Sunteți pe pagina 1din 3

Capitolul 7

Anemia feriprivă

Boala cunoscută sub numele de “anemie feriprivă”, dac-ar fi să o “traducem” din limbajul tipic
medical, derivă din particula “a(n)” = fără, “emie” = în sânge “feriprivă” = prin lipsă de fier. Aşadar,
datorită lipsei fierului de depozit, apare o stare patologică caracterizată printr-un număr redus de
globule roşii (eritrocite sau hematii), sau / şi care conţin mai puţină hemoglobină (pigmentul roşu al
sângelui), fiind astfel mai deschise la culoare, sau / şi care sunt mai mici.
Anemia feriprivă forma de anemie cea mai frecvent întâlnită, afectând în unele ţări în curs de
dezvoltare peste 50% dintre copii şi o bună parte dintre adulţi, având o predilecţie pentru sexul
feminin.
Cauza de bază a apariţiei şi perpetuării acestei boli o constituie reducerea cantităţii de fier din
organism. La aceasta contribuie :
- un aport insuficient al fierului şi / sau al vitaminei C din dieta zilnică ;
- pierderi sangvine repetate şi dese, peste capacitatea normală de refacere a organismului, nesuplinite
de un aport corespunzător, suficient şi eficient de fier : sângerări digestive (ulcerul gastro-duodenal,
varicele esofagiene din ciroza hepatică, colita ulceroasă, polipii intestinali, cancerul cu diverse
localizări la nivelul tubului digestiv), iar pentru femei, sângerările menstruale prelungite şi bogate
cantitativ, fibroamele uterine şi avorturile repetate însoţite de sângerări genitale abundente ;
- anumite boli auto-imune care distrug peretele eritrocitar (cauze rare) ;
- unele boli, care afectează filtrul renal (pielonefrita şi glomerulonefrita acută şi cronică) ce determină
consecutiv pierderi importante de masă eritrocitară prin urină ;
- hemoragii post-traumatice (fractura de col femural etc.), hemoragiile interne de diverse etiologii,
sângerările crescute de pe masa de operaţie ;
- leucemiile, când măduva osoasă (principalul loc unde se generează globulele roşii la adult) este
infiltrată cu celule leucemice, care efectiv “sufocă” sinteza eritrocitară ;
- hiperspenismul (o splină mare care “mănâncă” eritrocite distrugându-le şi scăzându-le numărul);
- traumatismele mecanice repetate produse eritrocitelor la persoanele protezate valvular cardiac cu
valve metalice, HTA malignă rejetul de grefă, „hemoglobinuria de marş” ;
- traumatisme ale corpului ;
- alcoolismul cronic, asociază deseori anemia feriprivă. El împiedică absorbţia fierului şi a vitaminei C
(pe care o mai şi consumă pentru neutralizarea sa) şi dizolvă peretele eritrocitar ;
- fumatul consumă cantităţi uriaşe de vitamina C, tocmai în scopul neutralizării radicalilor liberi
generaţi de către acest viciu ;
- peroxidarea lipidică (prăjelile în ulei sau untură) afectează grav membrana eritrocitară, determinând
ruperea ei ;
- diverse deficite enzimatice intraeritrocitare (cauze foarte rare) ;
- cazul unor medicamente, care la persoane sensibile pot determina pusee hemolitice (de distrugere
eritrocitară) : primaquina, clorochina, dapsona, sulfanilamida, fenacetina, probenecidul, acidul para-
amino-salicilic, acidul nalidixic, chinina, chinidina, cloramfenicolul etc. ;
- sarcina şi alăptarea ;
- anemia după rezecţia gastrică parţială sau totală ;
- obiceiul de a consuma cafea, cacao şi ceai (negru sau rusesc) scade cu până la 40% absorbţia Fierului
- deficitul altor minerale şi vitamine : Cupru, Mangan, Zinc, vitaminele B6, B12, acid folic ;
- slabă producţie a măduvei (anemia aplastică) ;
- intoxicaţii cu metale grele, benzen, CCl4 ;
- diverse boli endocrine : hipotiroidia, hiperparatiroidia, insuficienţa corticosuprarenală ;
- alimentaţia foarte bogată în fibre vegetale (peste 50 grame / zi), fitaţi… ;
- sindroame de malabsorbţie ;
- prematuritatea şi gemelaritatea.

Datorită faptului că fierul necesar pentru sinteza hemoglobinei intră în structura şi a altor sisteme
enzimatice, carenţa sa se răsfrânge negativ asupra întregului organism. Tot Fierul intră şi-n structura
mioglobinei, substanţă cu structură asemănătoare Hemoglobinei, ce funcţionează ca un depozitar al
oxigenului în muşchi.

