Sunteți pe pagina 1din 145

UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE NATURII ȘI ȘTIINȚE AGRICOLE

SPECIALIZAREA GEOGRAFIE

LUCRARE DE LICENŢĂ
(RISCURILE PLUVIOMETRICE ȘI INFLUENŢA LOR ASUPRA
MEDIULUI GEOGRAFIC AL MUNICIPIULUI CONSTANŢA)

Conducător ştiinţific,

Conf. univ. dr. MARIUS LUNGU

Absolvent,

MUNTEANU ANDREEA-CRISTIANA

Constanța

2015

1
Munteanu Andreea-Cristiana

Cuprins
Capitolul 1. Aspecte introductive.....................................................................................................3
1.1. Aspecte generale........................................................................................................................3
1.2. Istoricul cercetării în domeniu...................................................................................................4
1.3. Scopul lucrării............................................................................................................................7
1.4. Structura lucrării........................................................................................................................7
1.5. Materiale și metode folosite......................................................................................................8
Capitolul 2. Factorii pluviogenetici................................................................................................11
2.1. Factorii dinamici......................................................................................................................11
2.2. Factorii radiativi......................................................................................................................12
2.3. Factorii fizico-geografici.........................................................................................................21
2.4. Factorul antropic......................................................................................................................23
Capitolul 3. Analiza evoluției în timp a precipitațiilor atmosferice din municipiul Constanța......26
3.1. Cantitățile anuale de precipitații..............................................................................................26
3.2. Cantitățile anotimpuale de precipitații.....................................................................................31
3.3. Cantitățile lunare de precipitații..............................................................................................46
3.4. Concluzii generale...................................................................................................................84
Capitolul 4. Riscurile pluviometrice din municipiul Constanța.....................................................86
4.1. Ploile torențiale........................................................................................................................86
4.2. Grindina.................................................................................................................................100
4.3. Orajele...................................................................................................................................108
4.4.Viscolul...................................................................................................................................122
4.5. Ninsorile abundente și stratul de zăpadă...............................................................................131
4.6. Concluzii generale.................................................................................................................137
Capitolul 5. Concluzii finale.........................................................................................................139
Bibliografie...................................................................................................................................143

2
Munteanu Andreea-Cristiana

CAPITOLUL 1 – Aspecte introductive

1.1. Aspecte generale

Municipiul Constanța, centrul economic și administrativ al județului cu același nume, este situat
în extremitatea sud-estică a României, având coordonatele : 44º 11`- latitudine nordică și 28 39`-
2
longitudine estică, suprafața teritoriului administrativ fiind de 12.489 km . (Sursa 39)
Municipiul Constanța este cel mai vechi oraș al patriei noastre așezat în parte pe o peninsulă
calcaroasă care s-a înfipt adânc în mare. Pe locul unde pulsează astăzi viața trepidantă a
Constanței noastre, s-a ridicat acum peste 2 500 ani cetatea Tomis, la început mic punct de
escaladă a corăbiilor grecești care se îndreptau spre litoralul nordic al Mării Negre. (Sursa 21)
Clima municipiului Constanța evoluează pe fondul general al climatului temperat-continental,
prezentând anumite particularități legate de poziția geografică și de componentele fizico-
geografice ale teritoriului. (Sursa 35)
Clima municipiului Constanța se caracterizează prin veri calde cu temperaturi de 21°-22°C în
luna iulie, cu zile de tip tropical circa 20-30 zile pe an, cu amplitudini termice anuale mai scăzute
decât în restul țării, datorită influenței moderatoare a mării și prin cele mai mici cantități de
precipitații de 350-400 mm. (Sursa 34)
Individualitatea climatică a municipiului Constanța este rezultatul interacțiuni complexe, dar
specifice, a factorilor climatogeni radiativi, fizico-geografici și dinamici. (Sursa 11)

Figura 1 : Așezarea geografică a municipiului Constanța.


Sursa : Buciu (Mihălțeanu) Cristina, Dinamica peisajului rural în
Dobrogea de Sud, Rezum. tezei de doctorat, Univ. din București,
2012, pag. 6.

3
Munteanu Andreea-Cristiana

1.2. Istoricul cercetării climatice

Izvoarele istorice pun în evidență faptul că încă din antichitate s-au înregistrat date empirice cu
privire la clima Dobrogei, inclusiv al municipiului Constanța. Primii care au făcut asemenea
observații și care au tras concluzii asupra vremii și climei acestui ținut geografic au fost
navigatorii greci. (Sursa 4)
Primele indicii asupra climei Dobrogei, a ţărmului Marii Negre și implicit a municipiului
Constanța, le întâlnim la Herodot (sec.V î.Hr.), în descrierile cu caracter istoric şi geografic pe
care le-a făcut acestor ţinuturi, în perioada ce a urmat înfiinţării primelor colonii de către
negustorii greci, în locurile unde ţărmul a oferit condiţii prielnice. (Sursa 11)
Așezați pe aceste meleaguri încă de la începutul secolului VII Î.H, grecii au întemeiat primele
colonii, dintre care și Tomis, azi municipiul Constanța, care treptat, datorită schimburilor
economice dintre coloniștii greci și căpeteniile geților, a devenit important centru economic și
comercial. (Sursa 37)
La începutul sec. I d.Hr., Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis, cetatea cea mai înstărită de pe
țărmul răsăritean al Dobrogei, în operele “Tristele” și “Ponticele”, vorbește mult despre aspectele
climei locului. Multe din versurile sale se referă la “frigul cel cumplit”, stăpân “tot timpul peste
an”, la “Pontus ars de ger”, la apele Istrului, atât de înghețate încât se putea traversa râul cu
piciorul. Despre zăpadă spune că era îngheţată de „crivățul sălbatic". Tot de la Ovidiu aflăm ca
vântul era atât de puternic încât dezgolea case şi surpa la pământ turnurile înalte. Ovidiu, venind
pe ţărmul estic al Dobrogei dintr-o ţară sudică, cu clima mult mai caldă, e posibil să fi exagerat în
privinţa fenomenelor caracteristice iernilor dobrogene. Totuşi, din descrierile sale desprindem cu
certitudine existenţa în acea perioada în Dobrogea, implicit în municipiul Constanța, a unei clime
mai reci decât cea actuala, şi în acelaşi timp, mai uscată. Din sec. 1 d.Hr. şi până în sec. XIX,
informaţiile referitoare la aspectele climei municipiului Constanța sunt destul de sumare şi la
intervale mari. Din studiile lui Nicolae Topor aflam că în anul 1462, luna iunie a fost caldă şi
secetoasă, „arşiţa moleşea şi slăbea caii lui Mohamed Sultan care înainta contra lui Vlad Țepeş”.
Vara anului 1475 este însă una foarte ploioasă. (Sursa 11)
Ştefan C. Hepites, dând dovadă de pasiune şi perseverenţă deosebită, a pus bazele unei reţele de
staţii meteorologice în țară, printre primele stațiuni meteorologice, create în 1885 cu prilejul
organizării Institutului meteorologic al României, a fost și cea de la Constanța, de la care
posedăm o serie de 13 ani de observări meteorologice complete. (Sursa 9)

4
Munteanu Andreea-Cristiana

Prin studiile întocmite, primele cu caracter ştiinţific, unele dintre ele cu referire la municipiul
Constanța precum „Seceta în Dobrogea în 1896” și „Climatologia litoralului român al Marii
Negre”, Ştefan C. Hepites şi-a adus o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea cercetărilor climatice
din ţara noastră. (Sursa 11)
Din primele doua decenii ale secolului trecut, nu deţinem decât informaţii sumare şi sporadice
asupra climatului dobrogean, inclusiv al municipiului Constanța : în perioada 1901-1902 a fost
secetă, ceea ce a determinat suspendarea lucrărilor agricole de primăvară, după cum ne spune
Nicolae Topor. De asemenea, în 1910 în Dobrogea a fost secetă şi aceasta în contrast cu restul
teritoriului ţării, iar în iunie 1915, în Dobrogea s-au semnalat ploi abundente, celelalte regiuni ale
ţării suferind de secetă. Primul război mondial a întrerupt şirul observaţiilor la majoritatea
staţiilor meteo din Dobrogea, reactivarea acestora fâcându-se succesiv după 1920. (Sursa 11)
În deceniile trei şi patru ale secolului trecut, preocupări deosebite privind Dobrogea, inclusiv
municipiul Constanța, le-a avut în special Constantin Brătescu, acesta publicând majoritatea
studiilor în Analele Dobrogei cum ar fi : „Iarna anului 1928-1929 la Constanţa” apărută în 1930
şi „Contribuţiuni la cunoaşterea Coastei de Argint şi a ţării fără iarnă - Batova” apărută în 1937.
„Clima Dobrogei” publicată în 1926 reprezintă înmănuncherea tuturor preocupărilor sale privind
climatul dobrogean, inclusiv al municipiului Constanța. Alţi cercetători care şi-au adus
contribuţia la studiul climei României şi implicit a municipiului Constanța au fost Constantin
Donciu „Perioadele de uscăciune şi secetă în România”, apărută în 1928 şi C. Ioan „Indicele de
ariditate în România” apărută în 1929. (Sursa 11)
În primii ani după cel de al doilea război mondial a avut loc o reorganizare a reţelei
meteorologice, staţiile şi posturile meteo fiind amplasate în mod uniform pe teritoriul Dobrogei.
Aparatele şi instrumentele folosite sunt instalate în platforme meteorologice standard, conform
instrucţiunilor O.M.M. În deceniile şase şi şapte ale secolului trecut, o serie de cercetători îşi aduc
o contribuţie însemnată la studierea climei Dobrogei. Astfel, C. Donciu publică „Evaporaţia în
R.P.R.”, „Variaţii ale circulaţiei aerului la sol, în sudul R.P.R,” - 1958, „Contribuţii la
caracterizarea climei R.P.R.” apărută în anul 1959. Cercetările teoretice şi practice întreprinse de
Nicolae Topor au fost materializate în numeroase publicaţii referitoare la aspectele climatice ale
ţării noastre şi cu referire la clima Dobrogei, implicit a municipiului Constanța, publicații precum
: „Problema secetelor în R.P.R,” (1946), „Climatele R.P.R.” (1957), „Regimul vânturilor în
R.P.R.” (1960), „Ani ploioşi şi secetoşi în R.P.R.” (1963) şi multe altele. Alţi cercetători cu
însemnate contribuţii în cercetarea climei țării şi a municipiului Constanța au fost :

5
Munteanu Andreea-Cristiana

- C. Sorodoc („Cauzele ciclogenezei deasupra vestului Mării Negre în intervalul 21-23 iunie
1960”);
- Ştefan Stoenescu („Câteva date noi pentru caracterizarea sumară a climei Dobrogei”-1958,
"Particularităţi ale regimului temperaturii şi umezelii aerului din zona litoralului românesc al
Mării Negre" - 1965);
- D. Ţîştea („Câteva consideraţii privind influenţa Mării Negre asupra regimului temperaturii
aerului în zona de SE a teritoriului RPR"-1965”, „Scurtă caracterizare a climei Dobrogei cu
referire specială la zona de litoral” - 1967, " Condiţiile meteorologice ale aeroterapiei pe litoralul
românesc al Mării Negre” - 1972);
- Gheorghe Neamu („Regimul îngheţurilor în Dobrogea”-1971, „Clima Dobrogei” - 1972);
- H.Andriţoiu şi I. Ciocoiu („Regimul radiativ al litoralului romanesc” - 1965);
- E. Dumitrescu („Frecvenţa precipitaţiilor atmosferice pe litoralul romanesc al Mării Negre” -
1972);
- O. Neacşa („Unele particularităţi climatice ale litoralului românesc al Mării Negre” - 1974);
- I. Patachie şi Gh. Călinescu („Umezeala relativă a aerului în Dobrogea” - 1974);
- Ioan Bucşă („Clima litoralului românesc al Mării Negre” - Facultatea de Geografie,
Universitatea Bucureşti, 1974; „Clima Dobrogei” - teza de doctorat - Facultatea de Geologie-
Geografie, Universitatea Bucureşti, 28 aprilie 1980; „Dicţionarul geografic al jud. Constanţa” -
capitolul « Clima » -Editura Academiei R.S.R.);
- Ioan Bucşă, I.F. Mihăilescu şi D. Costea („Contribuţia la cunoaşterea influenţei Mării Negre
asupra regimului temperaturii aerului din Dobrogea de Sud «Universitatea Alex. I. Cuza » Iaşi,
Seminarul Geografic "D. Cantemir", 11-12 noiembrie 1995);
- Ioan Bucşa, I.F. Mihăilescu, N. Andreiaşi, V. Torică („Fenomene climatice de risc din
Dobrogea” - Academia Română, Institutul de Geografie - Sesiunea de comunicări « 125 de ani de
la înfiinţarea Societăţii Române de Geografie », Bucureşti, 19 mai 2000);
- V. Torică („Rolul climei în peisajul Dobrogei de Sud” - publicată în 2000; „Regimul umezelii
relative a aerului între anii 1965-2000” - publicată în 2002; „Observaţii privind seceta din
Dobrogea de Sud 1965-2000” - publicată în 2002);
- V. Roventa („Monografia bazinului vestic al Mării Negre” - INMH, 1972);
- Ion Păun („Unele aspecte privind prognoza vântului pe litoralul românesc cu referire specială la
briză” - Universitatea « Al. Ioan Cuza »Iaşi, 1987; „Ghid pentru prognoza elementelor
meteorologice” - I.N.M.H., 2001);

6
Munteanu Andreea-Cristiana

- S. Pinelis, V. Roventa, A. Spiridon („Estimarea coeficientului de amestec turbulent din stratul


limită al atmosferei în zona de vest a Mării Negre” - « Studii şi Cercetări Meteorologice »,1979);
Preocupări deosebite privind riscurile climatice din România, inclusiv din municipiul Constanța,
le-au mai avut Octavia Bogdan şi Niculescu Elena - ex. «Riscurile climatice din România», 1999
aceasta este o lucrare extrem de valoroasă sub aspectul cercetării ştiinţifice, un adevărat tratat de
climatologie a fenomenului de risc, dar şi un volum de date concrete, utilizabile mai departe în
cercetarea climatologică aplicată. (Sursa 11)

1.3. Scopul lucrării

Scopul principal al prezentei lucrări este acela de a cunoaște sub toate aspectele și de a evalua
hazardurile și riscurile pluviometrice din municipiul Constanța, factorii care le-au determinat,
precum și influența lor asupra mediului geografic al orașului.

1.4. Structura lucrării

Studiul „Riscurile pluviometrice și influența lor asupra mediului geografic al municipiului


Constanța” este o lucrare structurată pe cinci capitole.
În primul capitol sunt incluse 5 subcapitole în care se prezintă informații privind așezarea
geografică și clima municipiului Constanța, cercetările climatice anterioare, precum și materialele
și metodele folosite.
În capitolul al doilea sunt incluse 5 subcapitole în care am evidențiat și analizat factorii
pluviogenetici din muncipiul Constanța.
În capitolul al treilea sunt incluse 3 subcapitole în care am analizat și am surprins prin
reprezentări tabelare și grafice evoluția precipitațiilor atmosferice de-a lungul timpului din
municipiul Constanța, respectiv cantitățile anuale, anotimpuale și lunare de precipitații.
În capitolul al patrulea sunt incluse 6 subcapitole în care am evaluat și analizat riscurile
pluviometrice din municipiul Constanța, cu date pe o anumită perioadă de timp, cu grafice, hărți,
precum și cu studii de caz.
În capitolul al cincilea am prezentat concluziile finale ale lucrării și am evidențiat pe scurt cele
mai importante elemente.
În final lucrarea cuprinde bibliografia consultată.

7
Munteanu Andreea-Cristiana

1.5. Materiale și metode folosite

Pentru atingerea obiectivelor acestei lucrări am folosit atât informații și date climatologice
recente cât și din perioadele anterioare.
În vederea prezentării climatice și localizări municipiului Constanța din primul subcapitol al
primului capitol am folosit date și informații, precum și o hartă din următoarele surse : Tiberiu
Petrilă, Demetru Popescu, Marin Porumbescu „Constanța și împrejurimile ei” - publicată în 1960;
ghidul turistic „Constanța Litoral”- publicat în 1962; „Județul Constanța Monografie” - publicată
în 1980; Primăria Municipiului Constanța „Agenda locală 21. Planul local de dezvoltare durabilă
a municipiului Constanţa” - publicată în 2006; Marius Lungu „Fenomene climatice de risc din
Dobrogea” - publicată în 2009; Cristina (Mihălțeanu) Buciu „Dinamica peisajului rural în
Dobrogea de Sud” (Rezum. tezei de doctorat) - publicată în 2012.
În vederea prezentării istoricului cercetării climatice a municipiului Constanța am folosit
informații din : Șt. Hepites „Clima țărmului românesc al Mării Negre” în Analele Dobrogei, vol.
I, nr. 4 - publicată în 1920; ghidul cultural-turistic „Dobrogea turistică” - publicat în 2001;
Dumitru Brînză „Caracterizarea climei din zona litoralului românesc” - publicată în 2004; Marius
Lungu „Fenomene climatice de risc din Dobrogea” - publicată în 2009;
În vederea caracterizării factoriilor pluviogenetici din municipiul Constanța și realizării
tabelelor am folosit informații, date și hărți din diferite perioade de timp, respectiv 1961-1990 și
1965-2005, din următoarele surse : Tiberiu Petrilă, Demetru Popescu, Marin Porumbescu
„Constanța și împrejurimile ei” - publicată în 1960; ghidul turistic „Constanța Litoral”- publicat
în 1962; „Județul Constanța Monografie” - publicată în 1980; Lucian Badea, Petre Gâștescu,
Valeria Velcea, Octavia Bogdan, Ioan Dionisă, Ghe. Niculescu, A. Popova-Cucu, Al. Roșu, V.
Sencu „Geografia României, Geografia fizică, Vol. I,” - publicată în 1983; Ioan Popovici, Mihai
Grigore, I. Marin, I. Velcea „Podișul Dobrogei și Delta Dunării” - publicată în 1984; I.F.
Mihăilescu „Elemente de agrometeorologie” - publicată în 2001; Dumitru Brînză „Caracterizarea
climei din zona litoralului românesc” - publicată în 2004; Rodica Povară „Meteorologie
generală” - publicată în 2006; Primăria Municipiului Constanța „Agenda locală 21. Planul local
de dezvoltare durabilă a municipiului Constanţa” - publicată în 2006 și 2008; Iulica Văduva
„Clima României” - publicată în 2008; Administrația Națională de Meteorologie „Clima
României” - publicată în 2008; Marius Lungu „Fenomene climatice de risc din Dobrogea” -
publicată în 2009 și „Resursele climatice din Dobrogea” - publicată în 2010; Institutul Național
de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și Dezvoltare Teritorială Durabilă ”URBAN-
8
Munteanu Andreea-Cristiana

INCERC”„Metodologia de elaborare și conținutul cadru al documentațiilor de amenajare a


teritoriului pentru zonele costiere; Plan de amenajare teritoriului zonal-zona costieră a Mării
Negre” - publicată în 2009; Direcția Hidrografică Maritimă „Recomandări preventive referitoare
la efectele distructive ale modificărilor geo-climatice severe care afectează teritoriul dobrogean” -
publicată în 2010; Elena Grigore „Potențialul bioclimatic al Podișului Dobrogei de Sud” (Rezum.
tezei de doctorat) - publicată în 2011; D.Ion Tănasă „Clima Podișului Sucevei-Fenomene de risc,
implicații în dezvoltarea durabilă” (Rezum. tezei de doctorat) - publicată în 2011.
În vederea analizării evoluției în timp a precipitațiilor atmosferice și realizării graficelor am
folosit date climatologice existente pe o perioada de 52 de ani, perioada 1961-2013 din arhiva
ANM.
În vederea caracterizării și evaluării hazardurilor și riscurilor pluviometrice din municipiul
Constanța, precum și a realizării graficelor s-au analizat date meteorologice din perioada 1965-
2005 și din perioada 1961-2000, am folosit hărți și studii de caz din diferiți ani, din următoarele
următoarele surse :
- Salsovia „Iarna anului 1928-29 la Constanța” în Analele Dobrogei, Revista Societății
Culturale Dobrogene - publicată în 1930;
- Margareta Struțu, Ct. Țicu „Evoluția ciclonului retrograd din perioada 2-5 iunie 1970” în
Hidrotehnica, Vol.16 - publicată în 1971;
- Mira Șelariu, Octavian Șelariu „Date privind furtunile și fenomenele orajoase pe litoralul
românesc al Mării Negre” în Comunicări de geografie și istorie, Sesiunea științifică, Vol. II -
publicată în 1971;
- M. Iliescu, I. Stăncescu „Fenomenele orajoase din perioada rece a anului în Republica
Socialistă România”, în Hidrotehnica, Vol. 18, nr. 1 ianuarie - publicată în 1973;
- N. Ciovică, N. Beșleagă „Considerații asupra fenomenului de viscol în România cu referire la
intervalul 11-16 martie 1973” în Terra Revistă de Informare Geografică a Societății de Șt.
Geografice din R.S. România, Nr. 3 mai-iunie - publicată în 1973;
- Octavia Bogdan „Fenomene climatice de iarnă și de vară” - publicată în 1978 și
„Caracteristici ale hazardurilor/riscurilor climatice de pe teritoriul României” în Mediul
Ambiant, Nr. 5 (23) octombrie - publicată în 2005;
- Lucian Badea, Petre Gâștescu, Valeria Velcea, Octavia Bogdan, Ioan Dionisă, Ghe.
Niculescu, A. Popova-Cucu, Al. Roșu, V. Sencu „Geografia României, Geografia fizică, Vol.
I,” - publicată în 1983;

9
Munteanu Andreea-Cristiana

- József Urbán, Breza Traian, Baciu Mădălina „Grindina fenomen periculos și implicațiile sale
majore asupra activității umane” în Lucrările Seminarului Geografic ”Dimitrie Cantemir”, Nr.
19-20/1999-2000 - publicată în 2001;
- I.F. Mihăilescu, V. Torică, „Caracteristici ale vânturilor tari din orașul Constanța” în Analele
Universității ”Ovidius”, Seria Geografie, Vol. I, nr.1 - publicată în 2003;
- Felicia Vasenciuc, Carmen Sofia Dragotă „The Snow Layer-An indicator for quantifying the
climatic hazards within the cold semester of the year in Dobrudja, with a special look at
February 2003” în Analele Universității ”Ovidius”, Seria Geografie, Nr. 2, vol. II- publicată
în 2005;
- Posea Grigore „Geografia Fizică a României” - publicată în 2006;
- V. Torică, Adelina „The exceptional rain fallen in Constanta district and on the Balck Sea
Coast on the 28th of August 2004” în Analele Universității ”Ovidius”, Seria Geografie, Vol.
III, nr.1 - publicată în 2007;
- Administrația Națională de Meteorologie „Clima României” - publicată în 2008;
- Iulica Văduva „Clima României” - publicată în 2008;
- Marius Lungu, Cr. Păltineanu, I.F. Mihăilescu „Riscuri climatice și hidrologice” - publicată
în 2008;
- Marius Lungu, Anca Albu, D. Pleșoianu „Inundațiile din județul Constanța înregistrate în
perioada 2004-2006. Implicații economice” în Analele Universității ”Ovidius”, Seria
Geografie, Vol. IV, nr.1 - publicată în 2009;
- Marius Lungu „Fenomene climatice de risc din Dobrogea” - publicată în 2009 și „Resursele
climatice din Dobrogea” - publicată în 2010;
- Mihnea Niculae Paraschivescu „Detecția cazurilor de vreme severă folosind date radar și de
aerosondaj” (Rezum. tezei de doctorat) - publicată în 2010;

10
Munteanu Andreea-Cristiana

CAPITOLUL 2 – Factorii pluviogenetici

2.1. Factorii dinamici

Factorii dinamici ai climei se află în strânsă legătură cu cei geografici şi radiativi, elementele
circulaţiei generale atmosferice intervenind prin caractere specifice. (Sursa 22)
Reprezentaţi prin circulaţia generală a atmosferei, dar la scară locală, şi prin circulaţiile
termobarice de tip briză, joacă, de asemenea, un rol important în geneza climei, conferind
Dobrogei și municipiului Constanța o individualitate distinctă. Astfel, circulaţia vestică sau
zonală are, deasupra regiunii cercetate, o frecvenţă de circa 45%, iar circulaţia tropicală, cu cele
două variante ale sale (maritimă şi continentală) de 15%. Acestora li se adaugă circulaţia polară
(30%) şi circulaţia de blocare (10%). Cele patru forme sau categorii principale de circulaţie
atmosferică sunt determinate de principalii centri barici ai regiunii sinoptice naturale europene :
Anticiclonul Azoric, Depresiunea Islandeză, Anticiclonul Euro-Siberian, Depresiunile
Mediteraneene, cărora li se adaugă, cu o pondere mult mai mică, acţiunea Anticiclonului
Groenlandez, a Anticiclonului Scandinav, a Anticiclonului Nord-African şi a Depresiunii Arabe.
(Sursa 11)
Interacțiunea dintre suprafața subiacentă și circulația generală a atmosferei generează un câmp
baric cu anumiți centri ciclonali sau anticiclonali ce au un pronunțat caracter local. Anticiclonul
Azorelor deplasează vara, peste Marea Mediterană, Europa sudică şi vestică aer de origine
tropicală din Sahara condiţionând până în perimetrul Dobrogei un timp senin şi valori ridicate ale
temperaturii. Anticiclonul eurosiberian generează scăderi ale temperaturii aerului, iar ciclonii
mediteraneeni aduc ploi, îndeosebi în anotimpurile de tranziţie. (Sursa 22)
Iarna, câmpul baric mediu, caracterizat printr-o depresiune barică amplă, centrată deasupra
Islandei, un anticiclon puternic dezvoltat în estul Europei şi Asia, un altul în regiunea Azorelor şi
o zonă depresionară în Marea Mediterană, determină în troposfera inferioară o circulaţie dinspre
nord-est, care aduce, în Dobrogea şi celelalte regiuni extracarpatice ale ţării, aer polar continental
şi arctic, cu temperaturi reduse şi precipitaţii slabe. În situaţiile sinoptice când Depresiunea
Mediteraneană înaintează spre Balcani, iar anticiclonul din estul Europei se intensifică, aerul cald
şi umed tropical este pulsat la înălţime către nord-est, ceea ce face ca în zona de contact cu aerul
polar continental deosebit de rece, adică în sud-estul României, implicit în municipiul Constanța,
să se producă ninsori abundente şi viscole violente. Vara, deasupra Europei, se extinde într-o
măsură mult mai mare Anticiclonul Azorelor şi se diminuează Depresiunea Islandeză. În estul
11
Munteanu Andreea-Cristiana

extrem, acţionează Depresiunea Sud-Vest-Asiatică. Acest câmp baric mediu favorizează advecţia
aerului polar oceanic de origine atlantică. Deplasarea fiind relativ lentă, aerul respectiv ajunge în
Dobrogea, după ce interacţiunea cu suprafeţele survolate l-au transformat, mărindu-i temperatura
şi diminuându-i umezeala. Cele două tipuri mari de circulaţie dominantă în cele două semestre,
rece şi cald ale anului joacă un rol important în formarea contrastelor climatice sezoniere al
municipiului Constanța. (Sursa 11)
Faptul că municipiului Constanța este încadrat de Marea Neagră, determină atenuarea unor
valori extreme, mai ales termice, crearea unor mişcări locale ale maselor de aer de tip brize etc.
(Sursa 22)

Figura 2 : Centrii barici de acțiune atmosferică din Europa : M1 : nov-ian, iun-iul;


M2 : oct-apr; M3 : mai-sept; D1 : oct-dec, mar-iul; D2 : nov-mai; D3 : iun-aug.
Sursa : Tănasă D. Ion, Clima Podișului Sucevei-Fenomene de risc, implicații în
dezvoltarea durabila, Rezum. tezei de doctorat, Univ. ”Ștefan cel Mare” din
Suceava, 2011, pag. 7.

2.2. Factorii radiativi

Asigură cantităţi mari de energie solară ca urmare a poziţiei geografice favorabile (situarea
sudică determinând unghiuri mai mari ale înălţimii Soarelui deasupra orizontului, iar cea estică o
nebulozitate mai mică), altitudinilor mici, reliefului relativ uniform, proximităţii Mării Negre şi
circulaţiei dominant vestice din troposfera mijlocie (la nivelul TA 500 mb). (Sursa 11)

12
Munteanu Andreea-Cristiana

Radiaţia solară, ca principal factor genetic al climei, reflectă caracteristicile medii ale fluxului
radiativ impus de poziţia litoralului în zona climei temperate, în care razele solare cad sub un
unghi de 44-45°. La aceasta se adaugă influenţa acvatoriului marin, deasupra căruia descendenţa
aerului reduce nebulozitatea şi măreşte durata de insolaţie, determinând pe litoral cele mai mari
valori ale radiaţiei solare globale din întreaga ţară. În lungul litoralului, nebulozitatea medie
anuală este cea mai mică din ţară de 5.2 zecimi la Sfântu Gheorghe și Mangalia, însă prezintă o
ușoară creștere în porțiunea centrală, în perimetrul Constanța-Năvodari de 5.5 zecimi, sub
influența plaformei chimice Năvodari și a orașului Constanța. (Sursa 36)
Datele înregistrate la staţia meteorologică Constanţa atestă potenţialul radiativ ridicat al zonei
litorale și din cadrul municipiului Constanța care se cifrează la 122,94 kcal/cm2 an. (Sursa 11)

2.2.1. Radiația solară directă

Radiația solară directă este constituită din fracțiunea de radiație solară, care străbate atmosfera și
ajunge la suprafața terestră : nemodificată, nerefractată, nereflectată și nedifuzată. Cantitatea de
radiație solară ajunsă la suprafața terestră este condiționată de grosimea și propietățile optice ale
atmosferei (coeficientul de transparență), unghiul de incidență, gradul de acoperire a cerului cu
nori etc. (Sursa 16)

Variația diurnă și anuală a radiației directe medii


Radiația solară directă are un mers diurn și anual specific latitudinilor medii, simetric față de
momentul amiezii adevărate și față de luna iunie, momentul solstițiului de vară. De la momentul
răsăritului, radiația solară directă crește, în paralel cu înălțimea Soarelui deasupra orizontului,
pentru ca la momentul trecerii Soarelui la meridianul locului să atingă valorile maxime. Acesta
este mersul zilnic antemeridian (am). În cea de-a doua parte a zilei, postmeridian (pm), radiația
soalară directă scade până la momentul apusului. (Sursa 41)
Din tabelul 1 se observă că în luna decembrie, atunci când se ating cele mai mici înălțimi ale
Soarelui din întregul an, la Constanța radiația solară directă înregistrează la ora 9 valoarea de 405
W m-2, după care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 12 W m-2, iar în cea de-a
doua parte a zilei la ora 15 atinge 349 W m-2. Astfel, se constată că în prima parte a zilei, valorile
radiației directe sunt de regulă mai mari decât în a doua parte a zilei. (Sursa 41)
Din tabelul 2 se observă că în luna iunie la Constanța radiația directă prezintă același mers
diurn. Dimineața, la ora 6 radiația solară directă înregsitrează 335 W m-2, iar la ora 9 înregistrează

13
Munteanu Andreea-Cristiana

o creștere atingând 733 W m-2, după care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 796
Wm-2, iar în cea de-a doua parte a zilei la ora 15 înregistrează o scădere atingând 712 W m-2, iar
la ora 18 atinge valoarea de doar 265 W m-2.
Astfel, se remarcă și în acest caz că valorile din prima parte a zilei sunt mai mari decât cele din
partea a doua, aceasta datorită faptului că atmosfera este mai transparentă în prima parte a zilei
față de cea de-a doua, când aerul este deja impurificat de convecția termică, iar aerul devine mai
puțin transparent. Cele mai mari valori medii se ating vara, în luna iunie, luna cu cele mai mari
valori ale înălțimii Soarelui când traseul optic străbătut de razele solare prin atmosferă este cel
mai scurt. În cursul anului, radiația solară directă prezintă un mers ascendent, începând din luna
decembrie, când se ating cele mai mici valori, spre lunile de vară când se ating, de regulă, cele
mai mari valori. Fenomenul urmărește evoluția anuală a înălțimii Soarelui la latitudinile noastre,
generat de geometria Pământ-Soare. (Sursa 41)

Tabelul 1
Variația diurnă a intensității radiației solare directe pe suprafață normală la stația
Constanța (W m-2) în luna decembrie (1961-1990)

Stația/ora 9 12 15
Constanța 405 621 349
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei
Române, București, 2008, pag. 66.

Tabelul 2
Variația diurnă a intensității radiației solare directe pe suprafață normală la stația Constanța
(W m-2) în luna iunie (1961-1990)

Stația/ora 6 9 12 15 18
Constanța 335 733 796 712 265
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei Române,
București, 2008, pag. 66.

2.2.2. Radiația solară difuză

Radiația solară difuză reprezintă partea din radiația solară directă care ajunge la suprafața
terestră, din toate direcțiile, după ce a fost difuzată de către moleculele gazelor componente ale
atmosferei și de particulele solide și lichide aflate în suspensie. (Sursa 24)

14
Munteanu Andreea-Cristiana

Radiația solară difuză depinzând de unghiul de înălțime a Soarelui deasupra orizontului, de


opacitatea atmosferei și de nebulozitate cunoaște deasemenea variații în decurs de un an. Pe
litoral, vara când cerul este acoperit, radiația difuză atinge 50-55% din cea specifică zilelor
senine. Deasupra nivelului de condensare pe fondul creșterii transparenței aerului, radiația solară
difuză scade în schimbul creșterii solare directe. (Sursa 4)

Variația diurnă și anuală a radiației directe medii


Pentru latitudinile țării noastre, radiația solară difuză are o variație diurnă specifică, cu un mers
ascendent în prima parte a zilei, până la amiaza adevărată, când se atinge, de obicei, maximul. În
cea de-a doua parte a zilei, mersul radiației difuze este ascendent până la momentul apusului.
Acest mers este același, indiferent de momentul din an, diferă numai intensitatea sau
amplitudinea fenomenului. (Sursa 41)
Din tabelul 3 se observă că în luna decembrie la Constanța radiația solară difuză înregistrează la
ora 9 valoarea de 48 W m-2, după care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 105 W
m-2, iar în cea de-a doua parte a zilei la ora 15 înregistrează o scădere atingând 45 W m-2.
Din tabelul 4 se observă că în luna iunie la Constanța radiația solară difuză prezintă același mers
diurn. Dimineața, la ora 6 radiația solară difuză înregistrează 98W m-2, iar la ora 9 înregistrează o
creștere atingând 223 W m-2, după care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 258
Wm-2, iar în cea de-a doua parte a zilei la ora 15 înregsitrează o scădere atingând 216 W m-2, iar
la ora 18 atinge valoarea de doar 84 W m-2.
În general, valorile radiației difuze cresc rapid de la un minim de iarnă spre un maxim de vară,
când și amplitudinile zilnice sunt mai mari, după care descresc lent. Această asimetrie se produce
mai ales la momentul amiezii. Deci, cel puțin în orele amiezii, radiația solară difuză este mai
mare în prima parte a anului decât în cea de-a doua. Mersul diurn și anual al radiației solare
difuze se explică prin faptul că aceasta este o fracțiune din radiația solară directă dispersată în
toate direcțiile în urma proceselor de difuzie din atmosferă. După cum s-a văzut, fluxul radiației
solare directe este dependent, în principal, de geometria Pământ-Soare materializată prin variația
unghiului de înălțime a Soarelui deasupra orizontului. Radiația solară difuză variază și ea în
același sens, cu cât unghiul de înălțime al Soarelui este mai mare, cu atât valorile radiației difuze
cresc. Procesul de difuzie a radiației solare în atmosferă depinde și de starea optică a atmosferei,
de aici și mersul diurn și anual al opacității în concordanță cu mersul radiației difuze. Radiația
solară difuză este mai mare ziua la amiază și vara când opacitatea prezintă valori mari. Apoi,

15
Munteanu Andreea-Cristiana

valorile mai mici ale opacității în perioada toamnă-iarnă explică valorile corespunzătoare mai
mici ale radiației solare difuze. (Sursa 41)

Tabelul 3
Variația diurnă a intensității radiației solare directe pe suprafață orizontală la stația
Constanța (W m-2) în luna decembrie (1961-1990)

Stația/ora 9 12 15
Constanța 48 105 45
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei
Române, București, 2008, pag. 70.

Tabelul 4
Variația diurnă a intensității radiației solare directe pe suprafață orizontală la stația
Constanța (W m-2) în luna iunie (1961-1990)

Stația/ora 6 9 12 15 18
Constanța 98 223 258 216 84
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei Române,
București, 2008, pag. 70.

2.2.3. Radiația globală

Radiația globală care reprezintă suma radiației solare directe și a celei difuze înregistrează în
medie valorile 0,03 cal/cm2 min la echinocții și 0,23 cal/cm2 la solstițiul de vară. Vara, la zenit,
radiația globală depășește 1 cal/cm2 ajungând pe litoral la valoarea de 1,19 cal/cm2. Cele mai
mari sume medii anuale ale radiației solare se înregistrează pe litoral și sunt de peste 132,5
kcal/cm2. (Sursa 4)
Distribuţia teritorială a sumelor medii ale radiaţiei globale prezintă, desigur, unele diferenţieri
legate de variaţiile transparenţei atmosferice (nebulozitate, ceaţă, pâclă), dar ele sunt puţin
semnificative. (Sursa 11)
Din figura 3, în perioada 1965-2005 se observă că litoralul Mării Negre şi, în general, estul
Dobrogei de Sud, respectiv municipiul Constanța, aflat în domeniul de acţiune maximă a brizelor
marine, se remarcă prin potenţialul energetic cel mai ridicat, valorile medii anuale ale radiaţiei
globale fiind de peste 14 MJ/m2/zi (123-124 kcal/cm2). (Sursa 12)

16
Munteanu Andreea-Cristiana

Variaţiile neperiodice din timpul unui an sunt, de asemenea, importante. Astfel, în anul 1980,
caracterizat printr-o frecvenţă mare a timpului noros şi acoperit, radiaţia globală înregistrată la
Constanţa a fost de numai 108,29 kcal/cm2, iar în anul 1990, cu o frecvenţă mare a timpului
senin, a atins 141,54 kcal/cm2. (Sursa 11)
Sumele medii anuale ale duratei de strălucire a Soarelui de pe litoralul Mării Negre depăşesc
2,250-2,300 ore, înregistrând la Constanța 2270,1 ore, figura 4. Aria valorilor ridicate ale radiaţiei
globale este cea mai extinsă în Dobrogea de Sud, conturând, în ansamblu, domeniul de influenţă
predominantă a frontului brizelor marine - de zi, însoţit de inversiuni şi timp senin, care, în
condiţiile contrastului termic tranşant dintre mare şi uscat, pătrunde adânc pe suprafaţa terestră,
deasupra reliefului relativ plan, cu altitudini mici (100-200 m, în medie) şi densităţi ale
fragmentării foarte reduse (<0,1 km/km2). (Sursa 12)
În luna decembrie radiația medie globală și durata de strălucire a Soarelui înregistrează cele mai
ridicate valori în zona litorală și în cadrul municipiului Constanța. În cadrul Dobrogei, în luna
decembrie din perioada 1965-2005, ca urmare a valorilor minime ale unghiului de incidenţă şi a
nebulozităţii accentuate, atât durata de strălucire a Soarelui, cât şi radiaţia globală au înregistrat la
Constanța cele mai scăzute valori din timpul anului de 77 ore, respectiv 4,3 MJ/m2/zi. (Sursa 12)
În luna iulie, când potenţialul energetic radiativ este maxim, durata de strălucire a Soarelui şi
radiaţia globală scad, ca şi în întreaga perioadă caldă a anului, dinspre ţărmul mării, în interiorul
Dobrogei, însă izoliniile cu valorile cele mai mari în aria litoralului urmăresc, în general,
orientarea ţărmului, marcând tendinţa de atenuare a frontului brizelor marine şi creşterii
nebulozităţii convective spre vest. (Sursa 12)
În luna iulie, în perioada 1965-2005, în zona litorală s-au înregistrat cele mai mari valori,
atingând la Constanța o durată de strălucire a Soarelui de 325 ore și o radiație medie globală de
24,6 MJ/m2/zi.
În perioada rece a anului (noiembrie-martie), sumele medii ale însoririi şi radiaţiei globale sunt,
în medie, de cca. 4 ori mai mici faţă de perioada caldă a anului, iar contrastul teritorial maxim
este de peste 60-70 de ore de strălucire a Soarelui şi 0,6-0,7 MJ/m2/zi. În zona litorală, respectiv
în cadrul municipiului Constanța se înregistează cea mai puternică însorire cu 490,4 ore şi cel mai
ridicat potenţial energetic de 6,7MJ/m2/zi. (Sursa 12)
În perioada caldă a anului (aprilie-octombrie), atunci când durata de strălucire a Soarelui este
mare, litoralul rămâne mai însorit, remarcându-se prin potenţialul energetic cel mai ridicat peste
19 MJ/m2/zi, în comparaţie cu restul Dobrogei. Acest lucru este pus pe seama frecvenţei diferite a

17
Munteanu Andreea-Cristiana

hidrometeorilor, determinată de particularităţile regimului conţinutului de căldură a apei marine.


În perioada 1965-2005 la Constanța durata de strălucire a Soarelui a înregistrat 1779,8 ore și o
radiație medie globală de 19,3 MJ/m2/zi. (Sursa 12)

Figura 3 : Repartiția teritorială a radiației Figura 4 : Repartiția teritorială a duratei medii anuale de strălucire a
globale medii anuale (MJ/mp./zi) în Dobrogea soarelui (ore) în Dobrogea (1965-2005).
(1965-2005). Sursa : Marius Lungu, Resursele climatice din Dobrogea, Ed.
Sursa : Marius Lungu, Resursele climatice din Universitară, 2010, pag. 49.
Dobrogea, Ed. Universitară, 2010, pag. 50.

2.2.4. Radiația reflectată

Radiația reflectată este o parte din radiația solară globală căreia i se schimbă direcția de
propagare (fără modificarea spectrului radiativ) datorită însușirilor fizice ale suprafeței terestre
(culoare, rugozitate etc.). (Sursa 24)
Radiația reflectată variază în funcție de albedoul suprafeței active, de structura fluxului radiației
globale și de caracteristicele fizice ale stratelor inferioare ale atmosferei. Aceasta înregistrează pe
litoral 0,10 cal/cm2. (Sursa 4)
Raportul procentual dintre radiația reflectată și cea incidentă poartă numele de albedou.
Albedoul depinde de natura si caracteristicile fizice ale suprafeței active subiacente, tipurile de
soluri si de vegetație, fazele fenologice, gradul de umezeală, existența stratului de zăpadă, dar și
de unghiul de înălțime al Soarelui deasupra orizontului și de unghiul de incidență al radiației
solare. Valorile cele mai mici ale albedoului, din perioada de iarnă, se ating pe litoral, unde
stratul de zăpadă are grosimi mici sau poate lipsi cu desăvârșire. (Sursa 32)

18
Munteanu Andreea-Cristiana

Variația diurnă și anuală a radiației reflectate


Radiația solară reflectată, prezintă un mers ascendent de la răsăritul Soarelui până la ora 12 și
unul descendent până la apusul astrului pe bolta cerească. (Sursa 32)
Din tabelul 5 se observă că în luna decembrie la Constanța radiația solară reflectată înregistrează
la ora 9 valoarea de 21 W m-2, după care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 49
Wm-2, iar în cea de-a doua parte a zilei la ora 15 atinge 21 W m-2. Astfel, se constată că radiația
solară reflectată înregistrează aceleași valori atât la ora 9 cât și la ora 15.
Din tabelul 6 se observă că în luna iunie la Constanța radiația solară reflectată înregistrează
dimineața, la ora 6 valoarea de 42 W m-2, iar la ora 9 înregistrează o creștere atingând 112 Wm-2,
după care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 126 W m-2, iar în cea de-a doua parte
a zilei la ora 15 înregistrează o scădere atingând 108 W m-2, iar la ora 18 atinge valoarea de 35
Wm-2.
Astfel, se constată că în luna iunie, valorile radiației reflectate sunt mult mai mari decât cele din
decembrie ca urmare a creșterii intensității radiației incidente și a schimbării caracteristicilor
suprafeței terestre. (Sursa 32)

Tabelul 5
Variația diurnă a fluxului mediu multianual al radiației solare reflectate (Wm-2) în
luna decembrie la stația Constanța (1961-1990)

Stația/ora 9 12 15
Constanța 21 49 21
Sursa : Iulica Văduva, Clima României, Ed. Fundația România de Mâine,
București, 2008, pag. 49.

