Sunteți pe pagina 1din 224

MIRCEA ADRIAN MARICA

INTRODUCERE iN
,
PROBLEMATIC A DELINCVENTEI
JUVENILE

OVIDIUS UNIVERSITY PRESS


CONSTANTA 2007
TABLA DE MATERII

INTRODUCERE... p.9
I. DELINCVENTA JUVENILA - FORMA A DEVIANTEI
PENALE ADOLECENTINE... p.13
_l.Devianfii ~i delincvenfii - delimitari conceptuale................... p.13
..,,2.Nopunea de delincvenfiijuvenila........................... p.18
3.Multidisciplinaritatea domeniului delincvenfei juvenile. .. ... ... . p.2l
4.Criminologia ~i aspectuljuridic...... p.23
4.1. Specificul abordarii criminologice a delincvenlei
juvenile , , p.23
4.2. Formele criminalitapi '" ,. p.27
4.3. Raspundereapenalaa minorilor... p.30
4.4. Sistemul sancponator al minorilor... p.34
4.5. Evolupa delincvenfeijuvenile in Romania...... p.36

II. SCENARII EPISTEMOLOGICE ASUPRA


DELINCVENTEI JUVENILE .... ,. ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.4l
1. Semnificafia teoriei in abordarea delincvtmfei juvenile... p.42
2. Teorii # modele etiologice ale delincvenfei juvenile. .. ... ... ... p.45
2.1. Scenariul biologic al constitu~tieicriminogene... . p.45

2. 1. 1. Teoriile
somatotipului ~ ,. p.46
2.1.2. Teorii genetice............... p.50
2.1.3. Teorii neurojiziologice... .. p.52
2.2. Teoriipsihologice , p.54
2.2.1. Teoriapersonalitapi criminale... p.54
2.2.2. Teoriapsihanalitica asupra delincvenfei... p.59

5
2.3. Scenariul psihosocial. .. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.63
2.3.1. Teoriile inva{llrii sociale , p.65
2.3. 1. 1. Teorii ale imitafiei , , , p.65
2.3. 1.2. Teoria asocierilordiferenfiale... p.66
2.3.1.3. Teoria situafionala...... p.69
2.3.2. Teorii ale controlului ,. p.69
2.3.2.1. Teoria rezistenfei lafrnstrare... p.69
2.3.2.2. Teoria controlului social... p.71
2.3.2.3. Teoria neutralizarii... ... ... p.74
2.4. Scenariul sociologic. Anomie, excludere §i conflict social... p.75
2.4.1. Teoria anomiei '" p.75
2.4.2. Teoria tensiunii structurale... p.76
2.4.3. Teoria dezorganizarii sociale. .. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... .... p.78
2.4.4. Teoria excluderii sociale... p.79
2.4.5. Teoria ecologiei sociale. .. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.79
2.4.6. Teoria subculturilordelincvente... p.79
2.4.7. Teoriile conflictului... p.81
2.4.8. Teoria etichetlirii... p.83
3. Caracteristicile sociologice ale tanarului delincvent §i
portretul sau statistic... p.86
4. Evaluarea teorii/or privind delincvenfa juveni/a... ... ... p.89
5. Un posibil model etiological delincvenfei in Romania... p.92

III. SOCIALIZARE SI DELINCVENTA...... p.97


1. Nevoia sociala de conformitate ,. p.97
2. Educafie §i socializare ca modalitlifi de impunere a
conformitafii .... ,. ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.99
3. Refelele socializarii §i agenfii ei. .. ... ... ... ... ... ... ... .. . ... ... ... .. p.103
4. Locul socializarii in ansamblul sistemului social. .. ... ... ... .. .... p.108
5. Delincvenfa din perspectiva paradigmelor socializarii. .. ... ... . p.IIO

6
5.1. Paradigmapsihanalitica , . p.lIO
5.2. Paradigmafuncfionalistli . p.118
5.3. Accentele structuraliste . p.124
5.4. Paradigma interacfionista . p.127
5.5. Modelul dramaturgic al socializiirii , . p.l35

IV. VARIABILEALE SOCIALIZARII iN FAMILIE ~I


DELINCVENfA JUVENlLA . p.143
J. Caracteristici ale socializarii in copilarie §i adolescen,a . p.143
2. Funcfiile socia/izatoare ale familiei contemporane . p.156
2.1. Tipulfamiliei . p.159
2.2. Tipul de discip/inaparentala . p.168
2.3. Maltratarea §i efectele ei , . p.173

V. E~ECUL ~COLAR ~I DELINCVENTA . p.181


J. Relafia dintre devianfa :jcolara :jidelincvenfa juvenila . p.181
2. Scenariul segregar al insuccesului :jcolar . p.187
3. Variabi/e ale procesului educafional §i delincvenfa· . p.192
4. Variabile ale viefii de grup §i delincvenfa··· . p.195
5. Abandonul :jcolar §i delincvenfajuvenila . p.201
6. Diminuarea devian{ei :jcolare . p.203

VI. EVALUAREA, PREDICTIA ~I PREVENIREA


DELINCVENfEI JUVENILE . p.205
1. Modalitlifi de evaluare §ipredicfie a de [incven{eijuvenile . p.20S
2. Programe speciale de prevenire a delincven{ei juvenile . p.209

BIBLIOGRAFIE... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... p.217

7
8
Introducere

A doua ~i a treia wirstii, sau /egarea jlorii vietii


omene~ti este copi/iiria $i a~a-zisa ado/escentii, /a care viirstii
ajungtind omu/, este ca ~ijloarea: de se va /ega /a vreme bunii,
ea face roadii bunii, iar de se va /ega /a vreme rea, face $i
roadii rea.
Dimitrie Cantemir, Divanu/
sau Ga/ceava inte/eptu/ui cu lumeal

Cuvintele printului moldav, scrise pe la 1698 ("de la mantuinta


lumii"), prefigureaza un anume tip de demers epistemologic, ce
recunoa~e plasticitatea initiaUi a fiintei umane ~i rolul contextelor
paideice in devenirea sa. "Roada" buna sau ,,~i rea" a "florii" umane
este efeetul calitatii "vremii", eu alte cuvinte a mediului in care ea se
dezvolta. 0 astfel de premisa este asumatA ~i de autorul acestei lucrari,
care pleaca de la convingerea intima ea dincolo de posibilele
predispozitii mo~enite ale conduitelor noastre, suntem eeea ce suntem
datorita experientelor noastre de viata, dintre care eele mai importante
sunt cele din perioada "legarii florii vietii omene~ti", perioada
copilanei ~i adolescentei.
Despre ,,roada ~i rea,,2 a aeestei perioade de v3rs1:a, adica
despre comportamentele deviante yom vorbi in aeeasta lucrare.

1 Dimitrie Cantemir, Divanul sau Galceava inteleptului cu /umea sau Giudeful


sujletu/ui cu trupul, in traducerea versiunii grece~ti de Virgil Candea, Editura
Minerva, Buc~ti, 1990, p. 309.

9
Daca 0 buni perioada de timp devianta (~i subclasa acesteia,
devianta penala sau delincventa) era tratata ca 0 componenta ce tinea
exclusiv de buna educatie, astazi ea a devenit 0 problema sociala
majora cu care se confrunta societitile contemporane. Ca problema
sociala, ea nu mai este privita ca 0 problema ce tine doar de educatie,
ci ca una strans legata de modul 'in care functioneaza societatea'in
ansamblul ei, incluzand aici familia, ~coala, mecanismele de
socializare, de control, sanctionare ~i reabilitare sociala, cultura
societatii, perceptia inechitatii sociale, saraeia relativa, lipsa de resurse,
privarea de ~anse, marginalizarea, anomia
intelegerea unei astfel de probleme complexe impune 0
abordare multi- ~ inter-diseiplinara., in care perspectiva biologics.,
antropologica ~i psihologica sa fie completate eu eea juridica ~i
sociologica.
De pe coordonatele unei astfel de abordari am ineercat sa
decelam cauzele, factorii favorizati ~i semnificatiile individuale ~i
sociale ale conduitelor delincvente, formele de manifestare ale
delincventei juvenile, mecanismele socializarii ~i disfunctiile acestora,
ca argumente pentru identificarea unor modalitati de prevenire,
diminuare ~i interventie eficienta in domeniu.
in primul capitol, dupa delimitarile conceptuale absolut
necesare tratarii unui astfel de subiect, schitAm perspectiva
crirninologica, pleeand de la prernisa ca delincventa juvenila este, in
primul rand, un concept juridic ~i criminologic, eelelalte perspective
urmand a fi detaliate in eapitolele urmatoare.

2De semnalatin spuseleinteleptuluimoldoveanprezentacoJijunctiei:unii copii ~


adolescenp au §; comportamente indezirnbile, ca mmare a deficitului
"climateric",la varsta"legMii".

10
Capitolul al doilea prezinta sintetic principalele teorii
etiologice ~i comprehensive asupra delincventei juvenile, urmand
traseul individ, mediu, societate.
Capitolele m, N ~i V urmaresc identificarea mecanismelor
socializarii, responsabile de instituirea conformitapi ~i a erorilor
generatoare de conduite deviante ~i delincvente, prezentand succint
diverse paradigmele teoretice, variabile ale socializarii primare,
desf'~urate in familie, ale socializarii secundare, realizate in ~coala ~i
influentele grupului asupra constituirii eului social.
Capitolul final este dedicat prezentarii unor metode ~i mijloace
de evaluare ~i predictie a delincventei juvenile ~i a unor posibile
programe sociale de prevenpe ~i intervenpe ·eficace in domeniu.
Prin aceasta tematica, lucrarea se adreseaza in mod special
studenplor Facultapi de Psihologie ~i $tiintele Educ$ei, dar in egala
masura ~i altor speciali~ti a caror activitate are tangente cu fenomenul
supus analizei, profesori, sociologi, criminologi, juri~ti, politi~ti sau
asistenti sociali.

Constanta,
aprilie, 2007.
Autorul

11
I. DELINCVENfA JUVENILA - FORMA A DEVIANTEI
PENALE ADOLECENTINE

Structura temei:
1. Devianfll §i delincvenfll- de/imitari conceptuale
2. Nopunea de delincvenflljuvenila
3. Multidisciplinaritatea domeniului delincvenfei juvenile
4. Criminologia §i aspectul juridic
4.1. Specificul abordlcrii criminologice a delincvenfei juvenile
4.2. Formele criminalitdfii
4.3. Rilspunderea penala a minorilor
4.4. Sistemul sancfionator al minorilor
4.5. Evolufia delincvenlei juvenile in Romania

1. Devianli ,i delincvenli - delimitiri conceptuale

Titlul lucr3rii, Introducere in problematica delincvenfei


juvenile, indica obiectul studiului - delincventa juveni/a, dar nu ~i
perspectiva ~tiinpfici din care este abordat obiectul. Aceast8. omisiune
este deliberata, pentru a sugera intenpa de abordare multidisciplinara,
intenpe motivata de complexitatea obiectului.
Amintindu-ne de 0 exigent8. ridicata la cursul de logica,
posesiunea comprehensiva a Wlui termen presupune 0 definire corecta,
care sa permita integrarea lui precis a in sistemul conceptual al
disciplinei respective. Integrarea in sistem implica - alaturi de
definirea termenului - realizarea Wlei clasificQri ~sau diviziuni,
stabilirea relapilor cu ceilalp termeni ai acelui8§i Wlivers de discurs.
Oaca termenul este utilizat in mai multe discipline, definipa trebuie
contextualizati. Este cazul mu1tora dintre termenii cu care yom opera
in acest curs.
Tot de la cursu! de logiea ne amintim ~i faptul ea majoritatea
defmipi10r ~tiintifice se realizeaza prin gen (proxim) ~i diferenta
specifici, iar in situatia in care se opereaza eu un alt tip de definipe
conotativa, prima parte a definitorului va indica 0 nopune
reprezentativa. pentru clasa definitului. Yom incerca sa respect8m
aceste exigente in ce1e ce urmeaza, dar pentru inceput yom urm8ri ce
spun dictionare1e3.
in Dicfionaml de sociologie coordonat de R Boudon ~.a.,
(1996, p. 78) 1a termenul delincven,a suntem trimi~i 1a crima ~i
devianflz. La crima gasim definilia 1ui Durkheim "comportament pe
care 1egea este autorizata sa-1 sancponeze", iar 1a devianflz
"transgresiune, identificata ca atare ~i sanclionata, a norme1or in
vigoare intr-un sistem social dat". in primul caz se vorb~te de
incaIcarea 1egii - ceea ce sugereaza un aspect juridic al prob1emei, iar
in eel de-al doilea se vorb~te de norma. - ceea ce sugereaza. un aspect
social.
in eonsecinfi, actul de/incvent este definit prin crimii, iar
aceasta este 0 specie a devianfei4• ~adar, pentru a inte1ege natura
de1incventei este utila analiza prea1abila a genului proxim - devianta.

3 Zorba grecul i1 intrebA pe profesor: "Ce spun empIe, de ce mor oamenii?"


Profesorul nlspunde: "C3rtile vorbesc despre neputinfa oamenilor de a rispunde
la aceasta intrebare". La fel §i cu diqionarele ...
4 DicJionarul de psihologie, (coord. Ursula ~chiopu), Ed. Babel, Bu~ 1997,
defin_ delincventa ca fiind ,.ansamblul infractiunilor pena1e". Ar mmane de
vazut ce se intelege prin infracJiune §i apoi prin infracJiune penald, dacl exista §i
alt gen de inftactiuni. La infracJiune gisim "conduitl ce atente8zl Ja pevederile
restrictive ale legii sau ale opiniei publice", avand, dopa natura gravitapi, ttei

14
Termenul de devianfd a fost utilizat pentru prima data.in anul
1938 de catre sociologii americani T. Sellin ca "ansamblul
comportamentelor indreptate impotriva normelor de conduita sau a
ordinii institutionale" ~i de eatre R Merton, care considera devianta
drept ,,0 reacpe normala a oamenilor normali in condipi
anormale"(apud Radulescu,1994, p.9). Cele doua definitii diferite ne
amintesc de 0 alti distincpe impusi la cursul de logici, ~i anume,
definitia neutra, prezenta in primul caz, ~i definitia persuasiva,
prezenti in aI doilea caz, in care ni se sugereazi ideea ca devianta este
rezultatul reac#ei ~ti la 0 situatie anormala; ~adar situapa este
vinovati. Yom intelege mai t3rziu semnific$a acestei definitii
mertoniene.
Cele mai frecvente definitii ale devianlei se realizeaza in
raport cu criteriul normei sau in raport cu criteriul mediei statistice~ in
ultima instanti, comportamentul mediu este in rel$e cu eel considerat
normal.
Dupa criteriul normativ, devianta reprezinta 0 conduita care
incalco. normele scrise sau nescrise ale societilpi, sau ale unui grup
social particular. Nota caracteristici pentru actul deviant este
inco.lcarea normei ~i consecinta este dezaprobarea socialll. Cand actul
nu mai este dezaprobat de catre comunitate, el inceteazi a mai fi
deviant. Prin urmare, ceea ce numim deviant depinde de contextul
normativ care reglementeaza comportamentele considerate ca fiind
nolll'Ulleintr-o societate data.
Dupa criteriul statistic, devianta este 0 abatere semnificativo.
de la media comportamentelor membrilor grupuJui sau ai societilpi.

clase: crima, delictu1 ~i contravenfia. In cazul acesta, orice atentat la opinia


publica este 0 infractiune, iar crima nu este un delict.

15
Media sugereaza "omul mediu", caci "tipul normal se confunda cu
tipul mediu." (Durkheim, 1974, p. 105)5
Combinand cele doua acceppuni am putea spune ca devianta
reprezinta un tip de comportament care se opune celui mediu, normal,
conventional sau conformist, prin incIDcarea unor norme scrise sau
nescrise ale societatii. Atunci cand este vorba de incIDcarea unei norme
nescrise, putem vorbi de 0 devian{ll tolerata, in sensul ca societatea nu
considera ca aceea abatere este atat de periculoasa indit sa 0
sanctioneze prin lege. Privita istoric, 0 astfel de devianta are 0 mare
relativitate ~i variabilitate, avand un statut similar frumusepi: exista
numai in ochii celui ce 0 priv~e6. Am putea spune ca nu condamnam
un comportament pentru ca este deviant, ei este deviant pentru ea 11
condamnam.
Actiunile care sunt prohibite prin eoduri legale formale ~i in
eazul earora exista pedepse pentru cei care Ie comit sunt considerate
deviante din punet legal, constituind clasa de/ictelor.
de vedere
Autorul unui delict este un delincvent. Prin urmare, devian{a legalli
reprezinta de/incvenfa. Pe langa delictele grave, universal reprimate,
cum sunt incestul, rapirea, violul, omorul sau furtul, delictele minore
difera de la societate la societate, in raport cu dinamica legislativa.

5 De precizat to~ ca aceste criterii nu sunt singurele utilizate in definitia


delincventei. Mentionam aici inca dona criterii pe care Ie VOID dezvolta ulterior:
criteriu medical, dupa care deviar¢i sunt persoane care, datorita UDordeficiente
fizice sau psihice, nu poseda capacitatea de a respecta normele sociale; boala
apare astfel ca singurA devianfAlegitim si criteriul reacjiei sociale, dupA care
devianta UDproces definitional (vezi tearia etichetiirii).
6 "Nu obiectu1 este important, ci ochiul" spunea Dostoievski, in Jumal de
seriitar.

16
Ceea ce este considerat deviantA in sensul legal variaza istoric ~i
geografic.
In baza acestor observapi preliminare, putem realiza 0
tipologie, fie ea ~i aproximativa, a deviantei:
- dupa natura devianJei: - pozitiva (inovativa),
(efectul) - negativa (infracpooe)~
- neutra (excentricititi)·
- dupaforma de manifestare: - deschisa (transparenta)~
(vizibilitate) - ascunsa (coruppa).
- dupa tipu/ nonnei inca/cote: - penala;
- sexuala~
- politicii;
- religioasii;
- familialii;
- autoagresiva.
- dupa actor: - individualii;
- grupala.
- dupa gravitatea actului: - tolerata (pnuta indecenta)~
- relativ tolerata sau contravenientii;
- grava, sancponata penal.
- dupa criteriul medical: - normalii;
- patologica.
- dupa Vtirsta: - adultii;
- juvenila.
De~i clasele soot insuficient de precise, fapt datorat in mare
masura aglutinarii fenomenului ~i vaguitapi determinarilor
conceptuale, clasificarea este ceruta de exigenta ooei minime rigori, cat
~i pentru a realiza 0 imagine de ansamblu asupra fenomenului
deviantei.

17
Utiliz8nd ca singur criteriu forma de manifestare sau regimul
normalitatii transgresate. Maurice Cusson aleatui~te 0 lista cu
urmatoarele categorii ale deviantei (1997):
injrac,tiuni §i delicte. categorie in care intra toate tipurile de
delicte, de la cele mai ~oare pana la cele mai grave;
sinuciderea;
consumul de droguri §i toxicomania. in care autorul include
diverse categorii de dependenl8. inclusiv alcoolismul;
transgresiunile sexuale. prostitutia. homosexualitatea.
pomografia;
devian,tele religioase, vrajitorie. erezii, sectarism;
holile mentale;
handicapurile jizice.
Atunci cand delictul vizeaza minorii. vorbim de delincvenfa
juvenili'i

2. Nopunea de delincventa juvenila

Am constatat ambiguitatea notiunilor devianta ~i delincvenl8.


datoram, in parte cel putin. diverselor perspective din care este
abordata problema In cazul nop.unii de delincventa juvenila imprecizia
definitionala este ~i mai mare. dat fiind faptul ca in conot$a
termenului ar intra. conform unor autori, "orice act care incalca
exigentele de conformism impuse de catre adulli minorilor ~i tinerilor"
(Radulescu M.S .• 1999. p. 202). In clasa delincvenlei juvenile intra pe
langa acte ce care defmesc delicte in general ~i altele care sunt specific
legate de varsm, cum ar fi "starea de neascultare", "chiulul de la
~coala", fuga de acasa. vagabondajul, consumul de bauturi alcoolice,
fumatul ~.a., acte pentru care adultul nu este sanclionat. De aici ~i

18
dificultatea unei definipi necontestabile, fapt relevat ~i de participanpi
la primul Congres al Napunilor Unite pentru Prevenpa Criminalitipi ~i
Tratamentul Delincvenplor (1955), care nu au re~it sa ajunga la 0
definipe lipsita de echivoc a termenului de delincvenla (Grecu F.;
R!dulescu S. M., 2003).
Majoritatea conduitelor delincvente pot fi lncadrate in patru
mari categorii:
Incmcarea legilor de statut;
furtul (principala cauza a proceselor penale In cazul
minorilor);
violenta;
- comportamentul de banda.. receptat de ceilalp ca periculos.
Termenul de delincvenfii juvenila desemneaza conduite
inadecvate ale tinerilor care n-au Implinit varsta majoratului, fiind
aplicat celor care transgreseaza legea, dar ~i celor care se integreaza In
anturaje potenpal delincvente, avand un comportamentul de evaziune,
celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul §colar, vagabond8nd,
celor care au tulburan de comportament. Punctul de vedere legal
reduce delineventa la raportul eu norma penala ~ urmanle vatamatoare
ale aepunilor care sunt sanctionate juridic.
Pentru a exclude ambiguitatile generate de utilizarea prea
larg! a conceptului de delincventa juvenila, unii autori (e.g.7 Banciu,
Radulescu, 2002) propun utilizarea conceptului de predelincvenfii
juvenilli, pentru a desemna aeele abateri nesancponate penal, cum sunt
conduitele de evaziune ale adoleseenplor (hoinireala, fuga de acas!
sau de la §coal!), eonsumul frecvent de alcool, atitudini agresive sau

7 Yom utiliza, pentru economie in exprimare, abrevierea latina e.g. (exempli

gratia) pentru "de exemplu".

