Sunteți pe pagina 1din 7

Bugetul de stat

Monor Aura-Oana
Grupa 2

Introducere
Orice țară își desfășoara activitatea economica după un mecanism propriu denumit și mecanism
economic. Acesta reprezintă un sistem de metode de conducere economică, obiective și
structuri organizatorice prin care conducerea activității economice este efectuată.
În relație cu acest sistem economic există și un sistem financiar care include finanțe
corporatiste, asigurări de bunuri, asigurări de stat, de persoane etc. Unul dintre elementele cele
mai importante ale acestui sistem financiar este bugetul de stat, având o pondere de 25% - 30%
din produsul intern brut al unui stat. Importanța bugetului de stat nu se limitează doar la ceastă
pondere, ci este observabilă prin rolul pe care îl are în cadrul unor pârghii financiare și acțiuni
de predicție și planificare macroeconomică. Astfel că, bugetul de stat este un element
fundamental al științelor finanțelor care este strâns legat de existența statului și mecanismul
pieței. Formal, bugetul de stat este definit ca o listă de venituri și cheltuieli ale statului într-un
anumit interval de timp, de regulă, un an.

Rolul bugetului de stat


Bugetul de stat are un rol complex care include mai multe componente: financiară şi economică;
alocativă, redistributivă şi de reglare.
1. Rolul financiar se referă la formarea și alocarea resurselor necesare statului pentru a-și
exercita funcțiile. Această componentă poate fi, la rândul ei, împarțită în două
componente proprii: alocativă și redistributivă.
2. Rolul economic se referă la influențarea dezvoltării economice, anume, stimularea sau
frânarea proceselor și fenomenelor economice. Bugetul de stat are o importanță
semnificativă în mecanismul de autoreglare al sistemului economiei naționale,
mecanism care cuprinde pârghiile monetare, ale piețelor muncii, capitalurilor, bunurilor
și serviciilor și ale pieți valutare. Astfel că, bugetul de stat reprezintă un element cheie
în reglarea economiei naționale.
3. Rolul alocativ se referă la finanțarea serviciilor publice, rol ce constă în repartizarea
resurselor pe fiecare an bugetar către destinații ce rezultă din funcțiile statului ca
instituție suprastructurală, dar și din postura statului ca agent economic.
4. Rolul redistributiv are în vedere utilizarea unor parți ale produsului intern brut
mobilizate prin impozite și taxe și distribuirea acestora sub forma cheltuielilor pe care
le face statul.
5. Rolul de reglare se referă la îndeplinirea politicii economice a statului, adică la
susținerea sau promovarea unor acțiuni prin orientarea bugetului sau la descurajarea
unor activități. Acest rol se realizează atât prin veniturile sau cheltuielile bugetului, cât
și prin soldul acestuia.
Principii bugetare
Principiile bugetare reprezintă o sinteză a experienţei practicii bugetare, dar şi a cerinţelor şi
exigenţelor presupuse de procesul elaborării şi execuţiei bugetului de stat. Principiile bugetare
sunt riguros formulate şi sunt parte a patrimoniului universal de cunoştinţe şi invăţăminte care
ţin de ştiinţa finanţelor.
Legislaţia bugetară se bazează pe aceste principii şi le include ca norme juridice. Reflectarea
lor juridică nu poate fi insă rigidă, ci adaptată intereselor şi particularităţilor economice
caracterizând nu doar statul de referinţă, ci chiar orientarea regimului de stat, a organului
legislativ sau a guvernelor.
În finanţe, echilibrul bugetar este un principiu care exprimă un adevăr recomandabil, înţelept,
„cuminte” şi „cu minte”, dar nu absolut şi strict. De aceea, recunoscând şi afirmând principiile
bugetare, economiştii, finanţiştii și specialiştii în buget au formulat şi motivat excepţii pe care
conjunctura economico-financiară le poate impune, excepţii care, in anumite circumstanţe, sunt
necesare, tolerabile şi acceptabile și chiar eficiente.

