Sunteți pe pagina 1din 14

PALATUL COPIILOR PITEŞTI

Piteşti, Judeţul Argeş, Strada Trivale Nr. 80, cod 110058


Tel/Fax. 0248/219511; Email: pcpitesti@gmail.co

Avizat C.A.

PROGRAMA ŞCOLARĂ

CERCUL DANS POPULAR

NIVEL ÎNCEPĂTORI

2018 - 2022

Prof. VOICILĂ CORINA ALINA

1
MOTTO:

“Dansul este cea mai elevată, cea mai emoţionantă, cea mai frumoasă
dintre arte, pentru că nu este doar translatare sau abstractizare din
viaţă; este chiar viaţă.”
Havelock Ellis

I. ARGUMENT/NOTĂ DE PREZENTARE

Dansurile populare româneşti sunt, în totalitatea lor, de o foarte mare varietate, putând
exprima spectaculos forţa, temperamentul şi iscusinţa poporului nostru. Ele se află în plină evoluţie
creatoare, împreună cu celelalte forme de manifestare ale spiritualităţii româneşti, situaţie
caracteristică pentru întreaga noastră cultură actuală. Cunoaşterea lor, în stadiul actual de
dezvoltare, care cuprinde atât jocurile tradiţionale, cât şi pe cele prelucrate, prin selecţionarea
elementelor esenţiale şi spectaculoase din jocurile vechi - este o datorie morală.
Dansul popular, ca formă de exprimare şi de comunicare artistică este un tip de activitate
care dobândeşte o tot mai mare eficienţă în munca cu copiii, preşcolari, şcolaaari şi chiarr liceeni.
Copiii iubesc mişcarea, muzica, iar elementul emoţional implicat în acest gen de activităţi oferă
mişcării atractivitate şi motivaţie, mobilizează forţele copilului şi-i produce bucurie, mulţumire.
Dansul popular contribuie la îmbunătăţirea motricităţii datorită marii varietăţi a mişcărilor,
repetate în condiţii variate, influenţează asupra unor calităţi motrice, cu precădere asupra
îndemânării şi rezistenţei generale.
Dansul reprezintă o formă excelentă de activitate, capabilă să favorizeze fortificarea
organismului, organizarea în mod plăcut şi util a timpului liber. Prin frumuseţea costumelor şi a
melodiei, prin supleţea şi expresivitatea mişcărilor, prin vioiciunea pe care o imprimă copiilor jocul
popular contribuie în mare măsură la realizarea educaţiei pentru valori folclorice locale.
Realizarea unei influenţe artistice, este însoţită şi de acţiunea de cultivare la elevi a
sentimentelor de demnitate şi mândrie naţională, pentru frumuseţea şi valoarea incontestabilă a
tezaurului folclorului nostru, creat de popor în decursul timpului.
Dansul popular, muzica populară, strigăturile şi portul naţional devin puternice mijloace de
descoperire şi valorificare a posibilităţilor spirituale, creatoare a poporului nostru.
Prin dansuri dorim să-i familiarizăm pe copii cu elemente ale acestei părţi importante a
folclorului românesc, contribuind astfel la formarea şi consolidarea sentimentelor patriotice ce
trebuie sădite în sufletul copiilor prin participarea lor directă, activă la menţinerea mereu vie a
tradiţiilor culturii noastre populare, ca şi la dezvoltarea ei continuă.