19
indecente, indiferenta fata de ~coala ~i educatori etc., dar care sunt
indicatori ai unei posibile evolupi spre eonflietul eu legea penala..
Raporturile dintre termenii diseutap, din punctul de vedere al
extensiunii lor, arata astfel:

A= devianta social a (sens larg)8

B= devianta penala = delineventa


C= devianta penala adoleseentina =
delineventa juvenila

Figura 1. Universu/ de discurs a/ devianfei

Ca altemativa psihologica pentru a desemna fenomene


cuprinse in conceptul sociologic de devianl8, in anul 1950 s-a introdus
conceptul de tulburare de comportament, concept care desemneaza
orice deviere de la normele psihomorale, incluzand aici manifestari
neurosomatice, caracteriale, psihopatice ~i psihotice. Dupa anii 1980,
conceptul de tulburare de eomportament a fost inlocuit treptat cu eel de
problema de comportament, pentru a sugera diminuarea incarc8.turii
psihopatologice. In denotatia conceptului problema de comportament
sunt incluse toate tipurile de deviante.

8 Unii auton utilizeazA termenul de devianfli socia/a intr-UD sens restrans, prin
care desemneaza ceea ce noi am numit deviant3 to1erat3, care nu incalca ~ 1egea
juridica.

20
3. Multidisciplinaritatea domeniului delincventei juvenile

Ca forma distincta de devianti (de natura penal-


adolescentina), delincventa juvenila constituie un fenomen complex,
care define$te ••ansamblul conduitelor atlate in conflict cu valorile
ocrotite de norma pena1a" (Banciu D., Radulescu S. M., 2002, p. 80).
Aceasta acceppune de tip juridic este utila intrucat ne permite evitarea
echivocului altor definipi, dar simplifica poate prea mult complexitatea
fenomenului. Prin incmcarea normei sociale, delincventa tine de
abordarea sociologica; prin faptul ca presupune incmcarea legii penale,
fiind 0 subclasa a criminalitapi sau a infracponalitatii, delincventa
juvenila tine de domeniul juridic ~i criminologic, implicate in
depistarea, deferirea justipei ~i in prevenpe, fiind ~i alte organe ale
statului de drept Actul delincvent fiind in ultima instanta produsul
actiunii unui individ, al unei personalitap, fenomenul cere 0 abordare
ce tine de psihologie sau chiar de psihiatrie. Referindu-se la persoane
aflate intr-o etapa de varsta incadrata in mod normal in regimul
~colaritapi, delincventa juvenila este ~i 0 problema psihopedagogica.
Accentele analizelor cad divers, in funcpe de specificul unghiului de
abordare.
Analiza multidimensionala a delincventei creeaza
posibilitatea intelegerii fenomenului la diferite nivele:
dimensiunea statistica evidentiaza amploarea ~i evolupa
fenomenului (in procente, medii, analize factoriale) in
corelape cu div~i indicatori sociali (economici, culturali,
geografiei ete);
dimensiuneajuridica evidenpaza tipuri de norme incmcate,
gravitatea prejudiciilor aduse, periculozitatea lor sociala,
tipurile de sancpuni aplicate ~i modalitaple de
resocializare;

21
dimensiunea sociologica pune delincventa in raport cu
multiplele fenomene de dezorganizare socialS, de
inadaptare §i marginalizare;
dimensiunea psihologica evidentiaza structura
personalitifii delincvente, motivafiile, mobilurile comiterii
delictului, atitudinea delincventului in raport cu fapta
comisa (discernamant, iresponsabilitate);
dimensiunea economica poate indica ~a-zisul cost at
delictului, prin evidenfierea consecintelor directe §1
indirecte ale diferitelor infracfiuni;
dimensiunea prospectiva angajeaza viziunea dinamicii in
viitor a fenomenului ~i propensiunea spre delincvent3. a
anumitor indivizi sau grupuri sociale.
o viziune holist8, integratoare a tuturor acestor dimensiuni,
este inca un deziderat. In ceea ce ne priv~te, yom prezenta in
subpunctul urmator citeva aspecte legate de perspectiva juridica;
perspectiva sociologica §i psihologica vor fi dezvoltate in capitolul
destinat analizei teoriile etiologice asupra delincventei juvenile.

22
4. Criminologia ~i aspectul juridic

4.1. Specificul abordarii criminologice a delincventei juvenile

Termenul criminologie provine de la grecescul krimein, cu


sensul originar de a judeca, a alege, a separa, preluat in limba latina
sub forma de crimen, insemnand decizia judiciara - apoi acuzapa,
actul de a judeca un comportament. Asocierea termenului grecesc
logos, desemnand cuvdnt, raponalitate, teorie, prin extindere, §tiinfii,
indica prezenta unei discipline ~intifice care are ca obiect de studiu
cnma.
Bazele criminologiei au fost puse de catre E. Durkheim, care
formuleaza urmatorul postulat: este de tip criminal orice act care
provoaca sanctiunea ,,Punem numele de crima - afirma Durkheim -
oricarui act pedepsit ~i facem din crima astfel definim obiectul unei
~tiinte speciale, criminologia" (Durkheim, 2002, p.40).
Obiectul criminologiei .1 reprezinm astazi ansambIuI
cercetarilor cu caracter ~tiintific ce se ocupa, pe de 0 parte, cu
studierea fenomenului criminal, urmarind cuno~terea complexa a
acestuia, iar pe de alm parte, cu evaluarea practicii anti-criminale, in
scopul optimizarii acesteia (Cioclei v., 1998, p. 57). Criminologia are
o functie descriptiva, explicativa, predictiva ~i profilactica.
In limbaj juridic, termenul crimii este definit diferit in functie
de codurile de legi adoptate. Intr-un prim sens, crima desemneaza 0
infractiune grava, pentru care legiuitorul stabil~te, de regula, pedepse
diferite ~i proceduri penale speciale, in raport cu ce1e1alte infractiuni
(Cioclei v., 1998, p.6).
Acest sens este reflexul impiirfirii tripartite a infractiunii in
codul penal al Revolutiei Franceze in:

23
contravenfii;
delicte;
crime.
Aeeasta pozipe va fi preluata in Codul Napoleon (1810) ~i
menpnuta in eodurile penale din Franta, Belgia, Luxemburg, San-
Marino ~i Greeia
Olanda (1886) ~i Italia (1889) tree la 0 imparfire bipartita a
infraepunilor:
contravenfii ~i
delicte
In Romania impaqirea tripartita (din eodul de la 1865 ~i din
eel de la 1936) este inloeuita in anul 1969 cu 0 concep,tie unitara
despre infracfiune, care desemneaza toate japtele previizute de legea
penaIa, contravenpile i~ind din sfera de reglementare a justipei
penale. In conseein!li, nopunea de crima are sensullarg, referindu-se la
infracfiune in general, definita prin violarea unui articol de lege in
Vigoare, fiind sancponata penal. Cel care comite 0 infracpune este un
infractor sau un delincvent.
In consecinti, in legislatia noastra9 termenii crima,
infracfiune, delict au acee8§i denotape, desemneaza acele8§i "obiecte
logice", chiar daca in conotapa lor, in "haloul" semnificant, pot fi
sesizate diferente de nuante: polipstul prefera termenul
infraeponalitate, eriminologul pe eel de criminalitate, sociologul pe eel
de delineventi, psihologul pe eel de tulburare de comportarnent.
In extensiunea sa, coneeptul delineventa euprinde amt
delincvenfa oficiala, identificam, judeeata ~i, eventual, saneponata, cat
~i delincvenfa ascunsa, invizibila sau ~a-numita "eifra neagra" a

9 Noul Cod Penal, atlat in pre~, se pare ca propune 0 distinqie intre erimd $i
delict, vom vedea in ce sellS.

24
criminalitapi. Din estim8rile mcute de criminologi, din patru cazuri de
minori identificap de organele de polipe, numai unul singur este trimis
in judecata; dintre cei judeeap, doar 0 parte dintre ei sunt sancponap,
in marea lor majoritate cei din mediile sociale defavo~e. Unii
speciali~ti (e.g. canadianul Marc Le Blanc) estimeaza ci delincventa
ascunsa este de douazeei de ori mai mare deem cea cunoscuta. Alte
studii longitudinale americane au constatat ci mai putin de 2% din
actele ilicite comise de minori au devenit cazuri de delincventa
juvenila (apud Banciu D., Radulescu S.M, 2002). Schematic, raportul
dintre aceste concepte se prezinti astfel:

Acte vizibile Acte invizibile

Legends.:
1.delincventa identificatll de catre organele de politie;
2. delincventajudecata de catre instantele judee8.to~ti;
3.delincventa sancponatll prin masuri administrative sau
corectionale;
4. delincventa ascunsa (invizibila sau neidentificata).

Figura 2. Clasele delincven,tei reale

25
Facand distinclie intre predelincvenfii ~i delincvenfii juvenila,
D. Banciu ~i Sorin M. Radulescu propun urmatoarea schema a
criteriilor normative de definire a delincventei juvenile:

I Criterii de defmire Il delincventei juvenile I

Varsta majoratului penal Sistemul de tratament §i sanqiuni

Predelincventa juvenila

~
Impulsivitate Fuga Consum Furt Vagabondaj Agresiuni TaIharie
de de
acasa alcool

J
Sanepuni §itratament Sanepuni ~itratament

7""= ~
M1lsuride Pedepse
proteqie I --I
M1lsuri I~-Milsuri--.-edu-ca-ttve-· ..
medicale_ _

Figura nr. 3. Criterii normative de definire a delincvenfeijuvenile


(Apud Banciu, D., Radulescu S., M., 2002, p. 77)

26
4.2. Formele criminalitipi

Criminalitatea cuprinde 0 mare diversitate de fapte, care pot


fi repartizate in anumite grupe, dupa anumite criterii obiective ~i
subiective, ajungandu-se la un sistem de categorii relativ tmitar ~i
coerent.
Avand ca punct de reper valorile sociale periclitate, in
criminologie sunt analizate urmatoarele forme ale criminaliti#ii
(Oanceal,1998):
1. Criminalitatea contra siguranfei statuJui, care cuprinde un numar
de 17 tipuri de crime, dintre care amintim: tradarea, atentatul
contra statului, complotul, subminarea puterii de stat,
sabotajul, spionajul etc.
2. Criminalitatea contra persoanei, care cuprinde un numar de 31 de
specii de crime, repartizate in mai multe subgrupe, ~i anume:
crime contra viepi (omor, omor calificat, omor deosebit de
gray, pruncucidere, uciderea din culpa), crime contra
integritapi corporale sau sanatatii (lovituri, v3.tamare
corporal&, lovituri cauzatoare de moarte), crime (infractiuni)
contra libeItapi persoanei (lipsire de libertate, violare de
domiciliu, ~antaj), crime cu privire la viata sexuala (viol,
raport sexual cu 0 minora) ~i infracliuni sau crime contra
demnitatii (insulta, calomnie).
3. CriminaJitatea contra autoritiifii, ce cuprinde un numar de 10
infracpuni, dintre care putem aminti: detaimarea unei
organizatii, ultrajul, uzurparea de calitap oficiale, sustragerea
sau distrugerea de inscrisuri, ruperea de sigilii ~i trecerea
frauduloasa a frontierei;

27
4. Criminalitatea contra proprietiipi pub lice sau persona/e, cu un
numar de 15 specii de infracpuni ca: furtul, ta1haria, abuzul
de lncredere, i~elaciunea etc.
5. Crimina/itatea de fals cuprinde un numar de 12 infracpuni, cum
sunt: falsificarea de moneda, fals in inscrisuri sub semnatura
privata.
6. Crimina/itatea economica, ce cuprinde infracpuni de tipul
concurenlei neloiale, divulgani secretului econ01D1C,
falsificarii de marfuri.
7. Criminalitatea contro activitiipi unor organizapi de stat,
organizatii publice ~i alte organizalii cuprinzind 32 de
infracpuni de tipul abuzului in serviciu, marturiei
mincinoase, luarii de mita, etc.
8. Criminalitatea contra convieJuirii socia/e, in care se inscriu 29 de
infracliuni, ca: infracpuni contra familiei (bigamia),
infracliuni contra sanatipi publice (traficul de stupefiante),
infraqiuni contra asistentei celor aflati in primejdie, infrac-
puni care aduc atingere convietuirii sociale, infracpuni contra
ordinii ~ l~tii publice, infraeJ:iuni de parazitism social
(ceqetorie, vagabondaj, prostitupe).
9. Criminalitatea contra eapacitiipi de apluare a fluji. Aceasti forma
de criminalitate include 29 de infracpuni specifice activitilii
militare, de tipul dezertarii, sustragerii de la serviciul militar,
sustragerii de la recrutare, incorporare sau concemrare.
Este evident faptul ca dinamica legislativi re~eazi categoriile
infraqiunii, unele dintre ele fiind dezincriminate.
Luand drept punct de referinli viirsta infractorilor, se pot
distinge alte patru forme ale criminalitilii, ~i anume: criminalitatea
minorilor, a tinerilor majori, a majorilor ~i a varstnicilor.

28
1. Criminalitatea minorilor este 0 parte importanta a criminalitatii
generale ~i cuprinde totalitatea delietelor sav~ite de
persoanele care nu au implinit varsta de 18 ani. Minorii cu
varsta pana la 14 ani comit mai frecvent infractiuni ce
privesc disciplina familiala ~i ~lara, ca de exemplu
vagabondajul, in timp ce minorii intre 14-18 ani ajung sa
comita infractiuni din ce in ce mai grave, indeosebi omoruri,
violuri, infractiuni contra avutului ~i contra normelor de
convietuire sociala10•
2. Crimina/itatea lineri/or majori este acea forma a criminalitatii ce
cuprinde infractiunile comise de indivizi eu varsta cuprinsa
intre 18 ~i 21 de ani 11. Conform unor opinii avizate, in
Romania, la un total de 100 infractiuni savar~ite, intr-o
perioada de 5 ani, au partieipat tineri intre 18-26 ani intr-un
procentaj de 37,07%. La un total de 100 infractiuni de omor
~itentativa de omor au participat 33,44% tineri intre 18 ~i 20
de ani. (Oancea, 1999). Din punet de vedere statistic, tinerii
cu varsta intre 18 ~i 21 de ani comit deliete de tipul
infracpunilor contra persoanei, contra bunelor moravuri,
contra bunurilor ~i infraqiuni eu privire la legea circulatiei
pe drumurile publice.
3. Criminalitatea adultilor sau majorilor este cea care ocupa locul eel
mai important in spatiul criminalitatii, datorita faptului ca
perioada de varsta a adultilor este mai extinsa (18-60 de ani),

10 Conform datelor Politiei, la nivelul anului 2005, din eele 59.105 invinuiri,
11.400 au fost aduse minorilor, dintre care 2.188 au fost inftactiuni cu violentii.
Dintre invinuirile minorilor, 80010 au fost pentm fort, 12% pentru tAlharie, 3,59%
pen1IU vatamare corporala ~ 0,6% pen1IU prostitutie.
11 De remarcat faptul ell in statisticile recente ale MAl, la categoria "tineri" sunt
considerate persoanele cuprinse intre 18 - 30 ani.

29
iar in totalul populapei, ace§tia ocupa ponderea eea mai
mare. Aeeasta forma a criminalitapi nu este examinata in
bloc, ei pe subgrupe de varsm (18-21 ani, 21-25 ani, 25-30
ani etc.). Adultii tineri sunt cei care partieipa mult mai mult
la infracponalitate in comparafie eu adulpi "confumap" sau
infractorii cu varsta intre 35-55 ani.
4. Criminalitatea varstnicilor - a eelor peste 60 de ani - exista intr-un
procent mult mai redus, imbracand forme deosebite, sub
aspectul cauzelor ~i formelor de manifestare, in comparatie
cu criminalitatea minorilor, tinerilor majori ~i majorilor.

4.3. Rispunderea penala a minorilor

Societatea se protejeazi impotriva crimei printr-Wl sistem


complex de aqiuni, elementul determinant reprezentandu-l to~i
sancponarea delincvenplor.
Traditional, sancpunile prevazute pentru a repara gre~eala
contineau 0 dimensiune mantuitoare (reintegrarea in colectivitate
printr-un act ritualie: magie, ceremonie, marturisire) sau exemplara
(legea talionului, werea nasului celor neospitalieri, cum ordona Carol
eel Mare).
o perspectiva raponalista asupra erimei ~i pedepsei
consecvente se eontureaza Ja s~itul secoJului aI XVIII-lea,
paternitatea fiindu-i atribuita juristului italian Cesario Beccaria12

12 Cesare Bonesana, marchiz de Beccaria, considerat fondator al dreptului penal


modern, publica in 1764 la Milano (c3nd nu implinise 27 de ani) lucrarea Despre
de/jete §i pedepse.

30
(1738-1794), Clutor al lui Montesquieu ~i Rousseau, care aplica
principiile lluminismului in sistemul penal. Funqia justitiei este de a
proteja libertaple individuale, legea fiind instrumentul organizat dupa
principiul utilitarist: cat mai multa fericrre posibila, pentru cat moo
multi oarneni. Pedeapsa ar avea scopul de a provoca frica de sancpune.
Cele trei principii rationale ale pedepsei, formulate de Beccaria, stau ~i
astazi la baza dreptului penal: eertitudinea crimei, proporfionalitatea
pedepsei cu gravitatea infractiunii ~i originea legislativa a regimului de
penalitate. Raspunderea penala este asociata responsabilitapi
subiectului.
Responsabilitatea expnma actul de angajare a individului in
procesul interacfi,unii sociale, prin asumarea consecintelor faptelor
sale. Raspunderea este obligatia exterioara sau sancpunea impusa.
Responsabilitatea unei conduite presupune un aspect
intelectiv ~i unul volitiv. Aspectu1 inteleetiv presupune capacitatea
individului de a intelege pericolul faptei comise ~i urm3.rile ei, iar
aspectul volitiv exprima capacitatea individului de a voi comiterea
faptelor in vederea unor scopuri. in absenta acestor doua elemente ne
aflam in prezenta iresponsabilitapi penale, care poate fi stabilita in
urma expertizei medico-psihiatrice care trebuie sa stabileasca
discernamantul. in teoria ~i practica penala, caracterul infracponal al
unei fapte (Cod Penal, art. 17, al.l) include in mod cumulativ trei
componente:
1. Incriminarea - fapta sa fie prevazuta de legea penal!;
2. Vinovatia - fapta sa fie comisa cu vinovape;
3. Pericolul social - fapta sa prezinte pericol social.
Lipsa oricareia dintre aceste trei componente conduce, pe
cale de consecint8., la excluderea caracterului penal al faptei. Prin
degrevare de la acest principiu exista situapi care pot conduce la
inlaturarea caracterului penal al faptei (exc1uzand implicit infractiunea

31
~i raspunderea penala): legitima aparare, starea de necesitate,
constrangerea fizica ~i morala., cazul fortuit, betia completa
involuntara, eroarea de fapt, iresponsabilitatea ~i minoritatea
faptuitorului (art. 44-45 Cod Penal);
~adar, iresponsabilitatea ~i minoritatea f8ptuitorului inlatura
caracterul penal al faptei. Daca varsta majoratului civil este, pentru
majoritatea sistemelor legislative europene, fixa.ti la 18 ani, cea a
majoratului penal este sensibil coborat8., variind intre 16 ~i 18 ani,
exceppe f8cand l8ri1e scandinave (stabilita la 15 ani), Germania,
Austria ~i Ungaria (fixata la 14 ani), Franta ~i Poloma (stabilita la 13
ani)(Cf. Banciu D., Radulescu S.M., 2002, p. 78). Daca in Olanda
minorii sunt sanctionati, in cadrul unui regim juridic special inca de la
varsta de 12 ani, in Belgia, varsta responsabilitapi penale este de 18 ani
(Grecu F., Ridulescu S.M, 2003, p.28). Documentele O.N.U.
considera ca fiind tanar orice persoana sub 25 de ani, copil, orice
persoana sub 18 ani, iar delincventul juvenil un copil sau tanar vinovat
de a fi comis un delict.
Codul penal roman (C.P.art.99) stabile~te trei categorii de
minori13:
- minori sub 14 ani care nu raspund pentru faptele antisociale
comise intrucat in favoarea lor exista 0 prezumpe absoluti de lipsa de
discemamant;

13De remarcat faptul ca maturitatea este interpretati diferit din punct de vedere
sexual, juridic, social $i politic Femeia se poate c3sitori Ja 16 ani. cu dispens3 Ja
15 ani, barbatul dupd 18 ani; minomI sub 10 ani poate fi ascultat separat privind
optiunea de a ramane cu unol dintre pkinti.; peste 14 ani poate alege locuinta in
funetie de interesele sale; are drept Ja munca de la 16 ani,.peste 18 ani se bucura
de toate drepturile civile.

