dor de întreg. Nu
mă mai pot regăsi, trec zilele și nopțile de pomană. Aud
azi cum cad pietrele pe acoperișul casei
și mă uit lung la fumul care iese din prizele arse, deși
a fost tăiat de trei luni curentul electric. E
ceva paranormal. Tu ești, cel de care m-am pierdut? Așa
îmi dai un semn? Ce vrei să-mi spui? Ai
murit fără lumânare și eu n-am
aflat? Știu că te-ai îndrăgostit de o fată cu 31 de ani mai
mică decât tine, că ai plecat în lumea ta cu ea
și nu te-ai mai întors… Fără tine am rămas pe jumătate golit.
Tot ce mi se întâmplă
face parte dintr-un ritual pregătitor pentru moarte.
Stau de-a dreapta și de-a stânga frunții mele și mă mir: aici
trebuia să fie puroi, și aici, și aici — peste
tot de unde tu lipsești, dar în loc de puroi a crescut
numărul centrilor plăcerii, inclusiv
aici și aici. Asta, fiindcă a dispărut echilibrul. Am
trecut de la un ciclu la celălalt.
D’un cycle à l’autre
Je m’ennuie de moi-même, de celui que je fus, dont je me
suis
perdu. Je m’ennuie après le tout. Je
168
ne saurais plus me retrouver, les jours et les nuits ont beau
se suivre. J’entends
aujourd’hui les pierres tomber sur le toit de ma maison
et je regarde longuement la fumée qui sort des prises de co-
urant brûlées, bien que
ça fasse trois mois qu’on m’a coupé le courant électrique.
C’est
quelque chose de paranormal. Serait-ce toi, celui dont je me
suis perdu ?
Est-ce ainsi que tu me fais signe ? Que veux-tu me dire?
Es-tu
mort sans la moindre bougie allumée au chevet, et
je ne le sus point ? Je sais que tu t’amourachas d’une jeune
fille, de 31 ans ta
cadette, que tu es parti de par ton monde avec elle
et n’en es plus revenu… Ton absence a fini par me vider à
moitié
Tout ce qui m’arrive
fait partie d’un rituel voué à me préparer en vue de la mort.
Je me tiens à droite et à gauche de mon front et m’émerve-
ille : là-même
ildevait y avoir du pus, de même là, et là aussi, partout
où tu me fais défaut, mais à la place du pus, a augmenté
le nombre des centres du plaisir, y compris
là et là. Cela, pour la bonne raison que mon équilibre aura
disparu.
Je suis passé d'un cycle à l'autre.
Un episod dintr-o carte
Redus la nimic, trântit la pământ,
îmbolnăvit de Sâmbăta Morților, pe 5 martie, după pomana
mamei de-a doua — zile la rând prelins în
pământ, curgând apele pe mine și arzând în același timp.
Cu ganglionii inflamați. Nu am avut pe nimeni
aproape, care să mă mângâie. Măcar. Singurătatea m-a tri-
mis
iar în necunoscut și am descoperit noi lumi. Noi
lumi de delăsări. Nu contează cât am suferit, nu? Mă tem
acum, când mi-am mai venit în fire: am făcut
iar un pas înapoi, influențat de boală?
Recunoscând că nu mă mai simt capabil să o iau cu
tine de la zero. Că n-are rost, e caraghios,
a trecut ultimul tren la vârsta
mea, te iubesc, dar nu ajunge…Regret. Spun:
Ăștia sunt spinii păcatelor tale! Cred
că de aici înainte trebuie să-mi folosesc defectele… Cum?
Uițică e un înger care-ți pregătește
calea, stai liniștit, nu trebuie să faci nimic — mă asiguri tu,
venită, în sfârșit, în vizită. Mă dezbraci. Ce e
cu hieroglifele astea pe tine, Dumnezeule? Mi-au apărut
după
boală. Ar trebui să ți le citească un cunoscător,
cine știe ce avertisment o fi… Mă
simt, oricum, ca într-un episod dintr-o carte citită cândva,
undeva.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Un épisode dans un livre
Réduit à néant, claqué au sol,
tombé malade le Samedi des Morts, le 5 Mars, après
l’aumône
faite à la mémoire de ma seconde mère – des jours durant
ruisselant
sur la terre, trempé et à tordre et brûlant en même temps.
Avec
les ganglions enflammés. Il n’y eut personne à mes côtés
ni à mon chevet, dispos à me caresser. Au moins ça. La so-
litude m’envoya
encore dans l’inconnu et je découvris d’autres mondes.
D’autres
mondes de délaissements. Peu importe combien j’ai souf-
fert, n’est-ce pas? J’ai peur
à présent, que j’ai repris un peu mes esprits: aurai-je encore
fait
un pas en arrière, influencé par la maladie ?
Tout en avouant que je ne me sens plus de taille à tout re-
prendre
à zéro avec toi. Que ça ne rime plus à rien, c’est ridicule,
vu mon âge, le dernier train est passé,
je t’aime, mais c’est insuffisant... Je le regrette. Je dis:
Ce sont bien les épines de tes péches ! Je pense
que dorénavant, il me faudrait mettre mes défauts à pro-
fit… Mais comment ?
Tu oublies qu’il est un ange qui te déblaie la voie
rassure-toi, tu ne devras rien faire – me consoles-tu,
qui es enfin venue me rendre visite. Tu me déshabilles.
Mais
qu’est-ce que c’est que ces hiéroglyphes sur ta peau, mon
Dieu ? Elles sont apparues
des suites de la maladie. Un connaisseur devrait les déchif-
frer,
qui sait quel avertissement cela peut être… Quoi
qu’il en soit, je me sens comme un épisode dans un livre lu
un jour,
quelque part.
E ceva de nedescris
Fugit în lume.
Mă reașez în propria găoace, încerc să mă bine-dispun,
ce, credeai că moartea are sens? Am
aruncat azi și ultimele palme din pământul depus pe
mine de-a lungul celor 55 de ani, m-am
spălat în amănunt, mi-e rușine că am trăit atât, acum mă
simt eliberat de gânduri cu adevărat,
mai ușor, mai calm, mai liber — deși… E ceva în mine care
a luat-o razna, e de nestăpânit, nu-mi dau
seama exact ce, nu-i mai place să
stea înlăuntrul mormântului inimii mele. Mi-am luat
adio de la toți, am plecat împăcat cu mine
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
însumi, dar a mai rămas ceva, independent de mine — re-
cunosc,
am o problemă. Nu e sufletul, cu dispariția lui m-am
resemnat. E ceva în mine care
mișcă, deși, în particular, eu mi-am dat demult
obștescul sfârșit.
Ceva care-mi tot spune că aude mereu cântecul
preotului, cu: „Am văzut oase goale
în pământ”… E ceva în mine care mă iubește, nu-mi pot
închipui ce. E ceva de nedescris. E
iubirea însăși, esența, cuvântul ei din mine — ceva difuz,
care nu mă lasă… Ceva care se înalță și în același
timp coboară. Ceva care-mi
provoacă rușine, extaz, indecență, umilință, schimonoseli,
suspine. Atât mi-a mai
rămas — ceva! Iubirea? Mi-e atât de dor de mine…
Tout cela, c’est impensable
Evadé dans le monde.
Je rentre dans ma coquille, tente de me mettre de bonne hu-
meur,
quoi, pensais-tu que la mort a un sens? J’ai
secoué aujourd’hui les dernières poignées de terre ayant ad-
héré
à moi tout au long de ces 55 ans, je me suis
lavé par le menu, j’ai honte d’avoir vécu pendant si lon-
gtemps,
à présent, je me sens délivré pour de bon de mes pensées,
plus léger, plus calme, plus libre – bien que… Il y a qu-
elque chose en moi
qui perdit les pédales, c’est quelque chose d’impétueux, je
ne réalise pas
ce dont il s’agit exactement, cela n’aime plus
rester au dedans de la tombe de mon cœur. J’ai fait
mes adieux à tous, suis parti réconcilié avec moi
même, pourtant il est resté quelque chose indépendant de
moi – je l’avoue,
j’ai un problème. Il ne s’agit pas de mon âme, sa dispari-
tion, je
m’y suis résigné. Il est quelque chose en moi qui
bouge, bien que, en particulier, cela fasse longtemps que
je rendis l’âme.
Quelque chose qui n’arrête pas de prétendre d’ouïr le chant
du prêtre: “Des os reposaient dans le sol »…
Il existe quelque chose en moi qui m’aime, je ne saurais
m’imaginer quoi. C’est indescriptible. C’est
l’amour lui-même, l’essence, son propos en moi – quelque
chose de diffus,
qui ne m’abandonne pas… Quelque chose qui s’élève et,
dans le même
temps, descend. Quelque chose qui me
provoque la honte, l’extase, l’indécence, l’humilité, des ric-
tus,
des soupirs. C’est tout ce qui m’est
resté – quelque chose ! L’amour ? Je m’ennuie tellement de
moi…
169
TRANSLAŢIUNI

Dumitru VELEA

ODETTE în limba lui PUȘKIN

de Lilia MANOLE
Să vadă cerul înstelat, Но намного одинокий чем смерть,
Daimonul в гроб я войду,
îmi sfâșie cortul. чтобы пела моя звезда в ночь
и чтобы я ей писал, жду.
STEAUA MEA

Te-aș acoperi sub pleoape, E lună nouă

ca pe-un ochi etern; și omului îi cade
și te-aș ridica din ape, banul în apă.
cerul să-ți aștern.
CĂMAȘĂ FĂRĂ GURĂ
Și din lumile pribege
urma să-ți adun, În locuința dată cu var,
chiar de-aș merge în toiege cineva, cu pânza de pe cap în mâna dreaptă,
și-aș cădea pe drum. mi-atinge o singură dată fața
și de trei ori pereții fără răsuflare;
Doamne, în oglinda stelei,
chipul i l-ai pus, pe urmă, îmi lasă cămașa fără gură,
ca să dea lumină zilei și iese afară.
și Celor de Sus.

Dar mai singur decât moartea Новолуние

intru în sicriu и человеку падает
și aștept să cânte noaptea монета в воде.
steaua mea, să-i scriu.
РУБАШКА БЕЗ РТА
Чтобы увидеть звёздное небо,
Даймон В помещении, побеленном известью,
разрывает мою палату. кто-то, с тканью, с головы, в правую руку,
лишь один раз трогает моё лицо
Моя звезда и три раза стены без дыхания;

Я под веками тебя бы накрыл, потом, оставляет мне рубашку без рта,
как око вечное, и выходит на улицу.
и из вод бы тебя поднял,
застелить тебе небо.
Doar ochii tăi
И из блуждающих миров, se-nchid o dată
твой след собираю, și se deschid de două ori.
даже если бы я ходил на костылях,
и по дороге упал бы. PIETA

В зеркало звезды, Боже, De zile și nopți n-am mai visat nimic,

её лик положил, decât trupul meu întors cu fața spre mine,
чтобы она дала свет дню ca într-o oglindă, privindu-mă cu spaimă;
и Тем, с Небес. uneori, abia se distinge, aleargă pe drumuri spre
mine,

170 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 TRANSLAŢIUNI
alteori, îmi stă în față, nelăsându-mă să intru în casă. в обед - из фруктов, теперь она тень в руке
Nu știu cine dintre noi e pasărea în colivie, Бога,
sub năvodul aruncat de sus, odată cu trăznetul. чувствую биение под виском, как будто одна
бабочка
Umbra crucii mi-a atins picioarele. запутывается в корзиночке из воздуха, ребенку в
радость.
Încep să înțeleg limbajul fulgerului.
Мне любовь даётся на крест,
Cenușă cade coronița – dimineața era de flori, пронзая ночь моим лбом.
la prânz, din fructe, acum e umbră în mâna lui Dum-
nezeu; Теперь, телом мне легко опускается на руки, как
simt o zbatere sub tâmplă, ca și cum un fluture ребёнок,
se-ncurcă în coșulețul din aer, spre bucuria copilului. ищет мою грудь, и просит, чтобы я его
накормил,
Iubirea mi se dă pe cruce, разрывает мне одежду его белыми руками,
străfulgerând noaptea cu fruntea mea. как будто прошедшие через сон-, и слеза
накрыла моё лицо:
Acum, trupul ușor mi se lasă-n brațe, ca un copil, это мой младенец, пока Отец будет смотреть
îmi caută sânul și-mi cere să îl hrănesc; на нас обеих.
îmi sfâșie veșmântul cu mâinile lui albe,
parcă trecute prin somn – și lacrima mi-a acoperit
fața; Красота оставляет себе мёртвых, чтобы
e pruncul meu până când Tatăl ne va privi pe amândoi. похоронить своих мертвых.

Frumusețea își lasă morții să-și îngroape morții. С распростертыми объятиями, нахожусь
посередине дороги, oдна– и в не нашем мире.
Cu brațele deschise sunt în mijlocul drumului,
singură – și în afara lumii.
Cine privește o floare
devine el însuși
Лишь твои глаза o floare.
закрываются один раз
и открываются дважды. ÎN SOMN

ПИЕТА Orice veșmânt se rupe cîndva,

numai din al meu
Днями и ночами мне ничего не приснилось, s-a tăiat în noaptea asta
лишь моё тело, повёрнутое лицом ко мне, și s-a aruncat pe ape.
как в зеркало, глядя на меня со страхом;
иногда, еле различается, бегает по дорогам ко
мне, Кто разглядывает цветок,
в другой раз стоит передо мной, не давая мне он сам становится
зайти в дом. цветком
Не знаю, кто из нас птица в клетке,
под неводом, выброшенного сверху, ВО СНЕ
одновременно с молнией.
Любое одеяние когда-то рвётся,
Тень креста дотронулась до моих ног. только из моего
было отрезано в эту ночь
Начинаю понимать язык молнии. и было выброшено по водам.

Золой падает корона–утром была из цветов,

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 171

TRANSLAŢIUNI
Irina Lucia MIHALCA
FATA DIN VIS
„Noli foras ire, in interiore homine veritas!”
(Nu vă duceți în afară, în omul interior locuiește
adevărul! )
„Fiecare este o oglindă pentru celălalt, în care
se vede pe sine însuși.”
Shakespeare
„Visul pe care îl visezi singur rămâne doar un vis,
visul pe care îl visezi cu alții devine realitate."
din scripturile antice tibetane
În serile calde de mai, prin fereastra camerei lui,
aerul e plin de miresmele dulci de regina nopții, suave
arome de levănțică, parfum de iasomie, trandafiri, ca-
prifoi și mentă.
În fața casei un tei își răspândește grăbit florile,
corcodușul și-apleacă ramurile încărcate în adierea
vântului printre crenguțele zvelte de liliac. Miroase a
liniște și a fluturi de vis.
Dinspre marginea orașului năvălește noaptea și
țârâitul greierilor.
Adolescentul prefera nopțile astea pentru lumina
mistică reflectată în tăcere. Câte un țipăt pierdut în
depărtări. Citea, citea enorm pentru vârsta lui. Un tâ-
năr, diferit de ceilalți, își crea propriul univers prin
cuvinte ce nu trebuiau rostite decât pentru sine. Găsea
imposibilă calea de a-și face prieteni și chiar o iubită.
Aplecat la masa din cameră încerca să-și scrie gându-
rile prin fragmente de romane începute.
Să fie vis sau aievea glasul ce răzbătea tânguitor din
grădina casei? Să fie vis sau realitate? Se ridică, din câ-
țiva pași ajunse afară. Nedumerit, încercă să afle de unde
venea acea chemare abia șoptită. În curtea casei, cum-
păna fântânii despica luna plină.
Încet, un glas suav îl chema: "Vino, hai vino! ”.
Înaintă mirat, pe urmele glasului fetei, "Vino, hai
vino! ”, pe aleea ce ducea spre fântâna din care se ră-
corea încă de mic. Aplecându-se, în oglinda ei se re-
flecta chipul melancolic al unei fete de o fermecătoare
inocență, luminat de razele lunii.
La vederea lui schiță un zâmbet:
- Ai venit! Sunt eoni de timp, prin timp, de când
te caut. Nu-ți fie teamă, hai cu mine, hai vino! Vino în
Orașul Solar, Heliopolis, pășește aici, ai să-l recu-
noști, ai să-ți reamintești!
Fata îi făcu un semn cu mâna, îl chemă încă o
dată. Pâlpâiri de lumină irizau prin pletele ei, pe chi-
pul ei frumos. I se părea cunoscută, nu-și amintea cum
și de unde.
172
O mai văzuse, era sigur, simțea asta intens, dar
unde și cum, căci totul părea un vis real, încă neînțe-
les. Ca-n transă, coborî treptele ce duceau spre adân-
cul fântânii.
Păși prin oglinda apei trecând printr-un tunel la
capătul căruia printr-o lumină albastră se deschise
Poarta Stelară spre o lume paralelă scăldată într-o lu-
mină neobișnuită, intensă și pură.
Fata cu trăsături asiatice îl luă de mână, îl privi
adânc. Zâmbindu-i îi spuse:
- De când te-aștept, Chanchala Sarvaga, tu știi
asta, privește și-ncet vei recunoaște totul de când ai
plecat de Acasă. Bucură-te de această călătorie prin
timp!
Ciudată senzație de liniște, un sentiment de pace
interioară și încetinire a curgerii timpului!
Ce ciudat, își aminti numele fetei, Shanti Ramya!
Din văzduh se apropie, plutind inefabil, o pajură
de o rară frumusețe. Pasărea Phoenix, cu aripi învălu-
ite într-un cerc de azur, cu pene strălucitoare ca fla-
căra, cu pete de purpură și aur, iar în ochi o tainică
lumină îi scânteia. Privindu-i adânc, le transmise
mental să se urce pe aripile ei, spre ținutul Soarelui-
Răsare al Templului de Aur. Cu viteza gândului tre-
cuseră peste ținuturi cu o magnifică natură tropicală,
peste câmpii întinse și pășuni, peste vegetații luxuri-
ante brăzdate de fluvii și râuri ale căror maluri erau
mărginite de palmieri și ferigi uriașe.
Ajunseră într-o frumoasă grădină cu fântâni arte-
ziene. La mijloc, străjuită de arbori ornamentali, o
alee pornea spre Poarta Principală, asemănătoare unui
văl, care odată deschisă reda din curtea interioară o
lacrimă pe obrazul timpului, un templu magnific așe-
zat pe o terasă de marmură albă, o bijuterie ce strălu-
cea în lumina soarelui înconjurată de construcții im-
punătoare.
Templul n-avea acoperiș pentru ca razele Soare-
lui-Ra să pătrundă în el. Pasărea îi lăsă în fața templu-
lui și dispăru tot așa cum apăruse.
Era templul alb din visele ce i se succedau perio-
dic prin timp. Cu pași mici, Shanti Ramya porni spre
templu însoțită de tânărul cu ochii negri, strălucitori.
Intrară în templu, aprinseră okoro, acele bețișoare
parfumate de tămâie, smirnă și santal, priviră fuioa-
rele de lumină ridicându-se în încercarea de a îmbuna
zeii prin rugăciuni înmiresmate, depuseră ofrande de
flori, simțiră pacea și albul liniștii lăuntrice, făcură câ-
țiva pași în față și îngenuncheară, ținându-se de mână.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Privind, prin ochii ei, se derula trecutul unei po-
vești, povestea vieții lor.
Știa că a mai fost aici, o recunoștea ca fiind sufle-
tul-pereche, știa aceste locuri și viața prin care a mai
trecut cândva, asemeni unei pelicule derulate in vi-
teză.
În inimă simți o durere sfâșietoare, un dor imens,
un țipat lăuntric, golul pe care nu-l putuse umple cu
nimic. Lacrimile îi inundară ochii, își revedea în-
treaga acea viață, totul, inclusiv despărțirea care le-a
fost dat să fie, ruptura firului lor de teama lui în fața
iubirii, de oscilația și neîncrederea lui.
[Omul înfruntă moartea după o durată foarte mică
a vieții sale, iar viața lui pare să nu fi valorat prea
mult. Chiar nimic! Slăbirea vederii ne face să credem
că soarele, luna și stelele sunt mai palide. Timpul
zboară, experiențele triste urmează una după alta, no-
rii se întorc după ploaie.]
Ieșiră din templu scăldați de lumina blândă a apu-
sului de soare. Totul căpătă un farmec aparte atunci
când se lăsă seara. Porniră spre aleea de unde veniră,
ca Pasărea de Foc să reapară din văzduh, ducându-i la
capătul Porții Stelare.
Cu lacrimi în ochi, Shanti Ramya îl îmbrățișă
strâns, îi mângâie chipul și-l sărută, redându-i gustul
tuturor primăverilor, acel dor nedeslușit după care
tânjea.
- Ne vom reîntâlni, nu plânge, nu te-ntrista! Hai,
zâmbește, Chanchala Sarvaga!
Știi doar că ți-am văzut frica, te-am înțeles și te-
am iertat. Trebuie să reușești să te ierți, să fii liber.
Va trebui să descoperi pașii pierduți. Ai repetat lecția
prin atâtea vieți, o vei parcurge și repeta până o vei
înțelege. Eu te voi aștepta, voi avea răbdare. Nu
plânge, ne vom reîntâlni!
Tânărul trecu prin oglinda apei fântânii și, fără să-
și dea seama, când și cum, se trezi în camera sa, la
masa de lucru.
Să fi fost totul un vis atât de real? Atunci de unde
durerea lăuntrică, de ce simți lacrima curgându-i pe
obraz? Și parfumul ei, și chipul, și gustul ei, totul să
fie doar un vis?
Pe masă găsi o floare albastră de nu-mă-uita și-o
foaie de hârtie pe care era pictat, caligrafic, asemeni
unei ideograme, în tușe de cerneală sumi, captând
imaginea unor picături de apă, dincolo de linii:
Ne trezim amândoi
dintr-o altă realitate
încercând să oprim clipa,
continuarea unui alt timp,
în acest timp.
iar dedesubt el completase:
Oare ne vom întoarce?
Oare ne vom regăsi, mai tineri
decât moartea ce ne-a chemat,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
despărțindu-ne,
mai curați decât cerul primăverii?
Copil plutind în lacrima timpului,
țipând după mireasma gândului tău!
Oare ce-naltă iubire ne-a pedepsit cu uitarea?
Te văd alergând lângă mine
cu surâs de mărgele,
cu privirea ta caldă,
întinzând mâna să-mi prindă suflarea,
să-mi alunge întristarea...
Oare vom mai fi NOI?
.....................................................
Oare visele, trăirile avute, pot fi visate de două
ori, precum scăldatul în același fluviu de două ori sau
va trebui să renunți la ele?
Amintirile, temelia pe care poți zidi înscrisurile
culese de-a lungul întâmplărilor, prețioase fragmente,
cu care poți întregi tot!
O coloană trunchiată, un capitel sfărâmat, treptele
pe care încerci să le urci îți amintesc de splendoarea
unui templu. Toate alcătuiesc comoara de absolut, ne-
cesară unui suflet.
Viziunea, oricât de puternică ar fi, doarme dacă
nu e deșteptată, prin întâmplare, de un lucru de nimic
care a concretizat-o, iar când nu mai ai toate acestea,
e greu să te regăsești.
Ca-ntr-un obscur subteran, trebuie să cobori în
sufletul tău, proiectând lumini, ca să poți afla ceva.
Te-apleci asupra inimii și-asculți cum bate-n ea trecu-
tul, ca și cum ai pune urechea la pământ, ca să auzi
din depărtare un zgomot surd. Inima bate, mintea nu
poate uita câte a adunat.
Culori, arome, sunete și forme; văzul și auzul ur-
mează să le păstreze, scânteia aceea care a dormit o
clipă sub cenușa parfumată, scânteia aceea mică,
energia, iar odată cu primăvara, cu vântul care bate,
simți că va renaște.'
(povestea, poate, va continua)
LA FILLE RÊVÉE
Noli foras ire, in interiore homine veritas!
(Ne vous orientez pas vers l'extérieur, dans
l'homme intérieur vit la vérité!)
Chacun est un miroir pour l'autre, où il se voît
soi-même –
Shakespeare
Ce que tu rêves tout seul reste seulement un rêve,
ce que tu rêves avec d'autres personnes devient
réalité –
une réalité tirée des anciennes écritures
tibétaines.
Pendant les soirées chaudes du mois de mai, à tra-
vers la fenêtre de son chambre, l'air est plein des par-
fums doux de la fleur La reine-de-la-nuit, des arômes
173
TRANSLAŢIUNI
doucereuses de lavande, parfum de jasmin, de roses,
de chèvrefeuille et de menthe.
Devant la maison, il y a un tilleul qui répandit vi-
tement les fleurs, le cire cerisier baisse ses branches
chargées dans la brise du vent parmi les branches
minces de lilas. Ça sent comme la tranquillité et
comme les papillons du rêve. À partir du bord de la
ville, la nuit se précipite avec les grillons.
L'adolescent préfère ces nuits pour la lumière
mystique reflétée par le silence. Il y en a de temps un
temps un cri perdu dans les lointains. Il lisait et il lisait
énormément pour son âge. Un jeune homme, tout
différent des autres, il créait son propre univers à tra-
vers les mots qui ne devaient pas être prononcés que
pour soi-même. Il trouvait impossible le chemin pour
avoir des amis et même une amoureuse. Penché vers
la table de la chambre, il essayait d'écrire ses pensées
à travers des fragments de romans commencés.
Serait-il un rêve ou c'était tellement la voix qui
passait tendrement parmi le jardin de la maison?
Serait-il un rêve ou une réalité? Il était debout et
en quelques pas il arriva dehors. Inquiète, il essaya à
se rendre compte d'ou venait cette voix à peine chu-
chotée. Dans la cours de la maison, l'aile de la fenêtre
coupait la pleine lune en des morceaux.
Tranquillement, à bas voix, une voix calme lui
demandait: "Viens, viens!".
Il continua le chemin étonné, en suivant la voix
de la fille, à travers l'allée qui menait vers la fontaine
où il se refroidissait dès son enfance. En se penchant,
dans sa miroir, une visage mélancolique d'une fille
d'une merveilleuse innocence se reflétait, illuminée
par les rayons de la lune.
À cette vue, il esquissait un souris et il lui dit:
"Tu es venu! Il y a des éons de temps des que je
te cherche. N'aye pas peur, viens avec moi, viens dans
la Ville Solaire, Héliopolis, vas-y, tu vas le recon-
naître, tu vas te souvenir."
La fille lui fit un signe avec la main, le demanda
encore une foi. Des vibrations de lumière pourraient
être vues à travers ses cheveux et sur son beau visage.
Elle lui parait familière, mais il ne se rendait pas
compte d'où et comment il la connaissait.
Il l'avait déjà vu, il en était sur, il sentait cela,
d'une manière intense, mais il ne se rendait pas
compte où et comment, car tout paraissait un rêve
réel, encore mal compris.
Comme en transe, il commença à descendre les
escaliers qui menaient vers la profondeur de la fonta-
ine, vers le miroir de l'eau.
Il faisait un pas parmi le miroir de l'eau, en pas-
sant par un tunnel au bout duquel la Porte Etoile s'o-
uvrait parmi à travers une lumière bleue. Ce tunnel
donnait vers un monde parallèle inondé dans une
lumière étrange, intense et pure.
La fille avec les traits asiatiques le prit par la
main, en le regardant en profondeur. En esquissant un
174
souris, elle lui dit:
"Je t'attends d'une éternité, Chanchala Sarvaga,
et tu le sait bien, regarde et peu à peu tu vas recon-
naître tout dès que tu as quitté le Foyer. Régale-toi
bien de ce voyage dans le temps!"
Il y avait une étrange sensation de silence, un sen-
timent de paix intérieure et de ralentissement du dé-
roulement du temps! C'était tellement étrange, il s'est
rappelé le nom de la fille, Shanti Ramya!
Un aigle d'une beauté rare s'approcha, directe-
ment descendue du ciel, en flottant d'une façon ineffa-
ble. L'oiseau Phoenix, avec des ailes inondées dans
un cercle d'azur, avec des éclaboussures comme une
flamme, en porphyre et en or, en ayant des lumières
dans les yeux, ou une lumière mystique étincelait. En
les regardant, elle les avait transmis mentalement de
monter sur ses ailes vers le pays du Soleil-Levant du
Temple d'Or.
Avec la vitesse de la pensée, ils avaient passé vers
des pays avec une magnifique nature tropicale, vers
des plaines étirées et vers des pâturages, vers une
végétation luxuriante couverte par des fleuves et des
rivières dont les rivages étaient bordées par des pal-
miers et des fougères géants.
Ils étaient arrivés dans un beau jardin avec des
fontaines artésiennes. Au milieu, entourée par des ar-
bres ornementaux, une allée commença vers la Porte
Principale, comme une écharpe qui, une fois, ouverte,
rendait de la cour intérieure "un chagrin sur les joues
du temps", dans un temple magnifique situé sur une
terrasse de marbre blanche, un bijou qui pétillait dans
la lumière du soleil, entouré par des bâtiments impo-
sants.
Le temple n'avait pas du toit, pour que les rayons
du Soleil-Ra puissent pénétrer. L'oiseau lui laissa de-
vant le temple et disparu de façon similaire comme il
avait paru.
C'était le temple blanc de ses rêves, images qui lui
revenaient périodiquement.
Avec des petits pas, Shanti Ramya commença
vers le temple, accompagnée par le jeune avec les
yeux noirs, brillants.
Entres dans le temple, ils allumèrent okoro, des
bâtons parfumes d'encens, de myrrhe et de santal, ils
regardèrent des fascicules de lumière en montant en
haut dans l'essai de contenter les Dieux avec des
prières parfumées, ils déposèrent des offrandes de fle-
urs, ils sentirent la paix et la tranquillité blanche, ils
firent quelques pas en face et s'agenouillèrent, en se
tenant par les mains.
En regardant par ses yeux, on déroulait le passe
d'une histoire, l'histoire de leur vie.
Elle savait qu'elle avait été ici, il la reconnaissait
comme étant son âme sœur, il connaissait des lieux et
la vie dont ils avaient passe quelque temps, comme
dans une pellicule déroulée en vitesse.
L'âme peut sentir une douleur déchirante, une
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

manque immense, un cri intérieur, le vide qu'il n'avait
pas pu le remplir jamais. Des chagrins lui inondèrent
les yeux, il revoyait sa vie entière, tout, y compris la
séparation qui a été donné pour être, la rupture de leur
fil de peur en face de l'amour, l'oscillation et sa man-
que de confiance.
[L'homme affronte la mort après une très courte
durée de sa vie et sa vie parait ne pas valoir beaucoup.
Presque rien! L'affaiblissement de la vue nous fait
croire que le soleil, la lune et les étoiles sont plus pa-
les. Le temps s'écoule, les expériences tristes se suc-
cèdent, les unes après les autres, les nouages retour-
nent après la pluie.]
Ils sortirent du temple dans la douce lumière du
soleil-couchant.
Tout obtient un charme tout à fait spécial quand
la soirée tombe. Ils étaient partis vers l'allée d'où ils
venaient, comme l'Oiseau de Feu réapparait du ciel,
en les prendre au bout de la Porte Intergalactique.
Les larmes dans les yeux, Shanti Ramya l'em-
brassa fort, lui caressa le visage en l'embrassant, tout
en lui offrant le goût de tous les printemps, ce manque
de la personne aimée qu' elle désirait. "- Nous allons
nous rencontrer, ne pleure pas, ne soit pas triste, vas-
y, souris, Chanchala Sarvaga."
"- Tu sais que j'ai compris ta peur, je t'ai compris
et je t'ai pardonné, tu dois seulement réussir à te par-
donner, d'être libre, mais seul tu devras découvrir les
pas perdus. Tu as répété la leçon à travers autant de
vies et tu le feras encore jusque tu la parcourras. Je
t'attendrai, j'aurai patience. Ne pleure pas, nous allons
nous rencontrer!"
Le jeune passa à travers le miroir de l'eau de la
fontaine et, sans percevoir, il se réveilla a la table de
travail, dans sa chambre.
Tout était un rêve si irréel? Si c'était ainsi, alors d'ou
toute cette douleur intérieure, pourquoi il ressentit la
larme coulant sur ses joues? Et son parfume et son
visage, et son goût, tout était seulement un rêve?
Sur la table, une fleur bleue "Ne-m'oublie-pas" et
une feuille de papier ou, d'une façon calligraphique,
c'était peint avec l'encre, comme une idéogramme:
Nous nous réveillons ensemble
d'une autre réalité,
en essayant à arrêter l'instant,
la continuation d'un autre temps
dans ce temps.
et au-dessous il avait remplit:
Est-ce que nous allons vraiment nous retourner?
Nous allons nous retrouver, plus jeunes que la
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
mort nous a appelé,
en nous séparant,
plus propres que le ciel de printemps?
Enfant flottant dans la larme du temps,
en criant pour l'odeur de ta pensée!
Quelle est l' hauteur de l'amour qui nous a muni
avec l'oubli?
Je te vois courant prés de moi
avec un souris de chapelet,
avec ton regard doux,
en tenant la main pour prendre le souffle, la
respiration,
pour rejeter le chagrin...
Serions toujours NOUS?
....................................................
Est-ce que les rêves, les expériences eues, peu-
vent être rêves deux fois, comme la baignade dans le
même fleuve deux fois ou tu devras renoncer à eux?
Les souvenirs, la fondation où tu peux construire
les inscriptions collectées à travers les expériences,
des fragments précieux avec lesquels tu peux tout
remplir!
Une colonne tronquée, un chapiteau écrasé, les
escaliers que tu essayes monter te rappellent de la
splendeur d'un temple. Toutes forment le trésor abso-
lument nécessaire de l'âme.
La vision, si forte qu'elle pourrait être, dort si elle
n'est pas réveillée par hasard par une chose de rien qui
l'a concrétisée et, quand on ne les a plus, tous ceux-
ci, c'est difficile de les retrouver.
Comme dans un sombre souterrain, tu dois des-
cendre dans ton âme, tout en projetant des lumières,
pour pouvoir savoir quelque chose. Penché vers le
cœur, tu l'écoutes avec son battement du passée,
comme tu mettras ton oreille prés de la terre, pour en-
tendre un bruit sourd venu de la distance. Le corde
bat, l'esprit ne peut pas oublier tout ce qu'il a recueilli,
couleurs, arômes, sons et formes; la vue et l'ouïe qui
les garderont; cette flamme qui a dormi, un instant,
sous le cendre parfumé, la petite étincelle, l'énergie,
et, une fois avec l'arrivée du printemps, avec le vent
qui bat, tu sens que tout cela va renaître.
(C'est possible que l'histoire continue)
Traduction réalisée par
Laura Lucia MIHALCA
175
TRANSLAŢIUNI
Mircea BĂDUȚ
Lumea subacvatică în cărți și filme.
O barieră de creativitate?
S-a întâmplat ca, propunându-mi să scriu despre cărțile și
filmele SF a căror acțiune se derulează (și) sub ape, să
ajung la o... deconstrucție. Pe care v-o propun spre lectură.
De la 'subacvatic' la SF
Am fost atras de mic de universul subacvatic, și, prin ani, în
sezoane estivale, am tot experimentat interacțiunea cu
acesta – fie prin scufundări apnee, fie prin scuba-diving și
snorkeling –, deci combinând (când mai naiv, când mai
coerent) observația naturii cu performanța sportivă. Am și
scris despre aceasta: fie povestind speculativ, fie relatând
non-ficțional, fie documentând activitatea de mentenanță a
instalațiilor energetice subacvatice.
Aveam eu vreo șase ani când s-a întâmplat ca Televiziunea
Română, în maniera modestă specifică locului și timpului,
să transmită un film speculativ-ficțional cu tramă
subacvatică. Și încerc acum, luând o pauză din tastarea
documentului de față, să răscolesc din nou memorile
artificiale Google pentru a afla numele filmului. (Dau până
la urmă de 'Omul amfibie', film sovietic, dar secvențele de
pe YouTube nu-mi spun mare lucru. Totuși, îmi propun să-l
vizionez zilele următoare pentru o deplină edificare.)
Da, filmul din amintirea mea – probabil completând
senzațiile pe care deja le experimentam acvatic în verile
acelea – m-a impresionat în mod deosebit. Totuși nu
suficient cât să-i rețin numele sau ceva din poveste: îmi
amintesc doar atât, că personajul avea abilități amfibiene.
Trec peste momentul mnezic stânjenitor, și revin asupra
temei.
([Adiție ulterioară:] Da, într-una din zilele următoare am
vizionat acel film, creat în studiourile Lenfilm din Uniunea
Sovietică. Și, chiar dacă – urmărindu-l cu firească
curiozitate/speranță – nu am întâlnit imagini care să reînvie
amintirea mea, înclin să cred, printr-o logică a excluderii, că
totuși acesta e filmul care m-a impresionat în copilărie.
Însemnând că amintirea mi-a fost înlocuită de meta-amintire
– adică nu conținutul a contat, ci "antetul" amintirii.)
Din memorie storc cu greu câteva filme SF cu miză
subacvatică (20000 de leghe, Omul din Atlantis, Lumea
apelor). Mă mai ajută Google să adaug câteva, iar web-site-
ul IMDb se dovedește util în documentare. (Și, da,
recunosc! am început cu filmele pentru că introspecția este
mai facilă.)
Încerc o inventariere similară și pentru cărți, inclusiv cu
recursul la căutarea web. Lista rezultată (vedeți caseta de
mai jos) n-a sporit grozav. Pot număra titlurile, cu
indulgență, folosindu-mi doar propriile degete. Și, tot
privind lista, mă trezesc încercând să găsesc paleative
pentru dezamăgire.
• CĂRȚI
'Sphere' – Michael Crichton (1987, ecranizat)
'20000 de leghe pe sub mări' – Jules Verne (1870, ecranizat)
176
Underwater World in books and movies.
A barrier to creativity?
It has happened that, by proposing to myself to write about
those science-fiction books and movies whose action deploys
underwater, to come to a ... deconstruction. Which I invite you
to read below.
From 'underwater' to SF
Since my childhood, I was attracted to the underwater
universe, and through the years, in summer seasons, I have
often experienced interacting with it: either by apnea diving,
either by scuba-diving or by snorkeling – thus combining
(when naively, when coherently) the nature observation with
the athletic performance. I also wrote about this: by
speculative telling, by non-fictional recounting, or by
documenting underwater energy installations' maintenance.
I was probably six years old when happened that The
Romanian Television – in the so-time-and-place-specific
modest manner – broadcasted a movie with a speculative-
fictional underwater plot. And I try now, taking a break from
typing on this document, to stir up again those artificial
memories of Google to find out the name of that film. (I
eventually find on YouTube the sequences from the
'Amphibian Man' Soviet movie, but they do not recall much
to me. However, I am going to watch it in the coming days,
for a full edification.)
Yes, that movie from my memories – probably by filling the
sensations that I already and waterily experienced in those
summers – particularly impressed me. Still not enough to be
able to recall the name or something from the story: the only
thing I remember is that the character had amphibious
abilities. But let me get over the mnemonically embarrassing
moment and return on the theme.
([Later Edit:] Yes, in one of the following days, I watched
that movie, created in the Lenfilm studios, in the Soviet
Union. And even if – watching it with natural curiosity/hope
– I have not encountered images to revive my memory, I tend
to think, through an exclusion logic, that this is the film that
impressed me as a child. And this means that my memory has
been replaced by its meta-memory – that is not the content
what mattered, but its "headline".)
I am hardly squeezing my memory for a few movies having
underwater stakes (20000 Leagues, Man from Atlantis, Water
World). The Google is helping me to add a few ones, and the
IMDb web-site proves itself useful in documenting this. (And
yes, I admit it! I started with movies because introspection is
easier.)
I am trying a similar inventory for books, also including the
web search recourse. The resulting list (see box below) has
not greatly increased. I could number the titles, mercifully,
using just my own fingers. And, by repeatedly watching the
list, I wake up with myself trying to find palliatives for
disappointment.
• BOOKS
'Sphere' – Michael Crichton (1987)
'Twenty Thousand Leagues Under the Sea' – Jules Verne (1870)
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