2
Acest curs îşi propune să pună copiii în situaţia de a simţi şi înţelege frumuseţea dansurilor
populare româneşti, de a le juca cât mai autentic, de a le păstra însoţite de costumele
corespunzătoare şi de melodiile adecvate, care le sporesc frumuseţea şi le armonizează perfect.
Vârsta şcolară mică este considerată cea mai importantă pentru acumulare de impresii
puternice şi pentru formare de priceperi şi deprinderi. Răspunsul natural al unui copil este mişcarea,
iar mişcarea necesită coordonare, spaţiu şi muzică. Dansul şi muzica sunt cele mai complexe dintre
arte. Acestea produc copiilor bucurie, plăcere, deschidere, confort. Euritmia, ca formă de
comunicare artistică, este un gen care dobândeşte o tot mai largă extensiune.
La această vârstă (preşcolar, învăţămînt primar), vom evita problemele grele de tehnică şi
interpretare, care depăşesc puterile micilor dansatori, dar vom ţine seama şi de gradul de
competenţă în stabilirea repertoriului. Astfel, elevii vor învăţa în primul rând dansurile populare
locale, introducându-se treptat şi dansuri din alte zone folclorice. Un rol important îl au şi părinţii
care au fost convinşi de utilitatea acestui curs şi care vor contribui la armonizarera dansului cu
muzica şi cu costumele. Calitatea execuţiei dansului depinde în mare măsură de valoarea muzicii
care îl acompaniază. Aceasta trebuie să fie expresivă, să aibă o linie melodică vie şi variată, cu
schimbări frecvente ale ritmului, tempoului, sau dimpotrivă să fie lentă, plină de simplitate şi
armonie, dar adecvată conţinutului şi structurii dansului.
Este foarte adevărată şi concis exprimată această idee în „Cartea coregrafului amator”
(Gheorghe Baciu, 1965), din care citez: „Într-un dans, muzica are o funcţie deosebită: ea este de
fapt sufletul acestuia cuprinzând şi determinând structura, caracterul, temperamentul lui.”
Dansurile populare mai au ca trăsătură specifică strigăturile (chiuiturile), care diferă de la o
zonă folclorică la alta. Chiuiturile „sunt exclamaţii onomatopeice, specifice liricii populare, de
obicei în versuri, cu caracter epigramatic, cu aluzii satirice sau glumeţe, ori cu conţinut
sentimental, care se strigă în timpul execuţiei unor jocuri populare” (Dicţionarul explicativ al limbii
române, Bucuresti,1975).
Element foarte important, strigătura (chiuitura) dă culoare jocului popular, îndemnând la
accelerarea sau încetinirea ritmului, subliniind schimbarea unor formaţii, ajutând prin cuvânt la
realizarea expresivitătii dansului. Strigăturile au un caracter foarte variat şi tocmai de aceea trebuie
alese cu grijă, potrivit structurii dansului, momentului când sunt rostite, vârstei copiilor şi să fie în
număr suficient de mare pentru a marca etape însemnate, fără însă a abuza de ele, ceea ce ar încărca
şi dansul, dar şi pe copii.
Strigăturile trebuie să fie rostite întotdeauna pe linia melodică a dansului, uneori în mod
sacadat, energic, vioi, pe un ton înalt, alteori în ritm lent, pe un ton coborât în concordanţă deplină
cu stilul dansului şi muzicii acompaniatoare. Unele chiuituri reprezintă adevărate comenzi pentru
mişcările de joc ce se vor executa şi îl îmbogăţesc sonor, contribuind la întreţinerea unui ritm vioi;
ele sunt parte integrantă din dansul popular.
Pentru reuşita dansului popular în egală măsură cu muzica are importanţţă alegerea
costumelor populare. Acestea trebuie să evidenţieze caracteristicile folclorice ale regiunii din care
provine dansul.
Cursul „Dans popular” îşi propune să îmbine armonios libertatea copiilor cu buna
dispoziţie, aceştia să se bucure de ceea ce fac. Vor învăţa la început paşi succesivi sau largi, apoi
paşi bătuţi, grupe de paşi schimbaţi, paşi de sârbă, paşi mărunţi pe loc sau cu deplasare laterală cu
paşi simpli ori încrucişaţi în faţă sau în spate, paşi pe vârf-călcâi, pocnituri din degete, bătăi din
picioare. Se vor învăţa mişcări de braţe: braţele îndoite din coate, cu palmele ridicate până la
înălţimea umerilor; coatele orientate spre sol şi uşor apropiate de corp; agăţat reciproc de coate cu
partenerii din dreapta-stânga; braţele lateral sprijinite de umerii partenerilor; braţele încrucişate în
faţă sau la spate, înlănţuite cu alte perechi.
Organizarea şi desfăşurarea unui astfel de curs necesită o muncă susţinută, deoarece
aducerea dansului popular pe scenă constituie o sarcină complexă care urmăreşte să transmită idei,
sentimente şi gânduri celor care îl privesc.