Simptomele carenţei de fier şi ale anemiei feriprive :


- tegumentele devin palide, uscate şi aspre, părul va fi uscat şi friabil, rupându-se uşor, unghiile se
încovoaie, îşi pierd luciul, li se reduce rezistenţa şi se rup uşor ;
- mucoasele (nazală, bucală, esofagiană, gastrică etc.) prezintă leziuni inflamatorii, atrofice şi pot
sângera ;
- limba este roşie, depapilată, cu senzaţie de usturime, mergând până la scăderea sau chiar la
pierderea senzaţiei gustative, apetit capricios la copii ;
- apare astenia şi dispneea (lipsa de aer) de efort, durerile anginoase, iritabilitatea şi neliniştea,
vertijul (ameţeala). Una din cauzele autismului la copii este şi deficitul de Fier ;
- apar întârzieri ale ratei de creştere ;
- femeile gravide cu deficit de Fier au un risc crescut de naşteri premature şi au o şansă sporită să
aducă pe lume copii cu greutate mică la naştere, iar depozitele de Fier ale nou născutului vor fi şi
ele reduse (cu consecinţele de rigoare) ;
- dureri de cap, ţiuituri în urechi (acufene), scăderea capacităţii de concentrare psihică,
nervozitate, nelinişte. La copii poate scădea indicele IQ cu 5-10 puncte, poate compromite
dezvoltarea cognitivă (care poate fi ireversibilă şi pentru totdeauna, chiar după corectarea
deficitului de Fier) şi performanţele şcolare. Procesul de memorizare şi atenţia pot fi şi ele afectate;
- datorită leziunilor de la nivelul mucoasei tubului digestiv, chiar absorbţia fierului poate diminua şi
se intră astfel într-un cerc vicios, agravând anemia ;
- anemia carenţială prin Fier, determină o creştere a riscului intoxicaţiei cu Plumb ;
- un nivel al Hemoglobinei de sub 10 mg% la vârsta de 9-26 de luni, implică un scor de depresie
semnificativ crescut la vârsta de 6-8 ani ;
- se reduc performanţele musculare şi toleranţa la efort ;
- are loc o deficienţă a receptorilor pentru dopamină ;
- creşte frecvenţa infecţiilor virale, microbiene, fungice, determinând o scădere a imunităţii generale.

Simptomele descrise apar cu o incidenţă ridicată şi sunt accentuate atunci când gradul anemiei este
mediu sau sever, în formele uşoare manifestările bolii putând lipsi, sau să fie nespecifice. Au fost
descrise şi cazuri de anemie importantă (în cazurile când aceasta a survenit brusc printr-o hemoragie),
în care simptomele nu trădau boala, sau erau nedefinitorii.
La o persoană adultă întâlnim următoarele constante :
- număr de eritrocite : bărbaţi 4,5 – 5,5 milioane / mm3 de sânge
femei 4,2 – 4,8 milioane / mm3 de sânge
- hemoglobină : bărbaţi 15 +/- 2 g %
femei 13 +/- 2 g %
- hematocrit : bărbaţi 45 +/- 7 %
femei 42 +/- 5 %
În anemia feriprivă, se reduce atât numărul de eritrocite, cât şi hemoglobina şi hematocritul sub
valorile de mai sus. Specificitatea cea mai mare o prezintă însă ultimele 2 analize.
Ameliorarea simptomatologiei, prevenirea şi tratamentul de fond al bolii, se efectuează aducând un
aport alimentar corespunzător de fier şi vitamină C (care favorizează absorbţia fierului şi la nevoie,
transformă prin reducere fierul trivalent neabsorbabil în fier bivalent, absorbabil). Situaţiile de urgenţă
care să presupună transfuzii de masă eritrocitară sunt rare, dar grave. În acelaşi timp se va tenta
limitarea pierderilor sangvine, eliminarea viciilor, acompaniate de o dietă echilibrată care să conţină
fier şi vitamină C. Un aspect care merită să nu fie trecut cu vederea este şi faptul că 3 metale (Cuprul,
Manganul şi Zincul) au un rol hotărâtor în absorbţia şi bio-disponibilitatea Fierului. Deci, faceţi
în aşa fel încât alimentaţia dvs. să conţină şi cele 3 metale.
Nu trebuie uitat că şi diversificarea precoce a alimentaţiei la un sugar (sub vârsta de 6 luni), sau
trecerea bruscă la o alimentaţie solidă, împiedică absorbţia Fierului. Ligatura precoce a cordonului
ombilical, imediat după naştere, înainte de a înceta pulsaţiile sale, privează nou-născutul de o
cantitate de Fier echivalentă cu cea pe care o va primi în următoarele 5 luni de viaţă !!! Deci
cordonul ombilical va fi ligaturat abia după ce nu se mai percepe nici o undă pulsatilă, la aproximativ
30 – 60 de secunde după naştere !
Necesarul zilnic de fier este situat în limitele de 10 – 18 mg, iar absorbţia sa este în proporţie de 25-
30% pentru sursele de origine animală şi de 20% pentru sursele de origine vegetală (cu excepţia
fierului din soia care are o absorbţie tot de 30%). Această constatare însă nu ne îndreptăţeşte să
considerăm sursa de fier de origine animală drept prioritară, datorită faptului că aceasta include
recordmenii în colesterol.
Cantitatea de Fier a laptelui matern este în jurul valorii de 30-50 mg Fier / 100 ml lapte, însă
absorbţia sa este la valori de 50%, depăşind cu mult orice alt aliment sau medicament. Încurajez şi pe
această cale alăptarea la sân a copiilor, cel puţin până la vârsta de 6 luni.