32
- minori care au implinit 14 ani dar nu deplqesc 16 ani, care au
raspWldere penala nwnai daca se doved~te ca au sav~it fapta cu
discemamant;
- minori care au implinit 16 ani ~i raspWld penal.
Vinovapa este legata de nopunea de discern amant, prezenta
sau absenta acestuia putand duce la exonerarea sau sancpunea penala.
Stabilirea lipsei de discemamant se face pe baza expertizei
medico-legale psihiatrice intr-Wl institut de specialitate la cererea
judecatorului, care nu este obligat sa accepte concluziile expertizei;
sarcina dovedirii discernamantului revine acuzirii. Rezulti ci nopunea
de discernamant este exclusiv Wl concept psihiatric ~i judecitoresc,
de~i, in opinia noastra., el este, de fapt, psihologic. Simplu spus,
discernamantul reprezinta capacitatea persoanei de a co~tientiza
consecintele acpunilor sale intr-un context axiologic, moral ~i civic,
adica in raport cu binele ~i raul, cu permisul ~i interzisul.
Limitele de varsta in care minorul este, din punct de vedere
juridic, susceptibil de a avea discemamant reprezinti 0 convenpe, cici
in realitate putem constata existenta discernamantului faptei antisociale
la minori sub 14 ani, deJi prezwnpa legala este cea de inexistenti
absoluta a lui, dupa cwn exista situapi de lipsa a discemamantului
dupa 16 ani, cand prezwnpa legala este cea a existenlei absolute a
acestuia Stabilirea discernamantului se face, cu Wlele exceppi, post
factum, a posteriori, dupa Wl anwnit timp de la comiterea faptei, ceea
ce relativizeaza precizia stabilirii acestuia, cici de multe ori, tocmai
ancheta asupra minorului 11 face pe acesta sa co~tientizeze
consecintele acpunilor sale.
De menlionat ca lipsa de discernamant a minorului inlitura
sancpWlea penala asupra lui, dar nu exclude raspunderea civila a
persoanelor care aveau minorul in supraveghere.

33
4.4. SistemuI sanqionator at minorilor

Pentru rninorii care au implinit varsta de 14 ani pana in


momentul comiterii faptei, pentru care se doved~te ca au comis fapta
sanctionata de lege eu discemamant, Codul Penal prevede un regim
sanc#onator special, compus din masuri educative ~i pedepse, ambele
avand regirnul de sanc#uni de drept penal. Alegerea tipului de
sanctiune tine de instanta de judecata., ce are in vedere gravitatea
faptei, starea rninorului (psihica., fizica., morala), conditiile sociale ~.a.
Pedeapsa se aplica "nurnai daca se apreciaza ca luarea unei
masuri educative nu este suficienta pentru indreptarea rninorului" (Cod
Penal, art. 99, alin. final). Pentru rninori, pedepsele, amenda $i
lnchisoarea, sunt reduse la jurnatate in comparape cu sancpunea
adultuIui, iar rninimul sanepunii nu poate depi$i 5 ani, cum este cazul
pentru infracpunea pentru care legea prevede detenpe pe viala., in cazul
rninorilor aplicandu-se inchisoare de la 5 la 20 de ani. Minorilor nu Ii
se pot aplica pedepse complernentare, iar faptele cornise in tirnpul
rninoratului nu atrag dupa sine dec3deri din drepturi.
Masurile educative smt sanctiuni speciale pentru rninori,
apIicate cu scopul de a indrepta conduita acestora, prin educare ~i
reeducare. Potrivit legisl$ei romane (art. 101 C.P.), in aceasta
categorie intra.: mustrarea, libertatea supravegheata., intemarea intr-un
centru de reeducare ~i intemarea intr-un institut medical-educativ.
• Mustrarea "consta in dojenirea rninorului, in ar8tarea
pericolului social al faptei sav8llite, in sfatuirea rninorului sa se
poarte in 8$a fel incat sa dea dovada de indreptare, atragandu-i
totll$i atenpa ca., daca va sav~i din nou 0 infracpune, se va lua
falA de el 0 masura mai severa sau i se va aplica 0 pedeapsa"
(C.P., art. 102 c).

34
• Libertatea supravegheata wmeaza m ordinea gravitatii
mustrarii §i consta in a lasa minorul in libertate, sub atenta
supraveghere a unei persoane desemnate de instanta de judecata,
in scopul indreptarii comportamentului. Supravegherea poote fi
incredintata parintelui sau tutorelui, daca instanta apreciaza ca
ace~tiaindeplinesc condipi satisfiicitoare; instanta decide daea se
impun anumite obligatii, cum ar fi sa nu intre in contact cu
anumite persoane, sa nu frecventeze anumite locuri, sa presteze 0
munca neremunerata intr-o institupe de interes public; daca
minorul se sustrage supravegherii sau nu se supune indrum8rilor,
masura poate fi revocata, dispunandu-se masura privativa de
libertate a internarii intr-un centru de reeducare.
• Intemarea In eentru de reedueare14 este dispusa pentru
minorii care au saviiqit fapte cu grad de pericol social ridicat,
fata de care celelalte doua masun sunt considerate insuficiente.
Masura nu poote dura, de regula, decat pana la varsta de 18 ani,
instanta putand prelungi internarea pe p durata maxima de 2 ani,
dad acest lucru se considera a fi necesar. Instanta poate dispune
eliberarea minorului inainte de a deveni major daea a trecut eel
putin un an de la data internarii in centru de reeducare, daea
minorul a dat dovezi temeinice de indreptare.
• Intemarea fntr-un institut medieal-edueativ este 0 masura
privativa de libertate, similara internarii intr-un centru de
reeducare, aplicata minorilor care, din cauza starii lor fiziee sau
psihice, au nevoie de tratament medical ~ide un regim special de
educape; daca motivul medical al internarii in institut a disparut

14in anul2004, nunUirul copiilor detinup era de 851, din care 681 in penitenciar
~i 170 in centrele de reeducare; penitenciarele pentru adulti conlin secpi speciale
pentru detentia minorilor.

35
(prin vindecare), instanta poate propune intemarea minorului
intr-un centro de reeducarelS.

4.5. Evolutia delincventei juvenile in Romania in perioada de


dupa anull9S9

La nivel mondial, fenomenul delincventei juvenile a


cunoscut in ultimele decenii 0 cr~tere ingrijoratoare, at8t in ceea ce
prive~e rata minorilor implicap in activitap delincvente, cat ~i in ceea
ce priv~e gravitatea faptelor comise de catre ac~a. Sub acest aspect
Romania se inscrie in tendinta generala. La cauzalitatea general a,
specifica postmodernitapi, in cazul Romaniei se adauga elementele
legate de procesele de tranzitie, de integrare europeana ~i cele legate de
rata natalitatii, situape in care cifrele in expresie absoluta ale
delincventei juvenile nu mai sunt relevante. 16
Conform datelor publicate de Polipa Romana, statistica
delincventeijuvenile dupa'anul1989 se prezinta astfel:

15 In anol 2005 in Rom3nia funqionau 36 de penitenciare, dintre care 2 pentru

minori ~ tineri, 3 centre de reeducate ~ 6 spitale penitenciar.


16 Referitor la cifrele (statistici, in general) viz3nd dinamica infraqionalitiitll, este

potrivit sa avem mai molte rezerve, cici. moda1it3ti1e de reeoltare,


operationalizarea conceptelor, contextele etc. sunt diferite; spre exemplu, faptul
di in anol curent sunt raportate cu 50% mai multe spargeri decat in anol 1960
spune ceva despre dinamica fenomenului sau despre dinamica raportarii (prin
accesulla telefon)?

36
18-30
Tineri
14-18
sub
14.698
14.637
62.831
15.253
15.108
231.637
232.659
491
208.239
616
410
73.605
83.502
2.281
14.279
16.560
15.398
14.29214
22.116
20.401
27.504
721
67.238
65.527
ani
14.783
13.583
15.206
15.670
13.961
276.841
464
378
312.204
5.388
3.167
17.234
Minori
Minori
'6.119 ani 4.010
minori
Total
Total
infraqiuni

Tabelul nr. 1. Evolufiei delincvenfei,fiw~in perioada 1989-2006


(Sursa: Ministerul Adminis~afi~i' ~iInterneloyl J

Chiar daca nu putem extrage concluzii evidente din aceste


date, ceea ce putem sesiza ca dinamica 2002-2006 este cr~erea
numarului de delincvenf,i minori sub 14 ani, pe un fond general de

17 Pentro anii 2002-2006 am utilizat http://www.politiaromana.ro/statistici.htm.


iar pentro anii anteriori, apud Green, Radulescu, 2003; pentro spatille liOOre nu
am dispus de date, sau am avut indoieli in legatur.l en corectitudinea lor, fapt ce
ID-a determinat sAnu Ie includ in tabet

37
sensibila reduce in expresie absoluti a infracponalitapi in categoria
minorilor.Pe ansarnblu,statisticile ~irapoartele polipei vorbesc despre
cre~terea procentului de minori aflap in conflict cu legea penala,
cre~terea sensibila a infracpunilof comise de tineri prin violenti ~i
agresivitate, intensificarea gravitapi faptelor comise de minori ~i
scaderea nivelului de varsta la care minorii i~i incep cariera
infracponala.
Potrivit Codului Penal, sancpunile ~i pedepsele sunt
considerate "masuri de constrangere" ~i totodati "mijloace de
reeducare", in scopul "prevenirii sa~irii de noi infracpuni", pentru
reintegrareasociala a delincventului.
Reeducarea delincventuluiin condipi de recluziune, mai mult
sau mai putin severe, ridica probleme speciale, ~ut fiind faptul ca
centrele de reeducare ~i penitenciarele sunt mai degraba ~coli de
specializarein infracpune decm institupi de reeducare.
Din punct de vedere psihologic este cunoscut faptul ca
reeducarea incepe in condipi total defavorabile, datorita agresivitafii
inipale a delincventului,care trai~e acut frustrari, a ~oculuitraumatic
suferit de pe urma schimbarii mediului de viata, a obi~uinlelor
cotidiene din condipile de libertate, a proceselor de redefinire a
identitapi, factori care se conjuga in nevroza de detenfie. Dupa faza
agresiva, delincventul ajunge la 0 anume acomodare cu sine ~i cu
soarta, permiland intervenpa educativa saul~iterapeutici. Fara a intra
In detalii, yom preciza to~i faptul ca intervenpa educativa este
susceptibila de a da rezultate atunci cand sunt aplicate diverse tehnici
~i procedee terapeutice, cum ar fi psihoterapia, menita sa obtina
lini~tirea~i resemnarea delincventului,pe fondul careia sa se provoace
restructurarea de personalitate; terapia prin realitate pleaca invers, de
la determinarea ~ocului, prin acuza dura, violenta, f8.ri nici un
menajament a delincventului, pentru ca treptat sa se lase loc de

38
speranta in omenescul potential §i reconstructiv al delincventului;
terapia in grup §i terapia de comportament pot contribui. in forme
specifice. la reeducarea delincventului.
Reeducarea sau resocializarea adolescentului sau tan8rului
are ca premisa implicita asumarea ideii ca actu1 delictual se datoreaza
deficitul de socializare sau socializarii negative la care a fost expus
delincventul. Etiologia delincventei este insa mult mai complexa.
Despre teoriile etiologice a comportamentelor delincvente vom vorbi
in capitolul ce urmeaza.

39
40
II. SCENARII EPISTEMOLOGICE ASUPRA DELINCVENfEI
JUVENILE

Structura temei:
1. Semnificafia teoriei in abordarea delincvenpd juvenile
2. Teorii ~i modele etiologice in domeniul delincven!ei juvenile
2.1. Scenariul biologic al constitufiei criminogene
2.1.1. Teoriile somatotipului
2.1.2. Teoriile genetice
2.1.3. Teorii neurojiziologice
2.2. Scenarii psihologice
2.2.1. Teoriile personalitlifii ciminale
2.2.2. Teorii psihanalitice
2.3. Scenariul psihosocial
2.3.1. Teorii/e inva,arii sociale
2.3.2. Teorii ale controlului
2.4. Scenariul sociologic. Anomie, excludere, dezorganizare
~i conflict social
3. Caracteristici/e sociologice ale tiinarului delincvent
portretul sau statistic
4. Evaluarea teorii/or privind delincvenfa juveni/a
5. Un posibil model etiologic al de/incvenfei in Romania

41
1. Semnifica1ia teoriei in abordarea delincventei juvenile

Eficienta actiunii profesioniste este conditionata de intelegerea


fenomenelor care constituie obiectul interventiei. Faptele, privite
empiric ~i separat, ofera informatii limitate, uneori contradictorii,
teoria fiind cea care Ie inglobeaza intr-un intreg coerent, construind 0
imagine cuprinzatoare.
in cazul particular al delincventei juvenile, 0 singura teorie nu
poate acoperii complexitatea domeniului; teoriile ofera explicatii
specifice unui anumit nivel de abordare, tara a epuiza posibilitatile
explicative. Este necesara considerarea teoriilor drept ipoteze
plauzibile ~i alternative de explorare a fenomenului, aflate intr-o
posibila completare sau complementaritate.
Manifesta prin transgresarea normativitatii sociale, delincventa
juvenila are 0 cauzalitatea ~i 0 conditionare multipla, care impune
analiza complementara a factorilor de natura individuaIa, ce tin de
personalitate, in stransa relatie cu cei legati de mediul socializant al
familiei, ~lii, grupului de egali ~i a factorilor ce tin de societate in
ansamblul ei.
o ruta multinivelara. de abordare a fenomenului
delincvenponal, incepand cu nivelul macro-social (societate), trecand
prin palierul micro-social (grup, familie) ~i ajungand la unicitatea
strueturii individuale de personalitate, propune ~i A. Walsh (1988,
apud Bocancea; Neamtu, 1991), intr-o schema. de analiza. sugestiva:

42
ANOMIE
vaIori, norme, structura sociaIa
oportunitap legitime

ASOCIEREA DIFERENTIATA
bande, presiunea prietenilor,
vaIori ~i credinte opuse
comportamentului legal

CONTROL SOCIAL
experiente individuaIe unice din
mediul familial, afectivitate,
implicare, angajare

PSIHOPATIE, DEPRIV ARE


AFECTIVA
caracteristici m~enite ~i dobandite

CONDUITE DELINCVENTE
aIcoolism, consurn de droguri,
probleme personaIe, "atitudini negative"

Figura nr. 4. Ruta cunoa§tenijenomenului delincvent

Dupa unii anaIi~ti (Ogien A., 2002), interpretarile deviantei in


general, ~i a subc1asei acesteia, teoriile delincventei, pot fi grupate in
doua mari c1ase, leoni cauzale ~i teoni comprehensive. Teoriile
cauzaIe iau act de existenta criminalitliPi ~i incearca sa explice
etiologia, pentru a contribui la eradicarea ei, in timp ce teoriile

43
comprehensive incearca sa descifreze motivatiile conduitei deviante,
plecand chiar de la nopunea de infracpune ~i precizand locul pe care il
detffie reactia sociala in definirea actu1ui delincvent. ~a-numitele
"teorii cauzale" incearca sa identifiee factorii care genereaza acte de tip
delincvent, printr-o utilizare ,,lejera" a conceptului de cauzal8, prin
care se intelege uneori factor predispozant, condipe favorizanta, alteori
motiv sau mobil al acpunii.
Alp autori (Grecu, F., Radulescu S., M., 2003), clasmca
teoriile in trei mari categorii:
a) teorii care susPn ca delincventa juvenila este 0 condifie
mo~tenitll, datorandu-se unor factori cu caracter genetic-ereditar;
b) teorii care apreciaza ca delincventa este 0 conduitll
dobiindita socio-cultural;
c) teorii mixte, care imbina eele doua explicapi.
Prima categorie ar apaqine genului de explicape biologica, a
doua ar apaqine atat genului de explicape psihologica, cat ~i

18 Aristote1 distinge mai multe categorii de cauze: formaIa (mobilul), materialil


(conpnutul), eficientii (agentul), finaIa (scopul). Stiin(:a de dopa Descartes
(indeosebi prin pozitivism) renun14la efortul (speculativ) de a cauta aceste cauze,
limit3ndu-se la stabilirea mportmilor constante intre fenomene, adiea 1a
descoperirea 1egilor. Prin cauzii se inte1ege, la modul general, fenomenul care
precede ~i determiIla un efect. Epistemo1ogic, cauzalitatea se exprima intr-o
implicatie, in care antecedentul determina secventul. Prin stmetma sa, 0 astfe1de
schemAlogica nu permite infemrea en certitudine a unei teze, ci door infinnarea
ei. Atunci c3nd este voroa de actiuni umane, individul in actiunea 1ui nu poate fi
considerat door un mij1ocitor, prin care se produc efecte1e. Posedand grade de
libertate, omul este intotdeauna cauza (eficientii) a actiunilor sale. In rest, exista
condipi, faetori care predispun, motive, intet¢ii, scopuri. Ansamb1ul acestora este
desemnat, "Iejer" spuneam, prin conceptul de "cauza". Yom menpne aceasta
semnificatie genenilli a conceptului.

44
psihosoeiala ~i sociologica. iar eea de-a treia ar apartine unei explieatii
ecleetiee.
Asumandu-ne relativa aeuratefe a clasifieanlor eu care operam,
yom prezenta sueeint prineipalele teorii asupra etiologiei delineventei
juvenile, pornind dinspre individ spre societate, in urmatoarea
sueeesiunea a scenariilor epistemologiee: teorii biologiee, psihologiee,
psihosoeiale~i soeiologiee.

2. Teorii ~i modele etiologice in domeniul delincventei juvenile

Vreme indelungata, eauzele eomportarnentului delincvent erau


considerate a fi foqele supranaturale. Oamenii aefionau in moduri
irationale pentru ea erau posedati de .,diavol" sau de "spirite rele".
Astfel de "explieapi" mai persista marginal in medii subeulturale ~i in
timpurile noastre. Ignoranta ~i teama, in relape eu "spiritul fabulos",
expliea in parte aceasm ine¢e. Ineepand eu secolul al XIX-lea,
dezvoltarea ~tiintei duee la inloeuirea treptata a superstitiilor eu
explieapi bazate pe faptele de observape.

2.1. Samariul biologic

Primele tentative de explicare a conduitelor delinevente


pornind de la faptele de observatie pot fi subsumate seenariului
biologic, incluzand aiei toate aeele teorii care eonsidera ca delineventa
este 0 earcateristiea innaseuta, avandu-~i sursa fie intr-un gen aparte de
constitupe somatica, fie in eodul genetic, fie in carcateristici
neurofiziologiee. Conform acestor teorii, earacteristieile innaseute ale

45
individului explica, direct sau indirect, comportamentele agreslVe,
violente ~i criminogene.