3
Amintirea participării la primele serbări şi concursuri în copilărie vor rămâne în sufletul
copiilor toată viaţa. Pe de altă parte, imaginaţia bogată a copiilor îi va face să viseze şi să aspire să
devină buni dansatori, să facă parte din echipele care fac cunoscute dansurile noastre populare.

4
II. COMPETENŢE GENERALE

1. COMPETENŢE DE DEZVOLTARE A MOTRICITĂŢII GENERALE ŞI


SPECIFICE DANSULUI, DE EDUCARE A CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A
RITMULUI UNEI MELODII DE JOC POPULAR.

2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE A INTERPRETA DANSURI POPULARE,


STIMULÂND INTELIGENŢE MULTIPLE (LINGVISTICĂ, CORPORAL -
KINESTEZICĂ, INTERPERSONALĂ).

3. COMPETENŢE DE UTILIZARE A TEHNICILOR SPECIFICE DIFERITELOR


TIPURI DE DANS.

4. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE A INTERPRETA


DUPĂ MODEL ŞI APOI INDEPENDENT UN TEXT COREGRAFIC DE MICI
ÎNTINDERI.

5. PERCEPEREA ŞI EXECUTAREA COMPONENTELOR SPAŢIO - TEMPORALE


ŞI ÎNVĂŢAREA POSIBILITĂŢILOR DE MIŞCARE A SEGMENTELOR CORPULUI
PRIN COORDONARE PSIHOMOTRICĂ.

6. OPERAREA CU ELEMENTE DE LIMBAJ SPECIFIC DANSULUI ÎN


ABORDAREA CREAŢIILOR ARTISTICE.

7. STIMULAREA INTERESULUI PENTRU CUNOAŞTEREA FOLCLORULUI


LOCAL, PRECUM ŞI PENTRU CUNOAŞTEREEA TRADIŢIILOR POPULARE
ROMÂNEŞTI.

8. INTERPRETAREA CREATIVĂ, UTILIZÂND LIMBAJUL PROPRIU ARTEI


COREGRAFICE.

9. FORMAREA DEPRINDERILOR DE INTERPRETARE VOCALĂ A UNOR


CÂNTECE DE MICI DIMENSIUNI (STRIGĂTURI SAU CHIUITURI).

5
III. VALORI ŞI ATITUDINI

 Atitudine pozitivă privind dansul românesc tradiţional


 Disponibilitatea pentru receptarea specializată a creaţiei coregrafice
aparţinând fondului cultural naţional şi universal
 Receptivitatea faţă de diversitatea culturală definită istoric şi geografic
 Toleranţă faţă de ceilalţi componenţi ai grupului
 Disponibilitatea de a transfera în viaţa socială valori estetice autentice
 Externalizarea unei conduite morale impecabile
 Manifestarea iniţiativei în susţinerea propriilor opinii estetice
 Participare la spectacole, serbări concursuri specifice
 Contribuţie la păstrarea tradiţiilor

6
NIVEL A: ÎNCEPĂTORI

IV. COMPETENŢE SPECIFICE ŞI CONŢINUTURI

1. COMPETENŢE DE DEZVOLTARE A MOTRICITĂŢII GENERALE ŞI SPECIFICE


DANSULUI, DE EDUCARE A CAPACITĂŢII DE RECEPTARE A RITMULUI UNEI
MELODII DE JOC POPULAR.

Competenţe specifice Conţinuturi


1.1. reproducerea combinaţiilor ritmice  exerciţii ritmice folosind bătăi din
propuse palme, din picior;
1.2. identificarea tempo-ului unei melodii date  măsurarea ritmului prin numărare,
bătăi din palme;
1.3. conştientizarea legăturii dintre ritmul  exerciţii de modificare a ritmului unei
melodiei de joc şi construcţia mişcării melodii pe traseul andante – presto şi
marcarea acestuia prin mers pe loc sau
deplasare;
1.4. cunoaşterea şi respectarea normelor de  echipament adecvat activităţii
protecţia muncii, situaţii de urgenţă şi igienă, desfăşurate;
atât înainte cât şi după activitatea de mişcare  igienă corporală înainte şi după
ritmică. desfăşurarea activităţii;
 respectarea Regulamentului intern al
instituţiei, a normelor de protecţia muncii şi
pentru situaţii de urgenţă.