'The Silkie' – A.E.Van Vogt (1969)
'Camouflage' – Joe Haldeman (2004)
• FILME
'Sfera' (1998; Barry Levinson; Dustin Hofmann)
'20000 de leghe pe sub mări' (1954; Richard Fleischer; Kirk
Douglas)
'Lumea apelor' (1995; Kevin Reynolds; Kevin Costner)
'Omul din Atlantis' (1977-1978; film serial; Patrick Duffy)
'The Core' (2003; Jon Amiel, Aaron Eckhart)
'Deepstar Six' (1989; Sean Cunningham)
'Omul-amfibie / Человек - амфибия' (1962)
'Inteligență artificială' (2001; Steven Spielberg)
'Abisul' (1989; James Cameron, Ed Harris)
Cu ceva indulgență am mai putea adăuga aici o grămăjoară de
filme de acțiune, producții horror sau pulp-fiction (deci mai
comerciale, cu mai puțină implicație/provocare introspectivă).
Cred că, la secțiunea proză, doar o eventuală și coincidentă surpriză
din partea perechii de autori Dănuț Ungureanu și Marian Truță
(urmând lui 'Vegetal' și 'Mineral') ar putea să ne mai salveze de
aparența penuriei.
Speculând asupra cauzelor
Multe din creațiile de ficțiune speculativă au îndrăznit să
"iasă" din zona de comfort, din mediul de obișnuit al
omului. Iar genul Science-Fiction, prin inevitabila sa
iv științ
n ifică, a avut
abordare anticipativ-științifică, av decenii întregi în care
a înfruntat cu râvnăă mediul astral: fie el vidul interstelar, ori
vreo atmosferă otrăvitoare, sau poate o planetă cu 'G'
neobișnuit. Așa că dilema revine, și chiar o putem formula
mai concret. "Oare de ce mediul subacvatic terestru,
comparabil prin stranietate și inospitalitate cu exotice
planete, nu a fost și el suficient onorat de creația SF?"
(Și facem o paranteză pentru a aminti că la NASA
scufundarea subacvatică este o parte importantă a
antrenamentelor pentru astronauți. Bazinul principal de la
Neutral Buoyancy Lab are adâncimea de 12,34 metri.)
Deși riscul de a construi logici sofiste ne pândește apriori,
încercăm totuși însăilarea unor ipoteze. Și începem
formulând niscaiva date de plecare pentru eventuale
raționamente subsecvente. Deci, ce înseamnă mediul
subacvatic pentru ființa om – ca eventual personaj de
aventură speculativă –, în abordare SWOT:
• Aspecte negative, respingătoare:
» multe funcții fiziologice ne sunt blocate sau grevate
(respirație, hrănire, văz, auz, etc);
» incursiunile au inevitabil autonomie de timp redusă sau
limitată (aici identificăm trei paliere: (1) cele câteva zeci de
secunde permise scufundării în apnee, (2) zeci-sute de
minute cu costumație de scafandru autonom; (3)
zile/săptămâni/luni de habitare în vreo navă/facilitate
submarină);
» incursiuni cu adâncimea scufundării limitată de presiune
(presiunea crește drastic odată cu adâncimea; domeniul
uzual merge de la cei 3-5 metri permiși în scufundarea
apnee, până la cei 20-30 de metri posibili la scuba-diving
simplu (corespunzând presiunii de 3-4 atmosfere); însă cu
instalații extraordinare se poate ajunge și în Groapa
Marianelor, ne-a arătat-o inclusiv James Camerun în 2012);
» incursiuni limitate din cauza temperaturii (chiar și o
temperatură aparent suportabilă, de 20º C, devine
problematică într-o scufundare de câteva zeci de minute; da,
doar câteva liniuțe de termometru se interpun, sub apă, între
discomfort, hipotermie și deces);
» uneori chiar și viețuitoarele din adâncuri pot fi periculoase
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRANSLAŢIUNI
'The Silkie' – A.E.Van Vogt (1969)
'Camouflage' – Joe Haldeman (2004)
• MOVIES
'Sphere' (1998; Barry Levinson; Dustin Hofmann)
'20000 Leagues Under the Sea' (1954; Richard Fleischer; Kirk
Douglas)
'Waterworld' (1995; Kevin Reynolds; Kevin Costner)
'Man from Atlantis' (1977-1978; TV series; Patrick Duffy)
'The Core' (2003; Jon Amiel, Aaron Eckhart)
'Deepstar Six' (1989; Sean Cunningham)
'The Amphibian Man / Человек - амфибия' (1962; V. Chebotaryov,
G. Kazanskiy)
'Artificial Intelligence' (2001; Steven Spielberg)
'The Abyss', (1989; James Cameron, Ed Harris)
With some indulgence we could add here a pile of action-movies,
pulp-fictions or horror productions (therefore, being more
commercial, with less introspective implication/challenge).
I think that, at the prose section, only an incidental and coincidental
surprise from the Dănuț Ungureanu and Marian Truță authors-pair
(following their 'Vegetal' and 'Mineral' books) could salvage us from
this appearance of shortages.
Speculating on the causes
Many of the speculative-fiction works dared to get out of our
comfort zone, from the ordinary human environment. And the
Science-Fiction genre, through its inevitable scientific-
roach, had many decades
anticipative approach, de in which it
zealously faced an n astral environment: being it the interstellar
void, or any poisonous atmosphere, or a planet with an
unusual 'G'. So the dilemma harkens back, and even we can
formulate it more concrete. "Why underwater world –
perhaps as strange and inhospitable as the exotic planets – was
not enough honored by the SF creation?"
(We make here a parenthesis to recall that, at NASA, the
underwater sinking is an important part of astronauts' training.
NASA Neutral Buoyancy Lab's main basin has a depth of 40
feet.)
Although the risk to build a sophistic logic a-priori lurks us,
we however try basting some assumptions. And we begin by
formulating a few initial data for any subsequent reasoning.
So, what does the underwater environment mean for the
human being – as possible character of a speculative
adventure –, in a SWOT approach:
• Negative and repulsive aspects:
» many of our physiological functions are blocked or
encumbered for us (breathing, feeding, vision, hearing, etc);
» the incursions inevitably have autonomy for a reduced or
limited time (here we could identify three levels: (1) several
tens of seconds allowed to the apnea immersion, (2) dozens-
hundreds of minutes with the autonomous scuba-diving suit;
(3) days/weeks/months livable in a submarine vessel/facility);
» forays with limited immersion depth due to pressure (the
pressure increases sharply with the depth; the usual range
goes from that 3-to-5 meters allowed in the apnea sinking,
until the 20-30 meters as possible in the simple scuba-diving
(corresponding to a pressure of 3-4 atmospheres); but, with
great facilities one can reach the Mariana Trench, as James
Cameroon showed us back in 2012);
» inroads limited due to temperature (even a seemingly
bearable temperature of 20º C becomes problematic in a tens-
minutes diving; yes, underwater, just a few thermometer
dashes interpose between discomfort, hypothermia and
decease);
» sometimes even the aquatic creatures can be dangerous
(from poisonous jellyfish to sharks; quite our skin is more
177
TRANSLAŢIUNI
(de la meduze otrăvitoare la rechini; până și pielea, umedă
fiind, ne este acolo mai vulnerabilă la rănire decât în mediul
uscat);
» etc. (probabil)
• Aspecte pozitive, atrăgătoare:
» din perspectivă vizuală, mediul acvatic ne dezvăluie o
doză apreciabilă de stranietate estetică;
» în zonele de apă naturală (cu vegetație și cu faună)
universul revelat scufundătorului este fascinant, iar
senzațiile vizuale sunt adesea dublate de ne-mai-trăite
empatii cu viețuitoarele subacvatice;
» apa ne este oarecum la îndemână (țărm de mare, coastă de
ocean, lac de munte – ne sunt accesibile fără mari eforturi,
în registrul credibilității necesar speculației științifico-
fantastice);
» gestionarea aspectelor privind scufundările poate constitui
o admirabilă provocare cerebral-sportivă; ș.a.m.d.
Da, probabil că am mai putea găsi câteva aspecte, și pro- și
contra-, și aceasta doar rămânând în registrul realist. Pentru
că, revenind la universul ficțional, speculația le poate anula
pe unele, așa cum le poate amplifica sau sublima pe altele.
Sau, așa cum dintre ele se poate chiar alege premisa ori
cheia ficțiunii.
Speculând la circumstanțe atenuante
De ce totuși limita aceasta – dintre mediul obișnuit (în speță
uscat, aerob) și mediul acvatic – a constituit o așa de
statistic-eficientă barieră în demersurile creatorilor de artă
science-fiction? De ce așa puține povești desfășurându-se
sub apă?
Să fie vreo teamă bio-psihică, de genul claustrofobiei, de la
ideea lipsei de aer? Un soi de tabu subconștient?
Să fie vreo fobie subliminală a riscului de înec? înecul fiind
un accident real, cu care omenirea s-a întâlnit din vechime,
spre deosebire de riscul asfixierii în vid cosmic, pe care l-a
experimentat respectiva omenire doar în și prin imaginație
și doar în vremuri recente?
Să fie un reflex, dintre cele educate, de evitare a banalului?
Cum că apă ar fi mai peste tot. Mult mai fascinant și mai
cutezător e să ridici ochii spre stele, decât să-i cobori în jos.
În fond, să recunoaștem!, deși are și el fascinanța lui, mediul
subacvatic, fiind totuși terestru, este limitat ca potențial de
tentaculare a aventurilor imaginare.
Încheiere corolară
Recunosc, eseul meu nu a reușit să numească certamente
cauza, ori măcar circumstanța atenuantă pentru slaba
fertilitate a ficțiunii subacvatice. El doar a identificat o
prezumtivă limită – o frontieră (interfață reală) funcționând
ca barieră în creativitate –, și a definit problema ei,
creionând ipoteze de pornire și chiar propunând câteva
posibile, dar întotdeauna discutabile, concluzii.
Însă, până la urmă, lucrurile nici nu sunt așa de grave. Nu
doar că mediul acvatic nu a fost pe deplin evitat de creatorii
de ficțiuni, dar, la nevoie, sigur mai putem găsi în jur și alte
bariere care nu s-au tocit de prea multe încercări.
În plus, acum, la final și salvator, îmi vine în minte o carte
deosebită, un roman SF satiric al cărui fir epic se derulează
semnificativ în lumea apelor: 'Război cu salamandrele', de
Karel Capek (1936).
Așa că pot pune punct cu oarece împăcare.
178
vulnerable to injury when wet);
» etc. (probable)
• Strengths and appealing aspects:
» from a visual perspective, the aquatic discloses a significant
dose of beautiful strangeness;
» in the natural water areas (having vegetation and fauna), the
revealed universe is fascinating for the diver, and visual
sensations are often coupled with never-experienced
empathies with the underwater creatures;
» the water is somehow handy to us (sea shore, ocean coast,
mountain lake – all they are accessible without great effort, in
that credibility register required by the science-fiction
speculation);
» managing those aspects of diving can constitute an
admirable brain-or-sport challenge; and so on.
Yes, perhaps we could find more aspects, both pro- and
contra-, and this by solely remaining in the realistic registry.
Because, by turning to the fictional universe, the speculation
could easily void some of them, as it can amplify or sublime
others. Or, as how, between them, one could even choose the
fiction's key-premise.
Speculating on attenuating circumstance
But why this limit – between the usual environment (a
dry/aerobic one, in this case) and the aquatic environment –
was such a statistically-effective barrier in front of the
science-fiction artists' endeavors? Why such few stories
carried out underwater?
Is there any kind of bio-psychological fear, like
claustrophobia, arose from the idea of lack of air? A sort of
subconscious taboo?
Should drowning-risk be a subliminal phobia? being this a
real accident, which humankind anciently met, unlike the
galactic space asphyxiation risk, which was experienced by
the same humanity only through imagination and only in the
late times?
Is it a reflex, from the educated ones, to avoid the banal? Since
water would be everywhere. Much more fascinating and
daring is to look up toward the stars, instead of descending
them down. In fact, let us admit!, although the underwater
land has its fascination, it is still limited in terms of tentacular
potential for the spirit adventures.
A corollary ending
I admit, my essay did not manage to certainly appoint the cause,
or at least to nominate a prime attenuating circumstance for that
poor fertility of the underwater fiction. It just found a presumptive
limit – a border (a real interface) functioning as a barrier to
creativity –, and it defined the problem by sketching some start
assumptions and by proposing several possible, but always
questionable, conclusions.
But, in the end, things are not so bad either. Not only that the
underwater world was not completely avoided by the creators of
fictions, but, if it is badly needed, we can surely find, around us,
other barriers which have not worn-to-sheen by too many
attempts.
In addition, now, finally and rescuing, a special book comes
to my mind, a satirical science-fiction novel whose narrative
thread is carried significantly in the water world: 'War with
the newts', by Karel Capek (1936).
So, I can end now with some serenity.
În traducerea autorului
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 TRANSLAŢIUNI

Simion TODORESCU

STRĂFULGERĂRI DE GÂND/
GEDANKENBLITZE
Și punctul de sprijin ar trebui să se sprijine pe ceva. •
Auch de Stützpunkt müsste auf etwas stützen. Nedreptatea este cu mult mai greu de suportat decât sără-
• cia.
Ceea ce nu înțelegem uneori este mai important decât tot Die Ungerechtigkeit ist viel schwerer zu ertragen als die
ceea ce știm. Armut.
Was wir manchmal nicht verstehen ist wichtiger als all •
das was wird wissen. Oricât de evoluat e omul, animalul din el tot nu dispare.
• Wie entwickelt der Mensch auch ist, das Tier in ihm ver-
Dacă nu te îndoiești de nimic, nimic nou nu vei găsi. schwindet nicht.
Wenn du an nichts zweifelst, wirst du nichts neues finden. •
• În final, omul regretă până și iluziile pierdute.
Până și seninătatea gândului are neliniști. Am Ende bereut der Mensch sogar die verlorenen Illusi-
Selbst die Ruhe des Gedankens hat ihre Unruhen. onen.
• •
Un cuvânt sfânt poate ține loc de catedrală. De când Dumnezeu a făcut-o pe Eva din coasta lui Adam,
Ein heiliges Wort kann soviel sein wie eine Kathedrale. femeia îi stă bărbatului tot timpul în coastă.
• Seit Gott Eva aus der Rippe Adams gemacht hat, ist die
O idee fascinează, pe când o părere rămâne o vorbă-n Frau ewig ein Stachel in der Hüfte des Mannes.
vânt. •
Eine Idee fasziniert, während eine Meinung nur ein Wort Și în sufletele liniștite apar tornade.
im Winde bleibt. Auch in ruhigen Seelen kommen Tornados auf.
• •
Adevărul te salvează sau te îneacă; depinde în ce ape te scalzi. L-am văzut doar din față, dar mi-am dat seama că are pe
Die Wahrheit rettet oder ertränkt einen, je nach den Was- cineva în spate.
sern, worin einer schwimmt. Ich hab ihn nur von vorn gesehen, doch ich hab verstan-
• den, dass er jemand in seinem Rücken hat.
Când primează interesul pentru bani, valorile și virtuțile •
mor fără regrete. Între un șarpe și un ticălos, diferența o face chiar veninul.
Wenn das Interesse für Geld vorangeht, sterben die Werte Zwischen der Schlange und dem Bösewicht macht ge-
und Tugenden ohne Bedauern. rade das Gift den Unterschied.
•
Capul este un vârf rotunjit a cărui ascuține se găsește în Limpezimea apei nu te asigură că e și potabilă.
interior. Die Klarheit des Wassers sichert nicht aus dessen
Der Kopf ist eine runde Spitze, dessen Schärfe im Inneren Trinkbarkeit.
zu finden ist. •
• Cine avansează-n carieră lasă în urmă prietenii până-i
Cine are cap, până la urmă, tot mai găsește o pălărie. pierde.
Wer einen Kopf hat, findet letztlich doch noch einen Hut. Wer in der Karriere vorwärts kommt, lasst seine Freunde
• zurück, bis er sie verliert.
Clipa trăită cu intensitate tinde spre eternitate. •
Der intensiv gelebte Augenblick strebt zur Ewigkeit hin. Viitorul meu îl va trăi cu siguranță altcineva.
• Meine Zukunft wird mit Sicherheit jemand anderes
Ignorantul nu admiră pe nimeni niciodată, dar pe sine tot- erleben.
deauna. Traducere în limba germană de/
Der Ignorant bewundert niemand niemals, jedoch immer Übersetzung ins Deutsche von Balthasar WAITZ
sich selbst.

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 179

SAPIENTIA

Florentin SMARANDACHE

NOI AFLORISME

O excursie foarte… „zburătoare”… tot sărind dintr-un *

avion într-altul… Ai dreptate, dar depinde cin’ ți-o dă.
* *
Parcă am ochii plini de nisip… înțepați de nesomn. Noi ne ducem, ideile noastre rămân…
* *
Femeile blonde sunt mai frumoase, femeile brunete mai Boală cu care să mori, nu boală de care să mori.
sexi. *
* Să-ți depașești condiția.
Am vizitat atâtea în lumea asta… că nu-mi pare rău că *
mor… Omul este întotdeauna în conflict cu el însuși.
* *
După ce înveți o limbă, începi s-o iubești. Dorința este mama nenorocirii.
* *
Călătoria înseamnă cunoaștere. Mâncarea e fudulie, băutura e unde e.
* *
De ce jurnal „instantaneu”? Pentru ca sentimentele să fie Adevărul îți zburlește părul.
proaspete, nealterate, nefabricate. *
* Grăbit și agitat… Aceasta-i starea mea de nestare!
Bucuria unora se realizează prin suferința altora. *
* Fiecare loc își are frumusețile lui – oricât de urât ar pă-
Echilibru înseamnă neutralitate/neutrosofie. rea…
* *
A fi mereu în luptă înseamnă a te perfecționa continuu. Acum orice înjură pe oricine, mai ales în jungla Interne-
* tului.
Fiecare conducere își crează mijloacele ei de constrân- *
gere. Orice lucru în exces are efecte negative.
* *
Omul vrednic când muncește se odihnește. Doi oameni dacă rămân pe pământ, și unul tot vrea să
* fie șef.
Mersul pe jos face piciorul frumos (proverb). *
* Nu e nimeni de neînlocuit.
Te trage ața la buturugă (proverb). *
* Sistemul te corupe.
Am atâta de lucruuu… încat nu termin niciodată… *
* Primești câte o palmă de la viață.
Ești bun, te-njură lumea. Ești al dracu, tot te-njură. *
Atunci… să știi de ce te-njură! Pentru a se menține echilibrul, trebuie să existe mereu
* părți antagoniste dar și neutre.
Cu cât ești mai bun, cu-atât te-njură mai tare! *
* O persoană cu care stai îți umple viața. Fără aceasta, ești
Pe viu l-acoperă hârtia și pe mort pământul. gol.
* *
Mai e și plăcerea de a putea cumpăra… nu doar cumpă- Când ai plecat, mi-ai luat dragostea cu tine…
răturile în sine. *
* Există ceva fără început și fără sfârșit? [Timpul ??]
Ce e rău pentru unul este bun pentru altul. *
* La bucurie vin toți în speranța de vreun câștig, dar la
Carte multă nu se cere / Prost să fii, să ai putere! (folclor) necaz te lasă toți.
* *
Nu e bine cu dușmani, dar nu e bine nici fără dușmani.

180 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 CRITICĂ

Mihai BARBU

Bravo, Augustine, futile mama lor de hoți și

de borfași!
(Dumitru Augustin Doman, Zbateri facile, stradanii futile, Editura Bibliotheca, Târgovoște, 2017)

Lumea lui Doman face parte integrantă din uni- (Excepție fac, desigur, marii scriitori risipiți prin con-
versul uman pe care ni-l propune și “Las Firbinți”, fortabilele, pentru munca intelectuală, pușcării de pe
un serial pe care poporul îl urmărește cu religiozitate întinsul patriei noastre capitaliste. Dar să revenim
la ProTv, atât în premieră cât și în reluare. Prefectul, acum la oile noastre negre sau, vorba lui Doman, la
primarul și polițistul sunt reprezentanții unei autori- Mielul negru cu șase picioare...)
tăți corupte dar ei se fac simpatici pentru că românii
de rând se identifică ca fiind de-ai noștri, din popor,
dar care au avut mai mult noroc în viață. “Dacă nu
curge, pică” e filozofia lor preluată de la clasici. Clasa
politică a lansat, cu succes, ideea că românul trebuie
să se descurce și, în acest sens, el are mare nevoie de
o justiție clementă care nu trebuie legată la ochi pen-
tru că, în acest caz, nu mai poate face cu ochiul celor
aflați la ananghie. Toți fură, unii mai mult, alții mai
puțin, fiecare după funcție, nevoi și după posibilități.
„Pentru că altfel nu se poate”, e scuza generală. Asis-
tații sociali sunt clienții permanenți ai cârciumarilor
Bobiță și Oaie care îi trec pe caiet și-i păsuiesc până
când vine scadența. E ziua când toată această lume,
care-și face veacul în fața unor beri și-a unor pungi de
semințe de floare, primește ajutorul social. Nevestele
lor sunt aprige, bune de gură și la fel de puturoase ca
și prinții consorți. Cele nemăritate visează cai verzi pe
pereți dar se mulțumesc în final cu oferta de gloabe
ale comunei. Toată această lume în care harnicul
Brânzoi e un fel de popa prostu’ de care râd cei șme-
cheri a fost imaginată și dezvoltată, săptămână de săp-
tămână, de un actor. Numele lui e Mimi Brănescu.
Joacă rar dar scrie minunat...
Dumitru Augustin Doman e un fost (mare) jurna-
list care scrie, și el, cu o regularitate de metronom. El
e ținut în priză de angajamentul său cu Litere-le de la
Târgoviște. (Și Caragiale, ca să dăm un exemplu ilus-
tru, și-a scris Momente-le și schițele sale, tot în urma
unei înțelegeri. Una din părți a fost patronul Univer- Titlurile pe care Doman le așează în fruntea
sul-ui, italianul Luigi Cazavillan, care i-a făcut o momentelor sale sunt o invitație violentă la lectură.
ofertă de nerefuzat. Ulterior, ritmul impus de italian Abilitatea lui de a da titluri sugestive și incitante tră-
nu i-a mai convenit lui Caragiale dar contractul sem- dează ucenicia lui la publicații care au trăit, în zorii
nat era beton din punct de vedere juridic și avansul - capitalismului românesc, din vânzări și nu din publi-
azi îi zice prima de instalare - ar fi trebuit returnat. citate mascată de la stat. El știe că, în proza scurtă,
Așa că d. Caragiale a continuat să scrie spre norocul trebuie să înșfaci cititorul de gât, încă de la primele
literelor românești...) Doman scrie, în opoziție nevo- tale rânduri, și nu trebuie să-l lași să-ți scape până
ită, față de marele său înaintaș, doar de amorul artei. când ai scris „Sfârșit”. Dacă titlurile sunt, integral,
Nimeni nu mai dă doi bani (ne referim, desigur, la as- memorabile („Poveste cu fauna mitologică plutind în
pectul pecuniar) pe ceea ce scrie scriitorul român. flora exotică”, „Jan Porojan și balena de aur”, „Coana
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 181
CRITICĂ
Ilinca, preoteasa cheală”, „Alzheimer și Parkinson”,
„Ilie face coteț pentru porci”, „Celula de scris și de
procreat”) incipiturile (vorba savantă a autorilor de
manuale - cam proaste, după gustul nostru - de limba
și literatura română) sunt la fel. („Ai câștigat orașul.
E al tău. Poți face ce vrei cu el. Problema e alta acum.
Cum procedăm? Facem un copil?” sau „Tânărul pa-
tron al fabricii de șuruburi din orașul de la Dunăre este
un Mecena, fără îndoială. El sare cu diploma și cu pli-
cul cu bani ori de câte ori vine vorba de cultură”.)
Ceea ce încântă la autorul nostru e farmecul discret al
noilor îmbogățiți. Au nume caraghioase (Benone
Moț, Eleusis Ionescu, Temistocle Cocoșatu, Hermann
Ionescu, Ilie Căcărete, Mădălin Volontan, Cristi Por-
cea, Valentina Polenel, Carol al doilea Stănescu) și un
caracter pe măsură. Când scrii momente & schițe,
simțul detaliului semnificativ este esențial. Trebuie să
faci în așa fel încât cititorul să perceapă întregul de la
o sugestie pe care trebuie s-o insinuezi abil, fix la mo-
mentul potrivit. Pastorul neoprotestant John Kevin le
spune romilor, dintr-un cartier mărginaș al orașului,
că bunul Dumnezeu i-a comunicat nemulțumirea Sa
că mulți oameni fac dragoste la ei acasă (dar mai ales
la alții) în poziția cu femeia deasupra. “Cine mai prac-
tică poziția asta nefirească și păcătoasă nu va vedea în
veci grădina Raiului!”, i-a amenințat Bunul. Femeia
trebuie să fie supusă bărbatului și, în mod logic, nu
poate să se așeze deasupra. După predica aceasta
plină de miez, sister Marion, soția grasă a pastorului,
Regina Maria, Spitalul de front
182
îmbie asistența cu hamburgheri calzi și hot dog-uri cu
muștar de Tecuci. Sister Marion trece pe la fiecare și-
l întreabă cu toată blândețea: “Hamburger sau hot
dog?” Ferdinand, bulibașa neamului, îi zice cu oare-
care coraj: „Și una și alta, mânca-ți-aș curu tău de ci-
oară grasă!” Iar Marion, ca de obicei, îi dă cel mai
mare hamburger și cel mai lung hot dog. „Bunul
Dumnezeu să primească!”, zice bulibașa pios și înfu-
lecă ambele sortimente, ca să nu se răzgândească sis-
ter, între timp. Prozele scurte semnate de Doman au
de toate („și una și alta”) plus un bărbat cu m\n[ de
maestru care stă deasupra eroilor, locurilor și faptelor
pe care le nemurește. În volumul său „Zbateri facile,
strădanii futile” Doman ne oferă, în colecția de „Proză
contemporană” (girată de Mihai Stan) a Editurii „Bi-
bliotheca” din Târgoviște, 49 de astfel de povești des-
pre noi, cei de azi. Oglinda în care ne privim nu e de-
loc confortabilă. Dar nu putem acuza autorul de vicii
de refracție pentru că noi, cei oglindiți, nu suntem alt-
fel. E meritul lui Doman că de pe strada Vlad Țepeș
nr. 2 din Curtea de Argeș a văzut lumea care ne în-
conjoară cu umor, înțelegere și duioșie. Nu e vina lui
că tabloul rezultat, vesel în aparență, are multe culori
întunecate și suficiente nuanțe sumbre. Se pare că, în
Argeș, Dumnezeu lucrează în compensare: la o arun-
cătură de băț de casa lui, bunul său prieten, Arhiepis-
copul Calinic, o vede în cu totul alte culori. Înflăcă-
rate, conform fișei postului...
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Iulian CĂTĂLUI
DESPRE BANCHETIȘTI
1. Despre Insomniile bufniței, de Mihaela Aione-
sei
După romanul Toate bufnițele al lui Filip Florian, nu
credeam că va mai apărea un volum de poezii care poartă
titlul acestei controversate paseri, Insomniile bufniței, de
Mihaela Aionesei. De fapt, este vorba de o antologie de au-
tor, având denumirea unuia dintre volume, fiind alcătuită
din poeme alese din cărțile: Cerșetorul de stele (2011), vo-
lumul de debut al Mihaelei Aionesei, Anotimp (i)legal –
Lumina (2013), menționatul deja Insomniile bufniței
(2014), Surâs dintr-o lacrimă (2015), Cămașa de sare
(2016), Anotimp sihastru (2016) și Zodia palmelor tale
(2016), antologia autoarei originare din Pașcanii Iașului și
trăitoare într-un oraș cu doar 7% populație românească,
zdrobitor majoritari fiind maghiarii în proporție de aproape
90%, Târgu Secuiesc, a apărut în 2018, la Editura Tipo
Moldova din Iași în colecția Opera Omnia – Poezie con-
temporană.
Chiar în prima poezie a antologiei, albatrosul cu aripi
de sare din volumul de debut, Cerșetorul de stele, Mihaela
Aionesei ne propune o perspectivă postmodernă a relației
poet – lume ori societate, pornind de la o aluzie-săgeată în-
spre Albatrosul lui Charles Baudelaire în care poetul, artis-
tul, creatorul, demiurgul este asemenea „prințului vastei
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CRITICĂ
zări” ce gonește prin furtuni și care, pe pământ, este batjo-
corit, ocărât, iar aripile îl împiedică să meargă. La fostul
dandy și socialist-fourierist francez care a revoluționat li-
rica din Hexagon, avem o concepție asupra eternei relații
poet – societate, prin acest simbol important și interiorizat,
dar și înălțător al albatrosului, pe un fundal marin, imagi-
nea acestei paseri fiind o expresie a artistului, poetului sau
a idealului. Întocmai autorului Florilor răului, la Mihaela
Aionesei există o nepotrivire a creatorului, a poetului lumii
de astăzi, să-i spunem, cu societatea, cu lumea cea rea, cu
contingentul, în care prin „furtuni albastre” ce-i curg, are o
semnificație dublă: o aprehensiune pentru absolutul crea-
ției, Operei, în vederea căreia i-au fost predestinate „aripi
de sare” prin care încearcă „să învețe zborul” și postura de
poet mai mult sau mai puțin damnat, amenințat de „rechinii
ascunși” ce-i „adulmecă șovăiala”, ce simte ineluctabil
chemarea hăului, neantului, poetul, artistul etc. fiind nevoit
să sufere în această lume crudă înghițind „o mie de leghe
de alge”. De la albatros la bufniță nu este decât un pas ori
un zbor, ambele paseri fiind simboluri majore în antologia
Mihaelei Aionesei.
Despre bufniță, simbol al tristeții, întunericului, sin-
gurătății și melancoliei, s-au scris multe încă din antichi-
tate, astfel, celebrul și talentatul rege antic evreu David,
într-unul din psalmii săi, cred că al 101-lea, nota: „Ajuns-
am ca bufnița din dărâmături”, totodată aceasta fiind după
Deuteronom, o „pasere necurată”, care iubește întunericul
mai mult decât lumina. La egipteni, bufnița repezintă tot
ceva negativ, și anume frigul, bezna și chiar moartea. În
China antică, bufnița juca un rol semnificativ: „pasăre în-
spăimântătoare”, se credea despre ea că își devorează în-
săși mama! Ea semnifica principiul chinezesc yang, chiar
în exces. În mitologia greacă, bufnița este interpreta lui
Atropos, aceea din cele trei Parce care tranșa „firul desti-
nului”. Strămoșii noștri romanii, dădeau o semnificație fu-
nerară prezenței acestor paseri de noapte, probabil lor da-
torându-li-se „superstițiile fobice” față de bufnițe, păstrate
până în prezent. Superstițiile occidentale au atribuit bufni-
ței și celorlalți reprezentanți ai ordinului Strigiformes tot
felul de puteri sumbre, determinând „vânarea sălbatică” a
acestora. Aduse de populațiile de coloniști apuseni și la ro-
mâni, unele din aceste superstiții au prins pe alocuri, ca de
pildă, faptul că bufnița sau buha ar vesti, prin cântecul ei,
moartea unei persoane. În vechime, folclorul românesc
atribuia bufniței rolul de mesager sau vestitor al pădurii. În
cultura populară, în Africa, America, Orientul Mijlociu și
Europa, inclusiv în spațiul cultural românesc există unele
superstiții despre bufnițe, cum ar fi: se spune că aduce
ghinion să vezi o bufniță la lumina zilei; dacă visezi o buf-
niță, se pare că te așteaptă o situație foarte grea din care vei
183
CRITICĂ
fi ieșind cu urieșești sacrificii; cântecul lugubric al bufniței
prevestește nenorocirile, prin vaierul său macabru; când
cântă bufnița pe casă, va muri cineva din familie. Pe de altă
parte, în hinduism, bufnița este asociată zeiței Lakshmi, di-
vinitate a prosperității, norocului, fertilității și generozității,
iar grecii antici asociau cucuveaua cu înțelepciunea, consi-
derând-o pasărea Atenei (zeița înțelepciunii, în panteonul
grec). Urmele acestei concepții mai supraviețuiesc în „buf-
nița-personaj înțelept”, care dă lămuriri și sfaturi bune, o
imagine ce apare mai ales în poveștile și desenele animate
pentru copii.
În poemul insomniile bufniței din volumul și antologia
cu același nume, Mihaela Aionesei asociază pasărea res-
pectivă atât cu retezarea firului destinului, ca una dintre
Parce: „printre vietăți clandestine/ se adună/ destine firave/
să le punem cătușe/ o mie…” și o înfățișează ca o pasăre
de noapte, evident, care în plus este astenică, nevrotică, tul-
burată de insomnie. Totodată, prin urmărirea insomniilor
bufniței, suntem avertizați că pasărea ori alter ego-ul autoa-
rei nu va mai dori să afle câți oameni își vor vinde sufletul
diavolului în fața nenorocirilor vieții. Într-un alt poem, in-
titulat din tăcerile schimonosite ale bufniței, continuă in-
somniile acestei jigănii, care colecționează „mai multe
amurguri” și care previzionează noi și noi nenorociri, aici
bufnița ascunzându-se când într-un arici „cât mai lipit de
ziduri”, când într-un liliac „și atunci umbra îi creștea cât
peștera” (aici poate fi și o aluzie subtilă la celebrul mit al
peșterii al lui Platon, în care umbrele i-au făcut pe oamenii
peșterii să vadă ceea ce ei consideră că ar fi realitatea și care
demonstrează etapele până la care naturile omului pot fi lu-
minate sau nu, alegoria platoniciană a peșterii putând fi in-
terpretată mai curând ca o „invitație la meditație”, în defa-
voarea încrederii în modul în care ni se înfățișează lucru-
rile, dar este adesea uzitat ca o invitație deschisă la credința
în stările de cunoaștere „esoterice și mistice”). Finalul po-
emului este surprinzător, bufnița și eul poematic rămân ca
un singur spectator într-o arenă, la o coridă cu toreadori și
tauri înjunghiați, pentru a participa la nașterea unui poem,
a poeziei, a artei.
Despre facerea unui poem și mai ales despre chinurile
facerii creației lirice și a oricărei creații artistice la urma ur-
mei, există mai multe poezii în antologia Mihaelei Aione-
sei, astfel, în poezia intitulată chiar la nașterea unui poem,
autoarea nu are întotdeauna chef sau inspirație în a crea po-
ezie, câteodată ea deșirând pur și simplu cuvintele „pe ori-
zontală” până la pierderea sensului sau înțelesului lor. Di-
ficultățile facerii poemului sunt exprimate prin prezența
unor „jivine” precum corbii și păianjenii, simboluri nega-
tive evidente, apariția lor mai mult sau mai puțin intempes-
tivă fiind considerată de rău augur, prevestind tot felul de
nenorociri. În plus, păianjenul și excrescența sa, pânza,
semnifică „decăderea ființei” care a avut orgoliul nemăsu-
rat de a concura cu însuși Dumnezeu, adicătelea „ambiția
demiurgică pedepsită”. În poemul Mihaeelei Aionesei,
abia după multe și neprevăzute încercări, după chinurile fa-
cerii unui poem autentic se ajunge la creația mare și la abia
atunci te vei putea intitula poet… În schimb, în poemul la
adăpostul unei iluzii din volumul Zodia palmelor tale
(2016), poezia gata făcută devine o casă în care eul poetic
184
s-a mutat „ca într-un mormânt”, unde învață cum se vin-
decă un alt chin, cel al dragostei eșuate. Totodată, poezia
este un „unicat precum o rochie de mireasă/ cumpărată de
la cel mai prestigios brand” și, în cele din urmă, o „patimă
albă” în care poeta arde împăcată fără să se lepede de amin-
tirea iubirii.
La urma urmei, muncile poeziei, ca și ale pământului,
sunt grele, sisifice dar, în același timp, fericite și, în plus,
ritmate de anotimpuri, acestea atât de prezente în poezia
Mihaelei Aionesei. Astrul metaforei, al epitetelor și com-
parațiilor inedite, în întreaga antologie a autoarei moldo-
târgusecuience răsare peste tot și este răspândit aproape în
toate poeziile, abundent, în întruchipări simboliste, surrea-
liste, expresioniste, nichitiste și chiar ermetice. El este stră-
lucitor, îmbelșugat și natural, într-un peisaj dur, sinistru și
sihastru, încărcat de tot felul de de grozăvii lumești, mun-
dane, rămânând, uneori, doar „urletul tăcerii” care nemilos
peticește hăul, neantul, nimicul, golul dintre oameni, ca în
poemul prea târziu (toate poemele din antologie sunt scrise
în versuri albe și multe au titluri fără majusculă). Peste și în
poet sau artist, care este atacat, nu numai de rechini, ci și
de hiene, plus umbre care se tot zvârcolesc, ceva se aruncă
dinafară și din interior, ceva înfricoșărtor, invizibil și de ne-
definit (în poemul prea liniște pentru septembrie). În cele
din urmă, doar iubirea rămâne în centrul, mijlocul unui
„deșert de iarbă moartră”, iar poetul se va fi zidit într-un
și dintr-un surâs.
Spuneam mai înainte că Mihaela Aionesei este și un
poet ermetic, în ciuda poeziilor ei scrise în versuri albe și
cu titluri fără majuscule, ce amintesc de poeziile nichitiene
dar și de cele postmoderne românești și străine. Desigur,
poeta nu face parte din acea direcție estetică, manifestată
prin cultivarea unui limbaj artistic concentrat, obscur,
„greu sau non-inteligibil”, „eliptic”, deși uneori poemele
sale sunt eliptice, menit să constituie suportul unei creații
cât mai esențializate, totuși, eliberată de anecdotă (deși Mi-
haela Aionesei este și ludico-ironică în poeziile sale) și cu
o finalitate „pronunțat estetizantă”. Aionesei nu face parte
nici dintr-o direcție mai nouă a poeziei ermetice, nici nu și-
a fixat să inventeze un neo sau post-ermetism, la Mihaela
Aionesei poezia nu este artă pentru artă și nu este „apana-
jul” unui cerc restrâns de inițiați, dar ea merge totuși în li-
nia, în descendența, mai întâi a poeților baroco-ermetici din
secolul al XVII-lea, G. B. Marino, Góngora, Donne ori
Lyly, a decadent-ermeticilor francezi în frunte cu Mal-
larmé, a ermeticilor italieni din veacul al XX-lea, Montale
și Ungaretti și, bineînțeles, a ermeticului interbelic român
Ion Barbu, cu ale sale poezii de „baladist fantast” și a mo-
dernistului Nichita Stănescu cu ermetismul său filosofic,
jucăuș și creator de limbaj poetic. Aceștia sunt, însă, asimi-
lați în mod creator, Mihaela Aionesei folosind limba ei ro-
mânească și eliptică, nu ca o patrie, sau ca o limbă moartă,
ci, ca pe o limbă vie, expresivă, plină de sensuri și semni-
ficații, dar și de numeroase întorsături bizare de frază, in-
cantații și vrăji poetice, care-i furnică pe cei mai inteligenți,
mai avizați și mai înrebusați cititori.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

