Sunteți pe pagina 1din 15

Ocuparea forţei de muncă în rândul tinerilor

Studiu comparativ Germania şi România

Ţifrea Mădălina
Intoducere

Eurostat estimează că 20.429 milioane de persoane au fost şomeri în luna noiembrie a


anului 2016 în Uniunea Europeană. Comparativ cu luna octombrie 2016, numărul persoanelor
şomere a scăzut cu 41.000 de persoane. Comparativ cu luna noiembrie 2015, şomajul a scăzut
cu 1,552 milioane la finele anului 2016. Rata şomajului în Uniunea Eurpeana a fost de 8,3%,
în luna noiembrie 2016, în scădere de la 8,4% în octombrie 2016 şi de la 9,0% în luna
noiembrie 2015. Dintre statele membre, cele mai scăzute rate ale şomajului din noiembrie
2016 au fost înregistrate în Republica Cehă (3,7%) şi Germania (4,1%). Cele mai mari rate au
fost observate în Grecia (23,1% în septembrie 2016) şi Spania (19,2%).

Comparativ cu un an în urmă, rată şomajului în noiembrie 2016 a scăzut în douăzeci şi patru


de state membre, în timp ce această a crescut în Estonia (de la 6,3% la 7,4%, între octombrie
2015 şi octombrie 2016), Cipru (de la 13,2% la 14,2%), Danemarca (de la 6,1% la 6,5%) şi
Italia (de la 11,5% la 11,9%). Cea mai mare scădere a fost înregistrată în Croaţia (de la 15,7%
la 11,4%).

Situaţia tinerilor în ocuparea forței de muncă în Uniunea Europeană

Uninuea Europeană sprijină statele membre în reducerea şomajului în rândul tinerilor


şi creşterea ratei de ocupare a tinerilor, în conformitate cu obiectivul de realizare a unei rate
de ocupare de 75%.

Coform Eurostat în anul 2015, mai mult de 6,6 milioane de tineri (cu vârste cuprinse între 15-
24 de ani) din Uniunea Europeană erau şomeri sau în afara sistemului educaţional. Conform
aceleiaşi surse în luna august 2016, mai mult de 4,2 milioane de tineri au fost şomeri în
Uniunea Europeană. Cu toate că de la începutul anului 2013 rată şomajului în rândul tinerilor
a scăzut de la aproximativ 23% la aproximativ 19% în august 2016, raţa şomajului în rândul
tinerilor este încă ridicată în ţările Uniunii Europene, atingând, în unele ţări chiar şi un procent
de 40%. În luna noiembrie 2016, 4.280 milioane de tineri cu vârsta de sub 25 de ani, au fost
şomeri în Uniunea Europeană, dintre care 3,007 milioane au fost în zona euro. În luna
noiembrie 2016, rata şomajului în rândul tinerilor a fost de 18,8% în Uniunea Europeană şi
21,2% în zona euro, în comparaţie cu 19,5% şi, respective 21,8%, în luna noiembrie a anului
precedent.

Staticticile publicate de Eurostat arată că rata şomajului în rândul tinerilor este dublă faţă de
rata şomajului general, de asemenea se observă decalaje foarte mari între ţările Uniunii

1
Europene în ceea ce priveşte rata de şomaj în rândul tinerilor, de exemplu: Germania, statul cu
cea mai cea mai scăzută rata a şomajului în rândul tinerilor cu un procent de 6,7%, iar cele
mai mari au fost înregistrate în Grecia cu un procent de 46,1%, Spania cu 44,4% şi Italia cu
39,4% în luna septembrie 2016.

În Uniunea Europeană abandonul şcolar este de 11% pentru tineri cu vârsta cuprinsă între 18
si 24 de ani. Dificultăţi majore în găsirea unui loc de muncă se înregistrează în rândul celor
care părăsesc timpuriu sistemul educaţional. Nivelul scăzut de educaţie este adesea legat de
şomaj şi riscul de sărăcie sau excluziune socială. Conform analizelor Eurostat, tineri care
părăsesc timpuriu educaţia şi tineri cu un nivel scăzut de educaţie se confruntă cu probleme
deosebit de grave pe piaţa forţei de muncă. Aproximativ 60% din totalul tinerilor cu vârsta
cuprinsă între 18 şi 24 de ani și cu cel mult studii în ciclul secundar şi care nu erau parte în
sistemul educaţional sau de formare sunt şomeri sau parte a populaţiei inactive în anul 2015.
Şomajul în rândul tinerilor cu vasta cuprinsă între 18 şi 24 de ani în Uniunea Europeană, a
fost de 20,3% în acelaşi an. Acest lucru implică faptul că nivelul şomajului în rândul
persoanelor care părăsesc timpuriu educaţia şi formarea sunt mult mai mari decât în rândul
populaţiei totale din aceeaşi grupă de vârstă1.