Procesul bugetar
Procesul bugetar reprezintă mulţimea structurată a acţiunilor şi măsurilor iniţiate şi derulate de
instituţiile statale competente in scopul realizării politicii financiare promovate de autoritatea
guvernamentală in domeniul bugetar.
Baza legală a acestui ansamblu de atribuţii, competenţe, responsabilităţi, obligaţii şi drepturi
instituţionale o constituie Constituţia şi legile specifice. Toate aceste reglementări au ca obiect
final veniturile şi cheltuielile statului.
Procesul bugetar are cateva caracteristici majore:
 este decizional, deoarece are ca scop formularea, realizarea şi controlul formării
resurselor bugetare şi al alocării lor (inclusiv decizia privind recunoaşterea nevoilor şi a
cuantumului lor, a priorităţii, oportunităţii şi urgenței acestora);
 este democratic, fiind rezultat al exercitării atributelor statului de drept şi al exerciţiului
puterii de stat pe seama opţiunilor liber exprimate prin vot de către cetăţeni;
 este preponderent politic, deoarece conţinutul său se referă la politica financiară a cărei
formulare reprezintă decizia politică a forţelor majoritare in parlament;
 este tehnic în ce priveşte formularea, execuţia şi controlul, deoarece, dincolo de
opţiunile politice, trebuie respectate cerinţele funcţionării mecanismului economic şi
principiul raţionalităţii;
 este ciclic, deoarece se reia anual;
 are larg impact public, deoarece sfera sa de cuprindere şi efectele generate se regăsesc
in macro şi microeconomie, precum şi în toate domeniile vieţii social-economice.
Procesul bugetar cuprinde patru etape: elaborarea, aprobarea, execuţia şi controlul. Legea
prevede conţinutul acestor etape, graficul temporal al derulării lor, instituţiile abilitate,
competente şi răspunzătoare. In procesul bugetar sunt angrenate mai multe instituţii:
Parlamentul, Guvernul, Ministerul Finanţelor, toate celelalte ministere, toate instituţiile
bugetare, Trezoreria Statului, organele autortăţii locale, Curtea de Conturi.

1. Elaborarea
In această etapă sunt angajate toate instituţiile publice de orice nivel in vederea propunerii de
resurse financiare şi de obiective pentru care să se prevadă cheltuieli din buget. Instituţia
specializată este Ministerul Finanţelor. Pe baza unei activităţi prospective a acestuia şi în
colaborare cu alte organisme de specialitate (statistică, prognoză, cercetare economică etc.) sunt
formulate, în principiu, nivelul şi structura veniturilor.
Pe de altă parte, toate instituţiile finanţate din buget işi formulează propunerile privind necesarul
de cheltuieli pentru anul al cărui buget este în curs de elaborare. Aceste propuneri sunt cumulate
la nivelul instituţiilor central (ministere, agenţii guvernamentale) şi prezentate apoi, pană la 1
iunie, Ministerului Finanţelor. Acesta, după consultarea primului ministru asupra cadrului
bugetar general, formulează nivelurile de cheltuieli propuse pentru fiecare instituţie centrală în
parte şi le comunică acestora pană la 1 iulie.
Acestea segmentează cheltuielile pe structurile care le sunt subordonate, definitivează proiectul
lor de buget şi il prezintă Ministerului Finanţelor pană la 1 august, care, la randul său, trebuie
să inainteze Guvernului, pană la 25 septembrie, proiectul de buget şi proiectul legii bugetare.
Tot acest circuit este caracterizat prin repetate consultări şi concilieri între unităţile bugetare de
orice nivel şi direcţiile de specialitate din ministerele in structura cărora se află, intre aceste
ministere şi Ministerul Finanţelor, intre Ministrul Finanţelor şi conducătorii instituţiilor
centrale.
Obiectul acestora îl constituie de regulă creşterea alocaţiilor bugetare, în limita prevederilor
legale şi a normelor metodologice ale Ministerului Finanţelor. Divergenţele nesoluţionate la
cele trei niveluri menţionate sunt rezolvate in Guvern cu prilejul discutării şi adoptării de către
acesta a proiectului de buget in vederea supunerii spre aprobare in Parlament.
Proiectul de buget adus in dezbaterea Parlamentului include mai multe documente:
a) expunerea de motive;
b) proiectul propriu-zis de buget (pe categorii mari de venituri şi cheltuieli);
c) propuneri de eventuale amendări legislative privind veniturile şi cheltuielile bugetare;
d) anexele la proiectul de buget, cu detalierea veniturilor şi cheltuielilor şi, eventual, cu
propunerile de venituri şi cheltuieli ale fondurilor speciale (extrabugetare);
e) informaţii de fundamentare.