2. Despre Însemnări din tura de noapte, de Ana
Ardeleanu
Aflată la a 13-a carte de poezie și la a 5-a carte pentru
copii, scriitoarea Ana Ardeleanu, născută în județul ardele-
nesc Alba și trăitoare în Mangalia dobrogeană, a debutat în
prestigioasa revistă România literară, în 1972, la rubrica
„Poșta redacției” semnată de poetul Libertății de a trage cu
pușca, Geo Dumitrescu, pentru a redebuta și afirma după
Evenimentele din 1989 cu volumul Noris (1998), distins cu
Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor, Filiala Dobro-
gea. Pe lângă cele 18 volume scrise și tipărite până acum,
Ana Ardeleanu a fost prezentă în numeroase antologii (ca de
exemplu, Poarta inimii, 1974, Alba Iulia, La porțile soare-
lui, 1978, Constanța, Solteris, editată sub egida Uniunii Scri-
itorilor, Mangalia, O altfel de istorie a literaturii române,
autori: Dan Șalapa, Ștefan Doru Dăncuș, Ioan Adrian Miro-
nov și altele). După debutul în volum cu deja menționatul și
premiatul Noris, Ana Ardeleanu a mai publicat cărțile: Poe-
mele Evei (1999), Cartea vârstei (2002), Eternitatea fără
chip (2010), Poeme de seară (2014) și multe altele. Însem-
nări din tura de noapte este cel mai recent volum de poezii
al autoarei transilvano-dobrogene, apărut la Editura Singur
din Târgoviște, în 2016.
Încă din incipitul volumului, de la primul poem, Rostul
meu, scris în versuri albe, ca și restul cărții, Ana Ardeleanu
își stabilește o Ars poetica, o estetică, un crez poetic, pe
urmele prestigioșilor filosofi, poeți și scriitori: Aristotel,
Horațiu, Quintilian, Boileau, Heliade Rădulescu, Emi-
nescu, Arghezi. Goga ș.a.
Astfel, deși rostul, crezul, sensul poeziei Anei Arde-
leanu este să producă iluzii, ea încearcă să realizeze conexi-
unea, nodurile negordiene, stabilind legături de cauzalitate
ori binomul cauză și efect, ombilicum mundi, axis mundi, cu
viața reală, cu viețile oamenilor. Oricât de dificilă ar fi viața,
realitatea, rostul artistului, poetului este să caute absolutul,
interiorul și interioritatea umană, sinele, și să se preocupe de
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CRITICĂ
sentimente sub denumirea de „alteță”. Deși se spune că toate
lucrurile au un rost al lor, care nu este cunoscut de toată lu-
mea și nu s-a arătat, nici cuvintele nu știu să-l „descrie”,
spune poeta, în fața „soldaților de teracotă”, care apără as-
cunsul și „tăcerea ca de mormânt a secretului”, și deci „nu
ucid cu mintea tainele” întâlnite. De asemenea, în poezia Un
poem scris cu relaxare, există un alt tip de ars poetica, o
abordare „relaxată”, cu destindere, recursie, dar aici poeta
joacă rolul unei pictorițe care se exprimă cel mai bine pe șe-
valet, folosind o multitudine de culori, dar și diverse animale
cu simboluri specifice, de pildă, mierla, care este așezată în
arborele fiecărui poem, sau veverița, prezentă lângă un râu.
Deși este considerată o pasăre sacră, „deși distructivă” în
folclorul clasic grecesc, se spunea că mierla moare dacă ea
consuma rodie. Spre deosebire de alte creaturi de culoare
neagră, a întunericului, a locurilor întunecate, mierla nu e în
mod normal văzută ca simbol al ghinionului, numărului 13,
pisicii negre etc., ci mai degrabă semnifică, după unii autori,
resemnarea și în mod special, vigilența, avertizarea clară a
pericolului iminent, aceasta din urmă semnificație constitu-
ind poate chiar esența cărții Însemnări din tura de noapte,
eul poetic stă de veghe noaptea, supraveghează totul în jur și
avertizează asupra pericolelor lumii de astăzi și lumii în ge-
neral.
Totodată, titlul volumului, Însemnări din tura de
noapte, poate trimite la celebrul microroman proto-exis-
tențialist al lui Dostoievski, Însemnări din subterană, însă,
spre deosebire de autorul rus, care dezvăluie și analizează
Răul și puterea acestuia asupra sufletului uman, Ana Arde-
leanu, deși ne sugerează câteva rele ale prezentului, ale vre-
murilor noastre lipsite de eroi, se focalizează pe principiile
Binelui, stând de veghe, în „tura de noapte”, pentru a ne
păzi de rele, nenorociri, nedreptăți, ticăloșii, catastrofe, in-
dicându-ne lucrurile bune și calea către fericire. În poezia
care dă titlul cărții, poetul, artistul, creatorul stă de veghe,
dar nu va semnala niciun accident, deși pe undeva mai
cântă cocoșul pentru a descoperi „la cine sunt arginții”
(aluzie poate la trădarea lui Isus pe 30 de arginți de către
Iuda?) ori cine este regizorul care semnează „capodopera
lumii”, ori când cuvântul, care era la Dumnezeu și „Dum-
nezeu era Cuvântul”, pe pagina albă încearcă să vândă „po-
eme interzise minorilor”, concluzia fiind aceea că noaptea
a fost una „liniștită”. În poemul Toată planeta își făcea mo-
netarul, pornind de la atmosfera unui bar de „vis à vis”,
care ar putea trimite la barul din poezia lui Gottfried Benn,
intitulată Bar de noapte, scrisă tot în versuri albe și în care
expresionismul german fuzionează cu elemente biblice și
onirice, autoarea sau eul poetic feminin, să spunem, ne
arată noul materialism vulgar al lumii de astăzi din Româ-
nia, și nu numai, de tip primitiv-capitalist și consumist, în
care oamenii vorbesc despre iubire socotind-o în franci el-
vețieni, iar bătăile inimii se calculează în dolari americani,
numărându-se frunzele căzute peste inimă în yeni japonezi.
Obsesia banului este una planetară, galactică sau interste-
lară parcă, în timp ce sentimentele adevărate sunt înlăturate
aproape brutal, putând fi chiar „priponite” între brazi, după
care „le-ar vinde calul arab/ pentru o noapte de dragoste”.
Poeta, în schimb, caută puritatea, simbolizată de crinii re-
gali, ce ar putea reprezenta chiar viitoarea valută mondială,
185
CRITICĂ
crinul semnificând pe lângă puritate și neîntinare, pe Feci-
oara Maria, dar și pe alți sfinți, cum ar fi Arhanghelul Ga-
vril și Sfântul Antonie. În plus, intervin și omniprezenții
îngeri, în scop defensiv, luând apărarea eului poetizant la
ieșirea din barul de vizavi din incipitul poeziei.
Aproape întreg volumul are mai multe fețe sau fațete
literare, de pildă, în poemul Fețele cubului, în care eul po-
etizant își imaginează că iubitul sau Dumnezeu posedă el
însuși mai multe fețe, ca un fel de cub Rubik, sau ca o man-
dala, ori ca în Șotronul lui Cortázar. Pe una dintre ele este
pictată o „aluniță“ care ar reprezenta activitatea artistului,
Creatorului sau Demiurgului, iar pe cealaltă față ori fațetă
se află pictată însăși Capela Sixtină a lui Michelangelo,
amândouă ducând la „înălțarea omului”. Și în această po-
ezie apare simbolul, aproape omniprezent și el, al crinului,
al purității acestuia, având aici o anumită tristețe, semn că
neîntinarea, curățenia sufletească, reprezintă idealuri de
neatins.
În poemul O realitate scanată se revine la referirea
mai exactă și clară la realitatea cotidiană sau autentică, deși
este cea din realitatea comunismului vremelnic biruitor, o
realitate trecută, explorată însă printr-un… scaner. Sunt
amintite steagul comunist, ideologia comunistă, cele două
f-uri din trinomul foame, frig, frică: „Să nu-i fie frig să nu
urle/ Când îi e foame”, cel de-al treilea, frica, fiind subîn-
țeles de lector sau de cititor, prin închiderea oamenilor într-
un pătrat.
După cum spuneam, o idee de bază, o esență funda-
mentală a volumului Însemnări din tura de noapte este fe-
ricirea sau năzuința spre fericire, mai multe poeme fiind
dominate de acest sentiment ori stare mentală de bine, care
poate fi dominată de emoții pozitive sau plăcute, de la mul-
țumire la bucurie intensă dusă până la extaz. Diferite abor-
dări biologice, psihologice, religioase și filozofice s-au
străduit să definească fericirea și să identifice izvoarele
sale, astfel, diverse grupuri de cercetare, inclusiv psiholo-
gia pozitivă din ultima vreme, au încercat să aplice o me-
todă rațional-științifică de a răspunde la întrebări despre
ceea ce este „fericirea” și cum am putea-o atinge. Filozofii
și gânditorii religioși, pentru a nu mai vorbi de poeți, din
cele mai vechi timpuri și până astăzi, definesc fericirea în
fel și chip, dar în general se desprinde, sare în ochi ideea de
a trăi o viață bună sau înfloritoare, mai degrabă și nu de a
fi o emoție, de exemplu, fericirea socratică este „viața în
conformitate cu etica”, nefiind neapărat acompaniată de
emoții pozitive. Fericirea este „starea de mulțumire sufle-
tească intensă și deplină”, ne spune DEX-ul, dar poeta Ana
Ardeleanu crede, în poezia Curba de efect, că fericirea ori
starea ei este asemănătoare unui… balansoar, care îl ridică
și-l coboară pe om ca într-un joc de yo-yo. Tot starea de
fericire are și trecut și prezent și mai ales un „viitor bun”,
subliniază poeta, ea depinzând de lucrurile mici, de mica
fericire de zi cu zi, de „rochițele rândunicii”, de o privire
în oglindă care își arată dacă te simți bine și pentru a urmări
„curba de efect”, aici, rândunica reprezentând nu numai „ai
primăverii soli”, după cum spunea Remy Belleau, ci și „ex-
presia supremă a purității”. La fel și cititul ori învățarea
cititului se încadrează benefic în fericirea umană, aducând
o „expresie fericită a chipului”. Într-un alt poem interesant,
186
Sub evantaiul păcatului, fericirea este pusă în opoziție, în
contrast sau în antiteză cu nefericirea sau cu „gândul nefe-
ricit”, acesta din urmă simbolizat prin „două ciocârlii înlă-
crimate”, ciocârlia, această pasăre-săgeată semnificând
evoluția sau, din păcare, involuția, regresul umanității,
ciocârlia fiind un fel de „mediatoare” de la pământ la cer,
de la teluric la sideral, înfățișând deci uniunea dintre teres-
tru și ceresc, conectând cei doi poli ai existenței. Spre de-
soebire de cel al privighetorii, cântecul ciocârliei este unul
al „bucuriei”, cvasi-asemănător Odă bucuriei lui Beetho-
ven sau Ciocârliei enesciene. Fericirea poate ispiti este un
alt poem despre conceptul de fericire, care dorește „fructele
obrajilor tineri”, eul poetizant înțelegând „cu ce pretenții
poți veni în fața fericirii/ pentru a-i limpezi and-ul”, care a
înfățișat, reprezentat omul sau umanitatea încă de la face-
rea lumii.
Alte poeme ale volumului au titluri compuse, Femeia-
nai, sau trimit la filme și seriale TV celebre, precum Pe
aripile vântului și Pasărea spin, în aceasta din urmă, au-
toarea proiectând o ființă hibrid, cu oamenii care ajung
„melomani pe viață” dacă își apropie buzele de femeia-nai,
care scoate un sunet „perfid de frumos”, deși, cu timpul ei
pot ajunge să fie încapsulați într-un fel de închisoare pe vi-
ață, în loc de pasionați ai muzicii. Femeia-nai poate ajunge
și la crearea unei orchestre perfecte, unii orchestratori soli-
citând un „castel” din care să răsune „sunetul naiului”,
până în inima omului. Și în Pasărea spin este vorba despre
muzică, cea emisă, transmisă de pasărea cu pricina. În po-
ezia Oile Domnului, dar și în altele, apare simbolul îngeru-
lui, care este o ființă spirituală pozitivă sau negativă (înge-
rul căzut, în creștinism), ea fiind duh cu, sau fără trup venit
din Rai, Paradis, învățăturile religioase diferențiindu-se în-
tre ele, în special la aspectul în care îngerul ori are voință
proprie, ori este doar o „extensie” a voinței supreme a lui
Dumnezeu și cu toate că înfățișarea îngerului diferă, acesta
primește o înfățișare umană, dar cu aripi. Dacă simbolul
îngerilor în iudaism și creștinism este evident și „arhibine-
cunoscut”, potrivit medicului și filozofului arabo-persan
Avicenna, îngerul este o „substanță simplă”, înzestrată cu
viață și limbaj, rațională, nemuritoare. În islam, el este un
mijlocitor între Dătătorul de forme și corpurile pământești,
putând fi „o inteligență, un suflet, un corp”. În poezia Anei
Ardeleanu, se ivesc chiar trei îngeri, roșu, galben și albas-
tru, simbolizând desigur culorile steagului României, cu un
bătrân soldat care îi aduce de dincolo de timp împreună cu
o veste bună și un rea, prima fiind aceea că lupul, simbolul
sălbăticiei, htonianului, dar și al solarului ori sideralului, a
fost ciuruit atunci când voia să treacă „podul cuvintelor”,
adică dincolo de ceea ce reprezintă, vestea rea ținând de
lipsa gloanțelor.
În încheiere, Însemnări din tura de noapte este o carte
surprinzătoare, plină de simboluri și semnificații multiple,
scris când la persoana întâi, când la a doua singular, cu
adresare către o a treia persoană sau chiar lui Dumnezeu,
lectorul nefiind sigur deloc că incipitul poeziilor are un în-
țeles, iar concluzia o cu totul altă abordare ori semnificație,
pentru a nu mai vorbi de restul poemului care ar putea fi un
„zbor prin Eden”, ca să parafrazăm titulul și înțelesul ulti-
mei poezii a volumului.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Beatrice Silvia SORESCU
NICOLAE BĂLAȘA – SCRIITORUL
REALISMULUI STENIC
Prozator și dramaturg, eseist și, nu în ultimul rând, zi-
arist, stăpânind foarte bine arta comunicării, Nicolae Bă-
lașa își joacă foarte bine rolul de scriitor în acest periplu al
genurilor literare. În mai toate romanele, ca de altfel și în
cele patru piese de teatru și chiar în unele din eseurile sale,
satul românesc rămâne unul din spațiile favorite ale scrii-
torului, matricea în care omul și scriitorul Nicolae Bălașa
s-a format spiritual, ,,în raiul lui”, așa cum avea să afirme,
mai târziu. Este îndrăgostit de mic de ceea ce înseamnă
,,creație” și citește poveștile și povestirile lui Creangă, iar
mai târziu deslușește tainele comediilor lui Caragiale sau
profunzimea Luceafărului lui Eminescu. Nu se mulțu-
mește însă cu atât și pătrunde în complexitatea conceptelor
filosofice ale lui Platon și Aristotel, înscriindu-se, pentru a
studia și a acumula noi cunoștințe, la Facultatea de filosofie
din Craiova, obținând și bursă de merit pe toată perioada
studiilor, iar după absolvirea facultății, face și un doctorat,
la Timișoara, în filosofie.
Așadar, stăpânind acum toate tainele acestei științe,
atât de complexe, și având la îndemână și harul scriitori-
cesc, se apucă serios de treabă și scrie 21 de cărți, în care
recreionează, cu cu pricepere și artă, marile concepte ale
înaintașilor săi.
Confruntându-se, chiar dacă era la anii fragezi ai copi-
lăriei, cu marile probleme pe care le creea un sistem social
bolnav, naționalizarea și colectivizarea, cu neajunsurile și
drama prin care au trecut toți ai săi, prozatorul s-a hotărât
să le imortalizeze prin cuvânt, să le trimită ,,Pe apa sâmbe-
tei”, într-o lume a cărților, în care vor rămâne gravate peste
timp. Asuprirea acelor oameni, nedreptatea și jugul în care
fuseseră obligați să tragă l-au făcut apoi pe Nicolae Bălașa
să ,,Blesteme” cu foc pe toți cei care asupriseră un popor
măcinat și așa de atâtea neajunsuri.
Cu un fin spirit de observație, cercetează, analizează
viața care se derulează în așa zisa liniște a ei, în diferite me-
dii sociale și, de data asta, se oprește asupra căminelor de
copii, de unde izvorăște, ca o stea în fântână, Alexandra.
(Mătăniile Alexandrei).
Nicolae Bălașa este în permanență, în scrierile sale,
într-o legătură directă cu divinitatea, cu care mereu dialo-
ghează prin personajele sale, pune întrebări, încearcă să gă-
sească anumite situații sau rămâne uimit de nefirescul, de
crudul și nedreptul adevăr. Din această relație cu Dumne-
zeu, se naște Sara, personaj de inspirație biblică, complex,
pe care autorul îl plimbă prin toate spațiile culturale, de la
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CRITICĂ
cele antice, cu precădere civilizațiile feniciană, greacă, la-
tina de mai târziu, până în satul lui moș Gheorghe, sat care
rămâne, ca o axă a lumii, un univers în care ești mereu pre-
zent, fie și dacă, fizic, aparții altor arii.
În cele două volume, scriitorul reușește să unească
două lumi, cerul și pământul, într-una singură, moș Gheor-
ghe reprezentând acel spirit înălțător, care face ca cele două
universuri să fie mereu în comuniune. O viață plină de ne-
prevăzut, trăiri, aspirații și decăderi, toate acestea făcând
obiectul acestui roman aparte, probabil, unic în felul său în
literatura contemporană.
Există în romanele lui Nicolae Bălașa un realism ste-
nic, psihologic, împletit cu arta filosofării, în anumite ca-
zuri bolnăvicioase, provocate de regimul social. Un exem-
plu concludent în acest sens este Puntea frântă și căderea
spre niciunde, carte publicată la Editura Newest, Târgu Jiu,
2006. De fapt, în acest roman, autorul ne sugerează faptul
că viața poate fi văzută ca o punte agățată între viață și
moarte...
Prozatorul se simte obligat să relateze despre ameste-
cul pluriform al vieții unor oameni, care au fost mereu obli-
gați să suporte un jug aspru, pe care nu și l-au dorit vreo-
dată. Un proces al dezumanizării brutale și tragice a țărăni-
mii există și în teatrul lui Nicolae Bălașa, în care reușește
să readucă pe scenă, tipuri de țărani brutalizați, statul co-
munist operând sistematic, cu forțe opresive. Dramaturgul
crează scene menite să ilustreze componentele barbare,
mijloacele opresive ale celor ce le folosesc. (Slugă la Dâr-
loagă)
Ultimul său roman, Cerșetor în iadul de la poarta ra-
iului, deși are ca linie de mijloc o frumoasă și, în același
timp, o tragică poveste de dragoste, imanență pe pânza vre-
murilor, în care traiesc actanții, el este o radiografie crudă,
de un adevăr nefiresc și nespus, al vremurilor în care trăim.
Acțiunea începe în anii 50 și se încheie, dacă se va încheia,
sub ochii noștri. Personajele sunt tăvălite, vrând, nevrând,
de vremuri. Pe această linie Orient/Occident, locul spre
care veșnic au stat privirile marilor puteri, locul în care
aproape niciodată, în istorie, noi, ca popor, nu ne-am putut
stabili soarta, locul în care noi, ca popor, pentru a exista, a
trebuit să facem compromisuri cu noi înșine, în primul
rând.
Așadar, Nicolae Bălașa a reușit să realizeze o operă,
cărțile sale fiind adevărate pagini de literatură în care auto-
rul picură istoria social-politică în care sunt acorate vrând,
nevrând personajele.
187
CRITICĂ
Constantin STANCU
SKEPSIS: TABLOURI DIN PERIOADA
TRANZIȚIEI
Dumitru Hurubă este atent la ce se întâmplă în so-
cietate, în viața sa, la efecte produse de mișcările din
lume. Moralist și umorist de substanță, el definește
destinul omului simplu, a vip-ului de la centru și din
provincie, cu o glumă dureros de reală, merge la țintă
și pune degetul pe rana nevăzută. Se consideră o vic-
timă colaterală în acest război în care mersul pe umerii
celuilalt este un sport cu mulți participanți. Politicieni,
oameni de afaceri, femei în călătorii de plăcere, perso-
nalități cu ștaif, elevi repetenți, au ceva comun, o tră-
sătură care-i distinge de restul lumii din pluton, șme-
cheria, skepsis-ul. Logica normală este abandonată, fi-
ința cetățeanului simplu este frântă într-un război care
nu-i aparține. El afirmă: „Sunt victimă colaterală/ într-
un război cam fratricid/ Lipsit de logica normală;/ Și
mi se pare cam… perfid” (Victimă colaterală, p. 8).
Toate aceste teme de bază sunt adunate de umorist
în cartea Skepsis, apărută la Florești – Cluj: Editura Li-
mes, 2017. Suntem în fața unei antologii de poezie, de
poeme vesele și triste, o sinteză a viziunii autorului
asupra societății care-l ține în menghina cea de toate
zilele cu generozitate.
Cartea este structurată pe mai multe părți: Poeme;
Sonete; Catrene; Prolog (Marea rugăciune).
Dumitru Hurubă nu este un poet abisal, este unul al
normalului din vremuri anormale, abordează ideile în
stil clasic, rima și ritmul au un farmec aparte, poanta
de final sau ironia fină dinamizează textele. El merge
la țintă, poate aceste catrene sunt și o istorie concretă,
dureros de concretă a vremurilor pe care le-au trăit con-
temporanii săi. Sunt trecute prin filtrul umorului perso-
naje celebre ale zilei, probabil, peste ani, vor fi doar
vagi amintiri sau persoane trecute la indexul uitării.
Istoria se răzbună, așa cum și-au uitat contempora-
nii care așteptau un semn de bine de la aleși, așa se vor
pierde și ei în ceața istoriei.
Un personaj aparte este autorul care se strecoară în
poeme cu nonșalanță, se mișcă elegant ca pe un po-
dium. Alături se ivește „iubita” de catren Coryntina/
Doamna, personaj cu puternice trăsături împrumutate
cu hărnicie din modelele puse la dispoziție de noul ev
în care am intrat după anul 1990, conform foii de par-
curs stabilite de adepții globalizării.
Ultima poezie, Marea rugăciune, pune în lumină
dorința scriitorului de a fi părtaș la marea unire dintre
188
români, într-o țară frumoasă și bună. Tonul este al clasi-
cului în acțiune, o voce a bunei credințe și a deschiderii
spre o viață acceptabilă, pe măsura canonului divin:
„Tatăl nostru care ești în ceruri/ Mai vezi și de-ale
noastre adevăruri?/ Mai aruncă-ți ochii, Doamne, că-
tre noi/ Și vezi-ne-adâncirea în nevoi…// Părinte bun,
de-atâta libertate,/ Hoția se numește azi dreptate;/ Iar
de la Răsărit pân-la Apus/ Se vede, peste tot, că josu-i
sus” (Marea rugăciune, p. 257).
Prologul este o rugăciune sinceră, singura soluție la
problemele vieții de zi cu zi. După atâtea catrene dina-
mice, finalul are doza necesară de tristețe și speranță…
Viața, cu toate fiordurile ei, este prezentă în poeme
lui Hurubă, iubirea este o temă socială bine armonizată
cu sărăcia și incultura. Echilibru s-a rupt pentru unii
dintre noi, au fost vremuri în care romanța are un iz de
revistă umoristică. Natura, gesturile simple, dorințele
fără greutate, anotimpurile, parcul orașului, plaja, toate
formează decorul textelor lansate de autor în prezenta
carte. „Reținem unele versuri:/ Abia atingi covorul
moale/ Și, poate că ți-e greu să crezi,/ Că pân-la creș-
tet, de la poale,/ Se-nață-un praf de nu te vezi;// Se-
aude din sufragerie/ Un chițăit ca de cimpoi,/ Și plânge
tată-to-n beție:/ De m-ați dat de lângă boi?// Iar mumă-
ta, contrariată,/ Cu glasul rău și ochii reci,/ Mă-
ntreabă ca și altă dată:/ De ce-ai venit? Când o să
pleci?” (Romanță fatală, p. 54).
Sonetele păstrează linia clasică, un cântec duios
este frânt de tristețe și de un luddism detașat și elegant.
Poetul preia din tonalitatea celor dinaintea sa, din To-
pârceanu și Eminescu, din Minulescu și puțin Sorescu.
Are un stil care îmbină tradiția bună din literatura ro-
mână și devine unul propriu, prin actualizarea emoții-
lor sub tendințe moderniste. El nu ezită să trimită la
clasicii din literatura noastră, conștient că acest lucru îl
avantajează prin ricoșeu. „Iubita mea cu păr învolbu-
rat,/ În seara asta-mi pari un bibelou/ Făcut de Bunul
Dumnezeu cadou,/ Drept compensație că m-am ru-
gat…// Arăți superb și meriți un landou/ Și-un ins, mă-
car mai bine îmbrăcat,/ Că-mi pari păcatul personifi-
cat,/ Și-n fața ta mă simt un mic erou…// Desigur, aș
dori să fiu galant,/ Să te invit la mine la Castel,/ Să
discutăm de Nietzsche sau de Kant…// Ori ascultând
orchestra Franck Pourcell,/ Să-ți spun îndurerat, dar
elegant,/ Că-o scroafă a fătat doar un purcel…” (XI.
Arăți superb, p.165).
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Catrenele bat la țintă: Cetățeni îndrăgostiți, politi-
cieni, sportivi, elevi, artiști, toți au intrat sub ghilotina
umorului. Hurubă reține esența, trăsătura care face di-
ferența dintre frumusețe și nebunie, dintre omul onest
și șmecher, așa de „skepsis”. Tușa rapidă, alăturarea de
cuvinte tensionate la maxim, paradoxul care atinge
oglinzile din viața oamenilor, dau valoarea versurilor
brici, menite să reteze un optimism de suprafață. Istoria
zilei încape într-o glumă, cele mai constituționale tris-
teți devin penale glume. Guvernul, parlamentul, candi-
dații partidelor, DNA-ul cel din ghiveciul informativ,
jurnaliști, miniștri și alte personaje din emisiunile de
știri sau de talk show, sunt puse în rama catrenului.
„Costumul de culoare ocru/ Și zâmbetul de om perfid,/
Probează, ori că-i mediocru,/ Ori că e membru-n
vreun partid…” (Atestare politică, p. 201).
După ce au fost parcurse toate tablourile unei soci-
etăți agitate și mereu în derivă, Dumitru Hurubă are o
concluzie fermă: „Latră ziua, latră seara,/ Poate latră
și în vis…/ Nemaisuportând povara,/ Dumnezeu s-a…
sinucis” (Politicienii, p. 204).
Autor de romane, schițe, nuvele, preocupat de ma-
rile momente ale umanității, de personalități care au
marcat destinul lumii, bun cunoscător al fenomenului
literar actual, Dumitru Hurubă a preferat în poezie o
linie echilibrată, fermă, cu mesaj pertinent. Pentru unii
Regina Maria, lângă răniți
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
CRITICĂ
ar fi desuet, trecând pe locuri străbătute și de alții, dar
moralistul a dat tonul. Pe alocuri rima sau ritmul sunt
forțate, el a preferat poanta de final, rezolvarea în
oglinda versurilor a problemelor personale sau sociale,
de modă. Unele teme sau idei se repetă în variante
agreabile, intenționat lăsate de umorist la dispoziția
noastră.
Skepsis, un mesaj pentru cititor, unul ironic: Există
oameni ca știu să pareze lipsa de cultură și civilizație
prin șiretenie, printr-o anumită inteligență superficială.
Totul asortat cu vorbe potrivite și alunecoase, în așa fel
încât oamenii cu adevărat de valoare să rămână blocați
într-un timp intermediar, buni de dus în rezervația cu
zăpăciți. Și grafia cuvântului se face în volum într-un
mod special – schepsis a devenit skepisis, așa de îm-
prumut din lumea bună de entertainment… Editura a
înțeles miza și a acceptat jocul umoristului ca pe soluție
reușită.
Cartea se citește cu aplomb, este și o trecere subtilă
în revistă a perioadei de tranziție din societatea româ-
nească, corupția, parvenitismul, nepotismul, incultura,
șmecheria cu stil sau cea brutală, tarele morale sunt
puse în menghina versurilor ironice. Destinul individu-
lui se detașează implacabil ca unul indexat, la pomana
politicienilor care au uitat de ce sunt acolo sus...
Dacă și Dumnezeu s-a sinucis, umorul a rezistat…
189
CRITICĂ
Daniela TOMA
Singularitatea dăruiește libertate totală
spațiului deschis și atât de tulburător al poeziei
Orice context liric rezonant poate deveni, fără îndo-
ială, o virtute, atunci când se impune prin esență, prin
expresivitate și prin mișcări puternice, venite din lăun-
trul fraged al altui timp, compatibil însă cu segmentul în
care se află concentrate creația, emoția estetică, contem-
plația și voluptatea elaborată a scrisului, frumusețea de
nedescris a sufletului femeii; nu e puțin lucru, aș spune,
dimpotrivă, pentru că: „Femeia cu tălpile ude ia pulsul
pământului/ Cu-o simplă privire dă liniște vântului/ Cu
mâinile calde frământă o pâine/ Cu glasul ei blând dă
speranța de mâine.”
Formele prind contur și se îndreaptă cu ușurință spre
starea aceea concludentă, cu multă substanță estetică,
aflată într-o excepțională transpunere senzorială: „iar
crinii pierdut-au mireasma-n răscruce,/ din mână de în-
geri căzut-au pe drum,/ desculț printre cioburi de vise
se duce/ o talpă de înger cu sufletul scrum…”
Firescul merge în tandem cu toate celelalte trăiri,
parcă într-o rugăciune permanentă, semn al iubirii lui
Dumnezeu, care-i încearcă pe ai lui, pregătindu-i pentru
viață, pentru adevărata și durabila operă de artă. Dar cel
mai important lucru este lupta pentru supraviețuire, ali-
mentată permanent de dragostea ce se desfășoară sub
ochii mirați ai celorlalți, unde totul devine mai pregnant
pentru că se transformă în sursă de libertate, întrucât ati-
tudinea artistică detașată se confirmă, motiv pentru care
și dramatismul spectaculos este evident: „Blestemați de
cer și vânturi/ Biciuiți de crivăț vara/ Îngropându-ne
pământuri/ Din biserici curge ceara// Ne-am născut că-
zuți pe socluri/ Lăcrimând prin cimitire/ Bogății în pa-
tru scânduri/ Timp trecut în nemurire”. Sau: „De-ar fi
să îmi târăsc genunchii plini de sete,/ Mă voi întoarce,
Doamne, din clipele absente,/ Voi bea din nou iyvorul
iubirii-ntârziate/ Și va ploua cu vise pe suflete curate.”
Prin urmare, poezia, produs artistic în toată splen-
doarea lui, se află într-o zonă confortabilă, initimă și cu
înțeles distinct, chiar, uneori, se întinde până la durere –
rezultatul este remarcabil, începând cu titlul și termi-
nând cu ultimul poem din această anthologie. „Durerile
din noi se-adapă cu cruzime/ Din sânge, lacrimi, viață
și inimă ce-a stat,/ Murind pentru o clipă când clopotele
bat,/ Iar cerul e certat de iriși cu asprime// De ce doar
noi să ducem a inimii povară/ Și crucea să ne fie ca
plumbul la apus?/ Oare în miez de noapte mai e ceva de
spus,/ Când luna se-oglindește în lacrimi cu ocară?”
190
Bunăoară, versul este încărcat de feminitate, atât la
nivel al formei, cât și al conținutului, sensibilitatea ne-
încordată a mesajului iese în evidență, trece dincolo de
orice armistițiu cu ea însăși, rămânând în tonalitatea po-
trivită pe tot parcursul volumului: „Covoare de stele și
flori presărate/ Ascund spini și cuie, iar blânda făptură/
În cursa de iederi cu lacrmi udate/ Dorința din cale-i
agață și fură…// Și rupe… și fără speranța din lume/
Ajuns lângî visul născut din pruncie,/ Cu aripi de ceară
nu-i vreme de glume/ Când seceta arde cerând veșni-
cie”.
Unele poeme sunt extrem de adânci datorită fondu-
lui zbuciumat, abundând de încărcătură lirică, de o mu-
zicalitate interioară aparte, surprinzătoare, chiar dacă nu
e neapărat fericită; sunt în acest volum momente cutre-
murătoare: „O mână invizibilă îmi ieșea din piept,/ în ea
era inima,/ mai pulsa…/ pe degete s-au prelins fluvii de
sânge/ ca o lavă pârjolind în jur pielea, carnea,/ curgea
în pământ fierbinte/ ca-ntr-un sipet,/ ca un izvor nese-
cat…/ pic… pic…”.
Senzațiile, emoțiile, detaliile, sintaxa clară gene-
rează o poezie autentică, naturală ce oferă noi forme de
explorare, una mai intensă decât cealaltă, adevărate lec-
ții de supraviețuire în echilibru pe marginea prăpastiei,
de luciditate, de rafinament poetic, de evoluție: „doar
lacrima urlă, căzută pe socluri,/ se-aude doar geamăt
de viață pustie,/ o mare ce fierbe-n adâncuri otrăvuri,/
coboară-n abis orice gând… rană vie…”; sau : „Cad în-
geri din icoane, la nunta mea se-adună/ Ce-a plămădit
din lut cu mâini curate, sfinte,/ Mă rog la Demiurg să-
mi fie, el, părinte,/ Când cerul și pământul cu mine se
cunună.”
Absența emfazei întărește ideea mai sus expusă și
plasează poezia Anei Podaru în tendințe singulare ale li-
ricii actuale, iar această antologie, Spinul din talpă (Edi-
tura Art Creativ, Buc., 2018) vine ca un corolar al pro-
funzimii și al maturității creative, într-un spectacol al
frumuseții interioare și exterioare, al modernității, cum
rar întâlnești în peisajul liric contemporan.
Nădăjduiesc că inspirația Anei va rămâne la fel de
nobilă, de spectaculoasă, tehnica, la fel de valoroasă, iar
hainele poeziei sale, naturale, proaspete mereu, Ana în-
săși, și mai poetă odată cu această antologie remarcabil
evaluată și structurată.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 TRADUCERI

Menachem M. FALEK

MĂCELAR DE CUVINTE (II)

Cercul soarelui Preferabil fără vise,
Te trezești a doua zi dimineață
Când răsare în zori Marea Minciună Într-o altă zi în lanțul în care ai fost prins
Trebuie sărbătorită destupând o sticlă de șampanie. Încă din pruncie.

Bărbatul care te privește lung Nu gândi prea mult

În Oglinda în care apari Dacă se rupe o singură verigă a lanțului și e bine sau
Face semne ciudate cu mâinile rău
Până când ochii i se umplu de lacrimi Continuă să mergi înainte
Întrebându-se apoi dacă sunt de bucurie sau de tristețe. Ascultă-ți semenul care suferă
Încurajează-l, ridică-i moralul
Cravata trebuie legată strâns Arată-i gustul vieții
Astfel încât gâtul să nu ofere nicio șansă Și întotdeauna, întotdeauna privește înainte
Nici cea mai mică Numai spre ziua care vine –
Metastazelor decepției. Care în mod sigur va veni.
După care, trebuie să-ți termini cafeaua
Cu o pilulă pentru a-ți ușura conștiința Știi, soarele răsare
În loc de o bucată de prăjitură uscată și neagră. Și el nu are timp să acorde atenție
Fiecărui om singur
În drum spre serviciu, trebuie să-ți pregătești în gând
frazele Ochii bufniței
În așa fel încât nu cumva să strici armonia intonației
Pentru a acoperi dezastrul febril ce fărâmițează Câteodată mă transformam în pasărea nopții
Miezul sufletului tău. Străpungândîntunericul cu ochi de bufniță
Căutândunpunct de reazem
La întrebarea: ce mai faci? Lângăbăltoace cu picături de cuvinte
Răspunde, cu un zâmbet cizelat pe fața copilăroasă: Deasuprarădăcinilorpapirusului.
„Foarte bine.” Brizelemișcauramurilemoi,
Dar niciodată nu pune mare preț pe acest „bine” Muguriipropozițiilor care încă nu au apărut
Pentru că absolut nimeni nu este cu adevărat interesat, Erauînpericol mortal de decapitare.
Fiecare are propriul lui „bine” Câteodată
în adâncul inimii sale. Înfațaochilormari
Ai bufnițeiațipite
În timpul zilei continuă să împrăștii scântei de speranță Cădeaupomiiaicărorrădăcinierauslabe.
Care poate, accidental, vor intra și în propriul tău corp. Lângăelecreșteau
Ciupercilemagiceipoezii.
Seara te reîntorci acasă Multesoiuri,
Te dezbraci, faci un duș O parte sănătoase,
Îți parfumezi trupul. Celemaimultepline de venin
Din datoria de a arăta bine Șianevoie le deosebeștiîntreele.
Le dai dinților să mestece gumă Ceivenițiînpădurecăutauciupercile
Bei un pahar zdravăn cu două ciclamate Sub ochiideschișiaibătrâneibufnițe.
Și fără cafea Și tot maivisau la gustullorcel bun.
Te așezi în fața plasmei și schimbi canalele
Te înveselesc necazurile instituțiilor
Te învelești cu o pătură de întuneric,
tragi un pui de somn
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 191
TRADUCERI
Dragoste în umbra tufei Fără un suflet în ea.

În această zi el a văzut dragostea. Un cuplu tânăr care a cam terminat acum cu

Sub o tufă în grădina publică Un conflict periodic
Pe o pătură aruncată pe pământ. Se mișca pas cu pas
Cu o apatie înnăscută
Picioare îmbrățișate, cap pe umăr Vorbind
Aripi strânse. Fiecare pentru sine
Au trimis spre el o privire indiferentă. Pregătind explicații
Cu răbdare până la plecarea lui. Pentru următoarea întâlnire
Nu se gândesc prea mult Care oricum va avea loc în
La legea modestiei, Alta fază într-un punct neprevăzut de pe
Nu se interesează ce gândește publicul. Axa timpului
Numai dorința și înțelegerea este în ochii lor verzi La o adresă întâmplătoare sau nedefinită.
Numai mângâierea.
Unul după altul, altul
În această zi el a văzut dragoste După altul.
Ca la pisici
Îmbrățișare fără margini Singuri
Fără condiții
Trăit numai momentul local, nesfârșit Singuri pășim în drumurile noastre
Și iertarea publicului nechemat. Pe același pavaj
În aceeași direcție
La noapte, da, la noapte Nu împreună.
Ei o să poată să-și deschidă aripile și să zboare,
În timp ce publicul nechemat o să-și caute propriile Uneori, la marginea ochiului
aripi Ne vedem unul pe altul
Fără să poată să se despartă de pământul cunoscut. Uneori trecem
Unul prin altul
Unul după altul Și nu ne întâlnim.

Înaintează două siluete Trec ani până înțelegem

Una după alta Ani până la convenire
Sufletele nu sunt cu ele. Și până atunci
Le urmează Ne-am obișnuit
La oarece distanță Să spunem:
Grijulii să nu depășească hotare interzise. Acesta lângă acesta
Acesta cu acesta
Cuvinte emise în aer Pe același pavaj
Legănându-se în vânt Împreună.
Căi paralele
A lui pe partea stângă a drumului Singuri mergem în drumurile noastre
A ei pe dreapta Și acel care spune că a înțeles
Priveau în briza ușoară Și chiar și acel care spune:
Căutau o balustradă de care să se sprijine. Eu am știut
Toți mint.
Un sentiment al miniaturalului
Rostogolirea din Alfalfa Și eu.
Atenție mare, să nu cazi în pârâu
Mâinile întinse, ca să prinzi Traducerea din ebraică în română
Umbra ce înaintează îi aparține autorului

