Meritocrația și hazardul

Rolul conceptului de noroc și

loterie naturală în societățile
meritocratice

Ţifrea Mădălina
 Introducere

În societățile actuale, bazate pe progres și creșterea bunăstării individuale, meritocrația

și norocul sunt două concepte cheie care sunt atent studiate cu scopul de a îmbunătății
egalitatea de șanse între indivizi și a combate discriminarea. Procesele cognitive umane ne
ajută să înțelegem de ce majoritatea oamenilor privesc succesul ca pe o variabilă inevitabilă,
și anume, disponibilitatea euristică. Acest proces cognitiv ne crează tendințe de estimare a
probabilităților unor evenimente bazat pe gradul de ușurință cu care putem să ne amintim
instanțe similare. Carierele de succes sunt rezultatul factorilor multipli, incluzând talentul,
gradul de muncă depusă și șansa sau norocul. Unii dintre acești factori sunt recurenți, fiind
mult mai accesibili în comparație cu alții care se întâmplă sporadic, făcându-i mai greu de luat
în considerare atunci sand ne referim la propriile realizări.

Nu este de mirare că în țările dezvoltate, unde oportunitățile sunt multe, persoanele

care muncesc din greu sunt persoane de succes, atribuindu-și reușitele în baza talentului și a
efortului depus în detrimentul oricărui alt factor care ar fi putut contribuii la realizarea
țelurilor personale. Cu toate că, există posibilitatea ca aceste persoane să fie conștiente de
faptul că în alt mediu probabilitatea ca ei să reușească erau mult mai scăzute, experiențele de
zi cu zi elidează norocul, spre exemplu hazardul de a ne naște într-o țara sigură, unde cetățeni
nu sunt implicați în conflicte armate.

Oamenii, în general, au tendința de a interioriza mai profund evenimentele care au fost

dezavantajoase pentru ei, în comparație cu cele care au adus un plus sau au ajutat la un
moment dat în atingerea scopurilor de ordin persoanal. În cartea sa “Success and Luck: Good
Fortune and the Myth of Meritocracy”, Robert H. Frank exemplifică asumarea meritelor ca
succes personal și înregistrarea obstacolelor prin mersul cu bicicleta pe o pantă abruptă, la
urcare obstacolele fiind mai multe și mai dificile, efortul este ai mare conștientizându-l mai
acut, în opoziție, coborârea pantei este facilă, asumându-ne meritele ca succes personal.1

Tendința de a ne supraestima responsabilitatea pentru succesul personal nu trebuie

combătută prin lipsa de conștientizare a succeselor, dar trebuie să avem în vedere factori
externi care nu depind de noi, care ne-au facilitat accesul la succes. Mai mult, măndria este un

1
Robert H. FRANK, Success and Luck: Good Fortune and the Myth of Meritocracy, Princeton University
Press, New York, 2016;

1
factor foarte motivant, tendința de a nu lua în considerare factorul de noroc este o reacație a
evoluției de adaptare pentru a ne conserva, pentru a persevera când întâmpinăm obstacole.2

Cu toate acestea, elidarea factorului de hazard din succesul individual are și

repercursiuni negative, elidarea nevoii de egalitate de oportunități și șanse, individualizarea
exagerată la nivel social și scăderea filantropiei și a întrajutorării celor „mai puțin norocosi”.

Meritocrația la nivel individual, social și poltic

Numeroase figuri politice în istoria recentă atribuie meritocrației echilibrul și

prosperitatea de care fiecare societate orientată spre progres ar trebuii să beneficieze. Precum
alte figuri politice înaintea sa, președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a
garantat reforme politice care să asigure meritocrația în stat, argumentând că justiția socială
trebuie să fie asigurată mai ales prin posibilitatea că indivizi să muncească din greu pentru a
își atinge prin talent și efort personal țelurile, depășindu-și condiția socială 3. Theresa May,
actualmente prim-ministra a Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, a promis în
repetate ocazii că va transforma statul in „cea mai mare meritocrație a lumii” 4. „Doresc ca
Marea Britanie să fie locul unde avantajul este bazat pe merit, nu pe privilegiu, unde talentul
și munca sunt ceea ce contează, nu unde te-ai născut, cine sunt părinți tăi sau cum sună
accentul tău” 5.