2. Aprobarea
Aprobarea bugetului se face de către Parlament, astfel încat bugetul să aibă caracter de lege.
Acest lucru este important pentru instituirea obligativităţii contribuabililor de a vărsa veniturile
pe care guvernul contează in realizarea politicii sale, dar şi pentru stabilirea dimensiunii
efortului (cheltuielilor) care se fac pentru un anumit domeniu, proiect, obiectiv.
Aprobarea bugetului este de fapt actul final dintr-o procedură destul de complexă, menită să
asigure analiza atentă a deciziei bugetare şi alegerea celei mai adecvate opţiuni privind
constituirea şi utilizarea resurselor bugetare. În cadrul acestei proceduri se întalnesc, în
principal, următoarele etape:
 prezentarea in plenul Parlamentului, de către primul ministru sau de către ministrul
finanţelor, a proiectului de buget insuşit de Guvern;
 examinarea acestui proiect în comisiile permanente ale Parlamentului (educaţie,
sănătate, cultură, apărare etc.), comisii care pot formula amendamente; fiecare comisie
trebuie să se pronunţe in legătură cu acordul privind respectivul proiect;
 examinarea proiectului de buget in comisia de buget, finanţe, bănci (comisia de
specialitate a Parlamentului), care, în plus faţă de alte comisii, este chemată să se
pronunţe asupra amendamentelor formulate de acestea; recomandarea acestei comisii
privind proiectul de buget şi menţionatele amendamente sunt inaintate plenului
Parlamentului pentru dezbatere şi aprobare;
 dezbaterea în plenul Parlamentului a proiectului de buget;
 aprobarea prin vot a fiecărui articol din legea bugetului, inclusiv a amendamentelor
aferente provenite de la comisii, precum şi a legii bugetului în ansamblu;
 promulgarea legii bugetului de către Preşedintele ţării;
 publicarea în „Monitorul Oficial” a legii privind bugetul.

3. Execuția
Bugetul devine operaţional numai după publicarea sa în „Monitorul oficial”. Execuţia bugetului
începe din prima zi a anului bugetar, care, în Romania, este 1 ianuarie. În măsura în care legea
bugetului nu este aprobată cu cel puţin 3 zile înainte de începutul anului bugetar, atunci, potrivit
Legii finanţelor publice, Guvernul poate încasa venituri şi le poate cheltui, pană la aprobarea
noului buget, în conformitate cu prevederile legii bugetului pe anul anterior.
Execuţia bugetului inseamnă încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor potrivit legii
bugetului, ca limită minimă in ceea ce priveşte veniturile şi ca limită maximă în ceea ce priveşte
cheltuielile. La execuţia bugetului participă Ministerul Finanţelor, Trezoreria Statului (ca
instituţie specializată a Ministerului Finanţelor şi subordonată acestuia; în unele state nu există
această instituţie), toate instituţiile bugetare (în calitate de ordonatori de credite bugetare),
unităţile administrativ-teritoriale, bănci angajate in operaţiunile bugetare, organisme
internaţionale angajate in transferuri monetare cu bugetul.

4. Controlul
Controlul execuţiei bugetului este efectuat de Curtea de Conturi, organism subordonat (în ţara
noastră) direct Parlamentului. Curtea de Conturi este instituţia supremă de control al finanţelor
publice şi care exercită un control de tip ulterior. În unele ţări această instituţie poate avea şi
atribuţii de control preventiv.

Controlul Curţii de Conturi vizează:


 legalitatea şi realitatea datelor cuprinse în dările de seamă contabile şi în conturile de
execuţie de casă a bugetului la oricare ordonator de credite, precum şi în raportul şi
contul general de execuţie intocmite de Ministerul Finanţelor;
 eficienţa, eficacitatea şi economicitatea execuţiei bugetare, respectiv calitatea
gestionării banilor publici la toate nivelurile;
 depistarea utilizării nelegale a banilor publici, evaluarea eventualelor pagube şi
recuperarea lor prin organe jurisdicţionale proprii sau prin instanţe din sfera puterii
judecătoreşti;
 propunerea către Parlament a unor eventuale modificări/ajustări/ imbunătăţiri a
legislaţiei privind bugetul, execuţia şi controlul execuţiei acestuia.
Controlul execuţiei bugetului este efectuat şi pe filiera Guvernului, de la nivelul acestuia, de la
nivelul Ministerului Finanţelor şi de la nivelul diferiţilor ordonatori de credit. Acesta este
un control intern (spre deosebire de cel al Curţii de Conturi, care este extern) şi se exercită şi
preventiv şi ulterior. Fiecare din nivelele menţionate are organ propriu de control financiar
intern.

