Mecanismul secretiei salivare

Celulele salivare acinoase secreta in portiunea initiala a tubilor o saliva primara care, de-
alungul canaliculelor excretoare , va suferi modificari in compozitia sa, rezultand saliva finala.
Saliva primara
-contine: -apa, ptialina si/sau mucina, uree, aminoacizi
- ioni: Na+, K+, Cl -, anionul bicarbonic (HCO3-): in concentratii similare cu cele
plasmatice
- este izotona cu plasma
- apa si toti ionii provin din plasma, cu exceptia HCO 3 care provine si din metabolismul
-

celular al glandelor salivare.

- isi modifica compozitia pe masura avansarii ei in ductele salivare prin schimburi cu sangele
din capilarele peritubulare, inainte de a ajunge in canalele excretoare
-aceste schimburi se realizeaza ca urmare a vascularizatiei speciale de la nivelul glandelor
salivare: vascularizatie in sistem port dispus in serie:
 prima capilarizare se produce la nivelul ductilor (canaliculelor)
 a doua capilarizare – la nivelul acinilor
- schimburile au loc in contracurent

Modificari ale compozitiei salivei primare:

● secretia activa a K+ (in ductele salivare) la schimb cu Na+ care se reabsoarbe activ in exces
fata de K+ (in sangele capilarelor peritubulare)-acest schimb este reglat de aldosteron
- K+ se va concentra in saliva finala: concentratia K+ in saliva finala este de 8 ori mai mare
decat in sange
● reabsorbtia in exces a Na+ fata de secretia K+ determina reabsorbtia pasiva a Cl- , direct
proportionala cu reabsorbtia Na+
● secretia in ducte de anion bicarbonic: CO2 provenit din sangele capilar se hidrateaza in
celulele epiteliale care tapeteaza canaliculele excretoare, formeaza acidul carbonic care va
disocia spontan in H+ si HCO3-., reactie accelerata de anhidraza carbonica
● secretia in ducte de iod, uree
● secretie activa de nitrati
Saliva finala-caracteristici:
● concentratia ionilor din saliva finala este mai mica decat cea din plasma: concluzie: saliva
finala este hipotona
● cu toate ca gradientul osmotic al plasmei este mai ridicat decat al salivei, relativ o cantitate
mica de apa este reabsorbita prin peretii ductelor din cauza permeabilitatii scazute pentru apa a
epitelului canalelor excretoare
● nitratii secretati activ din sange au o concentratie in saliva finala superioara celei sangvine. O
parte din nitrati vor fi transformati sub actiunea florei bacteriene din cavitatea orala in nitriti.
Ajunsi in stomac in urma deglutitiei, nitritii, in prezenta ph-ului gastric acid vor forma
nitrozoamine-derivati cu potential carcinogenetic crescut.

Reglarea secretiei salivare se realizeaza prin:

1. Reflexe neconditionate declansate de:
a. stimularea receptorilor gustativi localizati in:
- cele 2/3 anterioare ale limbii: conectati la nervul coarda timpanului (ramura a
facialului VII)
- 1/3 posterioara a limbii: conectati cu nervul glosofaringian IX
- baza limbii, faringe, palatul moale, epiglota, laringe: conectati cu nervul vag X
b. stimularea mecanica a receptorilor tactili (mecanoreceptori) localizati in:
- mucoasa bucala, linguala
- receptorii de presiune din smaltul dentar

