Sunteți pe pagina 1din 20

Despre George Ucenescu s-a scris foarte Puțin.

Informațile biografice
culese de prin periodicele timpului nu prezintă prea multă garanție din punct de
vedere ștințific, datorită tendințelor speculative și de romanțare a vieții
protopsaltului G. Ucenescu. Pe lângă acestea o serie de date au fost redate în chip
eronat fără a avea o bază documentară. Din acest motiv am încercat în această
lucrare să evidențiez și să confirm unele presupuneri, dar și să aduc o serie de noi
documente care să ne ofere mai multe certitudini pentru a putea completa
biografia lui Ucenescu și pentru a scădea, dacă este posibil, procentul
speculațiilor.
Filologul Constantin Lacea face afirmația că George Ucenescu s-a născut în
anul 1828, în comuna Ucea de Jos din fostul județ Făgărași. Aceasta este doar o
ipoteză întemeiată pe interpretarea filologică a numelui inițial al protopsaltului
nostru. Numele lui și al părinților săi era UCENIC (așa îl cunoștea lumea). După
părerea lui Constantin Lacea, numele de Ucenic și celelalte forme - Ucenescu,
Ucenicescu - se reduc la forma Uceanu care, la rândul ei, derivă din numele
localității Ucea, prin sufixul ean - Ucean. și cum sunt două comune, Ucea de Sus,
greco-catolică, și Ucea de Jos, ortodoxă, el conchide că Ucenescu era din comuna
Ucea de Jos. Deși cumnata lui Ucenescu, femeie de peste 90 de ani, l-a informat că
nenea Ghiță Ucenic este de pe la Sibii, totuși biograful său stăruie în ipoteza sa
filologică.
Numele de Ucenic nu este o poreclă, ci numele real al protopsaltului nostru,
după cum atestă actul de cununie și documentele pe care le vom prezenta mai jos.
Mai târziu, pe vremea când era studentii la Anton Pann, probabil influențat de
sufixul românesc -escu, și-a zis - și a semnat - Ucenescu, această formă alternând-
o cu cea de Ucenicescuiii.
Vasile D. Nicolescu, interesat fiind de originea lui Ucenescu, relatează în
lucrarea sa Manuscrisul Ucenescu și părerea cercetătorului Ioan Mușlea:

...cunoscutul și harnicul cercetător Ion Mușlea afirmă că AUcenescu s-a născut la


1830 în Sibiu (Josephsstadt) și era fiul unui grădinar@. El se oprește la această
consemnare, fără să ne citeze sau să ne indice documentele pe care-și întemeiază
afirmația.

În cercetările efectuate de mine pentru realizarea acestei lucrări am


localizat, în intervenția făcută de Ioan Popasu, protopopul Brașovului,
autorităților în vederea obținerii pașapoartelor lui George Ucenescu și Dumitru
Lupan pentru a merge la București să învețe muzichia, următoarea afirmație:

Spre acestu scopu dară sau denumit George Ucenicu, absolut normalist, de 22
de ani de vârstă, născut în Sibiu, fiu al unui grădinariu dela Sibiu anume
George Ucenic, cantoru și învățătoriu la Biserica românească a Sanctei Treimi din
Praeurbiu, acum de șase aniiv.

La Brașov este adus de către diaconul Iosif Barac la învățătură. Aici, pe


lângă materiile pe care le-a aprofundat în timpul celor patru ani de școală, învață
și cântările bisericești de la psaltul Bisericii Sf. Nicolae, ierodiaconul Varlaam
Barancescuv.
Conform autobiografiei sale, în anul 1844, după ce termină școala, este
așezat de protopopul Ioan Popasu ca învățător și cantor la Biserica cea nouă a
Sfintei Treimi de pe Tocile, unde rămâne timp de șase ani.
Aici, pe lângă Ioan Popasu și Iosif Barac, contribuie la dezvoltarea culturii.
In 1848 îl găsim luptând printre tinerii voluntari de sub comanda căpitanului
Grigorie Pantazi care, probabil, făcea parte din familia negustorului brașovean
Ion Pantaze, unul din marii sprijinitori ai primei școli naționale din Brașovvi. Cu
această ocazie Ucenescu intră în legătură cu personalități ale revoluției. Astfel, în
grădinile parohului Vonifatie Pitiș, îl întâlnește pe Andrei Mureșianu pe care îl
ajută să găsească o melodie poeziei sale Deșteaptă-te române. Iată cuprinsul
manuscrisului care ne arată acest lucru:

Încă din anul 1844, subscrisul aflându-mă învățător și cantor la Biserica Sf.
Treimi de pe Tocile, care este comuna Bolgar Sechiului-de-Sus în Brașov, poetul
Andrei Mureșan, ca rudenie cu preotul Vonifatie Pitiș, venea vara des la grădinile
parohului pentru aer și pentru cireșe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o
melodie după care să compuie pentru acest an un sonet care să se cânte între amicii
ce era să se adune la grădina parohului, pentru a petrece de seara cu mâncări și
băuturi în onoarea cireșelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la
următorul cânt, Din sânul maicii mele, și cântându-l, a rămas poetul pe lângă
această melodie, obligându-mă ca până duminica viitoare să mă aflu și eu cu
oaspeții invitați la grădină, ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune
până atunci.In duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu patru domni, și
șezând cu toții pe iarbă verde și cu cireșe înainte, îmi dete D. Andrei Mureșan poezia
făcută, Deșteaptă-te române. Îi probai puține rânduri, și văzând că în tot melosul
este de minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără și puternică până la fine.
Mai repetându-l o dată, toți domnii, învățând melodia după auz, cântau
împreună, mulțumind și urând multă viață și sănătate marelui poet.Din ziua aceea,
cântul Deșteaptă-te române s-a făcut cel mai plăcut și familiar, iar eu eram poftit în
toate părțile ca să-l cânt și să învăț tinerimea a-l cânta bine și regulatvii.

Au trecut doi ani de la Revoluția din 1848 și îl găsim pe Gheorghe Ucenescu


în Biserica Sfânta Treime de pe Tocile căsătorindu-se cu Parascheva, fata lui
Vasile Neguțu, la data de 12 octombrie 1850.
Ucenescu nu rămâne prea mult lângă soția sa deoarece este trimis, după
numai șase luni de la căsătorie, de reprezentația Bisericii Sf. Nicolae la București,
pentru desăvârșirea sa în arta muzichiei.
Motivele care au stat la baza trimiterii lui Gheorghe Ucenescu la București
au fost:
-lipsa de cântăreți la Biserica Sfântul Nicolae din șchei;
-legătura pe care Anton Pann o avea cu reprezentația acestei biserici.
La această plecare a contribuit și protopopul Brașovului, Ioan Popasu, care
a solicitat Căpităniei din Brașov pașaport pentru Gheorge Ucenescu, informație
găsită într-un act datat 20 ianuarie 1851. Tot din acest act reiese că Ucenescu nu
a plecat singur, ci însoțit de Dumitru Lupan, fiul aeconomului de oi Dumitru
Lupan, Cantor de doi ani la Biserica românească din Cetateviii, de care nu mai avem
apoi nici o informație. Obiectivul principal al trimiterii celor doi la București este,
după cum se va vedea mai jos, nevoia unor cântăreți nu numai buni, dar și stabili,
la strana Bisericii Sfântul Nicolae.