Surse alimentare de fier (în miligrame la 100 g produs) :


- soia germinată la 48 de ore 45 - pere 5,4
- pătrunjelul şi fragii 19 - gutui 5
- pulberea de roşcove 13,5 - mazărea boabe 4,7
- ficatul de vită 12 - carnea de iepure 3,6
- caisele uscate 10 - carnea de vită 3,3 – 3,5
- pateul de ficat 10 - carnea de curcă 3,1
- rinichi de vită 10 - carnea de oaie 3
- seminţele de in 8,3 - nuci, curmale, smochine, stafide 3
- inima de vită 8 - icrele de crap şi ştiucă 2,5
- lintea boabe 7,6 - carnea de gâscă 2
- gălbenuş de ou 7 - carnea de găină 1,5
- soia boabe 7 - caşcavalul 1 – 1,5
- piersici 6,9
- fasole boabe 6,6
- fulgi de ovăz 6
- morcov 5,9

Sursele de vitamina C sunt reprezentate de : măceşe, coacăze negre, kiwi, citrice (vezi capitolul 3).
Un aport alimentar crescut în ceea ce priveşte fierul, are un efect limitativ asupra absorbţiei acestui
metal (şi se pare că şi al Zincului), corpul extrăgând doar cât are nevoie, restul eliminându-se prin
scaun. O cantitate mare de fier, administrată intempestiv (fiole, comprimate) într-un timp relativ scurt,
chiar şi pentru cazuri justificate, este periculoasă tocmai datorită riscului pe care-l prezintă fierul în
exces, acela de a fi cancerigen. Riscul se amplifică cu cât vârsta persoanei este mai înaintată şi dacă
aceasta prezintă şi formaţiuni precanceroase sau cu potenţial de dezvoltare malignă : hemangioame
(aluniţe), polipi cu diverse localizări, fibroame etc. Trebuie ţinut cont de acest aspect atunci când vom
trata un pacient anemic, iar dacă situaţia nu impune urgenţă, iar absorbţia intestinală este încă bună,
vom lăsa organismul să-şi absoarbă singur cantitatea necesară de fier din alimente. Este recomandabil
ca doar în situaţii perfect justificate (la o hemoglobină sub 6 – 7 g %) să se tenteze o terapie
medicamentoasă, datorită riscului de care am amintit deja al fierului luat intempestiv (ca să nu mai
vorbim şi de potenţialul ulcerogen al comprimatelor şi fiolelor cu fier). Sunt studii care arată că un
aport mărit de Fier poate fi răspunzător de o incidenţă sporită a bolii coronariene, mai ales dacă se
însoţeşte şi cu valori ridicate ale LDL-C, determinând oxidarea acestuia şi grăbind procesul de
ateroscleroză. Alimentele care sunt preparate termic în vase din Fier (tablă), măresc conţinutul
alimentelor în acest metal.
Numărul persoanelor care dezvoltă anemie este legat mai mult de o alimentaţie carenţială în fier sau /
şi unui consum mare (de diferite etiologii) şi mai puţin de obiceiurile alimentare ale persoanei în cauză
(vegetarieni sau omnivori). O dietă echilibrată vegetariană, dar şi omnivoră, previne cu succes
instalarea anemiei feriprive, sau o contracarează eficient dacă aceasta din diverse motive s-a instalat.