1
 - fusurile neuromusculare ale muschilor masticatori
c. masticatia
d. deglutitia
Calea aferenta este reprezentata de nervii: coarda timpanului (VII), IX, X.
Cel de-al doilea neuron al caii aferente este reprezentat de nucleul tractului solitar din bulb
(comun pentru cei trei nervi). Fibrele nervoase care parasesc nucleul tractului solitar urca pe
calea lemniscului medial (panglica lui Reil) pana in talamus unde fac sinapsa cu al treilea neuron
(situat in nucleul dorsal postero-median).
Proiectia corticala este localizata in zona inferioara a circumvolutiunii parietale ascendente, in
apropierea centrilor motori ai musculaturii limbii, ai musculaturii masticatorii si ai deglutitiei.
Insa, din nucleul tractului solitar se declanseaza un numar mare de impulsuri care ajung:
A. direct la nucleii (centrii) salivatori superiori din punte si nucleii (centrii) salivatori
inferiori din bulb.
Calea eferenta parasimpatica:
- din centrii salivatori inferiori bulbari pornesc comenzi secretoare pentru glandele parotide pe
calea nervului glosofaringian IX
- din centrii salivatori superiori pontini pornesc comenzi secretoare pentru glandele sublinguale
si submaxilare pe calea nervului facial VII
B. o parte din impulsurile generate din nucleul tractului solitar ajung prin substanta reticulata
la muschii ce intervin in masticatie si deglutitie, determinand contractia lor
Efectele stimularii parasimpatice: apar prompt, rapid, datorita acetilcolinei care difuzeaza
rapid
Constau in:
· vasodilatatie la nivelul glandelor
· secretie salivara crescuta: abundenta, seroasa, fluida, bogata in enzime

-Mecanisme:

· mediatorul parasimpaticului este reprezentat de acetilcolina: creste secretia

salivara actionand pe receptorii muscarinici.
· Concomitent cu acetilcolina se elibereaza si VIP-ul (peptidul vasoactiv
intestinal): determina vasodilatatie locala indirect: VIP-ul produce modificari
conformationale ale receptorilor muscarinici, crescand afinitatea lor pentru
acetilcolina
· Fibrele parasimpatice elibereaza kalicreina din ductele salivare. Aceasta
enzima actioneaza asupra unei proteine ( alfa2 globulina), secretata de ficat
si prezenta in lichidul interstitial numita kininogen, pe care-l transforma in
lizilbradikinina si apoi in bradikinina: are efecte puternic vasodilatatoare si de
crestere a permeabilitatii capilare
Calea eferenta simpatica: este comuna celor 3 tipuri de glande salivare:
origine – coarnele laterale ale maduvei toracale T1-T2
fibre preganglionare – se ataseaza nervilor spinali T1-T2 si parasesc maduva prin ramurile
comunicante albe
sinapsa – ganglionii cervicali superiori din lantul ganglionar simpatic paravertebral
fibrele postganglionare – urmeaza ramurile comunicante cenusii si formeaza nervi mixti si
plexuri perivasculare care se distrubuie la efectori
efectori – parotida, sublinguala, submaxilara
Efectele stimularii simpaticului:
· apar tardiv
· constau in: producerea unei salive vascoase, bogata in mucus, constituenti
anorganici: K , HCO , aproape izotona, de volum redus.
+ 3-

· scaderea secretiei salivare

2
 · vasoconstrictie locala
· constrictia celulelor mioepiteliale din jurul ductilor intercalari cu rol in expulzarea
salivei
Mecanism
· activarea receptorilor β adrenergici are efecte secretorii
· activarea receptorilor alfa adrenergici determina contractia celulelor mioepiteliale

2. Reflexele conditionate declansate de stimuli: vizuali, auditivi, olfactivi, psihici

(preferintele alimentare, apetitul). Acestia stimuleaza indirect secretia salivara.
- sunt dobandite, invatate,
- se explica prin realizarea unor legaturi temporare la nivelul sistemului nervos intre
zonele de proiectie a centrilor salivari si de proiectie auditiva, vizuala, olfactiva.

3. Mecanism central:
- centrii salivari sunt stimulati in: asfixie (sangele este bogat in CO2), greata
- centrii salivari sunt inhibati in: emotii puternice, deshidratare, somn, oboseala
4. Componenta umorala
- aldosteronul stimuleaza reabsorbtia Na+ la schimb cu K+
- STH (hormonul somatotrop)- roluri
- trofic
- intensifica productia de zimogen
- creste puterea amilolitica a ptialinei salivare
- ADH (antidiuretic): reduce salivatia

3
 - NO (oxidul nitric): vasodilatatie locala
- kalikreina: vasodilatatie locala

Variatiile secretiei salivare:

· cresterea secretiei salivare = sialoree
· scaderea secretiei salivare = hiposialie
Fiziologice: cresc in graviditate
scad in efort, emotii, teama
Patologice: cresc in ulceratii bucale, afte, carii, tumori bucale
scad in febra, deshidratare, boli autoimune