Inclinta Caesaro-regia Căpitănie!

Subscrisul îmboldit de dorința de a vedea transplantată arta musichiei


bisericești orientale din vicinile Principate turcești în patria nostra, iar anume aici
în Brașovu, și de a scote Comunitățile bisericești de Religiunea orientală ale
Protopopiatului al Brașovului, din necesitatea de a sluji cu cântăreți aduși din
Provincii streine; au chotărît a alege doo individue mai capace dintre Cântăreții din
Brașovu, și ai trimite la București, Capitala României, spre ași câștiga fundate
cunoștințe și de prindere în mai susnumita artă a musichiei. Spre acestu scopu dară
sau denumit George Ucenicu, absolut normalist, de 22 de ani de vârstă, născut în
Sibiu, fiu al unui grădinariu dela Sibiu anume George Ucenic, cantoru și învățătoriu
la Biserica românească a Sanctei Treimi din Praeurbiu, acum de șase ani; și
Dumitru Lupan, absolut normalist, de 21 de ani de vârstă, născut în Brașovu, fiul
aeconomului de oi Dumitru Lupan, Cantor de doi ani la Biserica românească din
Cetate. Deci viu din diregătorie a ruga Caesaro-regia Căpitănie din Brașovu, ca se
binevoiască a esopera la Înaltul Guvernu al ~ării un passaport pentru mai sus
numiții cantori pe doi ani, în care timpu este speranță, că vor ajunje în arta
musichiei bisericești la perfecțiunea cerută.
Pre lângă care întru tot respectu rămîiu

Al Inclintei Caesaro-regiei Căpitănii

Brașovu în 20 Ianuarie
1851 Gata spre servire
Ioann Poppasu
Proto I al Brașovului

Înainte de a lua drumul Bucureștiului, Ucenescu avea nevoie de un chezaș


care să garanteze reprezentanțiilor bisericii că, dacă nu va îndeplini toate
condițiile cerute de Reprezentație, va restitui toți banii primiți de el. Acest garant
îl găsim în persoana socrului său, Vasile Neguț. Brașovenii nu s-au îngrijit numai
de partea materială ci și de partea intelectuală, obligând pe Ucenescu să dea un
înscris în data de 14/26 Ianuarie 1851 prin care să-și ia anumite angajamente:
1-iu. Ne vom sili din toate puterile ca să ne câștigăm cele mai temeinice
cunoștințe și cea mai întinsă deprindere în arta muzicii bisericești orientale.
2-lea. Vom petrece la București, la marele cântăreț din București Anton
Pann, pentru învățătura psaltichiei doi ani întregi.
3-lea. Vom duce la București la învățătură o viață și o purtare morală cât se
poate de bună și de cinstită.
4-lea. Ajutorul de bani ce-l primim de la Onorata Reprezentație, 180 de sfanți
în natură, unul pe amândoi anii, ne legăm că îi vom întoarce la vremea sa din leafa
noastră cu adâncă mulțumire, iar până atunci dăm chezășie.
5-lea. După împlinirea a doi ani ne îndatorăm fără cea mai mică întârziere a
ne întoarce iarăși îndărăt la Brașov, fără de a face val Onoratei Reprezentați,
pentru chezășia dată la căpitănie.
6-lea. Pentru ajutorința și bunăvoința ce o arată Onor. Repr. Cu noi, ne
declarăm că vom fi insuflați în toată viața noastră cu cucernică mulțumire, și
anume ne legăm că în școala de la Sf. Biserică aceasta vom învăța pe prunci
psaltichie, așa ca la trei ani să iasă tot rânduri de cântăreți din patrie străinăix.

Ajungând la București, Ucenescu nu va înșela așteptările brașovenilor și va


câștiga și încrederea și respectul profesorului său Anton Pann, care în
corespondența purtată de el cu Reprezentația Bisericii Sf. Nicolae din Brașov, mai
exact într-o scrisoare adresată Reprezentației la data de 5 iulie 1851 scria:

Cu cinste fac cunoscut Domnilor reprezentanți, pentru Gheorghe, studentul


trimis la învățătură aici la mine, cum că numitul, povățuit de capul său fără a
întreba pe cineva, din banii ce i s-au dat pentru mâncare, și-a fost cumpărat cărți
pentru învățătura sa; deosebit de aceasta, și-a cusut și oarecare haine
trebuincioase, și așa a isprăvit de cheltuială încă de mult, care văzându-l
flămânzind, a trebuit să-l împrumut de la mine. În adevăr, după cum i-am orânduit,
o jumătate de sfanț pentru mâncare îi este prea de ajuns; decât greșala lui este că a
cheltuit banii după cele mai sus zise, care nu intră în socoteala mâncării. Ce să
zicem? Mintea lui e încă de copil, și de aceea dumneavoastră chibzuiți despre
aceasta și îi trimiteți de cheltuială care o puteți pune în socoteala sa. Pentru
examinarea lui, de învățăturile urmate până acum, am dat o foaie însemnată în
mâna Domnului Domn N. Burbea, când a venit la noi, și aștept cinstit răspuns.

Al dumneavoastră cel ce cu respect mă subscriu


Anton Pannx.

În paralel cu scrisoarea trimisă de Anton Pann conducătorilor bisericii , la


aceștia ajunge și confesiunea lui George Ucenescu care pentru a se scuza în fața
acestora recurge la o analogie a situației sale cu situația Fiului risipitor care se
hrănea datorită necugetării sale cu roșcovele ce rămâneau de la porci și care se
gândea că acasă la tatăl său ar trăii mult mai bine mâncând numai cojile ce cad de
la masa stăpânului.

Cătră Onorabilii Domni reprezentanți


și Protectori ai mei mă închei cu respect

Încunoștințez cu onoare pe Dumneavoastră că eu astăzi flămânzesc foarte.