Tabelul 6
Variația diurnă a fluxului mediu multianual al radiației solare reflectate (W m-2) în luna iunie
la stația Constanța (1961-1990)

Stația/ora 6 9 12 15 18
Constanța 42 112 126 108 35
Sursa : Iulica Văduva, Clima României, Ed. Fundația România de Mâine, București, 2008,
pag. 49.

2.2.5. Radiația absorbită

Diferența dintre fluxurile radiației solare și reflectate reprezintă radiația absorbită de către
suprafața activă terestră (Qa). (Sursa 41)

19
Munteanu Andreea-Cristiana

Radiația absorbită este condiționată de altitudine, din cauza creșterii nebulozității și a reducerii
cantității de radiație totală primită. De asemenea, valorile radiației absorbite depind de natura si
caracteristicile suprafeței active. (Sursa 32)
Ca și în cazul celoralalți parametrii radiativi, de care este legată (fluxul radiației solare globale și
reflectate), radiația absorbită prezintă o variație spațială (latitudinală) vizibilă. Se remarcă o
variație, în sensul creșterii, de la nord la sud, zonele unde absorbția este cea mai importantă fiind
sudul țării și litoralul, implicit în municipiul Constanța. În valori medii, radiația solară absorbită
prezintă un mers diurn și anual asemănător cu cel al radiației solare globale. Mersul diurn al
radiației absorbite este ascendent în prima parte a zilei, atinge un maxim la amiază, după care
scade în a doua parte a zilei. (Sursa 41)
Din tabelul 7 se observă că în luna decembrie la Constanța radiația absorbită înregistrează la ora
9 valoarea de 56 W m-2, după care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 146 Wm-2,
iar în cea de-a doua parte a zilei la ora 15 atinge 56 W m-2. Astfel, se constată că radiația solară
reflectată înregistrează aceleași valori atât la ora 9 cât și la ora 15.
Din tabelul 8 se observă că în luna iunie la Constanța radiația absorbită înregistrează dimineața,
la ora 6 valoarea de 119 W m-2, iar la ora 9 înregistrează o creștere atingând 517 Wm-2, după
care la orele amiezii atinge cea mai ridicată valoare de 677 Wm-2, iar în cea de-a doua parte a
zilei la ora 15 înregistrează o scădere atingând 524 W m-2, iar la ora 18 atinge valoarea de 98
Wm-2.
În luna iunie, valorile cresc, urmare a creșterii fluxurilor radiative incidente (radiația globală).
Astfel, se constată că variația anuală a fluxului radiativ absorbit se aseamănă cu cea a radiației
solare globale. Acestea înregistrează un minim principal iarna si un maxim principal vara.
Cantitatea de radiație absorbită este minimă, la momentul solstițiului de iarnă, atunci când și
fluxul incident este minim, iar radiația reflectată atinge valorile cele mai mari din an, ca urmare a
persistenței stratului de zăpadă. (Sursa 41)

Tabelul 7
Valorile medii multinanuale ale fluxului radiației absorbite (Wm-2) în luna
decembrie la stația Constanța (1961-1990)

Stația/ora 9 12 15
Constanța 56 146 56

Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei


Române, București, 2008, pag. 96.

20
Munteanu Andreea-Cristiana

Tabelul 8
Valorile medii multinanuale ale fluxului radiației absorbite (Wm-2) în luna iunie la stația
Constanța (1961-1990)

Stația/ora 6 9 12 15 18
Constanța 119 517 677 524 98
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei Române,
București, 2008, pag. 96.

2.3. Factorii fizico-geografici

Factorii fizico-geografici se evidențiază prin prezența celor două tipuri esențiale de suprafață
activă : continentală și marină. (Sursa 12)
Suprafața activă subiacentă, prin intermediul căreia se face transformarea radiației solare,
predominant în domeniul spectrului vizibil, în energie calorică și transferul ei straturilor
inferioare ale atmosferei, se caracterizează printr-o varietate deosebită, la aceasta contribuind și
diversitatea formelor de relief, a solurilor și a asociațiilor vegetale, hidrografia și, cu o pondere
ascendentă implicațiile activității antropice. Principalul factor care influențează distribuția
parametrilor climatici în cadrul municipiului Constanța îl constituie relieful. Caracteristicile fizice
de bază ale reliefului sunt : altitudinea, orientarea versanților în raport cu poziția Soarelui și cu
deplasarea maselor de aer, tipul formei de relief (concavă, convexă, plană) și constituția sa
petrografică. (Sursa 41)
În cadrul municipiului Constanța evoluția îndelungată paleogeografică și acțiunea diferențiată a
factorilor subaerieni modelatori au dus la formarea unități de relief caracterizate prin structură de
podiș cu altitudine redusă între 0 și 100 m. (Sursa 35)
Linia țărmului formează spre est, în dreptul orașului, o concavitate care începe de la Capul
Midia, din dreptul lacului Taşaul şi se termină la capul sudic al lacului Siutghiol. Pe toată această
porţiune ţărmul este jos, dublat de un perisip larg, plaja de la Năvodari şi de la Mamaia, iar marea
are o adâncime foarte mică. Lipsesc însă condiţiile de geomorfologie litorală, necesare pentru
aşezarea unui port pe această porţiune a litoralului. Începând din dreptul lacului Tăbăcăriei spre
sud, atât orientarea, altitudinea, cât şi structura geologică a ţărmului se schimbă. Începe să se
înalţe treptat faleza deasupra mării, iar plaja se îngustează tot mai mult. Astfel ţărmul îşi schimă
aspectul, atât ca înfăţişare cât și ca structură litologică. Sub pătura de sol subțire se află loessul, o
rocă mai moale, care acoperă calcarul, o rocă, mai dură, creând condiții favorabile apariţiei unei
21
Munteanu Andreea-Cristiana

succesiuni de capuri golfuri în alternare, unele mai mici, altele mai mari, capurile dând imaginea
unei mici peninsule. În partea de sud-est a oraşului, un pinten de calcar, peninsula Constanța,
pătrunde mult în mare oferind cel mai potrivit adăpost pentru navigaţie. Golful Constanţa este
astfel ferit de vânturile dinspre nord-est și de furia valurilor în timp de furtună. De la acest pinten
spre sud, țărmul se arcuiește cu concavitatea spre est, după care se îndreaptă iar spre sud sub
forma unei faleze mai înalte, până dincolo de Mangalia. (Sursa 34)
Indiferent de categoria de care aparține, ape curgătoare sau stătătoare, influența exercitată de apă
asupra climei se datorează în primul rând propietățiilor fizice ale acesteia. Amploarea influențelor
climatice depinde de suprafața și volumul de apă, ceea ce face ca dintre toate apele stătătoare,
lacurile să dispună de microclimatul specific cel mai bine conturat. Astfel, căldură specifică mare
determină diminuarea amplitudinilor termice diurne și anuale, comparativ cu suprafețele uscate.
Accesibilitatea punctului de topire favorizează umezirea stratului de aer din apropierea
suprafețelor acvatice, ceea ce are influențe notabile asupra bilanțului radiativ și termic, prin
mărimea radiației efective. Slaba coerență moleculară, specifică lichidelor, diminuează
rugozitatea și contribuie la creșterea vitezei vântului deasupra acestor suprafețe. (Sursa 41)
Marea Neagră constituie, la rândul ei, cel de-al doilea tip fundamental de suprafaţă activă care
prin modul diferit de încălzire şi răcire, prin faptul că este o sursă permanentă de evaporare, prin
modificările pe care le aduce presiunii atmosferice şi caracteristicilor vântului, nebulozităţii şi
precipitaţiilor etc., are influenţe deloc neglijabile asupra genezei condiţiilor climatice specifice
municipiului Constanța. (Sursa 11)
Prin dimensiunea sa, Marea Neagră creează în cadrul municipiului Constanța topoclimatul
specific de litoral caracterizat de prezența brizelor în anotimpul cald, când încălzirea puternică a
uscatului din timpul zilei determină adevcția aerului mai rece și mai umed de pe suprafața mării
(briza de mare), iar noaptea, aerul mai rece de pe uscat se dirijează spre mare, care se menține
mai caldă în timpul nopții (briza de uscat). Frecventele înseninări, datorate descendeței aerului,
duc la creșterea numărului de zile senine, comparativ cu zonele adiacente, având ca urmare
reducerea corespunzătoare a cantității de precipitații. Zona litorală a municipiului Constanța se
caracterizează printr-un potențial energetic eolian deosebit datorită atât regurozității reduse, cât și
contribuției active a masei de apă la dinamica atmosferei, având drept consecință creșterea vitezei
vântului și orientarea paralelă cu țărmul. Deși circulația dominant vestică reduce aria de extindere
a influenței climatice a Mării Negre la numai 15-20 km de țărmul municipiului Constanța, totuși

22
Munteanu Andreea-Cristiana

topoclimatul de litoral ilustrează în cea mai mare măsură rolul suprafețelor active în conturarea
particularitățiilor climatice. (Sursa 41)
Pe teritoriul municipiului Constanța, în afară de unele izvoare sărace ce apar în marginea
falezei, izvoarele cu apă potabilă în general lipsesc. (Sursa 21)
Apele stătătoare din municipiul Constanța sunt reprezentate de lacul Siutghiol alimentat de
puternice izvoare cu apă dulce și izolat de mare printr-un perisip pe care s-a dezvoltat stațiunea
Mamaia, și de lacul Tăbăcăriei situat la marginea de nord a municipiului Constanța într-un golf
marin și legat prin canale de lacul Siutghiol și de Marea Neagră. (Sursa 35)
Apele stătătoare din municipiul Constanța au fiecare un microclimat specific determinat pe de-o
parte de propietățile fizice ale apei, iar pe de altă parte de poziția lor în cadrul zonelor de relief.
Amploarea influențelor climatice depinde de suprafața și volumul de apă, ceea ce face ca dintre
apele stătătoare, lacurile să dispună de un microclimat specific cel mai bine conturat. (Sursa 41)
Repartiția geografică a vegetației în municipiul Constanța este condiționată de elementele
climei, ale solului și de cele ale formelor de relief, predominând vegetația de tipul stepei. Cu toată
bogăția speciilor vegetația apare ca un factor climatogen mai puțin activ decât relieful, dar
important pentru a nu fi omis. Dezvoltarea stadială, alternanța culturilor, funcțiunile fiziologice
ale plantelor influențează unele elemente meteorologice ca : umiditatea aerului care creste
datorită evaporației si transpirației; vântul a cărui turbulența se accentuează; stratul de zăpadă
devine mai stabil etc. (Sursa 8)

2.4. Factorul antropic

Factorii climatogeni antropici influențează direct sau indirect cadrul natural al unei regiuni.
Problema actuală a societății omenesti o reprezintă efectul de seră, adică creșterea cantității
gazelor de seră și a vaporilor de apă din atmosferă, reprezentând cauze ce pot modifică clima unei
regiuni, provocând o serie de perturbări climatice. Toate activitățile întreprinse de către om
(diversificarea sistemelor de irigații, amenajări de lacuri si iazuri artificiale, construcții noi si
crearea de noi linii de transport duc la extinderea așezărilor urbane și rurale, extinderea zonelor
industriale etc.) au dus la afectarea suprafeței active, modificând modul în care este receptată
radiația solară și transformată în energie calorică, efectul fiind acela de modificare a condițiilor
locale de geneză, dezvoltare, manifestare și repartiție a principalelor elemente meteorologice.
(Sursa 8)

23
Munteanu Andreea-Cristiana

Situat într-o zonă puternic aerată si ventilată, municipiul Constanța nu se confruntă cu probleme
majore de poluare a aerului. Emisiile de poluanți în aer sunt în general reduse și provin ca urmare
a proceselor tehnologice și industriale, de la autovehicule, ca efect al arderii combustibililor
lichizi, de la instalațiile individuale de alimentare cu căldură și producere de apă caldă etc. În
ciuda activității economice intense care se desfășoară în zonă, poluarea apelor de pe raza
teritorială a municipiului Constanța se încadrează în limite normale. Singurul lac care se numără
printre lacurile foarte poluate, colmatate, hipereutrofe care necesită urgent o reabilitare exologică
adecvată, este lacul Tăbăcărie. (Sursa 40)
Pentru a preîntâmpina degradarea calității apelor de suprafață și subterane și de a acționa în caz
de poluări accidentale, de a îndepărta cauzele și a diminua efectele poluărilor, Direcția Apelor
Dobrogea - Litoral are în vedere identificarea la timp a potențialelor surse de poluare precum și
monitorizarea lunară, semestrială sau trimestrială a acestora, cu o frecvență care depinde de
impactul sursei de poluare asupra receptorului. Principalele surse potențial poluatoare de pe
teritoriul muncipiului Constanta atât pentru apele de suprafață cât și pentru apele subterane, sunt:
S.C. PETROTRANS S.A. PLOIEȘTI – Atelier 3 Constanța, S.C. CONPET S.A. PLOIEȘTI –
Regionala Constanța, S.C. PETROM S.A. SUC. PETROMAR Constanța, S.C. ROMPETROL
RAFINARE COMPLEX PETROMIDIA S.A. Năvodari, S.C. ECOMASTER Servicii Ecologice
S.A. Năvodari, S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanța, R.A.J.A. CONSTANȚA, S.C.
PETRORECYCLING S.R.L. Constanța, S.C. S.N.C. Constanța și S.C. 2 x 1 HOLDING S.A.
Constanța. Un risc crescut îl reprezinta poluările accidentale provocate de poluatori necunoscuți,
în special cu produse petroliere în Marea Neagră cu implicații asupra plajelor turistice, respectiv
de la navele comerciale aflate în tranzit, care poluează calitatea apei Mării Negre fie prin
deversări ilegale de ape de santină, fie prin deversarea accidentală a unor produse de la bordul lor
sau foarte rare de eșuare sau chiar scufundare a unor nave. (Sursa 43)
Astfel, principala sursă de poluare o reprezintă activitatea portuară, la care se adaugă celelalte
activități economice, precum și cele casnice ale populației. În ceea ce privește depozitele de
deșeuri menajere, acestea nu există pe raza municipiului Constanța. Deșeurile menajere și
asimilabile acestora sunt transportate în vederea depozitării la rampa ecologică amplasată pe raza
administrativă a orașului Ovidiu. Depozitarea deșeurilor inerte se face în incinta Portului
Constanța, la Poarta 9, în apropierea danei 103, pe un teren special amenajat. (Sursa 39)
Mai mult decât atât, începând cu anul 2005, în municipiul Constanța funcționează o singură
stație de sortare a deșeurilor cu capacitatea de 9 to/h. (Sursa 43)

24
Munteanu Andreea-Cristiana

Dintre ramurile industriale care prezintă riscul potenţial al unor accidente tehnologice, cele mai
numeroase sunt în industria chimică şi petrochimică. Poluări accidentale cu hidrocarburi şi alte
substanţe periculoase sunt legate de gradul ridicat de uzură şi de proiectarea necorespunzătoare a
instalaţiilor din industria energetică şi din reţeaua de distribuţie şi transport a hidrocarburilor.
Accidentele sunt localizate în arealele de exploatare şi prelucrare a petrolului şi produc o
accentuată poluare a solului, apelor de suprafaţă şi a pânzelor freatice. Spargerea conductelor
este datorată unor cauze diferite precum inundaţii, fisurări în timpul cutremurelor sau furturi,
generând scurgerea unor cantităţi mari de combustibili lichizi. În municipiul Constanța există un
potențial mic de poluare cu clor (tone) (0-100). (Sursa 43)
Problemele acute cu care se confruntă municipiul Constanța, în ceea ce priveşte calitatea
mediului sunt în special, artificializarea peisajului. Reducerea suprafeţei ocupate de spaţiile verzi
care funcţionează ca biofiltre şi starea proastă a străzilor amplifică stresul fonic şi poluarea cu
praf. (Sursa 44)
Toate aceste surse de impurificare a atmosferei, în special cea urbană, reprezintă importanți
factori de acțiune climatică, prin modificarea regimului si distribuției spațiale a unor elemente
meteorologice precum : umezeala aerului, nebulozitatea, durata de strălucire a Soarelui și
transparența aerului, prin creșterea numărului de nuclee de condensare, ca urmare a sporirii
concentrației substanțelor impurificatoare, de disconfort fizic, pentru locuitorii municipiului
Constanța. (Sursa 8)

25
Munteanu Andreea-Cristiana

CAPITOLUL 3 – Analiza evoluției în timp a precipitațiilor atmosferice din municipiul


Constanța

3.1. Cantitățile medii anuale de precipitații

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii


anuale de precipitații din municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul 9 și figura 5
observăm următoarele :
Cantitățile medii anuale de precipitații înregistrate în municipiul Constanța sunt influențate atât
de poziția geografică în extremitatea sud-estică a României, în zona litorală a Mării Negre, care
se află sub influența principalilor centrii barici Anticiclonul Azoric, Depresiunea Islandeză,
Anticiclonul Euro-Siberian și Depresiunile Mediteraneene, și a brizelor marine, cât și a unități de
relief de podiș cu altitudini ce oscilează între 0 și 100 metri.
Schimbările neîncetate care se produc de la un an la altul în frecvența și caracteristicile maselor
de aer antrenate de vânturile dominante și, respectiv, de ciclonii și anticiclonii mobili, determină
variații importante ale cantităților de precipitații din fiecare an, acestea putând înregistra abateri
negative sau pozitive considerabile față de media multianuală a municipiului Constanța.
(Sursa 11)
Procesele fundamentale care conduc la dezvoltarea formațiunilor noroase, capabile să producă
mari cantități de precipitații atmosferice pe teritoriul municipiului Constanța sunt convecția și
schimbul turbulent din interiorul maselor de aer. (Sursa 17)
Cantitățile de precipitații din municipiul Constanța sunt influențate în mare măsură de Marea
Neagră, aceasta fiind un centru de ciclogeneză deasupra căreia se formează ciclonii pontici și se
regenerează ciclonii mediteraneeni care determină cantități bogate de precipitații. (Sursa 38)
Activitatea intensă a ciclonilor mediteraneeni și a ciclonilor pontici se observă în anii : 1997
când s-a înregistrat maximul pluviometric de 631,4 mm depășind media multianuală cu 209,3
mm (media multianuală fiind de 422,1 mm) și 2005 când s-au înregistrat cantități medii de
precipitații de 626,7 mm depășind media multianuală cu 204,6 mm.
Pe fondul unei puternice convecții locale sau în urma trecerii unei formațiuni frontale reci, în
anii 1995, 1966, 1969 și 2010 s-au înregistrat cantități medii anuale de peste 523 mm depășind
media multianuală cu până la 166,3 mm. (Sursa 4)
Astfel, în anul 1966 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 588,4 mm depășind media
multianuală cu 166,3 mm (media multianuală fiind de 422,1 mm), în anul 2010 s-au înregistrat
26
Munteanu Andreea-Cristiana

cantități medii de precipitații de 572,3 mm depășind media multianuală cu 150,2 mm, în anul
1995 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 550,3 mm depășind media multianuală cu
128,2 mm, iar în anul 1969 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 523,9 mm depășind
media multianuală cu 101,8 mm.
În 17 ani, respectiv anii 1963, 1971, 1972, 1977, 1980, 1981, 1987, 1988, 1996, 1998, 1999,
2002, 2006, 2007, 2009, 2012, 2013, în municipiul Constanța s-au înregistrat cantități medii
anuale între 424,8 mm și 493,8 mm, depășind media multianuală de 422,1 mm cu 2,7 mm până la
72,2 mm. Astfel, în anul 1981 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 494,3 mm
depășind media multianuală cu 72,2 mm, în anul 1999 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații de 493,8 mm depășind media multianuală cu 71,7 mm, în anul 2013 s-au înregistrat
cantități medii de precipitații de 491,1 mm depășind media multianuală cu 69 mm, în anul 1972
s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 484,6 mm depășind media multianuală cu 62,5
mm, în anul 2007 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 469,2 mm depășind media
multianuală cu 47,1 mm, în anul 1998 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 465,4 mm
depășind media multianuală cu 43,3 mm, în anul 1977 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații de 461,8 mm depășind media multianuală cu 39,7 mm, iar în anul 2009 s-au
înregistrat cantități medii de precipitații de 457,9 mm depășind media multianuală cu 35,8 mm.
Aceste cantități medii anuale de precipitații se datorează, convecției ridicate deasupra uscatului
și concomitent circulației active din nord-est și circulației din sud. (Sursa 4)
În următorii ani, activitatea ciclonică este treptat mai redus, deteminând abateri pozitive față de
media multianuală de doar 23,8 mm până la 2,7 mm, după cum urmează : în anul 1980 s-au
înregistrat cantități medii de precipitații de 445,9 mm depășind media multianuală cu 23,8 mm, în
anul 1971 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 445,7 mm depășind media multianuală
cu 23,6 mm, în anul 2002 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 443,1 mm depășind
media multianuală cu 21 mm, în anul 2012 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 436
mm depășind media multianuală cu 13,9 mm, în anul 1996 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații de 432,8 mm depășind media multianuală cu 10,7 mm, în anul 1987 s-au înregistrat
cantități medii de precipitații de 429,2 mm depășind media multianuală cu 7,1 mm, în anul 2006
s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 428,8 mm depășind media multianuală cu 6,7
mm, iar în anul 1963 cât și în anul 1988 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de
424,8 mm depășind media multianuală cu 2,7 mm.

27
Munteanu Andreea-Cristiana

În 18 ani, respectiv în anii 1961, 1962, 1968, 1973, 1974, 1976, 1982, 1984, 1985, 1986, 1989,
1993, 1994, 2001, 2003, 2004, 2008, 2011, ca urmare a activității anticiclonice, în municipiul
Constanța s-au înregistrat cantități medii anuale între 301,2 mm și 396,8 mm, semnalând abateri
negative între -25,3 mm și -120,9 mm față de media multianuală de -422,1 mm.
Aceste precipitații sunt datorate în mare măsură și de Marea Negră, aceasta fiind nu numai un
centru de ciclogeneză care poate genera ploi, ci și un acvatoriu imens, în cea mai mare parte de
timp, cu rol de ”baraj termic” datorită inversiunilor de temperatură cauzate de procesele de
evaporație, care contribuie la destrămarea sistemelor noroase. (Sursa 38)
Astfel, în anul 1984 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 396,8 mm semnalând o
abatere negativă de -25,3 mm față de media multianuală, în anul 1973 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 396,7 mm semnalând o abatere negativă de -25,4 mm față de media
multianuală, în anul 2008 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 391 mm semnalând o
abatere negativă de -31,1 mm față de media multianuală, în anul 1993 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 390,1 mm semnalând o abatere negativă de -32 mm față de media
multianuală. în anul 1974 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 374,5 mm semnalând o
abatere negativă de -47,6 mm față de media multianuală, iar în anul 1962 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 373,3 mm semnalând o abatere negativă de -48,8 mm față de media
multianuală. În următorii ani, sub influența activității anticiclonice care se intensifică, în timp ce
cantitățiile medii de precipitații scad, abaterile negative înregistrează creșteri semnificative, după
cum urmează : în anul 2003 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 354,7 mm semnalând
o abatere negativă de -67,4 mm față de media multianuală, în anul 2001 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 351,2 mm semnalând o abatere negativă de -70,9 mm față de media
multianuală, în anul 2004 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 343 mm semnalând o
abatere negativă de -79,1 mm față de media multianuală, în anul 1985 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 330,9 mm semnalând o abatere negativă de -91,2 mm față de media
multianuală, în anul 1989 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 322,8 mm semnalând
o abatere negativă de -99,3 mm față de media multianuală, în anul 1994 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 321,9 mm semnalând o abatere negativă de -100,2 mm față de media
multianuală, în anul 1961 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 318,8 mm semnalând
o abatere negativă de -103,3 mm față de media multianuală, în anul 1986 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 317,1 mm semnalând o abatere negativă de -105 mm față de media
multianuală, în anul 2011 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 315,3 mm semnalând o

28
Munteanu Andreea-Cristiana

abatere negativă de -106,8 mm față de media multianuală, în anul 1982 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații de 306,3 mm semnalând o abatere negativă de -115,8 mm față de media
multianuală, în anul 1968 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 304 mm semnalând o
abatere negativă de -118,1 mm față de media multianuală, iar în anul 1976 s-au înregistrat
cantități medii de precipitații de 301,2 mm semnalând o abatere negativă de -120,9 mm față de
media multianuală.
În 4 ani, respectiv anii 1983, 1990, 1992, și 2000, ca urmare a intensificări activității
anticiclonice, în municipiul Constanța s-au înregistrat cantități medii de precipitații între 270,5
mm și 243,3 mm, semnalând abateri negative între -151,8 mm și -178,8 mm față de media
multianuală de -422,1 mm. Astfel, în anul 2000 s-au înregistrat cantități medii de precipitații de
270,3 mm semnalând o abatere negativă de -151,8 mm față de media multianuală, în anul 1992
s-au înregistrat cantități medii de precipitații de 267,7 mm semnalând o abatere negativă de
-154,4 mm față de media multianuală, în anul 1990 s-au înregistrat cantități medii de precipitații
de 247,8 mm semnalând o abatere negativă de -174,33 mm față de media multianuală, iar în anul
1983 s-a înregistrat minimul pluviometric de 243,3 mm semnalând o abatere negativă de -178,8
mm față de media multianuală.
Aceste cantități medii anuale reduse de precipitații se consemnează și datorită influenței apelor
Mării Negre care determină curenți descendenți, factori hotărâtori în reducerea nebulozității, deci
reducerea precipitațiilor. (Sursa 4)
Mai mult decât atât, numărul redus de precipitații se datorează și continentalizării maselor de aer
oceanic care își pierd umezeala pe măsură ce avansează către partea estică a României. (Sursa 31)
Astfel, analiza cantităților medii anuale în perioada 1961-2013 din municipiul Constanța
reliefează existența a 2 ani consecutivi cu peste 400 mm, respectiv anii 1971-1972, 1980-1981,
1987-1988, 1998-1999, 2006-2007, 2012-2013 și a 2 ani și 3 ani consecutivi cu peste 300 mm,
respectiv anii 1961-1962, 1973-1974, 1993-1994, 2003-2004, 1984-1986, în restul anilor
canitățile de precipitații având un regim discontinuu.

Tabelul 9
Cantitățile medii anuale de precipitații din municipiul Constanța
(1961-2013)

An Cantitățile medii anuale de precipitații


1961 318,8 mm
1962 373,3 mm
1963 424,8 mm

29
Munteanu Andreea-Cristiana

An Cantitățile medii anuale de precipitații


1964 420,9 mm
1965 414,3 mm
1966 588,4 mm
1967 403,4 mm
1968 304 mm
1969 523,9 mm
1970 416,2 mm
1971 445,7 mm
1972 484,6 mm
1973 396,7 mm
1974 374,5 mm
1975 407,1 mm
1976 301,2 mm
1977 461,8 mm
1978 409 mm
1979 404 mm
1980 445,9 mm
1981 494,3 mm
1982 306,3 mm
1983 243,3 mm
1984 396,8 mm
1985 330,9 mm
1986 317,1 mm
1987 429,2 mm
1988 424,8 mm
1989 322,8 mm
1990 247,8 mm
1991 413 mm
1992 269,7 mm
1993 390,1 mm
1994 321,9 mm
1995 550,3 mm
1996 432,8 mm
1997 631,4 mm
1998 465,4 mm
1999 493,8 mm
2000 270,5 mm
2001 351,2 mm
2002 443,1 mm
2003 354,7 mm
2004 343 mm
2005 626,7 mm
2006 428,8 mm
30
Munteanu Andreea-Cristiana

An Cantitățile medii anuale de precipitații


2007 469,2 mm
2008 391 mm
2009 457,9 mm
2010 572,3 mm
2011 315,3 mm
2012 436 mm
2013 491,1 mm

700

600

500

400
mm

300

200

100

0
1995
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993

1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
An

Figura 5 : Cantitățile anuale de precipitații din municipiul Constanța în perioada 1961-2013

3.2. Cantitățile medii anotimpuale de precipitații

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii


anotimpuale de precipitații din municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul 10
observăm următoarele :
Variația cantităților anotimpuale de precipitații din municipiul Constanța se realizează din cauza
formei de relief de podiș, a altitudinii între 0-100 metri, distanța față de Marea Neagră și a
influenței principalilor centrii barici Anticiclonul Azoric, Depresiunea Islandeză, Anticiclonul
Euro-Siberian și Depresiunile Mediteraneene, la care se adaugă, cu o pondere mai mică,

31
Munteanu Andreea-Cristiana

Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Scandinav, Anticiclonul Nord-African și Depresiunea


Arabă, dar și influența brizelor marine.
Iarna, precipitațiile se produc sub formă de ninsoare. Genetic, ninsoarea este consecința
interacțiunii dintre masele de aer polar și arctic determinate de Anticiclonul Groenlandez,
Anticiclonul Scandinav, însă mai frecvent de către Anticiclonul Est-European și mai puțin de cel
Siberian, cu aerul tropical cald determinat în special de depresiunile normale sau retrograde.
(Sursa 31)
Din tabelul 10 și figura 6 se observă că iarna, ca urmare a temperaturilor scăzute se însumează
în general cele mai mici cantități de precipitații. Excepțiile care apar sunt datorate influenței
ciclonilor mediteraneeni. (Sursa 41)
În general, iarna, teritoriul municipiului Constanța este supus, mai ales influențelor climatice
est-continentale generate de Anticiclonul Est-European, mult timp confundat cu Anticiclonul
Siberian. În corelație cu Ciclonii Mediteraneeni, Anticiclonul Est-European provoacă în
municipiul Constanța ninsori. (Sursa 3)
Cele mai ridicate cantități medii de precipitații în sezonul de iarnă în municipiul Constanța,
determinate de Anticiclonul Est-European și Ciclonii Mediteraneni, au fost de peste 240 mm.
Acestea s-au înregistrat în iarna anului 1969 atingând un maxim pluviometric de 281,6 mm și în
iarna anului 1966 atingând 240,1 mm.
În 16 ani, respectiv în iarna anilor 1963, 1965, 1967, 1968, 1970, 1980, 1981,1984, 1986, 1995,
1996, 2004, 2005, 2009, 2010 și 2012, s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 200 mm,
după cum urmează : în iarna anului 2012 s-au înregistrat 186,5 mm, în iarna anului 2010 s-au
înregistrat 165,3 mm, în iarna anului 2009 s-au înregistrat 157,6 mm, în iarna anului 1963 s-au
înregistrat 151,5 mm, în iarna anului 1965 s-au înregistrat 143,1 mm, în iarna anului 1996 s-au
înregistrat 133,9 mm, în iarna anului 2005 s-au înregistrat 131,5 mm, în iarna anului 2004 s-au
înregistrat 121,1 mm, în iarna anului 1980 s-au înregistrat 120,9 mm, în iarna anului 1995 s-au
înregistrat 119,4 mm, în iarna anului 1970 s-au înregistrat 116,8 mm, în iarna anului 1968 s-au
înregistrat 116,4 mm, în iarna anului 1986 s-au înregistrat 114,4 mm, în iarna anului 1967 s-au
înregistrat 114,3 mm, în iarna anului 1984 s-au înregistrat 106,6 mm, iar în iarna anului 1981 s-au
înregistrat 103,7 mm.
Aceste cantități medii de precipitații din sezonul de iarnă sunt influențate de barajul termic al
Mării Negre condiționat de procesele de evaporațiie care conduc la instalarea inversiunilor de
temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor noroase şi

32
Munteanu Andreea-Cristiana

absența sau diminuarea precipitațiilor și a influenței reduse a Anticiclonului Azoric care ajunge în
municipiul Constanța deja secătuit în precipitații. (Sursa 42)
În 7 ani, respectiv în iarna anilor 1962, 1971, 1977, 1999, 2003, 2007 și 2011, ca urmare a
activității anticiclonice, s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 100 mm, după cum
urmează : în iarna anului 2011 s-au înregistrat 98,6 mm, în iarna anului 1962 s-au înregistrat 96,5
mm, în iarna anului 1971 s-au înregistrat 96,1 mm, în iarna anului 1977 s-au înregistrat 93,2 mm,
în iarna anului 2007 s-au înregistrat 92,9 mm, în iarna anului 2003 s-au înregistrat 82,7 mm, iar
în iarna anului 1999 s-au înregistrat 81,1 mm.
O influență importantă asupra acestor cantități reduse de precipitații o are regimul termic
moderat al suprafeței acvatice a Mării Negre care împiedică mișcările convective și dezvoltarea
locală a norilor și frecvența circulației anticiclonilor continentali când conținutul de vapori de apă
al maselor reci nu este prea mare. (Sursa 32)
În 10 ani, respectiv în iarna anilor 1973, 1976, 1979, 1987, 1988, 1989, 1998, 2000, 2001 și
2008, activitatea anticiclonică se intensifică, înregistrându-se cantități mai reduse de precipitații
sub 80 mm, după cum urmează : în iarna anului 1988 s-au înregistrat 79,9 mm, în iarna anului
1973 s-au înregistrat 79,3 mm, în iarna anului 2008 s-au înregistrat 75,4 mm, în iarna anului 1976
s-au înregistrat 74,6 mm, în iarna anului 1979 s-au înregistrat 73,2 mm, în iarna anului 2001 s-au
înregistrat 73,1 mm, în iarna anului 2000 s-au înregistrat 72,1 mm, în iarna anului 1989 s-au
înregistrat 70,4 mm, în iarna anului 1987 s-au înregistrat 70,2 mm, iar în iarna anului 1998 s-au
înregistrat 70 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt determinate într-o mare măsură de extinderea
Anticiclonului Azoric care blochează aerul umed generat de Depresiunea Islandeză. (Sursa 3)
Mai mult decât atât, o altă cauză o constituie Marea Neagră care favorizează curenții de aer
descendenți, inversiunile de temperatură și destrămarea sistemelor noroase, deci cantități reduse
de precipitații. (Sursa 32)
În 10 ani, respectiv în iarna anilor 1961, 1964, 1978, 1982, 1985, 1994, 1997, 2002, 2006 și
2013, activitatea anticiclonică se intensifică și mai mult ca în anii anterior menționați,
înregistrându-se cantități mai reduse de precipitații sub 70 mm, după cum urmează : în iarna
anului 1994 s-au înregistrat 69,5 mm, în iarna anului 1985 s-au înregistrat 69,1 mm, în iarna
anului 1964 s-au înregistrat 63,1 mm, în iarna anului 1978 s-au înregistrat 61,4 mm, în iarna
anului 1961 s-au înregistrat 58,7 mm, în iarna anului 1997 s-au înregistrat 57,9 mm, în iarna

33
Munteanu Andreea-Cristiana

anului 2002 s-au înregistrat 57,3 mm, în iarna anului 2006 s-au înregistrat 55,7 mm, în iarna
anului 2013 s-au înregistrat 55 mm, iar în iarna anului 1982 s-au înregistrat 51 mm.
Aceste cantități reduse precipitații sunt reduse în primul rând de puternica influența a
Anticiclonului Siberian care își face resimțită prezența în municipiul Constanța. (Sursa 35)
O importantă influență însă, o are suprafața întinsă de apă a Mării Negre care favorizează
curenți de aer descendenți, inversiuni de temperatură și destrămarea sistemelor noroase,
determinând cantități reduse de precipitații. (Sursa 32)
În 8 ani, respectiv iarna anilor 1972, 1974, 1975, 1983, 1990, 1991, 1992 și 1993, ca urmare a
intensei activități anticiclonice, s-au înregistrat cantități foarte reduse sub 50 mm, după cum
urmează : în iarna anului 1990 s-au înregistrat 45,5 mm, în iarna anului 1983 s-au înregistrat 44,7
mm, în iarna anului 1991 s-au înregistrat 44,4 mm, în iarna anului 1974 s-au înregistrat 41,9 mm,
în iarna anului 1992 s-au înregistrat 41,3 mm, în iarna anului 1975 s-au înregistrat 39,4 mm, în
iarna anului 1993 s-au înregistrat 39,1 mm, iar în iarna anului 1972 s-a înregistrat minimul
pluviometric de 35,4 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații se datorează brâului de mare presiune atmosferică care se
instalează uneori, iarna peste Europa Centrală şi de Est, prin unirea dorsalei Anticiclonului
Azoric cu cea a Anticiclonului Est-European, care de regulă facilitează o circulaţie de est cu
fenomene severe de iarnă. Astfel, în iarna anilor 1972, 1974, 1975, 1983, 1990, 1991, 1992 și
1993, acesta a fost poziţionat mai spre sud, facilitând advecțiile aerului cald tropical-continental
de origine sahariană şi blocând advecțiile aerului umed pompat de Depresiunea Islandeză, astfel
încât, persistența acestuia a determinat temperaturi ridicate și implicit precipitații reduse sau chiar
absența lor. (Sursa 3)
Analiza cantităților medii de precipitații din anotimpul de iarnă din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu peste 100 mm în vara anilor
1967-1968, 1980-1981, 1995-1996 și 2004-2005; a 2 ani și 3 ani consecutivi cu peste 70 mm în
vara anilor 2000-2001 și 1987-1989; și a 2 și 4 ani consecutivi cu cantități de precipitații între
35,4-45,5 mm în vara anilor 1974-1975 și 1990-1993, în restul anilor în anotimpul de iarnă
canitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în iarna anului 1972 s-a înregistrat minimul pluviometric de 35,4 mm, iar în iarna anului
1969 s-a înregistrat maximul pluviometric de 281,6 mm.
Iarna, în perioada 1961-2013 ca urmare a temperaturilor scăzute, în municipiul Constanța se
însumează cele mai mici cantități de precipitații, acestea totalizând 4934,4 mm.

34
Munteanu Andreea-Cristiana

300

250

mm 200

150

100

50

1997
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995

1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
Anul

Figura 6 : Cantitățile medii de precipitații din anotimpul de iarnă din municipiul Constanța (1961-2013)

Din tabelul 10 și figura 7 în perioada 1961-2013, în municipiul Constanța se observă că


primăvara cantitățile medii de precipitații au variat înregistrând creșteri și scăderi continue și
discontinue de la un an la altul. Astfel, maximul pluviometric a fost de 217,1 mm înregistrat în
primăvara anului 1997.
Aceste cantități de precipitații sunt influențate de extinderea dorsalei Anticiclonului Azoric
deasupra centrului Europei separată de anticiclonul din estul continentului de un talveg (cel mai
jos punct) care unește zona depresionară din mările polare cu cea din Sud-Estul Europei. Astfel,
cei doi anticicloni Azoric și cel din Sud-Estul Europei determină formarea unui regim maxim de
presiune care separă depresiunea din mările polare de cele din sud și sud-estul Europei, marcată
de o intensificarea a activității frontale. (Sursa 14)
Mai mult decât atât, acestea cantități de precipitații sunt influențate și de brizele marine.
Contrastul termic apă-uscat, devine evident primăvara și generează dezvoltarea brizelor în zona
litorală a municipiului Constanța, care poartă cu ele vaporii de apă rezultați din procesele de
evaporație de pe suprafețele de apă, spre interiorul uscatului. Influența lor este, astfel,
moderatoare, atât prin cantitatea de vapori de apă, cât și prin viteza cu care bat. (Sursa 38)

35
Munteanu Andreea-Cristiana

În 25 ani, respectiv în primăvara anilor 1961, 1962, 1964, 1965, 1970, 1971, 1973, 1974, 1977,
1978, 1981, 1984, 1987, 1988, 1991, 1993, 1995, 1999, 2001, 2002, 2004, 2006, 2008, 2010 și
2012, sub influența activității anticiclonice, cantitățile medii de precipitații au scăzut înregistrând
sub 180 mm, după cum urmează : în primăvara anului 1972 s-au înregistrat 179,8 mm, în
primăvara anului 2008 s-au înregistrat 169,4 mm, în primăvara anului 2006 s-au înregistrat 157
mm, în primăvara anului 2012 s-au înregistrat 153,8 mm, în primăvara anului 1970 s-au
înregistrat 151,3 mm, în primăvara anului 1991 s-au înregistrat 148 mm, în primăvara anului
1978 s-au înregistrat 138,3 mm, în primăvara anului 1977 s-au înregistrat 136,3 mm, în primăvara
anului 1995 s-au înregistrat 131,7 mm, în primăvara anului 1984 s-au înregistrat 129,9 mm, în
primăvara anului 1961 s-au înregistrat 129, 8 mm, în primăvara anului 1988 s-au înregistrat 128,8
mm, în primăvara anului 1965 s-au înregistrat 128,2 mm, în primăvara anului 1993 s-au
înregistrat 124,7 mm, în primăvara anului 1971 s-au înregistrat 124,5 mm, în primăvara anului
2004 s-au înregistrat 123,7 mm, în primăvara anului 1962 s-au înregistrat 121,8 mm, în primăvara
anului 1974 s-au înregistrat 120,9 mm, în primăvara anului 1981 s-au înregistrat 116,1 mm, în
primăvara anului 2002 s-au înregistrat 114,7 mm, în primăvara anului 1964 s-au înregistrat 110,6
mm, în primăvara anului 1987 s-au înregistrat 110 mm, în primăvara anului 1999 s-au înregistrat
109,9 mm, în primăvara anului 2001 s-au înregistrat 106,1 mm, iar în primăvara anului 2010 s-au
înregistrat 102,7 mm.
Aceste cantități de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a maselor
de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În 4 ani, respectiv primăvara anilor 1979, 1992, 1996 și 2011 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 100 mm, iar în 3 ani, respectiv primăvara anilor 1975, 1980 și 2009 s-au
înregistrat cantități medii de precipitații chiar sub 90 mm, după cum urmează : în primăvara
anului 1996 s-au înregistrat 97,6 mm, în primăvara anului 1992 s-au înregistrat 97 mm, în
primăvara anului 1979 s-au înregistrat 93,5 mm, în primăvara anului 2011 s-au înregistrat 90,6
mm, în primăvara anului 1980 s-au înregistrat 85,4 mm, în primăvara anului 2009 s-au înregistrat
83,5 mm, iar în primăvara anului 1975 s-au înregistrat 82,7 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt determinate ca urmare a continentalizării maselor de
aer oceanic care îți pierd umezeala pe măsură ce avansează către zona litorală a municipiului
Constanța. (Sursa 32)

36
Munteanu Andreea-Cristiana

O altă cauză o constituie suprafața acvatică, de deasupra Mării Negre, când datorită proceselor
de evaporaţie care implică consum de căldură, se formează inversiuni de temperatură,
caracterizate prin curenţi de aer descendenţi, fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi
diminuarea precipitaţiilor. (Sursa 43)
În 6 ani, respectiv primăvara anilor 1966, 1967, 1990, 2005, 2007 și 2013 s-au înregistrat
cantități medii de precipitații sub 80 mm, iar în 4 ani, respectiv primăvara anilor 1963, 1969,
1982 și 1998 s-au înregistrat cantități medii de precipitații chiar sub 70 mm, după cum urmează :
în primăvara anului 2005 s-au înregistrat 78,6 mm, în primăvara anului 1990 s-au înregistrat 78,1
mm, în primăvara anului 1966 s-au înregistrat 77,6 mm, în primăvara anului 1967 s-au înregistrat
76,3 mm, în primăvara anului 2007 s-au înregistrat 72,5 mm, în primăvara anului 2013 s-au
înregistrat 72,1 mm, în primăvara anului 1963 s-au înregistrat 69,2 mm, în primăvara anului 1998
s-au înregistrat 65,1 mm, în primăvara anului 1969 s-au înregistrat 63,5 mm, iar în primăvara
anului 1982 s-au înregistrat 60,8 mm.
În anii menționați anterior, predomină regimul anticiclonic din care cad precipitații reduse, norii
și precipitațile de convecție termică nedezvoltându-se prea mult. (Sursa 32)
Mai mult decât atât, o influență importantă o are acvatoriul marin, care prin descendența aerului
deasupra Mării Neagre determină cantități reduse de precipitații. (Sursa 38)
În 5 ani, respectiv primăvara anilor 1972, 1985, 1989, 1994 și 2000, ca urmare a intensificarea
activității anticiclonice, s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 60 mm și chiar sub 50
mm în primăvara anului 2003, după cum urmează : în primăvara anului 1985 s-au înregistrat
58,6 mm, în primăvara anului 1994 s-au înregistrat 58 mm, în primăvara anului 2000 s-au
înregistrat 57,7 mm, în primăvara anului 1972 s-au înregistrat 55,1 mm, în primăvara anului 1989
s-au înregistrat 50,9 mm, iar în primăvara anului 1990 s-au înregistrat 47,7 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În 2 ani, respectiv primăvara anilor 1976 și 1983 s-au înregistrat cantități medii de precipitații
sub 40 mm și chiar sub 30 mm în primăvara anilor 1968 și 1986, aceștia reprezentând anii cei
mai secetoși în anotimpul de primăvară, după cum urmează : în primăvara anului 1976 s-au
înregistrat 39,9 mm, în primăvara anului 1983 s-au înregistrat 36,1 mm, în primăvara anului 1986
s-au înregistrat 26,6 mm, iar în primăvara anului 1968 s-a înregistrat minimul pluviometric de
39,9 mm.