Absorbtia orala-aplicatii clinice: Substantele administrate sublingual sau mentinute

intre mucoasa obrajilor si gingii sunt absorbite rapid prin difuziune simpla. Ex:
nitroglicerina in criza de angina pectorala

Avantaje:-nu necesita masuri de asepsie ca pentru injectii

- medicamentele nu sunt descompunse sau modificate de enzimele gastrice

sau intestinale
- medicamentele patrund direct in circulatia sistemica, fara sa treaca prin
ficat unde pot fi metabolizate

MASTICATIA
Definitie: actul motor prin care se realizeaza fragmentarea mecanica a alimentelor introduse
in cavitatea bucala, impregnarea lor cu saliva si formarea bolului alimentar.
La procesul de masticatie participa: mandibula, dintii, buzele, limba si obrajii.
Mandibula:
 Participa in procesul de masticatie prin: miscari realizate cu ajutorul muschilor si prin
articulatia temporomandibulara
 Miscarile mandibulei sunt miscari de ridicare (cu ajutorul muschilor maseteri si
temporali), coborare (cu ajutorul fortei gravitationale si muschii supra si subhioidieni), lateralitate,
rotatie, retropulsie ( cu ajutorul muschilor pterigoidieni).
Dintii:
 roluri:
o Incisivii: taie
o Caninii : sfasie
o Premolarii si molarii macina alimentele
Buzele se apropie => creste tensiunea in obraji, iar prin actiunea limbii alimentele sunt impinse
sub suprafata trituranta a dintilor.
Eficacitatea masticatiei: depinde de forta de contractie a muschilor masticatori dar si de suprafata
de ocluziune intre premolari si molari ai arcadei superioare si inferioare

Reglarea masticatiei: se realizeaza prin mecanism nervos

Masticatia este un act partial reflex
Acte reflexe: ridicarea si coborarea ciclica a mandibulei
Prehensiunea alimentelor si deschiderea gurii sunt voluntare
Deschiderea voluntara a gurii intinde fusurile neuromusculare ale muschilor masticatori, de la
acestea pornesc impulsuri aferente prin nervul V la centrul motor din punte, de unde pornesc
eferente tot prin nervul V la efectori care sunt muschii maseteri. Prin aceste eferente muschii
masticatori se contracta si ridica mandibula = Reflexul miotatic trigeminal.
4
Contractia maseterilor care ridica mandibula si comprimarea alimentelor intre arcadele dentare
initiaza 2 reflexe de coborare a mandibulei cu puncte de plecare diferite:
· Primul reflex: contractia maseterilor stimuleaza corpusculii tendinosi Golgi
(receptori), trimit aferente prin nervul mandibular (ramura mixta a nervului trigemen) care au
originea in ganglionul Gasser. Acestea fac sinapsa in nucleul senzitiv al nervului V din bulb
– de unde pornesc impulsuri care ajung la centrul motor al masticatiei din punte . De aici
pornesc eferente care inhiba muschii maseteri (ridicatori ai mandibulei) si impulsuri care
faciliteaza muschii coboratori ai mandibulei. Acest reflex reprezinta reflexul trigeminal
inversat.
· Al doilea reflex se numeste reflexul de coborare a mandibulei:
- Este declansat de comprimarea alimentelor intre arcadele dentare cu stimularea
receptorilor din cavitatea bucala (pulpa dentara, gingii, palat) care transmit impulsuri
aferente prin nervul V la centrul motor din punte. De aici pornesc eferente (prin nervii V, IX,
XII) care stimuleaza muschii coboratori ai mandibulei.
- Coborarea mandibulei determina intinderea fusurilor neuromusculare ale muschilor
masticatori si se initiaza un nou reflex trigeminal de ridicare a mandibulei.