În cadrul Strategic framework – Education & Training 2020 al Uniunii Europene se


recunoaşte rolul deosebit de important al educaţiei şi formării în creşterea şanselor de
angajare. S-a stabilit o valoare de referinţă conform căreia cel puţin 82% dintre absolvenţi al
educaţie secundare cu vastă cuprinsă între 20 şi 34 de ani ar fi trebuit să îşi fi găsit locuri de
muncă în cel mult trei ani de la încheiereea studiilor şi formării profesionale.2 Un nivel ridicat
al şomajului în rândul tinerilor se datorează uneori şi dificultăţi sporite în ocuparea posturilor
vacante de muncă. Acest fapt indică existenţa unor neconcordanţe pe piaţa forţei de muncă şi
educaţie, mobilitatea geografică redusă sau a condiţiilor salariale inadecvate.

Uniunea Europeană a adoptat, în aprilie 2013 “The Youth Guarantee”, un angajament ca în


toate statele membre să se asigure pentru toţi tineri sub vârsta de 25 de ani o oferta de muncă
bună calitativ, posibilitatea de a îşi continua studiile şi posibilitatea de a urma un stagiu de
ucenicie sau stagiu de formare într-o perioadă de patru luni de la intrarea în şomaj sau de la
părăsirea sitemului de educaţie formală. Iniţiativa este una dintre principalele resurse

1
http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Europe_2020_indicators_-_education,
How do education levels affect labour market participation?, accesat la data de 05.01.2017;

2
http://ec.europa.eu/education/policy/strategic-framework_en, ET 2020 — the EU’s Strategic
Framework for Education and Training 2020, accesat la data de 05.01.2017;

2
financiare menite să sprijine punerea în aplicare a sistemelor naţionale de garantare a ocupării
tinerilor, fiind creat pentru a sprijini în mod direct tineri şomeri care nu sunt parte a sistemului
de educaţie sau de formare vocaţională în regiunile care au o rată a şomajului în rândul
tinerilor de peste 25%.

Legislaţia în ceea ce priveşte angajabilitatea tinerilor în Germania

Sistemul educaţional german variază pe întreg teritoriul statului, deoarece fiecare stat
decide propriile politici educaţionale. Conform legislaţiei din Germania, creşa şi grădiniţă
sunt opţionale pentru copiii cu vârstele cuprinse între un an şi şase ani, vârstă după care şcoala
este obligatorie pentru nouă sau zece ani.

Din clasa a 1-a până în clasa a 4-a copiii frecventează şcoala primară, în care materiile predate
sunt aceleaşi pentru toţi, denumită Grundschule. După clasa a 4-a, elevi sunt separaţi în
funcţie de capacităţile academice şi aspiraţii în unul dintre cele trei tipuri diferite de şcoli:
Hauptschule, Realschule sau Gymnasium. Cu toate acestea, în cele mai multe state, părinţii au
ultimul cuvânt cu privire la tipul de şcoală pe care copilul lor îl frecventează în urma clasei a
4-a.3

Hauptschule cuprinde clasele 5-9 având aceeaşi subiecte ca Realschule şi Gymnasium,


însă, într-un ritm mai lent şi cu unele cursuri profesionale orientate spre vocaţii. Aceast tip de
educaţie combină educaţia dintr-o şcoală profesională cu formarea prin ucenicie până la vârsta
de 18 ani.4 Realschule cuprinde clasele 5-10, în cele mai multe state, include şcoli
profesionale cu jumătate de normă şi şcoli profesionale superioare. Este posibil pentru elevii
cu realizări academice deosebite la Realschule să obteze pentru Gymnasium la absolvire.5
Gymnasium este al treilea tip de școlarizare în care absolvenți obțin diplomă dacă
promovează examenul numit Abitur. Pregăteşte studenţii pentru studii universitare sau pentru
o acreditare academică şi profesională duală. Curricule diferă de la şcoală la şcoală, dar, în
general, includ germană, matematică, informatică, fizică, chimie, biologie, geografie, artă
precum şi meserii şi design-ul, muzică, istorie, filosofie, educaţie civică, studii sociale,
precum şi mai multe limbi străine. În ultimii ani, multe state şi-au schimbat curricula astfel
încât studenţii să promoveze examenul Abitur de la sfârşitul clasei a 12-a sau a 13-a în unele
state. Gesamtschule, sau şcoală generală, se găseşte doar în unele state. Are rolul atât a