Doresc a avea cojile care la Brașov le lepădam, ca să mă satur, și iată că nici un
ajutor nu am, că banii care miaț dat pentru ținerea vieții, cumpărândumi cărți
trebuincioase, plătind la spălătoreasă, și pentru lumină, mai cumpărând
încălțăminte, și alte de trebuință, așa aceștia iam cheltuit și nădejdea mea că mă va
tocmi Domnu la o biserică mau înșelat. Așa de la 3 iunie a:c: am fost silit a mă
înprumuta de la unii și de la alții, pă urmă chiar și de la Profesorul meu. Ca sămi țiu
viața.
De aceea Dumv: să socotiți aceasta pentru mine ca o vină vă rog să bine voiți
a mă erta pe mine care ca la niște părinți viu cătră dumneavoastră cerând milă și
ajutor cu trimiterea de cheltuială și de plata înprumuturilor, și având viață sperez
că vă veț bucura pentru servirea mea cea cu jertfire, și recunoștință, ca să
răsplătesc facerea de bine a Dumv: care acum cu ne vrednicie mă numesc

al Dumneavoastră ca
un fiu

1851
Iulie în 6 George Ucenic
București al muzicii bisericești
auditor

Într-o scrisoare trimisă de Anton Pann, prin N. Burbea, reprezentanțiilor


Bisericii Sf. Nicolae din șchei, găsim o mențiune cu privire la materiile pe care
acesta le preda ucenicului său Ucenescu:

Examinarea lui George la lecțiile urmate:


1. Basul teoretic și practic al muzicii bisericești, partea întâia și a doua.
2. Anastasimatarul perfectiv, glasul înâiul, al doilea, al treilea și al patrulea.
3. Opt Doxologii octave panegirice prelucrate dintr-ale preaânvățatului profesor
Serdarul Dionisie Fotino.
4. Opt Doxologii, idem, cinci coarde din compunerile mele.
5. Liturghia (titlul cărții), jumătate.
6. Câteva heruvice și chinonice din cartea intitulată Cheruvicochinonicar anual.
7. Parasimierul (carte) tot.
8. Un polieleu pe glas al șaselea și
9. Antiaxioanele sărbătorilor panegirice.
Acestea li s-au predat până astăzi de mine Anton Pannxi.

șederea lui Ucenescu la București a fost hotărâtoare pentru cariera sa


didactică. La 12 aprilie 1853, data scrisoriixii de mai jos, Ucenescu este un om pe
deplin format după cum scoate în evidenă chiar profesorul său Anton Pann:

Domnilor reprezentanți, iată, Gheorghe Ucenescu vi se trimite pentru care m-


am însărcinat, prin singura mea bunăvoință, ca să vi-l perfecționez la arta muzicii
bisericești, pentru care mărturisesc, ca să vă împlinesc dorința, mi-am pus silința cu
toate puterile, i-am predat tot fundamentul acestei sistime și nimic n-am lăsat a nu-
i arăta. Atestatele care i-am dat sînt destulă dovadă, atât pentru urmarea lecțiilor
sale, cât și pentru silința mea; el acum nu este numai cântăreț și profesor, ci
totodată și tipograf bun. După ce însă îl veți primi în sânul dumneavoastră, nu vă
grăbiți deodată a-l pune să cânte în biserică, ci îl lăsați să se odihnească de drum și
să-și premediteze lecțiile ce trebuie să cânte.

Iată și cele două atestate eliberate de Anton Pann elevului său:

ATESTAT

George Ucenescu, fiind la învățătura Tipografiei și supunându-se la datoriile


sale cu toată silința și purtarea bună în curs de ani doi, a trecut prin toate ramurile
ei, care examinându-se și dând dovada de vrednicia sa, i s-a dat acest atestat prin
care se recomandă spre a fi cunoscut de lucrător atât de litere și de note muzico-
ecleziastice, cât și de tipăritor bun al acestei Arte.

București, anul 1853, luna martie 30

Anton Pann m.p.


Profesor de Muzică Ecleziastică și Tipografie

Inspectoru Seminarului Sf. Mitropolii


Veniamin Protosincelu m. P.
Stefan Pavliadis psalt și profesor m. P.
George Ioanid Libreru m. P.

Precum că copia aceasta este asemenea cu originalul ei se adeverește, Brașov în


18 ianuarie 1875

Ioan Petricu
Protopop

ATESTAT

George Ucenescu, fiind trimis de către Reprezentanția Bisericii celei mari


Română-Ortodoxă Răsăriteană din Brașov ca să învețe arta muzicii ecleziastice cu
tot fundamentul, a urmat regulat cu toată sârguința și purtarea bună în curs de doi
ani de zile și a trecut prin predare atât toate părțile, Basul teoretic și practic al
acestei sisteme, împreună cu melopia, Compunerea și ortografia, cât și toate
poemele melodiilor Stihirarice, Irmologice, Papadice și Calofonice, și
perfecționându-se în toată cunoștința cestei arte, cum și regulile de Versificație, s-a
examinat față cu alți profesori, de la care luând aplause, i se dă acest atestat cu
care oiunde se va arăta să i se dea cinstea cea cuviinceoasă de cântăreț desăvârșit
șI de profesor al acestei Arte.

București, anul 1853, luna martie 30

Anton Pann m.p.


Profesor de Muzică Ecleziastică și Tipografie

Inspectoru Seminarului Sf. Mitropolii


Veniamin Protosincelu m. P.
Stefan Pavliadis psalt și profesor m. P.
George Ioanid Libreru m. P.

Precum că copia aceasta este asemenea cu originalul ei se adeverește, Brașov în


18 ianuarie 1875

Ioan Petricu
Protopop

La Brașov, Ucenescu este angajat de Reprezentația Bisericii Sf. Nicolae pe


postul de psalt în strana dreaptă a bisericii după cum ne arată

Contractu

încheiatu între Reprezentanția Sfintei Bisericii


cei mari răsăritene ortodoxe din praeurbiul Brașovului
și între Psaltul de strana dreaptă Georgiu Ucenescu
născutu din Sibiu, sub condițiunile următoare:

1. Psaltulu Georgiu Ucenescu va avea a cânta după arta psaltichii, și anume


după cărțile de psaltichie bisericească cele mai bune toate cântările de
seara și dimineața la tote Duminecile și sărbătorile de peste anu cu cea
mai cuviincioasă evlavie totu după artă iară nu de rodiu păzindu cu
deosebită accuratețiă tipicul Sfintei noastre biserici.
2. Numitul Cânterețiu este datoriu a cânta fără cea mai mică sminteală și peste
septimanâ în rândulu său, cum și în tote sâmbetele cându se slujește
parastasu dacă și nu ar fi de rându. Afară de aceasta.
3. Dânsulu este obligatu a cânta în strana sa seara și dimineația în septimana
dintâiu și de pe urmâ a postului mare, noaptea la privegieri sau
Denii, și mercurea, vinerea și sâmbăta dimineația în septimana
luminată, și în totu postulu Sfintei Mării fie de rându sau nu.
4. Totdeauna cându în înțielesulu puncteloru de mai susu este ca să vie
Cântărețiul numitu Georgiu Ucenescu să cânte în Biserică, este
îndatoratu dânsulu ca să se afle devreme și odată cu preotulu slujitoriu
în biserică.
5. In Biserică să cânte mai pe largu sau mai pe scurtu, după însemnătatea
dzileloru, și după poftirea conglăsuitore a preotului de rându cu
Curatorii.
6. Cântărețiul desu pomenitu este însărcinatu a învăția elevii din scolele nostre
române centrale din Groavăr și după planul ce i se va da, iar până se
va pune aceasta la cale are dânsulu a pregăti totdeauna cu silință privată
în arta psaltichii bisericești șase tineri pe care îi va da Representația.
7. Totu dînsulu are a împlini fără de scădere tote slujbele ce cadu în sfera sa,
mergându cu concernensii parochi la îngropăciuni, masle, etc. după
instrucțiunea Dat. 8 Noem 1850 făcută pentru cântăreți și Eclisierul
Bisericii sub nra. Protocolariu 51/850.
8. Să rânduiască pentru Dumineci și sărbători copii cântăreți cu știință și cu
glasul potrivitu lângă stranele de cântare în Biserică, oprindu pe
alți copi de a cânta responsurile ecteniiloru.
9. Săși pădzească cu strășnicie strana sa, așa cât fără de știrea și voia
Curatoriloru sau a preoțiloru să nu sufere pe nimenea din cei streini a
cânta sau a ceti ceva în Biserică, și de câte ori este de rându să spue
apostolulu
10. Să ducă viațiă morală exemplară onestă, să se porte cu darul blândețieloru
cătră toți poporenii fără deosebire, și se dea cuviincioasa supunere și
ascultare mai mariloru săi adecă respectiviloru parochi și la toți membrii
Representații bisericești.
11. Pentru pâdzirea și împlinirea mai susu îsemnateloru însărcinări, se
îndatoreadziă Representația a da psaltului Georgiu Ucenescu unu
salariu anualu de trei sute fiorini convenționali în patru rate șî
cvartiru de doo odăi, o pivniță și o tindă în curtea bisericii.Pe lângă
acesta.
12. Cântărețiul Georgiu Ucenescu are voe a putea ținea pe lângă veniturile din
însemnarea dat. 8 Noem. Nro:51/850, prelegeri private de cântări pe
plată în cvartiul său și de câte ori va scote cîte un ciracu are dreptul ca să
ceară de la Onorata Representanție demunerațiune.
13.Pe lângă condițiunile până aici însemnate voește Representația ca să aibă pe
desu numitului Cântărețiu Georgiu Ucenescu de psaltu în strana
dreaptă la Biserica Sa pe toată viația, privindulu întocmai ca pe un
fin al ei, ajutatu și procopsitu de dânsa, pentru aceia îlu denumește și
așeadză prin contractulu de fația de cântărețiu statornicu al ei pe viația.
Totu aceasta fiind și chiar și dorința cântărețiului Georgiu Ucenescu se leagă
a rămânea în postulu său de cântărețiu la Biserica Sf. Nicolau din
Prourbiul Brașovului pe lângă condițiunile din acest contractu până la cea
mai de peurmă a sa răsuflare. Acestea spre mai bună încredințare sau
subscrisu în doo asemenea eseplare de ambepărțile și sau întăritu cu
obicinuitele sigiluri:

Brașovu în Februariu 1855


Representația Sf. Biserici cei mari
a Sf. Ierarchu Nicolau Din Prourbiu.
Observăm dorința clară a clerului Bisercii Sf. Nicolae, nu numai de a-l ține
pe Ucenescu la strană în toate duminicile și sărbătorile, ci și de a fi fidel Tipicului,
de a cânta după arta psaltichiei pe care o primise moștenire de la Anton Pann, de
a transmite mai departe această moștenire, de a fi un om moral, și de a sluji și
apăra strana până la cea mai de peurmă a sa răsuflare.
Nu după mult timp Ucenescu realizează că lipsa unor cântăreți specializați
afectează mult activitatea bisericii și nu poate să înțeleagă care sunt criteriile de
selecție a celor care se numeau cântăreți. Măcinat de propriile probleme,
Ucenescu încearcă să atribuie lipsei cântăreților și lipsa totală a facilităților de
care, în mod omenesc, aceștia ar trebui să se bucure. El sugerează conducătorilor
Bisericii câteva idei care, dacă ar fi adoptate vor spori numărul adevăraților
cântăreți de strană. Mai precis Ucenescu organizează, cel puțin teoretic, prima
școală de cântăreți bisericești. Iată dar cuprinsul actului care așa cum este
redactat de autor are o sugestivitate și o scoatere în evidență a problemelor mult
mai mare decât dacă ar fi parafrazate de noi:

Onorată reprezentație a Sfintei Biserici cei mari


ortodoxe din Boltarsec

După ce cu ajutorul lui Dumnezeu și prin îngrijirea părintească a Domniilor-


Voastre măam perfecționat în muzica bisericească, năa mai rămas alt de dorit de
cât să lucru cu bărbăție întru a înpărți această sfântă știință în patria mea.
Doream din când în când a mi să face oarecare orânduială întru întroducerea
măiestriei cânturilor; însă toate speranțele mele că mi se va da de lucru, și în cât
găsi sa seraci harnici, carii îmi vor ajuta la greul ce mă sfârșește, toate aceste
speranțe zic mia fost zadarnice, că încă nu mi sau făcut nici o rânduială din care
așteptam
Să intrăm Domnilor! în oricare Biserică creștinească, și să vedem lipsa
cântăreților întrăun grad foarte înjositor numelui de creștin, nu vom vedea altceva
mai bătător la ochi de cât un bătrân slăbit și tremurător ocupând un loc ales de
cantor, care ne îngreunează starea în biserică, cuvintele cele dulci și de folos inimi și
sufletului creștinesc le îmbracă întro cântare cu totul streină și nepotrivită în
biserica lui Dumnezeu.
Dacă vom mai merge și mai departe la altă biserică, acolo vedem un tânăr
măreț pă care numai Dumnezeu îl știe cum a ajuns în strană și de unde a învățat -
pe acesta îl vedem strâmbândusă din tot trupul, până cântă întinde gâtul, își drege
glasul cu mândrie prin o tușitură proastă, esprimă niște zberete ne obișnuite și în
contra canonului 75 al Sfântului Sinod(sobor) al șaselea care zice:
A Poftim pe cei ce să apropie să cânte în Biserică să nu
întrebuințeze strigări, fără rânduială, și și firea către răgnete săăși
silească, nici să zică ceva din cele ce nu sânt potrivite și cuvenite
Bisericii; și cu multă luare aminte și umilință, să aducă aceste cântări
lui Dumnezeu văzătorului celor ascunse.@

Dar să nu lăsăm a merge mai departe și să ne întrebăm pă noi, cari atâta


lipsă mare avem de cântăreți, și apoi să îngrijim a nu avea și noi astfel de cântăreți
de răi, că Biserica noastră numai, este în etape a produce cântăreți harnici și
lăudaveri, Biserica noastră în toată privirea sau știut câștiga mădulari carii pot
întâmpina ori ce lucruri de treabă și folositoare numai pentru Brașiov ci și pentru
mai departe.
Domniloru! Soarta bieților cântăreți este vrednică de văerat - săracii
cântăreți! Pre lângă că sînt rău plătiți nu sînt scutiți nici de Miliție din care pricină
părăsesc toți tinerii drumul către această artă, și aceasta este pricina lipsii de
cântăreți buni, apoi am avut și avem încă cântăreți buni, dar deși cu mîndrie ar
îmbrățișa această frumoasă slujbă, totuși le e frică, că după toată pregătirea și
cheltuiala vor cădea în coartea Miliției și înzădarnică le va fi toată osteneala și așa
noi vom fi tot de una fără cântăreți harnici dacă nu vom lua măsuri folositoare.
Noi vom putea fi tot de una cu cântăreți buni, încă dacă să va primi arătarea
și planul meu, și dacă voi fi norocit a avea încrederea înaintea bunilor mei patroni
pentru care încredermă și rog a mi să da și eu asigurez pe onorații ascultători, că
voi fi în stare a face mulțămire pentru totdeuna.
Eu ca profesor de Arta cântărilor, și după deasă dezbatere am aflat modul
prin care sfânta Biserică cu versuri plăcute lui Dumnezeu și oamenilor, și care
cântăreți nici odată să nu să sfârșască și