2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII DE A INTERPRETA DANSURI POPULARE,


STIMULÂND INTELIGENŢE MULTIPLE (LINGVISTICĂ, CORPORAL -
KINESTEZICĂ, INTERPERSONALĂ).

Competenţe specifice Conţinuturi


2.1. repetarea mişcărilor simple după model  deplasări cu aceeaşi paşi pe trasee
coregrafice scurte;
 repetarea mişcării de la un tempo foarte rar
până la cel necesar;
 însoţirea mişcării cu numărări sau
numirea piciorului care execută mişcarea
(numărarea se poate face în cor);
 mers în cadenţă cu pas adăugat, câte unul
şi în perechi;
 mers cu bătaie simplă/dublă pe fiecare pas;
 sărituri pe un picior cu desprinderea
celuilalt de pe sol, puţin îndoit;
 exersarea şi corectarea individuală şi a
colegilor.
2.2. executarea mişcări lor de învârtit pe  mers cu numărare, cu deplasare înainte-
sub mână înapoi, dreapta- stânga, în acelaşi număr de
măsuri, combinaţii ritmice de pătrimi; optimi-
pătrimi;

7
2.3. executarea combinaţiilor de paşi de dans  executarea mişcării de a se învârti pe sub
în măsura de doi timpi mână pe vârful piciorului stâng, apoi pe vârful
piciorului drept;
2.4. executarea corectă a exerciţiilor speciale  exerciţii de executare a paşilor de sârbă;
în formarea unei ţinute corporale corecte;  exerciţii de executare a paşilor de horă,
 corectarea poziţiilor defectuoase în
timpul propriilor execuţii;
2.5. dezvoltarea spiritului de echipă şi al  manifestarea iniţiativei în relaţiile
cooperării interpersonale, în grup.
2.6. respectarea regulamentului specific al  respectarea regulamentului
dansului popular şi al concursurilor de profil

3. COMPETENŢE DE UTILIZARE A TEHNICILOR SPECIFICE DIFERITELOR TIPURI


DE DANS.

Competenţe specifice Conţinuturi


3.1. recunoaşterea textului coregrafic de bază  vizionarea unor casete video, spectacole
dintr-un dans studiat de folclor coregrafic;
 prezentarea unor date referitoare la
spaţiul coregrafic din care face parte;
3.2. comunicarea elementelor constitutive ale  precizarea titlului, a costumului, a
dansului popular învăţat folosind limbaj adecvat modului de organizare a dansului

4. FORMAREA ŞI DEZVOLTAREA DEPRINDERILOR DE A INTERPRETA DUPĂ


MODEL ŞI APOI INDEPENDENT UN TEXT COREGRAFIC DE MICI ÎNTINDERI.

Competenţe specifice Conţinuturi


4 .1. executarea cu acurateţe a textului  exerciţii de antrenament conform
coregrafic coregrafiei propuse;
4.2. executarea mişcărilor în caracterul  exerciţii pentru învăţarea mişcărilor pe
dansului studiat etape cu montarea pe material muzical;
4.3. executarea împreună cu colegii adansului  exerciţii de antrenament la mişcaare,
studiat, conform coregrafiei propuse după desenul dansului studiat.

5. PERCEPEREA ŞI EXECUTAREA COMPONENTELOR SPAŢIO - TEMPORALE ŞI


ÎNVĂŢAREA POSIBILITĂŢILOR DE MIŞCARE A SEGMENTELOR CORPULUI PRIN
COORDONARE PSIHOMOTRICĂ

Competenţe specifice Conţinuturi


5 .1. executarea identică şi simultană a  activităţi de coordonare a mişcărilor;
mişcărilor învăţate
5.2. realizarea sincronizării segmentelor  exerciţii de evidenţiere, prin mişcarea
corpului cu ritmul muzical impus segmentelor corpului, a schimbărilor de ritm.