2.1.1. Teoriile somatotipului

Una dintre primele explicapi pozitive ale delincventei a fost


sustinuta de catre profesorul de psihiatrie italian Cesare Lombroso
(1836-1909), care va formula teza criminalului innascut, tarat genetic,
degenerat (Omul delincvent, [1876], 1992). La originea cercetarilor
sale s-a aflat descoperirea unui craniu de criminal, care prezenta in
zona occipitala medie 0 adancitura, trasatura ce se regasea la unele
cranii primitive, ceea ce i-a sugerat ipoteza atavismului; ipoteza a fost
verificata prin studierea a 393 de cranii de criminali decedaJi ~i a 5.907
de cranii ale unor delincvenp in viata. extinzand cercetarea asupra
diverselor ,,stigmate" Ia organisme inferioare, omul salbatic, copii sau
bolnavi psihic.
Lombroso conchide ca delincventii au trasaturi fizice distincte,
fiind purtatori ai unor stigmate tipice; ei ar fi subdezvoltap din punct
de vedere biologic, ~or de recunoscut dupa atribute fizice transmise
ereditar: " ... capacitate craniana mica, frunte te~ita, sinusurile frontale
foarte dezvoltate, ( ... ) i~ire in evidenta a liniei oblice a temporalului,
simplicitatea articulaJiilor, marea grosime a oaselor craniene,
dezvoltarea enorma a maxilarelor ~i a zigomelor, prognatismul,
oblicitatea orbitelor, pielea mai pigmentata, p8.rul mai des ~i cret,
ureehi voluminoase ... " (1992, p.21). in funcpe de numAruI
stigmatelor, Lombroso vorb~e de tipul de "criminalul perfect" (5-6
trasaturi), sau de tipul de "criminalul imperfect" (3-4 trasaturi
specifice); sub trei tr8.saturi nu am avea de-a face cu un tip criminal, ci
cu predispozipi la agresivitate §i violenf8..

46
Trasaturile ataviee ar fi specifiee diverselor tipuri de
delinevente: eel eu indinapi spre viol se earacterizeaza prin lungimea
ureehilor, eraniul turtit, ochii obliei ~i foarte apropiap, nasul turtit,
lungimea excesiva a barbiei; hotul se distinge printr-o remarcabila
mobilitate a fetei ~i a m8.inilor, prin ochii s8.i mici, ingrijorati ~i in
permanenta mi~care, prin spraneenele sale dese ~i lasate pe ochi, prin
nasul turtit, barba rara, fruntea te~ita; ucig~ul se evidenpaza prin
volumul mai mic al craniului, prin lungimea maxilarelor, pomepi
obrazului proeminenp etc.
In urma numeroaselor critiei, Lombroso sr~~e prin a
considera ca din totalul celor care comit delicte numai 35-40% apartin
acestei categorii de atavici, ceilalp fiind incadrap, dupa caracterul
relativ innascut al indinatiilor criminale, in eriminaloizi, criminali de
ocazie ~i criminali din pasiune (apud Ogien, 2002). In ultima etapa a
cercetarilor sale, alaturi de atavism, criminalistul italian adauga
epilepsia, ca "una din psihozele cele mai atavice", "nudeu al tuturor
degenerescentelor", factor cheie in etiologia delincvenfei, ~i alte
caracteristici fiziologice (insensibilitatea la durere, cicatrizarea rapid! a
ranilor) !?imorale (lipsa fU!?inii,onoarei, rem~arii !?imilei, vanitatea).
In concluzie, conform teoriei lombrosiene, criminalitatea
reprezinta 0 anormalitate biologica bazata pe atavism organic ~i psihic
!?ipe 0 patologie epileptica. eu toate limitele pe care Ie incumba un
astfel de scenariu predestinal, cercetarile lombrosiene au constituit
punctul de plecare al unor numeroase investigatii Cll caraeter ~inpfic.
Analiza minutioasa a trasaturilor criminalului face din Lombroso un
"precursor al biotipologiei.
Intr-o cercetare ulterioara, un alt medic de inchisoare,
psihiatrul britanic Charles Goring (1913), a constatat ca trasaturile pe
care Lombroso Ie-a atribuit criminalilor erau prezente ~i la necriminali,

47
rezultftnd faptul ca nu exista diferente fizice esentiale intre criminali ~i
necriminali (cfGoodman N, 1992).
Cu toate acestea, ideea potrivit careia criminalii constituie un
biotip distinct a continuat sa aiba. adepti. Unul dintre ac~a este
psihiatru german Ernest Kretschmer (1942), care considera ea in
functie de constitutia corporala se pot distinge patru tipuri de indivizi,
fiecare' categorie avand 0 inclinatie mai puternica spre comiterea
anumitor specii de infractiuni:
1) tipu/ picnicomoif, ce cuprinde indivizi corpolenti, scunzi, cu fala
rotunda, calvitie, adeseori inteligenti ~i expansivi, se
caracterizeaza printr-o criminalitate tardiva ~i vicleana
(~elaciune, frauda);
2) tipu/ /eptomorj(sau astenic): defin~te persoanele inalte, slabe, cu
chip prelung, dotate divers din punct de vedere intelectual,
interiorizate, cu adaptare sociala precara, ce se caracterizeaza
printr-o criminalitate precoce ~i 0 tendinta spre recidiva;
infraetiunile comise, de regula, sunt patrimoniaIe (furt, abuz de
incredere );
3) tipu/ at/etomoif, caracterizat printr-un sistem osteo-muscular
putemic, care oscileaza intre sensibilitate ~i brutalitate, se
remarca, indeosebi, printr-o criminalitate brutala (omoruri,
taIharii) ~i 0 tendinta de recidiva indiferent de varsta;
4) tipu/ disp/astic, cuprinde indivizii inapoiati in plan psihic ~i
morfologic, eel mai adesea foarte slabi, eu deficiente ale
caracterelor sexuale ori malformatii corporale; psiho-medical
regasim in aeeasta categorie debilii mintal ~i schizofrenicii; ei
comit de regula delicte sexuale, opereaza ne~eptat (unoori
stupid, alteori saIbatic); i~i incep canera criminaIa de regula dupa
18 ani ~i sunt exp~i recidivei (apud Cioclei, 1999).

48
Aceasta ipoteza a legaturii criminalitatii de "tipul anatomic"
(somato-tipul) este reluata de catre medicul american William Sheldon
(1949), care a descris criminalul ca fiind, mai degraba, un mezomorf
(musculos ~i atletic, energic, mereu agitat, insensibil ~i impulsiv,
predispus la tulburari delirante de natura paranoida), decat ectomorf
(inalt, slab ~i fragil, introspectiv, sensibil ~i nervos, dominat de
puternice componente heboide, cu corespondent clinic in schizofrenia
heboide), sau un endomorf(scund ~i gras, cu tendinta spre viata ~oara,
sociabil ~i petrecaret, caraeterizat prin tulburan ~i deprivan afective,
predispus la psihoze maniaco-depresive). Propunerea lui pentru a pune
capat crimei era eugenia sociala, eliminarea celor care, conform
predictiei ~tiintifice, nu vor re~i niciodata adaptarea la exigentele
vietii sociale.
Principiile generale ale pozitiei lui Sheldon au fost susfinute ~i
de cercetatorii americani S. Glueek ~i E. Glueek (1934, 1950), care au
examinat comparativ un ~tion de 500 de minori delincventi ~i un
e~antion similar de copii nedelincventi, pentru a descoperi diferentele
semnificative la nivel de personalitate. Concluzia lor a fost ca, spre
deosebire de adolescentii nedelincventi, delincventii sunt mai
neincrezatori, mai extrovertiti, ambivalenti fata de autoritate, se tern
mai mult de ~ec ~i de respingere, sunt mai razbunatori, ostili ~i
suspicio~i, manifesta mai multe comportamente defensive. Tipul
anatomic, afirma ei, nu este 0 cauza direeta a criminalitatii. in opinia
lor, mezomorfii au un tip de personalitate (caracterizata prin
extravertire, insensibilitate fata de altii, comportament agresiv,
atitudini de ostilitate, neincredere ~i antisociabilitate) care i-ar putea
impinge la aete criminale. Relatia intre caracteristicile fizice ~i
criminalitate ar fi, ~adar, una indirecta, mediata de anumite trasaturi
de personalitate. Cercetarea lor din anii 1930 atesta extrema
precocitate a conduitelor delincvente, 44% dintre delicventi comitand

49
fapte reprobabile inainte de varsta de 7 ani ~i 87,7% inainte de 10 ani
(apud Ogien, 2002).
In rezumat,eercetatorii americani suslin existenta unui
potential delincvent ce se constituie in prima copilarie, se intar~te in
~coala, ~ecul ~colar fiind putemic core1at cu delincvenfa 0 constitupe
bio-psihologicil i-ar predispune la delincventa pe cei care au parte de 0
socializare primara defectuoasa. Pe aceasta baza teoreticil ei realizeaza
"tabele sociale predictive", ee nu au ca itemi somatotipul, ci
caracteristici de faetura psihologica. Somatotipul este luat in
considerare mai ales sub aspectul unor afecpuni sau disfunctii
organice, care pot genera sentimente de inferioritate, potentate prin
dispretul tacit sau exprimat al celor din jur, sentimente care incita la
comportamente compensatorii, unele dintre ele fiind de tip delincvent.
Legatura intre prezenta deficientei ~i delincventa s-a dovedit a fi insa
slaba, factorii biologici individuali fiind mediap de cei sociali. Asupra
tabelelor Glueek yom reveni in ultimul capitol, in contextul prezentarii
metodelor de prediclie a delincventei juvenile

2.1.2. Teorii genetice

In categoria teoriilor constituliei criminogene intra ~i teoni de


Jactura genetica. Justificarea unor astfel de teorii provine din faptul ca
geneticienii auconstatat cil in cazul delincventilor abaterile de la
cariotipul normal sunt mai frecvente. De aici ~i ipoteza unei
componente genetice a delincventei.
Dupa cum se ~e, sexul este condiponat genetic de modelul
cariotipic, eel masculin fiind 46 XV, iar eel feminin 46 XX. Una dintre
anomaliile modelului cariotipic este reprezentata de formula 47 XXY,
respectiv de existenta suplimentad a unui cromozom X, anomalie

50
denumita sindromul Klinefelter. Subiectii cu aceasta anomalie sunt
inalti ~i slabi, au 0 pilozitate pubiana de tip feminin, barba rara sau
absenta, iar din punct de vedere psihic se evidentiazii prin timiditate,
tendinte spre ipohondrie ~i depresie. Dupa unele cercetari, frecventa
anomaliei printre criminali este de 5 pana la 10 ori mai mare decat in
randul populatiei generale. Faptele comise de aceste persoane sunt
diverse, dar se poate observa 0 tendinta spre tematica sexuala:
homosexualitate, pedofilie, exhibitionism, fort din rapuni feti~iste,
voyeurism etc. Se pare cii excesul de cromozomi X are drept
consecinta 0 personalitate deseori anormala psihiatric.
o alta anomalie este constituita de prezenta suplimentara a
unui cromozom masculin, in formula 47 XYY (p. A Jacobs, 1965). In
acest caz, indivizii sunt inalp, supermasculinizap, unoori cu 0 anomalie
In conformapa urechilor, calvipe ~i miopie. Dupa unele studii,
frecventa acestei anomalii printre criminali ar fi de 10 ori mai mare
decat In populatia generala. Se apreciaza ca existenta acestei anomalii
predispune spre violentA ~i omueideri, eu 0 inclinape generala spre
crima mai evidenta decat In sindromul Klinefelter. Alte studii
(Radcliffe S. G. ~i Paul N., 1986) au dovedit ca ac~a nu sunt mai
agresivi decat alpi, dar ca au 0 inteligentii relativ mai redusa ~i 0
anumita imaturitate emotional a; in cazul biiietilor cu aceasta structura
cromozomiala s-a constatat 0 mai pronuntata tendinta spre delincventii,
dar rara prezenta violentei. Cum ambele anomalii exista ~i la indivizi
perfect integrap, rezulta faptul cii rolul lor este eventual acela de
predispozitie spre devianta ~i nu de determinare cauzalii.
In general, eel mai bun indicator al verificarii ipotezei
caracteristicilor m~tenite ale delincventei este analiza comparativa a
conduitei copiilor adoptati In raport cu tapi biologici ~i a gemenilor
infiap de familii diferite, Intre ei ~i cu tapi lor biologici. Semnificative
in acest sens sunt cercetiirile des~urate In Danemarca de catre S. A.

51
Mednick (1994), care au cuprins statisticile cu privire la adoplii pentru
intreaga populatie daneza, intr-o perioada lunga de timp, selectand
14.000 de copii adoptati. Cercetarea releva existenfa unei corela~i
pozitive semnificative intre infraclionalitatea tatiilui biologic ~i cea a
fiului adoptiv, dar numai in privinfa infractiunilor contra propriet8.tii.
Concluzia ar fi aceea ca tendinfa spre t81hiirie, spre furt, este innascuta,
dar nu ~i violenfa (apud Grecu, Riidulescu, 2003).
Rezultatele majoritiilii cercetarilor ce releva dependenfa
delincventei de factorul ereditar au fost contestate, fie datorita
nereprezentativit8.tii ~antioanelor, fie datoritii unor proceduri de
prelucrare ~i interpretare. Ceea ce putem accepta astiizi in urma unOT
astfel de studii, tara a exclude posibilitatea unor predispozitii
mo~tenite, este concluzia moderatii ca factorul ereditar nu constituie un
element determinant in constelalia multipla ~i diversa a etiologiei
conduitei de tip delincvent.

2.1.3. Teorii neurofiziologice

Une1e cercetari recente suslin existenta, pe de 0 parte, a relaliei


directe intre nivelul crescut de testosteron (hormon masculin) ~i
agresivitate, iar pe de aItii parte, relafia inversa intre nivelul de
serotonina (neurotransmiflitor) ~i agresivitate (Linnoila, 1983). Nivelul
scazut de metabolizant al serotoninei in fluidul cerebrospinal ar fi in
legatura cu tendintele de suicid, stiirile depresive, alcoolism,
impulsivitate ~i omucidere (Virkunnen M., 1989, apud Grecu,
Riidulescu, 2003). Cumularea celor doi factori, nivel crescut de
testosteron ~i sciizut de serotonina, ar genera 0 reaclie agresiva
incontrolabila de catre subiect. Aceste determinante psihofiziologice

52
nu exonereaza subiectul de responsabilitate, dar se pot constitui in
circumstante atenuante pentru actul violent.
o aWi categorie de cercetari (Handler, R., 1985) au pus in
relatie starile emotionale ~i sexuale cu sistemul limbic,considerat sediu
al vietii emotionale, "creier emotional" (Goleman, 2005). Stimularea
electrica a nucleului amigdalian sau a hipocampului genereaza, in
cazul ~arecilor sau pisicilor, agresivitate; in cazul oamenilor, acelea~i
proceduri au produs senzatii de teama ~i agresivitate. Interventiile
chirurgicale de extirpare a unor tumori din aceste paqi ale creierului
nu s-au dovedit semnificative asupra violentei pacientilor, in unele
cazuri, inregistriindu-se 0 incapacitate a pacientului de a mai relationa
afectiv cu semenii.
In general, astazi, cercetatorii sunt de acord asupra faptului ca
factorii ereditari ~i cei neurofiziologici au un eventual rol de element
predispozant pentru criminalitate ~i nu unul cauzal, factorii de
personalitate ~i cei din mediul social jucand un rol important in
promovarea sau inhibarea oricarei influente pe care caracteristicile
biologice Ie pot avea asupra unui comportament.
Analiza etiologica a delincventei este dominata astazi de doua
orientari complementare, cea psihologica ~i cea sociologica, intre ele
intercalandu-se orientarea psihosociologica.

53
2.2. SCENARII PSmOLOGICE

Abordarea psihologica, tara a ignora influentele condipilor de


merliu in determinarea tendintelor spre delincvenla, se concentreaza
mai ales pe analiza particularitaplor psihice, innascute sau dobandite,
ale personalitapi delincvente.

2.2.1. Teoria personalititii eriminale

Cele mai veehi tentative de explicare psihologica a


delincventei atribuie criminalului 0 personalitate aparte. Conform
acestora (philipe Pinel, 1801, Richard Dugdale, 1895, Henry Goddard.
1913), delincventul este un psihopat, un "degeneraf' mintal, sau
"sociopat", care a m~enit anumite tare psihice ce il determina la 0
conduita antisociala.
Chiar dad aswi nu se mai pune accentul pe mo~tenirea
tarelor, ideea "psihopatului" sau a "sociopatului" continua sa ramana
actuala, psihologii realiz8.nd portrete tipice ale personalitApi criminale.
in Masca sliniitiifii menta/e, Hervey Cleeklei (1976) formula
urmatoarele criterii in baza cacora se poate identifica 0 personalitate
antisociala(apud Greco, Radulescu, 2003, p. 100):
- farmec superficial ~i inteligentA emoponala, ce ofera posibilitatea
manipularii celorlalp prin simulare;
- sentimente lipsite de profunzime ~i de empatie, absenla
co~tientizarii gre~elilor ~i lipsa rem~carilor, indiferen!a
manifestata fata de consecintele negative ale fapteloT comise;
- conduite impulsive, de cele mai multe ori nemotivate, acpuni
dificil de inteles sau anticipat~

54
- incapacitate de a invata din experientele trecute ~l absenta
temerilor;
- egocentrism patologic, centrarea asupra propriului eu ~l
incapacitate de at~ament afectiv;
- atitudini de neincredere, nesinceritate, iresponsabilitate ~l rea-
credinta, relatii sociale instabile ~i de scurta durata.
Un inventar complex al trasaturilor de personalitate care ar
corespunde profilului psihopatului ~i, prin extensie, al delincventului
de mare periculozitate este realizat de un grup de psihiatri canadieni
(K. Gray, H. Hutchinson, 1964). Conform acestora, profilul psihopatic
al delincventului s-ar caracteriza prin:
- neputinta de a profita de experienta altora;
- lipsa sentimentului de responsabilitate;
- imposibilitatea de a relationa cu semnificatie ~i de durata;
- un control deficitar sau chiar absenta controlului asupra unor
impulsuri;
- simt moral puternic diminuat sau chiar absent;
- imaturitate emoponala;
- egocentrism puternic;
- purtare pregnant antisociala ~i distructiva;
- lipsa de semnificatie a pedepsei, ca element de modificare a
comportamentului (apud, C. Bocancea, G. Neamtu, 1999, p. 164).
Dupa cum se poate sesiza, caracteristicile atribuite criminalului
in eele doua teorii (~i in multe altele pe care nu Ie mai evidenpem) sunt
aproape identice. Sa insemne aceasta faptul ca delincventul are un tip
de personalitate aparte, diferita net de cea a nedelincventului? La
aceasta intrebare ne raspunde criminologul francez Jean Pinatel, (La
societe criminogene, 1971), care considera ca diferenta dintre
delincvent ~i nedelincvent este graduala ~i ca orice om, in circumstante
excepponale poate deveni un delincvent. Ceea ce ii deosebe~te pe

55
infractori de neinfractori este trecerea la act, ultimii rezistind tentatie,
in timp ce primii nu. Componentele nucleului personalitap.i criminale
care determina trecerea la act sunt in opinia lui:
egocentrismul (tendinta subiectului de a raporta totuI la
sine ins~i);
labilitatea (instabilitate, fluctuatie, improvizatie);
agresivitatea (de la simpla afirmare a eului ~i dinamism
combativ pana la ostilitate):
indiferenta afectiva.
Pentru ca un subiect sa treaea la act este necesar ca el sa nu fie
retinut de oprobiul social care este asociat rauracatorului. Acest proces
de "autolegitimare subiectiva" este asigurat de egocentrism. FaptuI ca
subiectul nu va fi retinut de ameninlarea pedepsei este explicat prin
labilitate. Obstacolele rnateriale susceptibile sa impiedice executarea
crimei sunt invinse prin agresivitate. in ultima instanla, cand subiectul
ajunge in situatia de a comite 0 crima, este necesar ca el sa nu fie
repnut de sentimentuI ca produce rau aproapelui Sall, atentand la
persoana sau bunurile acestuia Indiferenta afectiva asigura aceasta
ultima etapa a trecerii la act. Cele patru componente nu trebuie
considerate in mod individual. Numai reunirea tuturor componentelor,
precum ~i semnificapa corelap.ilor dintre acestea, dau un caracter
particular personalitap.i in ansamblul ei.
Un studiu realizat in statui american Colorado in anul 1956
(1.1.Conger, W.C. Miller), avand in vedere un ~antion reprezentativ
pentru baiep.i cu conduite delincvente, reliefeaza ca pana la varsta de
15 ani delincventii pot fi diferenp.ap. de nondelincvenp. amt prin
intermediul testelor psihologice, cat ~i prin evaluanle fiicute de
profesori, in funcp.e de indicatori cum ar fi: stabilitatea emop.onala,
impulsivitatea, suspiciunea, egocentrismul sau ostilitatea Baielii cu
conduite delincvente au fost caracterizap. ca instabili emotional,