În anul 2008, odată cu criza economică, principiile meritocrației au fost puse serios
sub semnul întrebării, acestea fiind contestate în repetate rânduri de către economiști și
sociologi. Ideea conform căreia individul are posibilitatea de a alege ceea ce își dorește să
facă și să reprezinte pentru a își atinge succesul, era o idee dificil de acceptat. Chiar și pentru
clasa de mijloc nivelul de trăi a scăzut drastic, calitatea locului de muncă și a ofertei pe piața
muncii a scăzut considerabil, datoriile și creditele devenind tot mai greu de achitat. În acest
context al instabilității, politicienii precum Teresa May și Donald Trump au reușit să readucă
în prim plan ideea meritocrației pentru a justifica politici care vor intensifica inegalitățile
sociale deja existente.

2
Ibidem;
3
http://edition.cnn.com/2017/02/28/politics/donald-trump-speech-transcript-full-text/, accesat la
data de 24.06.2017;
4
https://www.gov.uk/government/speeches/britain-the-great-meritocracy-prime-ministers-speech,
accesat la data de 24.06.2017;
5
Ibidem;

2
 Există, totuși diferențe în abordare și de discurs în ceea ce privește viziunile celor două
figuri politice asupra conceptului de meritocrație. Președintele Statelor Unite ale Americii își
orientează retorica spre misoginie și rasism, iar May se concentrează asupra reprezentării ca
reprezentantă a intereselor justiției sociale. Cu toate ecetea, amândoi sunt conștienți de
inegalitățile la nivel social, dar, recomandă meritocrația, capitalismul și naționalismul ca fiind
soluții viabile pentru rezolvarea problemelor de ordin social și economic. Interesele
amândurora este de a creea prosperitate economică pentru cei bogați prin măsuri de încurajare
a creeri de „paradisuri fiscale”, în același timp crescând nivelul de saturație a pieței publice și
de competitivitate în toate aspectele vieții de zi cu zi.

În anul 1956, când termenul de meritocrație a fost utilizat pentru prima dată pentru a
descrie o un concept care înglobează abuzul unei societății pur inegale asupra individului.6
Socilogul Alan Fox a pus sub semnul întrebării intențiile unei societăți bazate pe meritocrație,
încercănd să aducă în prin plan dezavantajele unei astfel de ideologii7. Acesta argumenta că în
astfel de societăți circumstanțele oferă oportunități din ce în ce mai multe celor care dispun de
resurse, în detrimentul indivizilor a căror resurse sunt limitate, prin urmare oportunitățile fiind
direct proporționale cu rerursele de care o persoană dispune.

Riscurile unei astfel de societății sunt concentrate în ceea ce numim astăzi tirania
celor puțini, unde resursele, oportunitățile și administrarea acestora revine unei elite care
înglobează număr scăzut de indivizi, clasa de mijloc devine din ce în ce mai restrânsă,
migrația socială făcându-se de la clasă de mijloc la clasele inferioare.8 Alan Fox a propus că
acest concept al meritocrației să fie intercalat cu ideologii socialiste precum distrbuirea avuției
între indivizi asftel încât societatea ca un tot unitar să beneficieze de o calitate mai bună a
vieții 9.

În anul 1958, filozoafa Hannah Arendt argumenta într-un eseu ideea că meritocrația
contrazice principiile egalității de șanse și a justiției sociale precum orice tip de oligarhie. În
mod particular, s-a adresat problemelor din mediul școlar, cu precădere în școlile în care
segregarea instituțională a copiilor se făcea strict pe baza măsurării abilităților și abtitudinilor
acestora. 10
Michael Dunlop Young, a fost de asemenea interesat de conceptul meritocrației,

6
Michael YOUNG, The Rise of the Meritocracy, Transaction Publishers, Londra, 1958;
7
http://openaccess.city.ac.uk/4167/1/nf8081_littler.pdf, accesat la data de 26.06.2017;
8
Ibidem;
9
Ibidem;
10
https://www.thecriticalreader.com/wp-content/uploads/2016/07/ArendtCrisisInEdTable.pdf,
accesat la data de 26.06.2017;

3
în 1958, în cartea sa, „The Rîse of the Meritocracy” autorul descrie problemele democrației și
a unui viitor distopic în care conceptul meritocrației duce la dezecilibre sociele și economice
importante. Cu toate acestea, în anul 1972, sociologul de origine americană, Daniel Bell,
atribuie meritocrației o abordare mai pozitivă ca până atunci, sugerând că acesta poate deveni
sursa care facilitează producția unei „economii a cunoașterii” 11.