37
Munteanu Andreea-Cristiana

Aceste cantității foarte reduse de precipitații sunt influențate de barajul termic al Mării Negre
condiționat de procesele de evaporație care conduc la instalarea inversiunilor de temperatură ce
provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor noroase şi absența sau
diminuarea precipitațiilor și a influenței reduse a Anticiclonului Azoric care ajunge primăvara în
municipiul Constanța deja secătuit în precipitații. (Sursa 42)
Analiza cantităților medii de precipitații din anotimpul de primăvară din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
sub 180 mm în vara anilor 1961- 1962, 1964-1965, 1970-1971, 1973-1974, 1977-1978, 1987-
1988 și 2000-2002 și a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 80 mm, respectiv în
vara anilor 1966-1967, în restul anilor în anotimpul de primăvară cantitățile de precipitații având
un regim discontinuu.
Astfel, în primăvara anului 1968 s-a înregistrat minimul pluviometric de 20,2 mm, iar în
primăvara anului 1997 s-a înregistrat maximul pluviometric de 217,1 mm.
Primăvara, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt mai
abundente decât cele căzute în timpul ierni cu 345,6 mm, acestea totalizând 5280 mm.

250

200

150
mm

100

50

0
1991
1993
1995
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989

1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013

Anul

Figura 7 : Cantitățile medii de precipitații din anotimpul de primăvară din municipiul Constanța (1961-2013)

38
Munteanu Andreea-Cristiana

Din tabelul 10 și figura 8 în perioada 1961-2013, în municipiul Constanța se observă că vara


cantitățile medii de precipitații au variat înregistrând creșteri și scăderi continue și discontinue de
la un an la altul.
Datorită poziției geografice în cadrul Dobrogei, în municipiul Constanța precipitațiile din
anotimpul de vară sunt de natură frontală și se produc de obicei ziua, având frecvent caracter de
aversă. (Sursa 17)
Cele mai ridicate cantități de precipitații din municipiul Constanța au înregistrat peste 200 mm
în 3 ani, respectiv în anii 1972, 1997 și 2004, aceștia reprezentând anii cei mai ploioși după cum
urmează : în vara anului 1997 s-a atins maximul pluviometrică 259,5 mm, în vara anului 2004 s-
au înregistrat 247,8 mm, iar în vara anului 2004 s-au înregistrat 247,8 mm.
Aceste cantități abundente de precipitații au fost favorizate de culoarul depresionar format între
depresiunea Islandeză și zona depresionară din bazinul estic al Mării Mediteranee. Astfel, la
contactul dintre aerul umed, rece, polar și cel uscat, cald, tropical, se formează o zonă deosebit de
instabilă, mai ales când aerul rece și umed polar îl înlocuiește brusc pe cel cald la mare altitudine.
(Sursa 14)
O altă cauza o constituie contrastul termic apă-uscat, foarte evident în perioada caldă a anului,
care generează dezvoltarea brizelor în zona litorală a municipiului Constanța. Brizele poartă cu
ele vaporii de apă rezultați din procesele de evaporație de pe suprafețele de apă, spre interiorul
uscatului, influența lor fiind astfel moderatoare, atât prin cantitatea de vapori de apă, cât și prin
viteza cu care bat. (Sursa 38)
În 26 de ani, respectiv în vara anilor 1963, 1964, 1967, 1969, 1975, 1976, 1977, 1978, 1979,
1980, 1982, 1983, 1985, 1987, 1991, 1993, 1994, 1998, 1999, 2002, 2005, 2006, 2007, 2009,
2010 și 2013, s-au înregistrat cantități de precipitații sub 200 mm, după cum urmează : în vara
anului 1978 s-au înregistrat 184,1 mm, atât în vara anului 1999 cât și în vara anului 2010 s-au
înregistrat 177,2 mm, în vara anului 1978 s-au înregistrat 162,6 mm, în vara anului 2013 s-au
înregistrat 161,5 mm, în vara anului 1969 s-au înregistrat 160,4 mm, în vara anului 1991 s-au
înregistrat 154,9 mm, în vara anului 1980 s-au înregistrat 154,2 mm, în vara anului 1977 s-au
înregistrat 145 mm, atât în vara anului 2005 cât și în vara anului 2006 cantitățile medii de
precipitații se mențin la 139,3 mm, în vara anului 1963 s-au înregistrat 133,5 mm, în vara anului
1979 s-au înregistrat 129,3 mm, în vara anului 1967 s-au înregistrat 128,5 mm, în vara anului
1983 s-au înregistrat 128,3 mm, în vara anului 1994 s-au înregistrat 125,7 mm, în vara anului
1964 s-au înregistrat 124,7 mm, în vara anului 1982 s-au înregistrat 123,3 mm, în vara anului

39
Munteanu Andreea-Cristiana

1993 s-au înregistrat 117,5 mm, în vara anului 2009 s-au înregistrat 112,5 mm, în vara anului
2007 s-au înregistrat 110 mm, în vara anului 1976 s-au înregistrat 109,7 mm, în vara anului 1975
s-au înregistrat 109,6 mm, în vara anului 1985 s-au înregistrat 109 mm, iar atât în vara anului
1999 cât și în vara anului 2010 s-au înregistrat 177,2 mm.
Explicația acestor cantități medii reduse de precipitații trebuie corelată cu lipsa norilor
convectivi din timpul verii de pe litoralul municipiului Constanța. Convecția, fenomen
meteorologic frecvent în sezonul cald deasupra reliefului continental, nu întrunește condiții de
geneză si îndeosebi de dezvoltare pe litoral datorită prezenței mării. Aici, în timpul verii, în orele
de maximă încălzire se produc curenți de aer cu caracter descendent, ceea ce provoacă
destrămarea norilor convectivi chiar dacă aceștia se formează deasupra uscatului și ajung și
deasupra litoralului. (Sursa 32)
În 3 ani, respectiv vara anilor 1965, 1974 și 1984 s-au înregistrat cantități medii de precipitații
sub 100 mm și chiar sub 90 mm în vara anilor 1966, 1968, 1981, 1988 și 1989, după cum
urmează : în vara anului 1984 s-au înregistrat 99,5 mm, în vara anului 1965 s-au înregistrat 94,8
mm, în vara anului 1974 s-au înregistrat 91,4 mm, în vara anului 1968 s-au înregistrat 89,3 mm,
în vara anului 1981 s-au înregistrat 87,5 mm, în vara anului 1989 s-au înregistrat 86,5 mm, în
vara anului 1966 s-au înregistrat 84 mm, iar în vara anului 1988 s-au înregistrat 80,2 mm.
Aceste cantități medii reduse de precipitații sunt determinate de suprafața întinsă de apă a Mării
Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni de temperatură și destrămarea
sistemelor noroase, dar și datorită continentalizării maselor de aer oceanic care îți pierd umezeala
pe măsură ce avansează către municipiul Constanța. (Sursa 32)
În 5 ani, respectiv vara anilor 1965, 1986, 2000, 2008 și 2011 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 80 mm și chiar sub 70 mm în vara anilor 1973, 1992 și 2001, după cum urmează :
în vara anului 2008 s-au înregistrat 79,5 mm, în vara anului 2000 s-au înregistrat 75,9 mm, în
vara anului 1995 s-au înregistrat 74,8 mm, în vara anului 1986 s-au înregistrat 73,7 mm, în vara
anului 2011 s-au înregistrat 70 mm, în vara anului 2001 s-au înregistrat 69,7 mm, în vara anului
2001 s-au înregistrat 69,7 mm, în vara anului 1973 s-au înregistrat 65,4 mm, iar în vara anului
1992 s-au înregistrat 60,8 mm.
Aceste cantității reduse de precipitații sunt influențate de barajul termic al Mării Negre
condiționat de procesele de evaporație care conduc la instalarea inversiunilor de temperatură ce
provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor noroase şi absența sau

40
Munteanu Andreea-Cristiana

diminuarea precipitațiilor și a influenței reduse a Anticiclonului Azoric care ajunge vara în


municipiul Constanța deja secătuit în precipitații. (Sursa 42)
În 3 ani, respectiv vara anilor 1961, 1970 și 2003 s-au înregistrat cantități medii de precipitații
sub 60 mm și chiar sub 50 mm în vara anilor 1971, 1996 și 2012, după cum urmează : în vara
anului 1970 s-au înregistrat 58,5 mm, în vara anului 2003 s-au înregistrat 55,3 mm, în vara anului
1961 s-au înregistrat 52,1 mm, în vara anului 1996 s-au înregistrat 44,5 mm, în vara anului 1971
s-au înregistrat 44,1 mm, iar în vara anului 2012 s-au înregistrat 43,9 mm.
Acesta cantități reduse de precipitații arată, pe de o parte continentalizarea maselor de aer pe
măsură ce se deplasează către est, iar pe de alta, influența Mării Negre care împiedică dezvoltarea
convecției vara și deci producerea precipitațiilor abundente. (Sursa 32)
Următorii 2 ani au fost cei mai secetoși ani din anotimpul de vară, cu cantități medii de
precipitații sub 40 mm și chiar sub 20 mm, după cum urmează : în vara anului 1990 s-au
înregistrat 34,4 mm, iar în vara anului 1962 s-a înregistrat minimul pluviometric de doar 16,9
mm.
Aceste cantității foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de intensificarea
Anticiclonului Azoric, cât și de vecinătatea Mării Negre care se impune prin ”barajul termic” care
se realizează vara datorită inversiunilor termice de evaporație de pe suprafața acvatoriului marin,
inversiuni relativ stabile, iar datorită curenților de aer descendenți care le caracterizează, acestea
provoacă de destrămarea sistemelor noroase și în consecință, crește durata de insolație care la
rândul ei determină creșterea temperaturii aerului și implicit reducerea cantitățiilor de precipitații.
(Sursa 11)
Analiza cantităților medii de precipitații din anotimpul de vară din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani, 3 ani și 6 ani consecutivi cu cantități medii de
precipitații sub 200 mm în vara anilor 1963-1964, 1982-1983, 1993-1994, 1998-1999, 2009-2010,
2005-2007 și 1975-1980 și a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 90 mm în
vara anilor 1988-1989, în restul anilor în anotimpul de vară cantitățile de precipitații având un
regim discontinuu.
Astfel, în vara anului 1962 s-a înregistrat minimul pluviometric de 16,9 mm, iar în vara anului
1997 s-a înregistrat maximul pluviometric de 259,5 mm.
Vara, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt cele mai
abundente comparativ cu cele căzute în restul anotimpurilor, acestea totalizând 5 880,5 mm.

41
Munteanu Andreea-Cristiana

300

250

mm 200

150

100

50

1987
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985

1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
Anul

Figura 8 : Cantitățile medii de precipitații din anotimpul de vară din municipiul Constanța (1961-2013)

Din tabelul 10 și figura 9 în perioada 1961-2013, în municipiul Constanța se observă că toamna


cantitățile medii de precipitații au variat înregistrând creșteri și scăderi continue și discontinue de
la un an la altul.
Toamna, apa Mării Negre cedează lent căldura acumulată în sezonul cald, în timp ce suprafaţa
terestră a municipiului Constanța se răceşte intens atât prin reducerea insolaţiei, datorită
micşorării unghiului de incidenţă a razelor solare, cât şi prin radiaţia nocturnă favorizată de
predominarea situaţiilor anticiclonice cu nebulozitate redusă. (Sursa 12)
Astfel, toamna, în municipiul Constanța cele mai ridicate cantități de precipitații au fost de peste
200 mm în anii 1995, 1998, 2005 și 2013, aceștia fiind anii cei mai ploioși după cum urmează : în
toamna anului 2005 s-a înregistrat maximul pluviometric de 277,3 mm, în toamna anului 1998 s-
au înregistrat 224,8 mm.
Aceste cantități abundente de precipitații au fost favorizate de culoarul depresionar format între
depresiunea Islandeză și zona depresionară din bazinul estic al Mării Mediteranee. Astfel, la
contactul dintre aerul umed, rece, polar și cel uscat, cald, tropical, se formează o zonă deosebit de
instabilă, mai ales când aerul rece și umed polar îl înlocuiește brusc pe cel cald la mare altitudine.
(Sursa 14)
42
Munteanu Andreea-Cristiana

În 21 de ani, respectiv în toamna anilor 1962, 1964, 1966, 1971, 1972, 1974, 1975, 1979, 1981,
1986, 1988, 1989, 1993, 1996, 1999, 2001, 2002, 2003, 2007, 2009 și 2010, s-au înregistrat
cantități de precipitații sub 200 mm, după cum urmează : în toamna anului 2007 s-au înregistrat
193,8 mm, în toamna anului 1981 s-au înregistrat 187 mm, în toamna anului 1966 s-au înregistrat
186,7 mm, în toamna anului 1972 s-au înregistrat 181,9 mm, în toamna anului 1971 s-au
înregistrat 181,1 mm, în toamna anului 1975 s-au înregistrat 175,4 mm, în toamna anului 2003 s-
au înregistrat 169 mm, în toamna anului 2002 s-au înregistrat 165,6 mm, în toamna anului 1996
s-au înregistrat 156,8 mm, în toamna anului 1962 s-au înregistrat 138,1 mm, în toamna anului
1988 s-au înregistrat 135,9 mm, în toamna anului 2010 s-au înregistrat 127,1 mm, în toamna
anului 1999 s-au înregistrat 125,6 mm, în toamna anului 1964 s-au înregistrat 122,5 mm, în
toamna anului 1974 s-au înregistrat 120,3 mm, în toamna anului 1989 s-au înregistrat 115 mm, în
toamna anului 1993 s-au înregistrat 108,8 mm, în toamna anului 1979 s-au înregistrat 108,1 mm,
în toamna anului 2009 s-au înregistrat 104,3 mm, în toamna anului 1986 s-au înregistrat 102,4
mm în toamna anului s-au înregistrat mm, iar în toamna anului 2001 s-au înregistrat 102,3 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt mai reduse față de anii anterior menționați datorită
suprafeței întinse de apă a Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni de
temperatură și destrămarea sistemelor noroase, dar și datorită continentalizării maselor de aer
oceanic care își pierd umezeala pe măsură ce avansează către partea estică a României. (Sursa 31)
În 2 ani, respectiv în toamna anilor 1985 și 1997 s-au înregistrat cantități de precipitații sub 100
mm și chiar sub 90 mm în toamna anilor 1967, 1970, 1977, 1980 și 1990, după cum urmează : în
toamna anului 1997 s-au înregistrat 96,9 mm, în toamna anului 1985 s-au înregistrat 94,2 mm, în
toamna anului 1990 s-au înregistrat 89,8 mm, în toamna anului 1970 s-au înregistrat 89,6 mm, în
toamna anului 1977 s-au înregistrat 87,3 mm, în toamna anului 1980 s-au înregistrat 85,4 mm, iar
în toamna anului 1967 s-au înregistrat 84,3 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt mai reduse față de anii anterior menționați ca urmare a
activității anticiclonice și a influenței Mării Negre care împiedică dezvoltarea convecției și deci
producerea precipitațiilor abundente. (Sursa 32)
În 14 ani, respectiv toamna anilor 1961, 1963, 1968, 1973, 1976, 1982, 1992 și 2006 s-au
înregistrat cantități de precipitații sub 80 mm și chiar sub 70 mm în toamna anilor 1984, 1987,
1991, 1994, 2000 și 2008, după cum urmează : în toamna anului 1961 s-au înregistrat 78,2 mm,
în toamna anului 1968 s-au înregistrat 78,1 mm, în toamna anului 1976 s-au înregistrat 77 mm, în
toamna anului 2006 s-au înregistrat 76,8 mm, în toamna anului 1973 s-au înregistrat 72,2 mm, în

43
Munteanu Andreea-Cristiana

toamna anului 1982 s-au înregistrat 71,2 mm, atât în toamna anului 1992 cât și în toamna anului
1963 s-au înregistrat aceleași canități medii de precipitații de 70,6 mm, în toamna anului 1994 s-
au înregistrat 68,7 mm, în toamna anului 2008 s-au înregistrat 66,7 mm, în toamna anului 1991 s-
au înregistrat 65,7 mm, în toamna anului 1987 s-au înregistrat 64,9 mm, în toamna anului 2000 s-
au înregistrat 64,8 mm, iar în toamna anului 1984 s-au înregistrat 60,8 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt mai reduse față de anii anterior menționați ca urmare a
intensificări activității anticiclonice și din cauza suprafeței întinse de apă a Mării Negre care
favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni de temperatură și destrămarea sistemelor
noroase. (Sursa 32)
Următorii 7 ani au fost cei mai secetoși ani din anotimpul de toamnă, cu cantități medii de
precipitații : sub 60 mm în toamna anilor 2004, 2011 și 2012, sub 50 mm în toamna anilor 1965
și 1978, sub 40 mm în toamna anului 1983 și chiar sub 20 mm în toamna anului 1969, după cum
urmează : în toamna anului 2011 s-au înregistrat 56,1 mm, în toamna anului 2012 s-au înregistrat
51,8 mm, în toamna anului 2004 s-au înregistrat 50,4 mm, în toamna anului 1965 s-au înregistrat
48,2 mm, în toamna anului 1978 s-au înregistrat 46,7 mm, în toamna anului 1983 s-au înregistrat
34,2 mm, iar în toamna anului 1969 s-a înregistrat minimul pluviometric de doar 18,4 mm
Aceste cantității foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de intensa activitate
anticiclonică, cât și din cauza vecinătății acvatoriului marin al Mării Negre, care în urma
proceselor de evaporaţie care implică consum de căldură, se formează inversiuni de temperatură,
caracterizate prin curenţi de aer descendenţi, fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi
diminuarea sau chiar absenţa precipitaţiilor. (Sursa 43)
Analiza cantităților medii de precipitații din anotimpul de vară din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani și a 3 ani consecutivi cu cantități medii de
precipitații sub 200 mm în toamna anilor 1971-1972, 1974-1975, 1988-1989, 2009-2010 și 2001-
2003, precum și a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 60 mm în toamna anilor
2011-2012, în restul anilor în anotimpul de vară cantitățile de precipitații având un regim
discontinuu.
Astfel, în toamna anului 1969 s-a înregistrat minimul pluviometric de 18,9 mm, iar în toamna
anului 2005 s-a înregistrat maximul pluviometric 277,3 mm.
Toamna, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt puțin
mai reduse decât cele căzute în timpul veri cu -24,2 mm, acestea totalizând 5856,3 mm.

44
Munteanu Andreea-Cristiana

300

250

mm 200

150

100

50

1987
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985

1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
Anul

Figura 9 : Cantitățile medii de precipitații din anotimpul de toamnă din municipiul Constanța (1961-2013)

Tabelul 10
Cantitățile medii anotimpuale de precipitații din municipiul Constanța
(1961-2013)

An Iarna Primăvara Vara Toamna


1961 58,7 129,8 52,1 78,2
1962 96,5 121,8 16,9 138,1
1963 151,5 69,2 133,5 70,6
1964 63,1 110,6 124,7 122,5
1965 143,1 128,2 94,8 48,2
1966 240,1 77,6 84 186,7
1967 114,3 76,3 128,5 84,3
1968 116,4 20,2 89,3 78,1
1969 281,6 63,5 160,4 18,4
1970 116,8 151,3 58,5 89,6
1971 96,1 124,5 44,1 181,1
1972 35,4 55,1 212,2 181,9
1973 79,3 179,8 65,4 72,2
1974 41,9 120,9 91,4 120,3
1975 39,4 82,7 109,6 175,4
1976 74,6 39,9 109,7 77
1977 93,2 136,3 145 87,3
1978 61,4 138,3 162,6 46,7
1979 73,2 93,5 129,3 108,1
1980 120,9 85,4 154,2 85,4
1981 103,7 116,1 87,5 187
1982 51 60,8 123,3 71,2

45
Munteanu Andreea-Cristiana

An Iarna Primăvara Vara Toamna


1983 44,7 36,1 128,3 34,2
1984 106,6 129,9 99,5 60,8
1985 69,1 58,6 109 94,2
1986 114,4 26,6 73,7 102,4
1987 70,2 110 184,1 64,9
1988 79,9 128,8 80,2 135,9
1989 70,4 50,9 86,5 115
1990 45,5 78,1 34,4 89,8
1991 44,4 148 154,9 65,7
1992 41,3 97 60,8 70,6
1993 39,1 124,7 117,5 108,8
1994 69,5 58 125,7 68,7
1995 119,4 131,7 74,8 224,4
1996 133,9 97,6 44,5 156,8
1997 57,9 217,1 259,5 96,9
1998 70 65,1 105,5 224,8
1999 81,1 109,9 177,2 125,6
2000 72,1 57,7 75,9 64,8
2001 73,1 106,1 69,7 102,3
2002 57,3 114,7 105,5 165,6
2003 82,7 47,7 55,3 169
2004 121,1 123,7 247,8 50,4
2005 131,5 78,6 139,3 277,3
2006 55,7 157 139,3 76,8
2007 92,9 72,5 110 193,8
2008 75,4 169,4 79,5 66,7
2009 157,6 83,5 112,5 104,3
2010 165,3 102,7 177,2 127,1
2011 98,6 90,6 70 56,1
2012 186,5 153,8 43,9 51,8
2013 55 72,1 161,5 202,5

3.3. Cantitățile medii lunare de precipitații

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna ianuarie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din
tabelul 11 și figura 10 observăm următoarele :
În luna ianuarie, precum și în celelalte luni de iarnă, precipitațiile se produc sub formă de
ninsoare. Genetic, ninsoarea este consecința interacțiunii dintre masele de aer polar și arctic
determinate de Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Scandinav, însă mai frecvent de către
Anticiclonul Est-European și mai puțin de cel Siberian, cu aerul tropical cald determinat în
special de depresiunile normale sau retrograde. (Sursa 31)
În luna ianuarie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 100 mm atingând un maxim pluviometric de 133,8 mm în anul 1966.

46
Munteanu Andreea-Cristiana

Aceste cantități ridicate de precipitații au fost determinate de intensa interacțiune a maselor de


aer rece polar și arctic generate de anticiclonii Scandinav, Groenlandez, Est-European și Siberian,
cu aerul cald tropical generat de ciclonii mediteraneeni cu evoluție normală sau retrogradă. (Sursa
32)
În luna ianuarie a următorilor ani cantitățile medii de precipitații au scăzut înregistrând doar în
luna ianuarie a anului 2012 sub 90 mm, respectiv 88,7 mm, după care scad sub 70 mm
înregistrând în luna ianuarie a anului 1995 cantități medii de precipitații de 67,5 mm și în luna
ianuarie a anului 1968 cantități medii de precipitații 64,8 mm.
Aceste cantități medii de precipitații au fost influențate de vastul anticiclon continental care
centrat pe Rusia sau peste Europa de Est s-a extins spre România ajungând pe teritoriul
municipiul Constanța, în timp ce presiunea era relativ scăzută pe Marea Neagră. Vecinătatea
bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o circulație a aerului descendentă, este și ea
nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 7)
În 2 luni, respectiv în luna ianuarie a anilor 1984 și 2005 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 60 mm, iar în 7 luni, respectiv în luna ianuarie a anilor 1963, 1967, 1979, 1980,
2003, 2004 și 2010 s-au înregistrat cantități medii de precipitații chiar sub 50 mm, după cum
urmează : în luna ianuarie a anului 1984 s-au înregistrat 58,1 mm, în luna ianuarie a anului 2005
s-au înregistrat 56,7 mm, în luna ianuarie a anului 1963 s-au înregistrat mm 48,7 mm, în luna
ianuarie a anului 1979 s-au înregistrat 47,1 mm, în luna ianuarie a anului 2010 s-au înregistrat
46,1 mm, în luna ianuarie a anului 2004 s-au înregistrat 45,1 mm, în luna ianuarie a anului 2003
s-au înregistrat 44,5 mm, în luna ianuarie a anului 1980 s-au înregistrat 42,1 mm, iar în luna
ianuarie a anului 1967 s-au înregistrat 40,9 mm.
Aceste cantități medii mai reduse de precipitații sunt influențate atât de activitatea
Anticiclonului Siberian, cât și de datorită suprafeței întinse de apă a Mării Negre care favorizează
curenți de aer descendenți, inversiuni de temperatură si destrămarea sistemelor noroase. (Sursa
32)
Cantitățile medii de precipitații sub 40 mm s-au înregistrat într-un număr mare de ani a lunii
ianuarie, respectiv în 11 ani, în luna ianuarie a anilor 1969, 1971, 1973, 1981, 1986, 1987, 2000,
2008, 2009, 2011 și 2013, după cum urmează : în luna ianuarie a anului 1981 s-au înregistrat 39,8
mm, în luna ianuarie a anului 1986 s-au înregistrat 38,6 mm, în luna ianuarie a anului 2011 s-au
înregistrat 36,1 mm, în luna ianuarie a anului 2009 s-au înregistrat 35,9 mm, în luna ianuarie a
anului 1973 s-au înregistrat 35,5 mm, în luna ianuarie a anului 2000 s-au înregistrat 35,3 mm, în

47
Munteanu Andreea-Cristiana

luna ianuarie a anului 2013 s-au înregistrat 34,6 mm, în luna ianuarie a anului 2008 s-au
înregistrat 33,0 mm, în luna ianuarie a anului 1987 s-au înregistrat 30,7 mm, în luna ianuarie a
anului 1971 s-au înregistrat 30,6 mm și în luna ianuarie a anului 1969 s-au înregistrat 30,4 mm.
Ca urmare a intensificării Anticiclonului Siberian, a prezenței maselor de aer cald și uscat,
precum și a suprafeţei acvatice a Mării Negre, care prin procesele de evaporaţie implică consum
de căldură, se formează inversiuni de temperatură, caracterizate prin curenţi de aer descendenţi,
fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi diminuarea precipitaţiilor, s-au înregistrat
sub 30 mm și chiar sub 20 mm. (Sursa 43)
Astfel, cantitățile medii de precipitații sub 30 mm s-au înregistrat în luna ianuarie a anilor 1961,
1962, 1985, 1988, 1998, 1996 și 2007, iar sub 20 mm s-au înregistrat în luna ianuarie a anilor
1965, 1975, 1976, 1978, 1994, 1999, 2002 și 2006, după cum urmează : în luna ianuarie a anului
1961 s-au înregistrat 29,6 mm, în luna ianuarie a anului 1998 s-au înregistrat 28,8 mm, în luna
ianuarie a anului 2007 s-au înregistrat 28,4 mm, în luna ianuarie a anului 1962 s-au înregistrat
27,2 mm, în luna ianuarie a anului 1985 s-au înregistrat 23,8 mm, în luna ianuarie a anului 1988
s-au înregistrat 22,7 mm, în luna ianuarie a anului 1996 s-au înregistrat 22,3 mm, în luna
ianuarie a anului 1975 s-au înregistrat 19,7 mm, în luna ianuarie a anului 2006 s-au înregistrat
18,9 mm, în luna ianuarie a anului 1976 s-au înregistrat 17,9 mm, în luna ianuarie a anului 1994
s-au înregistrat 16,1 mm, în luna ianuarie a anului 2002 s-au înregistrat 15,6 mm, în luna ianuarie
a anului 1999 s-au înregistrat 12,9 mm, în luna ianuarie a anului 1965 s-au înregistrat 12,6 mm,
iar în luna ianuarie a anului 1978 s-au înregistrat 10, 2 mm.
Brâul de mare presiune care se instalează iarna peste Europa Centrală și de Est, prin unirea
dorsalei Anticiclonului Azoric cu cea a Anticiclonului Est-European care poziționat mai spre sud
facilitează advecții ale aerului cald tropical-continental de origine sahariană și blochează
advecțiile aerului umed pompat de Depresiunea Islandeză, determinând în municipiul Constanța
precipitații foarte reduse sub 10 mm. (Sursa 3)
Astfel, cele mai reduse cantitățile medii de precipitații sub 10 mm s-au înregistrat în cei mai
mulți ani a lunii ianuarie, respectiv în 14 ani, în luna ianuarie a anilor 1964, 1970, 1972, 1974,
1977, 1982, 1983, 1989, 1990, 1991, 1992, 1993, 1997 și 2001, după cum urmează : în luna
ianuarie a anului 1997 s-au înregistrat 8,4 mm, în luna ianuarie a anului 1982 s-au înregistrat 7,8
mm, atât în luna ianuarie a anului 1970 cât și în luna ianuarie a anului 1977 s-au înregistrat
aceleași cantități medii de precipitații de 7,6 mm, în luna ianuarie a anului 1993 s-au înregistrat
7,2 mm, în luna ianuarie a anului 1990 s-au înregistrat 6,5 mm, în luna ianuarie a anului 2001 s-

48
Munteanu Andreea-Cristiana

au înregistrat 6,2 mm, în luna ianuarie a anului 1972 s-au înregistrat 6,1 mm, în luna ianuarie a
anului 1964 s-au înregistrat 5,5 mm, în luna ianuarie a anului 1974 s-au înregistrat 5,4 mm, în
luna ianuarie a anului 1983 s-au înregistrat 4,4 mm, în luna ianuarie a anului 1989 s-au înregistrat
4,1 mm, în luna ianuarie a anului 1991 s-au înregistrat 3,3 mm, iar în luna ianuarie a anului 1992
s-a înregistrat minimul pluviometric de 2,2 mm.
Analiza cantităților medii de precipitații din luna ianuarie din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
sub 50 mm în luna ianuarie a anilor 1979-1980, a 2 ani consecutivi cu cantități medii de
precipitații sub 40 mm în luna ianuarie a anilor 1986-1987 și 2008-2009, a 2 ani consecutivi cu
cantități medii de precipitații sub 30 mm în luna ianuarie a anilor 1961-1962, a 2 ani consecutivi
cu cantități medii de precipitații sub 20 mm în luna ianuarie a anilor 1975-1976 și a 2 și 5 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 10 mm în luna ianuarie a anilor 1982-1983,
1989-1993, în restul anilor în luna ianuarie cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna ianuarie a anului 1992 s-a înregistrat minimul pluviometric de 2,2 mm, iar în luna
ianuarie a anului 1966 s-a înregistrat maximul pluviometric 133,8 mm.
În luna ianuarie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au
totalizat 1553,6 mm.

160

140

120

100
mm

80

60

40

20

0
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013

An

Figura 10 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii ianuarie din municipiul Constanța (1961-2013)

49
Munteanu Andreea-Cristiana

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna februarie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din
tabelul 11 și figura 11 observăm următoarele :
În luna februarie, precum și în celelalte luni de iarnă, precipitațiile se produc sub formă de
ninsoare. Genetic, ninsoarea este consecința interacțiunii dintre masele de aer polar și arctic
determinate de Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Scandinav, însă mai frecvent de către
Anticiclonul Est-European și mai puțin de cel Siberian, cu aerul tropical cald determinat în
special de depresiunile normale sau retrograde. (Sursa 31)
În luna februarie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 90 mm atingând un maxim pluviometric de 95,9 mm în anul 1970.
Aceste cantități medii de precipitații au fost determinate de interacțiune maselor de aer rece
polar și arctic generate de anticiclonii Scandinav, Groenlandez, Est-European și Siberian, cu aerul
cald tropical generat de ciclonii mediteraneeni cu evoluție normală sau retrogradă. (Sursa 32)
În luna februarie a anilor 1963, 1969 și 2010 cantitățile medii de precipitații au scăzut
înregistrând sub 90 mm, sub 70 mm și chiar sub 60 mm, după cum urmează : în luna februarie a
anului 1969 s-au înregistrat 85,1 mm, în luna februarie a anului 2010 s-au înregistrat 62,0 mm, iar
în luna februarie a anului 1963 s-au înregistrat 57,8 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt influențate atât de Anticiclonul Siberian, cât și
acvatoriul marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni de
temperatură, destrămarea sistemelor noroase și implicit reducerea cantitățiilor de precipitații.
(Sursa 43)
În luna februarie a anilor 1965, 1971, 1977, 1986, 1996, 2001 și 2005 s-au înregistrat cantitățile
medii de precipitații sub 50 mm și chiar sub 40 mm în luna ianuarie a anilor 1962, 1973, 1978,
1984 și 2009, după cum urmează : în luna februarie a anului 1977 s-au înregistrat 49,3 mm, în
luna februarie a anului 1971 s-au înregistrat 47,8 mm, în luna februarie a anului 1996 s-au
înregistrat 47,8 mm, în luna februarie a anului 2005 s-au înregistrat 47,2 mm, în luna februarie a
anului 1986 s-au înregistrat 47 mm, în luna februarie a anului 1965 s-au înregistrat 45,5 mm, în
luna februarie a anului 2001 s-au înregistrat 43,3 mm, în luna februarie a anului 2001 s-au
înregistrat 43,3 mm, în luna februarie a anului 1978 s-au înregistrat 37,9 mm, în luna februarie a
anului 1984 s-au înregistrat 35,6 mm, în luna februarie a anului 1973 s-au înregistrat 33,9 mm, în
luna februarie a anului 2009 s-au înregistrat 32,9 mm, iar în luna februarie a anului 1962 s-au
înregistrat 30,1 mm

50
Munteanu Andreea-Cristiana

Aceste cantități medii de precipitații între 40-50 mm sunt determinate de intensificarea


Anticiclonului Siberian care în corelație cu slaba activitate a Ciclonilor Mediteraneeni și cu
suprafața acvatică a Mării Negre, în cadrul căreia ca urmare a procesele de evaporaţie care
implică consum de căldură se formează inversiuni de temperatură caracterizate prin curenţi de aer
descendenţi fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase, diminuează considerabil cantitățile
de precipitații. (Sursa 4)
În luna februarie a anilor 1964, 1968, 1972, 1981, 1983, 1985, 1998, 2000 și 2006, s-au
înregistrat cantități medii de precipitații sub 30 mm și chiar sub 20 mm în cei mai mulți ani a
lunii februarie, respectiv în 21 ani, 1966, 1967, 1974, 1979, 1980, 1982, 1987, 1988, 1989, 1990,
1991, 1992, 1993, 1997, 1999, 2003, 2004, 2007, 2011, 2012 și 2013, după cum urmează : în
luna februarie a anului 2000 s-au înregistrat 27,4 mm, în luna februarie a anului 2006 s-au
înregistrat 26,8 mm, în luna februarie a anului 1964 s-au înregistrat 25,5 mm, în luna februarie a
anului 1985 s-au înregistrat 24,6 mm, în luna februarie a anului 1972 s-au înregistrat 23,6 mm, în
luna februarie a anului 1981 s-au înregistrat 21,4 mm, în luna februarie a anului 1968 s-au
înregistrat 21,3 mm, în luna februarie a anului 1983 s-au înregistrat 21,2 mm, în luna februarie a
anului 1998 s-au înregistrat 20,5 mm, în luna februarie a anului 2004 s-au înregistrat 19,7 mm, în
luna februarie a anului 1967 s-au înregistrat 19,6 mm, în luna februarie a anului 1982 s-au
înregistrat 18,9 mm, în luna februarie a anului s-au înregistrat 1989 mm, în luna februarie a anului
1999 s-au înregistrat 18,5 mm, în luna februarie a anului 1979 s-au înregistrat 18,3 mm, în luna
februarie a anului 2012 s-au înregistrat 17,5 mm, în luna februarie a anului 2011 s-au înregistrat
17,1 mm, în luna februarie a anului 1992 s-au înregistrat 17 mm, în luna februarie a anului 1991
s-au înregistrat 16 mm, în luna februarie a anului 2007 s-au înregistrat 15,8 mm, în luna februarie
a anului 2003 s-au înregistrat 15,1 mm, în luna februarie a anului 1993 s-au înregistrat 15 mm, în
luna februarie a anului 1988 s-au înregistrat 14,3 mm, atât în luna februarie a anului 1990 cât și
în luna februarie a anului 2013 s-au înregistrat 13,4 mm, în luna februarie a anului 1997 s-au
înregistrat 13,1 mm, în luna februarie a anului 1987 s-au înregistrat 12,7 mm, în luna februarie a
anului 1966 s-au înregistrat 12,3 mm, în luna februarie a anului 1974 s-au înregistrat 12,1 mm, iar
în luna februarie a anului 1980 s-au înregistrat 10,4 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sub 30 mm și sub 20 mm sunt influențate de intensa
activitate a Anticiclonului Siberian și de vecinătatea bazinului Mării Negre deasupra căruia se
dezvoltă o circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor.
(Sursa 4)

51
Munteanu Andreea-Cristiana

Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 10 mm în luna februarie a anilor
1961, 1975, 1976, 1994, 1995, 2002 și 2008, după cum urmează : în luna februarie a anului 1976
s-au înregistrat 9,9 mm, în luna februarie a anului 1961 s-au înregistrat 9,8 mm, în luna februarie
a anului 1975 s-au înregistrat 7,4 mm, în luna februarie a anului 1995 s-au înregistrat 7,3 mm, în
luna februarie a anului 2002 s-au înregistrat 5,1 mm, în luna februarie a anului 1994 s-au
înregistrat 2,8 mm, iar în luna februarie a anului 2008 s-a înregistrat minimul pluviometric de
doar 1,5 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt influențate de Oscilația Nord-Atlantică atunci
când se află în faza ei pozitivă. Această fază se caracterizează prin diminuarea arealului
Depresiunii Islandeze și extinderea arealului Anticiclonului Azoric care se deplasează spre
continent. Variația diferenței de presiune dintre câmpul ciclonic al Depresiunii Islandeze din
nordul Oceanului Atlantic și câmpul anticiclonic al maximei Azorelor duce la formarea jetului
atmosferic în stratosferă, la circa 10000 m altitudine cu direcție circumterestră vest-est, peste
zona temperată. Aceasta formează o barieră între aerul cald tropical dinspre ecuator și aerul rece
dinspre poli. Tendința de creștere a frecvenței fazei pozitive a Oscilației Nord-Atlantice este
asociată cu un transport de masă atmosferică între cele două formațiuni barice din sud,
Anticiclonul Azorelor și din nord, Depresiunea Islandeză. Concomitent se intensifică vânturile de
vest la latitudini temperate care determină un aport de aer cald, oceanic și tropical-continental
peste cea mai mare parte a Europei, în timp ce peste vestul Groenlandei are loc o invazie de aer
rece de origine arctică. Astfel, ca urmare a extinderii Anticiclonului Azoric care blochează aerul
umed generat de Depresiunea Islandeză ce acoperă doar nord-vestul Europei unde generează ploi,
pe teritoriul municipiului Constanța faza pozitivă a Oscilației Nord-Atlantice determină
precipitații deficitare. (Sursa 3)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna februarie din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani, a 3 ani și a 7 ani consecutivi cu cantități medii
de precipitații sub 20 mm 1966-1967, 2003-2004, 2011-2013 și 1987-1993, precum și a 2 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 10 mm în luna februarie a anilor 1975-1976 și
1994-1995, în restul anilor în luna februarie cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna februarie a anului 2008 s-a înregistrat minimul pluviometric de 1,5 mm, iar în
luna ianuarie a anului 1970 s-a înregistrat maximul pluviometric 95,9 mm.
În luna februarie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt
mai reduse decât cele căzute în luna ianuarie cu -169,5 mm, acestea totalizând 1384,1 mm.

52
Munteanu Andreea-Cristiana

120

100

80
mm

60

40

20

1997

2005
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995

1999
2001
2003

2007
2009
2011
2013
An

Figura 11 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii februarie din municipiul Constanța (1961-2013)

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna martie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul
11 și figura 12 observăm următoarele :
În luna martie cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 60 mm în anii 1973, 1984, 1995, și 2002, după cum urmează : în luna
martie a anului 1973 s-a înregistrat maximul pluviometric de 78,2 mm, în luna martie a anului
2002 s-au înregistrat 73 mm, în luna martie a anului 1995 s-au înregistrat 70,4 mm, iar în în luna
martie a anului 1984 s-au înregistrat 70,3 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt determinate de activitatea ciclonilor Mediteraneeni,
precum și de vecinătatea Mării Negre. Începând din luna martie, ca urmare a inerției termice
suprafața Mării Negre se încălește mai lent în comparație cu suprafața terestră, prin creșterea
unghiului de incidență a razelor solare. Astfel, se accentuează contrastul termic teritorial pe
fondul dezvoltării circulaţiei periodice locale, care prin componenta de zi, briza de mare,
transportă dinspre mare aerul rece şi umed, deci vapori de apă. (Sursa 12)

53
Munteanu Andreea-Cristiana

În luna martie a anilor 1962, 1981, 1988, 1993, 2001 și 2006 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 60 mm, iar în luna martie a anilor 1961, 1962, 1978, 1981, 2001 și 2010 s-au
înregistrat cantități medii de precipitații sub 50 mm, după cum urmează : în luna martie a anului
1988 s-au înregistrat 59,3 mm, în luna martie a anului 1993 s-au înregistrat 55,9 mm, în luna
martie a anului 2006 s-au înregistrat 55,3 mm, în luna martie a anului 1978 s-au înregistrat 47,8
mm, în luna martie a anului 2010 s-au înregistrat 46,2 mm, în luna martie a anului 1961 s-au
înregistrat 44,8 mm, în luna martie a anului 2001 s-au înregistrat 44,6 mm, în luna martie a anului
1962 s-au înregistrat 43,5 mm, iar în luna martie a anului 1981 s-au înregistrat 42,2 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În luna martie a anilor 1965, 1992, 1999 și 2007 s-au înregistrat cantități medii de precipitații
sub 40 mm și chiar sub 30 mm în luna martie a anilor 1963, 1966, 1967, 1969, 1970, 1971, 1975,
1980, 1996, 1997, 1998, 2000, 2004, 2005 și 2008, după cum urmează : în luna martie a anului
1999 s-au înregistrat 33,4 mm, în luna martie a anului 2007 s-au înregistrat 32,1 mm, în luna
martie a anului 1992 s-au înregistrat 31,2 mm, în luna martie a anului 1965 s-au înregistrat 30,3
mm, în luna martie a anului 1997 s-au înregistrat 29,3 mm, în luna martie a anului 1971 s-au
înregistrat 27,9 mm, în luna martie a anului 1969 s-au înregistrat 27,8 mm, atât în luna martie a
anului 1996 cât și în luna martie a anului 1998 s-au înregistrat aceleași cantități de precipitații de
26,4 mm, în luna martie a anului 1970 s-au înregistrat 24,9 mm, atât în luna martie a anului
2000 cât și în luna martie a anului 1967 s-au înregistrat 24,5 mm, în luna martie a anului 2005 s-
au înregistrat 24,2 mm, în luna martie a anului 1963 s-au înregistrat 24 mm, în luna martie a
anului 2004 s-au înregistrat 23,5 mm, în luna martie a anului 2008 s-au înregistrat 23,4 mm, în
luna martie a anului 1980 s-au înregistrat 22,9 mm, în luna martie a anului 1966 s-au înregistrat
20,9 mm, iar în luna martie a anului 1975 s-au înregistrat 20,4 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate atât de intensificarea activității
anticiclonice și de masele de aer cald și uscat, cât și de acvatoriul marin al Mării Negre care prin
procesele de evaporaţie care implică consum de căldură se formează inversiuni de temperatură,
caracterizate prin curenţi de aer descendenţi fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase
diminuarea precipitaţiilor. (Sursa 43)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 20 mm în cei mai mulți ani ai
lunii martie, respectiv în 16 ani, în luna martie a anilor 1964, 1968, 1974, 1976, 1977, 1979,

54
Munteanu Andreea-Cristiana

1982, 1986, 1987, 1991, 1994, 2003, 2009, 2011, 2012 și 2013 și chiar sub 10 mm în luna martie
a anilor 1972, 1983, 1985, 1989 și 1990, după cum urmează : în luna martie a anului 1994 s-au
înregistrat 19,6 mm, în luna martie a anului 2011 s-au înregistrat 19,2 mm, în luna martie a anului
1979 s-au înregistrat 19 mm, în luna martie a anului 1986 s-au înregistrat 18,7 mm, în luna
martie a anului 2003 s-au înregistrat 18,3 mm, în luna martie a anului 1974 s-au înregistrat 18,1
mm, în luna martie a anului 2009 s-au înregistrat 17,7 mm, atât în luna martie a anului 2013 cât și
în luna martie a anului 1987 s-au înregistrat 14,2 mm, în luna martie a anului 1976 s-au
înregistrat 13,5 mm, în luna martie a anului 1968 s-au înregistrat 13,2 mm, în luna martie a anului
1964 s-au înregistrat 12,9 mm, în luna martie a anului 1982 s-au înregistrat 12,8 mm, în luna
martie a anului 2012 s-au înregistrat 12 mm, în luna martie a anului 1991 s-au înregistrat 10,9
mm, în luna martie a anului 1977 s-au înregistrat 10,8 mm, în luna martie a anului 1989 s-au
înregistrat 9,1 mm, în luna martie a anului 1985 s-au înregistrat 4,9 mm, în luna martie a anului
1972 s-au înregistrat 3,7 mm, în luna martie a anului 1983 s-au înregistrat 1,4 mm, iar în luna
martie a anului 1990 s-a înregistrat minimul pluviometric de doar 0,3 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a
Anticiclonului Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de barajul
termic al Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea inversiunilor
de temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor noroase şi
diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna martie din perioada 1961-2013 din municipiul
Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 50 mm în
luna martie a anilor 1961-196; a 2 ani și 3 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 30
mm în luna martie a anilor 1966-1967, 2004-2005, 1969-1971 și 1996-1998; a 2 ani și 3 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 20 mm în luna martie a anilor 1976-1977, 1986-
1987 și 2011-2013, și a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 10 mm în luna
martie a anilor 1989-1990, în restul anilor în luna martie cantitățile de precipitații având un regim
discontinuu.
Astfel, în luna martie a anului 1990 s-a înregistrat minimul pluviometric de 0,3 mm, iar în luna
martie a anului 1973 s-a înregistrat maximul pluviometric de 78,2 mm.
În luna martie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt
cele mai reduse decât în celelalte luni căzute în anotimpul de primăvară totalizând 1494 mm.