8
6.OPERAREA CU ELEMENTE DE LIMBAJ SPECIFIC DANSULUI ÎN ABORDAREA
CREAŢIILOR ARTISTICE

Competenţe specifice Conţinuturi


6.1. utilizarea elementelor de limbaj, în  jocurile din diferite zone folclorice
structuri complexe  mişcări la bară specifice dansului de
caracter
6.2. integrarea structurilor ritmice identificate,  elemente ritmice, spaţiale şi verbale,
în structuri coregrafice complexe specifice dansurilor din diferite zone
 ritmurile binar, binar-sincopat şi
ternar
6.3. corelarea elementelor de limbaj specific cu  Structuri coregrafice complexe
semnificaţiile originare, în interpretare

7. STIMULAREA INTERESULUI PENTRU CUNOAŞTEREA FOLCLORULUI LOCAL,


PRECUM ŞI PENTRU CUNOAŞTEREA TRADIŢIILOR POPULARE ROMÂNEŞTI.

Competenţe specifice Conţinuturi


7.1. cunoaşterea şi aprecierea elementelor de  acţiuni de descoperire şi culegere a
folclor local autentic elementelor de folclor local
 notarea, înregistrarea şi selectarea
materialelor
7.2. manifestarea interesului faţă de tradiţia  excursii, vizite la muzee etnografice
populară românească  realizarea de albume folclorice, „Colţul
folcloric”
 memorarea şi interpretarea unor
colinde româneşti
7.3. cunoaşterea zonelor folclor ice româneşti  vizionarea de spectacole folclorice
cu specificul lor
7.4. recunoaşterea şi interpretarea melodii lor  audiţii, exerciţii de reproducere a
populare româneşti melodiilor după materialul didactic audio
7.5. înţelegerea legăturii dintre tradiţii şi  explicarea unor tradiţii populare
sărbătorile creştin ortodoxe „Drăgaica”, „Sânziene”, etc.

8.INTERPRETAREA CREATIVĂ, UTILIZÂND LIMBAJUL PROPRIU ARTEI


COREGRAFICE

Competenţe specifice Conţinuturi


8.1. configurarea, în expresia mişcării, a  forma în relaţie cu spaţiul, cu timpul
sensurilor originare ale dansurilor şi cu intensitatea – determinate de
semnificaţiile sociale şi estetice ale
folclorului
 frazarea: relaţia părţilor coregrafice
şi relaţia cu muzica şi cu spaţiul.
8.2. utilizarea elementelor de costum, în  scrieri ale dansului popular
interpretare

9
 tradiţii locale şi dansuri înregistrate
video
8.3. identificarea similitudinilor şi a  semnificaţii ale paşilor în contexte
particularităţilor elementelor coregrafice coregrafice variate
specifice diferitelor culturi

9. FORMAREA DEPRINDERILOR DE INTERPRETARE VOCALĂ A UNOR CÂNTECE


DE MICI DIMENSIUNI (STRIGĂTURI SAU CHIUITURI).

Competenţe specifice Conţinuturi


9.1. intuirea succesiunii de sunete cu durate  activităţi ritmice pentru perceperea şi
egale şi inegale însuşirea conştientă a duratelor care, în
succesiunea lor, creează ritmul;
9.2. intuirea diferenţelor de durată dintre sunete  recunoaşterea chiuiturilor după ritm;
(lungi, scurte, potrivite)
9.3. executarea corectă a duratei sunetelor în  interpretarea chiuiturilor din repertoriu
cântece în nuanţa cerută;
 exerciţii de reproducere a unui
repertoriu de strigături receptate după auz,
respectând intonaţia corectă;
9.4. executarea mişcărilor sincronizate cu  exerciţii de evidenţiere, prin mişcarea
ritmul cântecului corpului, a conţinutului de idei al textului;
 acompanierea chiuiturii cu bătăi
ritmice din palme, mers ritmic.

10
V. FORME DE ORGANIZARE: frontală,pe grupuri mici,individual,în perechi.

VI. METODE Ș I PROCEDEE: explicația,exercițiul,conversația,jocul.

VII.MIJLOACE DIDACTICE: costume populare, laptop, CD, DVD.