192 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018


Fiodor I. TIUTCEV
LACRIMI OMENEȘTI, LACRIMI OMENEȘTI
Lacrimi omenești, lacrimi omenești,
Din timpuri târzii și noi, curgeți...
Curgeți necunoscute, curgeți nevăzute,
Curgeți nesecate și necontenite.
Curgeți, cum curg șuvoaiele de ploaie
În toamna surdă, pe timp de noapte!
FEMEII RUSE
Departe de soare și de natură,
Departe de lumină și de cultură,
Departe de iubire și de viață,
Fug tinerii tăi ani, ca o clipă.
Sentimentele vii vor amorți
Și visele tale se vor spulbera.
Și viața ta va trece neobservată,
Într-un ținut necunoscut și pustiu,
Așa cum dispare un nor fumuriu
Pe cerul palid și trist,
În a toamnei infinită ceață...
FRUNZELE
Fie ca brazii și pinii
Să stea întreaga iarnă
Și viforul și zăpada
Să rămână împreună.
Sărăcăciosul lor frunziș,
Ca acele de arici,
Să nu se îngălbenească,
Să fie proaspete, în veci!
Noi însă, jucăușe,
Înverzim și strălucim
Și, pentru o scurtă vreme,
Vom fi musafiri.
Toată vara cea frumoasă,
Noi am fost voioase.
Cu razele ne-am jucat
Și în rouă ne-am scăldat.
Dar păsărelele
Au încetat cântecele,
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
TRADUCERI
(Rusia)
(1803 -1873)
POEZII
Razele palide au devenit,
Zefirii ne-au părăsit.
De ce, în zadar, să stăm,
De fire să atârnăm?
Nu-i mai bine să plecăm,
După ele să zburăm?
O, voi, furioase vânturi,
Veniți repede, imediat!
Rupeți-ne, deîndata,
De pe plicticoase ramuri!
Rupeți-ne, ne aruncați,
Nu mai vrem să așteptăm!
Zburați! Zburați!
Cu voi, și noi zburăm!
APE DE PRIMĂVARĂ
Încă se zărește pe câmpii zăpada,
Iar apele susură a primăvară, deja –
Aleargă și țărmul de vis își doresc,
Aleargă, strălucesc și vestesc...
Apele vestesc peste toată țara:
"Vine primăvara! Vine primăvara!
Noi suntem ai ei vestitori,
Ea, înainte, ne-a trimis pe noi!"
Primăvara vine! Primăvara vine!
Hora de copii rumenă și zglobie
A zilelor de mai liniștite,
Veselă, după ea, se precipită!
______
Poetul și prozatorul rus, Fiodor Tiutcev (1803 - 1873), s-a
născut în Briansk. A trăit în München și Torino. Se cunoștea cu
Heine și Shelling. A fost cel mai iubit poet al lui Lev Tolstoi.
Fiodor Tiutcev a intrat în istoria poeziei ruse ca maestru al
liricii peisagiste, ca un "cântăreț al furtunilor și al fulgerelor", în
natură și în sufletul omenesc.
Cele mai cunoscute volume de versuri sunt: Poeme alese,
Poeme și scrisori politice (în limba engleză), Poeme despre zi și
noapte (în engleză), Poezii (1850 -1873), în limba rusă, Poeme
selectate (în engleză), Dimineață de decembrie și alte poezii (în
limba italiană) și Antologia lirică, Rusia și Occidentul, în limba
franceză.
A murit în 1873, în Țarskoe Selo, astăzi, orașul Pușkin.
Prezentare și traducere din limba rusă de Consțanta MODELL
193
LĂSAŢI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!
Ana PODARU
AIDEN, FIUL SOARELUI
Într-un ținut îndepărtat, undeva în inima Scoției o
familie-și ducea traiul liniștit. Trăiau toți din roadele
muncii lor, aveau o fermă frumoasă cu multe animale.
Abigail, mamă a 5 fete poartă în pântece un fiu. Bu-
curie mare în întreg ținutul. Nu se mai născuseră bă-
ieți de mulți ani din pricina unei vrăjitoare ce bleste-
mase femeile pentru a nu mai naște fii. Ziua cea mare
a sosit, iar Abigail trăiește clipa nașterii fiului ei. Vră-
jitoarea Morgan aflase privind în sfera ei de cristal și
schimbându-și înfățișarea într-o ursitoare plecă furi-
oasă către casa unde pruncul se grăbea să vadă lumina
zilei. Cerul se întunecase brusc, negura pusese stăpâ-
nire pe întreg ținutul, nori grei s-au așezat deasupra
fermei și s-au rupt deasupra casei unde Abigail urla
de durere strângând din dinți. Ferestrele erau ferecate
de teama furtunii, tatăl și cele cinci fete păreau îngri-
jorați, pomii-și loveau grengile de geamuri și de aco-
perișul casei cu putere strivindu-și crengile din pri-
cina furiei vântului. În cameră la lumina lampei de
petrol se naște fiul ținutului, deodată vântul se
oprește, norii se risipesc pe rând la auzul plânsului lui
Aiden, Vrăjitoarea Morgan ajunge înaintea celorlalte
ursitoare cărora le rătăcise drumul prin apariția furtu-
nii. Bate la ușă iar Allison, fata cea mică-i deschide
bucuroasă, vrăjită fiind de frumusețea închipuită a
vrăjitoarei care se apropie de Aiden și presară un praf
negru pe ochii copilului abia născut, bolborosește
ceva într-o limbă veche și dispare prin fereastră. Al-
den care văzuse chipul mamei pentru câteva clipe din
acel moment rămâne orb. Celelalte ursitoare apar cu
darurile lor fiind întâmpinate de celelalte fete. Tatăl
privindule în ochi îngrijorat le spune:
- Înainte să ajungeși voi a mai fost o ursitoare,
spuneți-mi că ați trimis-o voi!
- Nu, noi suntem trei, niciodată nu venim singure,
Vrăjitoarea Morgan ne-a pus multe piedici în cale, dar
iată-ne la capul pruncului tău, răspunde Ursitoarea
cea mare aprobată fiind de celelalte două, Soarta și
Moartea.
- Vreți să spuneți că a fost Morgan?... de ce a ve-
nit?... Mi-a blestemat fiul?... spuse mama cu lacrimi
în ochi privindu-ți fiul cu teamă.
Soarta-i ridică pleaopele fiului ei și sub ei găsește
doi ochi fără iriși, o pojghiță neagră se așezase pe ei...
- Ne pare rău, a fost blestemat, furia vrăjitoarei că
ai rupt blestemul ținutului născând un fiu s-a revărsat
asupra casei tale, nenorocirile nu se vor termina aici...
Spuse Moartea.
194
- Trebuie să faceți ceva, sunteți trei, ea e una sin-
gură, nu poate să fie mai puternică ca voi! Faceți
ceva! Salvați-mi fiul!... Strigă disperat Ethan, tatăl fi-
ului abia născut.
- Noi nu putem să facem nimic, Aiden a fost dă-
ruit de Dumnezeu acestui ținut, el trebuie să rupă
blestemul de unul singur și să lupte cu Vrăjitoarea
Morgan pentru a salva ținutul. Aiden este fiul soare-
lui. Noi am venit să-i prezicem viitorul zise Soarta,
acum totul depinde de el. Apoi s-au făcut nevăzute
dispărând pe fereastră una câte una.
Abigail s-a pus pe bocit strângându-și fiul la
piept. Noaptea a trecut greu iar zorii dimineții a adus
lumina în privirile tuturor, doar în ochii lui Aiden
noaptea era veșnică.
Copilul creștea ocolit fiind de toate fetițele din
ținut, surorile lui muriseră pe rând de o boală stranie
ce apăruse imediat după nașterea lui. Tatăl încercase
să salveze ferma care ajunsese în paragină după ce
toate animalele muriseră de molima aruncată peste în-
treg ținutul de Vrăjitoarea Morgan. Din Ethan nu mai
rămăsese decăt o umbră, muncea zi de zi, dar tot ce
construia se dărâma la miezul nopții. Abigail se stin-
gea de tristețe plângându-și fetele îngropate în pădure
pentru a nu răspândi molima în satul care devenise
ruină. Oamenii erau triști, săraci, nu mai aveau hrană,
apele erau otrăvite, fetele mureau în brațele mamelor
lor și conduse de tați în căruțe spre groapa comună
din pădure, unde după ce adunau mai multe cadavre,
le dădeau foc pentru a le purifica sufletele, creyând că
astfel se vor întoarce într-o bună zi la familiile lor.
Aiden nu putea fi atins de nici o boală, dar nu ve-
dea nimic, auzea toate bocetele din jur, urletele, țipe-
tele, durerea celor dragi și devenea tot mai puternic.
Știa că nu se născuse orb, știa că era fiul soarelui, dar
mai știa că numai după 18 ani poate rupe blestemul.
Urma mereu carele cu morți spre groapa din pădure,
se ascundea după pomi și asculta plânsetul mamelor
fiind îngrozit de mirosul de carne arsă. Ura creștea în
el, dorința de a salva ținutul era uriașă. Oamenii locu-
lui credeau că blestemul cel mai aspru s-a abătut asu-
pra ținutului din cauză că se născuse Aiden, nu de
multe ori au încercat să-l omoare, au aruncat cu pie-
tre-n el, l-au izgonit, dar el mereu s-a întors printre ei.
Timpul s-a scurs Vrăjitoarea uitase de existența lui fi-
ind preocupată de distrugerea întregului ținut. Aiden
era puternic, împlinise 18 ani, Abigail și Ethan l-au
îmbrățișat și l-au trimis la biserica din sat la părintele
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Liam care l-a binecuvântat și ia spus:
- Înainte să pleci trebuie să cunoști adevărul, nu-
mai eu și tatăl tău îl știm. Vrăjitoarea a avut o soră,
Abigail, mama ta. Ea a fost mereu invidioasă pe fru-
musețea ei și ia furat puterile. Din acea clipă mama ta
a uitat cine este, dar a fost binecuvântată de iubirea
tatălui tău și a devenit o femeie normală, iubitoare. Ea
trebuia să fie regina acestui ținut, protectoarea noas-
tră, dar Morgan nu a îngăduit acest lucru. Trebuie să
știi că nu ești un simplu om, ai puteri nemărginite pe
care abia acum le vei descoperi. Trebuie să salvezi
acest ținut. Mama ta în realitate se numește Lucya
adică lumina. Apoi l-a condus în subsolul bisericii,
unde Vrăjitoarea Morgan nu avea voie să intre, fiind
respinsă de puterea unui obiect de care se temea. Un
cristal alb, strălucitor. Iată piatra din sceptrul mamei
tale, cu acest simbol al luminii soarelui ea trebuia să
stăpânească acest ținut lăsat moștenire de Regele Si-
mon, bunicul tău. Preotul a luat cristalul și la învelit
într-un ștergar alb. Aiden l-a luat și la pus în buzuna-
rul de la piept.
- Du-te fiule, Domnul să te aibă în pază!... ia spus
preotul privindu-l cu speranță, iar Aiden s-a îndepăr-
tat, să ai grijă, drumul către vrăjitoare este foarte greu
și întunecat, dar faptul că nu vezi o să-ți fie cu folos.
A călătorit alături de câinele lui, Luke, cel ce-i fu-
sese încredințat de tatăl lui pentru ajutor. Cu cât se
apropiau mai mult de muntele de stâncă unde vrăji-
toarea-și făcuse palatul, în inima muntelui, cu atât se
întuneca mai tare, dar el nu se înspăimânta, era obiș-
nuit cu întunericul. În drumul lui a întâlnit mii de li-
curici ce roiau în jurului lui conducându-l spre palatul
vrăjitoarei, când a obosit, unul dintre licurici s-a oferit
șă-l ducă în spate, el a început a râde:
- Ei, cum să mă duci tu în spate, nu vezi ce mic
ești?... Sper să mă țină papucii, sunt găuriți și muntele
este plin de stânci, nu știu cum o să urcăm acolo.
Atunci licuriciul s-a transformat. Aripile i-au crescut
ca de pasăre, era ca un vultur luminos. Aiden a urcat
pe aripile lui și a reușit să străbată ținutul stâncos.
După ce a coborât de pe licuriciul uriaș, acesta a dis-
părut odată cu tot alaiul de licurici. Luke călătorise și
el pe aripile licuriciului și acum adulmeca un mușuroi
de furnici cu nările. Aiden îl urma în tăcere, amândoi
având urechile ciulite spre inima muntelui care vuia.
Au mai urcat urmând cărările înguste, dar stâncile
erau tot mai ascuțite, ca niște săbii tăiau în tălpile Fi-
ului soarelui. Aiden a oprit să răsufle, era flămând, nu
mai avea apă, s-a așezat pe o piatră cu capul sprijinit
în mâini. Deodată un pârâiaș, ca trena unei rochii de
mătase s-a întins la picioarele lui, a băut, s-a răcorit
spălându-și ochii. Simțea că este privit de cineva, de
o făptură blândă, iubitoare, nu putea să vadă, doar su-
surul izvorului îî răsuna în urechi ca un cântec minu-
nat la harpă. Era fiica Vrăjitoarei, Lily, o născuse să-
i dăruiască puterile malefice la moartea ei, dar Lily
refuzase fiind izgonită din palat și blestemată să nu
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
LĂSAŢI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!
poată părăsi muntele și să nu poată fi văzută ca o ființă
pământeană. Astfel ea-și lua înfățișarea doar prin alte
vietăți ale pădurii sau elemente ale naturii încercând
să protejeze trecătorii și animalele din pădure. Aiden,
având puteri magice îi simțea sufletul curat:
- Cine ești?... Ești de o bunătate rară asemeni ma-
mei mele, ți-am simțit mătasea pielii pe fașă, pe buze,
ești ființă sau fantasmă?... spuse el întinzându-și bra-
țele către izvor.
- Sunt Lily, fata izgonită din palat, sunt stăpâna
muntelui, te aștept demult, tu trebuie să fii salvatorul
meu!... apoi izvorul a dispărut răsunându-i în urechi
ca un ecou.
Luke scormonea cu botul într-un alt mușuroi de
unde a ieșit o furnică roșie care l-a înțepat deranjată:
- Afurisitule, eram obosită, adormisem, uite ce ai
făcut, mi-ai stricat casa! spuse furnica către Luke,
care-și scărpina nasul cu laba mirat.
- Nu te supăra pe el!... spuse Aiden cu blândețe,
este flămând, obosit, avem o misiune importantă, tre-
buie să scăpăm ținutul de blestemul vrăjitoarei.
- Cu ce vă pot ajuta?... vreau și eu să ajut...
- Nu poți! ești mică, dă-ne pace, trebuie să ajun-
gem în inima muntelui.
- Vă duc eu în spinare o parte din drum!
- Ha-ha-ha! Râde Aiden, dar dintr-o dată furnica
crește cât un cal.
Aiden urcă cu Luke în spinarea furnicii și stră-
bate drum lung însoțit de fluturi în mii de culori ce
miroaseau ca Lily. În imaginea lui de sub pleoape o
fată-și făcea apariția, era Lily, ochi mari, luminoși,
păr auriu, talie de viespe, brașe subțiri și picioare de
balerină... pielea, pielea-i era albă și caldă ca laptele
abia muls.
Vrăjitoarea prepara licori otrăvitoare și blesteme,
căuta o rețetă cu care să distrugă întregul ținut, dorea
să construiască lumea ei, ura oamenii. Șerpi uriași
creșteau în jurul ei, limbile lor otrăvitoare împrăștiau
venin prin tot palatul, broaște răioase și animale fio-
roase își plimbau umbrele pe stâncile luminate de fă-
clii uriașe. Morgan, o ființă cu trăsături de fiară, cu
ochii înfundați în orbite în care se oglindeau toate re-
lele pământului. Purta mereu o mantie neagră cu care-
și ascundea chipul hidos și trupul. În părul vălvoi ca
niște rădăcini uriașe abia smulse din pământ purta co-
roana regală furată de la Abigail, sora ei mai mică.
Din mijlocul coroanei regale lipsea cristalul, puterea
ținutului Scoției. Lumina soarelui. Șimțea o răcoare
ciudată pe pielea ei plină de solzi, simțea că se apropie
primejdia. Aiden era la poalele palatului, căuta o in-
trare, câinele săpa cu lăbuțele la poalele zidurilor,
parcă ascunsese un os acolo și trebuia scos la lumină.
Nu au reușit să între în palatul bine ferecat, astfel s-
au întors în pădure așteptând ca vrăjitoarea să iasă
afară.
Lily-și făcuse apariția printr-o pasăre măiastră ce
195
LĂSAŢI COPIII SĂ VINĂ LA MINE!
arăta ca o păuniță albă. Zbura deasupra capului lor fi-
ind vrăjită de frumusețea flăcăului. Aiden încerca să
o ademenească în brațele lui.
- Vino, draga mea, chiar dacă ochii mei sunt mai
întunecați ca noaptea, eu pot să-ți văd sufletul cu ochii
minții și să-ți admir frumusețea doar adulmecându-ți
parfumul. Într-o zi, tu o să-mi fi mireasă, stăpâna în-
tregului ținut al Scoției.
- Lily, nu îndrășnea să se apropie, dar cânta o me-
lodie ce părea că vine din cer, un psalm al îngerilor.
Deodată Aiden prinde curaj și se apropie de por-
țile vrăjioarei. Bate puternic în poartă strigând:
- Deschide, e timpul să plătești pentru tot ce ai
făcut, am venit să-mi înapoiezi coroana! Deschide!
Vrăjitoarea aude glasul lui ca un tunet și dintr-o
dată-și amintește de pruncul blestemat. Se învărte
prin palatul întunecos ca un animal în cursă, plină de
furie, apoi pierzându-și cumpătul deschide porțile pa-
latului.
Aiden pătrunde în palat însoțit de Luke și Lily.
Șerpii se încolăcesc în jurul lor înfingându-și colții
veninoși în carnea lui Aiden. Aiden se zvârcolește de
durere, dar aude glasul preotului Liam:
- Folosește-ți puterile!... nu ești un simplu muri-
tor...
Aiden ridică mâinile și din brațele lui săbii mari
de foc spintecă jivinele. Apare Vrăjitoarea Morgan în
aer prinsă-n ziduri de părul ei ca niște rădăcini ce se
hrănesc din inima muntelui.
- Nu ți-a ajuns că te-am lăsat orb, trebuia să te
omor!... strigă către Aiden scoțând broaște din gură,
apoi cu un sceptru aruncă bolborosind cu stânci către
Aiden.
Aiden oprește ploaia de pietre construind prin pu-
terile lui magice un zid de oțel în jurul lor, apoi as-
cunzându-se de ochii vrăjitoarei ce-i ardeau pielea tri-
mite către ea cu o forță nelumească bunătatea sufletu-
lui său. Morgan pentru o clipă se transformă într-o fe-
meie frumoasă cu părul negru, despletit și-și scoate
coroana, așezănd-o cu grijă pe altarul vrăjitoarei.
Apoi dintr-o dată pielea capătă solzi, părul aspect de
de rădăcini și buruieni și Morgan se întoarce-n pielea
ei. Privește cu ură către Aiden și către Lily:
- Trebuia să vă omor pe amândoi, pui de nă-
pârci!... Apoi cu mâinile întinse spre Lily trimite un
pumnal drept în inima ei. Lily cade și din pasărea mă-
iastră devine o fată frumoasă, ca cea din visul flăcău-
lui.
196
Aiden o cuprinde în brațe în timp ce ea se prăbu-
șește rostindu-i numele... Aiden! Aiden! Aiden!...
Apoi pleoapele ei cad peste universul pădurii. Mun-
tele începe să vuiască, se deschide o gură imensă de
foc și lavă în mijlocul palatului. Morgan apare și dis-
pare blestemând la urechile lui Aiden. Acesta-și
pierde cumpătul de durerea pierderii iubitei și se în-
vârte ca un nebun prin palat lovindu-se de stânci. Vră-
jitoarea râde scoțând zgomote infernale în timp ce
stâncile încep a se crăpa. Aiden se apropie de gura de
foc și cade, în timp ce se prăbușește își amintește de
cristalul de la piept, bagă mâna în sân și scoate șter-
garul, dezvelește repede piatra în timp ce focul începe
să-l mistuie, lava-l trage în adâncuri. Dintr-o dată to-
tul se luminează, lava se transformă în lac, șerpii în
lebede, broaștele nu mai sunt râioase, părul vrăjitoarei
prinde lăstari și picioarele ei se transformă în trunchi
de salcie. Morgan urlă captivă în pomul de pe margi-
nea lacului în timp ce părul ei se transformă în crengi
mari cu frunze verzi, iar rădăcinile se înfing tot mai
adânc în pământ. Palatul dispare odată cu lighioanele,
fluturii și licuricii apar din senin odată cu o droaie de
furnici roșii ce mișună prin iarba crudă. Aiden așează
piatra în inima coroanei regale, ochii lui se limpezesc
și pentru a doua oară vede lumina soarelui oglindită
în cristalul din coroana regală. Cu tristețe privește
spre Lily:
- Trebuia să-mi fi mireasă să rupem blestemul
vrăjitoarei, să-mi naști doi fii!... apoi începe să
plângă, o lacrimă-i cade pe obraz fetei, Lily-și revine
și-i zâmbește tânărului.
- Te-am așteptat captivă într-un munte, iată că ra-
iul se ascundea în inima muntelui, tot ce sta în jur a
fost dorința mea. Ai venit, blestemul s-a rupt. Acum
pot să fiu mireasa ta. Aiden o strânge bucuros în brațe
și-i pune coroana pe cap.
Părintele Liam apare cu un alai după el. Abigail
și Ethan poartă în mâini haine împărătești. Din ceruri
se aude un cântec, psalmul îngerilor, la glasul lor se
aud glasurile surorilor lui Aiden. Părintele Liam pre-
gătește altarul și-i cunună pe cei doi în numele Dom-
nului. Ținutul din inima Scoției devine luminos, plin
de bogății, cu oameni iubitori și veseli. Toate acestea
sub stăpânirea luminii – a Fiul Soarelui. Luke scor-
monește fericit într-un mușuroi cu botul dorind să-și
întâlnească prietena furnică.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Doru ROMAN
O VIAȚĂ DEDICATĂ ȘTIINȚEI
Lucian IEREMIA
Dr. Lucian Ieremia, cadru didactic la I.M.F. Tg. Mureș, din anul 1962
Îmi amintesc adesea de omul care a avut o mare
influență asupra formării mele ca specialist în medi-
cina dentară și care a constituit un puternic exemplu
în alegerea reperelor pe drumul vieții mele, domnul
profesor Dr. Lucian Ieremia.
Apelând adesea la domnia sa cu o serie de pro-
bleme de specialitate, explicațiile pe care mi le dădea
se finalizau de cele mai multe ori cu aduceri aminte
din viața pe care o avusese ca student la Cluj-Napoca,
în care orele de pian pe care le aprofundase în copilă-
rie și adolescență i-au fost de mare ajutor pentru a se
putea întreține la facultatea de medicină. Aproape la
fiecare discuție pe care o aveam, mă uimea cu vastele
cunoștințe de semiologie medicală; de fapt marea sa
pasiune fusese medicina internă, fiind discipol al ma-
relui profesor Iuliu Hațieganu, la a cărui catedră ar fi
urmat să rămână, dacă istoria și cursul tumultuos al
vieții nu i-ar fi hotărât ca soartă profesională, stoma-
tologia.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
MEMORII
În anul 2015, ca un omagiu adus memoriei men-
torului meu, am realizat bustul profesorului universi-
tar emerit, dr. în științe medicale, Lucian Ieremia,
care este amplasat în holul Facultății de Medicină
Dentară din cadrul U.M.F. Târgu Mureș.
În continuare voi aminti o parte din datele biogra-
fice al celui care a fost de-a lungul câtorva decenii o
flacără vie, ctitorul și sufletul neobosit al învățămân-
tului stomatologic târgumureșan, românesc și cu re-
cunoaștere internațională (prin 1970, a fost invitat la
Paris să predea proteza totală, dar a refuzat).
Prof. univ. Dr. Șt. Med. Ieremia Ștefan Lucian An-
ton s-a născut la 1 februarie 1929 în Târgu Mureș, într-
o familie de intelectuali care a avut un rol important în
viața culturală a orașului. George Enescu era prezent
adeseori printre prietenii care vizitau familia viitorului
om de știință. Urmează cursurile gimnaziale și liceale în
municipiul natal, apoi studiile universitare la Cluj-Na-
poca, în perioada 1950-1956, absolvind facultatea de
stomatologie, fiind repartizat în circumscripția Ilia, ju-
dețul Hunedoara. În anul 1962 devine cadru didactic al
Facultății de Stomatologie din Târgu Mureș, parcurgând
prin concurs toate treptele ierarhice. Din 1980 este pro-
fesor universitar, pentru ca în 1981 să i se acorde titlul
de evidențiat. Este Doctor în Științe Medicale din 1970
și medic primar din 1071. A condus Disciplina de Pro-
pedeutică Stomatologică, apoi de Protetică Dentară și
Policlinica Stomatologică nr. II, fiind totodată șeful ca-
tedrei nr. II de stomatologie și secretar științific al Facul-
tății de Stomatologie până la pensionare (1 octombrie
1999). Devine profesor universitar consultant, de exce-
lență, de onoare (2001), emerit (2006), Doctor Honoris
Causa al Universității ,,Ovidius" din Constanța (2006),
fiind conducător de doctorate. A efectuat o specializare
la Academia Medicală din Paris, Universitatea René
Descartes, Facultatea de Chirurgie Dentară Montrouge
Paris V.
În calitate și de Președinte al Uniunii Societății de
Științe Medicale a județului Mureș, a organizat și parti-
cipat cu lucrări la multiple manifestări nu numai la Con-
sfătuirile științifice cu caracter interjudețean, ci și la con-
grese naționale și internaționale (Paris, Marsilia, Ge-
neva), prezentând anumite metode personale de tehnică
dentară. A elaborat peste 200 de comunicări științifice,
din care 134 publicate, 4 cursuri universitare, 9 brevete
197
MEMORII
de inovații, 7 monografii în calitate de autor: Tehnici
dentare speciale de protezare totală, 250 pag., Ed. Me-
dicală, București, 1981; Funcția și disfuncția ocluzală,
304 pag., Ed. Medicală, București, 1987; Gerontogna-
toprotetică. Elemente fundamentale și aplicative, 355
pag., Ed. University Press, Târgu Mureș, 1999; Meto-
dologia de examinare în protetica dentară, 302 pag.,
Ed. Signata, Timișoara, 2000; Diagnosticul tulburări-
lor craniomandibulare în medicina dentară, 260 pag.,
Ed. Universității ,,Petru Maior", Târgu Mureș, 2005;
Viziunea intersistemică în medicina dentară, 386 pag.,
Ed. Universității ,,Petru Maior", Târgu Mureș, 2006;
Contribuții la elaborarea unei metodologii de investi-
gație a disfuncției articulației temporomandibulare,
227 pag., Ed. University Press, Târgu Mureș, 2008. Este
membru al Academiei Oamenilor de Știință din Româ-
nia, iar pentru întreaga sa activitate prestigioasă medi-
cală și didactică a fost decorat cu Ordinul Național ,,Ser-
viciul Credincios" în grad de Cavaler (2002). Pentru
aportul pe tărâm științific, Institutul Biografic American
l-a inclus în a IX-a ediție a volumului Millenium, obți-
nând și Diploma de merit pe anul 2000, din Cambridge.
Dacă timpul ar fi fost mai darnic, omul de știință
Lucian Ieremia ar fi reușit să aducă sub lumina tiparului
și o altă parte a sufletului său, dar așa, prin bunăvoința
devotatei sale soții și partener de opinii și viață, doamna
dr. Gabriela Ieremia, care mi-a încredințat Momente din
amintirile unei vieți, voi încerca cu emoție și pioșenie
să aduc în fața cititorului o parte din acestea.
Momente din amintirile unei vieți
Motto:
În orice domeniu de activitate, dacă dăruirea și
dragostea față de profesiunea aleasă se combină,
vor duce la progres în favoarea omului.
1. Preluarea primului meu loc de muncă la Cir-
cumscripția Sanitară Ilia din județul Hunedoara
Calificat după terminarea facultății ca medic de me-
dicină generală cu profil de stomatologie a trebuit să mă
prezint la Deva, capitala Regiunii Hunedoara pentru ca
pe baza documentului de repartizare să mi se facă deci-
zia de numire la Circumscripția sanitară Ilia unificată cu
Spitalul Raional din aceiași localitate. Era în anul 1956.
Întrucât abia în anul V ni s-au introdus materii de
specialitate stomatologică (Chirurgie buco-maxilo-faci-
ală, Odontologie, Protetică dentară și Ortodonție) ce ne
ofereau mai multe noțiuni generale, la care se mai ada-
ugă și faptul că doar în anul VI am făcut stagii prin rota-
ție la clinicile specialităților menționate mai sus, față de
pregătirea teoretică și aplicativă din domeniul medicinii
generale, experiența în stomatologie era redusă.
Acest aspect l-am arătat și la prezentarea mea în
fața întregului colectiv medical din Ilia, făcând și alte
destăinuiri, printre care și faptul că nu demult, deși
198
am avut hepatită epidemică, totuși pe propria răspun-
dere, am dat Examenul de Stat, continuându-mi con-
valescența acasă la Târgu-Mureș. În consecință, am
cerut permisiunea să iau masa, cu plată, la cantina spi-
talului, trebuind să țin încă regim dietetic.
Atunci Dr. Epure Ilie, viitorul meu șef al circum-
scripției (care s-a dovedit ulterior un om de excepție,
foarte bun la suflet, permanent optimist, a cărui vese-
lie era ,,contagioasă"), a exclamat voios: ,,Bine ai ve-
nit dințarule! Deoarece ne-ai mărturisit cu multă timi-
ditate unele aspecte din viața ta, îți voi satisface cere-
rea, îngrijindu-te ca pe un ,,bibiluc" (denumire care
mi-a rămas) și deoarece ai făcut ,,multă medicină ge-
nerală", încă din prima noapte propun să faci de gardă
pe întregul spital!".
La această intervenție Dr. Gâțu Virgil (medic șef
al raionului, specialist pediatru) a aprobat ca pe viitor,
pe lângă salariul de 650 de lei pe lună să fiu remunerat
și pentru gărzi, dându-mi totodată dreptul să iau trei
mese contra cost la spital. Deoarece încadrarea mea
era de medic stomatolog, m-a rugat să-i prezint de ur-
gență o listă cu cele necesare pentru înființarea cabi-
netului medical și a unui laborator de tehnică dentară.
Întrucât nu aveau posibilități să mă cazeze, până la
rezolvarea situației, îmi va permite ca în timpul zilei
să locuiesc în camera de gardă, iar noaptea să dorm
într-un salon mai mic cu încă doi bolnavi.
M-a impresionat modul binevoitor cu care am
fost primit și de ceilalți colegi din colectivul medical,
care erau mai mari decât mine, amintind mai ales pe
minunatul om, Dr. Repede Victor, medic primar chi-
rurg.
După ce mi-au fost prezentate succint secțiile spi-
talului, pentru a avea o viziune asupra cazurilor cli-
nice internate, am început primele mele 12 ore de ac-
tivitate... nestomatologică, în cadrul gărzii de noapte.
Până la ora cinci nu am avut urgențe, după care a
trebuit să asist o naștere, care din fericire a decurs nor-
mal, emoțiile mele fiind însă mari.
La predarea gărzii am fost felicitat și nu după
mult timp întreaga comună a aflat că dințarul care a
venit știe să se descurce și... ,,la munca de jos".
Întrucât eram într-o mare dilemă în privința întoc-
mirii listei cerute de medicul șef de raion, mai ales în
ce privește aparatura și instrumentarul de tehnică den-
tară, m-am adresat celui mai în vârstă dintre medici
să-mi de un sfat. După o scurtă pauză de gândire, mi-
a spus că singura soluție este să mă duc la Deva pentru
a telefona unui asistent universitar cu care am făcut
stagiul de Protetică Dentară, care să-mi dicteze nece-
sarul. În continuare mi-a explicat că această deplasare
se impunea, pentru ca telefonista din Ilia să nu afle de
,,neștiința mea" și să difuzeze evenimentul. Convorbi-
rea telefonică prelungită m-a costat indemnizația de
instalare.
Deoarece dotarea cabinetului s-a făcut abia după
șase luni, am avut între timp posibilitatea să cunosc
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 MEMORII
cel mai bun tehnician dentar din regiune, cu care m- ținea cont de grupul sfătuitorilor vârstnici (majorita-
am împrietenit și care în final a acceptat să facă na- tea depășind 85-90 de ani) aceștia fiind deosebit de
veta de la Deva, ca să lucreze cu mine, inițiindu-mă respectați în primul rând pentru înțelepciune lor, dar
în tainele executării lucrărilor protetice. Această pre- și pentru faptul că dintre ei erau cei mai buni cunos-
ocupare ulterior a devenit o pasiune ce dăinuie de cători de plante și ,,leacuri" care aveau grijă de foarte
peste 45 de ani. puținii bolnavi.
Întrucât visul meu a fost acela de a deveni cadru După reîntoarcerea la Ilia, m-am hotărât să scriu
didactic universitar, în timpul meu liber studiam mult, la Academia R.P.R. relatându-le cele constatate și
iar pe medicul primar Dr. Victor Repede îl asistam în propunând să se facă o amplă cercetare nu numai sub
intervențiile chirurgicale, de la el învățând să fac raport medical, ci și sociologic a populației acestui sat
anestezii regionale – mai ales la extremitatea cefalică, montan complet izolat, a cărui locuitori aveau o du-
aceasta ulterior ajutându-mă la efectuarea anumitor rată medie de viață crescută (posibil influențată de re-
acte terapeutice stomatologice. gimul alimentar lacto-vegetarian), respectând cu sfin-
țenie portul și tradițiile predecesorilor daco-romani.
2. Primul succes în cercetarea științifică În consecință am concluzionat că o astfel de investi-
Dornic de a nu mă lăsa de ,,prima mea iubire", gație va putea constitui o cercetare științifică socio-
medicina internă, având ca model de dăruire pe Prof. istorică semnificativă pentru țara noastră.
univ. Dr. Ioan Goia și Iuliu Hațieganu, pentru conti-
nua perfecționare profesională am înființat o secție a
Uniunii Societății de Științe Medicale (U.S.S.M.) în
cadrul spitalului pentru tot raionul, ea neexistând
până atunci.
La ședințele lunare raportam anumite noutăți cu
caracter interdisciplinar, prima mea comunicare refe-
rindu-se la Toxialergia de focar dentar și repercusiu-
nile ei asupra organismului uman. Ea a trezit intere-
sul colegilor, reușind să-i antreneze în continuare să
participe la această activitate științifică cu prezentări
de cazuri clinice.
Într-una din întruniri, Dr. Surdu de la circum-
scripția sanitară Dobra (o frumoasă comună apropiată
de Ilia) care se apropia de pensionare, mi-a relatat Scurt popas la comuna Roșcani. De la stânga la dreapta:
despre un sat, denumit Bătrâna, situat în vârful mun- Dr. Epure cu fiul său, Dr. Hofner, Dr. Gâțu, tatăl lui și eu. În
picioare sunt soțiile medicilor amintiți și mama mea (în centrul
ților, la care foarte greu se putea ajunge, majoritatea imaginii).
locuitorilor ne coborând deloc ,,la vale". Toți păstrau
numeroase tradiții dacice, iar în zilele de sărbătoare
se îmbrăcau cu veșmintele moștenite de la strămoșii
lor, pe care le păstru cu sfințenie. Ocupația lor era
creșterea vitelor, iar alimentația de bază era alcătuită
din lactate și păstrăvii pe care îi prindeau cu mâna sau
cu furculița, noaptea la felinar din pârâul ce trecea
prin sat, rareori consumând carne de vițel. Banii deși
îi cunoșteau, nu-i utilizau, deoarece schimbul de măr-
furi se făcea prin sistemul troc.
Fiind impresionat de cele auzite, am dorit să mă
conving de aceste realități și împreună cu medicul șef
de raion Dr. Gâțu Virgil, conducătorul meu de cir-
cumscripție Dr. Epure Ilie și Dr. Hofner Gheorghe,
ftiziologul, ne-am deplasat cu două căruțe la Bătrâna. Cu una din căruțe spre comuna Bătrâna.
Ajunși la destinație am rămas cu toții uimiți nu
numai de realitatea celor spuse de către Dr. Surdu, ci Entuziasmul mi-a scăzut mult pentru că trecuse
și de frumusețea peisajului montan, inclusiv de ospi- aproape un an de la sesizarea făcută, fără să primesc
talitatea locuitorilor și de modul lor de organizare. nici un răspuns, când într-o zi medicul șef de raion ne-
Astfel după afirmația primarului (care era cotat cel a spus că de la București s-au interesat dacă cele scrise
mai bun gospodar și făcea parte din puținii localnici de mine sunt reale, iar el a confirmat acest fapt.
care ,,coborau la vale"), la luarea deciziilor obștești se Cel care întrebase a fost Dr. Pătru Firu, antropo-
log din partea Academiei R.P.R. (viitorul profesor

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 199

MEMORII
universitar și conducător al Clinicii de Stomatologie
Pediatrică din București), care în scurt timp s-a depla-
sat cu o amplă echipă de medici (interniști, de labora-
tor, neurologi, psihiatri), sociologi și etnografi. Pentru
mine acest eveniment a constituit prima cercetare ști-
ințifică, ocazie cu care am învățat în investigația epide-
miologică efectuată, cum trebuie să fie analizați multi-
plii parametri antropologici constatați înscriși în fișele
speciale stomatologice.
Din păcate fructificarea rezultatelor cercetărilor
întreprinse am aflat-o de la Prof. Firu abia în anul
1962 (când am devenit cadru didactic universitar),
acestea fiind combinate cu alte studii efectuate la
Densuș, comună situată tot în regiunea Hunedoara
(renumită prin biserica de piatră existentă de la sfâr-
șitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al
XIV-lea, folosind ca materiale de construcție frag-
mente din ruinele de la Ulpia Traiana și având o pic-
tură din secolul al XV-lea).
Întrucât toate concluziile acestor investigații veneau
în sprijinul originii daco-romane a poporului român nu
s-au putut publica la vremea respectivă, țara fiind într-o
perioadă de influență slavă, motiv pentru care au apărut
în Analele Academiei Franceze din Paris.
Legat tot de satul Bătrâna, îmi amintesc de împre-
jurările în care am ajuns la un bolnav, în plină iarnă.
Același Dr. Surdu mi-a relatat că un bărbat, de patru
zile, este în imposibilitatea de a se alimenta, după un
căscat puternic rămânând cu gura deschisă. Imediat
m-am deplasat cu o salvare până la Dobra, unde era
sediul circumscripției, fiind așteptat de medic împre-
ună cu un localnic din Bătrâna, un milițian înarmat cu
o carabină și trei cai mici.
Mirat am întrebat de ce este necesar să avem o
,,pază" și mi s-a răspuns că pe parcursul drumului de-
osebit de greu ne putem trezi atacați de lupi.
Fiecare din noi am încălecat pe un căluț, ce în loc
de șa avea pe spate o pătură legată cu curele, iar la
extremități erau aplicate niște benzi groase sub formă
de mânere. Când am început urcușul pe munte, panta
fiind extrem de abruptă, am înțeles că rolul lor era de
a ne sprijini bine, pentru a nu cădea de pe cal.
După câțiva kilometri parcurși, înainte de intrare
într-o pădure deasă, am observat o stare de neliniște a
cailor. Aceștia de la mersul la pas prin troienele de ză-
padă, aveau tendința să fugă. Dr. Surdu ne-a atenționat
că precis sunt în apropiere lupii. Într-adevăr, nu peste
mult timp, la liziera pădurii au apărut patru. Milițianul
la început a ezitat să folosească arma, dar între timp
animalele s-au mai apropiat, mărind nervozitatea nu
numai a cailor, ci și a noastră. Atunci a tras un foc, dar
nu a nimerit nici un lup, doar i-a gonit. Noi am răsuflat
mai ușurați, dar el era îngrijorat și ne ruga să dăm la
întoarcere câte o declarație, pentru a-și justifica, față de
superiori, lipsa unui cartuș.
Ajunși cu bine la destinație, am găsit un tânăr de
200
27 de ani, înconjurat de rude și vecini, unii compăti-
mindu-l, alții încurajându-l. Nu putea vorbi, nici să se
alimenteze și era convins că așa va rămâne. Fiind
vorba de o luxație mandibulară, am repus-o spre bu-
curia tuturor, care m-au rugat să închin cu ei un pahar
de pălincă.
În semn de recunoștință mi-au oferit o ,,paletă"
din crengi de brad ce conținea 12 păstrăvi mari afu-
mați (păstrăv la hârzob). N-am putut refuza atenția;
prin acest gest al celui tămăduit demonstrându-mi că
în pârâu erau exemplare ce ,,mă ademeneau" să vin
cu altă ocazie la pescuit cu undița și nu prinși cu
mâna cum procedau autohtonii.
3. Impedimente și anumite întâmplări din ac-
tivitatea profesională
Fiecare dintre noi la primii pași făcuți în orice
profesiune, se izbește de greutăți, iar pentru a ajunge
la performanțe trebuie să treacă un timp îndelungat de
acumulare a cunoștințelor fundamentale îmbinate cu
cele aplicative, încât se poate afirma că practic ,,nu
există succese, fără a trece prin insuccese", de cele
mai multe ori eșecurile fiind ancorate pe anumite di-
ficultăți de dotare.
Prin această etapă a vieții am trecut și eu, numai
că spre deosebire de alții, așa după cum am mai amin-
tit, nu am avut experiența minimă de a mă descurca
în toate problemele, mai ales în cele de protetică den-
tară.
La început, la sfatul bunului meu tehnician dentar
Ghilea Simion, în lipsă de aparatură, am efectuat nu-
mai proteze mobile. După un timp am putut să execut
și mici proteze fixe (coroane sau punți dentare reduse
ca amplitudine), deoarece șlefuirea dinților trebuia să
o fac cu tura de picior, fiind un chin atât pentru mine
cât și pentru pacient.
Întrucât pe vremea aceea ca material de amprentă
exista numai gipsul, mă descurcam foarte greu (mai
ales la confecționarea protezelor parțiale), deoarece
scoaterea amprentei din cavitatea bucală se însoțea în-
totdeauna cu fracturarea ei în mai multe bucăți. Pentru
a vedea dacă este corectă sau nu, trebuia să fac recon-
stituiri prin ,,avivarea" acestor fragmente din gips și
adeseori după repetate amprentări, ajungeam la con-
cluzia, care îl deziluziona și pe bolnav, că nu este
bună și eram nevoit să renunț, chemându-l altă dată
să facem reluarea acestei dificile operațiuni clinice.
În privința actelor de tratament conservativ (re-
zolvarea cariilor necomplicate), ca și cele chirurgicale
(extracții dentare) mă descurcam bine, iar întrucât
alături de cabinetul stomatologic policlinica avea Ser-
viciul de Radiologie, Dr. Drăgan îmi făcea și radio-
grafii dentare, putând astfel să depistez și la școli fo-
carele dentare de infecție, pe care le asanam.
Deoarece mulți dintre pacienți aveau deja carii
complicate, preferau să facă extracții la un tehnician
ocazional, care se ducea periodic în așa zise ,,vizite
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

medicale" contracost. Abia mai târziu și-au dat seama
de consecințele negative, ca urmare a pierderii unor
dinți, mai ales în zona frontală, care le mutilau fizio-
nomia, fiind nevoiți să se protezeze spre satisfacția
materială a aceluiași cadru mediu sanitar. Această si-
tuație m-a determinat să iau hotărârea să încerc să fac
intervenții chirurgicale (apectomii), la început pe in-
cisivi și mai târziu și pe premolarii superiori care
aveau focare de infecție, evitând astfel apariția unor
forme clinice de edentații parțiale.
4. Operație reușită, dar cu ghinion
A sosit momentul și al primului caz operat de mine
(o femeie din satul Săcămaș, apropiat de Ilia), care
după o intensă muncă de lămurire (educație sanitară pe
care mai târziu am amplificat-o prin broșuri pe care le-
am procurat ori de câte ori mergeam la Cluj), abia a
acceptat să nu i se extragă un incisiv central superior
(care prezenta un granulom) și să fie supusă unei inter-
venții chirurgicale de tipul apectomiei.
În prealabil i-am explicat despre importanța și
avantajul păstrării organului dentar căruia i se va în-
depărta ,,punga de puroi", ce constituie un pericol
pentru ea, precizându-i conform celor învățate la fa-
cultate că dacă la început focarul pe care îl are dintele
,,linge articulațiile" (apărând dureri la nivelul înche-
ieturilor), la urmă ,,va mușca inima".
În hiperconștiinciozitatea mea i-am dat informații
și în ce constă intervenția, precizând să nu se sperie,
că va trebui să-i iau un pic și din osul maxilar infectat,
iar la urmă rana va fi cusută cu fire sterile din păr de
coadă de cal (acestea fiind obținute de la Secția de
Chirurgie Buco-Maxilo-Facială din Cluj în condiții
favorabile de conservare), pentru ca după o săptă-
mână când se va vindeca, să revină la mine pentru a i
le scoate.
După ce cu mare greutate bolnava a acceptat să fie
operată, totul s-a terminat cu bine, însă spre mirarea
mea... timp de trei luni mi s-a redus substanțial numărul
pacienților pe care îi aveam din satul Săcămaș. Abia mai
târziu am aflat cauza de la o persoană venită din aceeași
localitate, care m-a rugat să-i scot o măsea ce l-a chinuit
toată noaptea, în încheiere precizând că se bucură că
,,nu-i beteag un dinte din față" deoarece nu ar fi acceptat
,,să-i sparg falca".
Neînțelegând ultima parte a afirmației, am fost ne-
voit să-i cer mai multe precizări. A reieșit că persoana
care a fost operată de mine a relatat vecinilor ,,pățania"
prin care a trecut, la explicațiile mele asociind și inter-
pretările personale, creându-se o opinie în defavoarea
mea, care s-a răspândit în tot satul.
Concluzia a fost că, deși doctorul dentist de la Ilia
este priceput și bun cu bolnavii, nu vrea să învețe să
scoată dinții din față, fiindu-i teamă să nu-i rupă și
atunci îi vindecă de boală ,,spărgând osul".
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
MEMORII
După un an de la ceastă întâmplare, oamenii au
perceput corect realitatea și unii chiar îmi pretindeau
să le fac intervenție chirurgicală și la molari, de astă
dată trebuind să le explic contrariul, dorința lor nepu-
tându-se satisface (la acea vreme), deoarece tabla
osoasă este foarte groasă, existând și anumite riscuri.
5. ,,Recuperarea" neobișnuită a unei lucrări
protetice fixe
O altă întâmplare de care îmi amintesc a avut loc
într-o etapă mai avansată a ,,uceniciei mele" în prote-
tică. O frumoasă domnișoară din comuna Leșnic a ve-
nit să i se facă o punte semicirculară (cu mai mulți
stâlpi dentari).
Întrucât deja progresasem și ca dotare (primisem
un motor electric suspendat, care față de tura de picior
era un adevărat progres), am reușit să-i satisfac
această cerere. La terminarea tratamentului am pus
provizoriu, necimentată, lucrarea în cavitatea bucală
pentru a se adapta mai bine, rugând-o să aibă multă
grijă câteva zile, mai ales la mâncare, pentru ca an-
samblul protetic să nu se detașeze.
Abia după o săptămână (perioadă de îngrijorare
pentru mine), a apărut pacienta radioasă ținând în mâna
dreaptă puntea dentară și cu multă satisfacție mi-a spus:
,,Domnule doctor să știți că m-am acomodat foarte bine
cu podul făcut de Dumneavoastră, dar am făcut greșeala
că am mâncat ciocolată și din cauză că mi-a tras-o de pe
dinți am... înghiți-o. Am așteptat cu răbdare până am...
recuperat-o și v-am adus-o s-o fixați!".
6. Frica de ,,dentist"
Dintre ramurile medicinii, după chirurgie, oame-
nilor le este frică de actele terapeutice ale stomatolo-
gului. De multe ori această realitate m-a convins că
poate să existe încă din perioada copilăriei, ea fiind
condiționată nu numai de teama unor intervenții du-
reroase, ci și de comportamentul medicului: lipsa de
răbdare, duritatea acestuia la prima întâlnire cu micul
pacient fiind hotărâtoare, generând un reflex condiți-
onat negativ care-l va domina toată viața.
Pentru a atrage atenția colegilor asupra acestui
adevăr, la o întâlnire științifică ce a avut loc la Deva
(spre surprinderea unora, îmbinată cu mult haz), am
comunicat o investigație făcută pe copii preșcolari,
cărora le-am cerut să deseneze cu ce l-au asemănat pe
medicul dentist când s-au prezentat pentru prima dată
cu părinții la el. Rezultatul a fost impresionant, majo-
ritatea copiilor expunându-și propria frică prin reda-
rea medicului ca un diavol cu coarne lungi și copite
de cal sau ca un balaur care ține în mână ,,Cleștele
chinuitor". Excepția de la reprezentările arătate mai
sus a făcut-o un singur desen, care îl prezenta pe me-
dic ca un ,,Înger salvator" în caz de durere.
201
MEMORII
Profesor Colonel (r) Constantin ZAVATI
COTIGĂRI ȘI GĂZĂRI
Dacă în timpul copilăriei atât BUCȘEȘTI cât și
PODURI erau comune, astăzi comuna PODURI în-
globează și satul BUCȘEȘTI. Erau două localități cu
oameni harnici, cu case frumoase și îngrijite, care-și
duceau traiul muncind la câmp și în gospodărie. Nu
aveau prea mult pământ arabil, dar se descurcau. Fie-
care gospodărie dispunea de un car, doi boi, o vacă,
puține oi, multe păsări, un porc. Nu erau crescători de
animale ca în alte părți ale țării. În schimb își rotun-
jeau veniturile prin cele două îndeletniciri de COTI-
GARI și GĂZĂRI.
Cotigarii erau cei din comuna Bucșești, iar găzării
din comuna Poduri. Cotigarii deserveau zona celor
două comune și a altora din zonă. Ei erau cei care fă-
ceau transportul cu cotigile (care cu boi) din toată
zona la Galați. Cerealele erau colectate de la marii
producători din zonă, în special de la boieri și erau
transportate cu carele la Galați, unde erau duse până
în Port, apoi îmbarcate pe șlepuri și vapoare și tran-
sportate în alte țări. Pentru a se efectua transportul
erau solicitați COTIGARII din BUCȘEȘTI, care al-
cătuiau o adevărată BREASLĂ, bine organizată cu un
staroste, care cunoștea bine drumul, modul de încăr-
care și descărcare, care organiza și paza convoiului
format din zeci de care, contra hoților de drumul
mare, care încercau, la întoarcere, să-i jefuiască de ba-
nii pe care-i primiseră pentru transport.
Erau organizate puncte de colectare de către
SAMSARI, care preluau recolta, apoi urma încărca-
rea căruțelor cu saci cu cereale. Cotigarii luau cu ei
hrană pentru oameni și animale, furci și ciomege pen-
tru a se apăra de tâlhari. Drumul dura multe zile, deoa-
rece cotigele erau încărcate cu mulți saci și boii mer-
geau la pas. Din loc în loc făceau popasuri pentru
odihna animalelor și a oamenilor, pentru hrănirea și
adăparea lor. De obicei, opririle se făceau pe drum în
apropierea satelor, unde se simțeau mai în siguranță.
După descărcarea în Port, fiecare își primea banii,
unii cumpărau diferite articole din Galați pe care să le
ducă acasă. Tatăl meu Costică era flăcău pe atunci și
îl însoțea pe bunicul, tatăl lui, pe care oamenii din sat
îl porecliseră COTIGĂ.
Printre cotigari era și un mare mucalit, care avea
obiceiul de a cumpăra mai întâi o pâine, apoi el intra
în dughenele ce vindeau tot felul de produse și care
aveau expuse: butoaie cu scrumbii sărate aduse din
Olanda, butoaie cu măsline din Grecia, butoaie cu
miere de albine și alte bunătăți. El cumpăra, de obicei,
202
o „SCRÂMBIE”, cum pronunța și apoi, trecând pe
lângă butoiul cu miere, scăpa ca din întâmplare pâinea
în butoi, care se umplea de miere, el o scotea și înce-
pea să o lingă spre consternarea negustorului, care nu
mai spunea nimic. Mulțumea, părăsea dugheana lin-
gând în continuare mierea până ajungea la căruță.
Odată, când se întorceau spre casă, voioși că au reușit
să câștige bani buni și că fiecare-și cumpărase ceva
pentru acasă și pentru „babă și copii”, în plin câmp
au fost atacați de o ceată de hoți, care le-au oprit con-
voiul și au început să-i amenințe și să ceară bani. Șe-
ful convoiului, Starostele, care era un om cu mare ex-
periență fiindcă făcuse zeci de transporturi, fără să-și
piardă calmul, a început să strige: „Măi Gheo, ia pune
tu mitraliera în bătaie, căci avem musafiri!”. La au-
zul acestei comenzi hoții s-au speriat și au fugit. Toți
au început să râdă pe lângă carele lor. Cu banii câști-
gați își îmbunătățeau traiul, iar unii chiar mai cumpă-
rau și ceva pământ.
În ce privește pe GĂZĂRI, aceștia erau tot așa de
bine organizați. Aveau căruțe cu coviltir, în care în-
cărcau, de obicei, două butoaie, unul mai mare, pe
care-l umpleau cu gaz (petrol lampant), luat de la GĂ-
ZĂRIE, o localitate mică de lângă MOINEȘTI, unde
se afla una dintre primele distilerii de petrol din țară,
ale cărei instalații, scoase din uz, le-am văzut și eu de
multe ori când mergeam la țară, și un butoi mai mic
cu păcură, ce o vindeau pentru unsul osiilor la căruță.
Apoi aveau mult fân, merinde, apă în ulcioare.
Căruțele lor erau trase de cai, spre deosebire de
ale COTIGARILOR, care foloseau boi. Plecau la
drum și se îndreptau fiecare spre altă localitate, unde,
când ajungeau, strigau că „au venit găzării”, iar oa-
menii se adunau în jurul căruței lor, cu diferite vase
în mână în care cumpărau gaz sau păcură, după nevoi.
Era o meserie bună. La vremea aceea nu era folosit
curentul electric și fiecare gospodărie folosea lampa
cu gaz și diferite felinare, iar toți care aveau care sau
căruțe aveau nevoie de păcură pentru uns osiile.
Era o activitate foarte bănoasă, care avea însă
dezavantajul, că miroseau toți a gaz; abia când ajun-
geau acasă își schimbau hainele unse de gaz sau pă-
cură și se spălau ca să scape de mirosul produselor
petroliere.
În comuna Poduri aveau gospodării mai mari și
mai frumoase ca în comuna Bucșești, pentru că locu-
itorii câștigau mai mulți bani. Majoritatea lor își tri-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

miteau copiii la școală, din sat s-au ridicat mari inte-
lectuali, profesori, învățători, ingineri. Cunoșteam
acolo o familie ȘOVA, rudă de departe cu mama. Șe-
ful familiei era dascăl dar și fierarul, potcovarul satu-
lui. Avea două fete și doi băieți, verișori cu mine,
MARIA și LENȚUCA, amândouă învățătoare. Cea
de-a doua a funcționat în comuna BUCȘEȘTI, era
foarte frumoasă și deșteaptă. MARIA era foarte mun-
citoare. Fratele mai mare era student la AGRONO-
MIE în CHIȘINĂU și de câte ori venea în vacanță
aducea cu el și câteva sticle cu vin de „ȘABA” – din
câte îmi amintesc – care rivaliza cu COTNARUL
nostru, am gustat și eu din el și mi-a plăcut foarte
mult, deși eram un puști atunci de 9-10 ani. Cel mai
mic, PETRICĂ, era elev la Școala Normală. A ieșit
învățător, apoi și-a dat diferențele la facultate, deve-
nind profesor, iar când am fost Inspector l-am întâlnit
Director la școala din comuna Poduri. MOȘ ȘOVA
mi-a dat o carte bisericească cu litere slavone și care
se chema „MOLITVELNIC”, pe care am dat-o, mai
Asalt
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
MEMORII
târziu, la muzeul de la CATEDRA DE ISTORIE,
condusă de colega mea SONIA VLAD, carte după
care am învățat și eu alfabetul chirilic.
Când ne întâlneam în vacanțe colindam toate co-
claurile din zonă, făcând o mulțime de pozne împre-
ună. Când eram mai mare, împrumutam bicicleta de
la MOȘ IFRIM, morarul satului din comuna BUC-
ȘEȘTI, care era căsătorit cu ILEANA, o verișoară de-
a mea – cea mai frumoasă fată din zonă – și mă du-
ceam până la Poduri. MOȘ ȘOVA avea o gospodărie
foarte frumoasă, câștiga bani buni ca fierar, dovadă că
avea patru copii la școală.
Când scriu aceste rânduri am aflat de la o local-
nică din Bucșești, căreia i-am cerut anumite informa-
ții despre rudele mele, că, atât în Poduri cât și în Buc-
șești, s-au descoperit zăcăminte de gaz și petrol și
chiar în zona unde mama avea o bucată de teren arabil
și pădure, la CODREȚ. Aceste prospecțiuni vor
schimba cu totul viața oamenilor din aceste locuri.
203
FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT

Lilia MANOLE

ÎNTÂLNIRE DUHOVNICEASCĂ CU
PROTOIEREUL MITROFOR VLADIMIR,
PAROH AL BISERICII SFÂNTUL GHEORGHE
DIN ORAȘUL BĂLȚI, MOLDOVA
Cineva a zis că e bine și e drept să ne împăcăm și cu veanca, raionul Sângerei, fiind născut dintr-o familie de ță-
bune și cu rele, în același timp, dar, de fapt, e altminteri, rani, Ilie și Ecaterina Galben. De mic copil am fost educat
dacă este și persistă răul. Nu încape binele acolo. Iar omul cu fratele, sora, în frică de Dumnezeu, de Tatăl, Fiul și Du-
creștin se muncește, își îndreaptă credința către sine și către hul Sfânt. De mici eram duși la biserică, în satul vecin Bă-
semenii săi, сătre aproapele său, până vede că ceea ce a în- lășești, la distanța de doi kilometri, de asemenea și în fie-
sămânțat este prins pe loc bun. care post părinții ne duceau să ne mărturisească și să ne
Stau de vorbă, într-o ambianță duhovnicească cu Pă- împărtășească. De fiecare dată, la zi de Paști, eram înnoiți,
rintele Vladimir, Paroh, Mitrofor, Protoiereu al Bisericii adică îmbrăcați în haine noi. Părinții erau simpli, erau creș-
Sfântul Gheorghe din orașul Bălți. tini. Sunt dintr-o familie de 13 copii, dar am rămas eu și
Nu încape îndoială faptul că m-a adus aici Dumnezeu, sora Ana. Fratele mai mare decât mine, care a fost rectorul
Pronia Sa Cerească, gândurile cele iluminatoare și căută- Universității Libere Internaționale din Moldova, Academi-
toare de adevăr. Și m-a întâmpinat Părintele duhovnic Vla- cianul Andrei Galben, s-a stins din viață anul trecut, în
dimir cu cea mai mare bucurie din câte am văzut în ultimul 2017. Ceilalți frați mureau de mici, mama mi-a povestit, că
timp sau vreodată în calea mea. ei se nășteau, trăiau un an-doi și se duceau la Cer. Sora cea
Rânduiala sufletului nu e ușoară, or, fără să își dea mai mare, Liza, eu o țin minte, a murit când avea 18 ani.
seama, omul duce cu el o povară, fie cea a păcatului, fie cea
bună, de creștin. Păcatele se sting prin pocăință, mărturi-
sire, spovedanie, împărtășire.
Cu binecuvântări celeste ni s-a îngăduit să scriem pe
frontispiciul Bisericii și al Mănăstirii acesteia un Interviu
de Zile grele, nu ușoare, pentru oamenii de bună credință.
Aceasta ar fi și năzuința de a ne elibera de stările ce îl
strâmbă pe om, aceasta ar fi și o eliberare de tot răul acu-
mulat, în complexitatea vieții contemporane.
Așa cum spune Mântuitorul: „Fiți sfinți, fiți desăvâr-
șiți, precum Tatăl vostru Cel ceresc – pentru că tot ceea ce
face omul trebuie să-i ajute să realizeze acest scop unic al
existenței lui. Că doar ce-i folosește omului, dacă ar câș-
tiga lumea toată, dar și-ar pierde sufletul?”, spune Iisus
Hristos.
Lilia Manole: Preacuvioase Părinte, această biserică,
Biserica în numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, e
un lăcaș sfânt de mare însemnătate, la care vin enoriașii din
diferite colțuri ale acestei localități, și nu numai. Pentru că
Harul Înalt Preasfinției Voastrele dăruiește oamenilor pu-
tere și tărie de a continua lucrarea divină și de a veni la bi-
serică.
Părintele Vladimir: Oamenii vin la Sfânta Biserică
prin chemarea lui Dumnezeu, prin credința Duhului Sfânt, Lilia Manole: De ce frații plecau așa devreme din vi-
care este altoită în conștiința oamenilor. ață?
Lilia Manole: De unde își trage originea familia pă- Părintele Vladimir: Erau ani până la război și mama
rintelui Vladimir, care de mulți ani slujește întru Cuvântul spunea, că nu era nici medic, nici soră medicală în sat, nu
lui Dumnezeu și prin Harul său, prin dăruirea Sa față de era farmacie.
lume, creează în această realitate o stare de minunăție și de Lilia Manole: Nu era epidemie?
închinare față de Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Părintele Vladimir: Nu, așa a fost să fie.
Părintele Vladimir: Rădăcina mea vine din satul Slo- Lilia Manole: Se zice că Dumnezeu ne ajută să creș-
tem copiii (or, din momentul aflării în pântecele mamei, El