Aceștia se pot face așa:

1-i Onorata reprezentație să facă un Protocol care să se păstreze în canțelăria


Onorat Domniei sale Domnului Protopop al Brașovului

2-lea Psaltul să aleagă din clasa a 2-a, a 3-a, a 4-a de Normă din clasa 1-a
Gimnazială 24 de tineri din copii să aibă vers puternic și curat
8 inși, 8 tineri să fie cu glasul domol și 8 inși să fie cu glasul
schimbat în bărbătesc și toți aceștia să aibă de la Natură 16 tonuri
curate după glaso-metru

3-lea Toți părinții copiilor să se cheme pă rând la Protocolul cel nou, înnaintea
Domnului Protopop local, aici să va descoperi părinților scopul
prin care voim a înpodobi în dar pă fii lor cu Arta Cântărilor încă
sub condițiile următoare.

4-lea Ca să fie aceasta cu toată voia părinților și să să făgăduiască Părinții că


nu vor opri pe copii lor de la învățătura aceasta și fiind toată voia
părinților și a pruncilor să să însemneze la protocolul nou numele
fiilor al părinților și locul nașterii.

5-lea Ca să spue Părinților, căci dacă din lenevire, sau din nepricepere să va
trage vre un copil înnapoi după insinuarea în protocol fără pricină
binecuvântată atunci trebuie să plătească osteneala învățătorului
așa: Pentru anul 1-i 10fl: v.A., pentru anul al 2-lea să plătească
20fl: v.A. și pentru anul al 3-lea 30fl: v.Austriacă

6-lea Cursul pentru desăvârșirea acestor 24 de tineri va fi în trei ani, țiindusă


pă toată ziua câte un ceas de arândul fără deosebire de Duminică și
sărbătoare.

7-lea In tot anul să dea doar eczamene și pentru silință să să premieze cei mai
buni cântăreți de cătră D.D. reprezentanți înaintea căror să și dea
eczamenile.

8-lea E de lipsă că acești copii să fie aici în curtea bisericii în cvartip înpărțiți
pă la femeile aici lăcuitoare cu o plată mai ușure fiind că trebue să
vină pă rând în biserică spre a face pracsă în tipicul bisericesc.

9-lea Dacă să poate să fie ertați acești tineri de a merge la catalog Dumineca
și sărbătoarea de dimineață, fiind că trebuește a fi în Biserică de
dimineață lângă strane.

10-lea Să să oprească femeile de a ținea alți copii în cvartip afară din cântăreți.

11 Toți copii aici lăcuitor vor fi în grija mea pentru buna orânduială

12 Să să dea o odae aici în care să să facă trei bănci de școală, o tablă de scris
și o masă.

Acesta este modul prin care să putem avea țeremonia cuviincioasă în Biserica
noastră, și numai aceștia vor putea fi cântăreți adevărați după cum cere și să
cuvine sfintelor biserici de ritul oriental și numai după modelul acesta vom putea
înființa un cor de muzică evropiană pre cum zicu că este de dorit. Dar aceasta nu să
poate pune în lucrare până când nu mi să va da un tovarăș bun cu care să mă pociu
înțelege și îngădui la celelalte slujbe în Biserică și afară, fiind că trebuința cere ca
să cânt și în clasele normale și gimnaziale câte două ore pe zi, și eu nu voi putea
totdeuna să păzesc Sf. Biserică.
Apoi un așa tovarăș, de dorit cu care mar putea mulțămi Onorata
Reprezentație crez că e greu de găsit; iar dacă să poate a mijloci la Ecselenția sa
D.D.Episcop ca să dea și un post de învățător cântărețului secundar, un post zic
vremelnic măcar, numai de 2-3 ani în chipul acesta tot de una vom putea avea din
rândul nostru cântăreți buni.
Deci fiind că eu încă cu nici o cerere nu am supărat Onorata Reprezentație
până acum, viu cu îndrăzneală ca un fiu către părinte și mă rog ca să să
milostivească Onorata Reprezentație ami da de tovarăș pe cumnatul meu Ioane
Eremia învățătorul și cântărețul de la comuna Zărnești fiindcă acesta a mai servit
la această sfântă Biserică și toți am fost mulțumiți, și tot de odată este ceracul și
Protejatul meu, și este tânăr de nădejdi bune blând și credincios în toată privința, și
cu această mare bucurie îmi va face Onorata reprezentație, și mă va înbărbăta, și
mă va îndatora până la cea mai de pre urmă răsuflare.
Tînărul pomenit poate să producă Atestate bune de cursul Pedagogic,
împreună cu Decretul întăritor de hărnicia de învățător cum și alte Atestate de
servitor și de Politică locală din Brașov și alte.
Pe lângă acestea rămân întru așteptarea resultatului dorit mă sub însemnez
al Onoratei reprezentații gata spre servire și plecat șerb.

17 Mai Gheorghe Ucenescu


1859
Brașov Psalt și profesor
de muzică bisericească
Datorită lipsei de cântăreți pentru strana din stânga, Ucenescu școlarizează
Cu ajutorul lui Dumnedzeu, prin stăruența Onorabilului Comitet parochial, și cu
silința și cheltuielile mele mai mulți elevi care să cânte împreună cu el în strana a
doua. Despre programul acestora găsim informații în scrisoarea trimisă de
Ucenescu Comitetului Parohial de la Biserica Sf. Nicolae, pe care o puteți citi mai
jos. Aici, pe lângă neajunsurile și problemele pe care le-a întâmpinat în munca de
predare, recomandă pe cei doi elevi ai săi: George Eremia și George Birea, orfani
de tată, care au însușit toată învățătura și au libera voe dela mine a putea să cănte
în ori ce sfântă Biserică.

Onorabilului Comitet Parochial


Dela Biserica cea mare gr. Or. Cu Hra.
Sfântului Nicolae din Brașov

Onorabil Comitet Parochial!