3
European Commission, National summary sheets on education systems in Europe and on-going
reforms Germany, Eurydice, Brussels, 2009, p. 2;
4
Idem, p. 4;
5
Idem, p. 5;

3
Hauptschule cât şi a Realschule. Acest sistem preia elevii de toate nivelurile din clasa a 5-a,
prână în clasa a 10-a. Studenţii care finalizează în mod satisfăcător prin Gesamtschule în clasa
a 9-a primesc certificatul Hauptschule, iar cei care au şcolarizarea completă şi satisfăcătoare
în clasa a 10-a primesc certificatul Realschule.6

Pentru elevi nemţi există şi opţiunea Berufsschule-ului, sistem care combină studiul academic
part-time şi ucenicia. Finalizarea cu succes a unui program de ucenicie conduce la certificare
într-un anumit domeniu de activitate. Aceste şcoli se deosebesc de celelalte menţionate
anterior prin faptul că nu sunt contrlate în totalitate de autorităţile locale şi regionale şcolare,
dar de guvernul federal şi sindicate.

Indiferent de tipul de şcolarizare pe care un elev în frecventează acesta trebuie să absolve cel
puţin nouă ani de învăţământ obligatoriu. Dacă un student abandonează Gymnasium-ul, de
exemplu, trebuie să se înscrie într-un Realschule sau Hauptschule până când cei nouă ani de
studio obligatoriu au fost finalizaţi. Studenţii sunt obligaţi să studieze minim o limba străină
timp de cel puţin cinci ani. O a două limba străină este obligatorie în Gymnasium. Pentru a
intra într-o universitate, studenţii sunt, obligaţi să fi trecut examenul Abitur; începând cu anul
2009 însă, şi cei cu diplomă de masterat de ucenicie denumit Meisterbrief au fost, de
asemenea în măsură să aplice pentru Gymnasium. Cei care doresc să participe la o
universitate ştiinţifică trebuie, de regulă, să fie calificaţi Abitur, Fachhochschulreife, sau
Meisterbrief. În cazul în care lipsesc aceste calificări, elevii sunt eligibili pentru a aplica la o
universitate ştiinţifică prin promovarea testelor Begabtenprüfung sau Hochbegabtenstudium
ca dovadă a excelenţei şi abilităţilor intelectuale peste medie. Un sistem special de ucenicie
numit Duale Ausbildung permite elevilor înscrişi la cursuri profesionale să îşi continue
formarea şi studiile în firme şi în şcoala de stat. Multe din instituţiile superioare de învăţământ
din Germania nu percep taxe de şcolarizare sau acestea sunt foarte mici comparativ cu
instituţii similare internaţionale.

În Germania tinerii mai puţin calificaţi, în special cei care nu au o profesionalizare, au rate ale
şomajului mult mai ridicate decât tineri cu calificări superioare. În plus, şansele pe piaţa
muncii a celor fără o calificare profesională au fost în scădere în ultimii zece ani. Astfel,

6
Idem, p. 6;

4
accesul la formarea profesională este factorul cel mai decisiv atunci când avem în vedere
şansele tinerilor pe piaţa forţei de muncă.7

Modelele de intrare într-un program de formare profesională au devenit din ce în ce


mai statificate, astfel, o treime din totalul tinerilor care fac parte din sistemul de educaţie
vocaţională intră în siteme de educaţie de tranziţie care însă nu oferă formare profesională
completă. În special tineri cu o specializare mai scăzută sau fără calificări secundare sunt
susceptibili de a intra în sisteme de tranziţie după terminarea şcolii. În acest sens, sistemul
vocaţional german consolidează inegalităţile care rezultă din stratificare în cadrul sistemului
şcolar german.8