204 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

 FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
este în viața noastră), El ne îndreaptă spre fapte bune, adică Sfânta Biserică ortodoxă, din care se formează Biserica cea
părinții noștri sunt obligați, conform datinii creștine, să ne Mare. Fără biserica mică, fără familie creștină, Biserica Or-
facă botez, apoi să ducem o viață evlavioasă, să fim ino- todoxă nu poate să existe. Dacă în Biserica mică avem cre-
cenți, așa cum suntem la naștere, apoi urmează căsătoria dință, avem gânduri bune, atunci și Biserica este sănătoasă,
(cununia) și în toate acestea este prezent Dumnezeu. Însă în ea sunt mai puține ispite – totul depinde de acea ceată de
de ce atâtea nenorociri, totuși, se întâmplă în viața oameni- oameni creștini, care se adună în această biserică, de acei
lor, care este cauza? Poate e vorba de păcatele noastre? oameni, care vin să dea Slavă lui Dumnezeu.
Părintele Vladimir: Toate durerile asupra noastră vin Lilia Manole: Undeva am citit, că Biserica poate fi
din păcatele noastre, ale buneilor, ale părinților, ale străbu- privită și din perspectiva slujitorului Bisericii, când Preotul
neilor, până la al nouălea neam se duce, și fiecare, care se se află chiar într-o situație de risc sau când este în contact
naște, se naște cu al lui Dar de la Dumnezeu, și dacă noi cu credincioșii, cum poate Părintele să nu fie influențat, să
suntem zămisliți miercurea, vinerea, sâmbăta spre dumi- nu suporte agravări din partea oamenilor, care nu vin con-
nică, duminica, la sărbătorile mari, în posturile Sărbătorilor știent la Biserică.
Luminate, la Înălțarea Sfintei Cruci, la Tăierea Capului Părintele Vladimir: Mi-am adus aminte că atunci
Sfântului Ioan Botezătorul, noi atunci nu avem nici o șansă când a venit vremea să mă duc să învăț, să fac studii teolo-
de succes pe lume, astfel încât din această cauză vor suferi gice, când a venit vremea să primesc Harul preoției, m-am
și cei care se vor naște, vor suferi și părinții din cauza pă- dus la Părinții mei să iau binecuvântare și tatăl meu, care
catelor acestea. Dacă suntem zămisliți în timpurile acestea era om simplu, om fără de studii, fără de facultăți, a zis așa:
oprite de Dumnezeu, ne naștem cu diferite probleme, vicii „Dacă socoți că ai să fii puternic și ai să poți să duci cru-
dureroase, care să aducă aminte părinților de păcatele lor. cea asta, du-te, dar dacă socoți, că nu ai să poți, nu te duce,
Mama mea mi-a povestit că atunci când frații mei se că atunci eu cu maica-ta nu o să ne putem odihni nici în
duceau din viață, din fragedă copilărie, la o vârstă foarte pământ, din cauza ta, dacă tu nu ai să faci față lucrului
mică m-am îmbolnăvit și eu. Mama a chemat o moașă, care acesta.“ De ce spun lucrul acesta?
era alături, o vecină, m-a scăldat, m-a îmbrăcat în haine de
îngropăminte, m-a îmbrăcat într-o haină lungă, albă, cum
era pe vremurile celea, mi-a pus lumânarea în mână și aș-
teptau să mor. Eram bolnav, eram într-o stare foarte gravă.
Lilia Manole: Și ce ați spus, Vă mai amintiți cum ați
reacționat? Câți ani aveați atunci?
Părintele Vladimir: Eu nu țin minte. Mama îmi po-
vestea. Eram micuț și mama mi-a pus lumânarea în mână
și stăteau să vadă, când am să mor. Însă eu m-am uitat la
lumânarea care mi-au pus-o în mână și am început să râd.
Și atunci moașa a zis: Hai să-i stingem lumânarea, că aista
nu o să moară, aista o să trăiască ani, câtă frunză în codru.
Așa și a fost.
Lilia Manole: Cred că e un caz unic acesta.
Părintele Vladimir: Da, așa a fost.
Lilia Manole: Dar de ce în satul Slaveanca nu era bi-
serică?
Părintele Vladimir: Era biserică, dar nu era termi-
nată, se începuse războiul. Acum este Biserică în satul Slo-
veanca. Ea s-a construit, până la acoperiș, definitiv, printre
altele, tot cu binecuvântarea mea, fiind edificată în 1990.
Biserica Sfintei Cuvioase Parascheva ea se află pe pămân-
tul părinților mei, pe pământul buneilor, al lui tatăl meu. În
1990, am binecuvântat pe un om, care să înceapă să strângă
jertfă, iscălituri, să facă comitet și să facă o biserică și s-a Pentru că orice Preot, care este în fruntea Bisericii, nu
făcut. E îmbucurător faptul, că această Biserică deodată este el cel mai mare, pentru că în fruntea Bisericii stă însuși
chiar a fost primită în Parohia Română, în Mitropolia Ba- Iisus Hristos, noi suntem acei mijlocași, care ne rugăm la
sarabiei. Sfânta Treime, la Tatăl Nostru, la Fiul și Sfântul Duh, pen-
Lilia Manole: Este lăudabilă această faptă. Dar spu- tru popor, nu suntem noi cei mai mari. Dar durerile și ispi-
neți, Părinte Vladimir, biserica este un element primordial tele, care vin asupra preoților, ele sunt binevenite, din ca-
pentru a uni lumea să nu emigreze, să nu se destrame fami- uza că el să nu uite de datoria lui, pe care o are pe acest
liile? În ce măsură, la ora actuală, Biserica poate înrâuri vi- pămînt. Deci, avem dureri, avem ispite, dar trebuie să ne
ața socială? Nu e atât de simplu pentru oamenii lipsiți de rugăm, să ne rugăm lui Dumnezeu: „Dă-mi, Doamne, du-
credință să creadă în Dumnezeu, să vină la biserică. reri și ispite, dar dă-ne și putere, ca să ne putem mai de-
Părintele Vladimir: Vedeți, biserica nu poate exista parte duce această cruce.”
așa pur și simplu, singură fără lume. Fiecare familie, băr-
batul, soția, copilul este închipuirea Sfintei Treimi, este
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 205
FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
Lilia Manole: Se deosebesc aceste ispite de cele din
viața mireană, din viața obișnuită?
Părintele Vladimir: Nu, ele nu sunt mai mari, ispi-
tele, pentru că preotul duce răspundere de fiecare picăturică
de sânge, de fiecare picătură care vine în biserică, și fiecare
suflet, care se întoarce de la Sfânta Biserică, din cauza pre-
otului, el duce răspundere. De aceea, probabil, tatăl meu,
care a citit Sfânta Evanghelie, care se află pe sfântul pristol
(pe sfânta masă) și pe care preoții o citesc la fiecare sărbă-
toare și în fiecare duminică, el a citit-o toată, el o știa toată,
știa și textele și pildele. Eu i-am dat binecuvântare să le ci-
tească. El, tatăl meu a spus că, dacă ai ispite, ai și credință.
Mitropolitul Serapion, Dumnezeu să-l ierte, care a fost Mi-
tropolit al Chișinăului, spunea așa: „Preotul, dacă vine la
Sfântul Pristol ca un lăcătuș să-și facă lucrul lui, preotul
acesta e mort. Preotul trebuie să vină la Sfânta Slujbă cu
mare frică, cu mare credință; de fiecare dată, când se
apropie de Sfântul Pristol, el trebuie să știe, că el este în
fața lui Dumnezeu, în fața Tatălui și a Fiului și Sfântului
Duh. Nu poate să vină, așa pur și simplu, nepregătit,
Doamne ferește, sau cu gânduri urâte sau de o formalitate,
că asta Dumnezeu pedepsește.”
Lilia Manole: Cum credeți, Biserica este deasupra lu-
mii sau ea nu poate fi deasupra lumii?
Părintele Vladimir: Ea este asupra pământului, ea
este făcută de Tatăl, de Fiul și de Sfântul Duh. Biserica este
Hristos, însuși Hristos este Biserica, noi așa trebuie să înțe-
legem.
Lilia Manole: Fundamentul Bisericii este Logosul di-
vin, adică Cuvântul?
Părintele Vladimir: Biserica este Iisus Hristos, nu
poate să fie Biserica, Mitropoliții sau Patriarhii sau altci-
neva care să pretindă că el e un sfânt, că el este Biserica,
nu.
206
Lilia Manole: Dar creștinii, care vin la biserică? Ei în-
țeleg, care este rolul Bisericii în viața lor și în ce mod ei
înțeleg, că, aici intrând în locașul sfânt, vor descoperi În-
truparea lui Hristos?
Părintele Vladimir: Vreau să Vă spun că sunt foarte
bucuros, că creștinii, care vin în Biserică la noi, a Marelui
Mucenic Sf. Gheorghe și a Marii Mucenițe Sfintei Ecate-
rina, simt rugăciunea. Cum înțeleg eu, că ei simt rugăciu-
nea?
Lilia Manole: Prin participare...
Părintele Vladimir: Da, prin participarea lor și prin
purtarea lor în biserică.
În biserica noastră este o liniște completă, nu se aude nimic,
se aude numai vocea Preotului, se aude corul, care dă Slavă
lui Dumnezeu, și bătăile inimilor oamenilor. Este o liniște
totală, și prin aceasta, de fiecare dată, când se începe Sfânta
Liturghie, rog oamenii ca să-și îndrepte gândurile lor la Ta-
tăl, la Fiul și la Sfântul Duh, să lase gândurie cele urâte, să
lase problemele familiale, să lase problemele sociale, să
lase colitele, să lase totul, care să îi poată scoate din Sfânta
Biserică. Poți să fii în Sfânta Biserică, dar dacă gândurile
tale și inima ta sunt la alte lucruri, nu ești în Biserică. De
aceea de fiecare dată la Sfânta Liturghie, înainte de Sfânta
Liturghie, le aduc aminte creștinilor ca să uite de toate pro-
lemele sociale și familiale și să stea de vorbă cu Dumnezeu.
Lilia Manole: Ați spus, Sfinte Părinte, mai înainte
despre numele acestei Biserici. Ea poartă numele Marelui
Mucenic Sfântului Gheorghe și Mănăstirea e în numele
Sfintei Marii Mucenițe Ecaterina. Povestiți, Vă rog, cum a
fost fondată Biserica Sfântul Gheorghe. Care a fost temelia
reală a formării ei?
Părintele Vladimir: Formarea acestei Biserici, eu
cred, și nu mă îndoiesc deloc, a fost chemarea lui Dumne-
zeu, fiindcă mergând pe drum cu un cumnat al meu, îl în-
treb, el fiind constructor: Ce clădire e aceasta, arătând spre
clădirea din răsărit? și el îmi spune: Aici este o clădire de
Alimentație Publică. Stăpânul acestei clădiri avea o bază
de legume și aceasta se vindea. Atunci m-am gândit, m-am
uitat la felul cum este începutul clădirii (pe atunci eram
Preot, slujeam la Nicoreni), și am văzut că așezarea ei este
bună pentru biserică.
Lilia Manole: Cum trebuie să fie situată biserica?
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
Părinte Vladimir: Sfântul altar trebuie să fie înspre de repede se produce Unirea dintre Biserică și lume?
răsăritul soarelui și miazăzi, cum răsare soarele. Dar ușa de Părintele Vladimir: Fărăde credință, nu... Iată pilda
la intrare trebuie să fie de vizavi. Biserica are forma cora- lui Iisus Hristos. El atâtea lucruri frumoase făcea, învia
biei, și e cu adevărat o corabie a lui Noe, în care noi intrăm, morții, făcea foarte multe lucruri, pe care nimeni până la El
când se începe Sfânta Liturghie. Când Părintele Preotul că- nu le-a făcut, și el nu-și spunea lui mărirea asta dumneze-
dește înainte de Sfânta Liturghie, acesta este însemnul che- iască, El o merita, că el e Dumnezeu. Dumnezeu totdeauna
mării oamenilor, creștinilor, să intre în corabie, să intre la spunea: „Credința ta, fiică, te-a lecuit, credința ta, numai
Sfânta Liturghie. Nu este nici o mișcare a preotului în tim- prin credința ta.”
pul slujbei care să fie fără sens, toate cuvintele și toate miș- De aceea Iisus Hristos a pus în față credința, nu s-a pus
cările preotului au o lămurire. pe dânsul, or, fără credință Biserica nu poate să existe.
Revenind la întrebarea despre fondarea bisericii. Dacă în familie, unde este tatăl, mama și copilul, nu
Atunci, după ce am socotit că e bună construcția, am înce- este credință, iar aceasta este o mică biserică a lui Hristos,
put să fiu mai activ și am găsit modalitatea de a cumpăra atunci nu e credință nici în biserică.
această clădire. Am cumpărat-o prin licitație și am început
să activăm.
Această biserică este construită numai, numai cu pute-
rile familiei mele, a fratelui, pe care Dumnezeu mi l-a luat.
El a fost cel mai mare stăpân și ajutor al Bisericii, tot ce
este aici, majoritatea lucrurilor, constituie ajutorul lui. S-au
strâns de trei ori jertfe: într-un an 10.000 lei, în altul – 9
mii, și într-un alt an – 8 mii, și jertfa, pe care o aduc oame-
nii, bănuții, pe care îi aduc enoriașii la Sfânta Biserică. Iată
din ce s-a făcut Biserica aceasta. Ajutoare, oameni care să
fie sponsori la Biserică nu am avut și nici nu avem, tot ce
s-a făcut, s-a făcut cu mari rugăciuni și cu mari greutăți.
Lilia Manole: De ce ați decis să se numească Biserica
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe și apoi Mănăstirea să fie
în numele Sfintei Marii Mucenițe Ecaterina?
Părintele Vladimir: Primul bănuț, prima jertfă, care
s-a adus, a fost din partea unui om cu numele Gheorghe.
Lilia Manole: Ce înălțător!
Părintele Vladimir: Din cauza asta, eu am socotit să
se numească Biserica Marele Mucenic Sfântul Gheorghe.
De ce dorim ca la Biserică se se instaleze Mănăstirea în
numele Marii Sfintei Mucenițe Ecaterina, e pentru că
mama mea este Ecaterina și am vrut ca în amintirea ei
Dumnezeu să o ierte, să fie în veci pomenită, pentru că noi,
creștinii, acei care uităm de părinți, uităm de frați, surori,
uităm de rădăcini, de neamul nostru, noi, practic, suntem
muribunzi. Rădăcina neamului lui, fie bună, fie mai puțin
bună, noi nu trebuie să o uităm, ci și să o cinstim și să ne Părintele Vladimir citind Odette, în versiunea rusă de
bucurăm de rădăcinile noastre, și atâta timp o să fim plăcuți Lilia Manole
înaintea Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Lilia Manole: Deci, în așa mod, noi nu putem să nu Lilia Manole: Dar credința cea adevărată presupune
ne gândim la faptul că și Iisus Hristos poate fi încadrat în însuși impactul omului asupra lui Dumnezeu, adică ce
istorie; și cum să ne dăm seama unii, că viața e în mișcare, poate omul să îi deie lui Dumnezeu?
dacă și Biserica nu e o parte a vieții și a istoriei? Biserica Părintele Vladimir: Credința e atunci când tu ai frică,
se miscă la vale, așa cum se mișcă fluviul, ori Biserica este frica nu e, pentru ca să te temi de ceva, să nu te lovească,
ceva statornic și de neschimbat? frica este credința. Dacă ai frică, ai credință, ai rușine, ai
Părintele Vladimir: Vedeți, cum apa merge la vale și soveste, și orice mișcare a ta trebuie să fie gândită, orice
șlefuiește piatra și o șlefuiește foarte bine, așa și Sfânta Bi- cuvânt, pe care îl rostești, întâi trebuie să îl macini bine în
serică se întărește, se ocrotește, se apără, se luminează, în cap, să-l controlezi, cum el o să steа, când o să iasă din gura
fața oamenilor. Cum se spune în Sfânta Evanghelie că nu ta, în fața oamenilor.
se poate să pună cineva făclia sub brazdă, ori sub pat, ea se Părintele Vladimir: Venim în Biserică la Sfânta
pune în sfeșnic și se luminează camera, casa, așa și Sfânta Slujbă și avem marea noastră bucurie să luăm parte la Viața
Biserică este sus, în fața oamenilor, ca oamenii să vadă vi- lui Iisus Hristos. Învierea, Nașterea, Patimile lui Iisus, Înăl-
ața ei și să se ducă după această Lumină a lui Hristos și să țarea, la toată viața Sa, care a avut-o pe pământ, până a se
se îndrepte și să deie Slavă lui Dumnezeu. înălța la cer, noi o avem în Sfânta Liturghie. De aceea la
Lilia Manole: Sfinte Părinte Vladimir, observați cât Sfânta Liturghie noi avem toate acestea: și Nașterea, și Chi-
de bine se face unirea dintre firea Omului și Dumnezeu, cât
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 207
FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
nurile, și Înmormântarea, și Învierea; toate acestea se con- Pronia lui Dumnezeu. Dumnezeu îl aduce, astfel mulți vin
topesc în Sfânta Liturghie. Ea este benefică pentru sufletul pentru prima dată în biserică. Și se întreabă: „Dar cum am
nostru, pentru mintea noastră, pentru trupul nostru. Vinul nimerit eu aici?”
și pâinea se prefac în trupul și sângele lui Iisus Hristos, și Dumnezeu a vrut să-ți arate, unde e scăparea ta, iar
noi trebuie să ne mărturisim și să ne spălăm de păcatele, pe scăparea ta e Sfânta rugăciune, fapta bună, milostenia, gân-
care le avem. durile bune, iată unde.
Lilia Manole: Este adevărat, cuvântul lovește?
Părintele Vladimir: Cuvântul este principalul. Se
spune așa: „Cuțitul nu poate să aducă o rană mai mare de-
cât o aduce cuvântul. Rana de cuțit, spune o vorbă din bă-
trâni, se tămăduiește, iar rana de cuvânt – mai greu”. De
aceea trebuie să ne fie frică, când rostim cuvinte negândite,
pentru că fără să vrei poți să obijduiești pe cel, care stă în
fața ta.
Lilia Manole: Dumnezeu ne acceptă așa cum suntem
noi să venim în viața Lui, să-l urmăm, și înseamnă că El ne
acceptă pe noi cu păcatele noastre....
Părintele Vladimir: Noi facem un pas, dar noi când
facem un pas, Iisus ne este de acum în fața noastră. El știe
toate gândurile noastre.
Lilia Manole: Deci, a avea credință înseamnă a fi
creștin și a conștientiza această stare, care poate să ne ducă
spre Mântuire?
Părinte Vladimir: A fi creștin înseamnă a avea nă-
dejde spre o viață veșnică. Dacă noi ne mărturisim, noi ne
curățim de păcatele noastre. Dacă ne împărtășim, ni-l adu-
cem pe Hristos în sufletul nostru și în mintea noastră și
atunci noi suntem bucuroși că îl avem pe Iisus în noi.
Lilia Manole: Omul poate să trăiască în două lumi di-
ferite?
Părintele Vladimir: Iisus Hristos spune: „Nu putem
sluji la doi domni. Oare pe unul îl bucurăm, și pe unul îl
scârbim... ” Noi trebuie în viața noastră să ne uităm la Viața Lilia Manole: Dar Sfânta Marea Muceniță Ecaterina
lui Iisus, la ce ne învață Sfânta Biserică pe noi, și atunci noi avea teamă de lume sau nu?
o să mergem pe cărarea dreaptă, iar dacă ne luăm după vi- Părintele Vladimir: Vedeți, cum să Vă spun eu?
ața lumii, atunci o să ajungem în mlaștină. Lumea, cu pro- Teamă, ne-teamă. Ea era una din ceata păgânilor, acei care
blemele ei, este ca un lup hain, care pândește oaia s-o rupă se închinau idolilor diferiți. Tatăl ei se mira: „Сum tu, așa
și s-o fărâme. Lumea nu aduce nimic bun Bisericii, ea nu- frumoasă și înțeleaptă, și te duci într-o credință, care nu
mai cu problemele ei ne îndepărtează de Dumnezeu. este cunoscută?” Dar ea atât l-a iubit pe Hristos și atât de
Lilia Manole: Dar Sfinții Bisericii au teamă de lume mult a învățat Cuvântul lui Dumnezeu, fără a fi luminată
sau nu au teamă? cu Duhul Sfânt, și, înainte de a fi botezată, ea de acum cu-
Părintele Vladimir: Vedeți, Sfinții Mucenici, pe care noștea, ce e bine și ce e rău. De aceea acei o sută de învățați,
Biserica îi are, iar biserica este foarte bogată – e ca un lanț care au venit să cerceteze știința ei, toți într-un glas au stri-
de mărgele, de briliante, puse pe șirag –, ei nu au iubit lu- gat: „Adevărat, Ecaterina, Credința ta este cea mai cu-
mea. Ei au iubit pe Hristos. Datorită iubirii lor de Hristos, rată”, fiindcă ea le-a dovedit că credința creștină, Credința
ei au devenit Sfinți. Să luăm, de pildă, Sfânta Marea Mu- în Iisus Hristos este Lumina Adevărului, și avea atunci nu-
ceniță Ecaterina. Avea 18 ani, era cea mai frumoasă, era mai 18 ani.
înțeleaptă, era cea mai deșteaptă Muceniță pe atunci. Lilia Manole: Sfinția Dumneavoastră preconizați aici
Lilia Manole: Îmi place că Biserica își alege singură să construiți și o Mănăstire în numele Sfântei Marii Muce-
numele pe care îl va purta. nițe Ecaterina și va rămâne și Biserica Sfântul Gheorghe?
Părintele Vladimir: Nu, nu e chiar așa. Părintele Vladimir: Rămâne Biserica Sfântul Gheor-
Lilia Manole: În oraș mai este o Biserică, purtând ghe, dar Mănăstirea în numele Sfântei Marii Mucenițe Eca-
acest nume? terina se construiește tot aici. Ce înseamnă Biserică de mir
Părinte Vladimir: Nu, nu este. Nu noi alegem, dar și Mănăstirea? Mănăstirea este lăcașul sfânt, unde se adună
Dumnezeu alege prin oameni. Cum spune Iisus Hristos călugări și călugărițe, și se dedică întru totul lui Dumnezeu,
Apostolilor: „Dacă ați fi în lume, lumea ar iubi pe al său, unde merge slujba în fiecare zi. Rânduiala Mănăstirii este
dar eu v-am ales pe voi din lume”. De aceea orișice Lu- una, iar rânduiala Bisericii mirene, de rând, este alta. La
crare, care se face prin Sfânta Biserică, aceasta nu este ceva Mănăstire este rânduiala mai bogată, mai multă rugăciune
întâmplător. Orice om, care vine în biserică, dacă el crede se face.
că a venit singur, se înșeală. Nu e adevărat. El a venit, prin
208 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
Lilia Manole: Biserica trebuie să fie o zonă contempla- drei Criteanul, care se citește în Postul Mare; acolo ne fa-
tivă sau să schimbe omul radical? Adică să nu rămână doar cem cunoștință cu o bogăție, pe care nu o poți spune în cu-
ca un spațiu de contemplare și apoi omul să uite de ea? vinte, acolo noi vedem toate greșelile părinților noștri, noi
Părintele Vladimir: Am spus că Biserica este Lumina vedem faptele bune ale părinților noștri și de aceea nouă ne
Adevărului. Lumina nu se poate să o pui sub brazdă, lu- arată ce e bine și ce e rău.
mina nu se poate să o pui sub pat, lumina se pune în sfeșnic. Este o Lumină, o învățătură, și de acolo vezi că, dacă
Și Iisus Hristos spune: „Cât aveți lumină, umblați prin lu- au făcut părinții noștri greșelile cele, nu le repeta și tu din
mină, când lumina vi se ia, umblați prin întuneric”, și dacă nou, ia-le pe cele bune. De aceea Sfânta Biserică este Casa
ni se ia Sfânta Biserică, ni se ia lumina și atunci umblăm lui Dumnezeu, unde noi primim curățenie, unde noi ne spă-
prin întuneric și primim dureri, lovituri, chinuri. Trebuie să lăm de păcatele noastre și de rătăcirea vieții. Evanghelia
umblăm numai prin lumină, numai prin biserică, Biserica este oglinda vieții noastre, este lumina noastră.
trebuie să fie mereu în suflet.
Lilia Manole: Ce credeți că ar fi, dacă ar pierde soci-
etatea – Biserica? Dacă oamenii ar rămâne fără corabie?
Părintele Vladimir: Ce se întâmplă cu Omul, care
cade din corabie, când vin valurile și furtuna? Ce se întâm-
plă? Se prăpădește, se îneacă. Așa și omul, dacă nu are Bi-
serică în suflet, nu are Biserică în mintea lui, în realitate, el
este pierdut. Fără Sfânta Biserică, noi suntem muribunzi,
de-acum drept spre pieire, și numai Sfânta Biserică poate
pe noi să ne aducă la o înălțime duhovnicească și dumne-
zeiască.
Lilia Manole: Se mai spune, că transparența, la fel ca
autenticitatea, este un element important și în creștinătate,
or, omul, nu poate să se ascundă de lume, când merge la
Biserică și invers, astfel totul devine transparent. Există
această stare?
Părintele Vladimir: Aș răspunde la această întrebare
așa. Iisus a spus: „Când voi postiți, nu fiți fățarnici, dar vă
spălați și vă ungeți cu unt de lemn și fiți veseli, nimeni să
nu vadă inima voastră, că voi postiți”, că totul ce se face,
totul trebuie să fie făcut cu inima curată. Că tu crezi, crezi
cu inima ta, dar nu trebuie să te bați cu pumnul în piept și
să zici că ești credincios. Acel, care spune că este credin-
cios, acela este puțin credincios. Sfinții Părinți niciodată nu
s-au pus mai presus de cineva, niciodată nu au spus, vreu-
nul din ei, că el este Sfânt, niciodată nu s-a spus, că el este Lilia Manole: Este adevărat, Sfinte Părinte, că lumea
cel mai curat. Sfinții întotdeauna spuneau: „Păcătosul de este plină de sirene, de derizoriul care are loc în societate,
mine, eu sunt cel mai păcătos”. De ce sutașul, când vine la de capcane? Și ce poate face Biserica în acest caz?
Iisus Hristos zice: „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub Părintele Vladimir: Biserica poate să aducă numai
acoperișul casei mele, zi Tu numai și sluga mea se va vin- rugăciuni fierbinți la Sfântul Pristol către Dumnezeu ca să
deca.” ne scape de sirenele acestea, cum spuneți, de capcanele
De aceea inima ta, gândul tău, starea ta, sufletul tău, moderne care sunt, că Diavolul s-a modernizat și el odată
iată rolul tău. Deci, gândul tău și fapta ta au însemnătate. cu lumea, s-a șlefuit și el, ca și mai tare să poată prinde
Faptele nu pot să vină fără gânduri bune. Dacă ai gânduri lumea în capcană.
bune, trebuie să ai și fapte bune, ai gânduri urâte, ai și fapte Lilia Manole: Și atunci noi venim la Biserică să pri-
urâte. mim această educație liturgică și să aprindem în noi Lu-
Lilia Manole: Biserica este Lăcașul Sfânt, care înalță mina Veșnică a lui Hristos, or, biserica nu reprezintă o stare
omul. Dar care este particularitatea de bază a Evangheliei de somnolență, ci e o stare de continuă trezire, de prive-
pentru omul creștin? ghere duhovnicească, cu alte cuvinte, e o Lucrare.
Părintele Vladimir: Evanghelia este Lumina. Fără Părintele Vladimir: Deci, în viața noastră pe care noi
Evanghelie noi nu putem învăța nimic, fiindcă baza învă- o avem pe pământ, nu trebuie să înceteze rugăciunea, că,
țăturii noastre este Cuvântul, iar Cuvântul îl găsim în dacă încetăm rugăciunea sau o slăbim, se întăresc capca-
Sfânta Evanghelie. Numai prin Sfânta Evanghelie ne pu- nele, se întăresc ispitele, toate acele ce ne aduc nouă pierza-
tem ridica. Ce înseamnă Vechiul Testament? Ce înseamnă nie. Numai prin rugăciune putem scăpa, altfel chiar nu pu-
Noul Testament? tem face nimic fără rugăciune.
Vechiul Testament, care se află în Sfintele Cărți, nu Lilia Manole: Mulți din creștini vin aici și consideră
este altceva decât pregătirea omenirii, pentru a veni și a-l Biserica un spațiu al iertării. În Biserica se poate ierta orice,
primi pe Iisus Hristos. Uitați-Vă în Canonul lui Sfântul An- totul?
Părintele Vladimir: Vedeți, numai la Taina Sfintei
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 209
FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
Mărturisiri noi avem posibilitatea să scăpăm de toate, de
toate păcatele noastre, și nu trebuie să ne fie teamă când
venim la biserică, când venim să ne mărturisim, nu trebuie
să ne fie rușine, nu trebuie să ne temem de fața preotului
aspră, de preotul prea bătrân sau de preotul prea tânăr, sau
de ce o să gândească preotul despre păcatele mele, că
aceste gânduri vin de la diavol, ca tu să nu te mărturisești
curat. Dacă tu te mărturisești curat, tu te împărtășești și cu-
rat. Dacă te împărtășești curat, tu din nou ai primit haina
curată a Sfântului Botez, din nou ești cu Dumnezeu.
Lilia Manole: Biserica observă această debusolare a
societății. Cât de mult poate interveni Biserica nemijlocit
în societate?
Părintele Vladimir: Biserica împreună cu Sfinții Pre-
oți nu se amestecă în treburile lumești, preoții nu au dreptul
să facă politică, agitație, în biserică omul se mărturisește și
aici rămâne mărturisirea lui în vecii vecilor – aceasta este
Taina Mărturisirii. Nimeni nu are dreptul să încalce taina
aceasta. Faptele oricărui creștin, ori ale celui mai mare pă-
cătos, cu ucidere de om, care e strigătoare la cer, Biserica
nu poate să le dezvăluie, să le publice, asta rămâne taina
omului, care s-a mărturisit. El, dacă se mărturisește din tot
sufletul, se curăță, să fie cât de mare păcatul lui, el are po-
sibilitate de a se curăți. Biserica ne dă șansa să avem o spe-
ranță în noi, prin curățire, să ne ridicăm, pentru a ieși din
mlaștină, pentru a ne spăla de toate răutățile, să scăpăm de
murdăria pe care am trăit-o până acum.
Lilia Manole: În ce măsură Biserica poate să tran-
smită această conștiință a învierii pentru popor?
Părintele Vladimir: Biserica neîncetat lucrează, cum
spunea Vladîca Loghin, Episcop de Bănceni, Cernăuți. Nu
doar vă bucurați aici și când Vă duceți acasă după Sfînta
Liturghie uitați, ci neîncetat rugați-Vă, propăvăduiți, ca oa-
menii să aprindă candelele neîncetat în casele lor și să se
210
roage, fiindcă nu se mărginește viața unui preot numai cu
Sfânta Liturghie, cu slujba, pe care o are în Biserică. El tre-
buie necontenit să deie Slavă lui Dumnezeu și lumea să
vadă, că el este cu adevărat Lumina Adevărului.
Lilia Manole: Un creștin se roagă în biserică nefiind
urmat de toată familia sa. Cum se explică aceasta?
Părintele Vladimir: Asta ne arată că el este chemat
din pântecele mamei lui la Sfânta Biserică, iată așa sunt
chemați mucenicii, sfinții.
Lilia Manole: Deci, sunt oameni care se nasc cu acest
har?
Părintele Vladimir: Așa ei sunt născuți, așa este che-
marea lor și Biserica o întărește.
Lilia Manole: Omul nu poate singur să se educe. Bi-
serica poate să îl ajute?
Părintele Vladimir: Îmi făceam studiile la Institutul
Teologic din Moscova, Zagorsk, și un profesor de dogma-
tică spunea așa: „Biblia în mâna unui necredincios, în
mâna unui om, care nu are binecuvântare, este o bombă
atomică.” Deci, tu dacă citești Biblia ori Evanghelia și nu
ai har de la Dumnezeu, tu poți să te rătăcești și să fii cel mai
mare dușman al Bisericii. De ce? Fiindcă fiecare om are
gândirea sa. Uitați-vă, cinci degete diferite, așa cinci oa-
meni nu pot să gândească în același fel, totuna; fiecare are
gândirea lui aparte.
Și de ce se întâmplă atâtea rătăciri? Eu mă gândesc așa,
apoi găsesc pe un prieten, îi citesc și el e de acord cu mine
și mai vin trei-patru și așa se nasc sectele, așa se naște des-
părțirea, rătăcirea, așa cresc puieții paraziți, la rădăcina po-
mului. Dar vine securea și taie și rămâne pomul curat – așa
Biserica curăță vlăstarele aceste rătăcitoare, care despart
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

mintea omului. Biserica numai poate să curețe, fiindcă ace-
lași cuvânt în Sfânta Evanghelie îl găsești la Marcu, la Ma-
tei, și la alți evangheliști, în forme diferite, și poți să te ră-
tăcești. Pentru tâlcuirea cuvântului de aceea sunt Sfinții Pă-
rinți, care studiază, căror li se dă dreptul, ca la Apostoli, să
propovăduiască în mod corect. Nu poți să fii murdar și să
propovăduiești curățenie, curățenia trebuie să vie din cură-
țenie, și dacă ne întoarcem iarăși la lumină, dacă Preotul
este Lumină, Propovăduirea este Lumină, Cuvântul este
Lumină. Așa se spune, că dacă ai slujit numai Sfânta Evan-
ghelie și dacă nu ai propovăduit, nu ai împlântat, nu ai se-
mănat, nu ai săpat, nu ai curățit sufletul omului, degeaba tu
ai slujit. Una e să slujești lui Dumnezeu, și una e să aduci
Cuvântul lui Dumnezeu în inima omului. Să aduci Cuvân-
tul, ca să vadă omul unde e Adevărul, și atunci dacă omul
vede adevărat, cum la Sfânta Ecaterina au venit 100 de în-
vățați și au văzut, că Sfânta Ecaterina propovăduia Cuvân-
tul lui Dumnezeu, Cuvântul-Adevărul și atunci ei au strigat
într-un glas: „Cu adevărat, Dumnezeul tău este Dumnezeu
adevărat!”
Lilia Manole: Biserica este Întruparea lui Hristos și
prin prezența Preotului Bisericii?
Preotul Vladimir: Preotul este mijlocașul între popor
și pristol. Așa cum în Vechiul Testament proorocii se rugau
și Dumnezeu le poruncea și ei, proorocii, aduceau Cuvân-
tul lui Dumnezeu oamenilor, așa și preoții nu sunt sfinți, ci
sunt ca toți oamenii. Apostolii erau pescari, dar prin che-
marea Duhului Sfânt, lor le-a venit mângâierea Cuvântului
lui Dumnezeu. Ei erau oameni simpli, cu diferite obiceiuri
urâte, dar Dumnezeu i-a ales pe dânșii și a arătat că și din
ei se poate de făcut ceva frumos și bun.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
De aceea preoții sunt categoria aceea de oameni care,
printr-înșii, noi mai ușor ne apropiem de Dumnezeu. Dar
dacă tu ca preot aduci rătăcire, mai bine nu se nășteau pă-
rinții tăi să te aducă pe tine pe lume, dacă prin preot se
aduce rătăcirea, dacă printr-un preot un om nu vine la bise-
rică, din cauza lui... Iată, tot la Moscova, la studii, este așa
un moment, când se slujește în biserică și se numește
această slujbă „chiropasca” – când Învierea Domnului co-
incide cu Buna Vestire –, și preotul care slujea a pus Evan-
ghelia Învierii, dar pe-a Bunei Vestiri nu a pus-o, și nu se
lumina. Era vremea să se lumineze, împrejurul bisericii, și
nu se lumina, era întuneric și atunci o femeie din Biserică
zice: „Părinte, mata ai uitat să pui Evanghelia Bunei Ves-
tiri”. Atunci preotul s-a întors, a pus Evanghelia Sfintei
Vestiri din nou, cum trebuia să o pună, și dindată s-a lumi-
nat toată ograda bisericii. Dar ce înseamnă asta? Că Dum-
nezeu a lucrat nu numai prin Preot, ci și prin oameni. Dum-
nezeu, prin Duh Sfânt, a venit asupra văduvei celea, care
avea o credință deosebită, i-a luminat ei mintea ca să spună
preotului că uite ai uitat să pui Evanghelia Bunei Vestiri.
Asta înseamnă că nu trebuie să te rușinezi să aduci Slavă
lui Dumnezeu, că Dumnezeu lucrează prin oameni.
Lilia Manole: Este adevărat că agerimea minții vine
din faptul dacă omul este pătruns sau nu de Duhul Sfânt?
Este vreo legătură între Duhul Sfânt și Mintea Omului?
Părintele Vladimir: De pildă, sămânța a căzut pe pă-
mânt și roțile mașinii au sfărâmat-o; a căzut pe-o stâncă, s-
a ridicat, dar nu a avut vlagă și s-a uscat; a căzut în spini, a
ieșit sămânța bună odată cu spinii, dar aceștia au înnădușit-
o. Dacă a căzut sămânța în pământ bun, a dat roadă bună,
așa e și cu lumea.
Dacă Cuvântul lui Dumnezeu intră în inima omului
curată, om curat fără gânduri urâte, fără de fapte urâte, ea
aduce roade. Dacă intră într-o inimă puțin credincioasă, ea
moare.
Lilia Manole: E adevărat că omul, dacă are credință
adevărată, el o simte în pieptul lui, prin bătăile inimii, o
simte în aorta inimii, și, prin rugăciuni, el se vede cumva
altfel situat, înălțat.
Părintele Vladimir: De la noi nu se cere nimic al-
tceva decât să avem credință în Dumnezeu, dar contopirea,
unirea noastră cu Dumnezeu se face la Sf. Euharistie, la
Sfânta Slujbă.
Moise vorbea cu Dumnezeu și, când s-a întors la lume,
capul lui strălucea ca soarele. Și nu putea nimeni să se uite
la dânsul și atunci el a pus pe capul lui o basma, ca să nu
lumineze capul și el să poată vorbi cu lumea. Nimeni nu
poate să se atingă de Dumnezeu și să fie viu. Dumnezeu
intră în noi prin Sfânta Euharistie, prin Sfânta Împărtășa-
nie. Sfinții Apostoli spun: „Vrem să murim, ca să ne unim
cu Tine, Doamne.” Fără moarte nu putem să ne unim cu
Dumnezeu, prin Moarte noi ne unim cu Dumnezeu. În
toate bisericile și în toate Mănăstirile se face Sfânta Litur-
ghie și avem posibilitatea să luam parte la Sfânta Euharis-
tie, unde se transformă pâinea și vinul în Trupul și Sângele
lui Iisus Hristos. Și așa, prin mărturisire și împărtășanie, ne
unim cu Dumnezeu, de aceea noi, când primim Sfânta Îm-
părtășanie, noi primim pe Hristos în sufletul nostru, în min-
tea noastră. Așa trebuie să gândim și așa trebuie să proce-
dăm, dar nu altminteri.
211
FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
Lilia Manole: Zidurile acestei credințe nu pot fi sur-
pate.
Preotul Vladimir: Însăși viața noastră ne mărturisește
că, datorită credinței noastre de peste 2000 de ani, Biserica
este neclintită, că așa cum se sfințea pe vremea Sfinților
Apostoli Liturghia Sfântului Vasile, Sfântului Grigore,
Sfântului Ioan, așa se sfințește și astăzi, nu e scos nici un
cuvânt și nu e adăugat nimic în plus. Cum se slujea cu 2000
de ani în urmă, așa se slujește și astăzi.
Lilia Manole: Când Dumnezeu ni-l ia pe cineva din
ai noștri, ne gândim, unde eram eu, unde era Dumnezeu?
Părintele Vladimir: Când Dumnezeu ni-l ia pe ci-
neva de la noi, nu trebuie să facem panică și să îl bleste-
măm pe Dumnezeu că ni L-a luat; Dumnezeu știe ce face;
dacă ni l-a luat, înseamnă că așa e voia lui Dumnezeu. Ni-
meni nu poate să facă mai bine decât Dumnezeu. De ce noi
primim dureri și lacrimi? Este pentru a ne curăți, să nu ne
piardă. De ce mama, tata ridică vocea la copiii lor, uneori
îi pedepsește, uneori îi pedepsește și mai tare? Că nu-i iu-
bește? Nu-i adevărat. Îi iubește și vor ca ei să fie corecți, să
fie drepți. Așa și Dumnezeu ne dă nouă durere, ne dă nouă
scârbă, ne dă nouă să înțelegem că Dumnezeu ne iubește și
vrea ca să nu ne piardă pe toți. De aceea. Vrea ca noi să ne
îndreptăm.
Lilia Manole: Și doar prin Iisus Hristos noi suntem
legați de viața veșnică, adică numai Dumnezeu ne arată ca-
lea spre viața veșnică?
Părintele Vladimir: Numai Dumnezeu.
Lilia Manole: În această lume suntem trecători.
Părintele Vladimir: Aici suntem temporari, dar
Dumnezeu ne gătește de viața cea veșnică.
Lilia Manole: Ce o fi simbolizând lacrimile noastre?
212
Părintele Vladimir: Lacrimile noastre simbolizează
o părere de rău a păcatelor noastre pe care noi le-am făcut.
Dă-mi, Doamne, durere, dă-mi, Doamne, lacrimi. Ferice de
cela care poate plânge, el își poate plânge păcatele lui.
Ce a făcut Petru când i-a spus Iisus Hristos: „Când va
cânta cocoșul de trei ori, de trei ori te vei lepăda de mine.
Și atunci el și-a adus aminte, s-a dus la o parte, și a plâns
cu amar.” (Evanghelia).
A plâns pentru că și-a adus aminte de cuvintele lui Ii-
sus Hristos că se va lepăda de El.
De aceea și noi, când uităm de Dumnezeu, trebuie să
plângem, trebuie să plângem că suntem copii neascultători,
copii ai lui Dumnezeu, care îl scârbim pe Dumnezeu, prin
purtarea noastră. Practic, noi ce facem? Îl scârbim pe Dum-
nezeu, o scârbim pe Maica Domnului că suntem neascul-
tători și facem lucruri urâte, iată ce facem.
Lilia Manole: Biserica în numele Marelui Mucenic
Sfântul Gheorghe a fost creată în 1998, iar ideea fondării
Mănăstirii în numele Marii Mucenițe Sfintei Ecaterina a
apărut mai târziu. Se pregătește pentru a primi în continu-
are titlul de Mănăstire. Care ar fi dorința sau următorul pas
pe care vreți să îl faceți ca să ajungeți să și sfințiți Mănăsti-
rea?
Părintele Vladimir: În acest răstimp, ce s-a putut
face, cu puterile enoriașilor și ale noastre, comune, s-a fă-
cut, s-a izbutit. Acum sunt necesare, pur și simplu, mij-
loace, pentru a duce la bun sfârșit aceste lucrări în lăcașu-
rile sfinte, care s-au început.
Lilia Manole: Dacă vom aduce la cunoștința oameni-
lor, la cunoștința creștinilor, aceste rugăciuni, această che-
mare, ați fi de acord, Cuvioase Părinte, să vă susțină oame-
nii de bună credință, la edificarea, prelungirea și finalizarea
construcției Bisericii și Mănăstirii?
Părintele Vladimir: Nu că sunt de acord, pur și sim-
plu. Mă rog, zi și noapte, ca Dumnezeu să aducă suflete
curate, să aducă jertfă curată, ca să putem continua și duce
la bun sfârșit edificarea Catedralei Sfântului Mare Mucenic
Gheorghe și a Mănăstirii în numele Sfintei Mari Mucenițe
Ecaterina, că acest lăcaș sfânt ar fi un simbol al credinței,
al dragostei, al Unirii, al mângâierii, ar fi un simbol de ne-
uitat. Orice jertfă cât de mică adusă la Biserică, la Mănăs-
tire, și e adusă din suflet, cel ce a dăruit-o devine deja cti-
torul Bisericii, Mănăstirii și, mai ales, ia parte la construcția
bisericii, ceea ce înseamnă, cum am spus înainte, că este
întemeietorul Bisericii și al Mănăstirii, în cazul de față. Iată
dintre cei ce au făcut danii:
Rechizitele BC VICTORIABANK S.A. (EUR)
Intermediary Bank: DZ Bank AG
Frankfurt am Main
SWIFT Code: GENODEFF
Beneficiary Bank: BC Victoriabank S.A
Chișinău, Moldova
SWIFT Code: VICBMD2X
Beneficiary:
Acct. IBAN... MD10VI000000000222410185.
SF.GHEORGHE BISERICA ORTODOXA
...................................(name)
Rechizitele BC VICTORIABANK(RON)
Intermediary Bank: BCR Chișinău, Chișinău,
Moldova
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 FRAŢII NOŞTRI DE PESTE PRUT
SWIFT Code: RNCBMD2X SF. GHEORGHE BISERICA ORTODOXĂ
Beneficiary Bank: BC Victoriabank S.A CONT: MD10VI00000000022241085
Chișinău, Moldova Biserica în numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe
SWIFT Code: VICBMD2X și Mănăstirea în numele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina
Beneficiary: vor lumina peste veacuri Unirea aceasta a creștinilor ro-
Acct...MD10VI000000000222410185... mâni de pretutindeni.
SF.GHEORGHE BISERICA ORTODOXA Această jertfă sfântă ar bucura și pe strămoșii noștri, ar
...................................(name) bucura pe Sfinții noștri, s-ar bucura Sfântul Mucenic Con-
Chișinău, Moldova stantin Brâncoveanul cu copiii săi, s-ar bucura Mihai Vi-
CORESPONDENT BANK: Bank of New York, teazul și inima lui Ștefan cel Mare ar fi plină de bucurie.
New York, SUA În numele amintirii strămoșilor neamului nostru, în
SWIFT: IRVTUS3N numele rădăcinilor noastre românești, Vă rog și Vă chem
BANCA FENEFICIARĂ: Victoria Bank, Chiși- să aducem această bucurie Sfinților Părinți.
nău, Republica Moldova
BRANCH BELTSY
VICBMD2X
BENEFICIAR:

3 iulie 2018

BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 213

ETNII ŞI ETNICITĂŢI
Vartan ARACHELIAN
Dacă vom continua să omitem elementele
constitutive ale istoriei, vom fi urmașii unor
trecuturi diferite, fără un viitor comun
M-am născut într-un oraș multietnic, Constanța,
zonă căreia un reputat publicist și scriitor, Paul An-
ghel, i-a atribuit, la începutul anilor nouăzeci, într-o
memorabilă reuniune din incinta Muzeului Arheolo-
gic din Constanța, organizată de cunoscutul istoric
aflat vremelnic pe fotoliul de prefect al urbei, Adrian
Rădulescu, inspirata formulă de model interetnic eu-
ropean. Încă din adolescență am perceput plecarea
concetățenilor evrei spre Palestina ca o sărăcire a me-
diului uman.
În timpul războiului, dovedind autonomia statului
român față de politica rasială a lui Hitler, Constanța
devenise un loc nodal, de tranzit, al populației de ori-
gine evreiască în evadarea ei de sub regimul hortist.
Budapesta, care adoptase inumanele legi rasiste, înce-
puse imediat persecuțiile împotriva foștilor cetățeni
români de origine evreiască trăitori în Ardealul de
Nord. Traseul începea de aici, din nordul Transilva-
niei, prin trecerea frauduloasă a vremelnicei granițe,
și acceptată tacit de către autoritățile române, conti-
nua spre Constanța și de aici, pe Mare, spre Palestina.
(În pofida opoziției autorităților turcești, trecerea lor
prin apele turcești fusese garantată de către statul ro-
mân!) De aceea, probabil că, ajungând în patria lor
străbună, evreii din România au făcut să circule prin
rudele sau prietenii rămași în țară povestea că în noile
așezări ridicate de ei, una dintre străzi ar purta numele
vremelnicului șef de stat român. Nu știu, mi-e greu să
probez, poate că informația nu era reală, dar ea a cir-
culat ceva vreme și încă se manifestă inerțial, subte-
ran, sub diferite forme. O fi fost un simplu zvon?
Poate. Dar ce sunt zvonurile dacă nu, cum ne asigură
un rafinat psihiatru, Ion Vianu, altceva decât „expre-
sia unor fantasme colective, ale unor dorințe oprite?!”
Cred că există și în lumea țesută din lumini și umbre
a memoriei colective o nevoie compensatorie, de
echilibru care dacă e nesocotit poate distorsiona ade-
vărul. Iar adevărul istoriei e altceva decât suma de
adevăruri individuale și contextuale!?
Puțin detectivism/jurnalism…
Cum am o simpatie specială pentru Pamfil Șei-
caru, și nu-i înțeleg pe cei care continuă să conteste
214
autoritatea de lider de opinie al acestui erou al Primu-
lui Război Mondial, (Cavaler al „ordinului Mihai Vi-
teazul“!) atribuind îmbogățirea sa pe seama șantajării
potentaților vremii – un șantaj, un etaj; o alegație da-
torată lui Nichifor Crainic – am vrut să văd cum evo-
luase Curentul după moartea în Germania a ctitorului
faimosului monument de presă. Ultimul număr e din
noiembrie 1988. În colecția Bibliotecii Academiei nu
am găsit exemplarul original, cum erau celelalte, ci
unul xeroxat, deteriorat, inscripționat astfel de mână:
„provenit din donație”. Cum în fiecare ziarist stă la
pândă un detectiv am devenit suspicios, mai ales că
întregul număr era ocupat de o conferință ținută de
Moshe Carmilly-Weinberger la București. Tema era
enunțată explicit în titlu: „Ajutorul României în acți-
unea de salvare a evreilor în timpul nazismului”. Nu-
mele autorului îl mai auzisem, însă abia după Revo-
luție, când la Cluj se înființase o catedră de iudaism
cu numele lui. De altfel ziarul menționa într-o notă de
subsol că „prof. dr. Moshe Carmilly-Weinberger din
New York, fost șef-rabin al Clujului (1934-1944) și-
a rostit conferința în ziua de 27 mai 1988, la Institutul
de Istorie „Nicolae Iorga”. Am citit pe nerăsuflate zi-
arul și am căzut la bănuială. Dovezile aduse de con-
ferențiar erau favorabile autorităților române din tim-
pul războiului, dar cum textul apărea integral în exil
înseamnă că el fusese cenzurat în presa din țară. Ce
nu convenise propagitului de la București? Am mers
pe itinerariul pe care-l parcursese fostul șef-rabin. Co-
lecția revistei lunare a Institutului „Nicolae Iorga” din
1988 abundă de texte privind epoca noastră medie-
vală, sau istoria altor țări, cum ar fi India sau China;
nici măcar o știre în chestiune; „politica struțului”,
sau evadarea în spații necontaminate de ideologia
partidului unic, acesta era proiectul de refugiu și de
supraviețuire al multor cercetători ai Institutului cti-
torit de Iorga și sinistrat după catastrofa ocupației co-
muniste. M-am reîntors la Biblioteca Academiei ca să
caut urma conferențiarului în „Revista cultului mo-
zaic”. Dacă numărul xerografiat nu e o farsă ca Răc-
netul Carpaților, „descoperit” de un fost profesor de
istorie literară de pe vremea studenției mele, care lu-
ase de bun un program de sală, unde se juca O scri-
soare pierdută, atunci, de bună seamă, în publicația
Comunității evreiești voi avea dovada că nu e o farsă.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Eram gata să pariez, dacă aveam cu cine, că fostul șef-
rabin fusese sărbătorit în revistă mai ales că nu trecuse
luna de când ilustrul vizitator al Bucureștiului deve-
nise octogenar. Am cercetat cu atenție până și scurtele
știri de pe ultima pagină ale bilunarului comunității.
Nimic. Nici o iotă despre fostul, totul despre cel în
funcție! Sărbătorit era Mozes Rosen. Împlinea jumă-
tate de secol de rabinat și patru decenii de când îl în-
locuise abuziv, în fruntea comunității, pe șef-rabinul
Alexandru Șafran. Acum, în mai 1988, era în Israel,
având parte de fastuoase ceremonii, inclusiv de un la-
udatio din partea prim-ministrului Yitzak Shamir. El,
dr. Mozes Rozen și… Nicolae Ceaușescu! Cum aici
vorbim despre avatarurile memoriilor colective, cum
sunt și istoriile neamurilor, nu mă pot abține să nu-l
citez pe fostul prim-ministru al Statului Israel: „Con-
sider că este just ca în această seară (festivitatea
avea loc la Ierusalim – n.n) să rostesc un omagiu și
un elogiu către președintele României, domnul Nico-
lae Ceaușescu, care a știut, într-un mod excepțional,
să aibă înțelegere pentru idealurile fiilor poporului
evreu din țara Domniei sale, prețuind totodată, locul
pe care Israelul îl ocupă în viața concetățenilor săi
de naționalitate evreiască, făcând posibil comunității
evreiești și vrednicului ei conducător (dr. Moses Ro-
zen, desigur – n.n) să trăiască o viață evreiască, așa
cum se cuvine…”
Revin la șef-rabinul în funcție la București, care
avea să treacă apoi pe la Moscova – o mie de ani de
la creștinarea rușilor –, ca și pe la Washington. Re-
vista cultului mozaic e o cronică fidelă, fără sincope,
a agendei lui Mozes Rozen. Plus cultul personalității
acestuia. Dar despre fostul șef-rabin al Clujului ni-
mic. Fiind în incinta Academiei, l-am deranjat pe de-
canul istoricilor români, acad. Dan Berindei. „Impo-
sibil să fi fost la Institutul nostru și eu să nu știu, eram
doar vicepreședintele Consiliului științific al Institu-
tului,” mi-a declarat domnia sa. N-aveam motive să
mă îndoiesc: memoria academicianului e fabuloasă
și… longevivă! Cum celălalt prestigios academician,
regretatul Florin Constantiniu n-avea în dotare nici un
telefon, fix sau mobil, am corespondat prin e-mail cu
fiul domniei sale, istoricul Laurențiu Constantiniu.
Acesta s-a angajat că va vorbi cu părintele său. Au
trecut luni de zile și nimic. Probabil că și memoria
domniei-sale n-a reținut vizita. Precis că cineva, sti-
mulat de păcăleala cu Răcnetul Carpaților se ține de
șotii. Ieșind din biroul vicepreședintelui Academiei
am nimerit peste un fost clujean – oltean prin naștere,
ardelean ca formație! – academicianul D. R. Popescu.
Cum lectura romanelor sale e tot atât de suculentă ca
hermeneutica Talmudului, i-am istorisit târășenia. M-
a îndreptat către doamna Doina Rusu: „Te va des-
curca dânsa”. (Există în fiecare instituție o persoană a
cărei memorie concurează cu arhiva locului și, deci,
persoana nu poate fi clintită de nici o rotație guverna-
mentală, sau de-o desființare și reînființare – sub alt
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ETNII ŞI ETNICITĂŢI
nume – a aceleiași instituții! Slavă Domnului, Acade-
mia, nemuritoare, nu e supusă capriciilor aleșilor unui
electorat care a rămas hăbăuc de la Revoluție!
Doamna a deschis voluminosul dicționar scos de Edi-
tura Hasefer, Prezențe rabinice în perimetrul Româ-
niei, secolele XVI-XXI. Fostului șef-rabin Carmilly-
Weinberger, Rabi Moshe (Moses) ben Rabi Solomon,
îi e dedicat un articol pe câteva pagini și e rezumată
prodigioasa sa activitate pe trei continente. Apoi m-a
înzestrat cu câteva telefoane de contact. Primul la care
am apelat s-a dovedit și decisiv pentru dezlegarea
enigmei. Academicianul Ștefan Ștefănescu era direc-
torul Institutului. Da, cum să nu, conferința avusese
loc „și ne era foarte favorabilă. Exista o cutumă, mai
ales când sosea ca ambasador un om cu deschidere
culturală. Acesta își făcea drum și la Institut. Cred că
Israelul avea un nou ambasador (dr. Yosef Govrin –
n.n), dar nu știu dacă vizita fostului șef-rabin a fost
ideea lui, sau, mai degrabă, a profesorului de arte
Raoul Șorban. Îl cunoșteam căci conducea la facul-
tatea noastră doctoranzii care-și alegeau teme de is-
torie a artelor.” (Apropo de regretatul exeget de artă,
să nu uit să adaug obârșia sa armenească. Ca și a altui
ardelean, Nicolae Balotă!)
L-am întrebat pe domnul academician de ce n-a
fost publicată conferința în revista Institutului. Fusese
cenzurată de către autorități?
Mi-a răspuns in stil… hasidic, indirect: „Știți
cum era pe atunci. Să vă dau un exemplu. Ambasa-
dorul Italiei, de exemplu, m-a întrebat dacă pot primi
o donație de documente privind relațiile Italiei cu Ro-
mânia. Cum să nu, i-am spus, mulțumindu-i. A vrut să
afle dacă pot publica ceva în presă, ca el, probabil,
să aibă ce raporta la Roma. Desigur. Am vorbit cu
doamna Mia Groza, ministru adjunct la Externe, care
s-a arătat binevoitoare și mi-a cerut să scriu ceva în
sensul acesta. Am scris. I-am dat și am așteptat. După
un timp, văzând că nu apare nimic, m-am adresat
unui fost student de-al nostru care lucra la ”Scân-
teia”. Acesta nu m-a refuzat, a scris despre donație
iar ziarul a și tipărit. M-a sunat doamna Mia Groza
supărată că acolo, la ei, la Minister, se hotărâse să
nu se publice nimic. „Da, cam așa stăteau lucrurile.
De ce să creezi o situație necontrolabilă, când reacția
cabinetului unu sau doi era imprevizibilă?” Mai bine
lipsă. Dar de ce absența comunicării, sau măcar a vi-
zitei, în publicația comunității evreiești? Cine nu l-a
cunoscut pe șef-rabinul Mozes Rosen ar intra la grave
bănuieli. Nu era cazul meu. A fost – și a rămas – o
mare personalitate atât a comunității sale, dar și a is-
toriei românești. Numai că modelul statal cu care se
procopsise România îl contaminase, iar el îl exersa în
sânul comunității. Întrebându-l, într-o zi, la doi ani
după evenimentele din decembrie, de ce evreii, care
sunt o minoritate încă însemnată în România, nu au
un reprezentant în Parlament, mi-a răspuns senin că
nu le poate face el pe toate. Adică, pe lângă o mulțime
215
ETNII ŞI ETNICITĂŢI
de îndatoriri, nu o poate duce și pe aceea de deputat!
Și așa avea să fie că, până la moartea sa, comunitatea
n-a avut un deputat propriu.
Să revenim la reflecțiile privind manipularea me-
moriei colective. Natural, forma sa orală este afectată
atât prin eclipse ale memoriei, cât și prin dispariția
actorilor sau a martorilor principali. Cea scrisă prin
selectarea și redactarea tendențioasă a actelor oficiale,
sau prin memorii așternute fără onestitate. Până la
urmă adevărul iese însă la suprafață. Uneori în tăcere,
cum se întâmplă în mediile academice, alteori eru-
pând ca un vulcan, la nivelul opiniei publice, cum a
fost recunoașterea oficială a unor acte criminale pro-
duse din ordinul autorităților române în zonele de răz-
boi. Cazul de care ne-am ocupat aici e o șansă de a
recupera un text care vine să adauge un adevăr la ma-
rele adevăr care e istoria unei epoci. Totuși câteva în-
trebări rămân fără răspuns. De ce lipsea exemplarul
originar dintr-o colecție ținută ani în șir la zi? Si încă
la Biblioteca Academiei? Cum ea, Biblioteca Acade-
miei, nu putea să se aboneze direct, prin poștă, la
216
„Curentul”, publicația din exil a unui condamnat la
moarte în contumacie, probabil că ziarul, de-acum
săptămânal, era procurat prin intermediari și trecea
prin filtrul Securității. Cine știe de ce lectorul cu epo-
leți căzuse pe gânduri meditând asupra faptelor aduse
în discuție de Carmilly-Weinberger și pusese ziarul în
mapă pentru cabinetul unu sau doi. Sau exemplarul
fusese înseriat în colecție dar o mână hoață îndepli-
nise gândul parșiv de a șterge urmele faptelor de bine
atribuite unui regim condamnat de către Tribunalul
Poporului. Enigma persistă, dar reparația poate fi fă-
cută. Nu știu cât de mult ar putea schimba percepția
oficială asupra problemei, dar, cel puțin emoțional,
lectura ei ar fi un mare câștig. Conferința e o confesi-
une patetică a unui adevăr trăit de un înțelept ai cărui
părinți au pierit în holocaust! Adevărul, scrie reputa-
tul logician român H. Wald, este compus din adevă-
ruri. Dacă vom continua să-i omitem elementele con-
stitutive vom fi urmașii unor trecuturi diferite, fără un
viitor comun.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

TIFF 2018
CÂTE FILME, ATÂTEA IPOSTAZIERI
ALE ILUZIEI
Plăcerea de a te lăsa în mrejele magiei filmului e
prezentă la fiecare ediție. Te simți absorbit în fluxul ima-
ginilor, călătorești pe valuri de fantazare în corpul unor
curenți ce dau forma apei pentru a cunoaște desfătarea
receptării mesajului scrijelit pe luciul înșelător, versatil.
Fără acest impuls subiectiv pătimaș, cinefilul e doar un
spectator oarecare. E drept, orizontul de așteptare nu e
întotdeauna în egală măsură recompensat.
Cele mai mari bucurii ale ediției nr. 17 a Festivalu-
lui Internațional de Film Transilvania de la Cluj-Napoca
au fost proiecțiile cu capodoperele cinema-ului de altă-
dată, purtând pecetea valorii și a perenității, filme clasi-
cizate, (unele arhicunoscute, altele mai puțin) de la care
știai la ce să te aștepți, realizate de regizori ca Ingmar
Bergman, Francois Truffaut, Liviu Ciulei, Istvan Szabo,
Elem Klimov și Márta Mészaros. La Ingmar Bergman,
de pildă, ai avut ce admira, ghidat de mâna maestrului,
ai putut aprecia studiul caracterologic aprofundat al per-
sonajelor, psihologia lor încorsetată în plasa cutumelor
și a depresiilor în Sarabanda sau Persona; apoi un Truf-
faut policier, Vivment dimanche/ De-ar veni odată du-
minica, făcut în 1984 în vetust stil francez cu Fanny Ar-
dant, după care actrița a devenit partenera de viață a ce-
lebrului regizor francez; am avut parte și de un Ciulei
magistral în Pădurea spânzuraților (succes excepțional
la Cannes în 1966) și de un Szabo, căruia pe lângă cele-
brul Mefisto i-am detectat înclinații documentariste des-
pre revoluția din 1956 din Ungaria în Tatăl. Peliculă
încă viabilă sub aspectul comunicării adevărului despre
un subiect considerat tabu sub comunism datorită subti-
lităților narative adoptate de regizor. Elem Klimov a
bulversat asistența cu filmul lui Du-te și vezi!, poate cel
mai dur film despre marele război pentru apărarea pa-
triei făcut în URSS. De pe poziții feministe avant la
lettre, Márta Mészaros a făcut filme fără să știe ce-i fe-
minismul, declara la Q&A cu o nonșalanță adorabilă.
Adopțiune (1975) e numai un exemplu. Se poate spune
că regizoarea maghiară a trăit în strictă intimitate cu fil-
mul. Între 1960 și 1973 a fost căsătorită cu nu mai puțin
celebrul regizor Miklós Jancsó. N-a lipsit din această se-
rie de bucurii reînnoite a actualei ediții nici melodrama
rusească în două variante comice: Moscova nu crede în
lacrimi (regia Vladimir Menshov) și Gară pentru doi
(regia Eldar Ryazanov, cu Lyudmila Gurchenko, Oleg
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
ARTELE SPECTACOLULUI
Adrian ȚION
Basilashvili și Nikita Mihalkov). Filme remarcabile, vă-
zute și revăzute oricând cu plăcere, comentate cu însu-
flețire de cinefilii clujeni beneficiari ai acestui regal ci-
nematografic.
Ingmar Bergman
În anul aniversar al Marii Uniri, organizatorii fes-
tivalului au pregătit secțiunea specială România 100
unde, pe lângă secțiunea mai veche Zilele filmului ro-
mânesc, au rulat succese ale producției autohtone din
anii ‘60 – `70 începând cu Ultima noapte a copilăriei
(regia Savel Stiopul) sau Răscoala (regia Mircea Mu-
reșan) și terminând cu pelicule actuale (de scurt și
lung metraj) precum Soldații. Poveste din Ferentari
(regia Ivana Mladenovic) sau documentarul realizat
de Monica Lăzărescu-Gorgan și Andrei Gorgan Dacii
liberi. Trebuie spus că Dacii liberi a entuziasmat pu-
blicul, oferind o viziune realistă, ușor ironică, dar nici
într-un caz alarmistă sau peiorativă, despre manifes-
tările unor exaltați păstrători ai valorilor trecutului,
încorporați în „mișcarea dacistă”. Un documentar fil-
mat într-o așezare bizară din Buzău, la Sarmizegetusa
Regia, la manifestațiile stradale ale reprezentanților
grupului. Aparița pe ecran a fostului primar al Cluju-
lui, Gheorghe Funar, a fost savurată ca un deliciu în
acest context al contradicțiilor istoricilor amatori.
Marea atracție a ediției din acest an a fost Fanny
Ardant, prezentă la proiecțiile filmelor sale (în calitate
de actriță și realizatoare). Cu o filmografie impresio-
nantă (a jucat în peste 50 de filme), ea a primit Premiul
pentru întreaga carieră artistică, a participat la confe-
rințe de presă și la sesiuni Q&A vorbind cu sinceritate
217
ARTELE SPECTACOLULUI
și admirație despre colaborarea cu actorii români,
atunci când, în 2009, a filmat în România Cenușă și
sânge. Vedeta franceză, un temperament artistic ardent
și sensibil, a impresionat plăcut publicul și a lăsat o fru-
moasă amintire a prezenței ei la festival, deși nu toate
filmele ei, prezentate la Cluj, s-au ridicat la nivelul ar-
tistic așteptat. Divanul lui Stalin, de pildă, producție
2016, unde Fany Ardant semnează regia filmului, cu
Gérard Depardieu în rolul lui Stalin, a stârnit vii discu-
ții și diverse păreri din partea criticii de specialitate. Un
Stalin obez, retras câteva zile într-un castel izolat pen-
tru a se reface în compania amantei sale, este puțin cre-
dibil, chiar dacă scenariul croit după romanul lui Jean-
Daniel Baltassat e bine articulat epic și ofertant în an-
samblu. Legătura dintre „țarul roșu” și divanul lui
Freud e chiar stimulativă pentru curiozitatea spectato-
rului dornic să cunoască visele și frământările dictato-
rului. Nu va afla prea multe, dar starul politic diabolic
asigură circulație filmului în ciuda calității artistice dis-
cutabile. Cealaltă ciudățenie, cu nume de cod Lola pa-
ter, dezvăluie identitatea unui tată-femeie, nimeni al-
tul-alta decât Fanny Ardant, un rol construit impecabil
în bizareria lui. Moda travestiților sexual prinde teren
și la case mai mari. Șocant până la repulsie, rolul Lola
e o provocare dintre cele mai bizare pentru vedeta fran-
ceză, dar în spatele acestei provocări se instalează va-
loarea umană a personajului interpretat.
Gérard Depardieu
Șoferul de taxi (producție Coreea de Sud) și 303
(Germania) au fost vizionările cele mai pline de satis-
facții. De fapt două road movies cu acțiuni transpuse în
ritmuri diferite. Cu pronunțat iz documentarist, simpa-
ticul șofer din Seoul, Man-seob, trebuie să-l ducă în
Gwngju pe un reporter german venit să filmeze protes-
tele studenților din 1980, soldate cu moartea a 600 de
luptători pentru democrație. Fără cursa nebună, plină
de peripeții a curajosului șofer, Occidentul nu ar fi cu-
noscut adevărul despre această revoltă populară petre-
cută în statul asiatic autarhic din acei ani. În 303 (tipul
de rulotă Mercedes 303) străbatem drumul din Berlin
până în Portugalia, alături de doi tineri studenți, Jule și
218
Jan, care ajung să se cunoasă și să se apropie delicat
unul de altul. Un film liric ornamentat cu dialog inteli-
gent pe teme de actualitate, drăgălaș în toate compo-
nentele lui.
Dacii liberi
Am lăsat la urmă filmele din competiție premiate
deoarece ele au fost cele care m-au dezamăgit cel mai
mult. Trofeul „Transilvania” a mers în Paraguai pentru
producția firav însăilată, numită Moștenitoarele (regie
Marcelo Martinessi), un film despre singurătate și
afectivitate la vârsta maturității, derulat în discreție și
lentoare păgubitoare. Opus lentorii semnalate este
Casa (producție iraniană, regizor Asghar Yousefine-
jad) care a primit Premiul special al juriului. Aici va-
carmul oriental a fost rege, nu limbajul vizual utilizat
reportericește. Gălăgia și disputele din jurul unui mort
în familie, verbiajul neîntrerupt al rudelor, sufocă, din
păcate, imaginea. Suspectă este decizia juriului în ca-
zul filmului danez Iarna trădării. Membrii juriului au
acordat Premiul pentru regie lui Hlynur Palmason pen-
tru o succesiune neomogenă de secvențe psihedelice,
prelungite inutil, irelevant. Doi frați muncitori pe un
șantier sunt puși în situații bizare, poate pentru a sugera
orizontul lipsit de perspectivă a tinerilor înregimentați
în câmpul unei munci anoste. Suspect pare și gustul
spectatorilor care și-au dat votul pentru filmul Vinova-
tul (Danemarca 2018, regia Gustav Möller) în așa mare
măsură încât a obținut Premiul publicului. Un film
aproape fără imagine, dacă se poate spune așa. Mergea
și ca scenariu radiofonic întrucât în fața camerei nu se
întâmplă nimic. Un film atipic, interesant ca idee, care
aduce pe ecran, de la început până la sfârșit, fața lui
Asger Holm, un polițist de la serviciul de urgențe care
răspunde la telefon și ajută pe o femeie răpită. Are loc
o crimă și nu se știe dacă soțul ei sau ea însăși este cri-
minala. Acțiunea propriu-zisă este în spatele ecranului.
Destul cu cârcotelile! Orice ediție TIFF e o aven-
tură personală printre filme, cu filme și despre filme.
Un slalom cu tentă provocatoare printre filmele noi, o
iluzionare în care se lasă ademenit cinefilul de azi ca
un samaritean impresionabil, sensibil la tendințe și
îmbieri. Asta pentru că omul recent adoră să trăiască
în iluzie.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

ISRAEL LA 70 DE ANI
Ideea Albumului Israel la 70 de ani a plecat de
la un Sondaj SAGA inițiat devreme în acest an. Între-
bam publicul ce crede despre Israel la cei 70 de ani de
existență. Rezultatele sosite la redacție au fost bulver-
sante. De la un entuziasm exploziv la cinism și dez-
amăgire. Integrare și izolare. Mândrie și decepție. Dar
peste toate bătea un vânt pozitiv al speranței în viitor.
Miracolul Sionist, revoluția tehnologică, agricultura,
filtrarea osmotică a apei de mare în apă potabilă, re-
zervele de gaz găsite în Mediterana, turismul
în plin avânt, speranța într-o pace realizabilă cu veci-
nii… toate la un loc se cereau redefinite printr-un act
documentat de cei care doreau să exprime păreri și
amintiri, aprecieri pentru cei 70 de ani care au tran-
sformat Israelul dintr-un deșert într-o oază fertilă. As-
tfel, am decis să amplific modestul sondaj într-un pro-
iect mai amplu al unui Album festiv lansat cu ocazia
sărbătoririi a 70 de ani de la proclamarea Independen-
ței Israelului, act semnat în 1948. Ingineria m-a învă-
țat o lege fundamentală a determinismului: cu cât mai
multe date în cercetare, cu atât mai mult te apropii de
adevăr. Și iată că la chemarea AZOLCLR & Editura
SAGA, au răspuns peste 73 de autori, din Israel dar și
simpatizanți din lume: artiști, ziariști, fotografi, poli-
ticieni etc... electrizați de ideea unui Album colectiv
care va arunca lumină asupra contribuției emigranți-
lor de origine română la succesul numit Israel. Autorii
au menționat urgia vieții în România comunistă, do-
rința de a emigra, greutățile inerente absorbției și in-
tegrării în noua lume. Fiecare din noi are o poveste
specială, o memorie și o nostalgie. Mai toți am fost
afectați de holocaust, de anti-semitism, iar în Israel de
inerentele și multiplele probleme existențialiste, nor-
male procesului de adaptare și asimilare unei alte cul-
turi, limbi și mentalități. Am structurat albumul nu în
mod cronologic ci grupând contribuțiile după mesajul
lor principal: salut, politic, istoric sau artistic. Am po-
menit pe marii artiști de origine română, pe câțiva scri-
itori de excepție, am ilustrat albumul cu picturi, desene
sau caricaturi oferite de artiști sau colecționari de artă.
Partea ebraică, informativă, o datorăm doamnei Iris
Lackner de la asociația A.M.I.R. Lydia Elron, soția re-
gretatului pictor Baruch Elron, a pus mult suflet în a ne
aproviziona cu text și material vizual despre marii ar-
tiști plastici de origine Română. Cu mare drag și vibra-
ție au scris Ana Blandiana, Maia Morgenstern, Lya
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POLITICA
Editura SAGA
Konig, Colette Avital, Carol Feldman. Urări de bine au
venit din România, Canada, Germania, USA, Repu-
blica Moldova etc. Materialul în exces, vast, abundent,
sincer și bine documentat a slujit la producția unui film
video de circa 12 minute care poate fi vizionat pe you-
tube la adresa:
https://www.you-
tube.com/watch?v=zMpAWz6RtyE&feature=yo-
utu.be
Filmul nu repetă ideea albumului, ci îl comple-
tează, tratând tranziția de la un Israel primitiv și sub-
populat la un stat modern cu o populație de 8 milioane.
Amintim în film Declarația de Independența citită de
David Ben Gurion în Mai 1948, războiul de 6 zile
(1967), războiul Yom Kipour (1973), realizările remar-
cabile în multe domenii la care au participat și s-au evi-
dențiat cei din aliaua noastră. Un modest segment al
filmului este dedicat ICR-ului Tel Aviv care oferă de
ani o platformă și o scenă deschisă culturii de limbă ro-
mână. Cu întâlniri, lansări de carte și expoziții frec-
vente, ICR-ul s-a afirmat a fi punctul de întâlnire și de
dezbatere benefică al celor două culturi. Mulțumesc pe
această cale autorilor, sponsorilor albumului și celor
care au ajutat necondiționat la realizarea acestui pro-
iect important nouă, celor de limbă maternă – româna.
Domnilor și doamnelor, onorați oaspeți, Sha-
lom! (discurs ținut de AG)
Acum 3800 de ani la circa 300 km de aici la sud-
vest, în peninsula Sinai și la 150 km. spre nord-est, în
țara Cnaan triburi proto-sinaitice și proto-cnaanite fac o
senzațională descoperire – un instrument cu care noi co-
municăm azi: alfabetul fonetic. Din primul alfabet Cna-
anit se dezvoltă alfabetul fenician din care evoluează
limba Arameică și apoi ebraica. O altă deviație din fe-
niciana timpurie produce greaca veche apoi latina și mai
departe toate limbile latine moderne, printer care numă-
răm și limba Română. Iată cum azi, 4 milenii mai târziu,
tipărim pe pământ evreiesc o scriere în limba română,
cea elegantă și sonoră. Mai avem de menționat în aceste
zile de mai o altă dimensiune importantă nouă: 70 de ani
de la înființarea statului Israel. Ne despart deci, 70 de
ani și 2000 de metri de aici, de acel vineri 14 Mai, 1948
– strada Rothschild din Tel Aviv – numărul 16. Cu câ-
teva ore înaintea sistării mandatului Britanic asupra Pa-
lestinei, șeful guvernului poporului, David Ben Gurion
anunță înființarea Statului Israel și semnează Actul de
219
POLITICA
Independență. Din acest moment Palestina a devenit Is-
rael iar noul stat sionist și-a început existența care s-a
dovedit o aventură eroică, plină de obstacole și pro-
bleme care continuă și azi, unele încă nesoluționate. In-
dependența Israelului a fost marcată de o masivă imigra-
ție a evreilor din răspândire, de declanșarea unui conflict
cu palestinienii și de repetate războaie cu țările arabe ve-
cine.
Aproximativ 42% din evreii lumii trăiesc astăzi
în Israel. Israelul modern este situat pe locul așezări-
lor evreiești din antichitate, locul de naștere al iudais-
mului, al creștinătății și conține locuri sfinte pentru
toate religiile monoteiste principale din lume. Imi-
granții sosiți din România, mânați de prigoanele anti-
semite din Europa și de grozăvia fără precedent a ho-
locaustului au participat intens la dezvoltarea țării, s-
au integrat în toate ramurile de activitate: cultură, eco-
nomie, științe și arte.
Aliaua română a muncit în industrie, în agricul-
tură, în armată, a gândit în limba maternă și a învățat
limba strămoșilor – ebraica, s-a scris, s-a compus și s-
a executat muzică, au pictat, au sculptat, s-au făcut
filme și s-a jucat teatru. Cantitativ, scrisul românesc
din Israel se menține cu mândrie pe al treilea loc în
lume după România și Republica Moldova.
În cinstea celor 70 de ani de la crearea statului Israel,
am realizat împreună cu prieteni, și le mulțumesc aici
pentru înrolare, proiectul unui album cu numele Israel la
70 de ani care își propune să arunce un strop de lumină
asupra visurilor și a stării de spirit a emigranților din Ro-
mânia, a contribuției lor la consolidarea materială și spi-
rituală a Israelului. Un sondaj preliminar al editurii
SAGA, a adus la redacție surprinzătoare răspunsuri. Un
entuziasm viguros, dar și îngrijorare, o imensă mândrie
dar și o critică obiectivă. Un venerabil domn de 91 de ani
dr. Guttman Iuliu răspunde la întrebarea mea despre cum
vede viitorul Israelului: Cu îngrijorare și teamă. Am găsit
la poetul francez Louis Labeé o analogie minunată, potri-
vită temerilor doctorului Guttman, iată o stanța scrisă de
Labeé în anul 1556:
Trăiesc, mă sting; ard totul și mă-nec.
Îndur îngheț, când flăcări mă frământă
Mi-e și prea dulce viața și prea cruntă;
Prin bucurie, chinuri se petrec.
Albumul prezintă amintiri, documente inedite,
saluturile unor personalități de seamă, pomenirea me-
moriei unor artiști care nu mai sunt în viață.
Pe scurt, oameni care au lăsat o puternică am-
prentă în viața culturală și politică a Israelului mo-
dern. Prin firea lucrurilor, avem în față o retrospectivă
sinceră și nostalgică a stării noastre de spirit. Un state
of mind. În ciuda dificultăților pe care Israelul le tra-
versează de 7 decenii, se simte entuziasmul și opti-
mismul participanților la proiect.
220
Permiteți-mi să exprim în final o scurtă viziune
asupra deceniul care vine și să înșirui speranțele mele
legate de sarcinile literaturii de limbă română pe
aceste meleaguri.
Aș dori să reușim să ne adaptăm la marile schimbări
ale mediilor de comunicație. Să înțelegem schimbarea
calității mesajului, nevoia de dinamism, de concizie și
de vizual. Să adâncim dialogul cu scrisul ebraic prin tra-
duceri bilingve și contacte mai frecvente. Să abordăm o
problematică nouă, subiecte actualizate, să folosim ima-
ginația și improvizația evreiască în a propune idei și so-
luții dezechilibrului ecologic, exploziei demografice, in-
culturii și ignoranței care au devenit norme inaccepta-
bile cetățeanului lucid, aflat într-o societate globală.
Fără să uităm de obligația de a combate antisemitismul
și a celor care neagă Holocaustul. Să întărim legăturile
cu comunitatea evreiască din România și altele, din răs-
pândire. Să nu abandonăm lupta pentru excelență și es-
tetică elevată pe care au atins-o predecesorii noștri. În
încheiere vreau să citez miezul unei poezii semnată de
marele poet și cântăreț evreu-canadian Leonard Cohen:
Alt loc în lume nu știu Israel, doar lângă tine.
Ar fi că-n paradis să fiu, doar lângă tine, Israele.
Adrian Grauenfels – Editura SAGA
Anexa
Diplome acordate pentru excelență:
Biti Caragiale, Lidia Elron, Getta Berghoff, Riri
Manor, Luiza Kohn, Evita Stiru Ginsberg Nati, Ruth
Oren, Andreea Soare, Doina Meiseles, Herman Ber-
covits, Paul Shwartz, Lica Bluthal, Nicu Nitai, Mena-
hem Falek, Roni Căciularu, Lucian Herscovici, Carol
Feldman.
Coperta albumului: Anath Hanit
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

Anton GEORGESCU
ALEGERE GREA
Încet, pe nesimțite, învăluiți în aburii prezentului –
care este determinant pentru conștiința cetățenească a
românilor – ne apropiem de un nou an electoral. Nu atât
de important ca cel de acum doi ani, doar alegeri euro-
parlamentare și prezidențiale, dar care se anunță semni-
ficativ pentru evoluția de ultimă oră a conștiinței mai sus
amintite. În condiții de criză – morală în primul rând, cu
ample efecte – tot mai accentuată și de variate forme de
intoxicare în urma inhalării aburilor, și ei mai sus amin-
tiți. Efectul general hypnotic al acestei intoxicări se
schimbă în unele cazuri cu unul de hiperluciditate, in-
versare cunoscută și în practica medicală a somniferelor.
Numai că cea pe care o discutăm noi este „practica” po-
litico-socială, căreia îi suportăm (aproape) cu toții po-
noasele și vicisitudinile. Importanța care i se dă este re-
flectată de diferențele dintre sumele alocate de diversele
guvernări efemere celor două domenii, de la buget și din
multiple alte surse, „mai mult sau mai puțin oneste”;
adică, domeniile medical și social-politic.
Dar asta știe (aproape) toată lumea. Mai puțin băgat
în seamă este fenomenul de deșteptare a conștiinței în
proporție de masă, cu toate că guvernările efemere au
acordat aceeași atenție meschină și resorturilor în mă-
sură să o influențeze, educația și cultura, urmărind poate
o și mai accentuată rămânere în urmă decât a sănătății
publice. Se urmărește adormirea socială, iar îndemnul
mobilizator din Imnul național se dovedește cu totul ne-
îndestulător. Se poate face observația că n-am menționat
justiția, instituție determinantă în tot acest proces. Așa
este, dar… în timpurile astea, să nu vorbim de funie în
casa spânzuratului.
Și totuși… Mai devreme decât în alte dăți, cu un an,
un an jumate, tot mai multă lume se întreabă cu cine să
voteze la anul; accentul interesului, nu mai trebuie s-o
spunem, cade pe președinte, dar și euro-parlamentarele
vor constitui bune motive de confruntare politică și un
cuprinzător și realist sondaj de opinie, la nivel de nați-
une. Răspunsul pe care-l dau cei mai mulți și care apro-
pie situația de cea din urmă cu doi ani este că nu avem
cu cine. Iar rezultatul – unul din ele, dată fiind comple-
xitatea melanjului de influențe – este absenteismul elec-
toral. Faptul convine de minune și este întreținut de or-
ganizatori, deoarece le garantează succesul, respectiv
insuccesul democrației, după cum se vede în declinul se-
ver aflat în desfășurare sub ochii și pe pielea noastră și
spre stupefacția lumii civilizate.
Primele semne ale trezirii despre care sperăm că pu-
tem vorbi au fost vizibile imediat după alegerile gene-
rale din toamna 2016 și s-au concretizat în amplele ma-
nifestații de stradă din iarna 2017. Iar printre multiplele
lozinci strigate și ridicate pe pancartele manifestanților
am putut citi, cu o satisfacție amestecată cu tristețe, „Ier-
tați-ne că nu am fost la vot!”. Faptul că absenteismul
convine de minune „grupurilor infracționale organizate”
oficiale este dovedit de obstinația și disprețul cinic cu
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
POLITICA
care au fost tratați alegătorii din diaspora, lăsați fără sec-
ții de votare și umiliți prin varii procedee birocratice, în-
cununate de succes: nici un sfert din ei n-au reușit să
voteze, cu toate eforturile (drumuri lungi, ore întregi la
coadă) și protestele. Toate acestea în timp ce milioane
de alegători din țară au dat a lehamite din mână lângă
secția de votare, „nu mă duc, că n-am cu cine vota”. Am
numit acest fenomen Hibernare electorală, într-un titlu
la scurt timp după alegeri și înainte de marea manifesta-
ție #rezist/ ian.-feb. 2017. Am făcut un apel de principiu
la mulțimile care întorc spatele cu nonșalanță unui drept
pentru care s-a luptat și s-a suferit atât de mult atât amar
de vreme, vizând viitoarele alegeri la care se va repeta
conjunctura cu „n-am cu cine vota”, în speranța că oricât
de redus impact public ar avea un simplu articolaș, el să
declanșeze totuși ceva. Uneori o simplă scânteie poate
duce la un incendiu sau „bătaia de aripă a unui fluture în
Amazon” poate provoca un uragan la antipozi.
Reluăm câteva pasaje, cu nădejdea unei „manipu-
lări”… constructive.
„Ce ar fi fost dacă încă vreo 2 milioane de alegători
(de dorit mai multe – n.n.) s-ar fi prezentat la secțiile de
votare, exprimându-și nemulțumirea față de întreaga
clasă politică românească, care nu îi reprezintă? (În
acest context, este nimerit să ne asumăm și câte o caco-
fonie). Era simplu să se genereze o campanie de o săp-
tămână -10 zile pe rețelele de socializare cu slogane ca
„Anulați-vă votul pe care ei nu-l merită!” („Alege să vo-
tezi!” – n.n.) și „Nu stați acasă, aprobând în tăcere para-
ziții țării” etc. Pe lângă cele 40%, adică cei peste 7 mili-
oane care au votat, alți 2-3 milioane de… ne-alegători,
anulându-și în semn de protest generalizat voturile, ar fi
creat un șoc, printr-o atitudine cetățenească activă. Pu-
nând 3 ștampile sau scriind „NU hoției” și „Vrem poli-
ticieni, nu politruci și măscărici” pe buletinele de vot
(erau (sunt – n.n.) desigur de evitat trivialitățile, dar și
lăsarea buletinului alb) ar fi marcat un moment impor-
tant în istoria democrației românești. S-au înregistrat, e
drept, vreo sută-două de mii de voturi anulate pe țară,
dar ele sunt în limite normale și pot fi atribuite neglijen-
ței sau întâmplării, nu unei coerențe corespunzătoare
unui protest civic.
Ar fi fost de bună seamă un gest colectiv de protest,
imposibil de ignorat de către cei vizați, imposibil de răs-
tălmăcit de către televiziunile și publicațiile vândute ce-
lor ce sapă din interior prezentul și viitorul țării (ba chiar
și trecutul) și ar fi atras atenția în chip original opiniei
publice internaționale.
Ei, și ce-ar mai fi fost? Păi, ar mai fi fost că PSD-ul
n-ar mai fi avut cele 45% care i-au făcut nedrept de fe-
riciți, ci realele 38%, deoarece voturile lor s-ar fi rapor-
tat nu la 40% prezență la vot, ci la vreo 55%, reprezen-
tând un electorat mai conștient și cu atât mai greu de
manipulat, de dus cu preșul. La fel, celelalte partide ar fi
221
POLITICA
scăzut și ele, presupunând că ar fi rămas exact cu votu-
rile actuale; iar cele mici ar fi căzut sub pragul electoral,
în aceleași condiții. Abia atunci ar fi colapsat clasa poli-
tică românească. Ar fi vuit presa de toate culorile: „15%
din voturi anulate de votanți, câte ale unui partid impor-
tant!”, „3 milioane de români resping in corpore întreaga
ofertă politică la alegerile generale!”, „Ce răspund par-
tidele semnalului dat de popor?”, „Vor continua parti-
dele să se macine în dispute personale și de grupuri de
interese?!”. În orice caz, nimic nu ar mai fi fost ca îna-
inte, nici de o parte, nici de cealaltă.
Pretinsa comoditate a celor 60% de absenteiști e
falsă, ipocrită. O plimbare până la secția de votare ori-
cum nu strică și un sfert de oră pierdut acolo e neglijabil,
pe lângă câtă vreme pierdem cu nimicuri. E ceva mai
mult, adevărat, decât să duci hârtia la coș, în loc s-o
arunci pe stradă cu nonșalanță. Puțina simțire e cauza și
asta e mai greu de combătut; aproape imposibil, în multe
cazuri.
Bineînțeles, gândirea contrafactuală, „ce-ar fi fost
dacă”, se ramifică, nu rămâne atât de simplistă și putem
presupune că dacă tot se vor fi ostenit, dintre cei 2-3 mi-
lioane de alegători… suplimentari, unii ar fi votat, având
totuși vreo opțiune, iar atunci harta țării cu siguranță n-
ar mai fi fost atât de roșie. Asta deoarece e limpede că
acești alți eventuali alegători au o altă calitate cetățe-
nească, civică și un alt tip de conștiință decât… „electo-
ratul tradițional al PSD”. Doar că, din păcate, în situația
în care ne aflăm, acest lucru nu se vede, deoarece ei n-
au binevoit să iasă din bârloguri, unde au intrat în hiber-
nare civică, prea devreme. În schimb se simte acest lucru
și se va simți și mai dureros în următorii 4 ani… (!!–
n.n.). Dovada că este așa e preocuparea administrației
pesediste, dusă până la limita legii și chiar cu încălcarea
ei, de a îngrădi efectiv accesul la urne a diasporei și a
studențimii, în special (se vorbește la recentele alegeri
de 800.000 –1 milion de votanți care s-au văzut din nou
în imposibilitatea de a-și exercita dreptul dat de Consti-
tuție). Ea, situația, se datorează mai mult celor 2-3 mili-
oane, decât celorlalți, va apăsa asupra conștiinței lor ci-
vice, chiar dacă nu o vor recunoaște. Se vor consola,
poate, cu strigătele din presă despre diverși dușmani-
fantomă externi, Soros, americanii, Bruxelles (mai nou
„statul paralel” fantomă, iată, astăzi – n.n.)… scoase
de artizanii devalizării și despăduririi țării, dar consola-
rea va fi tot mai slabă. Nici somnul rațiunii, dormit în
ziua votului, nici hibernarea cetățenească în general nu
pot dura la infinit.
Circula o vorbă în anii 1990, că cine nu votează n-
are dreptul să vorbească. De bună seamă, nimeni nu-i
poate contesta de facto cetățeanului inert acest drept; dar
dreptul moral… de a ține teorii politice de pe gard sau
din spatele gardului ar trebui totuși să i se refuze. (...)
La următoarele alegeri – anticipate sau nu – vom re-
veni, amintind în campania respectivă cititorilor noștri
222
propunerea de mai sus. Lupta electorală continuă din a
doua zi după alegeri.” (v. Prisma nr. 22/ dec. 2016 – ian.
2017 și 22 nr. 8/ feb. – mrt. 2017).
Cu atât mai mult cu cât matrapazlâcurile organiza-
torilor vor continua, nu putem să le subestimăm inven-
tivitatea. Convocarea la urne a tot felul de turiști electo-
rali, inclusiv a răposaților, controlul voturilor prin pri-
mari și diverși agenți electorali, manopere de iluzionism
birocratic la secțiile de votare, BEJ-uri și BEC, poate
chiar fenomene… meteo-para-normale nefavorabile
alegătorilor neconvenabili (diaspora, studenți). Despre
emisiuni radio-tv insidioase, difuzate în momentele
cheie, să nu mai vorbim, cu siguranță artiștii manipulării
își ascut sculele încă de pe acuma. Școală veche!
Au fost momente, e drept, în câteva rânduri am avut
cu cine să votăm în aceste decenii din urmă. Și vorbim
despre electoratul nehotărât, căci de cele mai multe ori
acesta are rolul decisiv în rezultatul alegerilor. „Nucle-
ele dure” ale formațiunilor politice, stabile, au avut și ele
rolul lor, dar nu era suficient pentru a tranșa rezultatul.
Marea masă, în așteptarea ofertelor politice, s-a lăsat
vrăjită, intoxicată, cum spuneam la început, de aburii de-
magogiei și ai obsesiilor propangandistice vetuste și a
căzut în capcanele „foștilor”, amânând nepermis valori-
ficarea câștigurilor Revoluției. Marcată de bună seamă,
marea masă, cea mai mare parte a populației țării, de te-
roarea instituită de aceștia în prima perioadă revoluțio-
nară, decembrie 1989 – iunie-iulie 1990. De aici, respin-
gerea aproape irațională a „moșierilor”, „legionarilor”,
„fasciștilor”, „huliganilor”, a papioanelor care „n-au
mâncat salam cu soia” și toate poveștile pe care, ici-
colo, le mai auzim și azi.
Apoi, pas cu pas, compromis după compromis, am
ajuns la ce se vede în jur. Iar conjunctura internațională
nu e tocmai propice aventurilor istorice. Istoria oferă în-
deobște soluții, chiar în situații extreme, chiar dacă nu
foarte vizibile totdeauna, însă e nevoie și de o minimă
receptivitate față de șanse. Iar noi…, să nu mai vorbim.
Să nădăjduim că „mintea românului de pe urmă” le va
desluși printre… aburii prezentului și cețurile viitorului.
Până la anul se va mai înjgheba vreo formațiune politică
de încredere, alternativă la ce avem acum, care să justi-
fice alegerea peste doi ani. Că de anticipate nu cred că
putem vorbi, în termeni rezonabili.
Așadar, se apropie alegerile. Iarăși? – întreabă unii.
Să nu ne surprindă din nou nepregătiți, precum venirea
iernii pe primăriile și prefecturile de pe întinsul patriei.
„Nu stați în casă când ăștia vă fură țara!”. Pe frontispi-
ciul Prismei stă scris de 20 de ani: Atitudinea cetățe-
nească/ Viitorul în mâna fiecăruia/ Rolul decisiv al in-
dividului. Cetățene, alege să votezi!
Vin alegerile… Dacă sunt mâine alegeri, cum/ cu
cine votați? Dar dacă tot vin, să ne întrebăm de ce, pen-
tru numele lui Dumnezeu, trăim așa cum trăim? Restul
sunt vorbe.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
 CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE

Mihaela Diana LUPȘAN

BUCUREȘTIUL DE ALTĂDATĂ DIN

PERSPECTIVA LUI MIRCEA ELIADE ȘI TUDOR
ARGHEZI. PLEDOARIE PENTRU OMUL NOU
Activitatea noastră de cercetare științifică a fost memorabil, alege să descrie transformările fețelor bi-
axată pe realizarea unui studiu comparativ ce aduce sericești:
în prim-plan două articole care aparțin scriitorilor
Mircea Eliade și Tudor Arghezi, publicate în Vremea,
în anii ‘30. La o primă vedere, s-ar putea spune că
liantul dintre cei doi scriitori este prezența sacrului și
a profanului în operele acestora, însă noi am ales ca
punct de focalizare al acestei cercetări problema ora-
șului cosmopolit, din care derivă o altă problemă ex-
trem de abordată în spațiul cultural românesc, și nu
numai: problema influențelor.
Cu ajutorul articolului București, centru viril,
Mircea Eliade trasează axele spirituale ale acestui spa-
țiu ales. Încă din primul paragraf, el sesizează pro-
blema fundamentală a capitalei, un „București plin de
păcate și intoxicat de entuziasme ca orice alt mare
oraș”41 și recurge la binecunoscuta legendă pastorală
ce ilustrează momentul întemeierii Bucureștiului pen-
tru a reactiva în structura românului – acum cosmopolit
– specificul național. În timp ce Eliade face trimitere la
vremurile mitice42, Arghezi începe articolul Bucureștii
pe foițe43prin apel la istorie, la faptele concrete: muta-
rea capitalei la Brașov: „La o frecventare mai de
aproape a oamenilor mari ai Ardealului, regățeanul se
sfii să-și verifice impresiile și rămase nițeluș confuz.
Marele nu era chiar pe măsura speranței și făcând „O uniformă veche și îndătinată, care s-a menți-
toate adunările, cei mai reprezentativi dintre români nut grație clerului grec și vieții de izolament a mă-
tot în București trebuia să fie căutați, orașul perdiției năstirilor, dispare de la sine. Îndată ce a fost recrutat
infernale”44, însă punctul de vedere al celor doi fini ob- în libertatea temperamentului, preotul și-a schimbat
servatori este același: Bucureștiul se afla în pragul de- comănacul cu pălăria, și-a croit hainele după un de-
gradării morale. La fel ca Eliade, Tudor Arghezi con- sen vertical, apropiat de cetățean, și-a lepădat chica
turează același spațiu degradant, a cărui salvare nu și barba până la evoluția actuală, când briciul legal
poate veni decât pe calea culturii și a spiritualității spe- a intrat în funcțiune, cu tendința să suprime și o urmă
cifice neamului nostru, însă ambii își păstrează spe- de gentilă țăcălie.”45
ranța în natura umană și în destinul cultural al Româ- În același an, dar cu câteva luni mai devreme, Mir-
niei. cea Eliade ridică problema desacralizării omului mo-
Poetul semnalează o cădere a ființei din planul sa- dern în articolul Despre o anumită experiență46. Ple-
doaria sa pentru nevoia de a da societatea naștere unui
cru în profan, iar pentru ca exemplul să fie cu adevărat
„om nou” care să pună capăt crizei spirituale ce s-a abă-
tut asupra poporului român e reiterată în Glosse pentru

41Mircea Eliade, București, centru viril, anul VIII, nr 387, 12 44Tudor Arghezi, Bucureștii pe foițe, în „Vremea”, an VI, nr. 320,

mai,1935, p 10. Crăciun,1933 , p 15, retipărit în vol., Cu bastonul prin București,

42Precizăm că și poetul menționează legenda lui Bucur în Tot Bu- Editura Minerva, București, 1972, sub titlul O nouă capitală.
cureştii. Vezi Tudor Arghezi, Cu bastonul prin București Editura 45Ibidem.