55
Munteanu Andreea-Cristiana

90
80
70
60
50

mm
40
30
20
10
0

1981

2013
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979

1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
An

Figura 12 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii martie din municipiul Constanța (1961-2013)

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna aprilie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul
11 și figura 13 observăm următoarele :
În luna aprilie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 90 mm atingând un maxim pluviometric de 96,9 mm în anul 2008.
Aceste cantități de precipitații sunt determinate atât de influența ciclonilor mediteraneeni și
pontici, cât și de influența brizelor marine. Contrastul termic apă-uscat, foarte evident în perioada
caldă a anului, generează dezvoltarea brizelor în zona litorală a municipiului Constanța, care
poartă cu ele vaporii de apă rezultați din procesele de evaporație de pe suprafețele de apă, spre
interiorul uscatului. Influența lor este, astfel, moderatoare, atât prin cantitatea de vapori de apă,
cât și prin viteza cu care bat. (Sursa 38)
Cantitățile medii de precipitații au înregistrat sub 90 mm, respectiv 88,7 mm în luna aprilie a
anului 1997, sub 80 mm, respectiv 77,7 mm în luna aprilie a anului 1977 și sub 70, respectiv 68,8
mm în luna aprilie a anului 1973.
Aceste cantități de precipitații arată, pe de o parte continentalizarea maselor de aer pe măsură ce
se deplasează către municipiul Constanța, iar pe de alta, influența Mării Negre care împiedică
dezvoltarea convecției și deci producerea precipitațiilor abundente. (Sursa 32)
În luna aprilie a anilor 1974, 1987, 1988, 1991 și 1999 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 50 mm, iar în luna aprilie a anilor 1963, 1966, 1975, 1979, 1982, 1984, 1990,
1992, 1993, 1995, 1996, 2001, 2005 și 2011 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 40
mm, după cum urmează : în luna aprilie a anului 1974 s-au înregistrat 49,4 mm, în luna aprilie a

56
Munteanu Andreea-Cristiana

anului 1988 s-au înregistrat 45 mm, în luna aprilie a anului 1999 s-au înregistrat 43,8 mm, în luna
aprilie a anului 1987 s-au înregistrat 41,5 mm, în luna aprilie a anului 1991 s-au înregistrat 40,6
mm, în luna aprilie a anului 1982 s-au înregistrat 39,7 mm, în luna aprilie a anului 2011 s-au
înregistrat 38,9 mm, în luna aprilie a anului 1992 s-au înregistrat 38,7 mm, în luna aprilie a anului
1975 s-au înregistrat 38,2 mm, în luna aprilie a anului 1990 s-au înregistrat 38,1 mm, în luna
aprilie a anului 1966 s-au înregistrat 35,5 mm, în luna aprilie a anului 1979 s-au înregistrat 35,4
mm, în luna aprilie a anului 1993 s-au înregistrat 35,1 mm, în luna aprilie a anului 1984 s-au
înregistrat 33,3 mm, în luna aprilie a anului 1995 s-au înregistrat 33,2 mm, în luna aprilie a anului
1996 s-au înregistrat 32,2 mm, în luna aprilie a anului 2001 s-au înregistrat 31,4 mm, în luna
aprilie a anului 2005 s-au înregistrat 31,3 mm, iar în luna aprilie a anului 1963 s-au înregistrat
30,9 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt determinate de intensificarea activității anticiclonice
și de acvatoriul marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni de
temperatură si destrămarea sistemelor noroase. (Sursa 32)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 30 mm în luna aprilie a anilor
1961, 1962, 1964, 1965, 1969, 1978, 1980, 1985, 1994, 2003, 2006, 2007, 2009, 2012 și 2013,
sub 20 mm în luna aprilie a anilor 1967, 1970, 1971, 1972, 1976, 1981, 1983, 1989, 2000, 2002
și 2010, și chiar sub 10 mm în luna aprilie a anilor 1968, 1986, 1998 și 2004, după cum urmează :
în luna aprilie a anului 1980 s-au înregistrat 29,6 mm, în luna aprilie a anului 2012 s-au
înregistrat 28,8 mm, în luna aprilie a anului 1978 s-au înregistrat 28,8 mm, în luna aprilie a anului
1985 s-au înregistrat 28,1 mm, în luna aprilie a anului 2006 s-au înregistrat 27,2 mm, în luna
aprilie a anului 1969 s-au înregistrat 27,1 mm, în luna aprilie a anului 1965 s-au înregistrat 26,8
mm, în luna aprilie a anului 1964 s-au înregistrat 26,7 mm, în luna aprilie a anului 2013 s-au
înregistrat 24,7 mm, în luna aprilie a anului 2003 s-au înregistrat 22,8 mm, în luna aprilie a anului
1961 s-au înregistrat 22,6 mm, în luna aprilie a anului 2009 s-au înregistrat 21,5 mm, atât în luna
aprilie a anului 1994 cât și în luna aprilie a anului 2007 s-au înregistrat aceleași cantități medii de
precipitații de 21,1 mm, în luna aprilie a anului 1962 s-au înregistrat 20,7 mm, în luna aprilie a
anului 1972 s-au înregistrat 19,6 mm, atât în luna aprilie a anului 2000 cât și în luna aprilie a
anului 2002 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 17,7 mm, în luna aprilie a
anului 1989 s-au înregistrat 16,9 mm, în luna aprilie a anului 1970 s-au înregistrat 16,5 mm, în
luna aprilie a anului 1981 s-au înregistrat 15,9 mm, în luna aprilie a anului 2010 s-au înregistrat
14,9 mm, în luna aprilie a anului 1976 s-au înregistrat 14,7 mm, în luna aprilie a anului 1983 s-au

57
Munteanu Andreea-Cristiana

înregistrat 14,4 mm, atât în luna aprilie a anului 1967 cât și în luna aprilie a anului 1971 s-au
înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 12,5 mm, în luna aprilie a anului 1998 s-au
înregistrat 7,3 mm, în luna aprilie a anului 1986 s-au înregistrat 4,9 mm, în luna aprilie a anului
1968 s-au înregistrat 4,2 mm, iar în luna aprilie a anului 2004 s-a înregistrat minimul
pluviometric de doar 2,3 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a
Anticiclonului Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de
baraju termic al Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea
inversiunilor de temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor
noroase şi diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna aprilie din perioada 1961-2013 din municipiul
Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 50 mm în
luna aprilie a anilor 1987-1988; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 40 mm în
luna aprilie a anilor 1992-1993 și 1995-1996; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
sub 30 mm în luna aprilie a anilor 1961-1962, 1964-1965, 2006-2007 și 2012-2013, și a 3 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 20 mm în luna aprilie a anilor 1970-1972, în
restul anilor în luna aprilie cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna aprilie a anului 2004 s-a înregistrat minimul pluviometric de 2,3 mm, iar în luna
aprilie a anului 2008 s-a înregistrat maximul pluviometric de 96,9 mm.
În luna aprilie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt
mai ridicate decât în celelalte căzute în luna martie cu 119,9 mm, totalizând 1613,9 mm.

120

100

80
mm

60

40

20

0
1961

1987

2013
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985

1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011

An

Figura 13 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii aprilie din municipiul Constanța (1961-2013)

58
Munteanu Andreea-Cristiana

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna mai în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul 11
și figura 14 observăm următoarele :
În luna mai, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul Constanța
au fost de peste 100 mm atingând în anul 2008 maximul pluviometric de 113,9 mm, iar în anul
1970 cantități medii de precipitații de 109,9 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt determinate de ciclonul oceanic care pătrunde pe
teritoriul municipiului Constanța din vestul țării, atunci când apare în talvegul vastei zonei
depresionare Atlantice și determină precipitații ridicate ca urmare a intensificării convecție
dinamice. (Sursa 14)
O altă cauză o constituie brizele marine generate de contrastul termic apă-uscat, care poartă cu
ele vaporii de apă rezultați din procesele de evaporație de pe suprafețele de apă, spre interiorul
uscatului. Influența lor este, astfel, moderatoare, atât prin cantitatea de vapori de apă, cât și prin
viteza cu care bat. (Sursa 38)
În luna mai a anilor 1991, 1997 și 2004 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 100
mm, în luna mai a anului 1971 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 90 mm, iar în
luna mai a anilor 1964, 1965 și 2006 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 80 mm,
după cum urmează : în luna mai a anului 1997 s-au înregistrat 99,1 mm, în luna mai a anului
2004 s-au înregistrat 97,9 mm, în luna mai a anului 1991 s-au înregistrat 96,5 mm, în luna mai a
anului 1971 s-au înregistrat 84,1 mm, în luna mai a anului 2006 s-au înregistrat 74,5 mm, în luna
mai a anului 1965 s-au înregistrat 71,1 mm, iar în luna mai a anului 1964 s-au înregistrat 71 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt determinate pe de o parte de continentalizarea maselor
de aer pe măsură ce se deplasează către municipiul Constanța, iar pe de alta, de influența Mării
Negre care împiedică dezvoltarea convecției și deci producerea precipitațiilor abundente. (Sursa
32)
În luna mai a anilor 1961 și 1978 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 70 mm, în
luna mai a anilor 1962, 1974, 1981 și 1987 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 60
mm, iar în luna mai a anilor 1977, 2009 și 2010 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub
50 mm, după cum urmează : în luna mai a anului 1961 s-au înregistrat 62,4 mm, în luna mai a
anului 1978 s-au înregistrat 61,7 mm, în luna mai a anului 1981 s-au înregistrat 58 mm, în luna
mai a anului 1962 s-au înregistrat 57,6 mm, în luna mai a anului 1987 s-au înregistrat 54,3 mm, în
luna mai a anului 1974 s-au înregistrat 53,4 mm, în luna mai a anului 2008 s-au înregistrat 49,1

59
Munteanu Andreea-Cristiana

mm, în luna mai a anului 1977 s-au înregistrat 47,8 mm, în luna mai a anului 2009 s-au
înregistrat 44,3 mm, iar în luna mai a anului 2010 s-au înregistrat 41,6 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În luna mai a anilor 1967, 1972, 1973, 1979, 1980, 1990, 1993, 1996, 1998, 1999, 2001, 2011 și
2013 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 40 mm, iar în luna mai a anilor 1966,
1975, 1983, 1984, 1985, 1988, 1989, 1992, 1995, 2002 și 2005 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 30 mm, după cum urmează : în luna mai a anului 1990 s-au înregistrat 39,7 mm,
în luna mai a anului 1967 s-au înregistrat 39,3 mm, în luna mai a anului 1979 s-au înregistrat 39,1
mm, în luna mai a anului 1996 s-au înregistrat 39 mm, în luna mai a anului 1993 s-au înregistrat
33,7 mm, în luna mai a anului 2013 s-au înregistrat 33,2 mm, în luna mai a anului 1980 s-au
înregistrat 32,9 mm, în luna mai a anului 1973 s-au înregistrat 32,8 mm, în luna mai a anului
1999 s-au înregistrat 32,7 mm, în luna mai a anului 2011 s-au înregistrat 32,5 mm, în luna mai a
anului 1972 s-au înregistrat 31,8 mm, în luna mai a anului 1998 s-au înregistrat 31,4 mm, în luna
mai a anului 2001 s-au înregistrat 30,1 mm, în luna mai a anului 1995 s-au înregistrat 28,1 mm,
în luna mai a anului 1992 s-au înregistrat 27,1 mm, în luna mai a anului 1984 s-au înregistrat 26,3
mm, în luna mai a anului 1985 s-au înregistrat 25,6 mm, în luna mai a anului 1989 s-au
înregistrat 24,9 mm, în luna mai a anului 1988 s-au înregistrat 24,5 mm, în luna mai a anului
1975 s-au înregistrat 24,1 mm, în luna mai a anului 2002 s-au înregistrat 24 mm, în luna mai a
anului 2005 s-au înregistrat 23,1 mm, în luna mai a anului 1966 s-au înregistrat 21,2 mm, iar în
luna mai a anului 1983 s-au înregistrat 20,3 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate atât de intensificarea activității
anticiclonice când norii și precipitațiile de convecție termică nu se dezvoltă prea mult, cât și
datorită acvatoriului marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni
de temperatură și destrămarea sistemelor noroase. (Sursa 32)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 20 mm în luna mai a anilor
1963, 1976, 1994, 2000 și 2007, cât și sub 10 mm în luna mai a anilor 1968, 1969, 1982, 1986 și
2003, după cum urmează : în luna mai a anului 2007 s-au înregistrat 19,3 mm, în luna mai a
anului 1994 s-au înregistrat 17,3 mm, în luna mai a anului 2000 s-au înregistrat 15,5 mm, în luna
mai a anului 1963 s-au înregistrat 14,3 mm, în luna mai a anului 1976 s-au înregistrat 11,7 mm,
în luna mai a anului 1982 s-au înregistrat 8,3 mm, în luna mai a anului 2003 s-au înregistrat 6,6

60
Munteanu Andreea-Cristiana

mm, în luna mai a anului 1986 s-au înregistrat 3 mm, iar în luna mai a anului 1968 s-a înregistrat
minimul pluviometric de doar 2,8 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate pe de o parte de Anticiclonul Est-
European, pe de altă parte de Marea Neagră care nu este numai un centru de ciclogeneză care
poate genera ploi, ea este în cea mai mare parte de timp acvatori imens cu rol de „baraj termic”
datorită inversiunilor de temperatură cauzate de procesele de evaporație care contribuie la
destrămarea sistemelor noroase și reducerea evidentă a cantității de precipitații. (Sursa 38)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna mai din perioada 1961-2013 din municipiul
Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 80 mm în
luna mai a anilor 1964-1965; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 40 mm în
luna mai a anilor 1972-1973, 1979-1980 și 1998-1999; a 2 ani și 3 ani consecutivi cu cantități
medii de precipitații sub 30 mm în luna mai a anilor 1988-1989 și 1984-1985, și a 2 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 10 mm în luna mai a anilor 1968-1969, în restul
anilor în luna mai cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna mai a anului 1968 s-a înregistrat minimul pluviometric de 2,8 mm, iar în luna mai
a anului 2012 s-a înregistrat maximul pluviometric 113 mm.
În luna mai, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt cele
mai abundente decât cele căzute în restul lunilor din anotimpul de primăvară, totalizând 2172,1
mm.

120

100

80
mm

60

40

20

0
1997

2005
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995

1999
2001
2003

2007
2009
2011
2013

An

Figura 14 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii mai din municipiul Constanța (1961-2013)

61
Munteanu Andreea-Cristiana

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna iunie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul
11 și figura 15 observăm următoarele :
În luna iunie, precum și în restul lunilor de vară, precipitațiile sunt de natură frontală și se
produc de obicei ziua, având frecvent caracter de aversă. (Sursa 17)
În luna iunie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul Constanța
au fost de peste 100 mm atingând în anul 1978 maximul pluviometric de 101,7 mm.
Maximul pluviometric din luna iunie a anului 1978 este determinat în cea mai mare măsură de
extinderea spre interiorul continentului european a dorsalelor anticiclonului Azoric, care
antrenează la periferia lor ciclonii atlantici. (Sursa 32)
O altă cauză, o constituie contrastul termic apă-uscat, foarte evident în perioada caldă a anului,
care generează dezvoltarea brizelor în zona litorală a municipiului Constanța. Brizele poartă cu
ele vaporii de apă rezultați din procesele de evaporație de pe suprafețele de apă, spre interiorul
uscatului, influența lor fiind, astfel, moderatoare, atât prin cantitatea de vapori de apă, cât și prin
viteza cu care bat. (Sursa 38)
În luna iunie a anilor 1969 și 2013 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 90 mm, în
luna iunie a anilor 1977 și 2010 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 80 mm, iar în
luna iunie a anilor 1980, 1985, 1987, 1989, 1991, 1999, 2000 și 2004 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații sub 70 mm, după cum urmează : în luna iunie a anului 1969 s-au înregistrat
87,1 mm, în luna iunie a anului 2013 s-au înregistrat 84,6 mm, în luna iunie a anului 2010 s-au
înregistrat 78,2 mm, în luna iunie a anului 1977 s-au înregistrat 74 mm, în luna iunie a anului
1999 s-au înregistrat 69,9 mm, în luna iunie a anului 1985 s-au înregistrat 68,2 mm, în luna iunie
a anului 2004 s-au înregistrat 68 mm, în luna iunie a anului 1987 s-au înregistrat 65,6 mm, în
luna iunie a anului 1991 s-au înregistrat 65,5 mm, în luna iunie a anului 2000 s-au înregistrat 63,4
mm, în luna iunie a anului 1989 s-au înregistrat 60,7 mm, iar în luna iunie a anului 1980 s-au
înregistrat 60,5 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În luna iunie a anilor 1963, 1983, 1988 și 1995 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub
60 mm, în luna iunie a anilor 1964, 1975, 1986, 1993, 1994, 1997, 1998 și 2008 s-au înregistrat
cantități medii de precipitații sub 50 mm, iar în luna iunie a anilor 1961, 1966, 1967, 1968, 1972,

62
Munteanu Andreea-Cristiana

1973, 1974, 1976, 1981, 1982, 1984, 1990, 1992, 2001, 2002, 2005, 2007 și 2011 s-au înregistrat
cantități medii de precipitații sub 40 mm, după cum urmează : în luna iunie a anului 1983 s-au
înregistrat 58,9 mm, în luna iunie a anului 1988 s-au înregistrat 56,2 mm, în luna iunie a anului
1995 s-au înregistrat 54,6 mm, în luna iunie a anului 1963 s-au înregistrat 51,4 mm, în luna iunie
a anului 1998 s-au înregistrat 48 mm, în luna iunie a anului 2008 s-au înregistrat 47,7 mm, în
luna iunie a anului 1997 s-au înregistrat 46,9 mm, în luna iunie a anului 1975 s-au înregistrat 46,1
mm, în luna iunie a anului 1994 s-au înregistrat 43,3 mm, în luna iunie a anului 1986 s-au
înregistrat 43 mm, în luna iunie a anului 1964 s-au înregistrat 40 mm, în luna iunie a anului 2005
s-au înregistrat 37,8 mm, în luna iunie a anului 1974 s-au înregistrat 37,4 mm, în luna iunie a
anului 1968 s-au înregistrat 36,4 mm, în luna iunie a anului 2001 s-au înregistrat 35,6 mm, în luna
iunie a anului 1973 s-au înregistrat 33,2 mm, în luna iunie a anului 1981 s-au înregistrat 30,3 mm,
în luna iunie a anului 1982 s-au înregistrat 29,3 mm, în luna iunie a anului 1972 s-au înregistrat
27,8 mm, în luna iunie a anului 1992 s-au înregistrat 26,7 mm, în luna iunie a anului 1984 s-au
înregistrat 26,5 mm, în luna iunie a anului 1976 s-au înregistrat 26 mm, în luna iunie a anului
2007 s-au înregistrat 25,4 mm, în luna iunie a anului 1961 s-au înregistrat 24,2 mm, în luna iunie
a anului 1967 s-au înregistrat 23,9 mm, atât în luna iunie a anului 1990 cât și în luna iunie a
anului 2002 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 23,8 mm, în luna iunie a
anului 1966 s-au înregistrat 23,2 mm, iar în luna iunie a anului 2011 s-au înregistrat 21,1 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a Anticiclonului
Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de barajul termic al
Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea inversiunilor de
temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor noroase şi
diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au atins sub 20 mm în luna iunie a anilor 1970,
1971, 1979, 2003 și 2006, și chiar sub 10 mm în luna iunie a anilor 1962, 1965, 1996, 2009 și
2012, după cum urmează : în luna iunie a anului 1979 s-au înregistrat 16,1 mm, în luna iunie a
anului 1970 s-au înregistrat 13,8 mm, în luna iunie a anului 2006 s-au înregistrat 11,9 mm, atât în
luna iunie a anului 1971 cât și în luna iunie a anului 2003 s-au înregistrat aceleași cantități medii
de precipitații de 10,1 mm, în luna iunie a anului 2012 s-au înregistrat 9,9 mm, în luna iunie a
anului 1965 s-au înregistrat 9 mm, în luna iunie a anului 1996 s-au înregistrat 6,5 mm, în luna
iunie a anului 2009 s-au înregistrat 5,3 mm, iar în luna iunie a anului 1962 s-a înregistrat minimul
pluviometric de 3,2 mm.

63
Munteanu Andreea-Cristiana

Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât datorită „barajului termic ” al
Mării Negre, a contrastelor termice dintre mare și uscat, cât și datorită frecvenței mari a brizelor
marine care anulează efectul convecției termice sau a invaziilor de aer tropical continental. (Sursa
38)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna iunie din perioada 1961-2013 din municipiul
Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 50 mm
în luna iunie a anilor 1993-1994 și 1997-1998; a 2 ani și 3 ani consecutivi cu cantități medii de
precipitații sub 40 mm în luna iunie a anilor 1981-1982, 2001-2002, 1966-1968 și 1972-1974, și
a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 20 mm în luna iunie a anilor 1970-1971,
în restul anilor în luna iunie cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna iunie a anului 1962 s-a înregistrat minimul pluviometric de 3,2 mm, iar în luna
iunie a anului 1978 s-a înregistrat maximul pluviometric de 101,7 mm.
În luna iunie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt cele
mai abundente decât cele căzute în restul lunilor din anotimpul de vară, totalizând 2140,3 mm.

120

100

80
mm

60

40

20

0
2013
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011

An

Figura 15 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii iunie din municipiul Constanța (1961-2013)

64
Munteanu Andreea-Cristiana

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna iulie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul 11
și figura 16 observăm următoarele :
În luna iulie, precum și în restul lunilor de vară, precipitațiile sunt de natură frontală și se produc
de obicei ziua, având frecvent caracter de aversă. (Sursa 17)
În luna iulie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul Constanța
au fost de peste 100 mm atingând în anul 1997 maximul pluviometric de 129,7 mm.
Maximul pluviometric din luna iulie a anului 1997 este determinat de intensificarea convecției
frontale, odată cu sporirea activității ciclonilor mediteraneeni și pontici, și de intensificarea
convecției termice, odată cu creșterea valorilor bilanțului radiativ. (Sursa 12)
Gradientul termic ridicat apă-uscat, determină dezvoltarea brizelor în zona litorală a
municipiului Constanța. Deși, brizele generează aer maritim relativ rece și umed în procente
destul de reduse, atunci când pătrund pe uscat determină formarea unui front briză care poate
produce efecte similare a unui front rece cu furtuni convective care determină precipitații. (Sursa
33)
În luna iulie a anilor 2009 și 2010 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 100 mm, în
luna iulie a anului 2005 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 90 mm, iar în luna iulie
a anului 2006 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 80 mm, după cum urmează : în
luna iulie a anului 2009 s-au înregistrat 98,5 mm, în luna iulie a anului s-au înregistrat 98,1 mm,
în luna iulie a anului 2005 s-au înregistrat 88,3 mm, iar în luna iulie a anului 2006 s-au
înregistrat 72,7 mm.
Aceste cantități de precipitații sunt sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În luna iulie a anilor 1965, 1967 și 1982 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 70
mm, în luna iulie a anilor 1972, 1975, 1994 și 2013 s-au înregistrat cantități medii de precipitații
sub 60 mm, iar în luna iulie a anilor 1977, 1979, 1983, 1987, 1993, 2004 și 2011 s-au înregistrat
cantități medii de precipitații sub 50 mm, după cum urmează : în luna iulie a anului 1965 s-au
înregistrat 69,9 mm, în luna iulie a anului 1967 s-au înregistrat 63,8 mm, în luna iulie a anului
1982 s-au înregistrat 61,5 mm, în luna iulie a anului 1972 s-au înregistrat 52,5 mm, în luna iulie a
anului 2013 s-au înregistrat 52 mm, în luna iulie a anului 1994 s-au înregistrat 51,4 mm, în luna
iulie a anului 1975 s-au înregistrat 50,9 mm, în luna iulie a anului 2011 s-au înregistrat 45,6 mm,

65
Munteanu Andreea-Cristiana

în luna iulie a anului 1993 s-au înnregistrat 44,6 mm, în luna iulie a anului 1979 s-au înregistrat
43,3 mm, în luna iulie a anului 1987 s-au înregistrat 42,4 mm, în luna iulie a anului 2004 s-au
înregistrat 41,1 mm, în luna iulie a anului 1983 s-au înnregistrat 40,5 mm, iar în luna iulie a
anului 1977 s-au înnregistrat 40,4 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate atât de intensificarea activității
anticiclonice când norii și precipitațiile de convecție termică nu se dezvoltă prea mult, cât și
datorită acvatoriului marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni
de temperatură și destrămarea sistemelor noroase. (Sursa 32)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au atins sub 40 mm în luna iulie a anilor 1963,
1964, 1969, 1984, 1976, 1991, 1992, 1998, 2002 și 2003, sub 30 mm în luna iulie a anilor 1966,
1968, 1971, 1973, 1974, 1978, 1980, 1981, 1985, 1986, 1988, 1989, 1996 și 2008, sub 20 mm în
luna iulie a anilor 1961, 1970 și 2000 și chiar sub 10 mm în luna iulie a anilor 1962, 1990, 1995,
1999, 2001, 2007 și 2012, după cum urmează : în luna iulie a anului 1998 s-au înregistrat 39,6
mm, în luna iulie a anului 2003 s-au înregistrat 38,7 mm, în luna iulie a anului 1984 s-au
înregistrat 35,1 mm, în luna iulie a anului 1976 s-au înregistrat 34,8 mm, în luna iulie a anului
1964 s-au înregistrat 34,6 mm, în luna iulie a anului 1963 s-au înregistrat 34,4 mm, în luna iulie a
anului 1992 s-au înregistrat 32,1 mm, în luna iulie a anului 1991 s-au înregistrat 32 mm, în luna
iulie a anului 2002 s-au înregistrat 30,6 mm, în luna iulie a anului 1969 s-au înregistrat 30,4 mm,
în luna iulie a anului 2008 s-au înregistrat 29 mm, atât în luna iulie a anului 1981 cât și în luna
iulie a anului 1985 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 28,8 mm, în luna iulie
a anului 1971 s-au înregistrat 27,8 mm, în luna iulie a anului 1980 s-au înregistrat 26,2 mm, în
luna iulie a anului 1973 s-au înregistrat 26 mm, în luna iulie a anului 1996 s-au înregistrat 24,6
mm, în luna iulie a anului 1986 s-au înregistrat 23,5 mm, în luna iulie a anului 1968 s-au
înregistrat 22,9 mm, atât în luna iulie a anului 1974 cât și în luna iulie a anului 1978 s-au
înregistrat 22,7 mm, în luna iulie a anului 1989 s-au înregistrat 22,1 mm, în luna iulie a anului
1988 s-au înregistrat 22 mm, în luna iulie a anului 1970 s-au înregistrat 14,1 mm, în luna iulie a
anului 2000 s-au înregistrat 10,3 mm, în luna iulie a anului 1961 s-au înregistrat 10,1 mm, atât în
luna iulie a anului 1962 cât și în luna iulie a anului 2001 s-au înregistrat 9,1 mm, în luna iulie a
anului 1999 s-au înregistrat 9 mm, în luna iulie a anului 2012 s-au înregistrat 6,3 mm, în luna
iulie a anului 1995 s-au înregistrat 5,2 mm, în luna iulie a anului 1990 s-au înregistrat 4,4 mm, iar
în luna iulie a anului 2007 s-a înregistrat minimul pluviometric de 4,1 mm.

66
Munteanu Andreea-Cristiana

Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a
Anticiclonului Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de
barajul termic al Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea
inversiunilor de temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor
noroase şi diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna iulie din perioada 1961-2013 din municipiul
Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 40 mm în
luna iulie a anilor 1963-1964, 1991-199, și a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
sub 30 mm în luna iulie a anilor 1973-1974, 1980-1981, 1985-1986, 1988-1989, în restul anilor
în luna iulie cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna iulie a anului 2007 s-a înregistrat minimul pluviometric de 4,1 mm, iar în luna
iulie a anului 1997 s-a înregistrat maximul pluviometric de 129,7 mm.
În luna iulie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au
totalizând 1963,5 mm.

140

120

100

80
mm

60

40

20

0
2009
2011
2013
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007

An

Figura 16 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii iulie din municipiul Constanța (1961-2013)

67
Munteanu Andreea-Cristiana

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna august în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din tabelul
11 și figura 17 observăm următoarele :
În luna august, precum și în restul lunilor de vară, precipitațiile sunt de natură frontală și se
produc de obicei ziua, având frecvent caracter de aversă. (Sursa 17)
În luna august, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 100 mm atingând în anul 2004 maximul pluviometric de 138,7 mm, iar
în anul 1972 cantități medii de precipitații de 131,9 mm.
Maximul pluviometric din luna iunie a anului 2004 este determinat în cea mai mare măsură de
extinderea spre interiorul continentului european a dorsalelor anticiclonului Azoric, care
antrenează la periferia lor ciclonii atlantici. (Sursa 32)
O altă cauză o constituie brizele marine generate de contrastul termic apă-uscat, care poartă cu
ele vaporii de apă rezultați din procesele de evaporație de pe suprafețele de apă, spre interiorul
uscatului. Influența lor este, astfel, moderatoare, atât prin cantitatea de vapori de apă, cât și prin
viteza cu care bat. (Sursa 38)
În luna august a anilor 1979 și 1980 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 70 mm, în
luna august a anilor 1964, 1991, 2002 și 2006 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 60
mm, iar în luna august a anilor 1963, 1967, 1969 și 1976 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 50 mm, după cum urmează : în luna august a anului 1979 s-au înregistrat 69,9
mm, în luna august a anului 1980 s-au înregistrat 67,5 mm, în luna august a anului 1991 s-au
înregistrat 57,4 mm, în luna august a anului 2006 s-au înregistrat 54,7 mm, în luna august a
anului 2002 s-au înregistrat 51,1 mm, în luna august a anului 1964 s-au înregistrat 50 mm, în luna
august a anului 1976 s-au înregistrat 48,9 mm, în luna august a anului 1963 s-au înregistrat 47,7
mm, în luna august a anului 1969 s-au înregistrat 42,9 mm, iar în luna august a anului 1967 s-au
înregistrat 40,8 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 40 mm în luna august a anilor
1966, 1968, 1970, 1974, 1977, 1982, 1984 și 1994, sub 30 mm în luna august a anilor 1981,
1983, 1993, 2001, 2012 și 2013, sub 20 mm în luna august a anilor 1961, 1965, 1975, 1985,
1995, 1996, 1998 și 2005, și chiar sub 10 mm în luna august a anilor 1962, 1971, 1973, 1986,

68
Munteanu Andreea-Cristiana

1988, 1989, 1990, 1992, 2003, 2008, 2009, 2010 și 2011, după cum urmează : în luna august a
anului 1984 s-au înregistrat 37,9 mm, în luna august a anului 1966 s-au înregistrat 36,2 mm, în
luna august a anului 1982 s-au înregistrat 32,5 mm, în luna august a anului 1974 s-au înregistrat
31,3 mm, în luna august a anului 1994 s-au înregistrat 31 mm, atât în luna august a anului 1970
cât și în luna august a anului 1977 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 30,6
mm, în luna august a anului 1968 s-au înregistrat 30 mm, în luna august a anului 1983 s-au
înregistrat 28,9 mm, în luna august a anului 1981 s-au înregistrat 28,4 mm, în luna august a
anului 2012 s-au înregistrat 27,7 mm, în luna august a anului 2001 s-au înregistrat 25 mm, în luna
august a anului 2013 s-au înregistrat 24,9 mm, în luna august a anului 1993 s-au înregistrat 24,5
mm, în luna august a anului 1998 s-au înregistrat 17,9 mm, în luna august a anului 1961 s-au
înregistrat 17,8 mm, în luna august a anului 1965 s-au înregistrat 15,9 mm, în luna august a
anului 1995 s-au înregistrat 15 mm, în luna august a anului 2005 s-au înregistrat 13,2 mm, în luna
august a anului 1996 s-au înregistrat 12,8 mm, în luna august a anului 1975 s-au înregistrat 12,6
mm, în luna august a anului 1985 s-au înregistrat 12 mm, în luna august a anului 2009 s-au
înregistrat 8,7 mm, în luna august a anului 1986 s-au înregistrat 7,2 mm, în luna august a anului
2003 s-au înregistrat 6,5 mm, atât în luna august a anului 1971 cât și în lunile august a anilor
1973 și 1990 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 6,2 mm, în luna august a
anului 1962 s-au înregistrat 4,6 mm, în luna august a anului 1989 s-au înregistrat 3,7 mm, în luna
august a anului 2011 s-au înregistrat 3,3 mm, în luna august a anului 2008 s-au înregistrat 2,8
mm, în luna august a anului 2000 s-au înregistrat 2,2 mm, atât în luna august a anului 1988 cât și
în luna august a anului 1992 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 2 mm, iar în
luna august a anului 2010 s-a înregistrat minimul pluviometric de doar 0,9 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a
Anticiclonului Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de
barajul termic al Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea
inversiunilor de temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor
noroase şi diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna august din perioada 1961-2013 din municipiul
Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 70 mm în
luna august a anilor 1979-1980; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 30 mm în
luna august a anilor 2012-2013; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 20 mm în
luna august a anilor 1995-1996, și a 2 ani și a 4 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații

69
Munteanu Andreea-Cristiana

sub 10 mm în luna august a anilor 1988-1989 și 2008-2011, în restul anilor în luna august
cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna august a anului 2010 s-a înregistrat minimul pluviometric de 0,9 mm, iar în luna
august a anului 2004 s-a înregistrat maximul pluviometric de 138,7 mm.
În luna august, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au fost
cele mai reduse decât cele căzute în restul lunilor din anotimpul de primăvară totalizând 1776,7
mm.

160

140

120

100
mm

80

60

40

20

0
1973

1987
1961
1963
1965
1967
1969
1971

1975
1977
1979
1981
1983
1985

1989
1991
1993
1995
1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
An

Figura 17 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii august din municipiul Constanța (1961-2013)

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna septembrie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din
tabelul 11 și figura 18 observăm următoarele :
În luna septembrie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 100 mm în anii 1971, 1995, 1996 și 2005, după cum urmează : în luna
septembrie a anului 2005 s-a înregistrat maximul pluviometric de 146,4 mm, în luna septembrie a
anului 1971 s-au înregistrat 104,5 mm, în luna septembrie a anului 1995 s-au înregistrat 103,8
mm, iar în luna septembrie a anului 1996 s-au înregistrat 101, 1 mm.
Aceste cantități ridicate de precipitații sunt determinate în cea mai mare măsură de extinderea
spre interiorul continentului european a dorsalelor anticiclonului Azoric, care antrenează la
periferia lor ciclonii atlantici. (Sursa 32)
70
Munteanu Andreea-Cristiana

În luna septembrie a anului 1998 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 100 mm, în
luna septembrie a anului 2003 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 90 mm, în luna
septembrie a anilor 1964 și 2013 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 80 mm, iar în
luna septembrie a anului 2002 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 70 mm, după cum
urmează : în luna septembrie a anului 2003 s-au înregistrat 84,1 mm, în luna septembrie a anului
1964 s-au înregistrat 78,2 mm, în luna septembrie a anului 2013 s-au înregistrat 70 mm, iar în
luna septembrie a anului 2002 s-au înregistrat 65,9 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În luna septembrie a anilor 1966, 1967, 1972, 1999, 2001 și 2007 s-au înregistrat cantități medii
de precipitații sub 60 mm, în luna septembrie a anilor 1974, 1988, 1990, 2006 și 2009 s-au
înregistrat cantități medii de precipitații sub 50 mm, iar în luna septembrie a anilor 1977, 1978,
1986, 1989, 1993 și 2010 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 40 mm, după cum
urmează : în luna septembrie a anului 1972 s-au înregistrat 58,9 mm, în luna septembrie a anului
2001 s-au înregistrat 57,1 mm, în luna septembrie a anului 1966 s-au înregistrat 57 mm, în luna
septembrie a anului 1999 s-au înregistrat 54,7 mm, în luna septembrie a anului 1967 s-au
înregistrat 54,6 mm, în luna septembrie a anului 2007 s-au înregistrat 51,2 mm, în luna
septembrie a anului 2006 s-au înregistrat 48,3 mm, în luna septembrie a anului 1990 s-au
înregistrat 47,9 mm, în luna septembrie a anului 2009 s-au înregistrat 47,3 mm, în luna
septembrie a anului 1988 s-au înregistrat 47 mm, în luna septembrie a anului 1974 s-au înregistrat
44 mm, în luna septembrie a anului 1977 s-au înregistrat 38,5 mm, în luna septembrie a anului
1978 s-au înregistrat 36,6 mm, în luna septembrie a anului 1986 s-au înregistrat 34 mm, în luna
septembrie a anului 1993 s-au înregistrat 33,7 mm, în luna septembrie a anului 2010 s-au
înregistrat 33,2 mm, iar în luna septembrie a anului 1989 s-au înregistrat 30,7 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a
Anticiclonului Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de
barajul termic al Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea
inversiunilor de temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor
noroase şi diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 30 mm în luna septembrie a
anilor 1962, 1963, 1968, 1976, 1985, 2000, 2004 și 2008, sub 20 mm în luna septembrie a anilor

71
Munteanu Andreea-Cristiana

1961, 1969, 1973, 1979, 1980, 1981, 1982 și 1991, și chiar sub 10 mm în luna septembrie a
anilor 1965, 1970, 1975, 1983, 1984, 1987, 1992, 1994, 1997, 2011 și 2012, după cum urmează :
în luna septembrie a anului 2000 s-au înregistrat 29,8 mm, în luna septembrie a anului 1963 s-au
înregistrat 28,8 mm, în luna septembrie a anului 2008 s-au înregistrat 28,4 mm, în luna
septembrie a anului 2004 s-au înregistrat 27,9 mm, în luna septembrie a anului 1968 s-au
înregistrat 27,7 mm, în luna septembrie a anului 1985 s-au înregistrat 26 mm, în luna septembrie
a anului 1962 s-au înregistrat 22,1 mm, în luna septembrie a anului 1976 s-au înregistrat 22 mm,
în luna septembrie a anului 1980 s-au înregistrat 18,5 mm, atât în luna septembrie a anului 1981
cât și în luna septembrie a anului 1982 s-au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de
18 mm, în luna septembrie a anului 1973 s-au înregistrat 16,6 mm, în luna septembrie a anului
1991 s-au înregistrat 15,6 mm, în luna septembrie a anului 1979 s-au înregistrat 13,2 mm, în luna
septembrie a anului 1961 s-au înregistrat 13,1 mm, în luna septembrie a anului 1969 s-au
înregistrat 11 mm, în luna septembrie a anului 2011 s-au înregistrat 7,7 mm, în luna septembrie a
anului 1992 s-au înregistrat 6,4 mm, în luna septembrie a anului 1987 s-au înregistrat 5,8 mm, în
luna septembrie a anului 1997 s-au înregistrat 5,7 mm, în luna septembrie a anului 2012 s-au
înregistrat 5,1 mm, în luna septembrie a anului 1994 s-au înregistrat 4,7 mm, în luna septembrie a
anului 1984 s-au înregistrat 3,5 mm, în luna septembrie a anului 1975 s-au înregistrat 3,3 mm, în
luna septembrie a anului 1970 s-au înregistrat 2,6 mm, în luna septembrie a anului 1983 s-au
înregistrat 2,4 mm, iar în luna septembrie a anului s-a înregistrat minimul pluviometric de doar
0,9 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt influențate atât de intensificarea activității
anticiclonice când norii și precipitațiile de convecție termică nu se dezvoltă prea mult, cât și
datorită acvatoriului marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni
de temperatură și destrămarea sistemelor noroase. (Sursa 32)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna septembrie din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
peste 100 mm în luna septembrie a anilor 1995-1996; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de
precipitații sub 60 mm în luna septembrie a anilor 1966-1967; a 2 ani consecutivi cu cantități
medii de precipitații sub 40 mm în luna septembrie a anilor 1977-1978; a 2 ani consecutivi cu
cantități medii de precipitații sub 30 mm în luna septembrie a anilor 1962-1963; a 2 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 20 mm în luna septembrie a anilor 1980-1982, și

72
Munteanu Andreea-Cristiana

a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 10 mm în luna septembrie a anilor 1983-
1984 și 2011-2012, în restul anilor în luna septembrie cantitățile de precipitații având un regim
discontinuu.
Astfel, în luna septembrie a anului 1965 s-a înregistrat minimul pluviometric de 0,9 mm, iar în
luna septembrie a anului 2005 s-a înregistrat maximul pluviometric 146,4 de mm.
În luna septembrie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au
totalizând 2010 mm.