VIII. ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

 audiţie - melodii din folclorul local accesibile nivelului grupei;


 vizionare de CD de la serbările organizate de alte generaţii de copii;
 vizionare de spectacole folclorice;
 activităţi aplicative în sala de grupă.

IX. CONŢINUTURI ŞI TEMATICĂ ORIENTATIVĂ

I. Vizionarea unor DVD-uri cu spectacole folclorice; vizionarea unor spectacole folclorice


autentice: „Despre păstrarea tradiţiilor”, „Costumul popular”, „Drag mi-e cântecul şi jocul”;
II. Dansuri populare „Hora muntenească”, „Alunelul”, „Ciuleandra”, „Căluşul”, „Sârba lui 22”,
„Braşoveanca”, „Ungurica”.
III. Prezentarea unor spectacole în faţa grupei, părinţilor, la serbări şcolare şi la festivaluri sau
concursuri „Ăsta-i jocul românesc”, „Asta-i hora românească”, „Să jucăm copii cu drag”
(minispectacole, serbări, concursuri, festivaluri).

X. SUGESTII METODOLOGICE

Sugestiile metodologice au rolul de a orienta profesorul în aplicarea programei pentru


proiectarea şi derularea la grupă a activităţilor de predare-învăţare-evaluare, în concordanţă cu
specificul acestei discipline integrate.
Copilul va învăţa, prin metode adecvate vârstei, ceea ce îi este necesar pentru dezvoltarea sa
armonioasă la această etapă de vârstă şi pentru a face faţă cu succes evaluării de finalul ciclului de
învăţare. Profesorul va urmări sistematic realizarea de conexiuni între dans şi muzică, creând
contexte semnificative de învăţare pentru viaţa reală.
Programa şcolară se adresează profesorilor. Proiectarea demersului didactic începe cu
lectura personalizată a programei şcolare, lectură realizată pe orizontală, în succesiunea următoare:
competenţe generale, competenţe specifice, activităţi de învăţare, conţinuturi.
Demersul permite să se răspundă succesiv la următoarele întrebări:
- În ce scop voi face? (identificarea competenţelor)
- Cum voi face? (determinarea activităţilor de învăţare)
- Ce conţinuturi voi folosi? (selectarea conţinuturilor)
- Cu ce voi face? (analiza resurselor)
- Cât s-a realizat? (stabilirea instrumentelor de evaluare)