DEGLUTITIA
Definitie: actul motor prin care bolul alimentar format in cavitatea bucala strabate
faringele si esofagul
pentru a ajunge in stomac.
Dupa zona pe care o traverseaza bolul alimentar se cunosc 3 timpi ai deglutitiei: bucal, faringian,
esofagian.
1. Timpul bucal:
Este voluntar
Dureaza 0,3 secunde
Incepe cu deplasarea bolului alimentar pe fata dorsala a limbii
Limba executa 2 miscari simultane:
· Varful se ridica si preseaza palatul dur
· Baza ei coboara
· Aceste 2 miscari formeaza un plan inclinat in jos si inapoi care favorizeaza
impingerea bolului in faringe printr-o miscare brusca.
Patrunderea in faringe se face prin relaxarea istmului bucofaringian, actiune asociata cu oprirea
masticatiei si a respiratiei.
O data declansat acest timp, masticatia nu mai poate fi oprita voluntar.
2. Timpul faringian:
- este involuntar

- dureaza 0.5 – 1 – 2 secunde (≤ 2 sec)

- istmul bucofaringian se inchide, ramane libera o fanta sagitala prin care sa treaca
alimentele suficient masticate.
- Din faringe, bolul alimentar are 4 cai posibile de urmat:
1. reintoarcerea in cavitatea bucala (imposibila in conditii fiziologice pentru ca muschiul
milohioidian se contracta si ridica baza limbii si pentru ca istmul bucofaringian se inchide)
2. refluarea in nazofaringe si in fosele nazale (imposibila in conditii fiziologice pentru ca valul
palatin se ridica si obstrueaza orificiile posterioare ale foselor nazale). La copii cu difterie nu
functioneaza valul palatin.
3. Patrunderea in laringe si in caile respiratorii (nu se intampla pentru ca laringele se ridica,
epiglota apasa pe laringe, glota se inchide si respiratia se opreste pentru ca deglutitia inhiba
centrii respiratori)
4. ramane un singur traseu fiziologic de urmat: patrunderea in esofag prin relaxarea
muschiului cricofaringian (sfincterul esofagian superior).

5
• Deplasarea bolului in faringe prin unde peristaltice se face ca urmare a contractiei muschiului
constrictor al faringelui.
Timpul esofagian:
- dureaza 6 – 8 secunde
- debuteaza prin deschiderea sfincterului esofagian superior: acest sfincter in perioadele
interdigestive este inchis pentru a preveni intrarea aerului in tubul digestiv si refluxul
alimentelor din esofag in faringe si in cavitatea bucala
- deplasarea bolului alimentar in esofag se face prin unde peristaltice formate din unde de
contractie precedate de unde de relaxare.
- Exista 2 tipuri de unde peristaltice esofagiene: primare si secundare
· undele peristaltice primare sunt continuarea celor din faringe si sunt declansate de
stimularea receptorilor faringieni prin reflex vago(aferent)-vagal(eferent). Acestea au
rolul de a conduce bolul alimentar in stomac.
· Unde peristaltice secundare – sunt initiate de distensia musculaturii netede din 2/3
inferioare a esofagului. Se produc tot prin reflex vago-vagal. Ele continua pana la evacuarea
completa a continutului esofagului in stomac.
- Propulsia undelor peristaltice in stomac este controlata prin mecanism nervos, extrinsec si
intrinsec.
· Controlul extrinsec : se realizeaza prin SNV parasimpatic care stimuleaza
peristaltismul si prin SNV simpatic care inhiba peristaltismul.
· Controlul intrinsec: prin plexul mezenteric Auerbach. Interventia plexurilor
mezenterice a fost demonstrata de faptul ca leziunile nervului vag au fost urmate de
paralizia esofagului, dar in cateva zile peristaltismul se reia pe seama plexurilor
mienterice.
Bolul alimentar ajunge la extremitatea inferioara a stomacului unde intalneste sfincterul
esofagian inferior (cardia). Deschiderea cardiei se realizeaza numai o data cu unda peristaltica
si atunci cand presiunea exercitata de bol depaseste 15 mmHg (presiunea in stomac este 10
mmHg).
Portiunea subdiafragmatica a cardiei functioneaza ca o valva si are rolul de a preveni
refluxul gastric acid sau al alimentelor din stomac in esofag. Fara existenta acestui mecanism
de valva toti factorii care contribuie la cresterea presiunii abdominale (tusea, respiratiile
profunde, mersul) ar determina refluxul continutului gastric in esofag.
La copilul nou nascut lipseste portiunea subdiafragmatica a cardiei-tendinta la regurgitarea
alimentelor.