Figura 18 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii septembrie din municipiul Constanța (1961-2013)

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna octombrie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din
tabelul 11 și figura 19 observăm următoarele :
În luna octombrie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 100 mm atingând în anul 2013 maximul pluviometric de 116,5 mm.
Maximul pluviometric din luna octombrie a anului 2013 este determinat de extinderea spre
interiorul continentului european a dorsalelor anticiclonului Azoric, care antrenează la periferia
lor ciclonii atlantici, precum și de activitatea ciclonilor mediteraneeni și pontici. (Sursa 32)
În luna octombrie a anului 1972 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 100 mm, în
luna octombrie a anului 2012 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 80 mm, iar în luna
octombrie a anilor 1981, 1986, 2002 și 2003 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 70

73
Munteanu Andreea-Cristiana

mm, după cum urmează : în luna octombrie a anului 1972 s-au înregistrat 98,6 mm, în luna
octombrie a anului 2010 s-au înregistrat 71,8 mm, în luna octombrie a anului 2002 s-au
înregistrat 67,7 mm, în luna octombrie a anului 1986 s-au înregistrat 67,3 mm, în luna octombrie
a anului 1981 s-au înregistrat 67 mm, iar în luna octombrie a anului 2003 s-au înregistrat 63,3
mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate într-o mare măsură de marea depărtarea a
maselor de aer umed oceanic și a vecinătății bazinului Mării Negre deasupra căruia se dezvoltă o
circulație a aerului descendentă, nefavorabilă formării norilor și căderii precipitațiilor. (Sursa 4)
În luna octombrie a anilor 1975, 1994, 1999, 2005 și 2007 s-au înregistrat cantități medii de
precipitații sub 60 mm, în luna octombrie a anilor 1970, 1989, 1997, 1998, 2009 și 2011, s-au
înregistrat cantități medii de precipitații sub 50 mm, iar în luna octombrie a anilor 1961, 1963,
1966, 1974, 1982, 1988, 1995 și 2012 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 40 mm,
după cum urmează : în luna octombrie a anului 1975 s-au înregistrat 58,3 mm, în luna octombrie
a anului 1999 s-au înregistrat 55,6 mm, în luna octombrie a anului 2007 s-au înregistrat 54,5 mm,
în luna octombrie a anului 1994 s-au înregistrat 53,9 mm, în luna octombrie a anului 2005 s-au
înregistrat 52,7 mm, în luna octombrie a anului 1970 s-au înregistrat 48,9 mm, în luna octombrie
a anului 2009 s-au înregistrat 48,2 mm, în luna octombrie a anului 2011 s-au înregistrat 47,7 mm,
în luna octombrie a anului 1989 s-au înregistrat 46,9 mm, în luna octombrie a anului 1998 s-au
înregistrat 46 mm, în luna octombrie a anului 1997 s-au înregistrat 44,3 mm, în luna octombrie a
anului 1988 s-au înregistrat 39,5 mm, în luna octombrie a anului 1966 s-au înregistrat 39 mm, în
luna octombrie a anului 1961 s-au înregistrat 35,4 mm, în luna octombrie a anului 1963 s-au
înregistrat 35 mm, atât în luna octombrie a anului 1982 cât și în luna octombrie a anului 1995 s-
au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 34,1 mm, în luna octombrie a anului 1974
s-au înregistrat 32,4 mm, iar în luna octombrie a anului 2012 s-au înregistrat 30,6 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt influențate atât de intensificarea activității
anticiclonice când norii și precipitațiile de convecție termică nu se dezvoltă prea mult, cât și
datorită acvatoriului marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni
de temperatură și destrămarea sistemelor noroase. (Sursa 32)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 30 mm în luna octombrie a
anilor 1964, 1967, 1973, 1979, 1987, 1990, 1991 și 1996, sub 20 mm în luna octombrie a anilor
1962, 1965, 1968, 1971, 1976, 1977, 1980, 1983, 1992, 1993 și 2004, și chiar sub 10 mm în luna
octombrie a anilor 1969, 1978, 1984, 1985, 2000, 2001, 2006, 2008 după cum urmează : în luna

74
Munteanu Andreea-Cristiana

octombrie a anului 1991 s-au înregistrat 29 mm, în luna octombrie a anului 1967 s-au înregistrat
27,5 mm, în luna octombrie a anului 1987 s-au înregistrat 26,4 mm, atât în luna octombrie a
anului 1964 cât și în luna octombrie a anului 1996 s-au înregistrat aceleași cantități medii de
precipitații de 25 mm, în luna octombrie a anului 1979 s-au înregistrat 23,7 mm, în luna
octombrie a anului 1973 s-au înregistrat 21,1 mm, în luna octombrie a anului 1990 s-au
înregistrat 20,3 mm, în luna octombrie a anului 1993 s-au înregistrat 19,9 mm, în luna octombrie
a anului 1968 s-au înregistrat 19,2 mm, în luna octombrie a anului 1976 s-au înregistrat 18,4 mm,
în luna octombrie a anului 1980 s-au înregistrat 16,7 mm, în luna octombrie a anului 1971 s-au
înregistrat 16,4 mm, în luna octombrie a anului 1992 s-au înregistrat 15,3 mm, în luna octombrie
a anului 1983 s-au înregistrat 14,3 mm, în luna octombrie a anului 2004 s-au înregistrat 13,5 mm,
atât în luna octombrie a anului 1965 cât și în luna octombrie a anului 1962 s-au înregistrat
aceleași cantități medii de precipitații de 10,7 mm, în luna octombrie a anului 1977 s-au
înregistrat 10,4 mm, în luna octombrie a anului 1985 s-au înregistrat 9,4 mm, în luna octombrie a
anului 2008 s-au înregistrat 8,3 mm, în luna octombrie a anului 1978 s-au înregistrat 7,6 mm, în
luna octombrie a anului 2000 s-au înregistrat 7,1 mm, în luna octombrie a anului 2006 s-au
înregistrat 4,8 mm, atât în luna octombrie a anului 1969 cât și în luna octombrie a anului 1984 s-
au înregistrat aceleași cantități medii de precipitații de 4,2 mm, iar în luna octombrie a anului
2001 s-a înregistrat minimul pluviometric de 3,4 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a
Anticiclonului Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de
barajul termic al Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea
inversiunilor de temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor
noroase şi diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna octombrie din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
sub 50 mm în luna octombrie a anilor 1997-1998; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de
precipitații sub 30 mm în luna octombrie a anilor 1990-1991; a 2 ani consecutivi cu cantități
medii de precipitații sub 20 mm în luna octombrie a anilor 1976-1977 și 1992-1993, a 2 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 10 mm în luna octombrie a anilor 1984-1985 și
2000-2001, în restul anilor în luna octombrie cantitățile de precipitații având un regim
discontinuu.

75
Munteanu Andreea-Cristiana

Astfel, în luna octombrie a anului 2001 s-a înregistrat minimul pluviometric de 3,4 mm, iar în
luna octombrie a anului 2013 s-a înregistrat maximul pluviometric 116,5 de mm.
În luna octombrie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au
au fost cele mai reduse decât cele căzute în restul lunilor din anotimpul de toamnă totalizând
2044,4 mm.

140

120

100

80
mm

60

40

20

1995
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993

1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013
An

Figura 19 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii octombrie din municipiul Constanța (1961-2013)

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna noiembrie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din
tabelul 11 și figura 20 observăm următoarele :
În luna noiembrie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 100 mm în anii 1962, 1975 și 1981, după cum urmează : în luna
noiembrie a anului 1975 s-a înregistrat maximul pluviometric de 113,8 mm, în luna noiembrie a
anului 1962 s-au înregistrat 105,3 mm, iar în luna noiembrie a anului 1981 s-au înregistrat 102
mm.
Aceste cantități ridicate de precipitații sunt determinate în cea mai mare măsură de extinderea
spre interiorul continentului european a dorsalelor anticiclonului Azoric, care antrenează la
periferia lor ciclonii atlantici. (Sursa 32)
În luna noiembrie a anului 1966 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 100 mm, în
luna noiembrie a anilor 1995, 1998 și 2007 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 90
76
Munteanu Andreea-Cristiana

mm, iar în luna noiembrie a anilor 1979 și 2005 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub
80 mm, după cum urmează : în luna noiembrie a anului 1966 s-au înregistrat 90,7 mm, în luna
noiembrie a anului 2007 s-au înregistrat 88,1 mm, în luna noiembrie a anului 1995 s-au
înregistrat 86,5 mm, în luna noiembrie a anului 1998 s-au înregistrat 82,3 mm, în luna noiembrie
a anului 2005 s-au înregistrat 78,2 mm, iar în luna noiembrie a anului 1979 s-au înregistrat 71,2
mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt determinate de suprafața Mării Negre care favorizează
curenți de aer descendenți, inversiuni de temperatură și destrămarea sistemelor noroase, dar și
datorită continentalizării maselor de aer oceanic care îți pierd umezeala pe măsură ce avansează
către municipiul Constanța. (Sursa 32)
În luna noiembrie a anului 1971 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 70 mm, în
luna noiembrie a anilor 1980, 1984, 1985 și 1993 s-au înregistrat cantități medii de precipitații
sub 60 mm, în luna noiembrie a anilor 1974, 1988, 1992, 1997 și 2001 s-au înregistrat cantități
medii de precipitații sub 50 mm, iar în luna noiembrie a anilor 1965, 1968, 1970, 1973, 1976,
1977, 1987, 1989, 1996, 2002 și 2008 s-au înregistrat cantități medii de precipitații sub 40 mm,
după cum urmează : în luna noiembrie a anului 1971 s-au înregistrat 60,1 mm, în luna noiembrie
a anului 1985 s-au înregistrat 58,8 mm, în luna noiembrie a anului 1993 s-au înregistrat 55,2 mm,
în luna noiembrie a anului 1984 s-au înregistrat 53,1 mm, în luna noiembrie a anului 1980 s-au
înregistrat 50,2 mm, în luna noiembrie a anului 1988 s-au înregistrat 49,4 mm, în luna noiembrie
a anului 1992 s-au înregistrat 48,9 mm, în luna noiembrie a anului 1997 s-au înregistrat 46,9 mm,
în luna noiembrie a anului 1974 s-au înregistrat 43,9 mm, în luna noiembrie a anului 2001 s-au
înregistrat 41,8 mm, în luna noiembrie a anului 1977 s-au înregistrat 38,4 mm, în luna noiembrie
a anului 1970 s-au înregistrat 38,1 mm, în luna noiembrie a anului 1989 s-au înregistrat 37,4 mm,
atât în luna noiembrie a anului 1965 cât și în luna noiembrie a anului 1976 s-au înregistrat
aceleași cantități medii de precipitații de 36,6 mm, în luna noiembrie a anului 1973 s-au
înregistrat 34,5 mm, în luna noiembrie a anului 1987 s-au înregistrat 32,7 mm, în luna noiembrie
a anului 2002 s-au înregistrat 32 mm, în luna noiembrie a anului 1968 s-au înregistrat 31,2 mm,
în luna noiembrie a anului 1996 s-au înregistrat 30,7 mm, iar în luna noiembrie a anului 2008 s-
au înregistrat 30 mm.
Aceste cantități reduse de precipitații sunt influențate atât de intensificarea activității
anticiclonice când norii și precipitațiile de convecție termică nu se dezvoltă prea mult, cât și

77
Munteanu Andreea-Cristiana

datorită acvatoriului marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni
de temperatură și destrămarea sistemelor noroase. (Sursa 32)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au înregistrat sub 30 mm în luna noiembrie a
anilor 1961, 1972, 1990, 1991, 2000, 2003, 2006 și 2010, sub 20 mm în luna noiembrie a anilor
1964, 1982, 1983, 1994, 1999, 2012 și 2013, și chiar sub 10 mm în luna noiembrie a anilor 1963,
1967, 1969, 1978, 1986, 2004, 2009 și 2011, după cum urmează : în luna noiembrie a anului
1961 s-au înregistrat 29,7 mm, în luna noiembrie a anului 2000 s-au înregistrat 27,9 mm, în luna
noiembrie a anului 1972 s-au înregistrat 24,4 mm, în luna noiembrie a anului 2006 s-au
înregistrat 23,7 mm, în luna noiembrie a anului 2010 s-au înregistrat 22,1 mm, atât în luna
noiembrie a anului 1990 cât și în luna noiembrie a anului 2003 s-au înregistrat aceleași cantități
medii de precipitații de 21,6 mm, în luna noiembrie a anului 1991 s-au înregistrat 21,1 mm, în
luna noiembrie a anului 1964 s-au înregistrat 19,3 mm, în luna noiembrie a anului 1982 s-au
înregistrat 19,1 mm, în luna noiembrie a anului 1983 s-au înregistrat 17,5 mm, în luna noiembrie
a anului 2012 s-au înregistrat 16,1 mm, în luna noiembrie a anului 2013 s-au înregistrat 16 mm,
în luna noiembrie a anului 1999 s-au înregistrat 15,3 mm, în luna noiembrie a anului 1994 s-au
înregistrat 10,1 mm, în luna noiembrie a anului 2004 s-au înregistrat 9 mm, în luna noiembrie a
anului 2009 s-au înregistrat 8,8 mm, în luna noiembrie a anului 1963 s-au înregistrat 6,8 mm, în
luna noiembrie a anului 1969 s-au înregistrat 3,2 mm, în luna noiembrie a anului 1978 s-au
înregistrat 2,5 mm, în luna noiembrie a anului 1967 s-au înregistrat 2,2 mm, în luna noiembrie a
anului 1986 s-au înregistrat 1,1 mm, iar în luna noiembrie a anului 2011 s-a înregistrat minimul
pluviometric de doar 0,7 mm.
Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate atât de influența redusă a
Anticiclonului Azoric care ajunge în municipiul Constanța deja secătuit în precipitații, cât și de
barajul termic al Mării Negre condiționat de procesele de evaporție care conduc la instalarea
inversiunilor de temperatură ce provoacă descendența aerului şi respectiv, destrămarea sistemelor
noroase şi diminuarea precipitațiilor. (Sursa 42)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna noiembrie din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
sub 60 mm în luna noiembrie a anilor 1984-1985; a 2 ani consecutivi cu cantități medii de
precipitații sub 40 mm în luna noiembrie a anilor 1976-1977; a 2 ani consecutivi cu cantități
medii sub 30 mm în luna noiembrie a anilor 1990-1991, și a 2 ani consecutivi cu cantități medii

78
Munteanu Andreea-Cristiana

sub 20 mm în luna noiembrie a anilor 1982-1983 și 2012-2013, în restul anilor în luna noiembrie
cantitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Astfel, în luna noiembrie a anului 2011 s-a înregistrat minimul pluviometric de 0,7 mm, iar în
luna noiembrie a anului 1975 s-a înregistrat maximul pluviometric de 113,8 mm.
În luna noiembrie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au
au fost cele mai abundente din anotimpul de toamnă totalizând 2044,4 mm.

120

100

80
mm

60

40

20

0
1993

2003

2013
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991

1995
1997
1999
2001

2005
2007
2009
2011
An

Figura 20 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii noiembrie din municipiul Constanța (1961-2013)

Analizând datele furnizate de Administrația Națională de Meteorologie a cantităților medii de


precipitații înregistrate în luna decembrie în municipiul Constanța în perioada 1961-2013 din
tabelul 11 și figura 21 observăm următoarele :
În luna decembrie, precum și în celelalte luni de iarnă, precipitațiile se produc sub formă de
ninsoare. Genetic, ninsoarea este consecința interacțiunii dintre masele de aer polar și arctic
determinate de Anticiclonul Groenlandez, Anticiclonul Scandinav, însă mai frecvent de către
Anticiclonul Est-European și mai puțin de cel Siberian, cu aerul tropical cald determinat în
special de depresiunile normale sau retrograde. (Sursa 31)
În luna decembrie, cele mai ridicate cantități medii de precipitații înregistrate în municipiul
Constanța au fost de peste 100 mm atingând un maxim pluviometric de 166,1 mm în anul 1969.

79
Munteanu Andreea-Cristiana

Aceste cantități medii de precipitații au fost determinate de intensa interacțiune a maselor de aer
rece polar și arctic generate de anticiclonii Scandinav, Groenlandez, Est-European și Siberian, cu
aerul cald tropical generat de ciclonii mediteraneeni cu evoluție normală sau retrogradă. (Sursa
32)
În luna decembrie a anului 1966 cantitățile medii de precipitații au scăzut înregistrând sub 100
mm, iar în luna decembrie a anilor 1965 și 2009 cantitățile medii de precipitații au scăzut
înregistrând sub 90 mm, după cum urmează : în luna decembrie a anului 1966 s-au înregistrat
94,0 mm, în luna decembrie a anului 2009 s-au înregistrat 88,8 mm, iar în luna decembrie a
anului 1965 s-au înregistrat 85 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt influențate atât de Anticiclonul Siberian, cât și
acvatoriul marin al Mării Negre care favorizează curenți de aer descendenți, inversiuni de
temperatură, destrămarea sistemelor noroase și implicit reducerea cantitățiilor de precipitații.
(Sursa 32)
Cantitățile medii de precipitații au înregistrat sub 70 mm în luna decembrie a anilor 1980 și
1996, sub 60 mm în luna decembrie a anilor 1967, 1994, 2004 și 2010, și chiar sub 50 mm în luna
decembrie a anilor 1963, 1976, 1981, 1988, 1989, 1995, 1999, 2007, 2008 și 2011, după cum
urmează : în luna decembrie a anului 1980 s-au înregistrat 68,4 mm, în luna decembrie a anului
1996 s-au înregistrat 63,8 mm, în luna decembrie a anului 2010 s-au înregistrat 57,2 mm, în luna
decembrie a anului 2004 s-au înregistrat 56,3 mm, în luna decembrie a anului 1967 s-au
înregistrat 53,8 mm, în luna decembrie a anului 1994 s-au înregistrat 50,6 mm, în luna decembrie
a anului 1999 s-au înregistrat 49,7 mm, în luna decembrie a anului 2007 s-au înregistrat 48,7 mm,
în luna decembrie a anului 1989 s-au înregistrat 47,6 mm, în luna decembrie a anului 1976 s-au
înregistrat 46,8 mm, în luna decembrie a anului 2011 s-au înregistrat 45,4 mm, în luna decembrie
a anului 1963 s-au înregistrat 45 mm, în luna decembrie a anului 1995 s-au înregistrat 44,6 mm,
în luna decembrie a anului 1988 s-au înregistrat 42,9 mm, în luna decembrie a anului 1981 s-au
înregistrat 42,5 mm, iar în luna decembrie a anului 2008 s-au înregistrat 40,9 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sunt determinate de intensificarea Anticiclonului Siberian,
a prezenței maselor de aer cald și uscat, precum și a suprafeţei acvatice a Mării Negre, care prin
procesele de evaporaţie implică consum de căldură, se formează inversiuni de temperatură,
caracterizate prin curenţi de aer descendenţi, fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase şi
diminuarea precipitaţiilor. (Sursa 42)

80
Munteanu Andreea-Cristiana

Cantitățile medii de precipitații au înregistrat sub 40 mm în luna decembrie a anilor 1962, 1964,
1968, 1977, 1997 și 2002, și chiar sub 30 mm în cei mai mulți ani a lunii decembrie, respectiv în
12 ani, 1974, 1982, 1985, 1986, 1987, 1990, 1991, 1992, 1998, 2001, 2003 și 2005, după cum
urmează : în luna decembrie a anului 1962 s-au înregistrat 39,2 mm, în luna decembrie a anului
2002 s-au înregistrat 36,6 mm, în luna decembrie a anului 1997 s-au înregistrat 36,3 mm, în luna
decembrie a anului 1964 s-au înregistrat 32,1 mm, în luna decembrie a anului 1968 s-au
înregistrat 30,3 mm, în luna decembrie a anului 1986 s-au înregistrat 28,8 mm, în luna decembrie
a anului 2005 s-au înregistrat 27,6 mm, în luna decembrie a anului 1987 s-au înregistrat 26,8 mm,
în luna decembrie a anului 1990 s-au înregistrat 25,6 mm, în luna decembrie a anului 1991 s-au
înregistrat 25,1 mm, în luna decembrie a anului 1974 s-au înregistrat 24,2 mm, în luna decembrie
a anului 1982 s-au înregistrat 24,3 mm, în luna decembrie a anului 2001 s-au înregistrat 23,6 mm,
în luna decembrie a anului 2003 s-au înregistrat 23,1 mm, în luna decembrie a anului 1992 s-au
înregistrat 22,1 mm, iar atât în luna decembrie a anului 1985 cât și în luna decembrie a anului
1998 s-au înregistrat 20,7 mm.
Aceste cantități medii de precipitații sub 40 mm și sub 30 mm sunt determinate de intensificarea
Anticiclonului Siberian care în corelație cu slaba activitate a Ciclonilor Mediteraneeni și cu
suprafața acvatică a Mării Negre, în cadrul căreia ca urmare a procesele de evaporaţie care
implică consum de căldură se formează inversiuni de temperatură caracterizate prin curenţi de aer
descendenţi fapt ce determină destrămarea sistemelor noroase, diminuează considerabil cantitățile
de precipitații. (Sursa 42)
Cele mai reduse cantități medii de precipitații au fost sub 20 mm în luna decembrie a anilor
1961, 1970, 1971, 1975, 1978, 1983, 1984, 1993 și 2006, și chiar sub 10 mm în luna decembrie
a anilor 1972, 1973, 1979, 2000 și 2013, după cum urmează : în luna decembrie a anului 1961 s-
au înregistrat 19,3 mm, în luna decembrie a anului 1983 s-au înregistrat 19,1 mm, în luna
decembrie a anului 1971 s-au înregistrat 17,7 mm, în luna decembrie a anului 1993 s-au
înregistrat 16,9 mm, atât în luna decembrie a anului 1978 cât și în luna decembrie a anului 1970
s-au înregistrat 13,3 mm, în luna decembrie a anului 1984 s-au înregistrat 12,9 mm, în luna
decembrie a anului 1975 s-au înregistrat 12,3 mm, în luna decembrie a anului 2006 s-au
înregistrat 10 mm, în luna decembrie a anului 1973 s-au înregistrat 9,9 mm, în luna decembrie a
anului 2000 s-au înregistrat 9,4 mm, în luna decembrie a anului 1979 s-au înregistrat 7,7 mm, în
luna decembrie a anului 2013 s-au înregistrat 7 mm, iar în luna decembrie a anului 1972 s-a
înregistrat minimul pluviometric de 5,7 mm.

81
Munteanu Andreea-Cristiana

Aceste cantități foarte reduse de precipitații sunt determinate de brâul de mare presiune care se
instalează iarna peste Europa Centrală și de Est, prin unirea dorsalei Anticiclonului Azoric cu cea
a Anticiclonului Est-European care poziționat mai spre sud facilitează advecții ale aerului cald
tropical-continental de origine sahariană și blochează advecțiile aerului umed pompat de
Depresiunea Islandeză. (Sursa 3)
Analiza cantităților medii de precipitații din luna decembrie din perioada 1961-2013 din
municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații
sub 50 mm în luna decembrie a anilor 1988-1989, 2007-2008; a 3 ani consecutivi cu cantități
medii de precipitații sub 30 mm în luna decembrie a anilor 1985-1987, 1990-1992; a 2 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 20 mm în luna decembrie a anilor 1970-1971,
1983-1984, și a 2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 10 mm în luna decembrie
a anilor 1972-1973, în restul anilor în luna decembrie cantitățile de precipitații având un regim
discontinuu.
Astfel, în luna decembrie a anului 1972 s-a înregistrat minimul pluviometric de 5,7 mm, iar în
luna decembrie a anului 1969 s-a înregistrat maximul pluviometric de 166,1 mm.
În luna decembrie, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații
sunt mai abundente decât în celelalte luni căzute în anotimpul de iarnă totalizând 1996,6 mm.

180

160

140

120

100
mm

80

60

40

20

0
1995
1961
1963
1965
1967
1969
1971
1973
1975
1977
1979
1981
1983
1985
1987
1989
1991
1993

1997
1999
2001
2003
2005
2007
2009
2011
2013

An

Figura 21 : Cantitățile medii de precipitații ale lunii decembrie din municipiul Constanța (1961-2013)

82
Munteanu Andreea-Cristiana

Tabelul 11
Cantitățile medii lunare de precipitații din municipiul Constanța (1961-2013)

Cantitățile medii lunare de precipitații


An
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

1961 29,6 9,8 44,8 22,6 62,4 24,2 10,1 17,8 13,1 35,4 29,7 19,3
1962 27,2 30,1 43,5 20,7 57,6 3,2 9,1 4,6 22,1 10,7 105,3 39,2
1963 48,7 57,8 24,0 30,9 14,3 51,4 34,4 47,7 28,8 35,0 6,8 45,0
1964 5,5 25,5 12,9 26,7 71,0 40,1 34,6 50,0 78,2 25,0 19,3 32,1
1965 12,6 45,5 30,3 26,8 71,1 9,0 69,9 15,9 0,9 10,7 36,6 85,0
1966 133,8 12,3 20,9 35,5 21,2 23,2 24,6 36,2 57,0 39,0 90,7 94,0
1967 40,9 19,6 24,5 12,5 39,3 23,9 63,8 40,8 54,6 27,5 2,2 53,8
1968 64,8 21,3 13,2 4,2 2,8 36,4 22,9 30,0 27,7 19,2 31,2 30,3
1969 30,4 85,1 27,8 27,1 8,6 87,1 30,4 42,9 11,0 4,2 3,2 166,1
1970 7,6 95,9 24,9 16,5 109,9 13,8 14,1 30,6 2,6 48,9 38,1 13,3
1971 30,6 47,8 27,9 12,5 84,1 10,1 27,8 6,2 104,5 16,4 60,1 17,7
1972 6,1 23,6 3,7 19,6 31,8 27,8 52,5 131,9 58,9 98,6 24,4 5,7
1973 35,5 33,9 78,2 68,8 32,8 33,2 26,0 6,2 16,6 21,1 34,5 9,9
1974 5,4 12,1 18,1 49,4 53,4 37,4 22,7 31,3 44,0 32,4 43,9 24,4
1975 19,7 7,4 20,4 38,2 24,1 46,1 50,9 12,6 3,3 58,3 113,8 12,3
1976 17,9 9,9 13,5 14,7 11,7 26,0 34,8 48,9 22,0 18,4 36,6 46,8
1977 7,6 49,3 10,8 77,7 47,8 74,0 40,4 30,6 38,5 10,4 38,4 36,3
1978 10,2 37,9 47,8 28,8 61,7 101,7 22,7 38,2 36,6 7,6 2,5 13,3
1979 47,1 18,3 19,0 35,4 39,1 16,1 43,3 69,9 13,2 23,7 71,2 7,7
1980 42,1 10,4 22,9 29,6 32,9 60,5 26,2 67,5 18,5 16,7 50,2 68,4
1981 39,8 21,4 42,2 15,9 58,0 30,3 28,8 28,4 18,0 67,0 102,0 42,5
1982 7,8 18,9 12,8 39,7 8,3 29,3 61,5 32,5 18,0 34,1 19,1 24,3
1983 4,4 21,2 1,4 14,4 20,3 58,9 40,5 28,9 2,4 14,3 17,5 19,1
1984 58,1 35,6 70,3 33,3 26,3 26,5 35,1 37,9 3,5 4,2 53,1 12,9
1985 23,8 24,6 4,9 28,1 25,6 68,2 28,8 12,0 26,0 9,4 58,8 20,7
1986 38,6 47,0 18,7 4,9 3,0 43,0 23,5 7,2 34,0 67,3 1,1 28,8
1987 30,7 12,7 14,2 41,5 54,3 65,6 42,4 76,1 5,8 26,4 32,7 26,8
1988 22,7 14,3 59,3 45,0 24,5 56,2 22,0 2,0 47,0 39,5 49,4 42,9
1989 4,1 18,7 9,1 16,9 24,9 60,7 22,1 3,7 30,7 46,9 37,4 47,6
1990 6,5 13,4 0,3 38,1 39,7 23,8 4,4 6,2 47,9 20,3 21,6 25,6
1991 3,3 16,0 10,9 40,6 96,5 65,5 32,0 57,4 15,6 29,0 21,1 25,1
1992 2,2 17,0 31,2 38,7 27,1 26,7 32,1 2,0 6,4 15,3 48,9 22,1
1993 7,2 15,0 55,9 35,1 33,7 48,4 44,6 24,5 33,7 19,9 55,2 16,9
1994 16,1 2,8 19,6 21,1 17,3 43,3 51,4 31,0 4,7 53,9 10,1 50,6
1995 67,5 7,3 70,4 33,2 28,1 54,6 5,2 15,0 103,8 34,1 86,5 44,6
1996 22,3 47,8 26,4 32,2 39,0 6,5 25,2 12,8 101,1 25,0 30,7 63,8
1997 8,4 13,1 29,3 88,7 99,1 46,9 129,7 82,9 5,7 44,3 46,9 36,4
1998 28,8 20,5 26,4 7,3 31,4 48,0 39,6 17,9 96,5 46,0 82,3 20,7
1999 12,9 18,5 33,4 43,8 32,7 69,9 9,0 98,3 54,7 55,6 15,3 49,7
2000 35,3 27,4 24,5 17,7 15,5 63,4 10,3 2,2 29,8 7,1 27,9 9,4
2001 6,2 43,3 44,6 31,4 30,1 35,6 9,1 25,0 57,1 3,4 41,8 23,6
2002 15,6 5,1 73,0 17,7 24,0 23,8 30,6 51,1 65,9 67,7 32,0 36,6
2003 44,5 15,1 18,3 22,8 6,6 10,1 38,7 6,5 84,1 63,3 21,6 23,1
2004 45,1 19,7 23,5 2,3 97,9 68,0 41,1 138,7 27,9 13,5 9,0 56,3
2005 56,7 47,2 24,2 31,3 23,1 37,8 88,3 13,2 146,4 52,7 78,2 27,6
2006 18,9 26,8 55,3 27,2 74,5 11,9 72,7 54,7 48,3 4,8 23,7 10,0
2007 28,4 15,8 32,1 21,1 19,3 25,4 4,1 80,5 51,2 54,5 88,1 48,7
2008 33,0 1,5 23,4 96,9 49,1 47,7 29,0 2,8 28,4 8,3 30,0 40,9

83
Munteanu Andreea-Cristiana

An I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII


2009 35,9 32,9 17,7 21,5 44,3 5,3 98,5 8,7 47,3 48,2 8,8 88,8
2010 46,1 62,0 46,2 14,9 41,6 78,2 98,1 0,9 33,2 71,8 22,1 57,2
2011 36,1 17,1 19,2 38,9 32,5 21,1 45,6 3,3 7,7 47,7 0,7 45,4
2012 88,7 17,5 12,0 28,8 113,0 9,9 6,3 27,7 5,1 30,6 16,1 80,3
2013 34,6 13,4 14,2 24,7 33,2 84,6 52,0 24,9 70,0 116,5 16,0 7,0

3.4. Concluzii generale

Cantitățile medii de precipitații anuale, anotimpuale și lunare înregistrate în municipiul


Constanța sunt influențate atât de poziția geografică în extremitatea sud-esticã a României, în
zona litorală a Mării Negre, care se află sub influența principalilor centrilor barici Anticiclonul
Azoric, Depresiunea Islandeză, Anticiclonul Euro-Siberian și Depresiunile Mediteraneene, și a
brizelor marine, cât și a unități de relief de podiș cu altitudini ce oscilează între 0 și 100 metri.
Analiza cantităților medii anuale de precipitații au scos în evidență că în anul 1997 s-a
înregistrat maximul pluviometric de 631,4 mm, iar în anul 1983 s-a înregistrat minimul
pluviometric de 243,3 mm. Mai mult decât atât, analiza cantităților medii anuale în perioada
1961-2013 din municipiul Constanța reliefează existența a 2 ani consecutivi cu peste 400 mm,
respectiv anii 1971-1972, 1980-1981, 1987-1988, 1998-1999, 2006-2007, 2012-2013 și a 2 ani și
3 ani consecutivi cu peste 300 mm, respectiv anii 1961-1962, 1973-1974, 1993-1994, 2003-
2004, 1984-1986, în restul anilor canitățile de precipitații având un regim discontinuu.
Analiza anotimpului de iarnă a scos în evidență că în iarna anului 1972 s-a înregistrat minimul
pluviometric de 35,4 mm, iar în iarna anului 1969 s-a înregistrat maximul pluviometric de 281,6
mm. Mai mult decât atât, analiza cantităților medii de precipitații din anotimpul de iarnă din
perioada 1961-2013 din municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani consecutivi cu peste
100 mm în vara anilor 1967-1968, 1980-1981, 1995-1996 și 2004-2005; a 2 ani și 3 ani
consecutivi cu peste 70 mm în vara anilor 2000-2001 și 1987-1989; și a 2 și 4 ani consecutivi cu
cantități de precipitații între 35,4-45,5 mm în vara anilor 1974-1975 și 1990-1993, în restul anilor
în anotimpul de iarnă canitățile de precipitații având un regim discontinuu. Ca urmare a a
temperaturilor scăzute, iarna, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța se însumează cele
mai mici cantități de precipitații, acestea totalizând 4934,4 mm.
Analiza anotimpului de primăvară a scos în evidență că în primăvara anului 1968 s-a înregistrat
minimul pluviometric de 20,2 mm, iar în primăvara anului 1997 s-a înregistrat maximul
pluviometric de 217,1 mm. Mai mult decât atât, analiza cantităților medii de precipitații din
anotimpul de primăvară din perioada 1961-2013 din municipiul Constanța reliefează existența : a
84
Munteanu Andreea-Cristiana

2 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 180 mm în vara anilor 1961- 1962, 1964-
1965, 1970-1971, 1973-1974, 1977-1978, 1987-1988 și 2000-2002 și a 2 ani consecutivi cu
cantități medii de precipitații sub 80 mm, respectiv în vara anilor 1966-1967, în restul anilor în
anotimpul de primăvară cantitățile de precipitații având un regim discontinuu. Primăvara, în
perioada 1961-2013 în municipiul Constanța, cantitățile de precipitații sunt abundente totalizând
5280 mm.
Analiza anotimpului de vară a scos în evidență că în vara anului 1962 s-a înregistrat minimul
pluviometric de 16,9 mm, iar în vara anului 1997 s-a înregistrat maximul pluviometric de 259,5
mm. Mai mult decât atât, analiza cantităților medii de precipitații din anotimpul de vară din
perioada 1961-2013 din municipiul Constanța reliefează existența : a 2 ani, 3 ani și 6 ani
consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 200 mm în vara anilor 1963-1964, 1982-1983,
1993-1994, 1998-1999, 2009-2010, 2005-2007 și 1975-1980 și a 2 ani consecutivi cu cantități
medii de precipitații sub 90 mm în vara anilor 1988-1989, în restul anilor în anotimpul de vară
cantitățile de precipitații având un regim discontinuu. Vara, în perioada 1961-2013 în municipiul
Constanța, cantitățile de precipitații sunt cele mai abundente comparativ cu cele căzute în restul
anilor totalizând 5280 mm.
Analiza anotimpului de toamna a scos în evidență că în toamna anului 1969 s-a înregistrat
minimul pluviometric de 18,9 mm, iar în toamna anului 2005 s-a înregistrat maximul
pluviometric de 277,3 mm. Mai mult decât atât, analiza cantităților medii de precipitații din
anotimpul de toamna din perioada 1961-2013 din municipiul Constanța reliefează existența : a 2
ani și a 3 ani consecutivi cu cantități medii de precipitații sub 200 mm în toamna anilor 1971-
1972, 1974-1975, 1988-1989, 2009-2010 și 2001-2003, precum și a 2 ani consecutivi cu cantități
medii de precipitații sub 60 mm în toamna anilor 2011-2012, în restul anilor în anotimpul de
toamnă cantitățile de precipitații având un regim discontinuu. Toamna, în perioada 1961-2013 în
municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au totalizat 5856,3 mm.
Analiza cantităților medii lunare de precipitații au scos în evidență că în perioada 1961-2013 în
municipiul Constanța minimul pluviometric s-a înregistrat în luna martie a anului 1990 și a fost
de 0,3 mm, iar maximul pluviometric s-a înregistrat în luna decembrie a anului 1969 și a fost de
166,1 mm. Mai mult decât atât, cele mai reduse cantități de precipitații s-au înregistrat în luna
februarie totalizând 1384,1 mm, iar cele mai abundente cantități de precipitații s-au înregistrat în
luna mai totalizând 2172,1 mm.

85
Munteanu Andreea-Cristiana

Capitolul 4 - Riscurile pluviometrice din municipiul Constanța

4.1. Ploile torențiale

4.1.1. Aspecte generale

Ploile torențiale cad în perioada caldă a anului ca urmare a intensificării activităţii


Anticiclonului Azoric, precum şi a celei ciclonice oceanice şi mediteraneene. (Sursa 11)
Încălzirea inegală a suprafeţei terestre şi dinamica foarte activă a aerului umed tropical din
perioada caldă a anului peste teritoriul de sud-est al României determină precipitaţii cu caracter
torenţial (averse), caracterizate prin cantitatea mare de apă căzută intr-un timp foarte scurt şi
intensitate mare, care au consecinţe negative determinând viituri, procese de eroziune şi spălare a
solului etc. Acestea se produc, de regulă, în perioada caldă a anului, în următoarele condiții :
a) realizarea contactului dintre două mase de aer maritim sub forma unui front rece sau oclus, din
care una să fie de origine tropicală;
b) intensificarea activităţii ciclonice şi a familiilor de cicloni;
c) menţinerea suprasaturaţiei aerului şi după formarea norilor (prin destindere adiabatică şi prin
amestecul maselor de aer;
d) valorile umezelii specifice să depăşească 7 g/kg, iar deficitul de umezeală să se menţină mic în
stratul activ de formare a norilor;
e) norii formaţi să aibă o grosime mai mare de 7.500 m, iar baza lor să fie situată la 1.000-1.500
m deasupra solului (norii cu dezvoltare verticală conțin picături cu diametrul de 5 mm şi cad cu o
viteză de 8 m/s, în timp ce norii stratiformi, formaţi din picături cu diametrul de câteva zecimi de
milimetru, dau picături care cad spre sol cu viteze de 30 cm/s). (Sursa 11)
Celelalte condiţii pentru formarea norilor şi a precipitaţiilor, cum sunt : existenţa unui număr
mare de nuclee de condensare, existenţa unor temperaturi scăzute în altitudine (sub -15°C la
5.000 m), izohipse având curbura ciclonică, dezvoltarea unor sarcini electrice în interiorul
maselor noroase etc., sunt caracteristice tuturor tipurilor de ploi. Datorită efectelor nefaste pe care
le au (viituri, inundaţii, eroziunea şi a versantilor etc.), ploile torenţiale au fost minuţios studiate
de Platagea (1959), Stăncescu (1968), Topor (1970), Iliescu, Stăncescu (1974), Stăncescu, Goti
(1992), Măhăra, Grabovschi (1997) etc., care au evidențiat următoarele situaţii sinoptice
favorabile producerii lor :

86
Munteanu Andreea-Cristiana

a) extinderea dorsalei Anticiclonului Azoric deasupra centrului Europei, separată de anticiclonul


din estul continentului de un talveg care uneşte zona depresionară din mările polare cu cea din
sud-estul Europei;
b) depresiune retrogradă la nord-estul României, formată în culoarul depresionar dintre
Anticicionul Azoric şi cel din nord-estul Europei; caracterul retrograd al depresiunii ce se deplasa
pe direcţie sud-vest nord-est, a fost determinat de barajul reprezentat de anticiclonul din estul
Europei, care a deviat-o spre vest;
c) existenţa unui câmp anticiclonic slab care se extinde din Oceanul Atlantic până în regiunea
Mării Caspice şi separă vasta depresiune islandeză de cea mai puţin extinsă din sud-estul
Europei; pătrunderea la înălţime, în anticiclon, a maselor de aer cald şi instabile, specifice
minimelor depresionare, şi insolaţia puternică de la sol au dus la instabilizarea aerului, care
antrenat de mişcări termo-convective foarte intense, cărora li s-au adăugat cele determinate de
convecţia dinamică specifică reliefului înalt au favorizat dezvoltarea norilor Cumulonimbus;
d) cicionii mediteraneeni determină ploi cu caracter torenţial în lunile de iarnă şi de primăvară;
e) culoarul depresionar format între depresiunea islandeză şi zona depresionară din bazinul estic
al Mării Mediterane favorizează, de asemenea, producerea cantităţilor abundente de precipitații;
astfel, la contactul dintre aerul umed şi rece polar şi cel cald şi uscat de origine tropicală, se
formează o zonă deosebit de instabilă mai ales când în altitudine, în sectorul posterior al
depresiunii de la sol, pătrunde aerul rece şi umed polar care îl inlocuieşte brusc pe cel cald;
f) activarea frontului polar la nivelul țării noastre. (Sursa 11)
Ploilor torențiale au o durata mică de până în 30 minute, foarte rar mai mare și o intensitatea
mare de la 1 la 10 mm/min/m2. (Sursa 1)
Ploile torențiale cu durata cea mai mare de origine frontală ( ˃4 ore) se caracterizează prin
scăderea bruscă a intensității (sub 0.20 mm/min) sau chiar mai mult. (Sursa 36)
Ploile torențiale cu cea mai mare cantitate de precipitații sunt de origine frontală sau locală.
Cele frontale s-au caracterizat prin cantități mai mari de 120 mm și durata de peste două ore,
producându-se în toate regiunile țării; cele cu caracter local, prin durate mici (maxim o oră) și
intensităţi mari (peste 1.0 mm/min), fiind înregistrate în regiunile de dealuri și câmpii. (Sursa 36)
În general, ploile torenţiale au un caracter limitat în spaţiu, determinat de particularităţile
suprafeţelor supraîncălzite, prezentând astfel mari discontinuităţi în repartiţia lor teritorială.
Intensitatea lor variază de la 0,5 la peste 6 mm/min şi este cu atît mai mare, cu cât durata lor este
mai scurtă, astfel că între aceşti doi parametri există un raport invers proporţional. Datorită

87
Munteanu Andreea-Cristiana

intensităţii lor mari, ploile torenţiale exercită o acţiune mecanică puternică asupra covorului
vegetal pe care îl poate distruge, sau poate împiedica desfăşurarea unor fenofaze, ca şi asupra
solului, determinând fenomene de eroziune în suprafaţă şi adâncime precum şiroiri, ogaşe,
ravene. De asemenea ploile torenţiale determină o serie de fenomene hidrologice pe râuri precum
creşteri de nivel, de debite, mărirea cantităţii de aluviuni, inundaţii, erodarea malurilor, ruperea
digurilor etc. Cantitatea mare de apă căzută în timpul ploilor torenţiale, prin forţa cu care se
scurge pe pante, duce la distrugerea echilibrului peisajelor geografice, respectiv la degradarea
terenurilor şi, în mod deosebit, a celor aflate în pantă. (Sursa 1)

4.1.2. Parametrii ploilor torenţiale din municipiul Constanța

Parametrii caracteristici ploilor torentiale (averse) care cad pe teritoriul municipiului Constanța
(intensitate, durată, cantitate) variază teritorial dependent de altitudine, forma de relief, depărtarea
de mare, ca şi de alte condiții locale şi de timp. În municipiului Constanța precipitațiile din
anotimpul de vară sunt de natură frontală și se produc de obicei ziua, având, frecvent, caracter de
aversă. Cantitățiile maxime de precipitații (24 ore) scad treptat dinspre uscat, de la distanța de 30-
35 km, cu tendința de a atinge cele mai mici valori pe litoralul Mării Negre. Coeficientul
semnificativ de corelaţie dintre distanţa față de mare şi cantităţile maxime zilnice de precipitaţii
(24 ore) confirmă influenţa lor evidentă asupra repartiţiei precipitaţiilor din municipiul Constanța.
O particularitate a distribuţiei teritoriale a precipitaţiilor maxime zilnice (24 ore) este aceea că, în
lunile de vară, cantităţile cele mai mari se înregistrează la distanţa de 30-35 km de ţărmul Mării
Negre, adică la distanţa unde creşterea valorii izohietelor în interiorul uscatului dispare sau este
foarte redusă datorită atenuării influenţei brizelor marine. (Sursa 11)

4.1.2.1. Intensitatea, durata și cantitatea de apă a ploilor torenţiale

Intensitate ploilor torenţiale reprezintă o cantitate de apă exprimată în mm, căzută într-un minut
pe m2. Ceea ce caracterizează ploile torențiale este intensitatea lor deosebit de mare. (Sursa 1)
În general, s-a constatat un raport invers între intensitatea şi durata aversei. Cu cât intensitatea
este mai mare, cu atât durata este mai mică, şi invers. (Sursa 11)
Analizând figura 22, se observă că în perioada 1965-2005, în municipiul Constanța precipitațiile
au avut o intensitate maximă de sub 6 mm/mp.

88
Munteanu Andreea-Cristiana

Figura 22 : Intensitatea maximă a precipitațiilor (mm/mp/min) în


Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Lilliana Panaitescu, Simona Nițu, Torrential
rainfall in Dobruja, în Present Environment and Sustainable
Development, Vol. 5, no.2, 2011, pag. 140.

În general, ploile torenţiale cu intensităţi de peste 5 mm/min. se produc în 3-6 minute.


Descifrarea pluviogramelor constă în selectarea celor rnai mari cantităţi de precipitații, pe fiecare
intervale de timp în parte (între 5 şi 1 440 minute). Pentru a pune în evidență valorile
intensităților maxime ale ploilor torențiale în raport cu duratele și pentru anumite perioade de
revenire a fost realizat tabelul 12, iar pe baza datelor din tabel au fost trasate curbele de egală
frecvență la stația meteorologică Constanța (cu peste 100 de ani de înregistrări pluviometrice)
redate în figura 23. (Sursa 41)
Astfel, analizând intensitatea ploilor torențiale cu diferite perioade de revenire (ani) (tabelul 12)
și curbele de egală frecvență ale intensității ploilor torențiale la stația meteorologică Constanța
(figura 23) observăm următoarele : la 1 an de revenire ploile torențiale cu intensități de 5
mm/min. se produc în 1,03 minute, urmată de o scădere ușoară a duratei aversei cu 0,2 minute la
intensități de 10 mm/min., după care înregistrează scăderi semnificative cu 0,14 minute la
intensități de 15 mm/min. și cu 0,25 minute la intensități de 30 mm/min, urmată de scăderi mai
reduse a duratei aversei cu 0,12 minute la intensități de 45 mm/min, cu 0,06 minute la intensități
de 60 mm/min, cu 0,07 minute la intensități de 90 mm/min., cu 0,04 minute la intensități de 120
mm/min., cu 0,06 minute la intensități de 240 mm/min., cu 0,03 minute la intensități de 360
mm/min. și de 720 mm/min, urmată de o scădere a duratei aversei cu doar 0,01 minute la
intensități de 1 440 mm/min.