Minerva, București, 1972. 46Mircea Eliade, Despre o anumită experienţă, în „Vremea”, an

43Articolului Bucureștii pe foițe, a fost publicat în anul 1933 și re- VI, nr. 274, 5 februarie, 1933, p 7.
publicat în volumul Cu bastonul prin București, unde poartă titlul
O nouă capitală.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018 223
CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE
omul nou și culminează cu studiul Myth and Reality
(1963), ce reflectă raportul dintre fondul sufletesc al
omului „primitiv” și societatea actuală, care, după cum
constată istoricul religiilor, este desacralizată. Eliade su-
bliniază că la substanța ontologică a omului arhaic se
poate accede numai prin spiritualitate.
Arghezi oferă o imagine de ansamblu a capitalei, por-
nind de la stradă – cu tot ce are ea de oferit – de la mahala,
la monumente istorice, apoi face un popas în instituțiile
principale, dezvăluindu-ne tipologii umane creionate,
când cu ironie, când cu admirație. Acest oraș cosmopolit,
reflectă o lume a contrastelor: „Lângă o vitrină străluci-
toare își duce zilele și momentele o lampă cu «gaz» dintr-
o casă scundă îngenunchiată în pământ. O limuzină se
încrucișează la răspântii cu căruța hărtănită a unui cal
bătrân, iar din localul de petrecere somptuos, unde ser-
viciul se face în trei limbi europene, consumatorul trece
la cârciuma cu fumul des din piață, atras de un miros de
usturoi.”47 Capitala este un conglomerat de șosele (mo-
dern) și ulițe (tradițional) care intră și ies dintr-un oraș al
măștilor. Coexistența contrariilor, cum ar spune Eliade,
apare și la ființa umană, însă nu diferența dintre clasele
sociale frapează, ci felul în care sunt desconsiderați viito-
rii cărturari ai țării: „În vreme ce sătenii înnobilați de
47 Tudor Arghezi, Bucureștii pe foițe, în „Vremea”, an VI, nr. 320,
Crăciun, 1933 , p 15, retipăritîn vol., Cu bastonul prin București,
Editura Minerva, București, 1972, sub titlul O nouă capitală.
48Ibibem.
49Ibidem.
50Ibidem.
51MirceaEliade, Despre o anumită experienţă, în „Vremea”, an
VI, nr. 274, 5 februarie, 1933, p 7.
224
Domnitori țin și azi la pod, cu discreție uitate, pieile cu
blană – cărora cerneala domnească le-a dat împuterni-
ciri în ierarhia socială, savanții tineri ai țării cunosc difi-
cultățile obținerii pentru o expoziție informativă a titluri-
lor vârâte într-un cufăr cu vechituri, de la posesorii lor
bucureșteni.”48 Spirit analitic, Arghezi, scoate la iveală un
alt tip de contrast privitor la om – de data aceasta – la
omul de cultură, și anume contrastul flagrant dintre esență
și aparență.
Chintesența este însăși ființa, cu atât mai mult cu cât
titlurile au produs mutații serioase în structa ontologică a
provincialilor: „Cu o intuiție admirabilă a valorilor na-
tive, bucureștenii, care în bună proporție sunt titrații cel
puțin ai unei academii și foarte des ascund în sertar un
doctorat, n-au gustul exhibiției de pergamente”49, în timp
ce „Frații din Ardeal, în majoritate Doctori, au fost destul
de consternați, după unire, constatând puținul preț pe
care îl pun regățenii pe douăzeci de ani de studii mărtu-
risiți de o diplomă, neîncadrată în părete, cu lauri plastici
și ghindă.”50În timp ce Arghezi sublinia că provincialul e
o mască ce se identifică cu hârtia care-i atestă nivelul de
pregătire, Eliade atrăgea atenția de a nu cădea în capcana
de a vedea doar aspectele negative, care – în mare parte –
sunt cauzate de înrâurirea unei politici aberante: „Nu vă
uitați că atâția oameni sterpi și netrebnici urcă pe scara
măririlor. Nu acesta este criteriul Bucureștiului, al ora-
șului care mai mult decât oricare alt oraș românesc poate
avea comanda spațiului. Ceea ce se întâmplă în zilele
noastre este un accident, o imbecilitate politică.”51
Creionat obiectiv, Bucureștiul lui Arghezi este un
oraș viu, care necesită timp pentru a fi descoperit. Cu
toate că Arghezi prezintă stricăciunile cauzate de moder-
nitatea metropolei, de pildă, faptul că individul optează
pentru uniformizare în detrimentul singularizării, inclusiv
în plan cultural și educațional, sau că renunță la tradiții și
se înscrie într-o lume a contrastelor care stă sub semnul
profanului, poetul alege să vadă ceea ce contează cu ade-
vărat în acest oraș cosmopolit: „Din tot ce face omul, tot
omul e mai interesant, cu nivelul lui sufletesc.”52Pe de altă
parte, Eliade vede în contrast complementaritatea: „Cu
cât se va cosmopoliza mai mult – cu atât Bucureștiul va
servi mai sincer românismul”53, deoarece acest oraș cos-
mopolit, aflat la bataia vânturilor culturale dintre Orient și
Occident, revelează o lume a contrastelor care e genera-
toare de noi mijloace de realizare a creației. Înfluențele
culturale la care e supus orașul, au menirea de a-l forța să-
și cerceteze și să-și probeze propriile resurse în materie de
creație artistică. Influențele străine sunt precum „un ban-
chet la care e invitată toată lumea. Cine rezistă, bine, cine
nu, se intoxică și piere. Ca și alcoolul, cultura este un mij-
loc de selecție.”54
52Tudor Arghezi, Bucureștii pe foițe, în „Vremea”, an VI, nr. 320,
Crăciun, 1933, p 15, retipărit în vol., Cu bastonul prin București,
Editura Minerva, București, 1972, sub titlul O nouăcapitală.
53Mircea Eliade, Despre o anumită experienţă, în „Vremea”, an
VI, nr. 274, 5 februarie, 1933, p 7.
54Ibidem.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

DIALOGUL ȘTIINȚĂ-RELIGIE OGLINDIT
ÎN LITERATURA ROMÂNĂ
(POEZIA GÂNDIRII: ÎNTRE ÎNCIFRARE
ȘI REVELAȚIE)
Introducere: Epoca modernă, epoca dialogu-
lui știință-religie-artă
Căutării dintotdeauna a înțelesului Lumii, dar mai
ales a devenirii ei și a misterului mereu apropiat și ni-
ciodată atins al Ființei Supreme care guvernează
această Lume, încercărilor de decriptare a marilor în-
trebări despre om și sensul vieții lui pe pământ le-au
fost închinate mii și mii de răspunsuri.
Știință, religie, artă – trei domenii care par a fi
despărțite, dar care se întâlnesc toate chiar în aspirația
permanentă de a descifra miracolul existenței și de a
înțelege sensul ei major. Este deja cunoscut că între
primele două, dar și între ele și artă (aceasta înțeleasă
în sensul general al cuvântului) apar în ultima vreme
din ce în ce mai frecvent surprinzătoare (dar numai la
prima vedere) apropieri; cu atât mai uimitoare cu cât
sunt aduse în discuție de oameni ai științelor exacte.
A pune în contact primele două teritorii ale gândului
și ale ființei (cu extindere către planul manifestărilor
artistice) înseamnă – într-o anume măsură – a încerca
să aduci în lumină o serie întreagă de alte fațete ale
adevărului care își așteaptă descoperirea în modul
nostru de a ne înțelege pe noi înșine și de a ne cu-
prinde laolaltă cu lumea în care trăim, lume care – la
rândul ei – se află într-o tot mai accelerată schimbare.
Cu atât mai urgente sunt reflectările acestui dialog în
zonele artei și ale culturii, care, și ele, au ceva (chiar
multe) de spus despre noi, ori despre trecerea noastră
pe acest pământ.
Despre o legătură „intimă” între religie și artă
scrisese la noi Nichifor Crainic în cartea primită cu
mult interes datorită conținutului ei și abordării temei
religioase de pe poziții filosofice, Nostalgia paradi-
sului. „Biserica umple în lume un gol spiritual; arta,
55NichiforCrainic, Nostalgiaparadisului, Ed. Moldova, Iaşi, 1994,
p. 126.
56Aşa îl va numi mai târziu, analizându-i cărţile (Puncte cardinale
în haos, Nostalgia paradisului şi Ţara de peste veac) Petru Ursa-
che, acestea, spune prefaţatorul, „fiind înzestrate cu puteri mis-
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
NIHIL SINE DEO
Mihaela ALBU
un gol estetic”55, mai spunea „providențialul om” Ni-
chifor Crainic.56
Științele se conduc după ce pare a fi adevărul într-
un moment dat.
Din perspectiva esteticianului Tudor Vianu, de
exemplu, științele au un caracter specializat și de
aceea influența lor este limitată; în schimb, religia, fi-
losofia și arta au influențe expansive, integratoare57.
Ele furnizează propriile răspunsuri și dau iluzia dez-
legării misterului. Etimologia latină a termenului ști-
ință ne conduce ea însăși direct spre cunoaștere. Ală-
turi de științele numite „exacte”, filosofia, prin chiar
conotația denumirii ei, vine cu înțelepciunea marilor
gânditori, apropiindu-se de palpabil deopotrivă prin
gând/ aspirație și rațiune.
De-a lungul timpului și de-a latul istoriei gândirii
și înțelepciunii omenești, relația filosofiei cu poezia a
cunoscut abordări diferite – de la ascendența și prima-
tul uneia sau al alteia până la simultaneitatea celor
două modalități ale cunoașterii. Indiferent de modul
de abordare, și filosofia și poezia ne conduc de fapt
spre înțelegere, spre o permanentă aspirație de a înțe-
lege neînțelesul lumii. Căci ceea ce depășește gândi-
rea și înțelegerea noastră se materializează de fapt
într-o aspirație permanentă către Divinitate.
O „întâlnire a extremelor” (am preluat formularea
care a dat chiar titlul unui cunoscut volum al lui So-
lomon Marcus58!) are loc tot mai frecvent și mai na-
tural în timpurile moderne. O ceruse la început de se-
col 20 (prin toate lucrările sale, dar îndeosebi în
Estétique), Pius Servien, cel care era conștient că pu-
nea bazele „unei noi estetici științifice” și îl aprecia
pe Pascal pentru puterea acestuia de a „reuni forțele
frumuseții și ale științei”. Așa cum singur afirmă, un
punct de plecare în ceea ce privește dialogul știință –
artă îl găsise așadar în scrierile sale Pius Servien, în
tice capabile să dinamizeze adâncurile sufleteşti şi să le solidari-
zeze în ideea ortodoxă şi naţională.” (v. Prefaţa la Puncte cardi-
nale în haos, Ed. Timpul, Iaşi, 1996, p. 6).
57 Tudor Vianu, Filosofieşipoesie, Ed. Enciclopedică, 1971, p. I, II,
12, 13.
58Solomon Marcus, Întâlnirea extremelor. Scriitori în orizontul
ştiinţei, Paralela 45, Piteşti, 2005.
225
NIHIL SINE DEO
clasificarea și analiza celor două limbaje (științific și
liric) sau în analiza ritmului în poezia franceză. Și
Matila Ghyka insista pe relația număr (știință) și poe-
zie, arătând că „ritmul și numărul erau concepte aso-
ciate în antichitatea greacă și rădăcina etimologică
rhein (a curge) din rithmos și arithmos era aceeași,
val, curgere de accente sau de monade.”59
Despre cele două tipuri de gândire și deci de înțe-
legere a lumii, despre relația omului cu Ființa su-
premă, într-o interpretare filosofică directă (ce pleacă
de la marile filosofii ale lumii) ori îmbrăcată în haine
lirice de amplă meditație vom găsi referire și la alți
scriitori-gânditori români (chiar dacă nu preponde-
rent teoretizate), cum au fost – într-o epocă – Mihai
Eminescu, iar mai apoi – Lucian Blaga, Nichifor Cra-
inic, Vasile Voiculescu ș.a.
1. Gândirea și gândirismul sau despre scriitorii
„mijlocitori” dintre Pământ și Cer
căutare a identității artistice și a unui specific româ-
nesc. Așadar, într-un astfel de peisaj se distinge dintru
început o revistă și o „generație” de scriitori din jurul
acesteia. Publicația a fost fondată de scriitorul Cezar
Petrescu și gazetarul D. I. Cucu, alături de Gib Mihă-
escu, și a apărut inițial la Cluj (1921), mutându-se
apoi la București. În paginile noii reviste se vor
strânge nume de notorietate ca Lucian Blaga, Nichi-
for Crainic, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu, Ion
Pillat, Dumitru Stăniloae ș.a. Sunt scriitori cu indivi-
dualitate creatoare proprie, dar ceea ce îi va uni pe toți
cei care vor semna în Gândirea va fi înscrierea deli-
berată sub semnul tradiției, dar și sub semnul specifi-
cului religiei ortodoxe. În formularea celui care va de-
veni mentorul și directorul revistei, Nichifor Crainic,
„artistul gândirist este un mărturisitor al neamului în-
tru Dumnezeu, un mijlocitor între pământ și cerul
nostru, între noi și arhetipul de frumusețe, de perfec-
țiune.”63

Intenționăm în cele ce urmează să ne oprim cu

deosebire asupra unui fenomen cultural care a fost in-
terzis ori prezentat distorsionat în perioada comu-
nistă, un fenomen cultural care a umplut un gol spiri-
tual în epocă, gol ce pornea dintr-o imperioasă nevoie
de Dumnezeu și de credința creștină. Este vorba des-
pre curentul cunoscut sub denumirea de „gândirism”,
inițiat și promovat de un mănunchi de scriitori din ju-
rul revistei Gândirea60. Esența acestei generații poate
fi definită și prin știința și arta de a scrie o literatură/
poezie în care fiorul mistic să se altoiască și să se îm-
pletească armonios cu tradiția, cu tot ceea ce repre-
zentau pentru ei trăsăturile de autenticitate româ-
nească.61 „Terorizat de evenimentele istorice, geniul
neamului românesc s-a solidarizat cu acele realități
vii pe care istoria nu le putea atinge: Cosmosul și rit-
murile cosmice. Dar strămoșii Românilor erau deja
creștini, în timp ce neamul românesc se plăsmuia între
catastrofe istorice. Așa că simpatia față de Cosmos,
atât de specifică geniului românesc, nu se prezintă ca
un sentiment păgânesc – ci ca o formă a spiritului li-
turgic creștin”, scotea Mircea Eliade în evidență spe-
cificul spiritualității românești62.
Fondarea Gândirii se leagă de perioada imediat
următoare înfăptuirii României Mari. Este momentul
în care, într-un peisaj socio-politic generos, se insti-
tuie un climat general de efervescență creatoare – o
abundență și o diversitate de nume (de scriitori sau de
reviste), un climat spiritual nou, axat pe un ideal de Apariția doctrinei gândiriste, puse sub auspiciile

59Idem, op. cit., p. 213. afirma: „în gândirişti găsim pe cei dintâi chinuiţi de misterul di-
60Mulţi dintre scriitorii reprezentativi din cercul Gândirii – pentru vin, pe cei dintâi căutători de Dumnezeu. (Gh. Vrabie, Gândiris-
simplul fapt că au aparţinut grupării şi că au promovat autohto- mul, Ed. Cugetarea, Bucureşti, f.a., p. 201).
nismul creştin ortodox (gândirismul fiind supranumit şi ortodo- 62MirceaEliade, “Destinulculturiiromâneşti” înDestin, Caietul 6-

xism!) – au plătit cu ani grei de închisoare (şi chiar cu viaţa) după 7, august 1953, p. 27.
1944, adică după interzicerea importantei publicaţii. 63Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, ed. I, Ortodoxie şi
61Referitor la creaţia artistică a acestei grupări, în cunoştinţă de Etnocraţie, 1936, p. 157.
cauză, în calitate de contemporan şi prim monograf, Gh. Vrabie
226 BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

ortodoxiei și ale tradiționalismului, nu este întâmplă-
toare, dacă luăm în considerație aspectele socio-poli-
tice ale începutului de secol 20, „criza morală” prin
care trecea societatea (nu numai românească!), proli-
ferarea marxismului cu consecințe grave în inducerea
unei concepții ateiste despre lume și viață tineretului
universitar. Generația de creatori reunită în jurul Gân-
dirii va lupta astfel pentru „readucerea lui Iisus în
Țara mea64” și implicit pentru „încreștinarea intelec-
tualității noastre”65.
Este momentul în care, așa cum va scoate în evi-
dență Gh. Vrabie, este nevoie de „încordarea omului
de a se smulge, de a evada din carcera pozitivismului
spre orizonturi tainice ale lumii, spre divinitate”,
acesta fiind „singurul climat ce convine lui și sufletu-
lui omenesc în genere.”66
Deși originali și diverși în activitatea creatoare,
scriitorii care au colaborat la Gândirea s-au reunit sub
aceleași trei axe – așa cum adesea se va observa în ana-
liza fenomenului cultural respectiv –, acestea fiind
„mitul sângelui” (tradiția), autohtonismul și ortodoxis-
mul. Așadar, locul important și repede stabilit al gru-
pării gândiriste în spațiul cultural românesc s-a datorat,
așa cum tot monograful revistei îl sublinia, acestui
„ideal comun al unor suflete logodite cu neamul și
Dumnezeirea”.67 Scriitorul trebuie să fie un „mijloci-
tor” între Dumnezeu, izvor al frumuseții, și „inima nea-
mului care aspiră după ea”. Aceasta era menirea pe
care i-o cerea Nichifor Crainic creatorului român.
Având o certă autoritate de mentor și teoretician al ori-
entării sub care își înscriseseră creația mari scriitori,
autoritate consfințită și prin eseurile publicate în pagi-
nile revistei și adunate în trei volume68, Nichifor Crai-
nic își pune propria poezie sub semnul ortodoxismului,
altoit în multe poeme pe tradițiile folclorice vechi, o
poezie în majoritate de înaltă spiritualitate, direcționată
pe două orientări majore.
În definirea și observarea lor, vom lua ca puncte
simbolice două versuri ale aceluiași Nichifor Crainic
din poezia Iisus prin grâu:
„Și-nomenea dumnezeirea/ Și îndumnezeia pe
om.”
Sunt aici cuprinse două orientări care pot fi dez-
voltate în cele două teme majore ale poeziei gândi-
riste, după cum urmează :
1.1. „înomenirea” lui Dumnezeu, umanizarea
ortodoxiei, tendință care își are rădăcinile în litera-
tura scriitorilor gândiriști (Crainic, Voculescu, Blaga,
Pillat) hrănite de seva ortodoxismul nostru folcloric.
64 Un eseu al lui NichiforCrainic este intitulatastfel!
65Gh. Vrabie, op. cit.,p. 74.
66Idem, p. 91.
67Ibidem, p. 77 (s.n.).
68Nostalgia Paradisului, Punctecardinaleîn haos,
Ortodoxieşietnocraţie.
69Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, Ed. Timpul, p. 104.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
NIHIL SINE DEO
„Personalitatea Mântuitorului, cu taina covârșitoare a
Dumnezeului înomenit pe care o închide în ea, ră-
mâne izvorul inepuizabil al inspirației artistice și cul-
mea inaccesibilă, mai presus de orice imagine din câte
au încercat să ne sensibilizeze”69, o va exprima și di-
rect (în eseuri) Nichifor Crainic, nu numai sub meta-
fora poeziei.
1.1.1. Nichifor Crainic și poezia „înomenirii”
lui Dumnezeu
Ideolog al curentului literar înfiripat în jurul revis-
tei, după cum am mai amintit, dând direcții și orientând
tematic, prin eseurile sale, Nichifor Crainic este în ace-
lași timp și poetul care continuă calea poeziei tradițio-
naliste printr-o „autohtonizare a religiei creștine, culti-
vând un filon folcloric ce nu exclude nici panteismul,
nici păgânismul.”70 Acest prim aspect al creației sale a
fost adesea observat de critică. Dumitru Stăniloae, de
exemplu, cu autoritatea-i cunoscută, remarca faptul că
„creștinismul lui Nichifor Crainic nu se reduce la pre-
ceptele teologice învățate din Evanghelie și din cărți, ci
e un creștinism manifestat în practicile și datinile po-
porului român, care și-a păstrat autenticitatea lui nes-
lăbită și nealterată în satele noastre.”71În „șesurile na-
tale”72 – din care provenea fiul de țăran (ajuns cu studii
la Viena, apoi la o catedră universitară și pe scaunul de
academician), datinile străbune, comuniunea om-na-
tură, natura însăși reprezentau esența vieții omului pe
pământ și de aceea prezenței lui Dumnezeu în toate
câte sunt îi aduce poetul „prinos” și îi compune versuri
de laudă: „Întâiul gând ți se cuvine Ție/ Putere crea-
toare.” (Prinos).
Astfel, „înomenirea” lui Dumnezeu (și e de sub-
liniat ineditul termenului poetic!), chipul divinității
văzut în toată creația sa face ca pământul, „întreaga
natură cosmică” să fie percepută de Crainic – în inter-
pretarea părintelui Stăniloae – ca „un rai potențial în
care a așezat Dumnezeu neamul omenesc.” În „Iisus
prin grâu”, poetul, la „înserare”, aspiră să-l vadă pe
Fiul lui Dumnezeu – sub specie aeternitatis – mer-
gând din nou printre oameni, „înomenit”, „gustând
prietenia”, vorbind „cu vorbă dulce” și lăsând „o
urmă luminoasă” pe pământ. În Puncte cardinale în
haos insistase pe „vecinătatea dumnezeiască” și pe
„voința primordială din care izbucnesc înălțările și se
încheagă capodoperele nobleții omenești. În ea e
Dumnezeu, reflectat ca soarele în fundul mării.”73 Nu
este întâmplător nici faptul că Nichifor Crainic a tra-
dus din Rilke, propunând pentru versiunea româ-
nească a unui volum, titlul Povestiri despre bunul
70v. Aureliu Goci, Postfaţă la Nichifor Crainic, Puncte cardinale
în haos, Timpul, Iaşi, 1996, p. 151.
71Dumitru Stăniloae, „Poezia creştină a lui Nichifor Crainic”, Pre-
faţă la vol. Şoim peste prăpastie, Edit. Roza Vânturilor, Bucu-
reşti, 1990, p. 7.
72Titlul unui volum semnat de Nichifor Crainic şi apărut în 1916.
73NichiforCrainic, Puncte cardinale înhaos, Ed. Timpul, 1996, p. 86.
227
NIHIL SINE DEO
Dumnezeu.
Ca un leit motiv, nostalgia după vremurile mitice în
care „Sân Petru și Moș Dumnezeu” veneau printre noi ca
„oaspeți omenești” apare adesea sub diverse variante. As-
tfel, Paradisul pierdut este pentru poet acel timp al „îno-
menirii” divinității, acel timp în care, cum scrisese și Emi-
nescu în basmul său, „Dumnezeu călca încă cu picioarele
lui sfinte pe pământ”. La Nichifor Crainic, în „Terține pa-
triarhale”, dorul de timpul acela inocent, în care „Sân-Pe-
tru și Moș Dumnezeu”74 râdeau („dulce”) „de neștiința
noastră pământeană”, se transformă într-un adevărat la-
mento. Istoria omului este desfășurată în poezia sa de la
vremea în care oamenii „mici, se înfășurau în minunile
divine”, la cea când „cununa nemuririi, vestejită,/ Mi-ai
desfoiat-o, Doamne, de pe cap” și până la „căderea” mi-
tică pentru care poetul aduce slavă („Atunci – mărire Ție!
Am căzut”). Era timpul în care – odată cu căderea – Omul
a primit viața, împreună cu „voință, trudă, vis și libertate”.
Astfel, viața trăită pentru creație, viața fiecăruia este înțe-
leasă ca fiind nu altceva decât multiplicarea infinită a lu-
crării lui Dumnezeu („În brațul meu ești, Doamne, și lu-
crezi/ Și-n truda mea, cu mine laolaltă,/ Te bucuri sânge-
rând ca să creezi.” Și de aceea, „înomenirea” lui Dumne-
zeu continuă în toți oamenii, „în frații mei, în faurii vieții”,
așa cum va scrie poetul în continuare.
Volumele lui Nichifor Crainic (Țara de peste
deal, Șesuri natale și Darurile pământului) sunt vă-
zute, pe bună dreptate de către Petru Ursache, prefa-
țatorul volumului Puncte cardinale în haos, într-o
reală coerență, într-un ansamblu care „definitivează
un sistem imagistic profund original din perspectiva
frumosului teologic: șesurile, râul, țara, astrele, lu-
mina, munții, codrii apar ca simboluri sacre: ele re-
prezintă semne ale divinității ce se lasă a fi ghicită în
formele sensibile ale naturii.”75
1.1.2. Poezia lui Lucian Blaga: confluența
umanului cu divinul
Un „ortodoxism de natură populară”, cu un Dum-
nezeu familiar, apropiat de om, credințele vechi, pre-
creștine (sau paleo-creștine) făcându-și simțită adesea
prezența, vom întâlni și la Blaga. Din mitul folcloric,
dintr-o ortodoxie care nu a intrat în conflict cu credin-
țele păgâne, Blaga gândește, simte și scrie o poezie în
care dezvăluie, așa cum observa printre primii cerce-
tători ai operei sale, Gh. Vrabie, „o divinitate care in-
vadează în noi în sensul unei confluențe a umanului
74A se remarca formula de familiaritate demonstrând un pas de
apropiere cu divinitatea!
75Petru Ursache, Prefaţă la Nichifor Crainic, Puncte cardinale în
haos, Timpul, Iaşi, 1996, p. 6 (s.n.).
76Gh. Vrabie, op. cit., p. 227 (s.n.).
77Lucian Blaga, Trilogia culturii, Fundaţia Regală pentru Litera-
tură şi Artă, Bucureşti, 1944, p. 177.
228
cu divinul”76. „Sunt beat de lume și-s păgân”, va
afirma el în „Lumina raiului” din primul volum, Poe-
mele luminii.
În studiul intitulat „Spiritualități bipolare”, filo-
soful-poet semnala pe de o parte „orientarea spre tran-
scendență” a spiritualității creștine, „transcendentul ab-
solut” care, chiar în contact cu omul, rămâne totuși
„inaccesibil înțelegerii acestuia”, dar și aspectul
„foarte concret” al doctrinei creștine: „sâmburele me-
sajului creștin”, cum îl numește el. Acesta constă în
aceea că „dumnezeirea s-a plimbat în carne și oase
printre oameni în persoana lui Isus, adică ideea că
eternitatea a despicat vremelnicia ca o pană, făcându-
se vizibilă.”77
De aceea Blaga inserează uneori în poezie moti-
vul divinității ca existență apropiată celui inocent:
„Când eram copil78 mă jucam cu tine/ și-n închipuire
te desfăceam cum desfaci o jucărie”, dar, o dată cu
pierderea ingenuității, poetul (omul) îl pierde pe
Dumnezeu „pentru totdeauna” într-o contopire cu
universul înconjurător – „te-am pierdut pentru tot-
deauna/ în țărână, în foc, în văzduh și pe ape.”
(Psalm). Astfel, Dumnezeu nu e numai „înomenit”, ci
identificabil în Creația sa, ascuns în natură, „mocnind
sub copaci” (În munți). Paradoxal însă, fiind peste tot
și în toate, divinitatea pare a se ascunde, iar în încer-
carea de dialog, în zbaterea căutării, poetul constată
că aceasta nu-i mai răspunde, devenind „muta, neclin-
tita identitate” care nu mai cere „nici măcar rugăciu-
nea” (Psalm). Toată ruga înălțată se dovedise, de alt-
fel, inutilă și pentru cei îndrituiți să se roage pentru
oameni, călugării, cei care, în lumea marcată de cân-
tecul sfârșitului (de „cântecul de lebădă” venit „din
cer”), „și-au închis rugăciunile/ în pivnițele pământu-
lui. Toate-au încetat/ murind sub zăvor” (Din cer a
venit un cântec de lebădă). Omul-creație, omul-copil
al Celui de Sus se raportează totuși permanent la cel
care i-a dat viață, la cel care „l-a semănat între braz-
dele lumii.” (Învierea).
1.1.3. Vasile Voiculescu și „sistematizarea sti-
lului ortodoxist”
Deși îl consideră pe Voiculescu poetul care „a reușit
să sistematizeze cel mai bine stilul ortodoxist”, Nicolae
Manolescu79 îl percepe totuși ca pe un poet fără trăire
autentică, cu o poezie îndelung meșteșugită,80 un tradi-
78După „îndepărtata copilărie” va „striga” mereu „sângele” poe-
tului (v. „În marea trecere”), motivul „copilăriei depărtate” apă-
rând adesea în poezia blagiană (v. şi „Linişte între lucruri bă-
trâne”)
79Nicolae Manolescu, “Metamorfozele poeziei”, în Poezia ro-
mână modernă, p. XLVII.
80Această percepţie poate fi, desigur, consecinţa mesajului din
poemul intitulat chiar Poezie, o Ars poetica voiculesciană, com-
parabilă cu Testamentul lui Arhezi, poem care cuprinde în vers
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

ționalist „nu de substanță, ci de stil”. În acest univers ar-
tificial (din perspectiva lui Manolescu), îngerii „devin
niște locuitori banali ai satelor și ai câmpurilor.” Ori, din
contră, tocmai apropierea și coborârea către concretul
universului perceptibil omului sunt motivele poetice
care ne fac să înțelegem această „banalitate” cu sensul
de înomenire a întregii creații divine. „Prin mijlocirea
îngerilor se pune omul în legătură cu Dumnezeu”, va
arăta Călinescu. La acuza că poezia voiculesciană (sub
acest motiv literar) ar fi fost influențată de Blaga sau
Rilke, Călinescu dă replica, subliniind că „îngerii lui
Voiculescu sunt autentici”. Motivul revine frecvent, po-
etul e obsedat de aceștia, „râvnea” să ajungă printre ei:
„Nu te mai faci înger, cum râvneai odată” (Înger animat)
și îi simte familiari: „L-am cunoscut de cum l-am zărit”
(L-am lăsat de-a trecut). În universul în care și un plop
slăvește Creația – „își nalță foișorul de frunze în vânt și
slavă” (În vie) – , în care pământul îl așteaptă „pe Dom-
nul primăverii” și-l întâmpină plecat, Iisus vine în lume
odată cu întreaga natură trezită la viață, regenerată, reîn-
viată – trimiterea la înviere fiind, desigur, subînțeleasă:
„Iisus venea cu iarba. Și sălciile-n vad/ Din bumbi de
muguri proaspeți își descheiau vestmântul/ Și-n cale
ploconite i-l așterneau, plocad.” (Flori).
1.2. În căutarea lui Dumnezeu sau aspirația că-
tre paradisul pierdut, neliniștea și „îndumnezeirea”
omului.
Într-o trecere în revistă a „poesiei noastre religi-
oase”81, Nichifor Crainic insistase pe „taina covârșitoare
a Dumnezeului înomenit”. Însă, chiar adus atât de
aproape de om, chiar „înomenit”, Dumnezeu rămâne
„culmea inaccesibilă”, iar taina creației divine, în loc să
fie descifrată, este mereu și mereu sporită de „lumina”
poeziei. Nu ne sugerase aceasta în mod poetic Blaga în
celebrul său vers: „Eu, cu lumina mea, sporesc a lumii
taină”? Cu cât poetul-om crede că se apropie cu lumina
arteide misterul divin, cu atât înțelege că măreția Crea-
ției este inaccesibilă.
Sub acest aspect, aspirația, ca și „întâlnirea”
Omului cu divinul, dar și cu filosofia căutării ori cu
marile întrebări pe care și le-a pus permanent ființa
umană (reiterate mereu de scriitori) apar într-o Poezie
care a creat tradiție în literatura universală, dar și în
literatura română, pe lângă Nichifor Crainic, prin Va-
sile Voiculescu, Lucian Blaga sau Tudor Arghezi ori
Horia Stamatu.
„Dacă ar fi să căutăm un criteriu universal, pur
esenţa trudei cu cuvântul a oricărui creator care „s-a băgat suru-
giu la cuvinte”. Ov. Crohmălniceanu, dimpotrivă, îl numeşte „po-
etul cu cea mai pronunţată înclinaţie religioasă” (Literatura ro-
mână între cele două războaie mondiale, II, 1974, p. 285), iar Ion
Pillat îi consideră de asemenea poezia ca fiind „cea mai religi-
oasă.” (apud Ov. Crohmălniceanu, op. cit., p. 286).
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
NIHIL SINE DEO
omenesc, pernă moale pentru îndoielile și nesiguran-
țele noastre de inși singuratici, nu l-am putea lămuri
decât în aspirațiile primordiale și obscure ale sufletu-
lui către izvorul transcendent al vieții. Istoria culturi-
lor omenești ne vorbește de existența în timp și în spa-
țiu a acestor aspirații prin care sufletul năzuiește la
recunoașterea de sine însuși a lui Dumnezeu. E ceea
ce se numește în termen teologic necesitatea mântui-
rii.”82Astfel exprima succint, pentru a dezvolta apoi,
Nichifor Crainic căutarea Paradisului, zbaterea și du-
rerea celor „rămași-pe-dinafară” din cauza lipsei lui.
„Îndumnezeirea nu se adaugă ființei ca un ele-
ment cu totul exterior, heterogen și fără aderență la
structura sa reală, ci ea, rămânând bineînțeles, în pri-
mul rând, rodul acțiunii harului dumnezeiesc, repre-
zintă în același timp și dezvoltarea unei aptitudini fi-
rești a făpturii umane. Să nu uităm că adevărata stare
a omului, regimul său ontologic primordial, în care a
fost constituit de Creator era tocmai starea de Dum-
nezeu creat; conferită prin chipul și asemănarea lui
Dumnezeu din el; în afară de ea, omul nu mai este om;
natura pură este o abstracție. Iată prin urmare, că sun-
tem obligați să ne îndreptăm tocmai spre aceste re-
giuni și stări de adâncime ale ființei umane, atunci
când vrem să-i cunoaștem esența sa autentică. /…/Nu
putem concepe omul în afara acestei relații esențiale
cu Dumnezeu și în afara tensiunii cu Centrul inefabil
al vieții și ființei sale”, accentuase André Scrima83.
Concluzii
Viziunea apofatică este prin urmare o caracteris-
tică a ortodoxiei (implicit a modului în care este gân-
dită relația omului cu Dumnezeu de către scriitori ca
Octavian Blaga, Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu.
Desigur, ei nu o teoretizează (precum A. Scrima, Ori-
gen ori Grigore de Nyssa ș.a.), ei nu sunt teologi. O
subînțeleg, o gândesc în tot ceea ce scriu pentru că
acesta este specificul modului de a-L „raționa” pe
Dumnezeu ca un mister impenetrabil cunoașterii. Cu
alte cuvinte, arta ține în egală măsură de știință și de
religie; de matematică și de filozofie, de spirit și de
materie.
Au demonstrat-o la noi scriitorii gândiriști, cei pe
care ideologul grupării (Nichifor Crainic) îi numise
fără rezerve (și cu autoimplicare!) „scriitori creștini”
sau, așa cum va sublinia în alți termeni și Gh. Vrabie,
pentru ei „divinitatea nu mai este o problemă concep-
tual pusă, ci o adâncă și intensă trăire”84.
81v. „Poesia noastră religioasă”, Conferinţă rostită în limba ger-
mană la Universitatea din Zagreb, 4 iunie 1943.
82Nichifor Crainic, Puncte cardinale în haos, p. 85 (s.a.).
83AndréScrima, op. cit., pp.118,119 (s.a.).
84Gh. Vrabie, op. cit., p. 201.
229
NIHIL SINE DEO
Despre Schimbarea la față a omului
prin cartea Zarea din Somn de
Dumitru Toma
Mehr Licht! s-a deslușit în șoaptele din urmă ale
lui Goethe, fără să se știe dacă lumina ochilor îi slăbea,
sau dincolo de umbrele din cameră întrezărea mai
multă lumină. Și una și alta este posibil, sau amândouă
deodată. Dintre simțuri, se spune că vederea, cel mai
spiritualizat dintre ele, slăbește primul și că auzul ră-
mâne încă mult timp în urmă să dea de știre ce se pe-
trece cu omul după trecerea de prag, când ajunge între
lumi; iar după unele ridicări de pleoape, mirosul pare a
fi simțul ce dă semne asupra prezențelor din zona im-
probabilului din ambele părți de lumi și, după anumite
revelări și revelați, chiar mireasma este ceea ce desem-
nează sau dezvăluie prezența cu adevărat a ceea ce
este. Nu întâmplător osemintele unor sfinți au fost des-
coperite chiar după această mireasmă degajată prin ne-
călcate locuri pline de pietre și spini. Și iarăși, nu în-
tâmplător, ea se regăsește ca element costitutiv în opera
unor poeți de intensă și grea substanță creștină.
Să urmărești traseul omului, după trecerea „pragu-
lui fără ușă”, parcă atras de această mireasmă, să îna-
intezi pe treptele devenirii sale mântuitoare, în locurile
de consonanță, unde se strâng și se petrec drama cea
mică a omului și drama cea mare a divinității, este ceea
ce încearcă poetul Dumitru Toma cu a cincia carte, Za-
rea din somn; carte ce, prin urmare, se așază firesc într-
un anumit și progresiv sistem poematic. Ea pare
smulsă dintr-o zonă de schimbare la față a omului din
care se primesc doar semne, improbabile și acelea, o
zonă în care se săvârșește al doilea cerc al devenirii în-
tru divin a omului. Primul cerc s-a deschis și s-a închis,
cu reluările sale cu tot, în ultimele șase săptămâni ale
omului, dinaintea trecerii „pragului fără ușă”. Dumitru
Toma s-a aplecat asupra lui în primele trei cărți, Fe-
reastra dinspre lume (Ed. SimArt, Craiova, 2009), Um-
bra și fumul (Ed. Aius, Craiova, 2010) și Marginile lu-
mii (Ed. Aius, Craiova, 2011). Pe al doilea cerc l-a des-
chis cu Sitarul străveziu (Ed. Aius, Craiova, 2013) și-l
continuă cu elementul mijlocitor, Zarea din somn, în-
chizându-l, fără închidere, cu Ceață și veghe. Ele se ur-
mează, fiecare pe cercul său, în număr de trei, cu catene
între ele și reluări, și mai ales cu „rimări” funcționale
de pe un cerc pe altul, de importanță deosebită fiind
elementul mijlocitor, el reușind, prin preluarea și depă-
șirea primului termen și apoi prin deschiderea elemen-
tului al treilea ce se închide cuprinzător, să facă saltul
și trecerea dintr-o triadă într-alta. Este o bucurie a spi-
ritului să le urmărească năvădeala și țesătura, ca într-
230
Dumitru VELEA
un covor cu flori pe față și noduri pe dos, în consonanță
cu determinări ale dramei omului și a Divinității în pro-
cesul recuperărilor de sine. Deocamdată, și urmând or-
dinea, ne restrângem la acest element mijlocitor, de pe
cercul al doilea, la cartea Zarea din somn.
Mai întâi un mănunchi de întrebări: Să fie o zare în
somn? Să fie somnul o condiție a zării? Și cine este în
somn și a cui este zarea, a cui posibilitatea de a o vedea,
de a o apropria și cunoaște? – sunt întrebări pe care
acest titlu, Zarea din somn, le impune spre a face cât de
cât lumină într-un ținut poematic. Și dacă locuim poe-
matic pe acest pământ, după cum pe drept se exprima
un poet german, atunci motto-ul săpat de Dumitru
Toma pe frontonul acestei cărți, „Adevărul Luminii le
umbrește pe toate”, problematizează și mai mult între-
bările de mai sus, adăugând altele: Somnul este o um-
brire din partea Luminii? Și omul trebuie să încerce o
dezumbrire pentru a ajunge la adevărul Luminii? Dar
unde este el situat, în somn sau în zarea din somn?
Adâncind, în zarea din somn există umbrire? Ori, prin
umbrire omul poate să vadă? Câte întrebări solicită un
titlu și cum poetul impune cu exigență locul situării
unei cărți, ornat spus și nu tocmai, luminișul ei! Ar tre-
bui desfășurată o carte și încă ceva pentru a cuprinde o
parte din răspunsurile la aceste întrebări. Să ne strecu-
răm povestirea pe sub umbra lor ademenitoare.
Cartea Zarea din somn se deschide asupra dramei
omului pe drumul mântuirii, al redescoperirii divinului
din sine în întâlnirea divinității, într-un timp și spațiu și
cauzalități bine determinate duhovnicește, în limite
simbolice și poematice. Să le luminăm analogic după
modelul dramei lui Iisus, la incidenţa acestei cărți și,
firește, în continuarea celor anterioare. Dumitru Toma
privește, de data aceasta, ceea ce se petrece cu omul
după trecerea de prag în primele șase săptămâni, adică,
după modelul sacru, de la învierea și până la înălțarea
Domnului. Firește, ele nu trebuie înțelese în măsurile
obișnuite, ci în cele neobișnuite, sacre și poematice și
mai ales revelatoare și revelatorii. Poetul nici nu se
apleacă asupra unei debordante imaginații existente în
domeniu, cu „vămi” și alte cele, venită din zone de
simple presupuneri, din afara cunoșterii proprii după
modelul christic. El se adâncește în descifrările dramei
omului în omologiile cu drama Fiului Domnului. Iar în
ceea ce privește apariția unor semne, prin unele poeme,
din rezonarea culturii noastre creștine cu alte culturi,
indiferent de timp și spații, precum cea egipteană sau
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