Cu ajutorul lui Dumnedzeu, prin stăruența Onorabilului Comitet parochial și
cu silința și cheltuielile mele, (ale umilit subscrisului) viu astădzi cu bucurie, a
aduce onor. Com.plăcută aceia insciențare, pre-cum-că: astădzi sau implinit Doi ani
și șese luni, de cînd predau lecțiunile mele (din Arta Musicii Bisericesci) Elevilor mei:
Georgie Eremia și Georgie Birea ambii din Brașov și parohiani ai Bisericii Sf.
Nicolae.
Astădzi sunt în acea plăcută posițiune ca să vestesc cu ton înaltu Testimoniul
Elevilor mei-și anume: Că, Ei a studiatu și a învățat cu silință ne obosită Bazul
Teoretic și Practic al Musicii Bisericesci după artă. Ei au trecut, au învățat și au
înțeles tote canonele acestei Musici sistematice - Ei au paralagisit și au melodiat
tote modurile de Melodii - Diatonic, Kromatice, armonice și en-armonice. Ei sau
deprins și lucrează bine Tactica în Melodia Irmologică, Stihirarică, Papadică și în
cântările profane. Dînșii sunt îndemănatici în Tipicul Orenduelei și a punerii
serviciului Divin în Sf. Biserică, la Botez, la cununii, la sfințirea apei. și afară din
Biserica la Maslu și alte slujbe.
Astădzi Elevii mei au libera voe dela mine a putea să cănte în ori ce Sfântă
Biserică (ceia ce a și implinit ei fără de nici o sfială de piedică in sciența lor)

Onorabil Comitet parohial


Acești doi elevi ai mei pe mine mă costă forte mult - față cu micul meu salar
anual - pentru că eu am trebuit ca să adun pe lăngă mine, și în casă cu mine pe
acești doi tineri orfani pentru că numai așa miam putut ajunge scopul meu. Eu pe
elevii mei iam învățat, eam adăpostit, iam hrănit și iam îmbrăcat, și iam păzit de tot
ce pote să strice sănătatea și Organul, și tote acestea numai cu îngrijirea mea și cu
răsplătitele mele parale - și pre lângă tote lipsele - mult am cântat, mult mam
necăjit și mam ostenit și eu împreună cu elevii mei, și tote acestea cu bucurie leam
făcut și leam împlinit pentru dragostea lui Dumnezeu și pentru ca să fac destul
întru inplinirea datoriei mele - spre mulțumirea Onorabilului Comitetu.
Înțelesul este ca Cîntăreții cei adevărați, perfecți, și numiți și înțeleși de Maica
noastră Biserica, să fac cu osteneli și cu mari cheltuieli și îi trebue ca totdeauna să
fie cu, și pe lângă Dascălul lor. și numai așa pot deveni Căntăreți buni și primiți de
Sfânta Biserică.
Deci eu fiind în bună posițiune a recomenda pe Elevii mei George Eremia și
Birea între Căntăreții cei mai buni (pre cum sau vădut și ascultat). Viu în fine a face
cunoscut On. Com. Par. Că eu nu mai pociu chieltui cu aceștia paralele mele ca pănă
în momentul de față, sînt silit din mai multe cause ai înapoia la sirmane și văduvele
loru mame - și voesc ami alege iarăși alți doi Elevi, pe carii asemenea săi învăț ca la
timpul hotărît iarăș săi pociu recomenda spre plăcierea Onorabilului Comitetu
Parohialu care atâta părintească grija și silință desfășură pentru înaintarea
tinerilor și pentru cia mai principală podobă a Sfintei Biserici.
De aceia cu tot dreptul viu prea umilit a ruga pre Onor. Com. Par. Ca luînd în
părintească considerare silințele, ostenelele și cheltuelele mele ce leam jertvit la
perfecționarea Elevilor mei în Arta musicii Bisericesci sa se îndure ami da
Remunerația pomenită în contractul meu; daca însă voiu merita. - Căci:

Chiria desteptă pe Chirigiu si


Drumul pe călător - .

Cu aceasta rămîiu așteptând părinteasca Resoluțiune


Al
Onorabilului Comitet Parohial
Gata spre servire

Brașov 12. 10. 1878 George Ucenescu

Dificultățile financiare l-au obligat pe Ucenescu de multe ori să apeleze la


bunăvoința Comitetului Parohial. Astfel în scrisoarea din 29 iulie 1873, a cerut pe
cinci luni înainte salariul; în scrisoarea din 18 ianuarie 1875, a cerut ridicarea
salariului de la 300 de fl. la o sumă mai potrivită; în scrisoarea din 9 martie 1875,
a cerut un aconto de 200 fl.; aceste exemple ar putea continua, dar nu cred că este
cazul să insistăm numai asupra acestora. Ucenescu mai are încă o problemă: cea a
locuinței. Pentru rezolvarea acesteia, psaltul nostru se adresează din nou
Onorabilului Comitet Parochial, descriind pe larg situația și oferind chiar și o
soluție după cum reiese din înscrisul din 14 iulie 1882 prezentat mai jos:

Onorabilului Comitet Parochial


Dela Biserica cea Mare gr: or: a Sfântului Nicolae
Din suburbiul Brașovului Bolgarsechi.

Onorabil Comitet!

Umilit subscrisu - salutând cu vie plăcere, și cu tot respectul pe nou alesul


Comitet - să roagă tot de odată, ca, să i se ea în părintească considerațiune
arătările din presinta cerere. și adecă:
Umilit subscrisul viețuind mai 30 de ani în casele știute a suferit mult
întrânsele din caudza strâmtorii și a frigului de earnă a ars și arde mulțime de
lemne fără a avea folos și mulțămire și pre lângă acest rău - Umilit subscrisul -
niciodată nu a putut și nu pote ca un familist săși pue un pat în casă, pentru că
micul spațiu nu încape un pat de culcare și a fost silit ași așterne pe o ladă mai
mică.
Onorabil Comitet! In tinerețe am putut lupta cu frgul și strâmtorarea, am
cheltuit fără supărare și ultima para pe lemne; acuma însă prin urmare nu mai
potemai departe fiind că, din nebăgare de samă mam ales cu o durere de picioare
însemnată și cu o tusă înfricoșată și mi frică că me va arunca la pat înainte de
vreme.
De aceia umilit subscrisul simțind răul vine cu tot respectul a descrie (pe cât
se poate) starea și înpărțirea caselor în care locuește, și care nici odată în anii săi
nu a fost reparate.

Descrierea carea se pote vedea este aceasta:

De afară intri în tindă suindute pe un pridvor urât, vechiu și ruinat. Tinda are
o lărgime de 5 urme și lungimea 17 urme, în lăuntru la întunerec este dzidită greu o
vatră cu sporof mistuitor de lemne multe și friguros - deasupra acestia - se înalță
un urloi, vechiu care îngite totă căldura și pică pe ploatăne și oale.
La dreapta tindzii este odaea de lăcuit a U. Subscrisului. Aceasta este tot așa
de lungă ca tinda și numai de 6 urme de lată. Aicia locuește subscrisul cu totă
suflarea cie să află pe lângă dânsul. Din tindă la stânga este o sală mare care o ține
subscrisul mobilată șI curată. Această sală nu este de a putea omul să lăcuească
iarna întrânsa, pentru că este foarte mare și cu multă piatră în zid, face mucezeală
și strică tote acaretele din casă. Eară nefăcând foc se recomandă de casa cea mai
frumoasă și curată și subscrisul este prea mulțămit cu această casă ne făcând foc
întrânsa.
Drept aceia umilit subscrisul să roagă din necesitate ca Onorabilul Comitet
luând înpărintească considerațiune aceste arătări să binevoiască a orândui o
comisiune cercetătoare ca să vadă dacă acest rău să poate mai curând îmbunătăți
și pre lângă totă reparațiunea ce să va afla de cuviință; dacă să poate, să i să dea
subscrisului să poată intra și chilia lipită de această casă - chilia în care locuește
văduva Maria Chivuleasa - în care tăinduse din Odaea subscrisului să poată intra și
locui acolo mai mulțămit, eară mica odae în care lăcuește acuma să fie pentru
celetul cel are. Cu atâta mai vârtos că prin moartea cocoanii Maria Negresiu sau
golit o casă, în carea poate să se mute vecina subscrisului.