Vârstă minimă la care ar putea un tânăr să începă să lucreze în Germania este de 13


ani, cu permisiunea părinţilor. Jugendarbeitsschutzgesetz (Legea ocupării forţei de muncă în
rândul tinerilor) prevede reguli care se aplică adolescenţilor care lucrează cu vârsta cuprinsă
între 15-18 ani, iar copiii cu vârste sub 14 ani nu au voie să lucreze şi sunt obligaţi să meargă
la şcoală cinci zile pe săptămâna cu excepţia unor cazuri bine stabilite şi temeinice. În mod
evident există restricţii cu privire la tipurile de muncă care pot fi efectuate de către tineri,
aceştia fiind protejaţi, neputându-se pune în pericol în nici un fel sănătatea fizică sau psihică a
acestora. Cele mai importante prevederi ale Jugendarbeitsshutzgesetz sunt:

 numărul orelor de lucru nu poate fi mai mare de 8 ore / zi, 40 ore / săptămâna,
maxim 5 zile / săptămâna. În cazul muncii în schimburi, schimburile nu poat
depăşi 10 ore pe schim;
 la un interval de 4,5 ore lucrate tânărului trebuie să i-se acorde o pauză de 30
de minute, iar după şase ore de lucru, acestuia trebuie să i-se acorde o pauză de
o oră;
 tinerii nu pot lucra între orele 20:00 şi 06:00. Această prevedere are însă
următoarele excepţii: adolescenţi cu vârstă peste 16 ani pot lucra până la ora
23:00 în restaurante şi baruri, de la ora 05:00 în brutării şi de la 05:00 până la
21:00 în ferme, adolescenţilor cu vârsta de peste 17 ani le este permis să
înceapă lucrul la ora 04:00 în brutării;
 după orice timp efectiv de lucru tinerilor trebuie să li se acorde o pauză de cel
puţin 12 ore;

7
Bettina, KOHLRAUSCH, Youth Unemployment in Germany: Skill Biased Patterns of Labour Market
Integration, Friedrich-Ebert-Stiftung, Berlin, 2012, pp.3-4;
8
Ibidem;

5
 un angajator trebuie să acorde între 25 şi 30 de zile de concediu pe an
angajatului tânăr, numărul zilelor de concediu variază în funcţie de vârstă;
 adolescenţii nu au voie să lucreze în zilele de sâmbătă şi de duminică, cu unele
excepţii, şi trebuie nepărat să beneficieze de cel puţin două sâmbete şi două
duminici libere pe lună.9

Integrarea tinerilor pe piaţa muncii în Germania

Strategiile de integrare pe piaţa muncii a tinerilor în Germania sunt organizate în cadrul unui
sistem dual, care se caracterizează printr-o combinaţie de formare în sistemul educaţional şi
sitemul de formare dat de coporaţii sau firme de recrutare. Sistemul de formare dat de
corporaţii sau firmele de recrutare includ practică, în timp ce şcolile sunt responsabile pentru
educaţia teoretică şi generală a tinerilor. Tineri cursanţi petrec, de obicei, una sau două zile pe
săptămâna la şcoală. Firmele şi şcolile profesionale care oferă cursuri de formare cu jumătate
de normă sunt definiţi prin lege ca parteneri egali în formarea şi educarea tinerilor. Acest tip
de educaţie bazat pe un sistem dual de parteneriat în formarea tinerilor are avantaje clare.
Orientarea specifică a formării garantează un sistem extrem de standardizat, în care
competenţele obţinute sunt uşor transferabile între firme de recrutare. De asemenea, generează
legături strânse între sistemul de formare profesională şi piaţa forţei de muncă, pentru că
ucenicii nu numai că sunt pe deplin calificaţi, dar şi pe deplin familiarizaţi cu aria
profesională şi cultură organizaţională a companiei după absolvire. În plus, sistemul dual este
aplicat în şcolile profesionale cu normă întreagă, această formare profesională care are la bază
scoalarizarea vocaţională cu normă întreagă nu este la fel de standardizate ca educaţia în
sistemul dual. Cerinţele în ceea ce priveşte nivelurile educaţionale pentru tineri de a fi
acceptai, precum şi finanţarea, diferă între şcoli. Unele şcoli sunt private, percepându-se taxe
pentru a participa la cursuri. În general, şcolile private furnizează certificate profesionale
aprobate absolvenţilor. În general şcolile private oferă profesionalizare în meserii care nu ţin
de meşteşuguri sau industie.