Cardia – prezinta un dublu control: nervos si umoral

· Nervos:- extrinsec : parasimpaticul (X):contractia mushilor esofagului
relaxeaza cardia
simpaticul: contracta cardia
- intrinsec: plexul mienteric Auerbach ce elibereaza agenti de relaxare: VIP si NO (oxid
nitric).
· Umoral : Gastrina – contracta cardia
secretina si progesteronul : relaxeaza cardia (explicatia arsurilor esofagiene:
(pirozis) la gravide sau in timpul utilizarii de contraceptive cu progesteron)

In timpul ingestiei de lichide, presiunea in esofag este negativa, ca urmare lichidele tasnesc in
lumenul esofagului atrase de presiunea negativa dupa deschiderea sfincterului esofagian superior.
Strabat rapid lumenul esofagului dar ajung in stomac numai o data cu undele peristaltice.
O data cu alimentele, ajunge in stomac si aer (15 ml/zi). Cea mai marte parte se elimina prin
eructatii si o mica parte trece in tractul gastrointestinal.

Reglarea deglutitiei: se face prin mecanism nervos

6
- pentru declansarea timpului bucal (voluntar) e nevoie de un stimul adecvat – aliment
sau picaturi de saliva proiectat pe istmul bucofaringian
- prin proiectarea acestora se pot executa deglutitii voluntare, repetate. Prima deglutitie se
desfasoara usor, urmatoarele mai greu iar a patra sau a cincia sunt imposibile pentru ca dispare
stimulul – saliva.
- Proiectarea alimentelor si a picaturilor salivare pe istmul bucofaringian (receptorii) determina
transmiterea de impulsuri aferente prin fibre senzitive ale nervilor V, IX, X la centrii motori ai
deglutitiei din bulb. De aici pornesc impulsuri eferente prin fibre motorii ai nervilor V, VII,
IX, X si XII, dar si prin nervi spinali din regiunea cervicala superioara la efectori care sunt
muschii netezi si striati implicati in deglutitie.

Aplicatii medicale:
disfagia = deglutitie dureroasa prezenta in infectiile cavitatii bucale, ale amigdalelor, faringelui,
esofagului sau in tumori esofagiene (aici apare disfagia selectiva pentru lichide, ingestia
alimentelor este nedureroasa)
achalazia = determinata de contractia spastica a cardiei cand rezulta dilatarea retrograda a
esofagului cu acumularea alimentelor la acest nivel.
· Cauze: - hipersensibilitate la gastrina
- degenerescenta plexului mienteric Auerbach
· Tratament: chirurgical – dilatarea cardiei
- injectarea locala de toxina botulinica

DIGESTIA GASTRICA
STOMACUL = organ musculocavitar situat in loja gastrica din etajul abdominal superior,
intre esofag si duoden.
Rolul stomacului:
- preia in timp scurt o mare cantitate de alimente
- depoziteaza si prelucreaza alimentele prin procese mecanice si secretorii
- evacueaza lent si fractionat alimentele in duoden, intr-o forma accesibila digestiei intestinale
- Din punct de vedere anatomic si functional se descriu 4 regiuni:
1. Regiunea cardiei: - in vecinatatea deschiderii esofagului
2. regiunea fundica: - deasupra unui plan orizontal ce trece prin locul de implantare a esofagului in
stomac.
3. Corpul stomacului: - regiunea cuprinsa intre cea fundica si un plan oblic ce trece prin incizura
angularis
4. antrul piloric: - cuprins intre planul oblic si pilor.
- Fundul si corpul stomacului sunt zone digestive si au rol in elaborarea sucului gastric
- zona antrului piloric este zona motorie si contribuie la amestecarea alimentelor cu sucul gastric
rezultand chimul gastric.
GLANDELE GASTRICE:
- in mucoasa gastrica se gasesc aprox 35 milioane de glande dispuse pe regiuni: cardice,
fundice, pilorice.
- Majoritatea sunt la nivelul fundului si corpului
- sunt glande tubulare simple si ramificate
- Din punct de vedere histologic si functional in structura glandei gastrice se gasesc 4 tipuri de
celule :
1. celule endocrine: argentafile – secreta serotonina
argirofile – secreta histamina si dopamina
celule G – frecvente in antrul piloric – secreta gastrina
celule D – frecvente in antrul piloric – secreta somatostatinul
2. celule principale sau zimogene care secreta enzime. Sunt situate in regiunea fundica
7
3. celule oxintice – la nivelul corpului glandei si secreta HCl si factorul intrinsec Castle
4. Celule mucoase la nivelul istmului glandei si secreta mucina