56
impulsivi, suspici~i, cu ostilitate dispropoI1ionam in raport cu situatia,
egocentrici, anxio~i, nefericip ~i nesatisflicup de experienta lor de
viata·
Majoritatea cercemtorilor vorbesc in cazul delincventei
juvenile de prezenta unei imaturitip afective sau a uneia caracteriale.
Imaturitatea afectiva se traduce prin inconsistenta starilor afective,
instabilitate, indiferenta, ambivalenta afectiva, slaba dezvoltare a
emopilor ~i sentimentelor superioare, indeosebi a celor morale.
Asemanator, imaturitatea caracteriala se caracterizeaza (cf R~canu,
1994) prin:
autocontrol insuficient;
impulsivitate ~i agresivitate;
subestimarea gr~elilor ~i actelor antisociale comise;
indolenta, indiferenta, dispret fata de mundi:
opozitie ~i respingere a normelor social-juridice ~i morale;
exacerbarea unor motive personale egoiste, a trebuintelor
inferioare;
absenta sau insuficienta dezvoltare a unor motive
superioare, de ordin social ~i a sentimentelor morale;
dorinta unei viep u~oare.
In majoritatea cazurilor, afirma psihologii, tuiburanle
caracteriale pot fi descifrate inca din copilaria timpurie, croniciz8.ndu-
se ulterior ~i caracteriza.nd "copilul problema".
In legatura cu imaturitatea intelectuala sau eu inteligenta
delincventilor lucrurile nu sunt la fel de clare. Ceea ee este evident este
faptul ca printre minorii delincvenp gasim un numar relativ mare de
eazuri ce prezinm carente in dezvoltarea lor psiho-intelectuala.
Capacitaple intelectuale reduse ii impiedica pe mulp dintre ei in
anticiparea consecintelor ~i implicatiilor acpunilor, mai ales pe termen
lung ~i, in acel~i timp, sa evalueze rational raportul dintre c~tiguri ~i

57
pierderi. To~i, suntem indrepmtiti sa ne intrebam daca delincventii au
comis delictul pentru ca au 0 capacitate intelectuala redusa, sau au fost
prin~i din aceasta cauza, cei mai inteligenti fiind "oameni cinstifi"? Pe
de aim parte, sunt categorii de delicte ce solicim capacimfi deosebite ~i
sunt comise de catre persoane cu 0 inteligenfi superioara. Pare mai
pIauzibil sa conch idem ca nivelul mintal scazut poate prezenta 0
premisa a infracfionalitafii, atunci cand este asociat cu perturbari de
ordin emotiv-afectiv ~i cu alte elemente ce fin de valorile ~i atitudinile
subiectului, respectiv cu contextul socializarii.
La finaIul acestor considerapi, se cuvine sa facem cateva
observafii. in primul rand nu trebuie sa uitam ca trasaturile de
personalitate se inscriu, ca orice alm dimensiune a umanului, pe un
continuu ~i numai modalitatea specifica de analiza rafionala face ca
acest continuu sa fie sectionat in categorii distincte. in al doilea rand,
biografiile criminalilor sunt intotdeauna reconstructii consecvente unei
etichetari retrospective. Daca Ion Creanga ar fi fost etichetat ca
delincvent, furtul cir~elor ~i alte nazbatii ale copilanei sale ar fi intrat
intr-o schema ce prefigurau comportamentul criminal. ~i in al treilea
rand, profilul psihologic al criminalului ignora categoriile de
infracfiuni, plecand de la premisa simplista ~i, in fond, eronata, ca
personalitatea delincventului ar fi ac~i. Putem insa ignora
diferentele dintre un violator inrait ~i un adolescent care fora dintr-un
magazin, sau dintre un criminal in sene ~i femeia parasim care se
prostitueaza, intre inaltul demnitar, care prin mijloace "subtile"
prejudiciaza statuI de sume imense ~i un consumator de droguri, intre
cel-care conduce sub influenfa bauturilor alcoolice ~i funcfionarul care
prim~te mita? Evident ca intrebarea este doar retorica. Profilul
personalitafii delincventului este WI model abstract, nelipsit de
semnificatie, dar numai un model, cu toate limitele asociate unei astfel
de simplificari.

58
SWltem ceea ce sWltem ca rezultat al combinarii factorilor
IIlO§teniti cu cei dobandip in prima cop ilarie, sau mai tarziu, ~i
consolidap ulterior prin experientele particulare de via!a, in anumite
condipi ale mediului social. lar daca este sa ne referim la Wl act
(criminal) anume, aici intervin in discupe ~i elemente ale contextul
situational (legate de starea subiectului, starea victimei, situapa de fapt
etc).
Despre rolul factorilor din prima copilarie vorbesc, indeosebi,
teoriile psihanalitice.

2.2.2. Teoria psihanalitici asupra delincventei juvenile

Conform teoriei psihanaJitice, copilul vine pe lume ca 0 fiinta


pur instinctiva, guvemata de principiul pliicerii, caruia i se vor opWle
treptat exigente ale principiului realitiipi, care caracterizeaza adaptarea
sociala, in urma unui proces lent de reprimare ~i sublimare a
pulsiunilor. Comportamentul deJincvent este determinat de prezenta
Wlor conflicte infrapsihice ale copilariei; traumele acestei varste vor
avea consecinte pe intreaga durata a vie!ii.
Analizele de orientare psihanalitica atribuie tanarului
delincvent 0 structura nevrotica, manifesm prin conflicte intra- ~i inter-
personale, generate de momentele constituirii supraeului ~i de ~ecul
rezolvarii complexului Oedip. Carentele afectivitapi mateme, sau
absenta identificarii cu tatal, ar genera traumatisme care reapar la
varsta adolescentei sub forma crizei de identitate, generatoare de acte
impulsive ~i agresive proiectate asupra celor din jur. Comportamentul
delincvent este inteles ca produs al compensarii frustrarilor ~i al
proiectiei agresivitatii.

59
Agresivitatea este, in opmla lui Freud, 0 tendinta psihidi
Innascum, originata in pulsiunea mortii, in Thanatos, care face un
cuplu indisolubil cu pulsiunea viepi, cu Erosul. Ea poate fi introiectata
sau proiectata asupra obiectelor exterioare, in raport cu puterea
supraeului Sadismul nu este deem 0 proiectare extema a agresivitatii,
in timp ce masochismul poote fi gandit ca orientare a pulsiunii agresive
asupra propriului eu.
Plecand de la conceppa originara a lui S. Freud, E. Erikson ~i 1.
Lacan completeaza aceasta perspectiva cu una culturalista asupra
genezei personalitapi ~i dependentei sale de mediul social ~i cultural.
Daca ar fi sa sistematizam teoriile sustinute de catre adeppi lui
Freud, am putea distinge urmaroarele accente explicative:
- comportamentul delincvent este rezultatul evolupei nevrotice
a personalitapi;
- absenta sublimarii, a substituirii pulsiunilor inco~tiente cu
activitati socialmente acceptate, genereaza tensiuni ce pot lua forma
unor conduite antisociale;
- complexul oedipian, cu suprimarea sirnbolica a parmtelui de
acel~i sex, poate genera un complex de vinovape; daca ostilitatea fatA
de tata este reprimata, agresivitatea va fi direcponata spre acte
criminale;
- UTafata de tata ar determina proiecpa acesteia asupra figurii
autoritapi;
- un tanar avand sentimentul culpabilitapi indus de supraeul
putemic va avea 0 dorinta incontrolabila de a se autopedepsi ~i va
cauta cu obstinatie satisfacerea acestei nevoi; pedeapsa apare ca 0
justificare morala a crimei comise;
- un supraeu foarte putemic dezvoltat in prima copilarie ar
putea determina reprimarea pulsiunilor ~i emotii1or negative, care
acumuland tensiune psihica ar exploda in acte violente in adolescenta,

60
dueand la eonduite inexplieabile prin eruzime, deseori eu mutilarea
vietimelor;
- un supraeu defieitar va genera ineapacitatea de a de inhiba
impulsurile orientate spre diutarea pHicerii, de a simp vina sau
compasiune fata de ceilalp, de unde §i un comportament agresiv §i
antisocial;
- unele manifestiri delinevente pot aparea ca modalit8.p de
supracompensare a unor ooze narcisice, resimpte ca stari de
devalorizare, insingurare, nesiguranta;
- indivizii deprivap in prima copilarie de obiecte ale dorinlei
lor ar dezvolta 0 reactie compensatorie, putand deveni alcoolici pentru
a-~i satisface pulsiunile orale, sau sadici, pentru a-§i compensa
pulsiunile anale.
La acestea, unii cercetitori adauga privarea de dragoste in
copilarie, coreland elementele unui triunghi compus din lipsa de
afectivitate - psihopatie - violent:ii, iar altii adauga enurezisul, ca semn
al unui sistem nervos autonom hipo-reactiv, eu ineendierea sau
placerea privirii focului, activitate excitanta, eu cruzimea falii de
animale, indicand lipsa de simpatie falii de victime, printre indieii de
diagnoza sau prognoza pentru conduita delincventa.
*
Evaluand teoriile care pun criminalitatea pe seama
caracteristieilor individuale, Briar §i Piliavin (1965, apud Oigen, 2002)
formuleaza urrnatoarele conc1uzii:
factorii etiologiei nu opereaza nieiodat8. in mod uniform;
indivizii care poseda predispozitii identiee nu urmeaza eu
necesitate acela§i itinerariu, adica nu devin automat
delincvenp;
majoritatea delincventilor adolescenti renunta la aceste
obi§nuinte la varsta adulta;

61
o proportie mica de delincventi, probati oficial, poseda
trasaturile psihologice care compun modelul criminalului.
Explieapile psihanalitiee par a fi adecvate mai ales
comportamentului compulsiv al nevrotieului sau psihotieului, care
comit delictul ca urmare a unor presiuni irati-onale irepresibile ~i mai
putin situatiei delincventului rational ~i calculat. Distincpi intre diverse
tipuri de criminalitate gasim la Alexander ~i H. Staub (apud Mitrofan,
Zdrenghea, Butoi, 1992), care realizeaza urmatoarea clasificare:
- criminalitate imaginarii, care transpare in vise, fantezii sau
acte ratate;
- criminalitatea ocazionalii, ce are loe in situapi in care eul
este amenintat iminent;
- criminalitate obi§nuitii, care cuprinde trei tipuri de criminali:
- criminalii organici, cu 0 personalitate ce pne de
psihiatria clasiea (bolnavi eu alteran mintale);
- criminalii nevrotici, care actioneaza in funepe de
mobiluri ineon~tiente;
- criminalii normali, sanat~i din punet de vedere
psihie, dar care sunt tarati-din punet de vedere social.
Despre criminalitatea acestora din urma, sanato~i psihic dar
tarati din punet de vedere social, vorbesc teoriile psihosociale ~i eele
sociologice.

62
2.3. SCENARIUL PSIHOSOCIAL

Teoriile care se inscriu in acest scenariu pun in relap.e


caracteristicile biologice ~i psihice ale copilului ~i tanarului cu mediul
in care este el socializat. Giddens (2001, p. 197) recuno~e meritul
teoriilor biologice ~i psihologice, care "pot identifica anumite
caracteristici de personalitate care, in anumite contexte de invatare
sociaUi ~i experienta, ii predispun pe anumip. indivizi sa-~i indrepte
atenp.a supra aetelor delictuale". Premisa de la care pleaca aceste teorii
este aceea ca orice conduita de tip delincvent este rezultanta
interactiunii factorilor individuali, bio-psihici cu cei sociali, ai
mediului in care copilul cre~te ~i se dezvoltii; caracteristicile
individuale, biologice sau psihice, reprezinta doar potentialitap. ce se
pun in valoare, se actualizeaz3, numai in anumite conditii de mediu,
datoritii, in primul rand, mecanismelor specifice proceselor de invatare
sociala.
Dintr-o astfel de perspectiva, unii cercetatori (H.J. Eysenck, B.
Skinner) subliniazii erorile educatiei ~i socializarii morale, care
genereazii ~ecul asimilarii ~i internalizarii normelor de conduita.
Ignorarea motivap.ilor personale ale taniirului, sistemul defectuos de
sanctiuni, interdictiile severe, modele negative etc. impiedica
dezvoltarea autonomiei morale, intarind motivatiile negative ale
conduitelor care violeazii norma morala.
Analiza psihologica se extinde asupra factorilor generatori de
tensiuni ~i conflicte, dintre care cei legati de familia tanaruIui sunt
considerati cei mai importanP.. Copilul recepteaza ca 0 curie de
rezonanta conflictele ~i tensiunile intrafamiliale, dobandind tulburan
psihomotorii, comportamentale ~i sexua1e. Carentele functiilor
principale ale familiei (subzistenta, protecp.e, afecp.une, socializare)

63
explica de ce peste jumatate dintre delincventi provm din familii
dezorganizate.
E~ecul socializarii se manifesta ca un deficit al maturizani
sociale ~i implicit ca un deficit al dezvoltarii personalitapi. G. Canepa
(apud Petcu., M., p.147) enumeri ca trasaturi ale imaturitapi
psihosociale urmatoarele caracteristici:
- toleranta scazuta la frustrare;
- autocontrol deficitar, impulsivitate ~i agresivitate;
- egocentrism;
- subestimarea gravitapi actelor antisociale comise;
- subdezvoltarea sentimentelor morale, a motivelor superioare
de ordin social (invatare, munca);
- evitarea efortului voluntar, dorinta realizarii ~are, tara
munca, opozipe fata de normele juridice, morale etc.
Cu un sens apropiat celui de imaturitate psihosociala,
Mucchieli vor~e de 0 disocialitate a delincventului, manifest! prin
divergenta fata de mediu social exprimata prin:
neacceptarea colectivului;
falsa perceppe sociala a celor din jur;
lipsa aprofundani ~i evaluani adecvate a consecintelor
aetelor comise;
- respingerea rolului social ce i s-a acordat inainte de a deveni
delincvent ~ipe care i-I pretindea colectiwl.
Aceste caracteristici ale delincventului s-ar datora conjuncpei
trasaturilor de personalitate cu mediul in care traie~e ~i se formeaz!
copilul. Avand in vedere polivalenta delincvenplor recidivi~ti,
legaturile foarte stranse dintre devianta ~lara ~i delincventa juvenila
~i corelafiile dintre fort, agresiune, sinucidere ~i toxicomanie, Maurice
Cusson (1997, p. 450-451) conchide existenta la anumiti indivizi a
unei predispozitii spre devianta. ,,0 virtualitate difuza susceptibila de a

64
se actualiza intr-un mare numar de comportamente condamnate",
manifesta prin transgresiuni polimorfe. Aceste predispozi!ii sunt
mo~tenite ~i dobandite intr-un raport niciodata precizabil, iar
actualizarea acestei virtualitap depinde de context.

2.3.1. Teoriile mvatarii sociale

Teoriile invatarii sociale a delincventei acorda importanta


deosebita socializ3rii, considerand ca un comportament delincvent se
invata ~a cum se Invata ~i comportamentul conformist, prin
intermediul socializarii, prin interiorizarea modelelor, a normelor,
valorilor ~i tehnicilor de comportament.

2.3.1.1. Teorii ale imitafiei. Inca G. Tarde (La criminalite


comparee) considera delincventa un produs al imitatiei rezultata din
contactul repetat cu alti delincventi. Teoria imitatiei, partial
discreditata 0 vreme, este reluata ~i actualizata de catre Albert
Bandura, care Ii recta nobletea de altadata, prin relevarea importantei
agentilor sociali ca sursa de pattern-un de comportament. Potrivit
acestuia, copilul, observandu-i pe ceilal!i, codeaza informatia despre
comportament ~i folose§te aceasta informatie codata drept ghid pentru
actiunile sale ulterioare. Experimentele realizate de Bandura In
colaborare cu Dorothea Ross ~i Sheila Ross (1961) se des~oara pe
copiii de la gradinita, care sunt exp~i unor modele comportamentale
agresive sau nonagresive. Variantele experimentelor sale sunt

65
diferite19,dar toate converg la acel~i rezultat: simpla expunere la
modele agresive amplifica tendintele agresive ale observatorului.
Imitarea modelului depinde in buna masura de mecanismele de
intarire, sancpune sau recompensa pentru conduita agresiva, de
modelul adecvat statusului sexual (tendinta baieplor de a imita
conduita modelelor masculine ~i a fetitelor de a imita modele
feminine). Daca teoria lui Bandura vine din psihologie, cea a lui
Sutherland provine din sociologie, concluziile lor fiind identice:
conduitade tip delincventeste inv3fata.

2.3.1.2. Teoria asocierilor diferenfiale. Conform leone 1


asocierilor diferenfiale, propuse de Edwin Sutherland (1939),
reprezentant al ~colii de la Chicago (completata de teoria transmilerii
culturale - D. Cressey), criminalitateanu este nici innascuta ~i nici nu
rezulti din dispozipile psihice dobandite, ci este invatati in cursul

19 Intr-unul dintre experimente, Bandura utilizeaza trei grupuri de copii, primul


expus unui model agresiv, al doilea unui model nonagresiv Si un grup de control.
Copiii din grupul agresiv emu asezat:iintr-un colt allaboratorului, avaoo 0 sarcinA
simpIa, dar CD posibilitatea urIIWirii unui adult ce se comporta violent CD 0
papusA; expunerea la modelul violent dura 10 minute; grupul al doilea avea
~i sarcinA. dar adultul iSi fllcea de luem CD niste jucarii, ignor3nd papusa.
Dupii expunere, subiectii emu usor frustrati, apoi introdUSipentru 20 de minute
intr-o camera, CD diverse jucarii, printre care Si~ en pricina. Dup3 asteptMi,
copiii expusi la modelul agresiv it reproduceau. Experimentele se complica
ulterior, copiii fiind expusi unor modele agresive situate pe un continuum real-
fictiv, de la personaje reale, la expunere de film Si desene animate, confirtnandu-
se ipoteza conform careia existli 0 relape directa intre gradul de realitate al
modelului ~i tendinta subiectu1ui de a-i imita comportamentul. In aIte
experimente sunt vizate consecintele tipurilor de intmri consecvente conduitei
agresive, prin expunerea la modele agresive recompensate, respectiv la modele
agresive pedepsite.

66
socializarii, prin interactiune ~i comunicare, ~a cum este invatata ~i
respectarea legilor. Prin interactiunea cu "altii semnificativi", indivizii
i~i dezvolta atitudini ~i valori care ii fac mai mult sau mai putin disp~i
sa se conformeze normelor sociale. Aw tinerii cat ~i adultii se
confrunta cu modele pozitive (de conformare la norma) ~i cu modele
negative (nonconformiste) de comportament. A~area sau asocierea de
grupuri care respecta legea reduce riscul unei cariere delincvente, ~a
cum asocierea cu modele criminale va determina 0 conduita de tip
delincvent.
in teoria asocierii diferenpale, devianta este un rezultat
obi~nuit al prezentei unei subculturi deviante, in care oamenii invata
norme ~i comportamente antisociale. Top oamenii pot invata valori ~i
norme care ar putea fi numite antisociale; ceea ce conteaza este
frecventa contactelor cu aceste valori ~i norme, durata, intensitatea lor
~i varsta la care au loe aceste contacte. Copiii ~i tinerii, avand 0 mai
redusa experienl!, sunt mai vulnerabili la influente1e care conduc spre
un comportament delicvent.
Teoria asocierii diferenpale poate fi sintetizati in UIlll3.toarele
opt enunpm:
a) comportamentul criminal se invata;
b) invatarea comportamentului se realizeaza in interactiunea
cu alte persoane prin intermediul comunicani;
c) principalul conPout al invatarii este rezultatul influentelor
exercitate de c8.tregrupurile cu caracter intim ~ipersonal;
d) proeesul de invatare presupune asimilarea tehnicilor de
comitere a crimei, a direcpilor specifice ale motivelor, impulsurilor,
raponalizarilor ~i atitudinilor asociate acestui comportament;
e) lnvatarea presupune apropierea unor definipi favorabile sau
nefavorabile a codurilor legale;

67
f) persoana devine delincvenm din cauza expunerii excesive
la definipi favorabile viol4rii normelor;
g) asocierile diferenpale pot varia din punet de vedere al
frecventei, duratei, prioritapi ~i intensimpi expunerii la modele
criminate sau noncriminale;
h) amt comportamentul criminal, cat ~i eel noncriminal,
reprezinm 0 expresie a acelor~i trebuinte ~i valori generale (ace~i
nevoie de bani 11face sa fu.repe hot, sau sa munceasca pe cel cinstit).
Aceasta teorie explica persistenta criminalitapi in comunimp
speciale sau in mahalale. 0 dat§. ce subculturile deviante se dezvolta,
valorile, atitudinile, normele ~i comportamentele lor devin accesibile ~i
altora din comunitate. Aceste valori ~i comportamente sunt transmise
generaliilor viitoare prin socializare, comunitalile respective devenind
adev4rate pepiniere pentru comportamentul criminal, generatie dupa
generape. Intarirea unor astfel de conduite, prin absenta sanctiunilor ~i
recompensarea conduitelor deviante, conduce la sporirea criminalitipi
(teoria reintiiririi diferenfiale).