În anii `80 termenul a primit conotații asociate cu ideologii noi de dreapta pentru a
descrie și a explica diferențele de venit între indivizi și mobilitatea socială crescută. Termenul
de meritocrație schimbanu-și sensul în decursul a mai puțin de 25 de ani datorită schimbărilor
majore la nivel social și economic.

În ultimele decade, meritocrația neoliberală a fost caracterizată de două elemente

cheie. Primul fiind acela de a încercă să extindă competiția antreprenorială la nivelul vieții de
zi cu zi și între toți indivizi societății. Cel de al doilea, puterea a fost concentrată prin mișcări
de egalitate din anii `20. Meritocartia a fost, și este prezentată ca o metodă de a elida ierarhiile
bazate pe privilegii. Chiar și Margaret Thatcher, în ciuda conservatorismului social, a
promovat intens ideea de mobilitate socială. Meritocrația a înglobat liberalismul social,
împotrivindu-se homofobiei, sexismului, rasisimului și a segregării, garantând la nivel
conceptual că oricine are șansa egală de a reuși.

Aceea care au reșit împotriva tuturor obstacolelor aparante, erau promovați ca

reprezentanți ai meritocrației și a progresului social. Însă, odată cu acestea, mobilitatea socială
și urcarea pe scara socială a devnit o problemă intens individualizată. În contradicție cu cei
care au reșit și au succes, sunt acei indivizi care sunt percepuți ca lipsiți de succes din cauza
propriilor eforturi și alegerilor personale. La nivel social, nevoia de a avea succes a devenit o
obligație de ordin moral, cei care nu aveau parte de avantajele priviilegiilor anterioare se
găsesc în poziția în care sunt presați social sa „tina pasul”. Sistemele sociale care răsplătesc
prin avuție și care accentueză inegalitatea și nu facilitează mobilitatea socială ci indivizii își
mută privilegiile copiilor lor.

Ideea de merit este, în comparație cu meritocrația, un termen mai maleabil. Meritul

este recompensa efortului depus și se definește ca direct proporțional cu străduința
individuală. Meritul este independent de orice variabilă de ordin personal precum gen, etnie,
rasă, situație socială sau ecomoică, etc. din acest motiv ideea de meritocrație și merit se

11
http://eprints.lse.ac.uk/67514/1/Review_Bell_China%20Model_2016.pdf, accesat la data de
26.06.2017;

4
bucură de o popularitate crescută la nivel social, pentru că garanteza tuturor șansa de a reuși,
de avea succes, promovând ideea ce a avea posibilitatea să îți depășești propria condiție prin
muncă și efort personal. Însă, meritocratia este, din păcate, un promotor al inegalității de
șanse și tratament între indivizi.

Factorul noroc la nivel social și individual

Factorul de hazard care în transcende pe toate celelelte este cel legat de locul în care
individul se naște, mai precis gradul de dezvoltare al țării. Dacă un individ se naște într-un
mediu favorabil, este în mod indubitabil un noroc, în comparație cu opusul unde individul se
va dezvoltă în mod cert mai precar. Pentru că mediul de trai să fie propice este nevoie ca
sectorul public să beneficieze de investiții majore în toate ariile, de la infrastructura la
educație și sănătate.

S-a observat că în Statele Unite ale Americii, 1% dintre cei mai bogați oameni sunt
implicați și în politică, rezultând în interese de scădere a sumelor de taxare pentru bugetul de
stat. Având în vedere acest fapt, că cei mai bogați americani sunt de părere că prosperitatea
personală este prioritară, deci datorată în mod exclusiv talentului și muncii. Bineînțeles, este
un exemplu extrem, dar elocvent. Este de a sine înțeles că există o diferență majoră în
viziunea conform căreia succesul este datorat în exclusivitate eforturilor personale și dorința
de a face uz de cât mai mult din veniturile personale, în comparație cu disponibilitatea de a
contribuii prin investiții de ordin public la factori care au facilitat succesul personal.