89
Munteanu Andreea-Cristiana

Comparativ cu durata de revenire de 1 an a intensității ploilor torențiale, la 2 ani de revenire


însă, ploile torențiale au înregistrat valori mai ridicate la toate cele 12 intensități, dar scăderi mai
ridicate a duratei aversei cu excepția intensității de 30 mm/min când durata a fost mai mică și a
intensității de 720 mm/min. când durata aversei s-a menținut la aceeași valoarea; astfel, la
intensități ale ploilor torențiale de 5 mm/min. s-a înregistrat o scădere a duratei aversei cu 0,24
minute, urmată de o scădere a duratei aversei cu 0,17 minute la intensități de 15 mm/min., cu 0,3
minute la intensități de 30 mm/min., cu 0,16 minute la intensități de 45 mm/min., urmată de o
scădere a duratei aversei cu 0,09 minute ce se menține atât la intensități de 60 mm/min. cât și la
intensități de 90 mm/min., o scădere a duratei aversei cu 0,06 minute la intensități de 120
mm/min, cu 0,08 minute la intensități de 240 mm/min., cu 0,04 minute la intensități de 360
mm/min., cu 0,03 minute la intensități de 720 mm/min. și o scădere a duratei aversei cu doar 0,02
minute la intensități de 1 440 mm/min.
Comparativ cu durata de revenire de 2 ani a intensității ploilor torențiale, la 5 ani de revenire
ploile torențiale au înregistrat valori mai ridicate la toate cele 12 intensități, dar scăderi mai
ridicate a duratei aversei cu excepția intensităților de 360 mm/min. și de 1 440 mm/min. când
durata aversei s-a menținut la aceeași valoare; astfel, la intensități ale ploilor torențiale de 5
mm/min. s-a înregistrat o scădere a duratei aversei cu 0,31 mm/min, urmată de o scădere a
duratei aversei cu 0,21 minute la intensități de 15 mm/min., cu 0,37 minute la intensități de 30
mm/min., cu 0,21 minute la intensități de 45 mm/min., urmată de o scădere a duratei aversei cu
0,13 minute ce se menține atât la intensități de 60 mm/min. cât și la intensități de 90 mm/min., o
scădere a duratei aversei cu 0,07 minute la intensități de 120 mm/min, cu 0,11 minute la
intensități de 240 mm/min., cu 0,04 minute la intensități de 360 mm/min., cu 0,05 minute la
intensități de 720 mm/min. și o scădere a duratei aversei cu doar 0,02 minute la intensități de 1
440 mm/min.
Comparativ cu durata de revenire de 5 ani a intensității ploilor torențiale, la 10 ani de revenire
ploile torențiale au înregistrat valori mai ridicate la toate cele 12 intensități, dar scăderi mai
ridicate a duratei aversei după cum urmează : la intensități ale ploilor torențiale de 5 mm/min. s-a
înregistrat o scădere a duratei aversei cu 0,37 mm/min, urmată de o scădere a duratei aversei cu
0,23 minute la intensități de 15 mm/min., cu 0,42 minute la intensități de 30 mm/min., cu 0,26
minute la intensități de 45 mm/min., cu 0,15 minute la intensități de 60 mm/min., cu 0,16 minute
la intensități de 90 mm/min., 0,08 minute la intensități de 120 mm/min, cu 0,13 minute la
intensități de 240 mm/min., cu 0,05 minute la intensități de 360 mm/min., cu 0,06 minute la

90
Munteanu Andreea-Cristiana

intensități de 720 mm/min. și o scădere a duratei aversei cu doar 0,03 minute la intensități de 1
440 mm/min.
Comparativ cu durata de revenire de 10 ani a intensității ploilor torențiale, la 20 de ani de
revenire ploile torențiale au înregistrat valori mai ridicate la toate cele 12 intensități, dar scăderi
mai ridicate a duratei aversei cu excepția intensitățiilor de 360 mm/min. și de 1440 mm/min. care
s-au menținut la aceeași valoare; astfel, la intensități ale ploilor torențiale de 5 mm/min. s-a
înregistrat o scădere a duratei aversei cu 0,41 mm/min, urmată de o scădere a duratei aversei cu
0,27 minute la intensități de 15 mm/min., cu 0,47 minute la intensități de 30 mm/min., cu 0,29
minute la intensități de 45 mm/min., cu 0,18 minute la atât la intensități de 60 mm/min. cât și la
intensități de 90 mm/min., urmată de scăderi a duratei aversei cu 0,11 minute la intensități de 120
mm/min, cu 0,15 minute la intensități de 240 mm/min., cu 0,05 minute la intensități de 360
mm/min., cu 0,07 minute la intensități de 720 mm/min. și o scădere a duratei aversei cu doar 0,03
minute la intensități de 1 440 mm/min.
Comparativ cu durata de revenire de 20 de ani a intensității ploilor torențiale, la 50 de ani de
revenire ploile torențiale au înregistrat valori mai ridicate la toate cele 12 intensități, dar scăderi
mai ridicate a duratei aversei cu excepția intensității de 720 mm/min. care s-a menținut la aceeași
valoare; astfel, la intensități ale ploilor torențiale de 5 mm/min. s-a înregistrat o scădere a duratei
aversei cu 0,48 mm/min, urmată de o scădere a duratei aversei cu 0,3 minute la intensități de 15
mm/min., cu 0,54 minute la intensități de 30 mm/min., cu 0,35 minute la intensități de 45
mm/min., cu 0,21 minute la intensități de 60 mm/min., cu 0,23 la intensități de 90 mm/min., cu
0,12 minute la intensități de 120 mm/min, cu 0,17 minute la intensități de 240 mm/min., cu 0,07
minute la atât la intensități de 360 mm/min. cât și la intensități de 720 mm/min. și o scădere a
duratei aversei cu doar 0,04 minute la intensități de 1 440 mm/min.
Comparativ cu durata de revenire de 50 de ani a intensității ploilor torențiale, la 100 de ani de
revenire ploile torențiale au înregistrat valori mai ridicate la toate cele 12 intensități, dar scăderi
mai ridicate a duratei aversei cu excepția intensității de 360 mm/min. care s-a menținut la aceeași
valoare; astfel, la intensități ale ploilor torențiale de 5 mm/min. s-a înregistrat o scădere a duratei
aversei cu 0,53 mm/min, urmată de o scădere a duratei aversei cu 0,33 minute la intensități de 15
mm/min., cu 0,59 minute la intensități de 30 mm/min., cu 0,39 minute la intensități de 45
mm/min., cu 0,23 minute la intensități de 60 mm/min., cu 0,26 la intensități de 90 mm/min., cu
0,13 minute la intensități de 120 mm/min, cu 0,2 minute la intensități de 240 mm/min., cu 0,07

91
Munteanu Andreea-Cristiana

minute la intensități de 360 mm/min.. cu 0,08 minute la intensități de 720 mm/min. și o scădere a
duratei aversei cu doar 0,05 minute la intensități de 1 440 mm/min.

Tabelul 12
Intensitatea ploilor torențiale cu diferite perioade de revenire (ani) la stația meteorologică Constanța

Ani minute
5 10 15 30 45 60 90 120 240 360 720 1440
1 1,03 0,83 0,69 0,44 0,32 0,26 0,19 0,15 0,09 0,06 0,03 0,02
2 1,31 1,07 0,90 0,60 0,44 0,35 0,26 0,20 0,12 0,08 0,05 0,03
5 1,69 1,38 1,17 0,80 0,59 0,46 0,33 0,26 0,15 0,11 0,06 0,04
10 1,98 1,61 1,38 0,96 0,70 0,55 0,39 0,31 0,18 0,13 0,07 0,04
20 2,26 1,85 1,58 1,11 0,82 0,64 0,46 0,35 0,20 0,15 0,08 0,05
50 2,64 2,16 1,86 1,32 0,97 0,76 0,53 0,41 0,24 0,17 0,10 0,06
100 2,92 2,39 2,06 1,47 1,08 0,85 0,59 0,46 0,26 0,19 0,11 0,06
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Editura Academiei Române, București, 2008, pag. 289.

100
Intensitatea (mm/min.)

10 1/100 ani
1/50 ani
1 1/20 ani
1/10 ani
0,1 1/5 ani
1/2 ani
0,01 1/1 an
Durata (min.)
Figura 23 : Curbe de egală frecvență ale intensității ploilor torențiale la stația
meteorologică Constanța.

4.2.2.2. Frecvența ploilor torențiale

Atât în timpul anului, cât şi de la o lună la alta, ploile torenţiale nu se produc cu regularitate. Ele
cunosc o mare variabilitate neperiodică, dependentă de caracteristicile circulaţiei generale a
atmosferei peste teritoriul ţării, de caracteristicile influenţelor climatice din Dobrogea și a Mării
Negre, ca şi de caracteristicile suprafeţei active. Astfel, în Dobrogea frecvenţa anilor în care nu se
produc averse creşte treptat de la vest la est, pe litoral, respectiv în cadrul municipiului Constanța,
sub influenţa Mării Negre frecvenţa anilor în care se produc ploi torenţiale este cea mai mare,

92
Munteanu Andreea-Cristiana

85% din cazuri din cauza aerului umed. Efectul distrugător al ploilor torenţiale depinde nu numai
de intensitatea, durata şi cantitatea apă căzută. Aceasta este amplificată de numeroase alte
caracteristici ale suprafeţei active, cum sunt : panta, substratul litologic, absenţa covorului
vegetal, momentul din an când se produce aversa (dacă se produce după lungi perioade de secetă,
când solul este foarte uscat şi coeziunea solului redusă, puterea de eroziune a ploii este mai mare)
etc. În asemenea condiții, aversele respective pot căpăta aspect de riscuri climatice, prin
declanşarea unor procese accelerate de eroziune şi modelare a versanţilor, cu repercusiuni asupra
întregului mediu geografic, dar şi asupra vieţii şi activităţii omului. (Sursa 11)

4.2.3. Studii de caz

4.2.3.1. Evoluția ciclonului retrograd din perioada 2-5 iunie 1970 și efectele acestuia asupra
municipiului Constanța

În evoluția vremii pe teritoriul municipiului Constanța un rol important îl ocupă ciclonii. Aceştia
iau naştere fie în bazinul Mării Mediterane și intră în Marea Neagră, fie că se dezvoltă pe
teritoriul fostei Uniuni Sovietice sau al Asiei Mici și pătrund în regiunea de nord-est a Mării
Negre. Existența bazinului Mării Negre și a regiunii Dunării inferioare creează în sud-estul ţării
noastre condiții deosebit de favorabile pentru intensificarea ciclonilor cu caracter retrograd în
jumătatea de est a țării. Posibilitatea deplasării retrograde a ciclonilor se manifestă atât în
anotimpul rece cât şi în cel cald. După direcţia de deplasare a centrelor barice de la sol şi
altitudine, se ştie că ciclonii se încadrează, în emisfera nordică în curentul predominant vest-est,
având o deplasare normală. Situația de deplasare retrogradă a ciclonului se exprimă, prin
schimbări radicale şi rapide în structura câmpului termobaric. La nivelul TA 500 mb, deplasarea
retrogradă a ciclonului se manifestă prin trecerea bruscă de la o circulaţie de tip zonal la una
meridianală, sau chiar ultrapolară. Caracteristic pentru acest tip este faptul că masa rece se
situează în sectorul nordic al centrului ciclonului de 1a sol, iar masa de aer cald în sectorul sudic,
ceea ce determină situarea inversă a poziţiei frontului rece şi cald. Condiţia de deplasare
retrogradă este legată de bifurcarea zonei frontale planetare înalte cu formarea unui nucleu izolat
la altitudine, având tendinţa de a intra în sud-vestul Mării Negre. Extinderea dorsalei calde de
altitudine din regiunea centrală a Mării Mediterane până în nord-vestul Peninsulei Scandinavice,
precum și coborârea aerului rece pe flancul estic al dorsalei anticiclonice respective prin
adâncirea unui talveg puternic din nord-estul continentului până în sudul Peninsulei Balcanice

93
Munteanu Andreea-Cristiana

asigură un transport rece pe direcţie meridianală sau chiar ultrapolară, ceea ce determină un
proces activ de ciclogeneză în bazinul Mării Negre. Puternica asimetrie termică și barică dintre
sectorul cald și cel rece reprezintă un factor de bază în dezvoltarea acestor depresiuni, ele
căpătând o deplasare retrogradă atunci când devin centrale, cu corespondent în atmosfera liberă
chiar până la nivelul TA 500. Așezarea anormală a sectorului cald și a celui rece față de centrul
ciclonului în raport cu punctele cardinale determină o coborâre a masei de aer rece în sudul și
sud-estul centrului depresionar și o urcare a celui cald în nordul și nord-estul lui. Invazia de aer
rece se produce dinspre sud, iar a celei calde dinspre nord. Deplasare norilor ciri, care vestesc de
obicei înrăutățirea timpului, în direcție est-vest este un fenomen care de asemenea vestește
deplasarea ciclonilor după o traiectorie anormală, de aceea sunt legate fenomenele de înrăutățire a
a vremii. (Sursa 26)
În țara noastră, formarea ciclonilor cu caracter se produce în general în bazinul estic al Mării
Negre, fie datorită ciclonilor veniți din centrul și răsăritul Mării Mediterane, fie a celor formați în
masa continentală, excesiv de caldă din regiunea Ucrainei. (Sursa 26)
Înrăutățirea vremii reprezintă un fenomen caracteristic în evoluția ciclonului cu caracter
retrograd. În prezența contrastului termic și baric deosebit de accentuat, când atât la sol cât și la
altitudine circulația devine meridianală, revărsarea aerului rece se face direct din nordul
Peninsulei Scandinavice până în sudul Peninsulei Balcanice. Astfel în regiunea de est a țării
noastre, regiune în care se află și municipiul Constanța, există condiții deosebit de favorabile
pentru apariția ploilor însemnate cantitativ. (Sursa 26)
Formarea ciclonilor cu caracter retrograd în țara noastră în general în bazinul vestic al Mării
Negre, se datorează faptului că regiunea mării constituie un făgaș de regenerarea a ciclonilor care
vin din estul Mării Mediterane sau din Asia Mică, căpătând o evoluție de la est la vest. (Sursa 26)
În ziua de 2 iunie la ora 2 în estul Turciei și-a făcut apariția ciclonul cu evoluție retrogradă care
a avut o perioadă de adâncire în ziua de 3 iunie la ora 2, cu o scădere față de normală de 5 mb,
după care a urmat o perioadă de creștere ușoară a valorilor de presiune, ciclonul ajungând până la
oculare. Apariția acestui ciclon cu carter retrograd în bazinul vestic al Mării Negre s-a datorat
contrastului puternic dintre masele calde venite din sud-vest și masele deosebit de reci de origine
polară venite direct din regiunea de nord-vest a Peninsulei Scandinavice. Din figura 24 se poate
urmări deplasarea centrului ciclonului din ziua de 2 iunie ora 2 până în ziua de 5 iunie ora 8, când
ciclonul a intrat în faza de umplere. Deplasarea retrogradă a fost posibilă în condițiile trecerii
bruște de la circulația zonală din perioada anterioară la circulația meridianală din perioada 2-6

94
Munteanu Andreea-Cristiana

iunie 1970. Ciclonul a apărut în ziua de 2 iunie ora 2 la sol, având corespondent la înălțime sub
forma unui ciclon închis în regiunea de nord-est a Mării Negre, s-a deplasat către nordul
Moldovei căpătând o traiectorie retrogradă datorită barajului anticiclonic existent în regiunea
Ucrainei și vestul Poloniei. Față de valoarea sa medie de 1006 mb calculată din momentul
apariției ciclonului din ziua de 2 iunie ora 2 și până la 5 iunie ora 8, el a avut două faze de rotire,
corespunzător schimbării termobarice la înălțime. Rotirea bruscă a traiectoriei ciclonului se
explică prin schimbarea poziției axei de deplasare a centrelor de pe hărțile TA 500 mb, TA 700
mb, TR 500-1000 mb, din zilele de 2 spre 3 iunie 1970, în raport cu poziția centrelor de la sol.
Nucleul rece altitudinal sub forma unui centru izolat aflat în sud-vestul Mării Negre, este pus în
evidență pe harta TA 500 mb, prin adâncirea deosebită a geopotențialului și prin bifurcarea zonei
planetare înalte. (Sursa 26)
Din figura 25 se vede că la sol, în perioada respectivă, cea mai mare parte a continentului s-a
aflat sub influenţa unui câmp de presiune atmosferică ridicată având centre principale de presiune
ridicată în regiunea Poloniei și în zona Munţilor Urali. În acelaşi timp, zona depresionară din
Oceanul Atlantic s-a deplasat uşor spre sud-est, iar depresiunea din bazinul de nord-vest al Mării
Negre a căpătat o evoluţie retrogradă, datorită barajului anticiclonic existent în regiunea Ucrainei
și sud-vestul Poloniei. Contrastul termic la sol între sectorul cald al depresiunii cu masa
continentală excesiv de caldă, de 16-18°C în noaptea de 3 iunie ora 2, și aerul rece polar, de 7-
10°C, existent în câmpul anticiclonic tot în noaptea de 3 iunie ora 2, au favorizat deplasarea
centrului depresionar din bazinul Mării Negre de la est către vest. (Sursa 26)

Figura 24 : Harta cinematică a evoluției centrului Figura 25 : Harta la sol, 3 iunie 1970.
ciclonului la sol în perioada 2-5 iunie 1970. Sursa : Margareta Struțu, Constantin Țicu, Evoluția
Sursa : Margareta Struțu, Constantin Țicu, Evoluția ciclonului retrograd din perioada 2-5 iunie 197, în
ciclonului retrograd din perioada 2-5 iunie 197, în Hidrotehnica, Vol. 16, București, 1971, pag. 162.
Hidrotehnica, Vol. 16, București, 1971, pag. 160 .

95
Munteanu Andreea-Cristiana

Înrăutăţirea vremii legată de mişcarea retrogradă a acestei depresiuni s-a manifestat îndeosebi în
jumătatea de est țării, unde se află și municipiul Constanța, unde ploile căzute, însoţite de furtuni
şi intensificări de vânt și scăderi de temperaturi deosebit de accentuate au imprimat vremii un
caracter de evoluţie caracteristic acestor tipuri de cicloni. Mişcarea retrogradă a depresiunii din
nord, vestul Mării Negre spre nordul Moldovei, Maramureș, Crişana, centrul Transilvaniei până
în Banat şi Oltenia, urmărită la toate orele de observaţie pe hărţile sinoptice şi de altitudine, dă o
imagine justă a desfăşurării fenomenelor de timp legate de deplasarea maselor de aer în sistemul
de evoluţie a ciclonului cu caracter retrograd. Harta din figura 26 pune în evidenţă evoluţia
ploilor cantitativ destui de mari, a căror arie s-a extins paralel cu traiectoria evoluţiei ciclonului
respectiv, înregistrând în perioada 2-5 iunie 1970 în municipiul Constanța cantități de precipitații
de peste 20 l/m2. (Sursa 26)

Figura 26 : Harta la sol, 3 iunie 1970.


Sursa : Margareta Struțu, Constantin Țicu, Evoluția ciclonului
retrograd din perioada 2-5 iunie 197, în Hidrotehnica, Vol. 16,
București, 1971, pag. 162.

4.2.3.2. Ploaia din 28.08.2004 din cadrul municipiului Constanța

În perioada 28-30 august 2004 s-au înregistrat cantităţi importante de precipitaţii produse în
urma coeziunii unor mase de aer tropical umede şi calde, ce au fost împinse de centrii barici
mediteraneeni ce vin din sud-estul Europei şi mase de aer polar umede, dar reci. Acestea sunt
aduse în regiunea României de către anticicloni Azoreici sau de un maxim baric care este centrat
undeva în nordul Europei, figura 27 și figura 28. Astfel s-au creeat doi poli de precipitaţii : unul

96
Munteanu Andreea-Cristiana

poziţionat deasupra Podişului Casimcei şi unul deasupra perimetrului cuprins între sudul oraşului
Constanţei şi nordul oraşului Eforie Sud, figura 29. (Sursa 45)
Astfel, cauzele precipitațiilor abundente sunt atât de natură sinoptică și dinamică, legate de
configurația câmpului baric, cât și de natură termică, ceea ce a determinat dezvoltarea norilor de
tip Cumulonimbus. (Sursa 13)
În ziua de 28.28.2004, între orele 05:50-21:10, în județul Constanța, pe litoralul românesc al
Mării Negre, respectiv în cadrul municipiului Constanța au fost semnalate averse de ploaie de
intensitate excepțională, cantitatea de precipitații depășind 150 mm/mp. Cantitățiile de precipitații
căzute în această zi au fost cele mai abundente din istoria cercetărilor meteorologice din
Dobrogea (din anul 1885 până în anul 2004), înregistrând la Constanța 205,5 mm/mp. (Sursa 29)
Conform tabelului 13, în data de 28.08.2004 la Constanța (unde stația meteo funcționează din
1885), pe anumite intervale de timp, de exemplu între orele 15:30-17:00, s-au înregistrat peste 60
mm/mp, figura 30. (Sursa 11)
La ora 16:23, cantitatea de apă înregistrată de la începutul ploi a fost de 170,0 mm și a avut o
intensitate de 1,60 mm/min. La ora 16:27 însă, se înregistrează o creștere cu 2,0 mm a cantității
de apă de la începutul ploi atingând 172,0 mm, dar o intensitate mai redusă de 0,50 mm/min.
În urma descifrării pluviogramei pe intervalul 16:27 – 16:28, deci într-un minut, s-au înregistrat
8,0 mm/mp, cantitate foarte mare, care va rămâne înscrisă în arhivele Institutului de
Meteorologie. (Sursa 11)
La ora 16:30 s-a înregistrat cea mai mare cantitate de apă de la începutul ploi de 182,1 mm cu o
intensitate de 1,05 mm/min.
În urma cantitățiilor foarte mari de precipitații sistemul de canalizare al municipiului Constanța
nu a făcut față pentru a prelua surplusul de apă, pe unele străzi apa atingând 1 m, ceea ce a dus la
pagube importante : s-au inundat arterele principale datorită incapacităţii de preluare a apelor
pluviale urbane, respectiv 36 de străzi și bulevarde, peste 110 case și 20 de spații comerciale, dar
și obiectivele cultural turistice precum Teatrul de Vară din Mamaia, Edificiul roman cu mozaic,
Faleza Port, gara Constanța-pasajul, figura 30. (Sursa 13)
Instabilitatea severă a masei de aer locale a determinat averse și ploi foarte abundente cu vânturi
puternice, tunete, fulgere, furtună și chiar o trombă de apă în stațiunea Mamaia ducând la pagube
importante, figura 31 și figura 3. (Sursa 29)

97
Munteanu Andreea-Cristiana

Tabelul 13
Intensitatea maximă a precipitațiilor în data de 28.08.2004
Începutul ploii Cantitatea de apă Intensitatea
și al (mm) ploii în Observații
Data ploii intervalelor De la În Durata intervalul
caracteristice început intervalul intervalelor stabilit
Ora min. stabilit (mm/min.)
16 23 170,0 8,0 5 1,60
28.08.2004
16 27 172,0 2,0 4 0,50
Intensitate
16 28 180,0 8,0 1 8,00
foarte
16 30 182,1 2,1 2 1,05 mare

........... ............ ............ ............ ............

205,8 920 0,22

Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Editura Universitară, București, 2009, pag. 85.

Figura 27 : Harta sinoptică a Europei din 28.08.2004 ora 12:00. Figura 28 : Imagine satelitară a sistemului noros din
Sursa : Vasile Torică, Adelina Potra, The exceptional rain fallen 28.28.2004.
in Constanta district and on the Black Sea Coast on the 28 th of Sursa : Vasile Torică, Adelina Potra, The exceptional
August 2004, în Analele Universității Ovidius, Seria Geografie, rain fallen in Constanta district and on the Black Sea
Vol. III. Nr.1, Ovidius University Press, Constanța, 2007, pag. Coast on the 28th of August 2004, în Analele Universității
141. Ovidius, Seria Geografie, Vol. III. Nr.1, Ovidius
University Press, Constanța, 2007, pag. 141.

98
Munteanu Andreea-Cristiana

Figura 29 : Harta precipitațiilor la 28.08.2004. Figura 30 : Harta Dobrogei cu izohiete rezultată în urma
Sursa : Vasile Torică, Adelina Potra, The exceptional rain producerii fenomenelor hidro-meteorologice din
fallen in Constanta district and on the Black Sea Coast on the 28.08.2004
28th of August 2004, în Analele Universității Ovidius, Seria Sursa : Administrația Bazinală de Apă Dobrogea –
Geografie, Vol. III. Nr.1, Ovidius University Press, Constanța, Litoral, Planul pentru Prevenirea, Protecția și
2007, pag. 142. Diminuarea Efectelor Inundațiilor în Spațiul Hidrografic
Dobrogea-Litoral, pag. 10.

Figura 31 : Consecințe ale trombei de apă în stațiunea Mamaia Figura 32 : Inundații în stațiunea Mamaia din 28.08.2004
pe 28.08.2004 Sursa : Vasile Torică, Adelina Potra, The exceptional
Sursa : Vasile Torică, Adelina Potra, The exceptional rain rain fallen in Constanta district and on the Black Sea
fallen in Constanta district and on the Black Sea Coast on the Coast on the 28th of August 2004, în Analele Universității
28th of August 2004, în Analele Universității Ovidius, Seria Ovidius, Seria Geografie, Vol. III. Nr.1, Ovidius
Geografie, Vol. III. Nr.1, Ovidius University Press, Constanța, University Press, Constanța, 2007, pag. 143.
2007, pag. 143.

99
Munteanu Andreea-Cristiana

4.2. Grindina

4.2.1. Aspecte generale

Grindina reprezintă o formă de precipitaţii solide alcătuite din granule transparente sau opace
de gheaţă, de diferite forme (sferice sau colţuroase), mărimi (cu diametre variabile între 0,5 şi 50
mm) şi greutate (de la câteva grame, la peste 300 grame), care cad în timpul averselor de ploaie,
însoţite de fenomene orajoase (tunete şi fulgere) şi vânt tare, luând aspect de furtună. (Sursa 11)
Grindina se produce în condiții de instabilitate atmosferică, cu procese de convecție și
succesiuni rapide de fronturi, mai ales cu aer tropical și mediteraneean. Se desfășoară, ca
fenomen, pe fâșii lungi de până la o sută de km și late de până la 10-15 km. (Sursa 23)
Apariția grindinei este legată de prezența norului Cumulonimbus, nor de front rece care
determină un contrast termic foarte mare între aerul cald de la sol înălțat în altitudine si aerul
rece din altitudine. (Sursa 32)
Cauzele genetice ale grindinei sunt determinate de particularitățile circulației generale a
atmosferei, în interacțiune cu cele ale suprafeței active. (Sursa 30)
Particularităţile locale ale reliefului (la care se mai adaugă formele diferite de relief, expoziţia
versanţilor, gradul de acoperire cu vegetaţie, culoarea solurilor, gradul de umezeală etc.),
contribuie la încălzirea generală a suprafeţei active, fapt ce determină caracterul local al
formarii norilor de furtuna si deci al grindinei. Viteza de deplasare a norului de grindină poate fi
uneori destul de mare (60 - 70 km/oră) și atunci grindina cade pe benzi înguste de teren (late de
10 - 15 km şi lungi de câteva sute de km) orientate paralel cu norul de grindină. (Sursa 19)
Circulația generală a atmosferei contribuie la formarea grindinei prin intermediul fronturilor
reci, foarte active, care se deplasează peste teritoriile supraîncălzite. Masa de aer rece dislocă
mase de aer cald, prin convecție dinamică. Aceasta din urmă este forțată la o ascensiune rapidă,
mișcare la care participă și convecția termică din perioada premergătoare advecției aerului rece.
(Sursa 30)
Grindina cade obișnuit după-amiază când convecția termică e maximă și durează 1-5 minute la
câmpie și până la 15 minute în munte, durata fiind invers proporțională cu mărimea boabelor.
(Sursa 23)
Nucleul bobului de grindină (este de fapt bobul de măzăriche) se formează în partea superioară
a norului cumulonimbus, în urma sublimării vaporilor de apă și este purtat de curenții
descendenți până în zona mediană a norului unde predomină picăturile de apă în stare suprarăcit.
(Sursa 32)
100
Munteanu Andreea-Cristiana

Boabele de grindină sferice au o structură internă stratificată, asemănătoare cu dispunerea


foilor de ceapă. Straturile de gheaţă translucidă alternează cu straturile de gheaţă albă şi
granulară, formându-se atunci când, în interiorul norului, au loc transferuri verticale (spre
înălţime şi spre sol) ale boabelor de grindină. Fiecare strat se topeşte puţin la fiecare cădere şi
un nou strat se formează la urcare, la o altitudine unde temperatura este suficient de scăzută,
ceea ce crează aspectul de bulb de ceapă. Când bobul de grindină este smuls din coloana
ascendentă pentru a intra în curentul descendent vecin, sau când forţa ascensională a curentului
ascendent nu este suficientă, atunci el cade spre suprafaţa terestră, datorită gravitaţiei.În cursul
urcării şi coborârii, boabele de grindină capătă texturi şi aspecte diverse, unele având
proeminenţe care amintesc de degetele unui picior în miniatură, datorită caracterului mişcării de
rotaţie din timpul căderii. Uneori, boabelor de grindină se aglomerează, prin formarea de
calupuri de gheaţă neregulată, care se sparg în bucăţi atunci când cad pe suprafaţa terestră.
(Sursa 15)
Alte condiții necesare formării grindinei sunt : o cantitate mai mare de apă lichidă între baza
norului si nivelul de îngheț al picăturilor mari; umezeală specifică mare la sol (7-10 g/kg), deficit
de umezeală mic până la înălțimi mari; două treimi din masa norului să se situeze mai sus de
izoterma de -5°C, temperatura la partea superioară a norului Cb să fie cuprinsă între -30 și -
60°C; temperatura maximă la sol să fie mai mare sau cel mult egală cu temperatura de
cumulizare, iar nivelul de cumulizare să nu se situeze prea sus. (Sursa 32)
Dintre toţi hidrometeorii solizi (ninsoare, lapoviţă, măzăriche moale, măzăriche tare, zăpadă
grăunţoasă, granule de gheaţă, ace de gheaţă, polei etc.), grindina este un risc climatic care, deşi
este rar întâlnit, poate produce în scurt timp calamităţi naturale de mari proporţii, locale sau
regionale, în funcţie de traiectoria norului Cumulonimbus care a generat-o. Din cercetările de
teren şi din literatura de specialitate rezultă că aproape toate cazurile de grindină din Dobrogea au
provocat pierderi importante, în special, agriculturii. Având loc în perioada caldă a anului,
grindina surprinde culturile agricole, viţa de vie şi pomii fructiferi în diferite stadii de dezvoltare,
afectând ciclul biologic. Este suficient un singur caz de grindină într-o fază critică de dezvoltare a
plantei pentru ca întreaga recoltă să fie compromisă. Grindina poate avea şi efecte minime, în
condiţiile în care dimensiunile ei şi densitatea boabelor căzute sunt mai mici, durata mai redusă şi
faza de vegetaţie mai înaintată. Având în vedere caracterul aleator al producerii ei, grindina este
considerată, incontestabil, un fenomen climatic de risc, caracteristic pentru teritoriul Dobrogei,
respectiv a municipiului Constanța. (Sursa 11)

101
Munteanu Andreea-Cristiana

4.2.2. Parametrii caracteristici grindinei pe teritoriul municipiului Constanța


4.2.2.1. Numărul mediu anual al zilelor cu grindină

O serie de caracteristici locale ale fenomenului de grindină de pe teritoriul municipiului


Constanța rezultă din analiza unor parametri specifici ai acestora. Frecvenţa medie a zilelor cu
grindină de pe teritoriul municipiului Constanța ţine seama de : contrastul termobaric dintre
mare şi uscat, instabilitatea maselor de aer, expunerea reliefului faţă de razele solare şi faţă de
advecţiile de aer umed, forma de relief, altitudine etc. Astfel, frecvenţa grindinei scade, în
general, dinspre litoral (sector cu aer mai umed şi mai instabil) spre uscat (adică sectorul mai
cald și uscat, deci mai stabil, tabelul 14, figura 33 și figura 34; deci, cu alte cuvinte, zilele cu
grindină se produc pe măsura creșterii gradului de continentalism. (Sursa 11)
În cursul zilei, grindina se produce cu o frecvenţă maximă în după-amiezile caniculare de vară,
când convecţia termică atinge punctul culminant, dar este posibilă şi în alte perioade ale zilei,
uneori chiar noaptea. (Sursa 41)
Din tabelul 14 se observă că în perioada 1965-2005, la stația Constanța, zilele cu grindină se
înregistrează în intervalul aprilie-septembrie, fiind mai numeroase în lunile ianuarie și aprilie.
În perioada 1965-2005, numărul mediu lunar de zile cu grindină la Constanța a semnalat
variații după cum urmează : în luna aprilie s-a înregistrat un număr mediu lunar de 0,5 zile cu
grindină, după care a înregistrat scăderi cu -0,2 zile atingând 0,3 zile cu grindină în luna mai și
0,1 zile cu grindină în luna iunie. În luna iulie numărul mediu lunar de zile cu grindină se
menține la 0,1 zile, după care s-au înregistrat scăderi cu -0,2 zile în lunile august și septembrie
atingând 0,3 zile cu grindină. Cea mai timpurie grindină s-a înregistrat în luna septembrie cu un
număr mediu lunar de 0,3 zile, iar cea mai târzie grindină s-a înregistrat în luna aprilie cu un
număr mediu lunar de 0,5 zile. Numărul maxim lunar de zile cu grindină s-a înregistrat în luna
aprilie atingând 0,5 zile, în timp ce numărul minim lunar de zile cu grindină s-a înregistrat în
lunile iunie și iulie atingând 0,1 zile. Astfel, numărul mediu anual de zile cu brumă la Constanța
în perioada 1965-2005 a fost de 1,6 zile.
Tabelul 14
Numărul mediu lunar și anual de zile cu grindină în municipiul Constanța (1965-2005)

Stația LUNILE Anuală


I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Constanța 0,5 0,3 0,1 0,1 0,3 0,3 1,6


Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 77.

102
Munteanu Andreea-Cristiana

0,6

0,5

0,4

Zile
0,3

0,2

0,1

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna

Figura 33 : Variația numărului mediu lunar de zile cu grindină la Constanța (1965-2005)

Figura 34 : Harta repartiției numărului mediu anual de


zile cu grindină în Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 77.

4.4.2.2. Numărul maxim anual al zilelor cu grindină

Numărul maxim anual al zilelor cu grindină a fost în toate cazurile de 2-3 ori mai mare decât
numărul mediu anual și nu s-a produs în același an pentru toate regiunile țării, evidențiind
particularitățile locale și regionale ale contrastelor termice. (Sursa 11)
Din figura 35 se observă că în perioada 1965-2005, în zona litorală, respectiv în municipiul
Constanța numărul maxim anual al zilelor cu grindină a înregistrat 4 zile/an.
103
Munteanu Andreea-Cristiana

Figura 35 : Harta repartiției numărului maxim anual de zile cu


grindină în Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 78.

Din tabelul 15 și figura 36 se observă că în perioada 1961-2000 la stația Constanța zilele cu


grindină se înregistrează în intervalul martie-octombrie, cu excepția lunii septembrie.
Numărul maxim lunar și anual de zile cu grindină a semnalat variații după cum urmează : în
luna ianuarie numărul maxim de grindină a înregistrat 1 zi în anul 1983, după care a crescut cu
1 zi înregistrând 2 zile atât în luna aprilie a anului 1977 cât și în luna mai a anului 1974 și a
scăzut cu -1 zi înregistrând în următoarele 4 luni aceelași număr maxim de grindină de 1 zi însă
în ani diferiți : în luna iunie numărul maxim de zile cu grindină s-a înregistrat în anul 1980, în
luna iulie numărul maxim de zile cu grindină s-a înregistrat în anul 1967, în luna august
numărul maxim de zile cu grindină s-a înregistrat în anul 1976, iar în luna septembrie numărul
maxim de zile cu grindină s-a înregistrat în anul 1974. Astfel, se observă că cele mai multe luni
în care s-a atins numărul maxim cu zile de grindină s-au înregistrat în anul 1974, respectiv
lunile mai și octombrie, precum și numărul maxim anual de 4 zile cu grindină.

Tabelul 15
Numărul maxim lunar și anual de zile cu grindină la stația Constanța (1961-2000)

Stația LUNILE Anuală


I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Constanța 1 2 2 1 1 1 1 4
1983 1977 1974 1980 1967 1976 1974 1974
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Editura Academiei Române, București, 2008, pag. 333.

104
Munteanu Andreea-Cristiana

2,5

2
1983
1,5
1980

Zile
1977
1
1976
0,5 1974
1967
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna

Figura 36 : Numărul maxim lunar și anual de zile cu grindină la stația Constanța


(1961-2000)

Din tabelul 16 se observă că în perioada 1961-2000 în Constanța probabilitatea absenței zilelor


cu grindină este mai mare pe litoral circa 56% din ani și scade cu creșterea altitudinii, precum și
depărtarea față de mare. (Sursa 11)

Tabelul 16
Frecvența (%) zilelor cu grindină în Constanța în perioada 1965-2005

Numărul anual de zile cu grindină Total


Stația 0 1 2 3 4 5 -6-10 >11 %

Constanța 56 27,3 10 2,7 4 - - - 100.0


Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 78.

4.2.2.3. Sezonul anual favorabil grindinei în municipiul Constanța

Acest hidrometeor de risc apare în municipiul Constanța în perioada cea mai caldă din luna
aprilie până în luna septembrie, atunci când instabilitatea maselor de aer este foarte mare.
Numărul maxim lunar de zile cu grindină se înregistrează în lunile aprilie-mai cu 2 zile pe
litoral, respectiv în municipiul Constanța. În luna aprilie, grindina are cea mai mare frecvenţă
lunară înregistrând în perioada 1965-2005 un număr de 0,5 zile (urmată de luniile mai, august și
septembrie cu aceeași valoare de 0,3 zile de cu grindină), aceasta fiind luna în care frecvenţa
maselor de aer maritim umed şi mai rece este mai mare în zona litorală (când se realizează şi
maximul pluviometric anual) şi deci, când instabilitatea aerului este mai mare. (Sursa 11)

105
Munteanu Andreea-Cristiana

4.4.2.4. Intervalul diurn/nocturn favorabil producerii grindinei

Intervalul cel mai favorabil producerii grindinei este legat de perioada cea mai caldă din zi,
atunci când suprafaţa activă se încălzeşte excesiv, iar convecţia termică devine maximă, perioadă
care corespunde, în general, ziua, cu orele 14-16. În municipiului Constanța, frecvenţa maximă
se înregistrează în intervalul 14-17 h. Noaptea şi în primele ore ale dimineţii, grindina poate
cădea în municipiului Constanța, având o frecvenţă mai mică în intervalele orare 18-10 h.
Producerea fenomenului de grindină noaptea şi dimineaţa este legată de prezenţa unor perturbaţii
frontale, puternice, însoţite de oraje şi furtuni violente. Aşa a fost cazul grindinei din dimineaţa
zilei de 1 iulie 1992, care a traversat oraşul pe direcţia nord-vest sud-est, determinând un strat
gros de gheaţă de 30 cm etc. (Sursa 11)

4.2.2.5. Durata grindinei

Durata medie a grindinei a avut în circa 65 % din cazuri o durată maximă de 5 minute. S-au
înregistrat însă şi situaţii în care grindina s-a produs cu o durată excepţională, aşa cum s-a
întâmplat în mai 1974 când a durat 12 minute. În timpul unui an mediu, grindina poate însuma în
municipiul Constanța o durată medie de 0,1 oră. Durata maximă anuală a grindinei în municipiul
Constanța este de 2-3 ori mai mare decât cea medie înregistrând 0,6 ore. (Sursa 11)

4.2.2.6. Dimensiunile bobului de grindină

Durata furtunilor cu grindină este invers proporţională cu dimensiunile boabelor de grindină.