2.3.1.3. Teoria situaponala. 0 sene de cercemton considera ca


analiza situapilor ofera un rispuns adecvat problemelor legate de
geneza deviantei. in aceasti conceptie, situafia reprezinta ansamblul
circumstantelor exteme care preceda ~i insotesc comiterea unui act
deviant ~i care fac ca acest act sa fie mai mult sau mai pupn realizabil.
Cultura devianta ins~ita constituie 0 posibilitate care se aetualizeaza
atunci cand exism circumstante favorabile, amt in ceea ce priv~te
starea deviantului, eat ~i a obiectului, respeetiv vulnerabilitatea pntelor
(expunere, proximitate, atracpe, nesupraveghere), accesul la tehnica
necesara etc. Delincventii procedeaza la 0 ,,seleqie simaponala" dupa
care i~i orienteaza acpunea in fiecare dintre etapele realiz4rii
infracpunii ~i in funcpe de evenimentele care se produc. Cusson (1990,

68
p.86) enumedi 19 masuri utile pentru reducerea criminalitatii printr-o
mai bun! protejare a obiectelor care pot atrage delictul. De asemenea,
sunt corelati ~i factorii care contribuie la stimularea initiativei sau
re~itei delictuale (e. g. descr~ecea sinuciderilor in Marea Britanie in
momentul reducerii componentelor toxice ale gazului metan, sau ale
reducerii mOlloxidului de carbon eliberat de arderile motoarelor eu
combustie intern!). In acest sens, un interes aparte in sociologia
deviantei il prezinta mass-media ("devianta observata" in produetii de
film, diverse emisiuni TV, care pot stimula imaginatia ~i imitatia).
Asupra impactului mass-media asupra delincventei juvenile yom
revem.

2.3.2. Teorii ale controlului

In aceasta categorie includem acele teorii care considera ca un


comportament delincvent este datorat absentei controlului exterior ~i a
autocontrolului subiectului.

2.3.2.1. Teoria "rezistentei la frustrare" (containment theory)


combina perspectiva psihologica cu cea sociologic a. Frustrarea este
definit! ca fiind 0 "stare emotionala negativa, ce apare la privarea
individului sau a grupului de drepturile cuvenite, la neimplinirea unor
~teptari ~i sperante, ori ca efect al nesatisfacerii unor trebuinte"
(Tucicov, B., T., 1981). Intr-o acceptie apropiata, frustrarea este
considerata a fi starea unei persoane care "este privata de 0 satisfactie
legitima ~i care este i~elata in aspiratiile sale" (Sillamy N., 1967, p.
127). D~i nu ne propunem 0 discutie asupra conceptului, trebuie sa
subliniem to~i c! situatia care genereaza frustrarea nu trebuie
inteleasa ea fiind incalcarea unor "drepturi cuvenite" sau "privarea de

69
o satisfactie legitima", CI ca perceptie subiectiva a individului in
legatura cu ~teptarile sale.
Frustrarea nu genereaza automat un comportarnent agresiv, ci
determina stari de tensiuni psihice ce pot decl~a acte agresive sau pot
fi inhibate. Capacitatea individului de a se adapta situatiilor frustrante,
de a nu reactiona prin violenta. gasind solupi alternative de
compensare, a fost numita de catre Marshall B. Clinard toleran,a la
jiustrare. 0 tolerant! scazuta la frustrare genereaza comportamente
agresive, violente (teoriajiustrarii sociale).
Walter C. Reckless ~i colegii sm (1956) s-au intrebat de ce,
chiar ~i in zonele cu criminalitate ridicat8., unii tineri nu ajung
delicvenp. Raspunsul lor este acela ca in f$ diverselor frustrari
indivizii acponeaza diferit, in raport cu rezistenta intema ~i cea
extema. Comportarnentul criminal rezuIta din lipsa Wlui control intern,
efectuat de individ, ~i din lipsa unui control extern, efectiv ~i adecvat,
efeetuat de societate. Rezistenta exterioara este alcatuita din grupurile
socializatoare (familie, vecinatate, prieteni), care ofera posibilitatea
dobandirii unui status ~i sentimentul identificarii cu grupul. Cea
interioara este matricea care asigura tanarului co~ta identitalll de
sine ~i a imaginii de sine in raport cu altii, orientarea spre scopuri
dezirabile ~i tolerant! la frustrare. Aceste elemente pot fi cunoscute
prin teste de personalitate ~i de predicpe.
Pentru Reckless, dezvoltarea unei imagini bune despre sine, un
eu putemic, orientarea spre scopuri pozitive, simpll accentuat al
legaturilor de familie, orizont moral consistent, asumarea unor roluri
sociale semnificative, autodisciplina, toleranta la frustrare servesc ca
izolatori fata de subcultura delicventa inconjuratoare ~i ca mecanisme
de protecpe in calea reaqiei la frustrare prin agresiune.
Cel mai important factor este controlul intern sau
autocontrolul. Reckless ~i Dinitz (cf Grecu, Radulescu, 2003, p. 115)

70
au utilizat pentru studiul autocontrolului tinerilor din ariile
criminogene urmatorii itemi:
a) "Ai vrea, probabil, sa ajungi, candva, la inchisoare?";
b) ,,Daca descoperi ca un prieten te baga intr-un bucluc, continui sa
mai fii prieten cu el?";
c) "Sunt adultii, de obicei, impotriva taT';
d) ,,Exista printre prietenii tai, unii care au incaIcat legeaT';
e) "Ai incredere in tataI tau?";
f) "Pannpi tai te pedepsesc?";
g) ,,Personal, crezi ca ~ 0 persoana calma ... " normala .... , dinamica
.... ?".
Convingerea cercetatorilor americani este ca ac~ti itemi pot
constitui un putemic predictor al conduitelor delincvente.

2.3.2.2. Teoria controlului social. Daca Reckless a pus


accentul pe factorii intemi ai controlului, Travis Hirschi (1969)
construi~e propria toorie, cu aceentul pe faetorii externi ai eontrolului
social. Plecand de la teoria lui Durkheim a controlului social, Hirschi
afirma ca integrarea ~i legaturile sociale puternice ii fac pe oameni sa
accepte normele ~i valorile comunitatii lor ~i sa se conformeze
acestora Dintr-o astfel de perspectiva, delincventa juvenila este
determinata in mod esenpal de ~eeul socializani, manifest prin
incapacitatea familiei, ~colii ~i comunitapi de a impune eonformitatea
Legaturile soeiale putemice, care ii fac pe oameni sa respecte normele,
au cateva caracteristici definitorii, care reprezinta tot atatea forme de
control social:
- ata§amentu/ impliea legaturile putemice ale t8naruIui eu
anumite persoane semnifieative din comunitate ~i, in primul rand, eu
panntii. Relatia eu altii semnificativi one~ti ii determina pe eopii $i
tineri sa ia in considerare sentimentele ~i preocuparile acestora,

71
t8candu-i, ..dupa toate probabilitatiIe, sa actioneze In moduri
responsabile. Figurile simbol ~i grupurile de referinta se fixeaza in
etapa copilariei Ia nivelul grupului familial; in consecinta, daca familia
este deficitara sub acest aspect (dezorganizam, tara ~ament), atunci
riscul socializarii ratate este mult mai mare.
- angajamentul, sau investitia tinerilor In construirea unei
cariere sociale legale, Ie tempereaza comportamentul. Daca investitia
esteuna semnificativa sub aspectul duratei,energiei, eforturilor
depuse, atunci riseurile deIincventei sunt minime, eaci pierderile ar fi
mai mari decat beneficiile. Angajamentul corespunde unei socializari
anticipative, care ii proieeteaza pe tineri spre cariere nondelincvente20.
in absenta angajarii in proiecte de durata ce au ca scop realizarea de
sine ~i atingerea unui anumit statut social, tinerii au tendinta unor
conduite hedoniste, asociindu-se in grupuri pentru a trai mai intens
bueuria .clipei .prezente; In aceste situatii, riscul deIincventional este
mai ridicat;
- implicarea in activit3.li nedeviante ~i eu oameni nedevianp,
afirma Hirschi, lasa mai puPn timp pentru comportarnent delincvent;
- sistemele de credinfii in valori legitime imp3.rt~ite leaga
laolalta membrii comunitatii ~i Ie intare~e rezistenta Ia acpuni
deviante.

20 In anii '60, un strigM mobilizator al celor care su$neau sehimbarea sociaIa era
"nu aveti incredere in nimeni peste treizeci de ani". Ideea fundamentaJA a acestui
slogan era aceea cAoamenii peste varsta de treizeci de ani erau putemic angajati
social, puteau avea familii, locuri de mundi sigure, pozitii sociale, ceea ce ii
fllceau mai p$ dispU§isa se angajeze in actiuni in unna cArora puteau pierde
totul. Situapa lor ii conditiona sa se conformeze valorilor ~ normelor sociale
existente. Mult mai expos este t3nArul, ale cArui angajamente sociale nu s-au
consolidat, iar expunerea la rise reprezintli 0 tentatie.

72
Cu cat sunt mai putemice cele patru elemente, cu atat este mai
pulin probabil un comportament delincvent ~i reciproc, cu cat lipsesc
aceste constrangeri, cu amt este mai facila transgresarea normelor
conventionale. in cazul delincventilor, societatea nu re~~e realizarea
controlului prin intermediul celor patru legaturi sociale mentionate.
in urma verificarii teoriei prin intermediul unei cercetari
asupra unui lot de 4.000 de elevi califomieni, Hirschi (1969, apud
Grecu, 2003, pp. 119-120) ajunge laurmatoareleconc1uzii:
tinerii profund ata§ati de parinti sunt mai putin inc1inati sa
cornita acte delincvente~
angajarea in activitati conventionale, ca frecventarea ~colii
~i refuzul de a chiuli sau consuma alcool sunt indica tori ai
comportamentului nondelincvent~
tinerii delincventi au legaturi slabe ~i distante cu
persoanele semnificative~
convingerile despre societate sunt similare tinerilor
delincventi ~i nondelincventi.
Cercetan ulterioare au evidentiat inconsistenta unor dintre
presupozitiile lui Hirschi, relevand, de pilda, faptul ea prieteniile unor
tineri delincventi pot fi mai puternice decat cele intre nedelincventi,
sau ea ata§amentul fata de parintii delincventi poate spori riscul
delincvenlei juvenile.
Dincolo de limitele posibile ale unor astfel de teorii, ceea ce
este evident este faptul ca lipsa autocontrolului individual, al infranarii
tentatiilor narcisiste, ca ~i diminuarea controlului societal favorizeaza
conduitele delincvente. Controlul nu este doar implicit, ~a cum am
vamt la Hirschi, ci ~i explicit, realizat de eatre societate prin institutiile
specializate in controlul social, politie ~ijustitie. ,,in conditii altminteri
egale,afirma M. Cusson (1997, p. 446), variatia criminalitatii este
invers propoqionala cu probabilitatea incarcerarii". Situatia din

73
Romania postrevolutionara ofera dovezi evidente asupra relatiei ee
exista intre criza autoritati~ eu diminuarea controlului social, ~i
delineventa juvenila.

2.3.2.3. Teoria neutralizllrii. 0 explicatie pertinenta privind


relatia dintre sistemul de eredinte ~i delincventa juvenila formuleaza
Gresham Sykes in eolaborare eu David Matza (1961), care arm ea
majoritatea tinerilor aflati in demo recunose normele ~i valorile
conventionale, wa a se deosebi din punet de vedere moral de alti
tineri. Ei ajung sa eomitii deliete numai atunci eand sunt eapabili sa
stapaneasca tehnicile de neutralizare, ca justificiiri subalteme. Printre
tehnieile de neutralizare autorii mentioneaza:
a) negarea responsabilitll{ii, motivand actiunea prin
influenta unor presiuni exteme, a unor stari inexplieabile,
impotriva propriei vointe;
b) negarea prejudiciului provocat, considerat un fleae, lipsit
de important! pentru victima (cei care au taeut armata
~tiu ea acolo nu se furil, ei "se imprumutii");
c) negarea victimei (blamarea sau acuzarea e~ ,J~i merita
soarta");
d) condamnarea acuzatorilor (politi~ corupti, violenti ~i
stupizi);
e) apelulla loialitate (invocarea spiritului de camaraderie, a
codului de onoare).
Invocarea tehnieilor de neutralizare constituie pentru Matza
inmciul acceptiirii principiale a codului moral conventional de cme
delineventi; tehnieile de neutralizare sunt posibile intrucm normele
morale nu actioneaza ca imperative categorice, ci ca unele
conditionale, ee permit multe exceptii (nu e bine sa omori, eu exeeptia
razboiului sau legitimei aparari, eand devine scuzabil). Aeeste

74
alternative sunt invatate in procesul socializarii, alaturi sau impreuna
cu valorile conventionale.

2.4. SCENARIUL SOCIOLOGIC.


ANOMIE, DEZORGANIZARE, EXCLUDERE 51 CONFLICT
SOCIAL

Abordarea sociologica completeaz8. perspectiva psihosociala,


punand in dependenta tendintele spre delincventa cu mediul socio-
cultural mai larg in care se formeaza copilul ~i tanaruI. Din aceasta
perspectiva, delincventa apare ca efect al deficientelor, conflictelor ~i
disfuncpilor sistemului social. Plasat intr-un mediu defavorizat,
adolescentul nu are mijloace legitime de a-~i atinge scopurile ~i adopta
rnijloace ilicite. Delincventa exprima un conflict al tanarului cu
valorile societc1tll in ansamblul ei, un protest apolitic contra
inegalitatilor ~i barierelor sociale din societatea adulplor. Acest
fenomen este amplificat de apartenenta la subculturi care realizeaza 0
socializare negativa.
2.4.1. Teoria anomiei. J. M Guyau este eel care introduce
termenul de anomie, prin care desemna discrepanta sau distanta care
exista intre 0 anumita norma moral a sau religioasa, ca norma idea/a ~i
norma interiorizatii, sau forma in care aceasta se regas~e in mod
concret in sistemul axiologic al unui subiect. Preluand acest concept,
E. Durkheim ii atribuie un inteles ~r diferit, ~i anume, acela situafie
de disfunctie sau insuficienta normativ-reglatorie intr-o societate la un
moment dat, situatie caracteristica crizelor de cr~tere sau de recesiune,
in care acpunea regulatorie a grupului social nu se mai poate exercita,
normele tipice care ghideaza comportamentul ne mai fiind adecvate
sau eficiente. Starea de deruta normativa este insopta de suspendarea

75
temporara a funcponalitapi normelor ~i slabirea controlului exercitat
de societate asupra comportamentului individual. Efectul situapei
anomice consta in reducerea capacitapi societapi de a mai structura un
comportament adecvat. Absenta standardelor clare pentru a ghida
comportamentul face ca oamenii sa fie dezorientaP, anxio~i,
dezorganizarea sociala rasfrangandu-se la nivelul dezorganizani
personalitapi.
In parte, 0 astfel de situape este 0 caracteristica a modemitapi,
bazata pe 0 solidaritate de tip organic, cu un grad redus de integrare
social a; pe masura ce soeietatea devine tot mai complexa, este tot mai
dificila menpnerea coeziunii sociale. La aceasta caracteristica general a
se adauga ~i dezorganizarea sociala determinata de marile crize sau
depresiuni, de procesul de wbanizare, care reduce funcpa de
socializare ~i control exercitata de comunitate ~i vecinatate. Reducerea
sau absenta eontrolului exterior induce conduite de tip delincvent.
Aspectul acesta este eu atit mai evident in postmodernitate,
caracterizata prin relaxare morala, liturghia austera a datoriei fiind
inloeuita eu elogiul drepturilor ~i libertatilor individuale, care statueaza
consumatorismul ~i hedonismul ca forme normale de existenti.
2.4.2. Teoria tensiunii structurale. Pe aceasta baza teoretica, R.
K. Merton (1938) reformuleaza ~i dezvolta teoria, aratand ca devianta
se n~te dintr-o tensiune structuralii., care rezulta din lipsa unei relatii
de adecvare intre scopuri/e sustinute cultural ~i mij/oace/e oferite de
societate pentru atingerea acelor scopuri. Deviantii sunt incapabili sA
atinga scopurile aflate sub presiunea pentru sueces21, din cauza lipsei

21 Poote aceaslA presitme pentru succes, in condilille unci marl inegalit'1ti a


veniturilor ~ a unei politici publice insensibile fatA de cei dezavantajap explica,
in parte, faptul ca Statele Unite au cea mai inalt'1 ratA a infraqiunilor violente,
(dupa unele statistici de nona on mai mare decat media tarilor europene (A.
Giddens (2001, p. 203) afimm ca in Detroit, cu 0 populatie de un milion ~

76
de mijloace adecvate. Anumitor grupuri de indivizi Ii se refuza
sistematic accesul catre scopurile culturale recunoscute, prin diferite
bariere structurale. Aceasta situape duce la un sentiment de inadecvare
la structurile societale. Cand scopurile nu pot fi atinse prin mijloacele
conformismului social, sunt alese alternative delincvente. IncaIcarea
normelor apare astfel ca un raspuns "normal" al persoanei care
acponeaza in cadrul unui anumit sistem de organizare a societapi, care
ii blocheaza posibilitaple de utilizare a mijloacelor legale.
Modalitaple de adaptare a individului la situaria la care ia parte
sunt, in opinia lui Merton, urmatoarele:
- Conformitatea, eel mai raspandit mod, eel care asigura
stabiIitatea obi~uita a societaplor; conformistul accepta atat scopurile
culturale cat ~i mijloacele instituponalizate pentru atingerea acestor
scopun.
- Inovapa, cand 0 persoana accepta scopurile culturale
standard, dar nu accepta mijloacele consacrate social pentru atingere a
acestor scopuri.
- RitualismuJ se refera la situatii in care persoanele care nu
accepta sau par sa nu inteleaga scopul cultural, acponeaza to~i in
moduri aprobate de societate (e.g., birocratul stereotipic, care este mai
atent la a se asigura ca toate formularele sunt completate deem la
atingerea scopului acestor formulare).
- Evaziunea descrie situapa persoanei care a abandonat
viziunea competitiva, renuntind atat la scopurile, cat ~i mijloacele
aprobate cultural; "retrasul" (Giddens, 2001) este individul care se afla
in societate ma sa fie: "bolnavi mintal, lunatici, paria, exilap,

jumAtate de locuitori, an loe mai multe crime raportate dec31 in intreaga Marea
Britanie, co 0 populatie de 58 de milioane de locuitori; accesibilitatea annelor de
foe, in opinia autorului citat, nn poate fi 0 explicatie, caci in Elvetia, de pildA,
anoele de foc sunt foarte accesibile, dar ratele violentei sunt extrem de mici).