O trăsătură distinctivă a sistemului german de învăţământ profesional este că acesta este


susţinut de partenerii sociali, care joacă un rol activ în dezvoltarea sa. Odată cu introducerea
Legii formării profesionale (Berufsbildungsgesetz), în anul 1969, a fost stabilită o

9
http://www.ilo.org/ifpdial/information-resources/national-labour-law-profiles/WCMS_158899/lang--
en/index.htm , Liliane, JUNG, National Labour Law Profile: Federal Republic of Germany, 2001, accesat la data
de 05.01.2017;

6
suprastructură de reglementare la nivel naţional pentru formarea profesională.10 Sindicatele şi
asociaţiile muncitorilor din Germania au o influenţă puternică în sistemul dual de
profesionalizare. Partenerii sociali participă la stabilirea subiectelor de studiu şi sunt
responsabili pentru inspecţie şi certificarea cursanţilor. Chiar şi în perioade de instabilitate
economică sistemul vocaţional dual s-a dovedit a fi eficace în formarea viitorilor angajaţi. Pe
parcursul anilor 1970 şi 1980, de exemplu, sistemul s-a dovedit avantajos , dat fiind că cererea
şi oferta locurilor de ucenicie au fost reglementate de către instituţiile corporatiste. În aceea
perioadă firmele au instruit un număr mai mare de studenți, comparativ cu cererea individuală
a fiecărei inteprinderi astfel satisfăcând cererea crescândă a profesionalizării tinerilor.11

“Profilul ocupațional” este elementul de bază a sistemului profesional german şi se defineşte


prin etape de formare bazate pe un suport teoretic şi practic axat pe subiectul formării şi
disciplinei generale. Abilităţile pe care cursanţii trebuie să le dobândească şi să le studieze
sunt organizate conform unor criterii profesionale generale. Acestă activitate specifică
garantează integrarea socială şi pe piaţa muncii a tinerilor absolvenţi prin legătura strânsă
dintre piaţa muncii şi sistemul de învăţământ.

În cadrul firmelor principiul vocaţional generează divizarea structurată a muncii oferind o


ierarhizare bine definită. Pentru lucrarorii calificaţi acest mod de organizare a muncii
constituie un factor propice, deoarece garantează un statut social sigur şi în cadrul firmei dar
şi în afara ei, comparativ cu muncitorii necalificaţi. Dezavantajul standardizării ridicate a
calificărilor profesionale este dificultatea ridicată de a schimba profesiile pentru un individ,
dat fiind faptul că formarea este standardizată în conformitate cu profilurile ocupaţionale.
Stratificarea rigidă dintre educaţie şi structura socială poate duce, uneori, la abandon şcolar
timpuriu în ceea ce priveşte anumite ocupaţii.

Situaţia tinerilor pe piaţa muncii din România

Conform Agenţiei Naţionale Pentru Ocuparea Forţei de Muncă în anul 2016, rata şomajului
înregistrat la nivel naţional a fost de 4, 71%.

Referitor la structura şomajului după nivelul de instruire, şomerii fără studii şi cei cu nivel de
instruire primar, gimnazial şi profesional au ponderea cea mai mare din totalul şomerilor

10
http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf, Vocational Training Act of
23 March 2005, accesat la data de 05.01.2017;

11
Kathleen Ann, THELEN, How institutions evolve : the political economy of skills in Germany, Britain,
the United States, and Japan. Cambridge Univ. Press, Cambridge, 2007, pp. 267-269;

7
înregistraţi în evidenţele Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cu un procent
de 82,27 %.12 Şomerii cu nivel de instruire liceal şi post-liceal reprezintă 13,32% din totalul
şomerilor înregistraţi, iar cei cu studii universitare 4,42 %.13 În ceea ce priveşte şomajul de
lungă durată, la finele lunii martie, se aflau înregistraţi în evidenţele agenţiei 17.994 tineri cu
vârsta sub 25 de ani aflaţi în şomaj de peste 6 luni (ceea ce reprezintă 40,36% din totalul
şomerilor cu vârsta sub 25 de ani) şi 170.895 adulţi aflaţi în şomaj de peste 12 luni, ponderea
şomerilor de lungă durata în numărul total de şomeri fiind de 45,59%. Din totalul şomerilor
înregistraţi un procent de 13.32% au instruire de nivel liceal sau post-liceal, 4,42% sunt
persone cu instruire universitară, iar 82,27% sunt persone cu nivel primar de instruire,
gimnazial sau professional.14

Măsuri de protecţie a tinerilor stabilite de legislaţia muncii

Conform art. 40 alin. (4) din Constituţie, art. 13 din Codul muncii şi art. 5 din Hotărârea
Guvernului nr. 600/2007 încadrarea în muncă a copiilor sub 15 ani este complet interzisă.
Sancţiunea pentru nerespectararea acestor legi constă în dizolvarea absolută a contractului de
muncă şi răspunderea penală a angajatorului fapta constituind infracţiune se pedepseşte cu
închisoare de la 1 la 3 ani. Copiii cu vârstele cuprinse între 15 şi 16 ani, care sunt parte a
şcolarizării obligatorii pe baza de program integral, pot încheia un contract individual de
muncă numai cu acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali, pentru munci în concordanţă
cu aptitudinile şi cunoştinţele copilului, dacă nu îi sunt puse în pericol sănătatea, dezvoltarea
şi pregătirea profesională. Copiii între 16 şi 18 ani, care fac obiectul şcolarizării obligatorii, pe
baza de program integral, pot încheia un contract individual de muncă în calitate de salariat.
Însă pentru unele profesii, vârsta minimă la angajare este superioară celei de 18 ani.