Proprietatile fizico-chimice ale secretiei gastrice:

- lichid incolor, transparent, usor opalescent
- volumul: 1000 – 1500 ml pe 24 ore. Secretia scade in perioadele interdigestive iar noaptea este
egala cu 0 (repaus secretor nocturn).
- pH-ul variaza: la adult: 1 – 1,5; la sugar: 5,5
- densitatea: 1,002 – 1,009 g/cm3, deci este hipoton fata de plasma.
- Compozitia: 99% apa si 1% reziduu uscat (0,6% subst. anorganice si 0,4% subst organice). -
Substantele anorganice sunt reprezentate mai ales de HCl si in cantitate mai mica NaCl, KCl,
fosfati, bicarbonati.
Substantele organice din sucul gastric:
sueenzime: pepsina, catepsina, labferment, lipaza, lizozim, ureaza, gelatinaza
proteine: factorul intrinsec Castle, mucina
Enzimele sucului gastric:
Pepsina:
e secretata de celulele zimogene din regiunea fundica (a glandelor gastrice) sub forma inactiva de
pepsinogen care va fi activata de HCl sau doze mici de pepsina = reactia de
autointretinere (autocatalitica). O cantitate mica de pepsinogen trece in sange si de aici in urina
sub forma de uro-pepsinogen.
Orice factor (gastrina, acetilcolina, histamina, hipoglicemie insulinica) care creste secretia de
HCl, creste si secretia de pepsina
Pepsina este o endopeptidaza care scindeaza legaturile polipeptidice ale proteinelor pana la
albumoze si peptone: polipeptide cu 6 aminoacizi.
De asemenea descompune nucleoproteinele in acizi nucleici si proteine dar nu ataca
keratinele, mucina si protaminele.
Aplicatii medicale: medicamentele iritante pentru mucoasa gastrica se administreaza in drajeuri
cheratinizate care se vor dizolva in intestin
Catepsina:
este o fractiune de pepsinogen prezenta in sucul gastric al sugarului si are rol in digestia
proteinelor
Labferment
prezent la sugar in sucul gastric slab acid
coaguleaza laptele rezultand o parte solida care ramane in stomac si o parte lichida evacuata in
duoden.
Reactia care sta la baza coagularii: caseinogen solubil in prezenta labfermentului si a
ionilor de calciu, la un pH=4,5 se transforma in paracaseinat de calciu:caseina insolubila
la adult, coagularea laptelui este efectuata de pepsina
Lipaza:
este prezenta doar in sucul gastric al nou nascutului si al sugarului
este activata la pH = 5,5 si inactivata in mediu mai acid
scindeaza grasimile fin emulsionate (ou, lapte)
Lizozimul: scindeaza capsula bacteriilor gram +
este in concentratie crescuta la ulcerosi
Ureaza: hidrolizeaza ureea
Gelatinaza: lichefiaza gelatina mult mai rapid decat pepsina

Proteinele sucului gastric:

· Factorul intrinsec Castle (FIC):
- secretat de celulele oxintice

8
 - rol: fixeaza vitamina B12. Complexul format se deplaseaza pana la nivel intestinal
unde se absoarbe vitamina
- absenta lui: nu se mai absoarbe vitamina B12 => anemie pernicioasa
●mucina: secretata de celulele mucoase din istmul glandelor gastrice sub forma de strat
protector de 1 – 1,5 mm la suprafata mucoasei gastrice pe care o apara de agresiuni chimice sau
mecanice
- Rolul mucinei: protejeaza mucoasa
neutralizeaza acizii
inactiveaza pepsina
Secretia de mucina creste sub influenta impulsurilor parasimpatice determinate de stimuli
chimici alimentari (condimete, alcool, cofeina, grasimi, uleiuri), stimuli termici si mecanici.