77
ratacitori, vagabonzi, ce~etori, betivi cronici, drogati etc." (Merton,
1965, p. 186).
- Rebeliunea este un mod de adaptare prin care persoana
respinge scopurile ~i mijloacele aprobate eultural ~i Ie inlocui~te cu
alte scopuri ~i mijloace alternative (e.g., revolutionarul sau eel care
protesteaza pentru drepturi civile).
Urmatorul tabel surprinde relatia scop-mijloc ea modalitati
specifice de adaptare, redand eu + acceptarea ~i cu - respingerea:
++
--
±Rebeliune
Conformitate
Ritualism
Evaziune - +Scopuri
+-±
Nr. Moduri
Mijloace
de adaptare
InovaPe
1

Tabelul Dr. 2. Modalitiifi de adaptare

Potrivit teoriei tensiunii structurale, sursa deviantei se regase~e


in societate, in structura sociala ~i in cultura, mai curand decat in
individ Argumentul forte care sustine 0 astfel de toorie este acela ca
devianta este mult mai frecventa in clasa de jos, in eazul careia caile
pentru succes, acceptabile social, sunt mai pupn accesibile.
2.4.3. Teoria dezorganizarii socia/e. Operationalizand teoria
lui 'Merton, teoreticienii ~colii de la Chicago, Clifford Shaw ~i Henry
Mac Kay (1942) realizeaza 0 ancheta in Chicago ~i apoi in alte
douazeci de or~e americane, coreland dosarele delincvenfilor minori
judecati de tribunal eu cartierele din care provin, desenand harp ale
criminalitafii. Rezultatele cercetarii ii determina sa conchida ca in

78
marile metropole americane rata delincventei este mult mai ridicata
decat in celelalte o~e; comunitaple eterogene, cu grad scamt de
structurare ~i coeziune, cu un control social deficitar ~i ineficace se
caracterizeaza printr-o rata ridicata a criminalitapi. Dezorganizarea
sociala se asociaza, dupa unii auton (W.IThomas, F. Znanieeki), unei
dezorganizari de personalitate. Prin urmare, locul de domiciliu este un
bun indicator al destinului probabil al individului, in cartierele sarace
deIincventa prezentandu-se ca 0 tradipe social a, inseparabiia de viata
comunitapi. Solupa pentru diminuarea fenomenului ar Vlza
remodelarea mediului social.
2.4.4. Teoria excluderii socia/e. De pe pozitiile fundamentale
ale tensiunii structurale au fost elaborate teorii ce accentueaza
dimensiunea ideologica, considerand ca excluderea sociala genereaza
modele alternative de conduita, indezirabile social, care funcponeaza
ca mecanisme de protectie sociala pentru acele categorii sociale
excluse.
2.4.5. Teoria "ec%giei socia/e" elaborata de 1. ~i P. Blau
(1982, apud Greeu; Radulescu, 2003) avertizeaza asupra riscului
deprivarii relative generate de amestecarea populaliei sarace cu
populatia bogata, situatie care se regas~te ~i in Romania. Proximitatea
veeinatipi dintre saraci ~i bogap acutizeaza procesele de comparare
sociala ~i, considera autorii, se constituie intr-un predictor putemic al
unei rate inalte de criminalitate.
2.4.6. Teoria subculturilor deviante. A. Cohen ~i M. Gordon
in teoria subcu/turi/or deviante (apropiata teoriei grupuri/or de /a
marginea strazii - W.F. Whyte) sustin ca "subcultura" apare ca reacpe
de protest fata de normele ~i valorile societapi, cuprinzand indivizi
care au sentimentul ca Ie SlDlt blocate caile de supravietwre ~i
ascensiune sociala. De aceea, subcultura include un set de valori ~i
norme diferite de cele ale modelului cultural dominant, uneori chiar in

79
opoZltle CU acestea "Subcultura delincventa, afirma criminologul
american A. Cohen, i~i extrage normele proprii din cultura global~ dar
Ie inverseaza sensul. Conduita delincventului este normal~ in raport cu
principiile sub-culturii sale, tocmai pentru ca ea este anormala dupa
normele culturii globale" (1955, p.26). Copiii mediilor populare sunt
pri~i intre doua registre de prescriptii, cele ale valorilor dominante
vehiculate in mediul ~colar ~i in mijloacele de comunicare ~i cele ale
mediului lor inconjurator, decalajul celor doua structuri normative
conducandu-i pe unii dintre ei, ca 0 reaqie funcponal~ sa adopte
conduite deviante: "... diferite modele de socializare sunt asociate
diferitelor clase sociale, iar socializarea in clasa mijlocie se arata a fi
mult mai eficace pentru a-i pregiiti pe copii pentru re~ita sociala decat
socializarea la clasele inferioare. Din acest motiv ~i din altele, copiii
din clasele inferioare au mai multe ~ sa cunoasca ~ecul ~i
umilinta. Pe scurt, ei sunt antrenati intr-un joc in care altii sunt tipic
invingatori, ei fiind perdan!i, neclasa!i. Un mijloc prin care pot rezolva
aceasta problema consta in repudierea ~i retragerea din joe, in refuzul
de a recuno~te autoritatea regulilor ~i in nascocirea de noi jocuri eu
propriile lor reguli sau criterii de statut, reguli prin care ei se pot
realiza in mod satisfacator" (Cohen, 1971, p. 134). Mecanismul
interiorizani "noilor jocuri" este cel al socializani in grup, prin care
subcultura se reproduce, implicand generapi succesive de copii ce
reacponeaza ioo -un mod asemanator nevrozei, exterioriz3nd frustrarea
~i asociindu-se in "bande" cu conduita delincven:m (Banciu, 2002).
Conform autorilor aminti!i, exista trei tipuri dominante de
subcultura delincventa, mai ales in randul adolescentilor din zonele
urbane:
- modelul delincvent, care se bazeaza pe valori de tip
delincvent, tinerii incercand prin frau~ furt, ~antaj sa obtina c~tiguri
materiale;

80
- modelul conj1ictual, care are ca norma de baza violenta, fOI1a
sau amenintarea cu fOI1ain rezolvarea oricaror probleme;
- modelul evazionist sau de izolare, prin care tanarul se retrage
intr-un univers propriu, guvemat de senzatiile aduse de narcotice.
Aceste modele apar deseori in forme combinate, bandele de
tineri22 caracterizandu-se, in general, prin nonutilitarism, in sensul ca
tinerii partieipa eel mai adesea la comiterea delietelor din solidaritate ~i
nu necesar din ratiuni de c~g, malipozitate, comitand acte
delincvente ca 0 sfidare la adresa eelorlalti, negativism, versatilitate,
autonomie. Reooind tineri care se confrunta CD probleme asemanatoare
(saracie, mizerie, ~maj, lipsa afectivitatii familiale), bandele se
structureaza ~i funetioneaza pe baza unui cons ens intim al membrilor,
in baza unor coduri de drepturi ~i obligatii, a unui sistem de norme ~i
valori opuse, in mare parte, societ3lii globale.
2.4. 7. Teoriile conj1ictului. Fundamentul teoretic al
conflictualismului se gas~e in teoria marxista, conform careia
societatea este eonstituita din raporturi de dominatie. Mentinerea
ordinii sociale nu vizeaza at3.t asigurarea coeziunii sociale, cat a
privilegiilor celor ce asigura funqia de condueere. Normele sunt
mijloace de reproducere a dominatiei, legitimitatea provenind din
monopolul puterii ~i din utilizarea fOI1ei (politie, justitie, armam).
Intrucat controlul asupra resurselor necesare nu este repartizat in mod
egal, societatea ii face pe oameni sa se angajeze in comportament
criminal, fie ca sa obtina ceea ce ei cred ca ar trebui sa aib!
(muncitorul "exploataf'), fie sa pastreze sau sa dezvolte ceea ce au
dobandit (capitalistul). Acest conflict i~i are originea direct in

22 Conform datelor organelor de politi-e,numai in Bucure~ti existApeste 200 ~ti

de cartier, ce cuprind in total aproximativ 1000 de membri, jumatate dintre ei


fiind consumatori de droguri.

81
competitivitateainerenti capitalismului,cu accentul sau pe profit, ~iin
incapacitatea muncitorilor de a realiza venitul necesar, pentru a se
putea mentine eel putin la un nivel minimal de existenta.
De pe 0 astfel de pozitie incarcati ideologic, Quinney (1974,
cf. Goodman, 1991) afinni ca proprietarii mijloacelor de producpe
controleaza sistemul legal; ei defmesc ca fiind delict sau crimi oriee
fapta ce le-ar ameninta privilegiile ~i proprietatile pe care Ie-au
acumulat. Din aceasti perspectiva, chiar acele crime care par
neinsemnate (e.g., joeurile de noroe, bautura, angajarea in legituri
sexuale i1icite)sunt considerate ca ameninta valorile muncii intense ~i
sobrietatiipe care se bazeaza structura capitalista.
in mod similar, Spitzer (1980) evidentiaza modul in care
autoritatea controleazi aparatul legal pentru a condamna tot ceea ce
ameninta functionarea capitalismului. De pildi, el afrrma ca, intrucat
cei care fura ameninta proprietatea celor bogati, acest comportament
este definit delictual. Mai mult, capitali~tii Ii definesc drept devianti
din punct de vedere social pe cei care nu vor sa efectueze munca
necesara pentru a face sa functioneze ~inaria capitalista, sau pe cei
care nu arata respectul cuvenit fata de autoritate, 0 cerinta importanta
in organizatiile ierarhiee capitaliste. Fiind 0 incalcare a regulilor,
teoreticieniiconflictu1uise intrebi "ale cui reguli?", ale celor elaborate
de catre eei bogati, pentru a fi respectate de catre cei saraci (Giddens,
2001, p. 195). In opinia lor, dreptul penal ar avea ca mandatul unic
reprimarea supu~ilorpentru perenitateaputerii.
Din aceasti perspectiva critica, delincventa apare, pe de 0
parte, ca rispuns adaptativ al claselor defavorizate de 0 societate
nedreapta, iar pe de alta parte, ca 0 eticheta pe care cei putemici 0
aplica unor conduite. Rolul etichetei va fi dezvoltat de catre teoria
reacpei sociale de marcaj sau teoria etichetirii.

82
2.4.8. Teoria etichetiirii. Una dintre teoriile cele mai des
invocate in zilele noastre teoria reacfiei sociale de marcaj sau teona
etichetiirii (labeling theory), construita de catre reprezentatii
etnometodologiei ~i interactionismului simbolic.
Teza principala a teoreticienilor reactiei sociale (Edwin
Lemert, Kai Erikson, Howard S. Becker, Erwing Goffman) este aceea
cii nici un comportament nu este prin el ins~i deviant sau conformist.
Devianta reclama 0 definitie, fiind rezultatul unei reactii sociale, prin
care grupurile care detin puterea elaboreaza ~i aplica norme ce califica
unele acte ca fiind deviante. In consecinta, sustine Edwin Lemert, nu
devianta produce controlul social, ci controlul social creeaza devianta.
Teoria reaetiei sociale leaga, in felul acesta, modurile micro ~i
macro de abordare a deviantei. Definitiile deviantei sunt realizate de
cme "antreprenorii mora1i", iar aplicatiile acestor definitii au loc prin
interactiunea personala cu altii ~ijoaca un rol semnificativ in dinamica
identitara a individului, in constructia ~i reconstructia imaginii de sine.
Delincventul devine delinevent pentru ca este etiehetat astfel, sistemul
justitiei criminale producand mult din ceea ee intentioneaza sa
corecteze. ,,Devianta, afirma Erikson (1967, p. 296), nu este 0
proprietate inerentii anumitor forme de conduitii: e 0 proprietate
conferitii acestor forme de ciitre publieuri care, in mod direct sau
indirect, Ie observa", iar Becker intiir~te, afirmand ea "devianta nu
este 0 calitate a actului comis, ci, mai degraba, consecinta apliciirii de
catre ceilalti a unor reguli ~i sanctiuni Impotriva unui contravenient.
Deviantul este un individ ciiruia i s-a aplicat aceastii etichetare;
conduita devianta este 0 conduitii pe care ceilalti 0 etieheteaza ea
atare" (Becker, 1973, p. 9).
Traiectul discursului argumentativ al teoreticienilor etichetiirii
poate fi sintetizat astfel: de~i din cand in cand toti oamenii se
angajeaza in acte care sunt definite de societatea lor (sau grupul) ca

83
fiind deviante, aceste acte deviante nu sunt totdeauna observate sau,
daca sunt observate, ele sunt considerate comportamente gr~ite
temporare (e.g. furtul dintr-un magazin al unui tanar dintr-o familie
avuta, considerat 0 joaca inofensivii, 0 expresie a nonconformismului
adolescentin). Aceasta este numita devian{ii primara (faptul de a
incilca 0 norma). Ceea ce este important pentru teoria etichetirii nu
este actul ins~i, ci devianfa secundara, recuno~terea oficiala a acestei
incilciri de catre 0 instanli desemnati in acest scop, adica etichetarea
publica. Eticheta altereaza sentimentul de identitate al persoanei,
producand 0 degradare de statut. Acceptarea identitapi deviante de
catre persoana care a comis actul poote fi considerati ca un stigmat,
care schimba in mod substanpal atat identitatea interpersonal a, cat ~i
co~tiinta de sine a persoanei etichetate ~i 0 conduce spre 0 "cariera
devianti" (Goffinan, 1963). Un act de devianli secundara poate, de
asemenea, duce la 0 etichetare retrospectiva a identitipi trecute a unei
persoane, pentru a 0 face sa se conformeze identitipi prezente
deviante. Reacpa sociala in fata deviantului, genereazi ca efect pervers
o ~care centrifugii, cu indepirtarea de normalitate. Devianpi
etichetap. sau excl~i cauti solutii pentru a supravietui ~i sunt nevoip sa
frecventeze mediul marginal deviant, in care presiunile pentru
conformitate nu se mai exerciti. Marginalizarea ~i devianta sunt
indisociabile, astfel incat, constati Cusson (1997), suntem in prezenta
unui efect pervers: reaepa sociala cr~e probabilitatea perpetuirii unui
comportament delincvent in loc sa il resoarbi. Contactul cu justipa 11
face pe tanir sa accentueze tehnicile de neutralizare folosite, sa-~i
reconsidere identitatea ~i sa se solidarizeze cu alpi aflap. In situap.a Iw.
Pentru E. Goffman, identitatea sociaIQ are doua dimensiuni,
cea virtuaIQ, atribuiti pe baza unor expectanle ~i una reaIQ, care atest8
adeviratele caracteristici ale persoanei. 0 identitate virtuala este
intotdeauna susceptibila sa cuprinda caracteristici care sa contamineze

84
identitate reala. Orice atribut care suscita 0 indoiala privind adecvarea
intre cele doua identitliti este un stigmal, care face din individ 0 jiin{ii
discreditata. Normalul ~i stigmatizatul nu sunt persoane, ci puncte de
vedere; nu existli devianp, ci indivizi p~i in situatia de a purta un
stigmat. Etichetarea nu este un marcaj irevocabil pentru un destin,
efectele ei put3nd fi reversibile, dar, de eele mai multe ori, nu se
intampla astfel. Distinctia propusa de sociologul "dramaturgiei
soeiale" ne face sa intelegem afirmaPa lui Cohen: "pe scurt, noi
suntem eu topi ~e contravenienp, dar ne deosebim intre noi dupa
modelele in care se incadreaza infracpunile noastre. Aceste modele
difera dupa nurnaml diferitelor infractiuni comise, dupa frecventa ~i
dupa combinapile lor, in care unele pot conduce la altele, conform unei
progresii caraeteristice" (Cohen, 1986, p. 59). Intrlim pe acest drum al
"progresiei caraeteristice" odati ce ne-am ins~it eticheta.
o astfel de pozitie ne atentioneaza asupra riscului etiehetarii in
general ~i, eu amt mai mult, in cazul adolescentilor, pentru care
valorile subalteme asociate varstei, indrazneala, spiritul aventurii,
noneonformismul, consurnul ostentativ, aprecierea barbapei, eurajului
~i duritlitii pot fi ~or etichetate ca fiind conduite delincvente. Desigur
se pot aduce ~i critici la adresa teoriei: unii criminali se angajeaza in
practici criminale sau deviante chiar daca nu sunt pri~i ~i niciodatli
exp~i unei identitap bazate pe deviantli secundara. Pentru unii, faptul
de a fi etichetat ca deviant este un stimulent putemic de a-~i schimba
mai degraba comportamentul decat de a-I continua. in final, exista
oameni in inchisori (e.g., violatori, ucig~i platiti) ~i in diverse tipuri de
institutii pentru boli psihice, deoarece comportamentul lor este 0
ameninlare pentru ei i~~i sau pentru altii ~i nu pentru ca actiunile lor
au fost arbitrar definite de eatre cei care au autoritate ca fiind deviante.

85
3. Caracteristicile sociologice ale tinirului delincvent ~i
portretul sau statistic
Prin prelucriri statistice ale datelor, sociologii stabilesc
caracteristici ale delincventuIui, luand in discupe v3rsta, genul, cIasa
socials., rasa etc., oferind nurneroase date interesante pentru analiza ~i,
mai ales, pentru predictia ~i preventia fenomenului deviant.
Norman Goodman, (1998), avand in analiza mai ales
criminalitatea din Statele Uniee, constata ea majoritatea delietelor sunt
comise de tineri cup~i intre 14 ~i 24 de ani, acest grup de varna
explicand mai mult de 40% din erimele violente ~i aproximativ
jumatate din toate delictele impotriva proprietapi. Furturile,
toxicomania, omuciderile ~i sinuciderile sunt preponderente la aceasta
eategorie de varsm.
Dupa acel~i autor, barbatii comit delicte impotriva proprietatii
de aproximativ patru ori mai mult decat femeile ~i earn de noua ori mai
multe crime violente. Conform lui Giddens, (200 I), in Marea Britanie
femeile reprezinta 3% din populatia britaniea din inehisori, dominante
in categoria delictelor la nivelul anului 1993 fiind frauda ~i falsul
(22,3%) ~i furtul ~i eomet1U1cu bunuri £urate (18,2%). Aceasm situatie
este explieata prin specificul socializarii, a presiunii pentru sucees in
raport eu genul dar ~i prin specificul unor acte delictua1e, care sunt
legate automat de gen (violul este 0 infracpune preponderent
maseulins., iar prostitupa 0 infraqiune preponderent feminina). De
asemenea, se apreeiaza ea agentii care apliea legea sunt deseori mai
~vaielnici in a eticheta femeile drept criminale decat in a etieheta
barbapi.
in ceea ce priv~e cIasa socials., cea mare parte dintre
delievenp sunt din c1asa de jos, la fel ~i victimele lor. Este tot atat de

86
adevarat §i faptul ca probabilitatea de a fi arestati §i condamnati e mai
mare pentru oarnenii din c1asa de joS23.
Conform lui Goodman, rasa este implicata in infracpune intr-
un mod cople§itor. Americanii africani sunt mult mai frecvent arestap
deem propo$a lor din populape. In 1986, cand ~a constituiau 12%
din populatie, ei formau carn 28% din arestari pentru crime grave, 33%
pentru crime impotriva proprietatii §i 45% pentru crime impotriva
persoanei (cf Biroul Federal de Investigapi al Statelor Unite, 1987).
TOtu§i,majoritatea criminalilor sunt albi. De asemenea, exista 0 relape
lntre clasa sociala ~i rasa, care afecteaza rata criminalitapi. Americanii
africani sunt mai frecvent arestati decat sunt albii, dar probabilitatea de
a comite delicte ale gulerelor albe este mai mica pentru arnericanii
africani decat pentru albi.
in final, de menponat tendinta de aglutinare a diverselor
devianfe: furt, violenta, alcoolism, toxicomanie, omucidere ~i
sinucidere, intre care exista legaturi foarte stranse24.
Alaturi de v8rsta, gen, c1asa sau rasa, analizele cantitative ale
fenomenului delincvent iau in calcul numeroase alte variabile ca
rezidenta, tipul infractiunii, categoria socio-profesional, originea
etnica, instrucpe §colara, status social, farnilie, profil psihologic,
ducand spre rea1izarea unui portret statistic al delincventului.
Acumularea datelor statistice permit, dupa John Braithwaite
(1989), sa spunem ca delincventa este comisa in cea mai mare parte a
cazurilor de catre un:
- individ de sex masculin

23 Situatia actuaI3 din Rom3nia este elocventa pentru a SlJS1:ine


aceast3 afinnape,
numeroase fund cazurile in care cei din clasa bogata gasesc diferite portite
juridice de a scapa de pedeaps3, uneori am3n3nd succesiv procesele p3na la
prescrierea faptei.
24 Pentru mai multe date statistice vezi A. Giddens, 2001.