Impunerea unei condiţii de vârstă constituie o formă de protecţie a tinerilor, profesiile sau
funcţiile respective prezentând un potenţial superior de dificultate fizică sau psihică,
răspundere mai mare sau risc de accidentare. Impunerea condiţiilor de studii conduce automat
la ridicarea vârstei cu care o persoană se poate încadra în muncă pe un anumit post.

În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 600 din 13 iunie 2007 privind protecţia tinerilor la
locul de muncă Art. 9 şi Art. 10 este interzisă angajarea tinerilor pentru activităţi care:

12
Agenţia Natională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 31
martie 2016, http://www.anofm.ro/node/3159, accesat la data de 07.01.2017;
13
Ibidem;
14
Ibidem.

8
• le depăşesc în mod evident capacităţile fizice sau psihologice;
• implică o expunere nocivă la agenţi toxici, cancerigeni, care determină modificări
genetice ereditare, având efecte nocive pentru făt pe durata gravidităţii sau având orice
alt efect nociv cronic asupra fiinţei umane;
• implică o expunere nocivă la radiaţii;
• prezintă riscuri de accidentare, pe care se presupune că tinerii nu le pot identifica sau
preveni, din cauza atenţiei insuficiente pe care o acordă securităţii în muncă, a lipsei
de experienţă ori de pregătire;
• pun în pericol sănătatea acestora din cauza frigului ori a căldurii extreme sau din cauza
zgomotului ori a vibraţiilor.

În conformitate cu Art 10:

• durata timpului de muncă este de maximum 6 ore/zi şi 30 de ore/săptămâna; timpul


redus de lucru nu atrage şi reducerea salariului;
• nu pot presta muncă suplimentară;
• nu pot presta muncă de noapte;
• beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30 de minute consecutive, în cazul în care
durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4 ore şi jumătate;
• beneficiază de o perioada minimă de repaus de 12 ore consecutive, între două zile de
muncă;
• beneficiază de o perioada de repaus săptămânal de două zile consecutive, de regulă
sâmbătă şi duminică;
• beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.
• în situaţia în care tânărul cumulează mai multe funcţii în baza unor contracte
individuale de muncă, timpul de muncă efectuat se însumează şi nu poate depăşi,
cumulat, durata maximă de 6 ore/zi.

În Art. 12 se precizează că tinerii nu pot presta muncă suplimentară şi că tinerii nu pot presta
muncă de noapte. În Art 13 se precizeza că între două zile de muncă, tinerii beneficiază de o
perioada minimă de repaus de 12 ore consecutive, iar ccopiii între 15 şi 16 ani, sau cei peste
16 ani care urmează încă o formă de învăţământ obligatoriu beneficiază de o perioadă minimă
de repaus de 14 ore consecutive; în ceea ce priveşte concediul tinerii beneficiază de un
concediu de odihnă suplimentar de cel puţin 3 zile lucrătoare.După încheierea contractului de
muncă, angajatorul este obligat să asigure tinerilor condiţii de muncă adaptate vârstei lor.

9
Angajatorul este obligat să ia măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi protejarea
sănătăţii tinerilor, ţinând seama, în special, de riscurile specifice pentru securitatea, sănătatea
şi dezvoltarea lor, riscuri care rezultă din lipsa lor de experienţă, din conştientizarea
insuficientă a riscurilor existente sau potenţiale ori din faptul că tinerii sunt încă în dezvoltare.

Potrivit art. 13 alin. (5) din Codul muncii, încadrarea în muncă a persoanelor sub 18 ani pe
locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase este interzisă.

Angajatorul care foloseşte minori pentru muncă de noapte va răspunde civil sau chiar penal.
Totuşi, dacă munca s-a prestat, minorul nu va putea fi lipsit de sporul pentru muncă de noapte
cuvenit. Interdicţia de a presta muncă pe timpul nopţii este o măsură de protecţie a tânărului,
care nu poate ajunge să îl dezavantajeze pe acesta.