11
XI. STRATEGII DIDACTICE
Această etapă de dezvoare psiho-motrică reprezintă un moment important pentru stimularea
flexibilităţii gândirii, precum şi a creativităţii copilului. În acest sens, profesorul va insista pe
trezirea interesului copilului pentru dansul popular şi pe dezvoltarea încrederii în sine. Astfel, jocul
didactic va predomina, asigurând contextul pentru participarea activă, individuală şi în grup, care să
permită exprimarea liberă a propriilor idei şi sentimente. De asemenea, accentul se va pune pe
spontaneitatea şi creativitatea ideilor/mesajelor/ manifestărilor copilului.
Audiţia muzicală este unnul dintre mijloacele esenţiale de realizare a educaţiei muzicale,
fiecare dintre acestea fiind însoţită de mişcare.
Mişcarea pe muzică, la această vârstă, înseamnă:
- bătăi din palme, pe genunchi, pe piept etc.;
- paşi egali, pe loc sau în deplasare;
- paşi simpli de dans;
- ridicare ritmică pe vârfuri;
- mişcări ale braţelor, ale trunchiului;
- mişcări sugerate de textul cântecului (acţiuni, personaje);
- mânuirea jucăriilor muzicale;
Cântecul ocupă locul cel mai important în educaţia muzicală a copiilor, cu condiţia ca
ambitusul, linia melodică, structura ritmică, conţinutul de idei şi îmbinarea textului cu melodia să
respecte capacitatea vocală şi particularităţile de vârstă ale copiilor.
Propunerea programei de realizare a educaţiei muzicale prin joc înseamnă asocierea
mişcării, ca mijloc interpretativ specific copiilor, atât cu cântecul, cât şi cu audiţia. Această
modalitate de lucru dă copilului bucuria unor manifestări spontane şi originale pe muzică, acte
menite să-i trezească în final interesul şi atracţia pentru muzică, încrederea în capacitatea sa de a
opera cu muzica. O altă cerinţă desprinsă din programă este aceea a utilizării în forme variate a
jucăriilor muzicale, ceea ce reprezintă o contribuţie la firescul, exuberanţa, creativitatea şi
spontaneitatea copiilor în manifestarea lor muzicală.
Însuşirea intuitivă a cântecului reprezintă o preluare prin imitaţie ca un tot unitar (text-
melodie) a acestuia, respectând traseul de la colectiv spre individual şi înapoi la colectiv, asigurând
mereu percepţia întregului. În reluările repetate ale cântecului (în vederea însuşirii lui) este bine să
se aducă mereu procedee noi, atractive pentru copii, care să transforme acest proces mecanic într-
unul viu şi eficient.
Competenţele prevăzute de programă conduc demersul didactic de la receptare spre redare şi
apoi spre dezvoltarea creativităţii, atât în ceea ce priveşte repertoriul de cântece, cât şi elementele
de limbaj muzical. Modalităţile de lucru propuse sunt menite să dezvolte abilităţile creative ale
copiilor, abilităţi care să poată fi transferate într-o varietate de contexte educative.
Evaluarea reprezintă o componentă intrinsecă a predării şi învăţării. Se recomandă cu
prioritate abordarea modernă a evaluării ca activitate de învăţare. În acest context, sunt adecvate
metode precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, urmărind progresul personal,
autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achiziţiile copiilor şi să stimuleze în
acelaşi timp dezvoltarea de valori şi atitudini, în contexte fireşti, sincretice, adaptate vârstei. Este
recomandabil ca evaluarea să se realizeze prin raportare la standarde generale şi nu la nivelul clasei.
De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare, pentru
o mai bună adecvare la particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor.
Procesul de evaluare va pune accent pe recunoaşterea experienţelor de învăţare şi a
competenţelor dobândite de către copii în contexte nonformale sau informale. Evoluţia copilului va
fi înregistrată, comunicată şi discutată cu părinţii. În întreaga activitate de învăţare şi evaluare va fi
urmărit, încurajat şi valorizat progresul fiecărui copil.

12
XII. EVALUARE

EVALUARE:

 Obiceiuri locale
 Tradiţii legate de sărbătorile religioase
 Realizarea colţului reprezentând folclorul local
 Strigături din folclorul local.
 Combinaţii de paşi de dans
 Spectacole, concursuri

STANDARDE MINIME DE PERFORMANŢĂ:

 Exemplificarea a cel puţin două mişcări de dans popular, specifice dansurilor locale
 Executarea cel puţin a unui complex de 7 paşi de dans – horă, sârbă
 Participarea la cel puţin o manifestare cultural-artistică, manifestând spirit de echipă.

13
XIII. BIBLIOGRAFIE

1. Curriculum pentru învăţământul preşcolar, Didactica Publishing House, Ediţia 2009


Bucureşti

2. Iniţiere, cunoaştere, creativitate – curriculum la decizia grădiniţei, coordonator Daniela


Raileanu – 2005;

3. Gimnastică ritmică – modernă, dans tematic, dans popular, Mariana Caroli, Emilia Crişan,
Claudia Julea, Editura Emia, 2002.

4. Sărbătorile la români, Tudor Pamfilie, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 1997

5. Cartea coregrafului amator, Gheorghe Baciu, 1965

6. Serbările celor mici, Ed. Sport Turism, 1983

7. Jocuri de creativitate, L.Ancuţa, P.Ancuţa, Editura Excelsior, Timişoara, 1997;

8. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului, Gh. Cârstea, Editura AH-DA, Bucureşti, 2000;

9. Antrenamentul sportiv la copii, H. Erwin, M.T.S. - uz intern, Bucureşti, 1996;

10. Mişcare şi muzică pentru copii, V. Roşală,E. Roşală, Editura Cartea Românească, Bucureşti,
1936.

14