Pre lângă acestea umilit subscrisul ca totdeauna rămâne


al Onorabilului Comitet Parochial
plecat serv

14 iulie George Ucenescu


1882
Brașov Protopsaltul sus lăudatei Biserici.
În ciuda situației materiale vitrege pe care o are, Ucenescu își creează și
singur probleme. La data de 10 februarie 1885 ia sub tutela sa pe Ioan
Perșienariu, care a rămas orfan și care se dovedește a fi un copil isteț, dar și plin
de vițuri; >i plăcea jocurile, era răutăcios, era sburdalnic și tare neascultător după
cum reiese din scrisoarea trimisă președintelui comitetului parohial la data de 29
iulie 1885. Dacă citim cu atenție rândurile de mai jos găsim în ele o situație
tragico-comică. Pe lângă feptul că Ucenescu avea un venit modest mai trebuia să
aibă grijă și de acest copil. Se pare că în momentul redactăreii acestei scrisori
Ucenescu ajunsese la capătul puterilor și al răbdării cu acest copil pentru care el
trebuia să aibă o atenție sporită. Aproape mea succes spune Ucenescu despre
reușita educației pe care o dădea acestui copil care știa să dezmințească orice și
pe care îl dăduse și pe mâna Miliției.

Mult stimate D-le Președinte!


Prea Onorat Comitet parohial!
In 10 Faur a.c. priimind un bilet dela Mult Pnoratul presidiu al Comitetului
nostru parohial am luat în casa mea, în îngrijirea mea și sub educațiunea mea pe
tinerul Ioan Perșienariul, fiul decedatului Silvestru Perșienariu din Brașovechiu.

Pând a intrat acest copil la mine se afla în cea mai cumplită miserie; era gol,
sdrențos, fără nici un vesmânt; o simplă Cămășuță acoperea corpul lui. Vădzând eu
aceasta și concredânduse sortea mititelului în mâinile mele, mă puseiu în
conțelegere cu D-l Epitrop Casar al Bisericei și procurariu cele de lipsă spre a
provedea pe bietul școlar. Producând conturi despre cele cumpărate, acelea
vidimate de Domnul Președinte lea soldat D-l Epitrop Casar. Pentru cost, spălat, etc.
însă nu am priimit până acuma nimica, nici nu sciu de sa fixat tacsa convenabilă.
Voind a descrie în câtva starea morală și intelectuală a acestui elevu pot afirma, că
acest copil era plin de vițuri; >i plăcea jocurile, era răutăcios, era sburdalnic și tare
neascultător, are însă un talent extraordinar spre învățătură,el a început
prelegerile în clasa primă normală numai în ianuarie a.c. și a secerat la esamen
calculul Aforte bine@, se promovedă în Clasa II-a.
Eu măam silit încontinuu a-i da adevărată educațiune, măam silit a face din
mărăcine trandafir. Aprope mea succes. Se cere însă o energie deosebită asupra
acestui copil, să cere a fi urmărit, pas cu pas, spre a îngropa vițurile nenumărate, de
care e stăpânit și al aplica la Studiu, la fapte morale, la supunere și ascultare.
În intervalul acesta de 5 2 luni deja de patru ori fără motiv a părăsit casa și
școala și a umblat pustiu câte mai multe dzile în cât am fost silit săl dau înaintea
poliții locale - căci are un temperament forte iute și scie să demințească ori ce.
De alminterea e robust și talendos, pe lângă o instrucțiune separată de aci
înainte în 2 ani forte uăor ar putea fi promovat în gimnaziu sau reale, sau să se
aplice la vreo meserie.
Raportând acestea Prea Onorabilului Comitet, mă rog cu totă supunerea a
dispune cele de lipsă spre a mi se solvi competința mea pentru întreținerea acestui
copil dela 10 Februarie a.c. încoce, căci și eu am necesități mari familiare.

Brașov în 29 Iuliu 1885

Devotat serv
George Ucenescu
psalt

Apropiindu-ne de sfârșitul acestui capitol, ne apropiem și de sfârșitul celui


care a reînvigorat și a susținut muzica psaltică în perspectiva interpretării ei la
strana Bisericii ortodoxe din Brașov și chiar din Transilvania.
Vasile D. Nicolescu ne oferă următoarea informație:
El moare în ziua de 26 ianuarie 1896 la Brașov, fiind înmormântat în
cimitirul Bisericii Sf. Nicolaexiii.
Nicolescu se oprește la această consemnare fără să mai citeze sau să indice
sursele pe care își bazează afirmația. În afirmația domniei sale există o mică
inexactitate pe care trebuie să o corectăm: Ucenescu moare într-adevăr în
ianuarie 1896, dar nu în ziua de 26, ci în 25 ianuarie, după cum ne relatează soția
sa în scrisoarea trimisă Comitetului Parohial după moartea marelui psalt
brașovean, pentru a solicita un ajutor din partea Bisericii și în care spune:

Domnule Președinte
și
Onorat Comitet Parohial

Dupe cum ve este Cunoscut Prea Iubitul meu soțu Gheorghe Ucenescu a
încetat din viață în ziua de 25 Ianuarie Corent 1896 în urma unei apoplexiixiv fără
ca se am timpul a schimba o vorbă barim cu dânsul, a cărui memorie și servicii
aduse Sfintei Biserici în timp de 45 ani, ne întreruptu, cred că nu Curându seva
șterge din nobilele D-voastre Inimi și ale poporului enoriei lăsândumă fără nici o
existență, din causă Că nu a rămas nici o avere pe urma sa din care se pot trăi
puținele zile ce voi mai avea și eu până îl voiu Urma în etern.
Vă rog cu profund respect se binevoiți Ca Consultăndu vă nobilele D-voastre
Inimi cu toții în adunare se bine voiți a face se mise dea un ajutor Cât Veți Crede
Convenabil, din care se potu trăi și eu puținele zile Ce Voiu mai avea și îndulci
suspinele perderei regretatului meu soțu, pentrucă existența mea pe viitor văd că a
remas, numai și numai în mâinile Creatorului Cerescu și sprijinul onoratului
Comitet Parohial Bisericescu.