Cu cât durata este mai scurtă, cu atât dimensiunile acesteia sunt mai mari. Dimensiunile bobului
de grindină sunt evidenţiate de mărimea diametrului grindinei. În general, dimensiunile bobului
de grindină sunt mici, sub 10 mm. Cercetările efectuate în perioada 1965-2005 au arătat că,
primăvara şi toamna, diametrul grindinei este mai mic (sub 5 mm), iar intensitatea ploii de 2-20
mm/min., comparativ cu vara, când diametrul poate depăşi 10 mm, iar intensitatea ploii, 50
mm/min., ceea ce arată că cele mai favorabile condiţii genetice se realizează în perioada cca mai
caldă (iunie-august), atunci când contrastul termobaric este cel mai mare în asemenea situaţie,
boabele de grindină au atins în municipiul Constanța, pe data de 03.06.1923, dimensiuni
impresionante, de mărimea unei nuci, a unui ou de porumbel sau a unui ou de gâscă. Asemenea
dimensiuni mari determină şi amploarea riscului cauzat de grindină, cu consecinţe dintre cele
mai nefaste asupra culturilor agricole, aşezărilor, solului etc. (Sursa 11)
106
Munteanu Andreea-Cristiana

4.2.2.6. Aspecte de risc

Grindina devine deosebit de periculoasă în cazul în care : se produce în plin sezon de vegetaţie,
surprinzând culturile pomiviticole în faza de înflorire, culturilc înspicate etc., este însoţită de
vânturi puternice, dimensiunile boabelor de grindină depăşesc 10 mm în diametru, durata
fenomenului este marc (peste 5 minute), densitatea boabelor de grindină este foarte mare,
formează un strat de gheaţă de durată (ore, zile) care determină îngheţarea sucului celular,
oprirea circulaţiei sevei, distrugerea sistemului foliaceu şi compromiterea recoltei, se produce
după o lungă perioadă de secetă, când solul uscat, lipsit de coeziune, favorizează procesele de
eroziune. În municipiul Constanța, grindina este foarte periculoasă deoarece poate surprinde
turiştii nepregătiţi, poate distruge în totalitate culturile agricole. Dintre cazurile mai recente,
demne de menţionat, sunt:
- grindina din 1 iulie 1992, în decurs de 3 ore, au căzut cca. 111,0 l/mp, cu strat de grindină de 30
cm cu diametrul de 4-7 cm. Grindina căzută la ora 9:00 nu se topise încă la ora 17:00. (Sursa 11)
- grindina din 1 iulie 1991, de la Constanţa şi împrejurimi, care a durat 35- 60 de minute, având
dimensiunile unui ou de porumbel, însoţită de o ploaie torenţială, în timpul căreia s-au înregistrat
peste 100 mm de apă în numai 7-8 ore, iar grosimea stratului de gheaţă a depăşit 20 cm,
provocând daune mari atât prin acţiunea mecanică a bobului de grindină, cât şi prin inundaţiile
cu caracter catastrofal care au afectat unele cartiere de locuit, şcoli, spitale, dispensare, drumuri,
unităţi economice etc. din Constanţa. (Sursa 2)
- grindina din 12.08.2004, care a afectat judeţul Constanţa (1.793,2 ha) în 15 minute (între orele
16:40 şi 16:59), ale cărei boabe au avut un diametru mediu de 7 mm, a distrus culturile de grâu,
rapiţă, precum şi viţa de vie din podgoria Murfatlar, pomii fructiferi, ale căror crengi au fost
decimate, astfel încât oamenii au rămas fără mijloace de subzistenţă în acel an.
Este de remarcat că acţiunea distructivă a căderii grindinei pe sol sau prezenţa ei în norii
convectivi se cumulează cu scăderea severă a vizibilităţii în arealul afectat, dar mai ales cu
intensificări ale vântului la sol, în rafale, care pot lua aspect de vijelie şi cu viteze verticale mari
ale curenţilor ascendenţi şi descendenţi din interiorul norilor Cumulonimbus, de sub ei şi din
vecinătatea lor. (Sursa 11)

107
Munteanu Andreea-Cristiana

4.3. Orajele

4.3.1. Aspecte generale

Orajele fac parte din categoria electrometeorilor care constau în manifestări vizibile şi/sau
sonore ale electricităţii atmosferice. (Sursa 41)
Orajul este un fenomen atmosferic complex, care constă din descărcări electrice repetate între
nori și pământ (fulger), însoțite de tunete. (Sursa 15)
Datorită reliefului variat al teritoriului Dobrogei, activitatea orajoasă prezintă o repartiţie
neuniformă, evidenţiată prin numărul de zile cu oraje, însoţite de tunete. Tunetele şi fulgerele
sunt asociate norilor de convecţie, fiind însoţite, în general, de precipitaţii sub formă de ploaie,
ninsoare sau grindină. Manifestarea luminoasă se produce fie între doi nori, fie în interiorul
aceluiaşi nor, determinând câmpuri magnetice de 2.500-3.000 V în cazul fulgerului. (Sursa 11)

4.3.2. Cauzele genetice ale orajelor

Orajele sunt de obicei rezultatul proceselor specifice dezvoltării norilor Cumulonimbus, și


uneori, a norilor Cumulus congestus și Nimbostratus, în condițiile unei stratificări instabile a
aerului și când există o mare cantitate de vapori de apă în masa de aer. (Sursa 10)
Orajele iau naştere datorită încălzirii puternice a maselor de aer, în funcţie de direcţia de
deplasare a acestora, de caracteristicile reliefului. Orajele frontale se produc frecvent în
fronturile reci, dar se pot întâlni şi însoţind frontul cald. În cadrul frontului cald, orajele se
produc atunci când aerul cald, instabil, se ridică deasupra aerului rece care se retrage.
Sunt mai puţin frecvente decât orajele frontului rece. în cadrul frontului rece se produc oraje
atunci când o masă de aer rece pătrunde într-o masă de aer instabil şi mai cald, care este silit să
urce rapid pe panta aerului rece. Norii Cumulonimbus astfel formaţi se întind pe sute de
kilometri lungime şi pe câteva zeci de kilometri lăţime, cu spaţii largi, mai puţin turbulente între
celulele orajoase. (Sursa 11)
În aceeaşi masă de aer, orajele au dezvoltarea maximă vara, datorită mișcărilor deosebit de
intense, pe verticală, ale aerului, fie la trecerea unor zone frontale fie datorită convecției
termodinamice din cadrul aceleiași mase de aer. (Sursa 10)

108
Munteanu Andreea-Cristiana

4.3.3. Dezvoltarea orajelor


cColoana de aer cald care se înalță în interiorul celulei orajoase, ce reprezintă o entitate cu
mișcări verticale ascendente, constituie ″miezul orajului″. Acest gen de celulă se dezvoltă în trei
etape :

1. Prima etapă, sau stadiul de Cumulus este caracterizată prin aceea că, în această fază celula
orajoasă este dominată de mișcările ascendente care se declanșează sub baza norului și ccare
ajung până la vârful acestuia. Dacă aerul prezintă instabilitate ridicată, curenții ascendenți vor
continua să urce tot mai sus, vehiculând aerul cald și umed și determinând condensarea
vaporilor de apă în picături. Eliberarea căldurii latente din timpul acestor procese de condensare
furnizează energia necesară pentru a prelungi mișcările ascendente, creșterea intensității lor și a
extinderii celulei orajoase. Creșterea taliei norilor este în funcție de conținutul lor de apă
(lichidă sau solidă) și, de asemenea, de dimensiunile picăturilor de ploaie sau ale cristalelor de
gheță care se formează în curenții ascendeți. Când picăturile de apă, sau cristalele de gheață,
devin suficient de grele, mișcările ascendente nu mai pot să le antreneze spre înălțime, astfel că
ele cad, generând un curent descendent, care însoțește sau urmează curentului
ascendent.(Sursaa15)
2. Stadiul de maturitate - în acest moment, celula orajoasă este ajunsă la maturitate,
caracterizându-se prin căderi de precipitații și prin aportul unei noi cantități de umezeală
datorită mișcărilor ascendente. Între timp, vârful curenților ascendenți ar putea atinge nivelul
tropopauzei (între 10 și 15 km altitudine în Europa și până la 17 km deasupra regiunilor
tropicale), iar norii se extind formând și indicând faptul că norul Cb a ajuns la maturitate.
(Sursaa15)
3. Stadiul de disipare, apare când curentul ascendent devine descendent, iar precipitațiile
diminuează, desigur desigur, şi viteza descendenţei. (Sursa 11)
Uneori, mișcările descendente capătă aspectul unor rafale violente de vânt, a cărui direcție
variză brutal, prezentând un pericol pentru zborul avioanelor la aterizare și la decolare. După o
durată de câteva ore, norii orajoși se risipesc și cerul se înseninează. (Sursa 10)
Cunoaşterea producerii acestui fenomen pe teritoriul municipiului Constanța este determinată
de cerinţe de natură practică, în vederea evitării pagubelor materiale din diferite ramuri
economice (sistemul energetic naţional, construcţii, navigaţie aeriană, linii de telecomunicaţii),
dar nu trebuie neglijate nici în activitatea de proiectare a unor obiective. (Sursa 11)

109
Munteanu Andreea-Cristiana

4.3.4. Principalii parametrii ce caracterizează orajele din municipiul Constanța

Fenomenele orajoase prezintă o marc variabilitate a datei de producerc în cursul unui an, a
numărului de zile cu astfel de fenomene, chiar dacă condiţiile fizico-geografice sunt
asemănătoare. în aceste condiţii asemănătoare din punct de vedere fizico-geografic, putem
observa că orajele nu se produc întotdeauna în aceeaşi zi. Astfel, acelaşi proces meteorologic,
determină oraje pe parcursul mai multor zile, dar cu localizare diferită din punct de vedere fizico-
geografic, în special în sectoarele unde gradul de instabilitate favorizează mai multă convecţie
termică. (Sursa 11)

4.3.4.1. Intervalul de producere a orajelor

Din figura 37 se observă că primele manifestări orajoase la stația Constanța au avut loc pe 3
ianuarie, în timp ce ultimele date de producere a fenomenelor orajoase au avut loc pe 28
decembrie.

Figura 37 : Intervalul de producere a fenomenelor


orajoase în Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc
din Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009,
pag. 102.

4.3.4.2. Numărul mediu lunar şi anual de zile cu oraje

Valorile medii ale numărului lunar şi anual de zile cu oraje scot în evidenţa caracteristicile
generale ale repartiţiei orajclor pe teritoriul municipiului Constanța. Putem observa că deasupra
litoralului Mării Negre, se întâlneşte cel mai mic număr de zile cu oraje, datorită mişcărilor

110
Munteanu Andreea-Cristiana

descendente ale aerului influenţate de prezenţa bazinului acvatic, care nu favorizează apariţia
norilor orajoşi. Numărul de zile cu oraje scade treptat spre începutul şi sfârşitul anului, în
perioada rece fiind foarte rare. Începând din luna octombrie şi până în aprilie, deasupra Europei
Estice presiunea creşte şi se menţine ridicată pe toată perioada sezonului rece, împiedicând
pătrunderea aerului umed şi a ciclonilor din zona Oceanului Atlantic sau din bazinul Mării
Mediterane. Din aprilie, în locul acestor mase uscate pătrund mase de aer umede şi instabile,
care duc la producerea fenomenelor orajoase. Cu rare excepţii se manifestă astfel de fenomene
în sezonul rece, doar atunci când are loc o înlocuire bruscă a maselor tropicale cu cele polare,
figura 38. (Sursa 11)

Figura 38: Situaţia sinoptică - geopotenfialul la 500 hPa (liniile negre),


presiunea la nivelul solului (liniile albe) şi topografia relativă H500-H1000
(imagine raster) - 28.01.2007, ora 12 UTC (Coordinated Universal Time).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Ed.
Universitară, București, 2009, pag. 103.

Analizând datele din tabelul 17, respectiv figura 39, în perioada 1965-2005 la stația Constanța,
se observă că zilele cu oraje s-au înregistrat în fiecare luna, fiind mai numeroase în lunile iunie
și iulie, când odată cu venirea verii, sub influenţa convecţiei termice, numărul mediu lunar de
zile cu oraje creşte. (Sursa 11)
În perioada 1961-2000, numărul mediu lunar de zile cu oraje la Constanța a înregistrat variații
după cum urmează : în luna ianuarie s-a înregistrat un număr mediu lunar de 0,03 zile cu oraje,
după care a înregistrat creșteri cu 0,07 zile atingând 0,1 zile cu oraje în luna februarie; în luna
martie însă, s-au înregistrat scăderi cu -0,04 zile atingând 0,04 zile cu oraje, după care au
înregistrat o creștere în următoarele 3 luni cu 1,24 zile în luna aprilie atingând 1,3 zile cu oraje,

111
Munteanu Andreea-Cristiana

cu 2,3 zile în luna mai atingând 3,6 zile cu oraje și cu 2,9 zile în luna iunie atingând 6,5 zile. În
următoarele 6 luni numărul mediu cu oraje a înregistrat scăderi : în luna iulie s-a semnalat o
ușoara scădere cu -0,3 zile înregistrând un număr mediu de 6,2 zile cu oraje, urmată de o scădere
cu -2 zile atât în luna august înregistrând 4,3 zile cu oraje cât și în luna septembrie înregistrând
2,3 zile cu oraje, cu -1,4 zile în luna octombrie înregistrând 0,9 zile cu oraje, cu -0,7 zile în luna
noiembrie înregistrând 0,2 zile cu oraje și cu -0,1 zile în luna decembrie înregistrând 0,1 zile cu
oraje.
Numărul maxim lunar de zile cu oraje s-a înregistrat în luna iunie atingând 6,5 zile, în timp ce
numărul minim lunar de zile cu oraje s-a înregistrat în luna ianuarie atingând 0,03 zile.
Astfel, numărul mediu anual de zile cu oraje la Constanța în perioada 1965-2005 a fost de 24,5
zile, figura 40.

Tabelul 17
Numărul mediu lunar și anual de zile cu oraje la stația Constanța (1965-2005)

LUNILE
Stația Anual
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Constanța 0,03 0,1 0,06 1,3 3,6 6,5 6,2 4,3 2,3 0,9 0,2 0,1 24,5

Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Ed. Universitară, București,
2009, pag. 104.

5
Zile

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luni

Figura 39 : Numărul mediu lunar al zilelelor cu oraje la stația Constanța (1965-2005).

112
Munteanu Andreea-Cristiana

Figura Nr. 40 : Numărul mediu anual de zile cu oraje în


Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 105.

Din tabelul 18 și figura 41 se observă că în perioada 1961-2000 la stația Constanța zilele cu


oraje se înregistrează în fiecare lună, fiind mai numeroase în luna iunie a anului 1988 și în luna
iulie a anului 1969.
Zilele cu oraje au variat în fiecare lună și au înregistrat valori maxime în următorii ani : 1 zi cu
oraje în luna ianuarie a anului 1971, după care a semnalat o creștere cu 1 zi înregistrând 2 zile cu
oraje atât în luna februarie a anului 1985 cât și în luna februarie a anului 1990, urmată de o
scădere cu -1 zi înregistrând în luna martie 1 zi cu oraje în anul 1964. În următoarele 4 luni s-au
înregistrat creșteri : cu 3 zile atingând 4 zile cu oraje în luna aprilie a anului 1966, cu 7 zile
atingând 11 zile cu oraje în luna mai a anului 1973 și cu 3 zile atingând 14 zile cu oraje atât în
luna iunie a anului 1988 cât și în luna iulie a anului 1997. În următoarele 5 luni s-au semnalat
scăderi : cu - 6 zile înregistrând 8 zile cu oraje în luna august a anului 1967, cu -2 zile
înregistrând 6 zile cu oraje în luna septembrie a anului 1971, cu -1 zi înregistrând 5 zile cu oraje
în luna octombrie a anului 1982, cu -3 zile înregistrând 2 zile cu oraje în luna noiembrie a anului
1962 și cu -1 zi înregistrând 1 zi cu oraje atât în luna în luna decembrie a anului 1962 cât și în
luna decembrie a anului 1969.
Astfel, se observă că în luna iunie a anului 1988 și luna iulie a anului 1997 s-au înregistrat cele
mai multe zile cu oraje, înregistrând același număr de 14 zile cu oraje, iar numărul maxim anual
de zile cu oraje a fost de 39 de zile în anul 1997, ceea ce înseamnă că în acest an zilele cu oraje
au înregistrat cea mai mare frecvență.

113
Munteanu Andreea-Cristiana
Tabelul 18
Numărul maxim lunar și anual de zile cu oraje la stația Constanța (1961-2000)
Stația LUNILE Anuală
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII

Constanța 1 2 1 4 11 14 14 8 6 5 2 1 39
1971 85/90 1964 1966 1973 1988 1997 1967 1971 1982 1962 62/69 1997
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Editura Academiei Române, București, 2008, pag. 336.

16
1971
14
1985/1990
12
1964
10
1966
Zile

8
1973
6
1988
4
1997
2
1967
0
1982
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna 1962

Figura 41 : Numărul maxim lunar de zile cu oraje la stația Constanța (1961-2000).

4.3.4.3. Intervalul diurn sau nocturn favorabil producerii orajelor

Analizând valorile medii orare ale duratei orajelor la Constanța se constată că acestea au durata
şi frecvenţa mai redusă noaptea şi în primele ore ale zilei, între orele 5 şi 10. Această situaţie se
explică şi prin faptul că noaptea şi în primele ore ale dimineţii, efectul local al brizelor marine
diminuează mult activitatea orajoasă, în timp ce ziua, spre amiază şi după-amiază. acesta se
intensifică o dată cu încălzirea suprafeţei active. (Sursa 11)

4.3.4.4. Durata orajelor

Reprezentând intervalul de timp exprimat în ore, calculat între începutul şi sfârşitul


fenomenului orajos semnalat audiovizual la o anumită staţie, durata orajelor este unul dintre
parametrii care scot în evidenţă influenţa condiţiilor fizico- geograflcc asupra producerii şi
evoluţiei fenomenelor orajoase. Valorile medii ale duratei anuale a orajelor reflectă, ca şi în
cazul celorlalţi parametri, îmbinarea complexă a factorilor genetici principali (circulaţia maselor
114
Munteanu Andreea-Cristiana

de aer şi proximitatea mării) cu cei locali, împreună determinând vanabilitatea cantitativă şi


calitativă în timp şi spaţiu a fenomenului. Astfel, în muncipiul Constanța durata orajelor este
scăzută înregistrând 15-35 ore/an datorită reducerii rolului factorului dinamic în producerea lor.
În concluzie, remarcăm că atât durata, cât şi ceilalţi parametri care caracterizează orajele au o
repartiţie spaţio-temporală ce reflectă interacţiunea complexă a proceselor şi factorilor genetici
ai acestora în muncipiul Constanța. (Sursa 11)

4.3.4.5. Aspecte de risc

Din cele prezentate rezultă că fenomenele orajoase au caracter de risc în muncipiul Constanța
dacă : afectează teritoriile populate; au intensitate, durată şi frecvenţă mare; se produc după-
amiază, când convecţia este mai puternică; afectează soluri argiloase, mlăştinoase sau roci
cristaline cu reţea de apă la suprafaţă, toate având conductibilitate electrică mărită; procesului de
convecţie termică i se adaugă convecţia dinamică; au loc advecţii de mase de aer oceanice
umede şi instabile, care permit formarea norilor Cumulonimbus. În muncipiul Constanța,
fenomenele orajoase sunt foarte frecvente şi foarte periculoase în sectorul litoral, mai ales vara,
în lunile iunie-iulie atunci când se înregistrează cel mai marc număr de turişti, când convecţiei
termice i se adaugă convecţia dinamică şi provoacă numeroase pagube materiale şi chiar pierderi
de vieţi omeneşti. Orajele au produs şi victime umane. Aşa s-a întâmplat în data de 17. VI.2007,
când un salvamar din staţiunea Mamaia a fost surprins de o furtună în largul mării, iar un fulger
s-a descărcat în antena telefonului, în timp ce încerca să ceară ajutor colegilor. (Sursa 11)
Un fenomen extrem de rar s-a înregistrat în data de 21 ianuarie 2012. A tunat și a fulgerat în
timp ce ningea. Conform meteorologilor, acest fenomen extrem de rar se datorează prezenței
masei de aer cald deasupra norilor. Ultima dată acest fenomen cu tunete și fulgere în plină iarna
a avut loc în anii ’80. (Sursa 20)

4.5.4.6. Studiu de caz – Fenomenele orajoase din perioada rece a anilor 1946-1970 la
Constanța
În perioada rece a anilor 1946-1970 pe teritoriul României, fenomenele orajoase au apărut în
mod cu totul excepțional ca urmare a înlocuirii bruște a aerului tropical cu aerul rece de origine
polară. Situațiile acestea apar cel mai frecvent în cazul zonelor depresionare care gravitează la
periferia sud-estică a câmpurilor de presiune atmosferică ridicată din Europa Centrală, când într-
un timp scurt în atmosfera înaltă aerul tropical din aceste regiuni este înlocuit cu aerul polar

115
Munteanu Andreea-Cristiana

pătruns până în sud-estul continentului. Mai rar, fenomeenele orajoase din perioada rece a anului
se conturează pe câmpuri barice de presiune atmosferică relativ ridicată, dar și în acest caz
nuclee anticiclonice mobile care traversează teritoriul României sunt înlocuite repede de
depresiuni barice care aduc aerul rece de origine polară. Fenomenele orajoase din perioada rece a
anului apar deci ca urmare a unei activități frontale deosebite, în care rolul preponderent îl au
fronturile reci. Asemenea fenomene orajoase depind aproape exclusiv de pătrunderea
depresiunilor barice în componeța cărora există mase de aer umed instabil. În perioada rece a
anilor 1946-1970 pe teritoriul României s-au studiat datele provenite din observațiile zilnice
efectuate la stația Constanța, situațiile barice de la sol de la ora 02, hărțile cu distribuția câmpului
baric în altitudine (TA) la nivelurile de 850, 700 și 500 mb, precum și hărțile topografice relative
(TR) dintre nivelurile de 1000 și 500 mb, și sondajele aerologice ale observatorului aerologic de
la Constanța. (Sursa 10)
În lungul litoralului românesc al Mării Negre, respectiv în cadrul municipiului Constanța,
activitatea orajoasă este mult mai slabă decât în restul țării și mai redusă în timp. Explicația
numărului mic de oraje deasupra litoralului și a municipiului Constanța se datorește vecinității
marilor întinderi de apă, cu temperaturi relativ scăzute, care fac să predomine dese ori mișcările
descendente ale aerului. (Sursa 27)
Din analiza tabelului 18 a numărului de zile cu fenomene orajoase produse în lunile noiembrie-
martie, în intervalul anilor 1946-1970 la Constanța, rezultă că frecvența acestora este mult mai
mare în luna martie când în cei 25 de ani s-au produs 7 zile cu oraje, în timp ce în lunile
noiembrie, decembrie, februarie fenomenele orajoase apar întradevăr ca excepție întrunind un
număr foarte redus de 4 cazuri sau nici un caz în luna ianuarie, în 25 de ani.

Tabelul 18
Numărul lunar însumat de zile cu oraje în 25 de ani la stația Constanța
(1946-1970)
Stația
meteorologică Lunile

Constanța Noiembrie Decembrie Ianuarie Februarie Martie

4 4 4 7

Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Fenomenele orajoase din perioada rece a anului în
Republica Socialistă România, în Hidrotehnica-Îmbunătățiri funciare, construcții hidrotehnice,
gospodărirea apelor meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie, București, 1973, pag. 45.

116
Munteanu Andreea-Cristiana

Analizând curba de variații anuală a numărului și a duratei medii a orajelor din figura 42 din
perioada 1961-1970 din orașul Constanța se observă că valorile maxime se situează în luna iulie,
după care scad treptat până în luna octombrie, ultimele luni ale anului, ca și lunile februarie și
martie, beneficiind de o activitate orajoasă slabă, excepție făcând luna inauarie, în care, în șirul
de ani cercetat, nu a fost semnalat acest fenomen. Valorile lunare ridicate din mai, iunie, dar mai
-ales din iulie, se datoresc în mare măsură convecției termice în condițiile unei evapotranspirații
puternice, după care manifestările electrice se diminuează deși temperatura aerului rămâne
ridicată, datorită scăderii apreciabile a umidității atmosferice din lunile august-septembrie. În
legătură cu variația diurnă din orașul Constanța se constată, de asemenea, unele deosebiri mai
mult sau mai puțin specifice zonei litorale. Deși frecvența cea mai ridicată de 51% a
manifestărilor orajoase se situează în orele de după amiază, un procent destul de important de
27% revine primei părți a nopții, pentru ca în a doua jumătate orajele să devină rare de 13%, iar
în primele ore ale dimineții foarte izolate de 9%. Fără a poseda termeni de comparație, în sudul
litoralului, respectiv în municipiul Constanța, în lunile mai-iunie s-au înregistrat valori medii de
105-130 fulgere pe lună. (Sursa 27)

Figura 42 : Curba de variații anuală a numărului și a


duratei medii a orajelor de la Constanțana (1961-1970).
Sursa : Mira Șelariu, Octavian Șelariu, Date privind
furtunile și fenomenele orajoase pe litoralul românesc al
Mării Negre, în Comunicări de geografie și istorie,
Sesiunea științifică, octombrie 1971, Constanța, pag. 113.

Din analiza situațiilor barice în care s-au produs fenomenele orajoase pe teritoriul României, în
lunile noiembrie-martie din intervalul 1946-1970, au fost desprinse patru tipuri de situații barice
caracteristice, în care condițiile atmosferice de la sol și de la altitudine au determinat o
instabilitate deosebită a aerului atmosferic :

117
Munteanu Andreea-Cristiana

1. Fenomenele orajoase generate de prezenţa unei vaste zone depresionare în Europa centrală-
situaţia din 17-19 ianuarie 1955

În ziua de 17 ianuarie 1955, situaţia barică la sol, în cea mai mare parte a Europei, era
dominantă de prezenţa unei vaste zone depresionare cu centrele principale în Golful Botnie (980
mb) şi estul Germaniei (975 mb). În partea nordică a Oceanului Atlantic acţiona anticiclonul,
groenlandez, separat printr-un culoar depresionar de maximul barometric din Arhipeleagul
Azore, a cărui zonă de influenţă se resimţea doar în sud-vestul Europei. În partea de est a Asiei
Mici se găsea un maxim barometric a cărui dorsală se prelungea până în nordul Mării Caspice.
România, implicit municipiul Constanța, se afla în sectorul anterior al vastei zone depresionare
din Europa nordică și centrală, ceea ce a determinat pătrunderea aerului tropical. Aceasta rezultă
din analiza temperaturilor de la nivelul solului, care la ora 02:00 se diferențiau pe teritoriul
României, respectiv a muncipiului Constanța, față de sud-vestul Peninsulei Balcanice și Italice,
cu 10-15° C, figura 43. În ziua de 17 ianuarie 1955 vremea a fost deosebit de caldă, în cea mai
mare parte a cea mai mare parte a țării înregistrându-se temperaturi maxime cuprinse între 8 și
16°C, iar temperaturile minime au avut valori pozitive, în jumătatea de sud a țării. Situația de la
sol a fost favorizată de pătrundere masivă a aerului cald în altitudine, unde se observă valori ale
temperaturilor de -19 - -20°C pe teritoriul României, implicit a municipiului Constanța, care sunt
cu 10-13°C mai ridicate decât temperaturile normale pentru a doua decadă a lunii ianuarie, figura
44. Pe harta topografiei relative dintre 1000 şi 500 mb se remarcă prezența unei dorsale calde în
sud-estul continentului, respectiv pe terioriul României, precum și conturarea unui talveg rece în
bazinul vestic al Mării Mediterane. (Sursa 27)
În ziua de 18 ianuarie 1955, situaţia la sol suferă o schimbare bruscă datorită creşterii
considerabile a câmpului baric în sud-estul Europei, respectiv pe teritoriul României, ceea ce
favorizează formarea unei dorsale în acest sector, în timp ce vasta zonă depresionară din Europa
centrală și nordică s-a deplasat spre nord-est, datorită scăderii foarte accentuate a presiunii
atmosferice în nord-estul Europei. Pătrunderea aerului rece de origine polară dinspre Europa
centrală a determinat, într-un interval scurt de timp, înlocuirea aerului tropical existent în zona
ţării noastre, implicit al municipiului Constanța, generând o instabilitate accentuată a vremii în
vestul ţării unde frontul rece al sectorului posterior al zonei depresionare a declanșat activitatea
orajoasă. Astfel, se consideră că aceasta este una dintre cele mai tipice situaţii de producere a
fenomenelor orajoase luna ianuarie, cea mai rece lună a anului, în care aceste fenomene apar cu
totul excepţional în ţara noastră, implicit în cadrul municipiului Constanța. (Sursa 27)
118
Munteanu Andreea-Cristiana

Figura 43: Harta TA 500 mb din 17 ianuarie 1955. Figura 44: Harta sinoptică din 17 ianuarie 1955, ora
Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Fenomenele 02.
orajoase din perioada rece a anului în Republica Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Fenomenele
Socialistă România, în Hidrotehnica-Îmbunătățiri orajoase din perioada rece a anului în Republica
funciare, construcții hidrotehnice, gospodărirea Socialistă România, în Hidrotehnica-Îmbunătățiri
apelor meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie, funciare, construcții hidrotehnice, gospodărirea
București, 1973, pag. 45. apelor meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie,
București, 1973, pag. 45.

2. Fenomene orajoase generate în sectorul anterior al unei zone depresionare din bazinul Mării
Mediterane care se deplasează spre Peninsula Balcanică - situaţia din 11-12 noiembrie 1957

În acest interval de timp, zona depresionară cu centrul în Italia (1 000 mb) a dominat situaţia
atmosferică din Europa sudică centrală, în timp ce nordul continentului se menţinea sub influenţa
a două arii de presiune atmosferică ridicată, cu centre în Atlanticul de nord (1 030 mb) şi nordul
Peninsulei Scandinavice (1 030 mb). Câmpul depresionar din sudul continentului a favorizat
pătrunderea aerului cald tropical în sud-estul Europei, determinând pe teritoriul României,
respectiv al municipiului Constanța, în ziua de 11 noiembrie 1957, ora 02, o temperatură a
aerului de 11°C și 13°C, figura 45. Situația în altitudine a favorizat pătrunderea aerului cald în
întreaga troposferă, fapt confirmat de existenţa unei dorsale calde pe teritoriul României,
respectiv pe teritoriul municipiului Constanța. Astfel, pe harta TA de la 500 mb din ziua de 11
noiembrie 1957, se poate observă că în municipiul Constanța câmpul baric are o distribuție la
nivelul de 568 mb și se înscriu valori ale temperaturii de -16°C, valori care depăşesc cu 8°C
temperaturile normale din această lună a anului, figura 46. (Sursa 27)

119
Munteanu Andreea-Cristiana

Datorită scăderii în continuare a câmpului baric în sud-estul Europei, zona depresionară, din
bazinul central al Mării Mediterane se deplasează spre Peninsula Balcanică, astfel că în ziua de
12 noiembrie 1957, la ora 02, centrul acestei depresiuni se afla în sud-vestul României.
Înlocuirea aerului tropical din sectorul anterior al acestei depresiuni cu un aer maritim polar
continentalizat a determinat o instabilitate accentuată a vremii în sud-estul României, implicit în
cadrul municipiului Constanța, instabilitate marcată de trecerea frontului rece care a generat o
suită de fenomene orajoase, figura 47. (Sursa 27)

3. Fenomene orajoase generate de un anticiclon mobil care se deplasează de la vest spre est în
sud-estul Europei-situaţia din 27-28 februarie 1966

Situaţia atmosferică din intervalul 27-28 februarie 1966 a fost influenţată în sud-estul Europei,
respectiv în România, de existenţa unui anticiclon mobil cu centrul în Iugoslavia (1 020 mb),
precum şi de prezenţa unei vaste și adânci zone depresionare cu centrul în Marea Norvegiei (990
mb), al cărei talveg s-a extins până în vestul Peninsulei Iberice, unde s-a format un nucleu
depresionar (1 005 mb), figura 48. (Sursa 27)

Figura 45 : Harta sinoptică din 11 noiembrie Figura 46 : Harta TA 500 mb din 11 noiembrie
1957. 1957.
Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Fenomenele
Fenomenele orajoase din perioada rece a anului orajoase din perioada rece a anului în Republica
în Republica Socialistă România, în Socialistă România, în Hidrotehnica-Îmbunătățiri
Hidrotehnica-Îmbunătățiri funciare, construcții funciare, construcții hidrotehnice, gospodărirea
hidrotehnice, gospodărirea apelor apelor meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie,
meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie, București, 1973, pag. 46.
București, 1973, pag. 46.

120
Munteanu Andreea-Cristiana

Figura 47 : Harta cu repartiția fenomenelor orajoase Figura 48 : Harta sinoptică din 27 februarie 1966,
din 11 noiembrie 1957. ora 02.
Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Fenomenele Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Fenomenele
orajoase din perioada rece a anului în Republica orajoase din perioada rece a anului în Republica
Socialistă România, în Hidrotehnica-Îmbunătățiri Socialistă România, în Hidrotehnica-Îmbunătățiri
funciare, construcții hidrotehnice, gospodărirea funciare, construcții hidrotehnice, gospodărirea
apelor meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie, apelor meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie,
București, 1973, pag. 46. București, 1973, pag. 47.

Anticiclonul mobil din sud-estul Europei a determinat pătrunderea aerului polar din Europa
centrală, care a înlocuit într-un interval scurt de timp aerul mai cald de origine tropicală, existent
în aceste regiuni. În sectorul anterior al acestui anticiclon s-a produs o instabilitate pronunţată a
vrernii, care a determinat fenomene orajoase în estul ţării, o dată, cu trecerea frontului rece de la
nord-nord-vest către sud-sud-est. În altitudine circulaţia la nivelul 5 600-5 700 m, pe harta TA
500 mb, este zonală şi deosebit de intensă, ceea ce a favorizat înlocuirea şi în altitudine a aerului
cald din sud-estul continentului cu un aer mai rece dinspre Europa centrală. Astfel, câmpul baric
din sud-estul României, respectiv municipiul Constanța, are o distribuție la nivelul de 560 mb și
se înscriu valori ale temperaturii de -15°C, figura 49. Din analiza situaţiilor sinoptice
caracteristice, atât de la sol cât și din altitudine, care au generat fenomene orajoase în intervalul
rece al anilor 1946-1970 pe teritoriul României, respectiv pe teritoriul municipiului Constanța,
rezultă că orajele apar în acest anotimp cu totul excepţional și nu în toţi anii, ele fiind
determinate fie de existenţa unor zone depresionare care gravitează în sud-estul Europei și care
permite pătrunderea bruscă a aerului polar peste aerul tropical existent în mod excepţional și
pentru scurt timp în aceste regiuni, fie de pasajul unor câmpuri de presiune atmosferică relativ
ridicată, care transportă în sectorul anterior mase de aer cu o instabilitate pronunţată. (Sursa 27)

121
Munteanu Andreea-Cristiana

Figura 49 : Harta TA 500 mb din 27 februarie


1966.
Sursa : Maria Iliescu, Ioan Stăncescu, Fenomenele
orajoase din perioada rece a anului în Republica
Socialistă România, în Hidrotehnica-Îmbunătățiri
funciare, construcții hidrotehnice, gospodărirea
apelor meteorologice, Vol. 18, Nr. 1, Ianuarie,
București, 1973, pag. 47.

4.5. Viscolul

4.5.1 Aspecte generale

Viscolul este un fenomen climatic deosebit de complex, la producerea căruia concură două
elemente mai importante : viteza vântului şi cantitatea de zăpadă căzută. Viscolul se defineşte ca
„un transport de zăpadă deasupra suprafeţei pământului provocat de vânt suficient de puternic şi
turbulent, însoţit sau nu de ninsoare". În condiţii de viscol, vizibilitatea scade simţitor, zăpada
este puternic răscolită şi foarte greu se poate aprecia dacă este vorba numai de o simplă
spulberare a zăpezii deja căzută, sau de spulberarea conmitentă atât a zăpezii de pe sol, cât şi a
celei care cade în timpul viscolului. În raport cu elementele care intră în componenţa sa şi cu
locul în care acesta se manifestă se pot deosebi mai multe tipuri de viscol viscol general, viscol
cu ninsoare, viscol cu transport de zăpadă la sol, viscol cu transport de zăpadă în altitudine.
(Sursa 1)
Ca fenomen climatic de risc, viscolul se poate produce în plin sezon de iarnă, dar şi foarte de
timpuriu toamna, sau foarte târziu primăvara, când efectele lui sunt asociate cu îngheţul, iar
pagubele produse culturilor pot fi şi mai mari. (Sursa 11)

122
Munteanu Andreea-Cristiana

Viscolele au fost clasificate în funcție de viteza vântului astfel : moderate (< 10 m/s), puternice
(11-15 m/s) și violente (>15 m/s). (Sursa 32)

4.5.2. Cauzele genetice ale viscolului

Cauza care generează acest hidrometeor de risc este apariţia unui gradient baric determinat de
un câmp anticiclonic situat în nordul ţării noastre şi a unei depresiuni adânci localizate în sud-
estul Europei. Orientarea reliefului baric face ca circulaţia aerului deasupra ţării noastre să aibă
fie o componentă mai mult estică, datorită prelungirii europene a Anticiclonului Siberian,
prezenţei care acţionează ca barieră termică, precum şi prezenţei curburii carpatice. Alteori, fie o
componentă mai mult vestică, ce poate fi produsă atât de prelungirea europeană a Anticicionului
Siberian, cât şi de Anticicionul Scandinavic unit cu cel Azoric, situaţie mai rar intâlnită în sud-
estul ţării. Această direcţie apare şi sub influenţa anticiclonului care se deplasează uneori din
nordul Europei, localizându-se în nordul Poloniei („cuplaje sinoptice inedite"). (Sursa 11)

4.5.3. Principalii parametri care caracterizează viscolul în municipiul Constanța

4.5.3.1. Datele medii de producere a viscolului și intervalul mediu anual cu viscol

Din tabelul 19 și figura 50 se observă că în perioada 1961-2000 la stația Constanța zilele cu


viscol se înregistrează în intervalul decembrie-martie, fiind mai numeroase în luna februarie.
În perioada 1961-2000 la Constanța zilele cu viscol au înregistrat variații după cum urmează :
în luna decembrie s-a înregistrat un număr mediu lunar de 0,1 zile cu viscol, urmată de creșteri în
următoarele 2 luni : cu 0,3 zile în luna ianuarie înregistrând 0,4 zile cu viscol și cu 0,1 zile în
luna februarie înregistrând 0,5 zile cu viscol, după care în luna martie înregistrează o scădere cu -
0,1 zi înregistrând 0,4 zile cu polei.
Astfel, data medie a primelor viscole se plasează în luna decembrie, când s-a înregistrat și cea
mai scăzută valoare, iar data medie de producere a ultimelor viscole se plasează în ultima decadă
a lunii martie.
Numărul maxim lunar de zile cu viscol s-a înregistrat în luna februarie atingând 0,5 zile, iar
numărul mediu anual de zile cu viscol a fost de 1,4 zile.

123
Munteanu Andreea-Cristiana

Tabelul 19
Numărul mediu lunar și anual de zile cu viscol la stația Constanța (1965-2005)

LUNILE
Stația I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Constanța 0,4 0,5 0,4 0,1 1,4


Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 59.

0,6

0,5

0,4
Zile

0,3

0,2

0,1

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna

Figura 50 : Numărul mediu lunar cu viscol la stația Constanța (1965-2005).

Intervalul mediu anual favorabil producerii viscolului este intervalul cuprins între cele două date
medii înregistrate în municipiul Constanța, dintre primul viscol înregistrat în luna decembrie și
ultimul viscol înregistrat în luna martie, ceea ce înseamnă 3-3,5 luni/an. (Sursa 11)

4.5.3.2. Datele extreme de producere a viscolului

Viscolul poate avea loc mult mai devreme, sau mai târziu, în extrasezon, când poate căpăta
caracter de risc climatic prin consecinţele pe care le declanşează asupra societăţii şi mediului. Cel
mai timpuriu viscol care s-a produs în ultima perioadă a avut în vedere a fost în luna noiembrie
(20.XI.1975, noiembrie 1993, viscolui s-a produs patru intervale : 6-7.XI, 12-14.XI, 20-22.XI
29.XI - 1.XII, ca şi cel de la 4 noiembrie 1995). Cel mai târziu viscol semnalat în aceeaşi
perioadă a avut loc în aprilie la 18.IV.1974 s-a produs un viscol în timpul căruia viteza vântului a
fost de 20 m/s, fiind însoţit de căderi abundente de zăpadă. Din cauza datei destul de târzii când
solul începea deja să acumuleze căldură, zăpada s-a topit, neputându-se forma strat. La această
124
Munteanu Andreea-Cristiana

dată, florile din grădini erau înflorite, ca şi vişinii, încât, dacă vântul n-ar fi bătut cu viteze mari,
s-ar fi putut crede că este o ploaie cu petale de vișini. (Sursa 11)

4.5.3.3. Intervalele de risc pentru viscol

Intervalele cuprinse între datele medii şi extreme de producere a viscolului, de la începutul


semestrului rece şi, respectiv, de la sfârşitul acestuia, constituie intervalele de risc climatic pentru
viscolele care se produc în extrasezon şi care pot determina numeroase pagube economiei
municipiului Constanța, cu precădere comerțulului din port. Intervalul cuprins între data medie a
primului viscol de la începutul semestrului rece şi cea a ultimului viscol de la sfârşitul acestuia
este intervalui de risc climatic pentru viscolele produse în sezonul rece al anului, care pot fi şi ele
cu consecinţe destul de grave, în special asupra transporturilor, dacă ţinem seama de violenţa lor
şi de stratul de zăpadă produs, ca şi de caracterul depunerii lui. (Sursa 11)

4.5.4.4. Numărul mediu maxim anual de zile cu viscol

Deşi durata intervalului posibil cu fenomene de viscol este destul de mare (3-4 luni), uneori
fiind egală cu durata totală a perioadei reci a anului (dacă ţinem seama şi de intervalele de risc
climatic în extrasezon), totuşi numărul mediu anual al zilelor cu viscol este scăzut înregistrând în
municipiul Constanța 1,4 zile/an, figura 51. (Sursa 11)

Figura 51 : Numărul mediu anual de zile cu viscol în Dobrogea


(1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 53
125
Munteanu Andreea-Cristiana

4.5.4.5. Direcția și viteza vântului în timpul viscolului

Direcția și viteza vântului în timpul viscolului completează aspectul de hazard climatic al


viscolului în municipiul Constanța. Direcţia evidenţiază sensul de advecţie a aerului rece, iar
viteza, valoarea contrastului termobaric dintre cele două mase de aer rece şi cald, care determină
turblenţa şi acţiunea mecanică a vântului. În timpul viscolelor s-a constatat faptul că în
municipiul Constanța predomină vânturile nordice, urmate de cele nord-estice şi nord-vestice.
Direcțiilor dominante le revin cele mai mari viteze ale vântului în timpul viscolului, atingând în
medie în municipiul Constanța 11-15 m/s, figura 52. (Sursa 11)

Figura 52 : Direcția vântului în timpul viscolului (% din


totalul cazutilor și viteza medie (m/s) în Dobrogea
(1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 54.