tibetană, ele vin să confirme tocmai puterea și adevărul
religiei revelate. Atingerea propriului și adevăratului
cer înseamnă atingerea cerului întregii lumi. Din Car-
tea tibetană a morților, se știe, o asemănătoare și nea-
semănătoare perioada este de 49 de zile, iar din cea
egipteană, Amduat, scriere găsită intactă pe pereții
unui mormânt, cu hieroglife și desene, este de douăs-
prezece ceasuri – ambele desfăcute psihanalitic de
Jung, respectiv de Andreas Schweizer. La Dumitru
Toma totul se desfășoară analogic cu modelul dramei
lui Iisus, însă cu adaosuri poematice venite din zona de
zi cu zi a observației, diurnă, și din zona trăirilor tran-
subiective, nocturnă. Căci iarăși după modelul christic,
omul pentru a se împlini întru divin are nevoie de pa-
truzecișidouă de generații. Ar părea că aceste adaosuri
vin dinspre Egipet, însă ele țin de fondul imagistic ge-
neral al omului: a raporta viața omului la cea a lumii și
a mișcării cosmosului. Cu alte cuvinte, viața omului
ține cât un an, cât o zi cu cele două părți ale sale, diurnă
și nocturnă, sau cât o clipă. Pentru popoarele care cre-
deau în nemurirea sufletului, după viață urma moartea
și învierea, analogic, după partea diurnă a zilei urma
trecerea prin partea nocturnă, când omul este adormit,
cu triumful zorilor și al trezirii. Presupuneri consola-
toare și intuiții scăpărătoare. Religia revelată, spre o
mai directă înțelegere de către om, a „preluat” terme-
nii: și pentru perioada de după trecerea de prag a numit
omul adormitul, adică omul este doar adormit, el fiind
viu pe calea mântuirii. Și nu numai, ci și pe calea crea-
ției, el fiind numai adormitul, căzut într-un somn greu,
în care ceva se petrece și se preface cu sine, în care are
loc o trezire. Aici se situează marea taină a creației și
vieții.
Revenind, acum capătă sens și dă lumină analogia
acestei perioade a dramei omului cu modelul christic
de la înviere la înălțare. Aici omul este adormit – și în
somn lumea i se dă ca un vis. Ba cu mai multă lumină
și conștiință divină, poetul zice zarea din somn, fiindcă
rămâne în lucrare prin procesul de despărțire de trup și
humă, aburul divin suflat de la începuturi „pe nări”, în
ipostază de duh sau spirit, cum se zice cu o vorbă filo-
sofică. Ce se petrece, de fapt, aici, pe traseul acestor
șase săptămâni, de „cale lungă”, cu omul și drama sa,
cu adormitul? Dumitru Toma se lasă dus, mai bine zis,
atras ca o albină de mirosul florii, după care se întoarce
la stup încărcată de nectarul pe care-l transformă în mi-
raculoasa miere. E de uimire precizia traseului, însă ea
este tot atât de bine înscrisă în taina creației, ca și face-
rea mierei. Analogiile nu sunt doar modalități firești de
cunoaștere, ci și deschideri revelatorii ce vin în spriji-
nul rațiunii dialectice – și aceasta dată după modelul
christic al divinității. Dumitru Toma execută, prin in-
tuiție o primă analogie: ceea ce se petrece cu Iisus în
ultimele șase săptămâni dinaintea răstignirii, deci când
cerul coboară pe pământ prin Cuvântul întrupat ca o
realitate nemaivăzută până atunci, în care ființa divină
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
NIHIL SINE DEO
sălășluiește în ființa omenească, prin dogmatica che-
noză. În câteva vorbe spus, în acest moment, Dumne-
zeu vrea să-i reamintească omului esența sa, tot astfel
fiind și el făcut din abur divin și humă, din suflet și
trup. De amintit, i-a tot amintit, acum trebuie să-i rea-
mintească. Și unul din momentele esențiale ce i-a fost
omului dat să vadă este acela din noaptea de pe mun-
tele Tabor – Schimbarea la față a Domnului, adică ve-
derea ipostasului divin. Cei trei apostoli, Petru, Iacov
și Ioan, luați de Iisus cu el, la smulgerea din somnul
greu în care căzuseră, au văzut cum Domnul „S-a
schimbat la față înaintea lor”; cum „fața Lui a strălucit
ca soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina”; cum
„I s-au arătat Moise și Ilie, stând de vorbă cu El”; și
cum, din norul care i-a acoperit, s-a auzit un glas:
„Acesta este Fiul Meu preaiubit în care îmi găsesc des-
fătarea: de El să ascultați!” (Matei, 17, 2-3). De fapt,
au văzut ceea ce era și este, străluminarea, trecerea prin
lumină ca lumină. Nu întâmplător revelația respectivă
apărută pentru cei trei apostoli vine după ce mai îna-
inte, Iisus îi întrebase pe ucenici privitor la identitatea
sa, „Cine zic oamenii că sunt Eu?” și după ce le vestise
suferințele și moartea Sa și le luminase ce cale au de
urmat: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se
lepede de sine, să-și ia crucea și să mă urmeze; pentru
că oricine va vrea să-și scape viața, o va pierde; dar
oricine își va pierde viața pentru Mine, o va găsi. Și
ce-ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar
pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru
sufletul său?” (Matei, 16, 24-26). Cu aceste date cruci-
ale se încarcă intuiția poetului Dumitru Toma și i se
luminează în punctul central analogia cu corelația sa:
dacă Fiul Domnului, pentru a-și arăta omului esența,
firea divină, a trebuit să treacă prin schimbarea la față,
aici, pe pământ, tot astfel trebuie să treacă și omul
printr-o schimbare la față „dincolo”, pe calea dramei
și mântuirii sale, printr-o despărțire și recuperare a fi-
rilor două, suflet și trup, aidoma cu ceea ce s-a fost re-
velat și adeverit cu Fiul Domnului. Precum cu Domnul
pe pământ, așa și cu omul în cer. Poezia Bătrânii din
umbră o spune cu prisosință: „Ia-ți capul în palme și
rabdă și plânge,/ Bătrânii din umbră îmi umblă prin
sânge./ Custura și zvonul ascut cu migală/ Și maci și
ciocoare îmi scutură-n poală/ Când vatra și cerul se-
aleargă spre mare,/ Iar eu între ele sunt pus în fri-
gare.// Să plângi dacă poți și de limbă te mușcă,/ Din
cale nimic nu mă-ntoarce în cușcă,/ Nici dacă odihna
ți-ar fi strai de ciulini/ Să am boarea subțire atunci
când suspini/ Să-mi rânduie taina schimbarea la față/
Cât ghemul meu pierde întruna din ață.// Frământ
lutu-n amurg și-n zori îl întind/ Ca să calc fără teamă
spre cer să-l cuprind/ În snopul ce-ar strânge toate
spaimele lor/ Și cu mine-ar renaște din câte mă dor.”
(s.n.). Mai mult, așa cum fața Domnului „a strălucit ca
soarele și hainele I s-au făcut albe ca lumina”, deci re-
velarea în și ca lumină nefirească, tot astfel și omul este
trece prin foc, între „vatră și cer” este „pus în frigare”.
231
NIHIL SINE DEO
Aceasta trebuie înțeles ca ardere a ceea ce este „tină”
și rău, a ceea ce dezbină, a pământului din om, fiindcă
focul susține în deschidere și revelație iubirea lui Dum-
nezeu față de om și, în același timp, ridicarea omului
prin iubire în iubirea lui Dumnezeu. Simbolul acestei
arderi și iubiri, al schimbării la față a omului, este axul
întregii cărți a lui Dumitru Toma. Pe această „cale
lungă”, de șase săptămâni, cât este de la Învierea și
până la Înălțarea Fiului, sau în termenii poetici ai auto-
rului, de la amurg până în zori, omul este în ardere și
preschimbare cu umbra în față și fumul în spate, deci
într-o avansare ce-o știe Domnul și o suportă omul. Ea
este elementul acestei cărți mijlocitoare, care „ri-
mează” cu cel din cartea mijlocitoare anterioară, Um-
bra și fumul.
Pentru a evidenția cum se petrece această ardere și
preschimbare, să ne amintim modelul christic de pe
traseul Înviere-Înălțare cu care vine în omologie și
schimbarea la față a omului. Iisus s-a arătat de câteva
ori, cu un alt fel și același trup, mai întâi femeilor, Ma-
riei Magdalenea, Mariei mama și însoțitoarelor lor, sub
chipul unui Înger, apoi ucenicilor Cleopa și Simion în
drum spre Emaus, necredinciosului Toma și ultima
oară ucenicilor la Marea Tiberiadei, când le-a umplut
mreaja cu pește. Se observă că sunt trei faze ale apari-
ției și prezenței sale, celor apropiați prin naștere și sal-
vare; ucenicilor, comunității restrânse; și ucenicilor în
acțiunea lor obișnuită, dar simbolică, împlinită de vo-
ința Sa. Ele se petrec aidoma, în analogie, și cu omul.
Însă pentru asta trebuie să ai, ca poetul, un ochi mai
mult, un ochi pe care să-l fixezi, ca filosoful, reflexiv
și dialectic.
Timpul se întinde de la amurg până în zori; omul
este prins în starea de adormire, de somn și vis, cartea
chemându-se Zarea din somn, și este constituit din trup
și duh (suflet, spirit), dintr-o parte precară și alta di-
vină. Pe traseul schimbării la față a omului se instituie
trei etape asupra cărora poate să dea seamă legea iden-
tității cu nonidentitatea. Poetul lucrează intuitiv, nu re-
flexiv („Înainte-i în lumină/ Și-năuntru e-ntuneric –/
Două-ntr-una se îmbină.// Cine oare ne spune,/ Când
pe-o ață-așa subțire,/ Sunt trei capete de lume?// Din
ispită și din vină/ Întunericul le-adună/ Și-țesându-le-
n lumină,/ Pânza stă să ne supună”, Sunt trei capete de
lume), de aceea nici nu trebuie să ne întrebăm dacă el
și-a pus sau nu problema, fiindcă sunt legi dialectice și
divine dincolo de puterea noastră, gândindu-ne doar că
nu trebuie să știe bobul de grâu că el trebuie să moară
ca să dea roadă multă.
a) identitatea dintre trup și suflet, dintre trupul ca
amintire și sufletul neconștient de despărțire. Această
fază, a afirmației, se petrece în somn, mai exact spus,
ca în somn, stăpânită de vis, de un fel de vis. În ador-
mire. Prima parte a raportului, trupul, prin limitația in-
ternă, pe care tinde să o depășească, se deschide spre a
dispărea și dispare în cea de-a doua parte, în suflet.
„Vechea taină și misterul/ Îmi arată-ntruna cerul/ Și
232
mă-ndreaptă cam pe unde/ Poarta m-ar putea as-
cunde.// Într-un colț de geană verde/ M-ar petrece și
m-ar pierde/ Peste pragul fără ușă,/ De vâltoare, de
cenușă” (Din lut, în cer). Această parte, a trupului, cu
lumea sa, în această deschidere devine amintire, iar cea
de-a doua pare a se reduce la această „deschidere” a
trupului, deși se mișcă în propriul spațiu și timp, al du-
hului. Se vede cum sufletul preia, ca amintire, lumea
trupului cu tot ceea ce i-a aparținut acestuia: senzații,
percepții, concepții – cu ceea ce acestea au cuprins,
însă acest conținut, trecut ca amintire, este „scuturat”
de țărâna de jos și de egoismul lăuntric, de răul ce ră-
mâne în afară, așa cum de altfel și există. Aici cartea
lui Dumitru Toma abundă de stări și elemente ale lumii
de dincoace, însă toate purtate de amintire în ceea ce se
poate spune, în primă instanță zarea din somn. Dialo-
gul cu cei rămași dincoace, în lumea manifestă, dar și
cu cei din acea zonă, este greu de instituit (amintind
aici de aceleași constatări din Cartea tibetană a morți-
lor, sau de descrierea anumitor experiențe și observații
științifice), iar cel cu Divinitatea încă nu se instituie.
Fiecare „parte” se află ca și cum ar fi de o parte și alta
a unui râu (numit de unii Lethe, de alții Apa Sâmbetei),
însă ce se aud sunt vorbele „dusului” și emoțiile poetu-
lui purtate de poeme. Ele se nasc din situații dramatice
și exacte, dureroase și adevărate, deși vin ca prin vis,
din amintire. Totuși, celor de aici, ridicați spre împli-
nire în duh, nimic nu li se poate prefera din cele înșe-
lătoare, ale lumii manifeste, unde cândva omul se zbă-
tuse prins în plasa sentimentelor, afectelor și dorințelor
materiale. Din când în când în amintire apar izbucniri
ale simțurilor care repede pier în lupta cu conștiința și
divinul ce este invitat la acest năstrujnic joc. Până la
urmă această luptă sfârșește în pace, cum se știe, și
acest joc rămâne o replică firavă la marele joc al Divi-
nității („La drum piciorul îmi scapă în vad/ Și văd că
mă trage ața în iad.// Când să mă cațăr cerul se scu-
tură/ Iar setea își stinge chipul în ciutură,// În cercuri
și umbre pornite agale/ Din jocul încins de mâinile
Tale”, Setea își stinge chipul în ciutură). În această
fază se întâlnesc apariții fulgurante, fragmentare, parcă
eterice, ivindu-se prin ceață și retrăgâdu-se în lumină,
dar fără să se poată institui dialogul, fiind încă din lumi
diferite. „Oamenii cu părul ud/ Se prefac, dar nu m-
aud/ Și mă văd cam câte sufăr/ Să le-ngrop la mine-n
cufăr.../.../ Fir-ar fi să nu se vadă/ Ce se ninge drept
zăpadă,/ În lumina ochilor/ Și-n rugina din izvor//
Care rânduie pe maluri/ Umerii ieșind din apă,/ Creș-
tete și mâini și dealuri/ Ce se-apropie și-mi scapă.”
(Umerii ieșind din apă); „Am văzut cândva de-aproape
o fărâmă dintr-un sfânt/ Înmuiată în lumină, ieșind vie
din pământ./ Căuta vița de vrej, spre răscruci pășea
agale/ Cu privirea în răchită și țărână în sandale.” (O fă-
râmă dintr-un sfânt); „Unii sfinți țin buza-n jos, alții-nfig
sprânceana-n sus./ Nu știu care-ar putea duce crucea
noastră spre apus.// Să străbată grohotișuri pe cărări
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018

stinse-n tămâie,/ Legământul din sandale să nu-l spuie ni-
mănuie.” (Legământul din sandale).
b) nonidentitatea dintre trup și suflet, dintre trupul
ca amintire și sufletul conștient de despărțire. Cu vor-
bele poetului: „...trupul se desface/ Din ce este că nu-i
place,/ Și se-ntoarce când se duce/ În tăcerea din răs-
cruce...” (Se întoarce când se duce). Această fază, a
negației, se petrece în zarea din somn, când se ajunge
parcă la o stare de veghe, când visul își capătă realitate
și sufletul conștient poate să observe ceea ce îl deose-
bește de trup, fie el ajuns și ca amintire, adică „prelu-
crat” de conștiință. Adormirea este trezire, trezire din
vis. Prima parte a raportului, trupul din amintire, deși
tinde să se deschidă spre suflet, este văzută în limitația
sa; iar sufletul apare ca încărcat de opoziție față de trup,
ca negație față de acesta, ca altceva față de el. Fiecare
parte își preia lumea proprie, prima ca amintire, a doua
ca neamintire, sau ca reamintire la nivelul speciei, al
șirului de generații înscrise în devenire și mântuire, cu
reflexii din ceasul dintâi al creației („Hai, cât lumea nu
e trează,/ Să-ți arăt cum la-nceput,/ Sufla vântul de
amiază/ Peste coapsa ta de lut.// Iar spre seară, până-
n zori,/ Se făcea că dintr-o ceață/ Intrau toate în ră-
cori/ Și doar către dimineață/ Se trezeau dormind în
flori...”, Se făcea că dintr-o ceață); fiecare parte se au-
tonomizează și antinomizează una față de cealaltă.
Acum omul pare că este de veghe, firește în zarea sa,
iar Dumnezeu pare că doarme, „cu capul pe-o mânăs-
tire”, cum s-a zis într-o doinire. Cu omul de veghe în
somnul Său.
Aici trupul ca amintire, umbra lui persistă în des-
părțire față de suflet; și sufletul luminează și lasă să
cadă lumină în zona trupului: în lumină se vede partea
de tină și umbră a trupului, și peste umbra trupului se
vede cum se întinde lumina stăpânitoare. Una prin alta
se văd în despărțire și-n proprie determinare. Umbra și
păcatul se luminează din partea cealaltă, a sufletului –
însă ele nu mai sunt „vii”, ci doar amintiri cu conse-
cințe ce, după poet, sunt fără consistență, altele fiind
cerințele dramei omului sfâșiat aici și necesitățile mân-
tuirii sale, care toate țin de un proces ontic al recuperă-
rii omului sub cupola divinului, a cuprinderii părții în
Unu ce pe toate le adună și leagă. Omul, partea se sur-
prind în individualitatea și limita lor și, prin aceasta,
solicită să vadă, să înțeleagă legătura, ceea ce pune la
un loc, intuind că aceasta este de aceeași esență, că se
află și-n sine. În despărțire omul se vede singur și în
același timp îi solicită Domnului să se vadă și el în des-
părțire pentru a se lumina unitatea, legătura și „taina”
dintre ei. O spune primul poem al cărții: „Sparge-te ce-
rule, rouă te-adună,/ Patimi și treceri din ape în
spumă,/ Taină legată în rostul ce strînge/ Vremea și
locul la mine în sânge,/ Din zări și adâncuri în care-
am închis/ Întregul ce-a ars, a rodit și s-a stins.//
Sparge-te cerule, rupe-te-n două,/ Cușmă te-adună
sub care nu-mi plouă./ Și miezu-mi arată din care mă
trag/ În piatra pe care-o zidesc și o sparg/ În Ceea Ce
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
NIHIL SINE DEO
Este să crească mereu/ Cu toate într-Unu din care sunt
eu.” (Toate într-Unu).
Deși sufletul era în mare parte supus trupului și
materialității lumii, el mai poartă din determinările
acestea doar amintiri; deși trupul era în genere stăpân,
el ajunge ca o umbră, fără putere să-și mai impună vo-
ința. La început, tot ce a aparținut lumii de dincoace se
zbate să nu fie învins, ca apoi să se retragă în amintire,
ca o umbră ce se topește în lumină; și tot ce aparține
sufletului încearcă să se impună, să depășească materi-
alitățile, ca apoi să se retragă dincolo de acestea. Este
o desfășurare de opoziții și antinomii, Blaga ar fi zis de
paradoxuri dogmatice, între trup ca amintire și suflet
ca parte divină, pe care poetul Dumitru Toma o sur-
prinde și o expune ca și cum toate ar fi „prezențe” de
dincoace. O zare în somn, apărută din visul omului des-
părțit de trup, purtându-l ca amintire! „Așteptarea-i
grea și sumbră,/ Are măduvă de umbră/ Și țăpligă de
răcoare,/ Mă întunecă și doare.// Și cu smocuri de tă-
tar/ Dă durerea la o parte/ Din poteca prin mărar/ Ce-
mpreună și desparte./.../ Mă întoarce când mă duce/
Unde-o fi pânza subțire/ Și ca zorii s-o usuce/ Se apucă
să-i răsfire./.../ Și-am visat cum c-aș fi fost/ Stâlp în va-
tra nu știu cui,/ Că-mi găsește cerul rost/ Cât mă simt
al nimănui.” (Îmi găsește cerul rost, s.n.). Omul, în
această despărțire, pare singur, cu povara faptele sale
purtate în memorie; el nu mai poate să se ascundă, ca-
n ceasul căderii, când Domnul l-a strigat: Unde ești,
Adame?, ci parcă îl auzim, la ceasul întoarcerii, stri-
gând: Unde ești, Doamne?, deși Domnul este aproape,
chiar în sine însuși, și lucrează la transformare sa, la
schimbarea feței omului, la mântuirea sa. În partea cea-
laltă, a sufletului conștient de despărțire, acesta pri-
vește în sine ca într-un vas transparent, vede înlăuntru
și în afară, nimic nu-i tulbură vederea, mai mult, vede
cum Dumnezeu este aproape, de un fel cu sine, și dife-
rit față de cealaltă parte. „Anul e cât săptâmâna./ E pu-
țin până la Tine/ Și-s atâta de aproape,/ Mai că te
ajung cu mâna...// Simt că Te încing cu gândul/ Și Te-
ascund în sân la mine/ Să visezi, că-Ți vine rândul,/
Cum m-ai rupt, în somn, din Tine.” (Sunt atâta de
aproape). Mai mult, deși Dumnezeu este în somn, se
joacă cu El, ca și cum toate și totul ar fi un joc, Astfel
se deslușește în această despărțire a omului, însă altfel
concepe Domnul. Contraste și contradicții!
c) identitatea identității cu nonidentitatea dintre
trup și suflet, adică identitatea dintre cele două rapor-
turi anterioare, dintre afirmație și negație. Acesta se pe-
trece prin despărțirea fiecărui termen din raportul no-
nidentității, în care fiecare parte apare și ca alt ceva,
excluzându-se una pe alta și suprapunându-se alterna-
tiv. În acest proces se preia și se depășește și primul
raport. Fără să exemplificăm întreg acest câmp teoretic,
se cuvine lăsate la iveală anumite determinante poema-
tice intuite de Dumitru Toma în această zonă a întreză-
ririlor din care el și-a făcut obiect și preocupare, sau mai
bine zis, în care și-a deschis un luminiș. Poemele sale se
233
NIHIL SINE DEO
„rotunjesc” rapid în sintetizarea poetică și nu lasă chiar
la vedere desfășurarea lor analitică, treptele enunțate și
inerente constituirii lor. Mai mult, este un loc de urcuș
și de grea descifrare teoretică pentru care se cuvine
multă stăruință și lumină. Dacă în primul raport a fost o
adormire și o afirmație, în cel de-al doilea o trezire și o
negație, acum, prin această identitate a lor adormirea
preluată în trezire devine viziune, poetul zice zarea din
somn, fiindcă trezirea este în somnul Domnului. Ele se
petrec pe calea conștiinței și a reflexiei, a reamintirii, dar
la nivel ontic, asta este ca și cum în nectarul florii trebuie
să vezi mierea, abstrăgându-te de la efortul și arta albi-
nei. Iată ce spun câteva versuri din poemul Năvădeli în
șapte gânduri, deci năvădeli ale covorului istoric al lu-
mii (metaforă hegeliană și a bieților țărani români):
„Într-o vreme cât o spuză/ Se lăsase somnul greu/ Și în
bezna din lumină/ Adormise Dumnezeu.// Printre gene
se făcea/ Că-I scăpase de sub haină/ Rostul care întor-
cea/ Florile din fân în taină./ De acolo dezveleau/ Pe-
trecute-n borangic/ Poamele când născoceau/ Miez și
sâmburi din nimic –/.../ Eu m-aleg din toropeală/ Să
adorm în visul Lui.”
O adormire a adormitului în visul lui Dumnezeu
este de fapt o depășire a adormirii, o trezire și situare
într-o a doua ordine de existență, o schimbare la față a
omului. Însă ca ea să se petreacă, trebuie mai întâi ca
fiecare parte a raportului să se despartă în sine ca alt
ceva, și tocmai prin aceasta, acest alt ceva să
preschimbe negația în afirmație, adică printr-o răsucire
dialectică să se obțină o nouă identitate.
Mai întâi, partea divină își are contrastul în mani-
festare: „Și în bezna din lumină/ Adormise Dumnezeu”
și, în derivare, „dorința omului” de a-l vedea, prin
această manifestare, în asemănare cu sine „...și cât
Dumnezeu visează/ Pe răstavul Lui de pluș,/ I-aș croi
o cale brează/ Să-L sloboadă din urcuș./.../ Să-I aud
tălpile goale/ În cenușa de zăpadă,/ Cu prăjina prinsă-
n șale/ Jucând sârba în ogradă!// Prin codanele în-
cinse/ De pelinul Lui fierbinte,/ Pe de-a-ntregul parcă
prinse/ Într-o roată ce nu minte.” (Aș croi o cale
brează). Atenție! Aceasta este o „cale brează”, ce tre-
buie, în același timp, răsucită și depășită într-o cale
bună. Din perspectiva omului, a părții manifestate, ră-
masă încă în amintire, există o aceeași contradicție în
sine, ce luminează acel alt ceva al său, aburul de la în-
234
ceput, gândul, acea mireasmă care dă seamă de pre-
zența sufletului: „Scade trupul, gândul suie/ Și se-
ntoarce înapoi/ Ca mireasma în gutuie/ Și amarul în
zăvoi.” (Doar de s-o deschide cerul). Însă nu este sufi-
cient, și, de aceea, omul îl invocă pe Dumnezeu pentru
săvârșirea schimbării la față. Îl cheamă să-l treacă prin
curățirea, lucrarea și prelucrarea Sa; îl cheamă în ma-
nifestare, adică în contradicție cu sine, să acționeze
asupra sa prin acel alt ceva al Său. Astfel se ajunge în
identitate partea „întunecată” a omului cu partea ma-
nifestată a Domnului. Și în acest timp, omul solicită
Divinității să-l treacă prin curățire, să-i fie spălată par-
tea „întunecată”, să i se vânture pământul din el, pentru
a accede la a doua identitatea, cea mai înaltă, desăvâr-
șită, nu a părților, ci a întregurilor și esenței, adică a
schimbării la față a sa. Să fie prefăcut „rouă-n Soare”
și frământat „în țărâna (...) de atunci”, în țărâna din
clipa întâie a creației sale, când și aceasta, prin acțiunea
Domnului, trebuie să fi fost infuzată de o altă calitate
(pierdută prin „cădere”). „Doamne, vino când se-
arată/ Partea mea întunecată/ Și o spală că Tu poți/
Cu lături de pe la porți.// Și mă face rouă-n Soare/ Fră-
mântată de picioare/ În țărâna mea de-atunci,/ Eu co-
bor, iar Tu tot urci.// Te apropie cu gândul,/ Văzul,
mila, făptuirea/ Că se vântură pământul/ Și ne-aduce
risipirea.” (Când se vântură pământul). Mai mult, ne-
o spun versurile, acestea, omul cel vechi, „coboară”
odată cu țărâna din el, cu ceea ce aparține morții și
spală „lăturile de pe la porți” – și Domnul tot urcă. În
această clipă, de tensiune maximă, se luminează exis-
tența celor două drame covârșitoare, a omului și a Di-
vinității, ajunse la limita tragicului. Omul îi solicită
Domnului să se apropie, prin toate esențialele sale atri-
bute „gândul,/ Văzul, mila, făptuirea” spre a fi răscum-
părat și mântuit, spre a se împiedica „risipirea” aman-
durora, căci cu el s-a petrecut Schimbarea la față și
apariția omului cel nou.
Dumitru Toma este un poet cu sistemă, de aven-
gură creștină, care, prin deschiderea creației poetice
asupra uneia dintre cele mai retrase zone omenești și
divine privitoare la viață și moarte, ne face să auzim
glasul omului din cele șase săptămâni după trecerea
„pragului fără ușă”, în „dezbatere” cu Divinitatea, și
să-i vedem schimbarea la față.
BANCHETUL, 31-32-33 / 2018
$i
‹‘ƒƒŽ‡’…Ÿè–‹‰£‘Žƒ†
ƒ””‘•
$ 苏£•…‘ƒ–‡ǡ’‡‹‡ǡ†‹•–ƒ–—–—Ž†‡
PHPEUXDO8QLXQLL6FULLWRULORUGLQ5RPkQLDGLQ …£’藐ƒ”ƒŽ—”‘’‡‹
'DWDQD‫܈‬WHULLRFWRPEULHUHDOăQRLHPEULHRILFLDOă
/RFDOLWDWHD&RPXQD6XEFHWDWH0XUH‫܈‬VDW&ăOQDFL&ăWXQXO‫܇‬ă‫܈‬WLQDMXGH‫܊‬XO+DUJKLWD
(PDLOGKXUXED#\DKRRUR
$&7,9,7$7(/,7(5$5ĂVHFUHWDUOLWHUDUDUWLVWLF5kVX
OXPLL'HYDUHGDFWRUOD]LDUXO*ODVXO
$UGHDOXOXL'HYDUHGDFWRU‫܈‬HIDOUHYLVWHL&RPHUаXOKXQHGRUHDQHGLWDWăGH&DPHUDGH&RPHU‫܈܊‬L
,QGXVWULHD-XGH‫܊‬XOXL+XQHGRDUD
'(%87Ì135(6ĂvQ]LDUXO³6WHDXD5R‫܈‬LH´GLQ7J0XUH‫܈‬YHUVXUL
'(%87 Ì1 35(6$ /,7(5$5Ă  vQ UHYLVWD 9DWUD GLQ 7J0XUH‫ ܈‬SUR]ă VFXUWă vQ
5RPkQLDOLWHUDUăFXSUR]ă
&2/$%25Ă5, '($ /81*8/ $1,/25 OD UHYLVWHOH 9DWUD ‫܈‬L 9DWUD YHFKH 5RPkQLD
OLWHUDUă/XHDIăUXO2UL]RQW‫܈‬L2ULHQWODWLQ7UDQVLOYDQLD$WHQHX7ULEXQD'LVFREROXO)DPLOLD
‫܈‬L$OFLQFLOHDDQRWLPS9R[OLEUL$UGHDOXOOLWHUDU6HPQH(PLD‫܈‬L$UKLSHODJ3URYLQFLD&RUYLQD
$UJH‫܈‬2JOLQGDOLWHUDUă%DQDW  3RHVLV 2EVHUYDWRUXO7RURQWR± &DQDGD$V\PHWULD3DULV
)UDQ‫܊‬DUHG‫܈‬HI'DQ&XOFHU$JHUR*HUPDQLD2SLQLLFXOWXUDOH‫܇‬FRDODQRDVWUă3DUDGLJPD
&HQDFOXOGHOD3ăOWLQL‫܈‬6DHFXOXP%DQFKHWXOHWF  5RPkQFD 6LPRQD +DOHS FkƕWLJă XOXLWRU
&2/$%25Ă5,/$5(9,67('(80250RIWXOURPkQ8U]LFD‫܈‬L‫܇‬RSkUOD5kVX
OXPLL«
$/7(&2/$%25Ă5,5RPkQLDOLWHUDUă&URQLFD79±UXEULFăVăSWăPkQDOăWLPSGHFk‫܊‬LYD
GXSă XQ PHFL FDUH SăUHD VăL ILH SRWULYQLF
DQLUXEULFăSHUPDQHQWăGHFULWLFăOLWHUDUăOD]LDUXO&XYkQWXOOLEHU$GHYăUXO+DUJKLWHL0HVDJHUXO WXUQHXO5RODQG*DUURV$PHULFDQFD±QXPăUXO
7UDQVLOYDQ*ODVXO$UGHDOXOXL/XPLQD:HHNPDJD]L'DYD&ăOăX]D6WHDJXOUR‫܈‬X‫܈‬L0DWLQDO XQX DO $PHULFLL ± HVWH EăWXWă GH URPkQFD
&2/$%25Ă5,OD795&OXM'(9$6$7'HYD5DGLR'HYD5DGLR&OXM5DGLR7LPL‫܈‬RDUD 6LPRQD+DOHSQXPăUXOXQXPRQGLDO0HFLXOD
5DGLR%XFXUH‫܈‬WL GHEXWDWJUHXDSăVăWRUSHQWUXVXSRUWHUXOURPkQ
)21'$725Э,5('$&725Э()DOUHYLVWHL2SLQLL&XOWXUDOH'HYD
5($/,=$725GHHPLVLXQLFXOWXUDOHOD5DGLR'HYD$QWHQD±'HYD‫܈‬L2QH7Y±'HYD GLQ 3DULV GH DFDVă GLQ PLQH VDX GH DLXUHD
5$',27,0,‫܇‬2$5$,QWHUYLXUHDOL]DWGHUHGDFWRUXO9HURQLFD%ăODM 5RPkQFD D ELUXLW FX R IRUƜă LQLPDJLQDELOă D
5$',2520Æ1,$&8/785$/,QWHUYLXGH&ULVWDQ%OHRWXUHDOL]DWRUXOHPLVLXQLL5HYLVWD UHYHQLULL6FRUXOQXVSXQHPDUHOXFUX3ULPXO
/LWHUDUă5DGLRЮL/HFWXUăGLQFUHDаLDSURSULH±QRLHPEULHR
5$',27,0,‫܇‬2$5$LQWHUYLXUHDOL]DWGHUHGDFWRUXO0LKDL-XQHD VHWHFkƕWLJDWGHDPHULFDQFă$OGRLOHDGHIDWDGH
35(0,, 35(0,8/ ,, SHQWUX SUR]ă OD &RQFXUVXO  Ä,PQ YkUVWHORU GH DXU´ 7J -LX DFDVăÌQDOWUHLOHD5RPkQLDMRDFăUă]EXQDUHD
/2&8/,3(‫܉‬$5Ă3UR]ăVFXUWăOD)HVWLYDOXO1D‫܊‬LRQDO³&kQWDUHD5RPkQLHL´HGL‫܊‬LD XPLOLQƜHLQHPHULWDWH1XPDLVXQWHP±PăFDUR
35(0,8/5(9,67(,$7(1(8/2&8/,³0ăUXOGHDXU´%LVWUL‫܊‬D35(0,8/³&($
0$, %81Ă &$57( '( 8025 $ $18/8,´ 7J-LX  SUH‫܈‬HGLQWHOH MXULXOXL $UWLVWXO
]L ± FăSƕXQDULL (XURSHL 6LPRQD +DOHS
SRSRUXOXL 5DGX %HOLJDQ ',3/20Ă '( (;&(/(1‫܉‬Ă DFRUGDWă GH &RQVLOLXO -XGH‫܊‬HDQ WLJURDLFăGLQ&DUSDƜLUXSHGLQƜLLFDUHQHPXƕFă
+XQHGRDUD35(0,8/3(1758352=ĂSHQWUXURPDQXO&2%$,,DFRUGDWGH8QLXQHD XUkWƕLDUDWăSHIHOLDVSRUWXOXLQXPLWWHQLVFă
6FULLWRULORUGLQ5RPkQLD)LOLDOD$OED+XQHGRDUD‫܈‬L&RQVLOLXO-XGH‫܊‬HDQ$OED35(0,8/'(
(;&(/(1‫܉‬ĂDFRUGDWGH8QLXQHD6FULLWRULORUGLQ5RPkQLD)LOLDOD$OED+XQHGRDUD‫܈‬L&RQVLOLXO VXQWHP 6817(0 $P WUăLW R HPRƜLH UDUă
-XGH‫܊‬HDQ$OED35(0,8/3(1758 '5$0$785*,(SHQWUXYROXPXOGHWHDWUX$/,, GXSă PXOWH ODFULPL GH vQYLQV PRQGLDO &H H
/($$'$0 35(0,8/ 3(175823(5$ 201,$ SHQWUXvQWUHDJDDFWLYLWDWHOLWHUDUă 5RODQG *DUURV" 8Q PDUH FRQFXUV VSRUWLY FX
DFRUGDWGH8QLXQHD6FULLWRULORU)LOLDOD$OED+XQHGRDUD EDQL PXOƜL FX JORULH FX HPRƜLL vQ JUDQLƜD
6FULLWRUXOXPRULVW'80,758+858%ĂHVWHFXSULQVvQ'LFаLRQDUXO*HQHUDODO/LWHUDWXULL
5RPkQHYRO(.SSFRRUGRQDWGH$FDG(XJHQ6LPLRQЮLHGLWDWGH$FDGHPLD5RPkQă LQIDUFWXOXL'LQFRORGHDVWDHRƕDQVăGLQFHvQ
vQDQXO FH PDL UDUă GH D DVFXOWD LPQXO 5RPkQLHL vQ
'80,758+858%ĂHVWHSUH]HQWvQ PDULOHDUHQHDOHSODQHWHL7HvPEUăƜLƕH]FXXQ
 6&5,,725, $, 75$16,/9$1,(,  'LF‫܊‬LRQDU FULWLF LOXVWUDW SXEOLFDW GH
8QLXQHD 6FULLWRULORU GLQ 5RPkQLD )LOLDOD &OXM (GLWXUD (LNRQ &OXM1DSRFD  S  YHUVGHGUDJRVWHFRSLOă
5(3(5(,'(17,7$5(520Æ1(‫܇‬7,GLQ-XGH‫܊‬HOH&RYDVQD‫܈‬L+DUJKLWDGH,RDQ/Ă&Ă78‫܇‬8‫܈‬L
(ULFK0LKDLO %52$1Ă5 (GLWXUD (XURFDUSDWLFD 6I *KHRUJKH S  $172/2*,( '(
32(=,(520Æ1Ă&217(0325$1ĂYRO(GLWXUD7LSR0ROGRYD,D‫܈‬LSS
PDL±LXQLH$OED,XOLDSDUWLFLSDQWOD&RORFYLXOURPDQXOXLURPkQHVFFRQWHPSRUDQ
FRQGXV GH 3UH‫܈‬HGLQWHOH 8QLXQLL 6FULLWRULORU GLQ 5RPkQLD 1LFRODH 0DQROHVFX FX FRPXQLFDUHD
),&‫܉‬,81("(9$=,81("18888%/2*
92/80(38%/,&$7(12$37($818,0(',&'(%87
YROXPFROHFWLY
GHGHEXWOD(GLWXUD&DUWHD5RPkQHDVFă,8%,7$0($(25$,1'(;Ă5,,YHUVXUL
5(=(59$‫܉‬,$'(=Ă3Ă&,‫܉‬,&$57('(&2/25$70,17($
%81Ă6($5$'2018/(0$11«816&253,213(&2175$6(16
'(925%Ă&8«,16201,,%,1()Ă&Ă72$5(6&8=$‫܉‬,&Ă1($0
&8126&87  %$/$08&8/ '5$*267($ 0($«   &521,&, 79 GLQ
YUHPHD]ăSăFLаLORUGHWUDQ]LаLH&5,0(‫܇‬,675Ă/8&,5(1$785Ă9,(&8
6&253,216(17,0(17$/$&2/2‫=(܇‬80‫܇‬,«5Æ6(0$0$1‫܉‬,,
*$,‫(܉‬/25 &8 &$3 '( 6758‫&   ܉‬$57( '( &2/25$7 0,17($  
&2%$,,  &,7,7258/ '( ,/8=,,   (9$'$‫܉‬,, ',1 &/(;$1( 
6&253,21,60($/,,/($$'$0&$2)/($1'85Ă,8%,5($
8QVFULLWRUPDVXQDWVăPLVSXQăFăƜLDL
,$*2±6)25Ă5,('(/8;$5$1.$1e1,6$8&$1$3($8$&86&Æ5‫܉‬ RSHUDWFkQGYDVkQLLFDUHWHvQFXUFDXvQGUXPXO
6Ă9Ă6381&(9$«%$7(9Æ178/35,1&Ă0$5Ă$‫܇‬$ SHUIRUPDQƜHL IăFkQGXL PDL PLFL SHQWUX D
&5('(8«%,528/'8‫܇‬,/25'($&$6Ă63(5,$‫܉‬,,',13Ă'85($
&$,/25/29(6725,(6±IăUăVHQWLPHQWH1(%81$7,&,,
SXWHDMXFDODFHOPDLvQDOWQLYHODOFRPSHWLƜLLORU
),/,$/$&$6(,'(1(%81,‫܇‬2)(5,Ì1&$03$1,(FRPXQLVWRDJULFROă OXPLL(XQIHOGHMHUWILUHGHVLQH1XƕWLXGDFăL
  Ì1&Ă 18 ( 35($ 7Æ5=,8 FURQLFL OLWHUDURSWLPLVWH   6&5,,725, DƕDILLQGFăPXOWHIHWHIHPHLvƕLIDFRSHUDƜLLGH
&217(0325$1,',1-8'(‫܉‬8/+81('2$5$32(=,,&Æ5&27$‫(܇‬
 0,62*,18/ %,1( 7(03(5$7   6321',/2=$ /$ ‫܇‬$53(/( &8
PăULUHLDUXQDVWIHOGHJHVWDVXPDWvQVHDPQă
&/232‫(܉‬,    &,8085/,$ &8 '5Ă&8,(/, URPDQ   (6(85,
&521,&,&521,&+(7(«/,7(5$5(/$%2'(*$Ä75,6&+(/(‫܉‬,´
 «'$
 &,1($ =,6 &Ă 6817(0 1250$/,"   6&(1$5,7$ HVHXIDQWH]LH
6ăQHPDLUHDPLQWLPGH«0,&52%,2*5$),,&R‫܈‬EXF-HURPH6HFHOHDQX6LQ
DVXPDUHD JORULHL SULQ VDFULILFLX 6SXQ DVWD
DFXP ILLQGFă 6LPRQD +DOHS GăUkPă WRDWH
PLWLQJXULOHGHDFDVăƕLQHvQWRDUFHFXIDƜDVSUH
7RSkUFHDQX  (3,*5$0(‫܇‬,«  6&8=$‫܉‬,&Ă 1($0&8126&87« QRL DUăWkQGXQHFXP VXQWHP ± IUXPRƕL GHR
$'3$JHQ‫܊‬LD'X‫܈‬LORUFX3OXWD6&+(36,60,&52%,2*5$),, YHƕQLFLHƕLFHYD
6(17,0(17$/(,0«326,%,/$583785Ă
92/80( &2/(&7,9( &,1( $, )267 '801($7$ '2018/( 9$/(17,1 0XOƜXPHVF IDWă IUXPRDVă $L OXPLQDW
6,/9(6758"  $172/2*,$ &23,/Ă5,(,  $172/2*,$ ³80258/ SODQHWDVXIOHWXOXLFHORUUăPDƕLDFDVăƕLDFHORU
5()250(,5()250$80258/8,´‫܉‬,*$1,$'$12,381&7('(9('(5(
2$172/2*,('(8025520Æ1(6&$172/2*,,38%/,&$7(3(3/$1 SOHFDƜL VăƕL FDXWH WULVWHƜHD DLXUHDFăSƕXQDULL
-8'(‫(܉‬$1SUR]ăWHDWUX‫܈‬LYHUVXUL QLPăQXL$LIăFXWvQDQXO5RPkQLHLFHQWHQDUH
5()(5,1Я(&5,7,&(vQUHYLVWHOH5RPkQLDOLWHUDUă9DWUD2ULHQWODWLQ7ULEXQD$UGHDOXO JHVWXOGHDvQYLQJHOD0ăUăƕHƕWLLGLQ3DULV$0
OLWHUDU2ULHQWODWLQ$UKLSHODJ3URYLQFLDFRUYLQD7UDQVLOYDQLD$JHUR'LVFREROXO‫܈‬D
35(66LXQLH
'LQ RULFH SXQFW DL SULYL FHUXO HO
HVWH DFHODúL SUHFXP R RSHUă GH
DUWă7RWDVWIHOGLQRULFHSXQFWDL
SULYL IUXQWDULLOH ĠăULL SHQWUX
DSăUDUHHOHVWHDFHODúLDOVXIOHWXO
URPkQHVFGDWGH'RPQXO