A Domniei Voastre Supusă


P. Ucenescu

Mormântul lui Ucenescu este în cimitirul Bisericii Sf. Nicolae din șcheii
Brașovului, în a doua criptă pe partea stângă de la intrarea în cimitir. Ucenescu a
fost înmormântat în cripta socrului său. Urme prea clare ale locului de veci al lui
Ucenescu nu sunt deoarece faptul că exista obiceiul ca la 7 ani să se
înmormânteze altcineva în mormântul respectiv a dus la ștergerea la o parte din
ele, iar dispariția pietrei funerare (a crucii) a făcut ca puțini oameni să mai știe
locul unde își doarme somnul de veci Ucenescu.
Paraschiva nu apare prea mult în notițele sau scrisorile lui Ucenescu
lăsându-ne a înțelege că nu au avut o căsnicie fericită. O ultimă informație pe care
o deținem ne este oferită de fratele ei, Irodion Neguțiu. Această informație
referindu-se la data morții ei - 23 martie 1909. Paraschiva se pare că
supraviețuiește soțului ei încă 13 ani în care existența sa era numai în mâinile
Creatorului Ceresc.
Iată conținutul scrisorii:

Onorat Comitet parochial!

Subscrisul î-mi iau voe a aduce la cunoștința On.Comitet parochial, cazul de


moarte al sorei mele Paraschiva Ucenescu, care a fost în martie 23/1909 rămâind
asupra mea cheltuele îngropăciunei și o datoria la AAlbina@ în sumă de K.80 - fiind
ca garanți, toate acestea le-am, achitat fără nici o pretențiune străină.
De prezent mai e o datorie la firma Tutschek adecă un rest de K.45 -
cumpărături de ale coșciugului. Dacă onoratul comitet parochial are bunăvoința a
plăti acest rest din averea bisericei bine, iar dacă nu voi fi restrâns a plăti tot eu și
acest rest.

Brașov 20 Novembre 1909 Cu stimă


Irodion Negutiu

La sfârșitul acestui capitol încercăm să evidențiem câteva idei care se


desprind indiscutabil din documentele de mai sus și care subliniază adevărata
personalitate a protopsaltului George Ucenescu.
Deși născut la Sibiu acesta nu și-a trădat niciodată orașul adoptiv -
Brașovul. Ucenescu a rămas îndatorat celor care l-au trimis la București pentru a
deveni nu numai un mare protopsalt ci și un profesor bine cunoscut în acea
vreme datorită metodelor și strădaniilor didactico-pedagogice. Prin activitatea sa
de culturalizare și de educare a mai multor generații de tineri din a doua jumătate
a secolului XIX, în spiritul luptei pentru afirmarea națională și pentru eliberarea
de sub dominația austro-ungară, el s-a făcut ecoul aspirațiilor maselor populare
din Transilvania.
După cum reiese din documentele de mai sus viața lui a fost modestă trăind
între două praguri: cel al sărăciei - și cel prin care Ucenescu își forța norocul cu
petiții la Reprezentația Bisericii din șchei pentru a putea să întrețină orfanii pe
care îi strângea pe lângă casă și pentru a-și putea plăti o parte din multele datori.
Ucenescu a sacrificat totul pentru a putea să răspândească arta muzichiei în
Biserică. Dorința lui de a culturaliza, de a face schimbări în rândul celor care se
numeau cântăreți la strană a fost primită cu scepticism din partea Onoratei
Reprezentații, aceștia acordându-i puține șanse și nesusținând totdeauna
proiectele sale.
Este timpul ca numele și creația acestui mare dascăl și psalt al nostru să fie
cunoscute și așzate acolo unde trebuia să fie până acum: în filele istoriei culturii
poporului nostru dar mai ales în filele istoriei muzicii românești.

i.Lacea, Constantin, Gheorghe Ucenescu, contribu`ii. In Transilvania, Sibiu, LXXII


(1941), decembrie, Nr. 10, p. 683.

ii.Denumirea era atribuit= elevilor \colilor comerciale din Bra\ov [n secolul


trecut.

16.Vezi Arhiva Bisericii Sf. Nicolae - Catalogul documentelor... nr. 2859 din 1870,
noiembrie 16: Adeverin`= prin care G. Ucenescu declar= c= a primit atestatele ce se
aflau la Reprezentan`ia Bisericii; nr. 2309 din 1864, iunie 21: Cere s=-i dea plata
pe lunile iulie, August, septembrie \i concediul pe trei s=pt=m]ni ca s= poat=
merge la Sibiu pentru a o vedea pe mam=-sa, care era bolnav=.

iv.In Sibiu se mai [nt]lnesc \i ast=zi numeroase familii cu numele de Ucenic.. Vezi
Arhiva Bisericii Sf. Nicolae - Catalogul documentelor Bisericii Sf. Nicolae din
Schei (1594-1882), Nr. 1801 din 1851, ianuarie, 14/26: Leg=m]ntul lui George
Ucenescu pentru ca s= mearg= s= [nve`e c]nt=rile la Bucure\ti la Anton Pann; vezi
\I nr. 1826 din 1851, iulie 6: Scrisoare de la George Ucenescu, auditoriu de muzic=
bisericeasc=...

v.Varlaam Barancescu, protosinghelul, originar din Cotiugeni-Hotin, s-a n=scut [n


anul 1808 \I a murit [n anul 1894. Datorit= firii sale cu totul aparte, st=p]nit de
o nestatornicie caracteristic=, peregrineaz= prin mai multe m=n=stiri din `ar=:
Sinaia, Neam`u, Bogdana, Ghighiu, Ciolanu, Schitu Brezoiu. Varlaam a fost
predicator, versificator \i compozitor de muzic= bisericeasc=. Inzestrat fiind cu
un deosebit talent oratoric, a comb=tut cu vehemen`= diferitele probleme ale
burgheziei din secolul XIX. Intre anii 1839-1849 [l g=sim la Biserica Sf]ntul
Nicolae din |cheii Bra\ovului, ocup]nd posturile de cantor \i profesor. De la el
[nva`= pentru prima dat= Ucenescu psaltichia.

vi.Nicolescu, Vasile D., Manuscrisul Ucenescu, editura Muzical=, Bucure\ti, 1979, p.


15.

vii.Academia Rom]niei, ms. Rom. 3497,Carte de c]nturi cu note de psaltichie, scrise


de G. Ucenescu, student al domnului Anton Pann, la 1852, p. 189.
viii.Arhiva Bisericii Sf. Nicolae, Scrisoare c=tre c=pit=nia Bra\ovului, 1851, 20
ianuarie.

ix.Arhiva Bisericii Sf. Nicolae, [nscris din 14 Ianuarie 1851.

x.Pri\cu, Ioan, Epistole de la Anton Pann [n arhiva Bisericii Sf]ntul Nicolae din
Bra\ov. In Gazeta Transilvaniei, Bra\ov, anul 84-lea (1921), nr. 27, p. 2.

xi.Arhiva Bisericii Sf. Nicolae, 1851, 25 iunie.

xii.Arhiva Bisericii Sf. Nicolae, Scrisoarea lui Anton Pann c=tre comitetul parohial
al Bisericii Sf. Nicolae, 1853, 12 aprilie.

xiii.Nicolescu, Vasile D., Manuscrisul Ucenescu, Editura Muzical=, Bucure\ti, 1979,


p. 24.

xiv.oprire brusc= mai mult sau mai pu`in complet= a func`iilor cerebrale, cu
pierderea cuno\tin`ei \i a mi\c=rii voluntare \i f=r= ca respira`ia \i circula`ia
s= fie suspendat=, se mai nume\te \i hemoragie cerebral=.