4.5.4.6. Durata viscolului

Persistența viscolului amplifică caracterul de risc climatic al acestuia, dacă vitezele se mențin
ridicate, peste valoarea medie. Un interes practic deosebit au două aspecte : durata intervalului (în
zile succesive) în care se pot produce unul sau mai multe viscole (deci, durata totală în zile cu
viscol) și durata unui viscol. Persistenţa unor condiţii sinoptice generatoare de viscol poate
determina producerea acestui fenomen în una sau mai multe zile succesive, în mod continuu sau
discontinuu (adică un viscol se poate produce în mai multe zile consecutive sau în mai multe zile
consecutive se pot produce mai multe viscole); este vorba, deci, de două aspecte ale duratei
viscolului. Un exemplu concludent îl constituie viscolul din 21-22.XII.1998, care a durat în
Dobrogea 48 ore, înzăpezind toate arterele de circulaţie, astfel că autoturismele au stat blocate
126
Munteanu Andreea-Cristiana

peste 62 ore în câmp deschis; precum şi viscolul din 2-4.I.2008 din Constanța, care a durat 54 de
ore şi care a perturbat transporturile. (Sursa 11)

4.5.4.7. Cantitatea de zăpadă depusă în timpul unui viscol

Viscolele sunt însoțite, adesea, de ninsori abundente, din care provin mari cantităţi de apă. Au
fost situaţii când zăpada căzută în timpul viscolului, în luna ianuarie, considerată una dintre
lunile cele mai secetoase din an, să confere acesteia calitatea de lună a maximei de precipitaţii
căzute în 24 ore. Este cazul staţiei Constanța, care în timpul viscolului din 2-4.I.2008 a
înregistrat valoarea maximă de 100,9 mm. (Sursa 11)
Din figura 53 se observă că în perioada 1965-2005 în municipiul Constanța cantitatea medie de
apă a înregistrat cea mai scăzută valoare din Dobrogea între 4-5 l/mp, aceasta scăzând treptat o
dată cu apropierea față de mare.
În raport cu intensitatea şi durata viscolului, depunerile de zăpadă au grosimi variabile.
Grosimea medie a stratului de zăpadă depus timpul viscolului măsurată pe platformele
meteorologice din Dobrogea în perioada 1965-2005 a variat de la 8-10 cm, la 50-100 cm, fără a
lua în considerare înălţimea troienelor care se formează în urma acumulării zăpezii în locurile
adăpostite. Grosimea maximă absolută a stratului de zăpadă format în timpul unui viscol este şi
mai mare, comparativ cu cea medie. În perioada de după 2005, cel mai gros strat de zăpadă s-a
format în timpul viscolului din 2-4.1.2008; acesta a atins, pe alocuri, 110-120 cm în estul
Podişului Dobrogei de Sud, amplificând astfel prin grosimea lui şi cantitatea de apă căzută
caracterul de risc climatic. (Sursa 11)

Figura 53 : Cantiatea medie de apă dintr-o zi cu viscol


în Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 56.
127
Munteanu Andreea-Cristiana

4.5.4.8. Aspecte de risc

Caracterul de fenomen climatic de risc pe care îl atribuim viscolului se pune foarte bine în
evidenţă prin consecinţele produse. Datorită vitezei mari a vântului şi cantităţii de zăpadă căzute
în timpul viscolului au loc numeroase consecinţe cu urmări uneori foarte grave asupra mediului şi
a economiei. Violența viscolului determină spulberarea zăpezii, culturile agicole fiind, ulterior,
supuse îngheţului, formarea troienelor la adăpostul obstacolelor (în lungul parazăpezilor ce
mărginesc căile de transport sau al terasamentelor de cale ferată, etc.). Zăpada troienită întrerupe
circulaţia rutieră şi feroviară, distruge zidurile şi acoperişurile locuintelor. Prin acţiunea lui
mecanică asupra obiectelor de la sol, viscolul provoacă ruperea ramurilor tinere, dezvelirea
locuinţelor, ruperea cablurilor electrice, telefonice, telegrafice etc. (Sursa 11)
Conform Buletinului meteorologic lunar din 10 februarie 1929, la Constanța s-a înregistrat un
minim absolut de -25°C, frigul intens făcând ca apa mării să înghețe în bazinurile portuare și
chiar în mare până la orizont, iar viscolul și furtuna au ridicat sloiurile de gheață unele peste
altele îngrămădindu-le sper mal și oferind până la 45° latitudine aspecte ca în mările polare.
Conform ziarului „Dobrogea Jună” la 14 februarie 1929, deși pe Marea Neagră încă erau prezente
viscolul și furtuna, vapoarele Serviciului Maritim Român erau singurele vapoare care pleacau
din portul Constanța și circulau regulat după intinerariu, menținând neîntreruptă legătura
Occident și Orient, în timp ce trenul Expres Orient se afla de 14 zile împotmolit în Macedonia.
Cu toate acestea, luni seara, vaporul „Principesa Maria” a părăsit portul Constanța și a ajuns cu
bine a doua zi la Constantinopol, având aspectul unui imens bloc de gheață. (Sursa 25)
Un alt caz în care viscolul a avut efecte puternice determinând înghețarea mării a avut loc la
Constanța între 4-11 și între 19-24 februarie 1932, viscolul înghețând Marea Neagră în apropierea
litoralului. (Sursa 18)
Dintre viscolele recente putem aminti pe cele din :
- noiembrie 1993 sau 4-5 noiembrie 1995, când viscolul produs la începutul sezonului rece (nu
atât de violent ca cele amintite mai sus), a menținut întreruptă circulaţia timp de 3-5 zile
consecutiv, din cauza neîntervenirii cu mai multă promptitudine şi fermitate pentru deszăpezire;
practic, circulaţia a fost intreruptă nu din cauza urmărilor atât de grave, cât din cauza
neintervenţiei la timp; acelaşi lucru s-a produs şi în cazul viscolului din 21-22.XI.1998.
- 2-4.I.2008 - circulaţia pe mai multe drumuri judeţene a fost restricţionată, trenurile au avut
întârzieri de sute de minute, iar traficul maritim a fost suspendat. Oraşul Constanţa a fost, practic,
sub nămeţi, iar viaţa celor obligaţi să iasă din case a fost un coşmar. Un plop înalt de 10 metri a

128
Munteanu Andreea-Cristiana

fost smuls din rădăcini şi a fost aruncat peste două maşini. Autobuzele au avut întârzieri de zeci
de minute sau au rămas blocate în intersecţii. Altele au derapat şi s-au răsturnat, spre groaza
călătorilor. 31 de localităţi din judeţul Constanţa au rămas fără curent electric. Pe două drumuri
naţionale s-a circulat în condiţii de iarnă, iar alte două, Constanţa-Ostrov şi Constanţa-Mangalia
au fost blocate. (Sursa 11)

4.5.4.9. Studiu de caz – Considerații asupra fenomenului de viscol în România, respectiv în


municipiul Constanța, cu referire la intervalul 11-16 martie 1973

Prin poziţia sa, teritoriul României se află sub influenţa câtorva centri barici mai importanţi care
provoacă, deasupra teritoriului României, implicit deasupra teritoriului municipiului Constanța,
deplasarea unor mase de aer cu caracteristici fizice puternic diferenţiate şi care într-un anumit
context distribuţiei şi valorilor acestora determină unele particularităţi regimului meteorologic în
timpul iernii. Astfel, în acest anotimp regimul meteorologic deasupra României, implicit
deasupra municipiului Constanța, este determinat de anticiclonul Azorelor (situat deasupra
Oceanului Atlantic, în jurul latitudinii de 20°N), de anticiclonul siberian (prelungit uneori printr-o
dorsală până la vest de Carpaţi), de depresiunea islandeză situată la sudul Islandei şi de o slabă
zonă depresionară din Marea Mediterană (situată deasupra Italiei). Datorită gradientului baric
care ia naștere între partea de est a continentului european și Marea Mediterană, în România
pătrund mase de aer cu caracteristici termice ca acelea ale aerului arctic continental. (Sursa 6)
În unele situații sinoptice, când depresiunea din Marea Mediterană se adâncește și se deplasează
spre Balcani, iar dorsala anticiclonului siberian din estul continentului se intensifică, unindu-se
sub formă de brâu cu prelungirea anticiclonului azoric, masele de aer arctic continental pătrund
adânc spre sud. Din figura 54 se poate observă că în partea de sud și de sud-est a României,
respectiv în municipiul Constanța, câmpul baric are o distribuție la nivelul de 1015 m. În zona de
contact a acestor mase de aer arctic cu temperaturi scăzute, cu masele tropicale cu temperaturi
ridicate şi umezeală mare se creează un contrast termic puternic, ceea ce provoacă în estul și sud-
estul ţării noastre, implicit pe teritoriul municipiului Constanța, ninsori abundente însoţite de
vânturi puternice din nord-nord-est spre sud-sud-vest. Explicația vântului intens, a crivățului, ce
caracterizează viscolele trebuie căutată atât în existența gradienților barici apreciabili ce iau
naștere între câmpul anticiclonic și cel ciclonic, cât și în modul în care se dispun nucleele
tendințelor barice (variații ale presiunii pe 3 ore, denimite și izobare) în raport cu câmpul
presiunii. Se demonstrează astfel că vântul real este suma vectorială a componenței barice (în
129
Munteanu Andreea-Cristiana

figura 55 săgeata subțire) și a celei izobarice (în figura 55 săgeata groasă). În perioada de
accentuare a viscolului, cele două componente acționează în același sens, ceea ce conduce la
viteze apreciabile ale vântului în estul și sud-estul ţării noastre, implicit pe teritoriul municipiului
Constanța, între 50-65 km/oră, putând însă atinge şi viteze de peste 50 m/sec., respectiv 180
km/oră. Viscolirea zăpezii și troienirea ei în locuri adăpostite sau pe lângă obstacolele naturale şi
artificiale creează în municipiul Constanța mari dificultăţi activităţii umane, mai ales în domeniul
transporturilor. (Sursa 6)
În ce priveşte probabilitatea de producere a fenomenului de viscol în diferitele luni din
anotimpul rece al anului, analiza procentuală a frecvenţei lunare în raport cu numărul total al
zilelor cu viscol a determinat în sudul și estul ţării, respectiv în cadrul municipiului Constanța,
frecvenţa maximă de 40% în luna ianuarie. Lunile martie şi decembrie se caracterizează prin
frecvenţe apropiate, reprezentând circa jumătate din valorile lunilor ianuarie și februarie. În luna
martie cele multe intervale cu viscol se concentrează în prima decadă şi îndeosebi în intervalul 7-
9 martie, frecvenţa lor descrescând repede către sfârșitul lunii. În luna martie a anului 1958, pe
terioriul României, respectiv în cadrul municipiul Constanța, s-au produs nu mai puţin de patru
viscole distincte : 4-5, 11-14, 18-21 şi 26-27 martie. În luna noiembrie probabilitatea viscolului
este redusă, sub 10%, iar în octombrie și aprilie viscolul se poate produce numai în mod cu totul
excepțional, pe zone limitate și cu intensități reduse. (Sursa 6)

Figura 54 : Tip baric caracteristic fenomenului de Figura 55 : Câmpul baric și cel izalobaric
viscol. caracteristic fenomenului de viscol.
Sursa : N. Ciovică, N. Beșleagă, Considerații Sursa : N. Ciovică, N. Beșleagă, Considerații
asupra fenomenului de viscol în România, asupra fenomenului de viscol în România,
respectiv în municipiul Constanța, cu referire la respectiv în municipiul Constanța, cu referire la
intervalul 11-16 martie 1973, în Terra Revistă de intervalul 11-16 martie 1973, în Terra Revistă de
Informare Geografică a Societății de Șt. Informare Geografică a Societății de Șt.
Geografice din R.S. România, Anul V (XXV), Geografice din R.S. România, Anul V (XXV), Mai-
Mai-Iunie 1973, București, pag. 36. Iunie 1973, București, pag. 37.
130
Munteanu Andreea-Cristiana

4.6. Ninsorile abundente și stratul de zăpadă

4.6.1. Aspecte generale

Stratul de zăpadă, un fenomen specific intervalului rece al anului, când temperatura solului şi a
aerului înregistrează valori negative pentru câteva zile consecutive. Formarea stratului de zăpadă
este condiţionată de existenţa temperaturilor negative în aer şi la sol, de ninsori în cantitate
suficientă şi de existenţa calmului atmosferic. Chiar dacă predomină calmul atmosferic, rareori se
întâmplă ca stratul de zăpadă să se formeze la prima zăpadă, deoarece primele ninsori care se
produc la începutul sezonului rece, când temperatura aerului nu este suficient de coborâtă, se
caracterizează prin cantităţi reduse de precipitaţii, iar pe sol, datorită oscilaţiilor termice în jurul
valorii de 0°C, nu este posibilă acumularea zăpezii. Din aceste motive, în general, stratul de
zăpadă se produce mai târziu, când există condiţii optime de formare, iar primăvara dispare mai
repede. (Sursa 11)

4.6.2. Definire cauze genetice

Cauzele genetice care determină apariţia stratului de zăpadă sunt date de circulaţia generală a
atmosferei în interacţiune cu particularităţile suprafeţei active care influenţează caracterul
depunerii. Formarea stratului de zăpadă este condiţionată de producerea ninsorilor ca urmare a
interacţiunii dintre masele de aer rece polar şi arctic, generate de anticiclonii Groenlandez,
Scandinav, Est-European şi Siberian, cu aerul cald tropical, generat de ciclonii europeni cu
evoluţie normală şi retrogradă. În cazul în care cantitatea de zăpadă a fost suficient de mare, se
formează stratul de zăpadă, a cărui repartiţie teritorială în Dobrogea și în cadrul municipiului
Constanța variază în funcţie de particularităţile suprafeţei active şi de vânt, care influenţează
caracterul depunerii. (Sursa 11)

4.6.3. Principalii parametri care caracterizează stratul de zăpadă din municipiul Constanța

Cei mai importanţi parametri care caracterizează stratul de zăpadă din din municipiul Constanța
sunt : grosimea medie decadică a stratului de zăpadă; grosimea maximă decadică a stratului de
zăpadă; numărul de zile cu sol acoperit de zăpadă; intervalui de risc pentru stratul de zăpadă. Din
figura 57 se observă că în municipiul Constanța în perioada 1965-2005 s-a înregistrat o grosime
medie decadică a stratului de zăpadă între 1-2 cm. Grosimea maximă decadică a stratului de

131
Munteanu Andreea-Cristiana

zăpadă s-a înregistrat în anul 2008 în zona litorală, respectiv în cadrul municipiul Constanța unde
a atins între 50-60 cm. (Sursa 11)
Din tabelul 20 și figura 56 se observă că în perioada 1961-2000 la stația Constanța, la
altitudinea de 13 m, stratul de zăpadă se înregistrează în intervalul noiembrie-martie, având cea
mai mare grosime în luna ianuarie și luna februarie.
În perioada 1961-2000 la Constanța, la altitudinea de 13 m, grosimea stratului de zăpadă a
înregistrat variații după cum urmează : în luna noiembrie s-a înregistrat o grosime de 0,1 cm,
aceasta fiind cea mai redusă, după care în următoarele 3 luni grosimea stratului de zăpadă a
crescut cu 0,2 cm în luna decembrie înregistrând 0,3 cm și cu 0,7 cm în luna ianuarie înregistrând
1,0 cm, valoare ce se menține și în luna februarie, urmată de o scădere cu -0,8 în luna martie
înregistrând 0,2 cm.
Astfel, în perioada 1961-2000 la Constanța, la altitudinea de 13 m, grosimea maximă a stratului
de zăpadă a înregistrat 1,0 cm atât în luna ianuarie cât și în luna februarie, iar grosimea medie
anuală a fost de 2,6 cm.

Tabelul 20
Grosimea medie lunară și anuală (cm) a stratului de zăpadă la stația Constanța (1961-2000)

Alt. LUNILE
Stația (m) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII Anual

Constanța 13 1,0 1,0 0,2 0,1 0,3 2,6


Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei Române, București, 2008, pag. 312.

1,2

0,8
cm

0,6

0,4

0,2

0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna

Figura 56 : Grosimea medie lunară (cm) a stratului de zăpadă la stația Constanța


(1961-2000).

132
Munteanu Andreea-Cristiana

Din figura 58 se observă că în municipiul Constanța în perioada 1965-2005 s-a înregistrat un


număr mediu anual de zile cu strat de zăpadă sub 30 de zile.

Figura 57 : Grosimea medie decadică în Dobrogea Figura 58 : Numărul mediu anual de zile cu strat de
(1965-2005). zăpadă în Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
din Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 46.
pag. 46.

Din tabelul 21 și figura 59 se observă că în perioada 1961-2000 la Constanța zilele cu ninsoare


se înregistrează în intervalul octombrie-aprilie, fiind mai numeroase în luna ianuarie.
În perioada 1961-2000 la Constanța zilele cu ninsoare au înregistrat variații după cum urmează :
în luna octombrie s-a înregistrat un număr mediu lunar de 0,1 zile cu ninsoare, urmată de creșteri
în următoarele 3 luni cu 1 zi în luna noiembrie înregistrând 1,1 zile cu ninsoare, cu 3,6 zile în
luna decembrie înregistrând 4,7 zile cu ninsoare și cu 2,9 zile în luna ianuarie atingând valoarea
maximă de 7,6 zile cu ninsoare.
În următoarele 3 luni zilele cu ninsoare înregistrează scăderi cu -1,6 zile în luna februarie
înregistrând 6,0 zile cu ninsoare, cu -2,4 zile în luna martie înregistrând 3,6 zile cu ninsoare și cu
-3,4 zile în luna aprilie înregistrând 0,2 zile cu ninsoare.
Astfel, în perioada 1961-2000 la stația Constanța, data medie a primelor ninsori se plasează în
luna octombrie, când s-a înregistrat și cea mai scăzută valoare, iar data medie de producere a
ultimelor ninsori se plasează în aprilie.
Numărul maxim lunar de zile cu ninsori s-a înregistrat în luna ianuarie atingând 7,6 zile, iar
numărul mediu anual de zile cu ninsori a fost de 23,3 zile.

133
Munteanu Andreea-Cristiana

Tabelul 21
Numărul mediu lunar și anual de zile cu ninsoare la stația Constanța (1961-2000)
LUNILE
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Stația Anual
Constanța 7,6 6,0 3,6 0,2 0,1 1,1 4,7 23,3
Sursa : Administrația Națională de Meteorologie, Clima României, Ed. Academiei Române, București,
2008, pag. 304.

8
7
6
5
Zile

4
3
2
1
0
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII
Luna

Figura 59 : Numărul mediu lunar de zile cu ninsoare la stația Constanța (1961-2000).

Numărul maxim lunar şi anual de zile cu sol acoperit cu zăpadă prezintă un mers similar
numărului mediu, cu deosebirea că valorile în acest caz sunt mai mari, ajungându-se la un maxim
între 40-45 zile pe litoral, respectiv în cadrul municipiului Constanța. Ca şi în cazul înghetului şi
brumei, stratul de zăpadă poate prezenta intervale critice, când influența lui negativă este mare şi
poate provoca pagube. Se poate vorbi despre două asemenea intervale de risc, şi anume :
- intervalul riscului de toamnă, când ninsorile cele mai timpurii pot produce strat de zăpadă.
Acest interval este intervalul cuprins între data celui mai timpuriu strat de zăpadă şi data medie a
primului strat de zăpadă de la începutul sezonului rece. Este acel interval în care stratul de zăpadă
este asociat cu răciri intense şi fenomene de îngheţ, uneori chiar viscole, care pot determina
numeroase pagube pentru agricultură, circulaţia rutieră, alimentarea populaţiei, ca şi pentru peisaj
în general;
- intervalul riscului de primăvară este intervalul cuprins între data medie a ultimului strat de
zăpadă şi data celui mai târziu strat de zăpadă, de la sfârşitul semestrului rece. În acest interval,
riscurile sunt mai mari deoarece provin fie din topirea stratului de zăpadă acumulat în timpul
134
Munteanu Andreea-Cristiana

iemii, fie de la ultimele ninsori care se produc în afara sezonului lor caracteristic, influenţând pe
mai multe prin îngheţ asupra culturilor aflate la inceputul perioadei de vegetaţie, prin inundatii,
ca şi prin accelerarea proceselor de versant, mobilizate de cantitatea mare de apă acumulată in
sol. (Sursa 11)
Pe litoral, respectiv în cadrul municipiului Constanța, datorită influenței Mării Negre, stratul de
zăpadă este temporar, uneori chiar efemer, intervalul de risc fiind intervalul cuprins între data
medie a primei ninsori şi data medie a ultimei ninsori (10.XII.-10.III.), iar cele mai timpurii şi
târzii ninsori nu sunt capabile să formeze strat de zăpadă datorită rolului de moderator termic al
Mării. În schimb, pot avea loc alte riscuri legate de furtunile care se declanşează pe mare şi în
zona costieră, ce însoţesc adesea ninsorile asociate cu viscolele. (Sursa 11)
Din tabelul 22 și figura 60 se observă că în municipiul Constanța în perioada 1965-2005
intervalul riscului de toamnă durează 14 zile, în timp ce din tabelul 22 și figura 61 se observă că
intervalul riscului de primăvară durează 16 zile.

Tabelul 22
Intervalul de risc pentru stratul de zăpadă la stația Constanța
(1965-2005)
Intervalul de risc (zile)
Stația
toamna primăvara

Constanța 14 16
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Dobrogea,
Ed. Universitară, București, 2009, pag. 47.

Figura 60 : Intervalul de risc pentru stratul de zăpadă Figura 61 : Intervalul de risc pentru stratul de zăpadă
în anotimpul de toamnă în Dobrogea (1965-2005). în anotimpul de primăvară în Dobrogea (1965-2005).
Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din Sursa : Marius Lungu, Fenomene climatice de risc din
Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 48. Dobrogea, Ed. Universitară, București, 2009, pag. 48.

135
Munteanu Andreea-Cristiana

4.6.4. Aspecte de risc

Stratul de zăpadă poate produce pagube, respectiv constituie un fenomen climatic de risc în
spaţiul Dobrogei, respectiv al municipiului Constanța, atât prin prezența, cât și prin absența lui. În
primul caz poate deveni fenomen climatic de risc dacă : se formează în extrasezon, când este
generat de ninsorile foarte timpurii sau foarte târzii şi, asociat cu îngheţul, poate afecta terenurile
agricole cultivate; este consecinţa unor ninsori abundente însoțite de viscole violente care
determină troienirea lui şi înzăpeziri; se depune în straturi groase pe versanţii despăduriţi, unde
este în echilibru instabil şi poate determina avalanşe; rezerva de apă din sol din perioada
premergătoare fornării stratului de zăpadă a fost satisfăcătoare sau excedentară şi topirea stratului
de zăpadă se face brusc. (Sursa 11)
La aceşti factori se adaugă un complex de factori geografici locali precum : înclinarea pantei pe
care s-a format stratui de zăpadă; substratul litologic; gradul de acoperire cu vegetaţie şi tipul de
vegetatie; impactul antropic asupra mediului; starea solului din perioada anterioară, rezerva de
apă disponibilizată prin stratul de zăpadă. În al doilea caz, lipsa stratului de zăpadă (fenomen
frecvent în Dobrogea) constituie un risc indirect, care favorizează producerea in profunzime a
îngheţurilor în timpul iernii şi degerarea culturilor de toamnă. În spaţiul Dobrogei, respectiv în
cadrul municipiului Constanța, stratul de zăpadă este mai periculos prin prezența decât prin
absenţa sa. Prezentăm, în acest sens, stratul de zăpadă depus în iama 2002-2003.
În România, şi în special în Dobrogea, acest sezon a fost sub limitele termice normale, însă,
normal din punct de vedere hidric la staţiile analizate, cu excepţia a două stații dintre care și stația
Constanţa, unde cantitatea de precipitaţii a fost uşor deasupra normalei cu 27%. Media câmpului
de presiune la sol a fost 1.020 hPa, iar cea de la 500 hPa s-a extins între 540-544 hPa. În februarie
2003, stratul de zăpadă era prezent în toată ţara, în special în Dobrogea, ceea ce a făcut ca
majoritatea staţiilor meteorologice analizate să atingă sau să depăşească numărul de zile cu strat
de zăpadă al regimului lor multianual. (Sursa 11)
Pentru teritoriul Dobrogei, prezența îndelungată a stratului de zăpadă și temperaturile sub 0°C
reprezintă o situație excepțională. Astfel, în februarie 2003, la Constanța s-au înregistrat 18 de
zile cu strat de zăpadă. (Sursa 31)
Ninsorile abundente înregistrate din prima zi a lunii au depozitat un strat de zăpadă ce a persistat
pe perioada primului interval până la 5 februarie. Cel de-al doilea interval, cel mai semnificativ, a
debutat pe 9 februarie şi s-a extins până la sfârşitul lunii. (Sursa 11)

136
Munteanu Andreea-Cristiana

4.7. Concluzii generale

Analizând riscurile pluviometrice din municipiul Constanța, respectiv ploile torențiale, grindina,
orajele, viscolul, ninsorile abundente și stratul de zăpadă din diferite perioade de timp, am
concluzionat următoarele :
În perioada analizată 1965-2005, ploile torențiale din municipiul Constanța au avut o intensitate
maximă de sub 6 mm/mp, iar producerea acestora nu este regulată, ele având o mare variabilitate
neperiodică fiind influențate de caracteristicile generale ale atmosferei, de caracteristicile
influențelor climatice din Dobrogea și a Mării Negre și de caracteristicile suprafeței active. Cel
mai evidențiat studiu de caz din municipiul Constanța este cel din 28.08.2004, când în urma
coeziunii unor mase de aer tropical umed și calde cu masele de aer polare umede și reci, s-au
înregistrat cele mai abundente cantității de precipitații din istoria cercetărilor meteorologice din
Dobrogea (din anul 1885 până în anul 2004) de 205,5 mm/mp. În urma acestor cantități foarte
mari de precipitații, municipiul Constanța a suferit pagube importante.
În cadrul municipiului Constanța, zilele cu grindină se produc pe măsura creșterii gradului de
continentalism. În perioada analizată 1965-2005 zilele cu grindină se înregistrează în perioada
cea mai caldă din luna aprilie până în luna septembrie, atunci când instabilitatea maselor de aer
este foarte mare, atingând un număr maxim de 0,5 zile în luna aprilie, aceasta fiind luna în care
frecvența maselor de aer maritim umed și rece este mai mare în zona litorală, iar intervalul de cel
mai favorabil producerii grindinei în cadrul municipiului Constanța este legat de perioada cea mai
caldă din zi, în general ziua la orele 14-16. Durata maximă anuală a grindinei în cadrul
municipiului Constanța este de 2-3 ori mai mare decât cea medie înregistrând 0,6 ore, iar
diametrul grindinei cel mai mic sub 5 mm s-a înregistrat primăvara și toamna, în timp ce vara
diametrul poate depăși 10 mm, atunci când contrastul termobaric este cel mai mare. În cadrul
municipiului Constanța, grindina este foarte periculoasă deoarece poate surprinde turiștii
nepregătiți și poate distruge în totalitate culturile agricole. Dintre cele mai impresionante cazuri
cu grindină din municipiul Constanța se individualizează cele care au avut loc : pe 03.06.1923
când boabele de grindină au impresionat prin mărime acestea atingând dimensiunile unui ou de
gâscă; pe 1.07.1992 când grindină a avut o durată mare de 35-60, iar stratul de gheață format a
depășit 20 cm și pe 12.08.2005 când grindina a afectat municipiul Constanța prin durata de 15
minute și prin diametru mediu de 7 mm.
Orajele din cadrul municipiului Constanța, din cauza mișcărilor descendente ale aerului
influențate de prezența Mării Negre care nu favorizează apariția norilor orajoși, înregistrează cel
137
Munteanu Andreea-Cristiana

mai mic număr de zile cu oraje, respectiv un număr mediu anual de 24,5 zile în perioada 1965-
2005. Durata orajelor este și ea scăzută în municipiul Constanța înregistrând 15-35 ore. Astfel, în
muncipiul Constanța fenomenele orajoase sunt foarte frecvente și foarte periculoase în sectorul
litoral, mai ales vara în lunile iuni-iulie când se înregistrează cel mai mare număr de turiști,
provocând numeroase pagube materiale și chiar pierderi de vieți omenești.
În cadrul municipiului Constanța, numărul mediu anual al zilelor cu viscol este scăzut
înregistrând doar 1,4 zile în perioada 1965-2005, însă vitezele vântului în timpul viscolului sunt
printre cele mai ridicate din Dobrogea de 11-15 m/s cu o direcție nord, nord-est și nord-vest.
Viscolul cu cea mai mare durată din cadrul municipiului Constanța s-a înregistrat între 2-4.I.2008
totalizând 54 de ore și o valoare maximă a cantităților de precipitații de 100,9 mm. Dintre cele
mai impresionante cazuri cu viscol sunt cele care au avut loc în: luna februarie a anului 1929
când viscolul a blocat aproape în totalitate circulația maritimă în portul Constanța, singurele
vapoare care circula fiind cele ale Serviciului Maritim Român; între 4-11 și între 19-24 februarie
1932 când viscolul a înghețat Marea Neagră în apropierea litoralului; în luna noiembrie a anului
1993 sau între 4-5 noiembrie 1995, când viscolul a menținut întreruptă circulaţia timp de 3-5 zile
consecutiv; acelaşi lucru s-a produs şi în cazul viscolului din 21-22.XI.1998; între 2-4.I.2008
când din cauza viscolului oraşul Constanţa a fost sub nămeţi, iar trenurile au avut întârzieri de
sute de minute și traficul maritim a fost suspendat. Un caz de studiu excepțional este cel din luna
martie a anului 1958 când pe teritoriul României, respectiv pe teritoriul municipiului Constanța s-
au produs nu mai puțin de patru viscole distincte.
Stratul de zăpadă din cadrul municipiului Constanța, datorită influenței Mării Negre este
temporar, uneori chiar efemer. Cea mai mare grosime a fost de 50-60 cm și s-a înregistrat în anul
2008. Numărul maxim lunar şi anual de zile cu sol acoperit cu zăpadă din cadrul municipiului
Constanța prezintă un mers similar numărului mediu, cu deosebirea că valorile în acest caz sunt
mai mari, ajungându-se la un maxim între 40-45 zile. În cadrul municipiului Constanța intervalul
riscului de toamnă durează 14 zile, în timp ce intervalul riscului de primăvară durează 16 zile. Un
caz excepțional a avut loc în luna februarie a anului 2003 când s-au înregistrat 18 zile cu strat de
zăpadă și temperaturi sub 0°C.

138
Capitolul 5 – Concluzii finale

Municipiul Constanța are o climă temperat-continentală, iar ca urmare a poziției geografice în


extremitatea sud-estică a României, sub influența Mării Negre se individualizează prin
amplitudini termice anuale mai scăzute decât în restul țării și cele mai mici cantități de
precipitații.
Circulația vestică cu o frecvență de 45%, circulația polară cu o frecvență de 30%, circulația
tropicală cu o frecvență de 15% și circulația de blocare cu o frecvență de 10%, precum și
circulațiile termobarice de tip briză conferă municipiului Constanța o individualitate distinctă.
Mai mult decât atât, municipiul Constanța se individualizează față de restul țării și în ceea ce
privește factorii radiativi. Sub influența acvatoriului marin deasupra căruia descendeța aerului
reduce nebulozitatea și mărește durata de insolație, determină în zona litorală a municipiului
Constanța cele mai mari valori ale radiației globale din țară, de peste 123-124 kcal/cm2. De
asemenea, valorile albedoului din perioada de iarnă cele mai mici se ating în zona litorală a
municipiului Constanța, zăpada având cele mai mici grosimi sau chiar lipsind cu desăvârșire.
În ceea ce privește factorii fizico-geografici, se evidențiază în cadrul municipiului Constanța
prin prezența celor două tipuri de suprafață activă : continentală și marină, principalul factor care
influențează parametrii climatici fiind relieful de podiș cu altitudini între 0 și 100 metri. Cel de-al
doilea tip fundamental de suprafaţă activă este reprezentat în primul rând de Marea Neagră care
prin modul diferit de încălzire şi răcire, prin faptul că este o sursă permanentă de evaporare, prin
modificările pe care le aduce presiunii atmosferice şi caracteristicilor vântului, nebulozităţii şi
precipitaţiilor etc., are influenţe deloc neglijabile asupra genezei condiţiilor climatice specifice
determinând un topoclimat de litoral caracterizat de prezența brizelor în anotimpul cald. De
asemenea, o influență mai redusă asupra climei o constituie prezența lacurilor Siutghiol și
Tăbăcăriei care prin propietățile fizice ale apei, suprafața și volumul de apă, determină un
microclimat specific fiecăruia. De asemenea, un factor climatogen mai puțin activ dar important
îl constituie vegetația predominantă de tipul stepei care influențează în cadrul municipiului
Constanța unele elemente meteorologice precum umiditatea aerului, vântul, stratul de zăpadă etc.
În ceea ce privește factorii antropici care influențează direct sau indirect cadrul natural, s-a
constatat că datorită poziției geografice într-o zonă puternic aerată și ventilată, municipiul
Constanța nu se confruntă cu probleme majore de poluare a aerului, acestea fiind în general
reduse. De asemenea, poluarea apelor se încadrează în limite normale, însă un risc crescut îl

139
Munteanu Andreea-Cristiana

reprezintă atât poluările accidentale cu produse petroliere, deversările ilegale de ape de santină
sau deversările accidentale din Marea Neagră, câ și spațiile verzi reduse semnificativ și starea
proastă a străzilor amplifică stresul fonic și poluarea cu praf.
Cantitățile medii de precipitații înregistrate în municipiul Constanța sunt influențate atât de
poziția geografică în extremitatea sud-esticã a României, în zona litorală a Mării Negre, care se
află sub influența principalilor centrilor barici Anticiclonul Azoric, Depresiunea Islandeză,
Anticiclonul Euro-Siberian și Depresiunile Mediteraneene, și a brizelor marine, cât și a unități de
relief de podiș cu altitudini ce oscilează între 0 și 100 metri. Astfel, analiza catităților medii de
precipitații anuale, anotimpuale și lunare pe o perioadă de 52 de ani, perioada 1961-2013,
înregistrate în cadrul municipiul Constanța au scos în evidență următoarele aspecte :
- în ceea ce privește cantitățile medii anuale de precipitații, maximul pluviometric de 631,4
mm s-a înregistrat în anul 1997, în timp ce minimul pluviometric de 243,3 mm s-a înregistrat
în anul 1983;
- în ceea ce privește cantitățile medii din anotimpul de iarnă, maximul pluviometric de 281,6
mm s-a înregistrat în iarna anului 1967, în timp ce minimul pluviometric de 35,4 mm s-a
înregistrat în iarna anului; astfel, ca urmare a a temperaturilor scăzute, iarna, în perioada
1961-2013 în municipiul Constanța se însumează cele mai mici cantități de precipitații
totalizând 4934,4 mm;
- în ceea ce privește cantitățile medii din anotimpul de primăvară, maximul pluviometric de
217,1 mm s-a înregistrat în primăvara anului 1997, în timp ce minimul pluviometric de 20,2
mm s-a înregistrat în primăvara anului 1968; astfel, primăvara, în perioada 1961-2013 în
municipiul Constanța, cantitățile de precipitații au totalizat 5280 mm;
- în ceea ce privește cantitățile medii din anotimpul de vară, maximul pluviometric de 259,5
mm s-a înregistrat în vara anului 1997, în timp ce minimul pluviometric de 16,9 mm s-a
înregistrat în vara anului 1962; astfel, vara, în perioada 1961-2013 în municipiul Constanța,
cantitățile de precipitații au fost cele mai abundente comparativ cu cele căzute în restul
anotimpurilor totalizând 5880,5 mm;
- în ceea ce privește cantitățile medii din anotimpul de toamnă, maximul pluviometric de 277,3
mm s-a înregistrat în toamna anului 2005, în timp ce minimul pluviometric de 18,9 mm s-a
înregistrat în toamna anului 1969; astfel, toamna, în perioada 1961-2013 în municipiul
Constanța, cantitățile de precipitații au totalizat 5856,3 mm;

140
Munteanu Andreea-Cristiana

- în ceea ce privește cantitățile medii lunare de precipitații, sub influența intensei activități
anticiclonice minimul pluviometric de 0,3 mm s-a înregistrat în luna martie a anului 1990,
în timp ce sub influența intensei activități ciclonice maximul pluviometric de 166,1 mm s-a
înregistrat în luna decembrie a anului 1969; de asemenea, cele mai reduse cantități de
precipitații s-au înregistrat în luna februarie totalizând 1384,1 mm, iar cele mai abundente
cantități de precipitații s-au înregistrat în luna mai totalizând 2172,1 mm.
Analiza riscurilor pluviometrice, respectiv ploile torențiale, grindina, orajele, viscolul, ninsorile
abundente și stratul de zăpadă, au scos în evidență următoarele :
- în ceea ce privește ploile torențiale, în perioada analizată 1965-2005 acestea au avut în
municipiul Constanța o intensitate maximă de sub 6 mm/mp, iar producerea lor este
neregulată având o mare variabilitate neperiodică; cel mai evidențiat studiu de caz este cel
din 28.08.2004 când s-au înregistrat cele mai abundente cantității de precipitații din istoria
cercetărilor meteorologice din Dobrogea (din anul 1885 până în anul 2004) de 205,5 mm/mp,
municipiul Constanța suferind pagube importante;
- în ceea ce privește grindina, aceasta se produce pe măsura creșterii gradului de
continentalism; în perioada analizată 1965-2005 în municipiul Constanța zilele cu grindină se
înregistrează în perioada cea mai caldă din luna aprilie până în luna septembrie, atunci când
instabilitatea maselor de aer este foarte mare, atingând un număr maxim de 0,5 zile în luna
aprilie, iar durata maximă anuală a grindinei în cadrul municipiului Constanța este de 2-3 ori
mai mare decât cea medie înregistrând 0,6 ore; dintre cele mai impresionante cazuri cu
grindină din municipiul Constanța se individualizează cele care au avut loc : pe 03.06.1923
când boabele de grindină au impresionat prin mărime acestea atingând dimensiunile unui ou
de gâscă; pe 1.07.1992 când grindină a avut o durată mare de 35-60, iar stratul de gheață
format a depășit 20 cm și pe 12.08.2005 când grindina a afectat municipiul Constanța prin
durata de 15 minute și prin diametru mediu de 7 mm; astfel, în cadrul municipiului
Constanța, grindina este foarte periculoasă deoarece poate surprinde turiștii nepregătiți și
poate distruge în totalitate culturile agricole;
- în ceea ce privește orajele, din cauza mișcărilor descendente ale aerului influențate de
prezența Mării Negre care nu favorizează apariția norilor orajoși, în cadrul municipiului
Constanța se înregistrează cel mai mic număr de zile cu oraje, respectiv un număr mediu
anual de 24,5 zile în perioada 1965-2005, precum și o durată scăzută de 15-35 ore; astfel, în
muncipiul Constanța fenomenele orajoase sunt foarte frecvente și foarte periculoase în

141
Munteanu Andreea-Cristiana

sectorul litoral, mai ales vara în lunile iunie-iulie când se înregistrează cel mai mare număr
de turiști, provocând numeroase pagube materiale și chiar pierderi de vieți omenești;
- în cea ce privește viscolul, în cadrul municipiului Constanța numărul mediu anual al zilelor
cu viscol este scăzut înregistrând doar 1,4 zile în perioada 1965-2005, însă vitezele vântului
în timpul viscolului sunt printre cele mai ridicate din Dobrogea de 11-15 m/s cu o direcție
nord, nord-est și nord-vest; viscolul cu cea mai mare durată din cadrul municipiului
Constanța s-a înregistrat între 2-4.I.2008 totalizând 54 de ore și o valoare maximă a
cantităților de precipitații de 100,9 mm; astfel, dintre cele mai impresionante cazuri cu viscol
sunt cele care au avut loc în : luna februarie a anului 1929 când viscolul a blocat aproape în
totalitate circulația maritimă în portul Constanța, singurele vapoare care circula fiind cele ale
Serviciului Maritim Român; între 4-11 și între 19-24 februarie 1932 când viscolul a înghețat
Marea Neagră în apropierea litoralului, în luna noiembrie a anului 1993 sau între 4-5
noiembrie 1995, când viscolul a menținut întreruptă circulaţia timp de 3-5 zile consecutiv;
acelaşi lucru s-a produs şi în cazul viscolului din 21-22.XI.1998, și între 2-4.I.2008 când din
cauza viscolului oraşul Constanţa a fost sub nămeţi, iar trenurile au avut întârzieri de sute de
minute și traficul maritim a fost suspendat;
- în ceea ce privește stratul de zăpadă, datorită influenței Mării Negre în cadrul municipiului
Constanța acesta este temporar, uneori chiar efemer, numărul maxim lunar şi anual de zile cu
sol acoperit cu zăpadă prezentând un mers similar numărului mediu, cu deosebirea că
valorile în acest caz sunt mai mari, ajungându-se la un maxim între 40-45 zile; cea mai mare
grosime a fost de 50-60 cm și s-a înregistrat în anul 2008, iar intervalul riscului de toamnă
durează 14 zile, în timp ce intervalul riscului de primăvară durează 16 zile; un caz
excepțional în cadrul municipiului Constanța a avut loc în luna februarie a anului 2003 când
s-au înregistrat 18 zile cu strat de zăpadă și temperaturi sub 0°C.

142
Bibliografie

1. Bogdan, Octavia (1978), Fenomene climatice de iarnă și de vară, Editura Științifică și


Enciclopedică, București.

2. Bogdan, Octavia (2005), Caracteristici ale hazardurilor/riscurilor climatice de pe teritoriul


României, Mediul Ambiant, Nr. 5 (23) octombrie, p. 26-36.

3. Bogdan, Octavia, Marinică, I., Rusan, N., Rusu, Simona (2007), Riscul iernilor calde în
România (cu aplicații la iarna 2006-2007), Riscuri și catastrofe, Vol. VI, nr.4., p. 97-110.

4. Brînză, D. (2004), Caracterizarea climei din zona litoralului românesc, Editura Nautic,
Constanța.

5. Buciu (Mihălțeanu), Cristina (2012), Dinamica peisajului rural în Dobrogea de Sud, (Rezum.
tezei de doctorat), Universitatea din București.

6. Ciovică, N., Beșleagă, N. (1973), Considerații asupra fenomenului de viscol în România cu


referire la intervalul 11-16 martie 1973, Terra Revistă de Informare Geografică a Societății
de Șt. Geografice din R.S. România, Nr. 3 mai-iunie, București, p. 35-42.

7. Croitoru, Adina-Eliza, Chiotoroiu, Brîndușa-Cristina, Todorova, Veneta Ivanova, Torică, V.


(2013), Changes in precipitation extremes on the Black Sea Western Coast, Global and
Planetary Change, Vol. 102 January, p. 10-19.

8. Grigore, Elena (2011), Potențialul bioclimatic al Podișului Dobrogei de Sud, (Rezum. tezei
de doctorat), Universitatea din București.

9. Hepites, Șt. (1920), Clima țărmului românesc al Mării Negre, Analele Dobrogei, vol. I, nr. 4.

10. Iliescu, M., Stăncescu, I. (1973), Fenomenele orajoase din perioada rece a anului în
Republica Socialistă România, Hidrotehnica, Vol. 18, nr. 1 ianuarie, București, p. 44-48.

11. Lungu, M. (2009), Fenomene climatice de risc din Dobrogea, Editura Universitară,
București.

12. Lungu, M. (2010), Resursele climatice din Dobrogea, Editura Universitară, București.

13. Lungu, M., Albu, Anca, Pleșoianu, D. (2009), Inundațiile din județul Constanța înregistrate
în perioada 2004-2006. Implicații economice, Analele Universității ”Ovidius”, Seria
Geografie, Vol. IV, nr.1, p. 93-98.

14. Lungu, M., Panaitescu, Liliana, Niţă, Simona (2011), Torrential rainfall in Dobrudja, Present
Environment and Sustainable Development, vol 5, no.2.

15. Lungu, M., Păltineanu Cr., Mihăilescu I.F. (2008), Riscuri climatice și hidrologice, Editura
Universitară, București.

16. Mihăilescu, I.F. (2001), Elemente de agrometeorologie, Ovidius University Press.


143
Munteanu Andreea-Cristiana

17. Mihăilescu, I.F., Adreiași, N., Bucșă, I., Torică, V. (2001), Fenomene climatice de risc din
Dobrogea. Implicații ecopedologice și economice, Revista Geografică, Institutul de
Geografie, Academia Română, T. VII, 2000 - Serie Nouă, București, p. 178-185.

18. Mihăilescu, I.F., Torică, V. (2003), Caracteristici ale vânturilor tari din orașul Constanța,
Analele Universității ”Ovidius”, Seria Geografie, Vol. I, nr.1, p. 106-115.

19. Paraschivescu, Mihnea Niculae (2010), Detecția cazurilor de vreme severă folosind date
radar și de aerosondaj, (Rezum. tezei de doctorat), Universitatea din București.

20. Pavel, Mădălina (2012), Ninsoare cu tunete și fulgere la Constanța,


http://www.reporterntv.ro/stire/ninsoare-cu-tunete-si-fulgere-la-constanta [Accesat la data de
10.05.2015.].

21. Petrilă Tiberiu, Popescu Demetru, Porumbescu Marin (1960), Constanța și împrejurimile ei,
Editura Științifică, București.

22. Popovici, I., Grigore, M., Marin, I., Velcea, I. (1984), Podișul Dobrogei și Delta Dunării,
Natură, om, economie, Editura Științifică și Enciclopedică, București.

23. Posea, Grigore (2006), Geografia Fizică a României, Partea a II-a, Editura Fundația
României de Mâine, București.

24. Povară, Rodica (2006), Meteorologie generală, Editura Fundației România de Mâine,
București.

25. Salsovia (1930), Iarna anului 1928-29 la Constanța, Analele Dobrogei, Revista Societății
Culturale Dobrogene, Insitutul de Arte grafice și Editură „Glasul Bucovinei”, Cernăuți, Anul
XI, p. 215-217.

26. Struțu, Margareta, Țicu, Ct. (1971), Evoluția ciclonului retrograd din perioada 2-5 iunie
1970, Hidrotehnica, Vol. 16, nr.3 martie, București, p. 159-164.

27. Șelariu, Mira, Șelariu, Octavian (1971), Date privind furtunile și fenomenele orajoase pe
litoralul românesc al Mării Negre, Comunicări de geografie și istorie, Sesiunea științifică,
Vol. II, Constanța, p. 109-117.

28. Tănasă, D. I. (2011), Clima Podișului Sucevei-Fenomene de risc, implicații în dezvoltarea


durabilă, (Rezum. tezei de doctorat), Universitatea ”Ștefan cel Mare” Suceava.

29. Torică, V., Potra, Adelina (2007), The exceptional rain fallen in Constanta district and on the
Balck Sea Coast on the 28th of August 2004, Analele Universității ”Ovidius”, Seria
Geografie, Vol. III, nr.1, p. 138-143.

30. Urbán, József, Breza, Traian, Baciu, Mădălina (2001), Grindina fenomen periculos și
implicațiile sale majore asupra activității umane, Lucrările Seminarului Geografic ”Dimitrie
Cantemir”, Nr. 19-20/1999-2000, Universitatea ”Al. I. Cuza” Iași, p. 265-270.

144
Munteanu Andreea-Cristiana

31. Vasenciuc, Felicia, Dragotă, Carmen Sofia (2005), The Snow Layer-An indicator for
quantifying the climatic hazards within the cold semester of the year in Dobrudja, with a
special look at February 2003, Analele Universității ”Ovidius”, Seria Geografie, Nr. 2, vol.
II, p. 57-66.

32. Văduva, Iulica (2008), Clima României, Editura Fundația România de Mâine, București.

33. Yves, Richard, Mihăilescu, I.F., Planchon, Olivier (2000), Spatial distribution of the
precipitation in Dobruja (Romania/Black Sea), International Journal of Climatology, Vol. 20
august, p. 1275-1284.

34. *** (1962), Constanța Litoral, Editura Științifică, București.

35. *** (1980), Județul Constanța. Monografie, Editura Sport-Turism, București.

36. *** (1983), Geografia României, Geografia fizică, Vol. I, Editura Academiei Române,
București.

37. *** (2001), Dobrogea turistică – ghid cultural – turistic, Editura Dobrogea, Constanța.

38. *** (2005), Geografia României, Câmpia Română, Dunărea, Podișul Dobrogei, Litoralul
românesc al Mării Negre și platforma continentală, Vol. V, Editura Academiei Române,
București.

39. *** (2006), Agenda locală 21. Planul local de dezvoltare durabilă a municipiului Constanţa,
Primăria Municipiului Constanța.

40. *** (2008), Agenda locală 21. Planul local de dezvoltare durabilă a municipiului Constanţa,
Primăria Municipiului Constanța.

41. *** (2008), Clima României, Administrația Națională de Meteorologie, Editura Academiei
Române, București.

42. *** (2009), Factori de risc geoclimatic. Consecințe potențiale asupra sistemelor socio-
economice în Dobrogea terestră și maritimă, Activitatea III2 Iunie, Direcția Hidrografică
Maritimă, Constanța.

43. *** (2009), Metodologia de elaborare și conținutul cadru al documentațiilor de amenajare a


teritoriului pentru zonele costiere; Plan de amenajare teritoriului zonal-zona costieră a
Mării Negre, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Construcții, Urbanism și
Dezvoltare Teritorială Durabilă ”URBAN-INCERC”.

44. *** (2010), Recomandări preventive referitoare la efectele distructive ale modificărilor geo-
climatice severe care afectează teritoriul dobrogean, Activitatea VI.5 Septembrie, Direcția
Hidrografică Maritimă, Constanța.

45. *** (2011), Planul pentru prevenirea, protecția și diminuarea efectelor inundațiilor în
spațiul hidrografic Dobrogea-Litoral, Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral.

145

S-ar putea să vă placă și