Art. 130 din Codul muncii precizeza că tinerii beneficiază de o pauză de masă de cel puţin 30
de minute consecutive, în cazul în care durata zilnică a timpului de muncă este mai mare de 4
ore şi jumătate. Această reglementare este mai avantajoasă decât cea aplicabilă majorilor, care
au dreptul la pauză de masă pentru o durata a timpului de muncă de peste 6 ore.

Angajatorii trebuie să se asigure că perioada de muncă este inclusă, în măsura posibilului, în


cadrul vacanţelor şcolare ale copiilor care fac obiectul şcolarizării obligatorii pe baza de
program integral, impusă de legislaţia naţională.

În urma modificărilor legii privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării
forţei de muncă (76/2002), precum şi a legii privind prevenirea şi combaterea marginalizării
sociale (116/2002), au fost introduse măsuri noi prin acordarea de subvenţii şi facilităţi
angajatorilor care încadrează în muncă tineri fără familie sau cu diverse disabilităţi, denumiţi
tineri cu risc de marginalizare socială.

Legea nr. 250/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 76/2002 privind sistemul
asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă şi Legea nr. 116/2002 privind
prevenirea şi combaterea marginalizării sociale, prevede că angajatorii care încadrează în
muncă, pe perioada nedeterminată, şomeri în vârstă de peste 45 de ani, persoane aflate în
şomaj de mai mult de 6 luni, tineri fără loc de muncă sau şomeri care sunt părinţi unici
susţinători ai familiilor monoparentale, elevi şi studenţi pe perioada vacanţelor, ucenici,
persoane cu handicap sau tineri cu risc de marginalizare socială vor primi, pentru fiecare
persoană angajată din aceste categorii, o sumă, cu obligaţia menţinerii raporturilor de muncă
sau de serviciu cel puţin 12 sau 18 luni în cazul persoanelor cu handicap.

10
Astfel, în conformitate cu legea menţionată sumele pe care angajatorii le primesc de la
stat se calculează în mod diferit după cum urmează:

• suma egală cu valoarea indicatorului social de referinţă ISR (500 Lei din anul 2008
prin Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea
ocupării forţei de muncă) în vigoare la data încadrării în muncă, pentru absolvenţii
ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii;
• suma egală cu de 1,2 ori valoarea indicatorului social de referinţă (ISR), în vigoare la
data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ secundar superior sau
învăţământ postliceal;
• suma egală cu de 1,5 ori valoarea indicatorului social de referinţă (ISR), în vigoare la
data încadrării în muncă, pentru absolvenţii de învăţământ superior.

Absolvenţi pot fi încadraţi o singură dată pentru fiecare formă de învăţământ, în termen de 12
luni de la absolvirea studiilor.

Pentru a beneficia de această facilitate, angajatorul trebuie să încheie o convenţie cu Agenţia


de ocupare a forţei de muncă judeţeană sau a municipiului Bucureşti în termen de 12 luni de
la absolvirea studiilor.

Odată ce absolvenţii au fost încadraţi în muncă, angajatorii sunt obligaţi să menţină raportul
de muncă cel puţin 18 luni, în caz contrar fiind obligaţi, în anumite cazuri de încetare, să
restituie în totalitate agenţiilor pentru ocuparea forţei de muncă sumele încasate pentru fiecare
absolvent pentru care a încetat raportul de muncă sau de serviciu anterior termenului
menţionat, plus dobânda de referinţă a Băncii Naţionale a României în vigoare la data
încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.

Cazurile de încetare a raporturilor de muncă între angajator şi tânăr care duc la restituirea
tuturor sumelor primite de la stat sunt:

• încetarea raportului de muncă prin acordul părţilor;


• încetarea raportului de muncă a avut loc ca urmare a constatării nulităţii absolute a
contractului individual de muncă, de la data la care nulitatea a fost constatată prin
acordul părţilor sau prin hotărâre judecătorească;
• încetarea raportului de muncă a avut loc ca urmare a admiterii cererii de reintegrare
în funcţia ocupată de salariat a unei persoane concediate nelegal sau pentru motive
neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti;

11
• încetarea raportului de muncă a avut loc ca urmare a faptului că salariatul nu
corespunde profesional locului de muncă în care a fost încadrat;
• încetarea raportului de muncă a avut loc ca urmare a desfiinţării postului deţinut de
acesta.