Studiile recente arată că generozitatea este în strânsă dependență de gradul de

conștientizare a factorului noroc în atingerea succesului personal. Experimente conduse de
către psihologul David DeSteno, arată că un grad ridicat de recunoștință duce la un grad mai
mare a posibilității de a contribuii la binele comun. Experimentul a avut că scop să îi facă pe
subiecți să se simtă recunoscători pentru ceea ce au reușit să obțină, că mai apoi să le dea
posibilitatea să participe prin acțiuni, cu costuri personale, la bunăstarea comună a altor
persoane.

S-a observat că, în comparație cu subiecți grupului de control, persoanele care s-au
simțit recunoscătoare au fost, în medie, cu 25% mai generoase către străini. Aceste
descoperiri sunt în concordanță cu cele ale altor psihologi și cercetători implicați în studiul
fenomenului. Putem, deci, concluziona că acest expriment, cât și multe altele, precum și alte
cercetări în domeniu, sugerează că atunci când suntem conștienți de importantă norocului și a

5
hazardului în ceea ce privește succesul personal, suntem mult mai deschiși de a contribui din
realizările personale la binele comun.

“I am a great believer in luck. The harder I work, the more of it I seem to have.”
Coleman Cox 12

Dacă avem în vedere promovarea socială fără ca acesta să fie bazată pe criterii
meritocratice, atunci avem o mobilitate socială aferentă care înlocuiește hazardul sau norocul
cu meritocrația dând falsa impresie că fără efort deosebit oricine poate să evolueze în ierarhia
socială. Însă, recunosterea faptului că norocul are un rol important în succesul personal poate
chiar duce la îmbunătățirea șanselor ulterioare de succes. În ultimi 20 de ani s-a acordat o
atenție sporită fenomenului de recunoștință.

Cercetătorii în domeniul științelor sociale au descoperit că recunoștința produce o

multitudine de schimbări la nivel psihic, psihologic și social. Cercetătorii Robert Emmons de
la Universitatea din California, Davis McCullough și Michael McCullough de la Universitatea
din Miami sunt cei mai vocali cercetători în ceea ce privește acest fenomen. Pentru a înțelege
fenomenul cercetătorii au condus un experiment prin care au cerut unui grup de subiecți să își
scrie în jurnale lucrurile, întâmplările și conjuncturile care îi fac să se simtă recunoscători, al
doilea grup a fost îndrumat să țină evidența a ceea ce îi irită, iar celui de al treilea grup i-a fost
indicat să înregistreze evenimente și întâmplări în general, aparent neutre.13

După 10 săptămâni, rezultatele în cadrul grupului care înregistra evenimentele pentru

care erau recunoscători au avut un impact major asupra concluzionarii experimentului,
înregistrându-se schimbări majore la nivel personal și social în rândul subiecților primului
grup.14 Aceștia au înregistrat un număr și o intensitate mai scăzută a durerilor, îmbunătățindu-
se char și calitatea ciclurilor de somn, raportând un nivel mai scăzut al stresului, creșterea
nivelului de energie și de concentrare.15 Marea majoritate a grupului s-a descris ca fiind mai
curajoși, integrați din punct de vedere social și cu un grad mai mare de compasiune, susținând
că a fost redusă semnificativ intensitatea anxietăților și a impulsurilor de natură agresivă.16

12
Coleman COX, Listen to This, C. Cox Publishing Company, San Francisco, 1922, p. 7;
13
Counting Blessings Versus Burdens: An Experimental Investigation of Gratitude and Subjective Well-
Being in Daily Life, http://www.stybelpeabody.com/newsite/pdf/gratitude.pdf, accesat la data de 22.06.2017;
14
Ibidem;
15
Ibidem;
16
Ibidem;

6
Rezultate similare nu au fost înregistrate în nici unul din subiecții aparținând celorlalte două
grupuri.17

Meritocrație și egalitate de șanse în politica romanescă

La nivel național, reprezentarea femeilor în politică este grav disproporționată.

Aproximativ 52% din populația totală a României sunt femei 18
, reprezentarea de gen în
Parlamentul României este reprezentat de 80,65% ( 375 de mandate) bărbați în comparație cu
1920
19,35% ( 90 de mandate) femei din totalul de 465 parlamentari . La nivelul Uniunii
Europene media este reprezentată de 27% femei și 73% bărbaţi in institutiile legislativului21.
Cu toate că există lege specială în domeniul egalității de șanse între femei și bărbați
responsabilitătile numeroase ale femeilor din viața privată, percepția la nivel social și tipul de
educație primit nu impulsionează femeile să se implice activ în viață publică. Proiectul de lege
nr. 180, care susține că femeile să fie în proporție de 40% reprezentate în legislativ 22

reprezintă o soluție pentru acesta problemă.