Structura bugetului de stat în România


Bugetul de stat al Romaniei este aprobat anual printr-o lege special numită „Legea bugetului de
stat pe anul ....”. Legea cuprinde mai multe articole, grupate pe capitole, şi anexe. Capitolele
legii se referă la:
 dispoziţii generale, in care sunt menţionate cuantumul cheltuielilor, al veniturilor şi al
soldului bugetar (deficit/excedent);
 structura şi regimul veniturilor bugetare, in care se fac precizări referitoare la colectarea
veniturilor bugetare sau la unele modificări/ ajustări pe care le introduce legea bugetului;
de asemenea, este prezentată o sinteză a veniturilor pe principalele component (tabelul
1);
 regimul şi destinaţia cheltuielilor, in care se fac precizări privindmodul de efectuare a
cheltuielilor bugetare, precum şi unele atribuţii/ responsabilităţi ale ordonatorilor de
credite, in general şi pe domenii de activitate; de asemenea, este prezentată structura
economică a cheltuielilor bugetare (tabelul 1);
 deficitul/execedentul bugetar, datoria publică şi imprumuturile guvernamentale;
 dispoziţii referitoare la agenţii economici;
 dispoziţii referitoare la bugetele locale;
 bugetele fondurilor speciale;
 responsabilităţi in aplicarea legii;
 dispoziţii finale.
Anexele legii bugetului de stat includ sinteza bugetului, detalierea pe articole a cheltuielilor,
lista impozitelor, taxelor şi altor venituri ale anului bugetar, sumele repartizate în beneficiul
bugetelor locale sau ca subvenţii pentru populaţie provenite din impozite şi taxe colectate
la bugetul de stat, alte prevederi vizand cheltuielile bugetare, bugetul asigurărilor sociale de
sănătate, bugetele fondurilor speciale.
Cheltuielile, exprimate în mii lei, sunt prezentate pe total şi pe părţi, cu menţionarea capitolului,
subcapitolului, titlului/articolului şi aliniatului în care se încadrează respectivele cheltuieli.
Părţile reprezintă sectorul public sau tipul de acţiune pentru care se face cheltuiala, astfel:
 partea I „Servicii publice generale”, autorităţi publice;
 partea II „Apărare, ordine publică, siguranţa naţională”, pe total şi defalcat pe cele trei
domenii;
 partea III „Cheltuieli social-culturale”, pe total şi pe domenii: invăţămant; sănătate;
cultură, religie şi acţiunii privind activitatea sportivă şi de tineret; asistenţă socială,
alocaţii, pensii, ajutoare şi indemnizaţii;
 partea IV „Servicii, dezvoltare publică, locuinţe, mediu şi ape”, pe total şi pe două
componente (servicii şi dezvoltare publică; locuinţe, mediu şi ape);
 partea V „Acţiuni economice”, pe total şi defalcat pe industrie, agricultură şi
silvicultură, transporturi şi comunicaţii, alte acţiuni economice;
 partea VI „Alte acţiuni”, pe total şi defalcat pe cercetare ştiinţifică şi alte acţiuni;
 partea VII „Acţiuni pe bază de hotărari ale Guvernului”;
 partea VIII „Imprumuturi acordate”;
 partea IX „Transferări”;
 partea X „Plăţi de dobanzi şi alte cheltuieli privind datoria publică”.
Sunt prevăzute, de asemenea, unele cheltuieli in domeniul sănătăţii (drepturile donatorilor de
sange şi cheltuielile nesanitare ale creşelor) şi al agriculturii (prevenirea şi combaterea
dăunătorilor şi bolilor).
Printre fondurile speciale menţionate în buget s-au inclus in timp:
 fondul special pentru sănătate, pe total şi pe cele două ministere administratoare:
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Transporturilor;
 fondul de asigurări sociale de sănătate, in administrarea MinisteruluiSănătăţii;
 fondul de risc şi accident, in administrarea Secretariatului de Stat pentru persoane cu
handicap;
 fondul special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor de control pentru trecerea
frontierei, precum şi a celorlalte unităţi vamale, in administrarea Ministerului
Finanţelor;
 fondul special pentru dezvoltarea sistemului energetic, in administrarea Ministerului
Industriei şi Comerţului;
 fondul special al drumurilor publice, in administrarea Ministerului Transporturilor;
 fondul special pentru protejarea asiguraţilor, in administrarea Ministerului Finanţelor;
 fondul special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului, in administrarea Autorităţii
Naţionale pentru Turism;
 fondul special al aviaţiei civile, in administrarea Ministerului Transporturilor.
Bibliografie
1. https://conspecte.com/Finante-Publice/bugetul-de-stat.html
2. http://www.mfinante.ro/pagina.html;jsessionid=DFswjb5pOELrmqr9O51R11GnqBac
hgb05D23Vf1O.master:server31?categoriebunuri=legea-bugetului-de-stat-pe-anul-
2018&pagina=domenii&menu=Buget