În plus, în primele 18 luni în care tineri sunt încadraţi în muncă, pot beneficia de pregătire
profesională, organizată de angajator, în condiţiile legii, iar cheltuielile ocazionate cu această
pregătire profesională pot fi suportate de către bugetul asigurărilor de şomaj, la solicitarea
angajatorilor.

Atunci când angajatorii păstrează raporturile de muncă cu absolvenţii şi după terminarea


perioadei de 18 luni, aceştia beneficiază, pe o perioada de doi ani de la îndeplinirea celor 18
luni menţionate anterior, un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuţiilor sociale
datorate de angajatori pentru aceste persoane. Contribuţiile sociale includ: contribuţia de
asigurări sociale; contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale;
contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate; contribuţia de asigurări pentru şomaj.

Acest ajutor financiar se acordă la cerere, în termen de 90 de zile de la data aprobării cererii,
din bugetul asigurărilor pentru şomaj, atunci când angajatorul nu înregistrează debite
provenind din neplata contribuţiilor sociale.

Toate subvenţiile vor fi acordate proporţional cu timpul efectiv lucrat de persoanele angajate
din categoriile prevăzute anterior, precum şi pentru perioadele în care persoanele se află în
concediu de odihnă.

În prezent, firmele primesc, pentru angajarea pe perioada nedeterminată, 500 lei pentru
absolvenţii ciclului inferior al liceului sau ai şcolilor de arte şi meserii, 600 lei pentru
absolvenţii de învăţământ secundar superior sau învăţământ postliceal şi 750 lei pentru
absolvenţii de învăţământ superior.

Actul aprobat de Guvern acordă totodată mai multe tipuri de subventi angajaţilor, spre
exemplu la încadrare se acordă tânărului care ocupă un loc de muncă într-o localitate aflată la
o distanță mai mare de 50 km față de domiciliu, se acordă 1.000 lei se acordă o singură dată
de la Bugetul Asigurărilor pentru Șomaj iar alți 250 euro/lună se acordă din fonduri europene,
și anume din Fondul Social European sau “Inițiativa privind Ocuparea Tinerilor”, timp de 12
luni dacă coraportul de muncă este menţinut. Prima de instalare se acordă tânărului care își
schimbă domiciliul pentru ocuparea unui loc de muncă. Astfel, 3.500 lei se acordă o singură

12
dată de la Bugetul Asigurărilor pentru Șomaj. În plus, tânărului i se mai acordă încă 1.000
euro din fonduri europene, și anume din Fondul Social European sau “Inițiativa privind
Ocuparea Tinerilor”. De asemenea prin “Stimularea tinerilor pentru iniţierea de afaceri şi
crearea de întreprinderi mici şi mijlocii” sunt acordate sub forma unor pachete integrate,
finanțări de aproximativ 30.000 euro/pachet. Banii sunt alocați din fonduri europene, și anume
din Fondul Social European sau “Inițiativa privind Ocuparea Tinerilor”.

13
Bibliografie

Lucrări de specialitate:

1. THELEN, Kathleen Ann, How institutions evolve : the political economy of skills in
Germany, Britain, the United States, and Japan. Cambridge Univ. Press, Cambridge,
2007;
2. European Commission, National summary sheets on education systems in Europe
and on-going reforms Germany, Eurydice, Brussels, 2009;
3. KOHLRAUSCH, Bettina, Youth Unemployment in Germany: Skill Biased Patterns
of Labour Market Integration, Friedrich-Ebert-Stiftung, Berlin, 2012.

Pagini web:

1. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Europe_2020_indicators_-
_education, How do education levels affect labour market participation?, accesat la
data de 05.01.2017;
2. http://ec.europa.eu/education/policy/strategic-framework_en, ET 2020 — the EU’s
Strategic Framework for Education and Training 2020, accesat la data de
05.01.2017;
3. http://www.anofm.ro/node/3159, Agenţia Natională pentru Ocuparea Forţei de
Muncă, Situaţia statistică a şomajului înregistrat la 31 martie 2016, accesat la data
de 07.01.2017;
4. http://www.gesetze-im-internet.de/bundesrecht/bbig_2005/gesamt.pdf, Vocational
Training Act of 23 March 2005, accesat la data de 05.01.2017;
5. http://www.ilo.org/ifpdial/information-resources/national-labour-law-
profiles/WCMS_158899/lang--en/index.htm, JUNG, Liliane, National Labour Law
Profile: Federal Republic of Germany, 2001, accesat la data de 05.01.2017;

14