Numărul mai mare de femei în politică ar duce, în conformitate cu statisticile din din
statele în care reprezentativitatea de gen este mult mai echilibrată, la schimbarea agendei
politice. Domeniile precum, sănătate, învățământ și asistență socială ar beneficia de un buget
mai mare și un interes mai ridicat. Aceste schimbări survin datorită caracterului social al
domeniilor, pentru care femeile, prin constructele sociale din domeniul educației formale și
nonformale au o mai mare înclinare. Pentru că bărbații și femeile să aibă șanse egale la
concurc în domeniul politicii, pentru că politicul să fie meritocratic diferențele de gen
existențe în percepția socială nu trebuie să se reflecte șansele pe care un grup le are în
dezavantajul celui de al doilea grup. În România există o discriminare de gen accentuată, în
toate instituțiile publice sau private precum și în famile, mass-media sau Biserică se
promoveza femeia care este implicată în sfera privată, nefiind promovată femeia politician sau
în general femeia lider, mai ales în spațiul public.

17
Ibidem;
18
http://www.insse.ro/cms/, consultat la data de 25.06.2017;
19
http://www.cdep.ro/, accesat la data de 26.06.2017;
20
https://www.senat.ro/, accesat la data de 26.06.2017;
21
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Gender_statistics, accesat la data de
26.06.2017;
22
http://www.consiliulong.md/wp-content/uploads/2016/04/Demers-de-la-Platfroma-proiect-lege-
180.docx, accesat la data de 26.06.2017;

7
 Conform cercetărilor în domeniu, că femeile să se bucure de reprezentarea intereselor
și a problemelor cu care se confruntă, ele trebuie reprezentate în proporție de aproximativ
30% pentru a avea șansa de a influența deciziile politice la nivelul statului. Însă, aceste măsuri
se vor dovededi a fi insuficiente în cazul în care femeile, ajunse în poziții de a reprezenta nu
vor acționă rămânând în plan secund fiind lipsite de inițiativă. Partdele politice principale din
România nu au, din păcate, interese sau inițiative pentru a susține egalitatea de gen în politică
romanesca. Conctructele stereotipizatoare la adresă femeii se continuă și în domenii precum
politicul, în România mass-media abordând femeia-politician ca un subiect monden și
superficial, concendrandu-se mai mult pe aspectul fizic al femeii sau sfera personală în
detrimentul realizărilor profesionale.

Pentru ca domeniul politicii să fie o meritocrație, populația trebuie educată pentru

egalitatea de șanse. Având ca model al egalității de șanse democrațiile nordice, putem
propune ca reprezentarea genurilor să nu fie sub pragul de 40%. De la primele cicluri ale
educației formale copiii trebuie educați egalitar cu băieții acestea trebuie fie tratate mod egal
pentru avea de își autonomia societate ciclul de adult de politician.

8
Bibliografie:

1. COX, Coleman, Listen to This, C. Cox Publishing Company, San Francisco,

1922;
2. FRANK, Robert H., Success and Luck: Good Fortune and the Myth of
Meritocracy, Princeton University Press, New York, 2016;
3. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Gender_statistics;
4. http://edition.cnn.com/2017/02/28/politics/donald-trump-speech-transcript-full-
text/;
5. http://eprints.lse.ac.uk/67514/1/Review_Bell_China%20Model_2016.pdf;
6. http://openaccess.city.ac.uk/4167/1/nf8081_littler.pdf;
7. http://www.cdep.ro/;
8. http://www.consiliulong.md/wp-content/uploads/2016/04/Demers-de-la-
Platfroma-proiect-lege-180.docx;
9. http://www.insse.ro/cms/;
10. http://www.stybelpeabody.com/newsite/pdf/gratitude.pdf;
11. https://www.gov.uk/government/speeches/britain-the-great-meritocracy-prime-
ministers-speech;
12. https://www.senat.ro/;
13. https://www.thecriticalreader.com/wp-
content/uploads/2016/07/ArendtCrisisInEdTable.pdf;
14. YOUNG, Michael The Rise of the Meritocracy, Transaction Publishers,
Londra, 1958.