87
- intre 15-25 de ani
- celibatar
- ell re~edinta intr-un or~ mare
- care a cunoscut 0 mare mobilitate rezidenpaHi
- are rezultate ~colare mediocre
- este in relapi bune Clldelincventii
Tinerii ar fi mai pupn angajati in delincventa daca:
- ar fi putemic at~p de activitap ~colare
- ar avea aspirapi profesionale inalte
- ar fi foarte legap de parinpi
- ar crede in respectarea legii.
Avand in vedere astfel de caracteristici, M. Cusson (1990, p.
71) realizeaza urrnatorul portret-tip al delincventului juvenil: ,,Este un
baiat crescut de 0 mama singura destul de ocupata, care I-a rasfarat, a
cedat capriciilor sale, dar nll i-a dezvoltat suficient dragostea de
munca. Invata intr-o ~coala profesionala in care profesori tara prea
multa experienp ii faciliteaza mai mult ~ecul ~colar. La mijlocul
ciclului ~colar, el abia ~e sa sene ~i sa citeasca. Este orientat atunci
spre un program minimal, in care i~i pierde timpul. Capata ob~uinta
de a lenevi, se inipaza in furt ~i incepe sa fumeze marijuana.
Abandoneaza ~coala ~i i~i caum un loe de munca. Avand ambitii
nerealiste, dispretui~e muncile de jos care ii sunt oferite. Mai multi
ani sllpravietui~e de pe 0 zi pe alta, subzistand datorim ajutorului
mamei, ajutoarelor sociale ~i pupnilor bani obpnuti oeazional. Prin furt
ajunge sa traiasca destul de precar ~i sa-~i procure uneori droguri"
(apud Oigen, 2002, p. 42).

88
4. Evaluarea teoriilor privind delincventa juvenili

Considerate separat, fiecare dintre teoriile enuntate sunt


susceptibi1e de a fi criticate pentru &ptul ca neglijea.zi anwnite aspecte
ale realititii, e1ud8nd anumite categorii de deliete ~i actori ai acestora
A§a procedeaza 1. L. Siegel (1989, apud Grecu; Radulescu, 2003, pp.
175-176), care realizeaza 0 evaluare a puncte10r forte ~i a ce10r
vulnerabile din cadrul teorii1or sociologice asupra delincventei,
aprecieri pe care Ie prezentam sintetic in Tabe1ul or. 3. in opinia
noastra, aceste teorii nici nu-~i propun sa prezinte 0 explicalie
exhaustiva asupra etiologiei posiblile a delincventei. Meritul lor
principal consti in faptul ci ne ofera 0 anume imagine asupra
fenomenului, ~i nu imaginea 1uiabsoluta.
Probabil cea rnai potriviti atitudine in rapot cu aceste teorii este
cea sugerata de epistemologia lui Thomas S. Kuhn ( 1976, 1982), in
conformitate cu care teoriile ~tiinlifice sunt paradigme asemeni
jocuriloT puzzle, care compun, cu figurine specifice (concepte ~i
instrumente), 0 anume imagine a realititii; alte jocuri opereaza cu alte
figurine, pentru a Teda 0 imagine particulara a acelee~i lumi; diversele
jocuri ne intregesc imaginea despre lume, dar nici una dintre ele nu
re~e~te sa surprinda lumea in ansamblul ei. Nu lipsesc, desigur,
ambipi de a surprinde in imagini holiste, lumea (delincventei) in
intregul ei. Yom urm8.rii in paragragul UIlll8.torastfel de incercan.

89
cum
sunt
ratele
conduitii
cum
se
ce acte
ariile
atunci
0tranzipe,
ajung
poate dovedi
clasain
de
ci
ciind
adopt!
nu din
0dela
conduite
comiterea
de
cAdaugi
are ariile
criminalitll.pi
de cucomise
unor
slums·urilor.
ridicate
rate inaltll.
Ie criminal alde Poncte
Puncte
nu
criminalitate
Crima vulnerablIe
limiteazil.
sunt
Wiesc forte
suntla
statisticile
in ariimai ridicate
criminalitatea
oficiale?
urbane, intineri
urbana.
tlirll.
Nu explicapile
expunerea
Stabile§te
persoane
Explicil.
apare
explicil.:
prezenta
Nu geneza
fine
persoanll.
prin
problemele pentru
qa
,imijlocie?
explicll.:
ale in
a) psihologice
pentru
dezorganizare
Evidenpazll.
ei
,iseama a)
tendintele unde
orafului.
de de b)
toatese
ce
principiilor
aapropiere.
fost
factorii Premisa
persoanele
expusi
care cu
cepe
teoriei cele
Comportamentul
majori
delincventll.?
infracpuni
sociologice.
formeazil.cele
anumifi
Explici
Oamenii
elementele
existii
structurii
criminalitllpi
Evalueaza
criminalitate
care§im ale
potembrii
urbane.
rate
diferenpale".
produc "asocierilor
tineri
invati
sociale.
mllsura
Ie
invll.tirii
Nu in
convenponale,
ei
recompensap
excesiv
Crima
Sugereazi infracpuni?;
explica:
influentei
em c1asei
Pune
criminalitatea.
defmipi
angaja programe
in ariile
un c)
si
in
a)
lor?;
cariere b) cat
mijloci~
aceste
,iantisooiale?; deb)
comitll
Explica defmipi
legituril.
de
0)
produs
de dece,
ce
ce de
dezorganizate comit
ce
totu§i,
unii aa san
adecvate
determinil.
reducere cum
infracponale. §ipentru
cei
se
Se adulp,
delincvenp
de§i aU
nu fost
Ignoril. deosebirile ajung
recompensap
intre infractori
indivizi.
Teorla
testare
actele a teoriei.asupra
iraponale
of em indicii de violenti?;
modului Nu de
erenpale

\0
o
atat
sase
cariera
valori
fost
comitl
mod
supun
cele Iin
0 dentific4
cercetareNusunt
coerent
testata
al4ture
iar
status
decWecare
empiric,sll
diferit
din
ell
claselor
violente.
similare.
eadrul
ale
defavorizate
Identifici
claselor in de
ExplicAmodul
explica lor
dob8l1dit
de culturii
Be
eforturile
criminalitatea
au
clasele claselor
favorizate. Be
defavorizate
Nude coportunitiplor
dintre
onflictele
defavorizate
din care
ofera
comportamentului
neconcluzive.
viafl Vi
societapi.
Indici
Presupune
biielilor
inspre ii
in determin4
evidenfl
criminale,care
Ignori
reprezentanpi
motivul Puncte
empirici
condipile
Premisa
cluele aEvidenpaza
Puncte
Blocarea
infracpuni.
,i
clasei
pentru
nu
de Nu
regulilor
faptul
cei vulnerabUe
in
de
convenponale forte
favorizate
caracteristici
Tinerii
Frustrarea
clasei
elementele
Indivizii
pe
vandalism
structurate indica
,,aluneci"
delincventa
majorA de
defavorizate,
ce ai
aapar
chiar
ca
claselor
Ignori
mijlocii.
devin
tinerii daci
este
stradAale
claselor
profitabil.
Nu Viun
iimijlocii.
infracpunile
infractori
inainte
delincvenp ,,neutralizilrile"
act
viepi
defavorizate.
faptul
determin4
cat sau cll
ce1e
adulp.pot
dupi raponal §itineri
explica motivapa anumitor acte
influentele
mijlocii.
Explica sprijinul
care
invaflanumit
de Arataexercitate
existentei
tip
indivizii
ce de
cA
numero§i unei
seactivitate cultura
reprezentanpi
"culturi"
oportunitatile
implicll
produc
delincvenp
§i criminaill.
conduite ilegale
intr-un
crima.
legii. claselor
sunt
Explici
convenponale.
Nu explici defavorizate
de actele Ignora
bandele
pe
comise
uniide de
cedelincventl
Explici
adopta
violarea
tineri Vialpinunu?;
suntNu
specializate
poate intr-un
exemnlu
claselor
nile comise de membrii
anume tip de Teoria
consumul
favorizate.
auto-distructive, qa sicum
infracpune.denenden1a
este, de
laselor

-~.~.
C
.....
::t
•••

~.~...
!S'
~
C~
(")
is'
I.H
:::-:
~
~.
5'"
I-j
c>,s.
5. Un posibil model etiologic al delincventei in Romania

Av3nd in vedere ansambluI teoriilor privind geneza ~i


semnificatia delincventei, putem afirma ca omul, ca fiinj:3 bio-psiho-
socio-culturala, este rezultatul unei sinteze originale ~i irepetabile intre
potentialitatile dobandite ~i achizitiile mediului soeio-cultural.
Fenomenul delincventei juvenile este favorizat de procese ee se
petree la nivel macrosocial, cum ar fi cr~erea aglomerarilor urbane,
mi~carile masive de populatie, muItiplicarea dificultaplor economice,
instabilitatea economica, ~omajul, intlapa, diversificarea proceselor de
aculturafie, aparifia unor subeulturi, disolufia controlului eomunitar
traditional, er~terea permisivitRfii ~i a tolerantei sociale, decaderea
moravurilor ~i obiceiurilor tradiponale, criza de autoritate. La acestea
se adauga inegalitafile 00., nejustificate legal ~i moral, sfidarea ~i
ignorarea problemelor reale, eoruptia ~i dispretul guvernanfilor ~i
parlamentarilor, procesele dizarmonice ~i disfuncfionale, cu aspecte de
anomie ~i patologie sociali.
La myel merosocial, putem aminti insu:ficienlele ~i disfuncfiile
instanlelor eu rol socializator, familie, ~al8, grup de munca, scaderea
controlului parental, dezorganizarea sau disolutia familiei, ere~terea
ratei divorfialitafii ~i instabilitafii euplului familial. Seoala, ineapabila
sa faca fata muitiplelor probleme care sunt lasate pe seama ei de eatre
eeilalfi factori demisionari, prolifereaza evaziunea ~i abandonul ~colar,
indiseiplina ~i mediocritatea, cr~ea numarului eopiilor problema.
La nivel individual regasim rezonante ale tuturor aeestor
fenomene in struetura psihica uniea ~i irepetabila a fiecaruia dintre noi.
Gilles Ferreol (1988, p.55) sintetizeaza ~ factori in felul
urrnator:

92
-Tulbur3ri
-Fenomenul
-Conflicte
-Microgmpuri-Alcoolism
-E~~lar
-Egocentrism.
-Dificultliti
- Componente
Biologica senzo-motorii
Tipuribandelor
-Conflicte cultmale
deimaturitate
de san ioIre
probleme
integrare generatii
afectivii
socialli
Factori
ociale
rieteni
rizante -Permisivitate
socializatoare:
-Toxicomanie
-Familie
-Rolul mass UI'banizmii
-Contracultur3
-Extinderea mai
media mare
criminalii

Tabelul nr.4. Factori implicap in geneza conduitelor delincvente

Dan Banciu ~i Sorin M. Radulescu ( 2002, pp. 126 - 135) au


incercat proiectarea ~i construcpa unui model de analiza etiologica a
delincventei juvenile in Romania, prin identificarea, selectarea ~i
ordonarea principalelor variabile explicative In raport cu locul ~i
importanta lor in lanlUl cauzal, repnand ca dimensiuni ~i variabile:
a) stnJctura §ifuncfionalitateafamiliei (caracterizata prin status
socioeconomic, grad de coeziune, relapi intrafamiliale, stil
educativ, model de autoritate etc);
b) injluenta jormativa a §colii (evidentiata de rezultatele
obpnute in munca educativa, performantele ~colare ale
tinerilor, tipurile specifice de control exercitate de catre

93
factorii educativi, natura ~i intensitatea unor acte
predelincvente cornise in ~coala ~i in afara ei etc.);
c) rolul soeializllrii profesionale exercitate de cafre grupul
profesional:
d) efeete exercitate de eatre grupul de apartenenfii (prieteni,
colegi, "g~ca") ~i rnodalitati de petrecere a tirnpului liber.
Aceste variabile au fost grupate ~i ierarhizate in funcpe de trei
niveluri explicative intermediare:
nivelul situatiei social-eeonorniee ~i eulturale a t3narului
deviant ~i a familiei acestuia;
nivelul de interdependenta a disfuncpilor activitaplor
educative ~i e~ecurilor socializarii;
nivelul de intensitate ~i forma abaterilor de la normele de
convietwre sociala ~i a actelor de incaIeare a legii de catre
rninori ~i tineri.
Dintre factorii sociali cu influente crirninogene, rnodelul
evidenpaza ca fiind rnai importanp:
~ecul socializarii sau socializarea discordanta ~i negativa in
familie;
gradul scazut de pregatire ~i adaptare ~colara (e~ec, abandon
~colar);
nivelul scazut de integrare profesionala sau integrarea
profesionala "negativa' (absenteism, indiseiplina, fluetuape
potenpala);
absenta unor rnodalitap adecvate de petrecere a tirnpului
liber.
Rezultatele cercetarii pot fi redate succint in urmatorul model
de analiza:

94
NIVELUL DE DEZVOLT ARE SOCIAL-ECONOMICA. SI
CUL TURALA. - indicatori statistici §i demografici

INSTANfE CU ROL DE SOCIALIZARE,


INTEGRARE SI CONTROL SOCIAL
- valori, norme, modele, scopuri ale diferitelor institutii §i organizatii -

I~~I ~ ~~
I MO~ALITATIDE PETREl ATIMPULUI
LIBJJ

la ••
- tip de infractiune
10-
FORME
+
FORME
POZITIVE!
DE SOCIALIZARE
NEGATIVE
+
- ocazie
PREDELINCVENTE
MANIFEST ARt

DELINCVENTA.

Figura Df.6. Un posibil model de analiza etiologica a delincventei


juvenile

95
Ca urmare, orice proiect de reducere ~i control a delincventei
juvenile trebuie sa aiba ca punct de plecare intelegerea mecanismelor
socializarii. In cele ee urmeaza vom analiza aceste mecanisme,
incepand cu eele din familie ~i continufuId cu cele din ~coala ~i grupul
de egali.

96
III. SOCIALIZARE SI DELINCVENTA

Structura temei:
1. Nevoia sociala de conformitate
2. Educape §i socializare ca modalitllp de impunere a
conformitllfii
3. Retelele socializarii §i agenfii ei
4. Locul socializQrii in ansamblul sistemului social
5. Delincvenfa din perspectiva paradigmelor socializarii
5.1. Paradigma psihanalitica
5.2.Paradigma funcfionalistll
5.3. Accentele structuralismului
5.4. Paradigma interacponista
5.5. Modelul dramaturgic

1. Nevoia de conformitate

Pentru a intelege delincventa, ca abatere semnificativa de la


conformitate, este necesar sa intelegem mai Inw conformitatea ~i
mecanismele instituirii sale.
Existenta ~i functionarea oricarei societati este dependenta de
consensul ~i conformitatea indivizilor ~i grupurilor sociale ce 0
compun la un anumit model normativ. Acest model normativ este
compus dintr-un ansamblu ierarhizat de valori, norme, reguli ~i
indatoriri, ce regleaza comportamentele ~i asigura stabilitatea societatii
respective.

97
Valorile reprezinta dezirabilul comun In raport cu care se
structureaza normele de comportament. In raport eu valorile se
struetureaza normele comportamentului. Normele sunt prescripp.i
ideale de comportament, care sunt resimpte deopotriva ca obligapi ale
fieearui individ ~i, in ace~i timp, ca resurse pentru aqiunea sociala.
Menirea lor este aceea de a asigura organizarea, coeziunea ~i
solidaritatea grupurilor ~i institutiilor, convietuirea ~i interactiunea
membrilor comunitap.i. Ele genereaza sistemul de drepturi ~i obligapi,
permit functionarea organizatiilor ~i grupurilor, stabilesc reguli de
conduita ~i aqiune pentru indivizi. Unele dintre ele sunt generale,
obligatorii pentru top membrii, altele sunt specifiee, pnand de 0
anumita pozitie ierarhiea.
Pozitia pe care un individ 0 ocupa intr-o dimensiune a
sistemului social defin~e statum/ individului, identitatea lui
recunoscuta social printr-un set de drepturi ~i indatoriri. Exigentele sau
~teptarile eelorlalti de la un individ ee oeupa un anumit status definesc
ro/u/ social. Normele apar astfel ea obligapi specifice rolurilor sociale
ale modelului normativ. Exercitarea corecta, normala ~i performanta a
rolurilor este rasplatita social cu recun~ea unui anumit status
social. Abaterea de la modelul normativ apare ca disfunctie ~i este
sanctionata social in raport cu gravitatea abaterii.
Invatarea ~i interiorizarea rolurilor sociale, a nomelor ce
asigura consensul social, cu alte cuvinte, instituirea conformitap.i este
sarcina prioritara a socializarii. Ce se intelege prin socializare ~i care
este raportul dintre socializare ~i educatie urmeaza sa analizam in
paragraful urmator.

98
2. Educape $i socializare ca modalitiip de impunere a
conformitiipi

in literatura de specialitate acceppunile acordate eelor doi


termeni, socia/izare ~i educape, epui.zeaza gama raporturile de
coneordanta intre termeni, de la raportul de identitate, la eel de
ineruci~are ~i eel de ordonare in ambele sensuri. Diversitatea
accepliunilor este datorati, pe de 0 parte, complexitapi raporturilor
existente intre eele doua procese sau fapte sociale, iar pe de alta parte,
perspectivelor diferite din care sunt abordate eele doua procese.
in aceeptiunea noastra, socializarea desemneaza procesul
prin care invatam sa devenim membri ai unei societati, prin
interiorizarea normelor ~i valorilor societ3tii respective ~i prin
deprinderea anumitor roluri sociale.2S Detiniti astfel, socializarea
ineepe 0 data cu intrarea individului in societate ~ continua, cu
intensitati diferite, pana la i~irea acestuia din ea Socializarea nu se
identifica nici cu procesul adaptiirii sociale (care presupune ajustarea
trasaturilor de personalitate ~i a conduitelor la anumite situatii de
interactiune sociali), nici cu eel al integrOrii sociale (definit prin
apartenenta ~i participarea neimpusa a individului la un set de norme §i
atitudini comune grupului). Adaptarea ~i integrarea soeiala sunt
componente ale socializiirii.
in alte accepPuni. termenul socializare are 0 conotatie
restransa la transformarea unui individ "dintr-o fiinti asociali intr-o
fiinta sociala, ineulcandu-i moduri de gandire, simtire, actionare"
(Cherkaoui, M., 1996, p. 248), sens prin care noi yom desemna

25 Vezi §i Marsball (2003, p.532). Psihologul iqean A Neculau (1983, p.55)


definC$le socializarea ca ,,1Dl complex proces psihosociologic de interiorizare a
unor nonne §i modele sociale de comportament, conducand la obtinerea statutului
de membru al unei colectivitAti sociale de catre individ".

99
socializarea primara, privita ca un atribut al copilariei, avand ca agenti
familia, perioada esentiala in formarea eului nostru social. Prin
socializarea prirnara copilul devine treptat 0 fiinla co~tienta de sine,
integrata in tipul de culturii in care s-a nascut, proces realizat prin
interiorizarea atitudinilor, valorilor ~i modelelor de comportare
specifice grupului sau comunitatii din care face parte26. Acest proces
presupune educatia
Prin educafie27 desemnam ansamblul de masuri aplicate mai
mult sau mai pupn intenponat ~i sistematic asupra individului, in
vederea dezvoltarii unor 'insu~iri fizice, morale, intelectuale 'in
conformitate cu un scop urmarit. Termenul educape e mai complex,
presupunand pe langa dimensiunea formativa ~i pe cea informativa, iar
ca finalitate, atit socializarea individului (constituirea eului sau
social 28, care sa-i permita integrarea ~i adaptarea sociala), eat ~i
individualizarea sau diferentierea subiectului ca personalitate distincta,
unica ~i irepetabila (constituirea eului sau individual29).

26 Vezi ~i definitia tennenului in Cherkaoui M., 1996, p.248. Pentru diferentierea


acceptiunilor sociologice de cele psihologice, care pun accent pe initiativa
individului, vezi :;i Dic,tionar de psihologie, coord. U. ~ehiopu, Ed. Babel,
Bucure~, 1997, p. 647 ~ Untl. ]a termenul sociabilitate ~i Dicfionarul de
psihosociologie, Ed. ~tiintifica ~i Enciclopedica, Bu~, 1981, p.227 ~i unn.,
la tennenul socializare.
27 Nu dorim sa ne substituim pedagogilor co ~ definijie, dar din
eonsiderente didaetice suntem eonstr3n~i sIi opermn eu 0 anumitli eonventie,
asUllliindu-netoate limitele inevitabile unui astfel de schematism.
28 Prin eu social desemnmn acea componentli dob8nditli a personalitAtiiconstituitA
din traslituri relativ coerente ~ stabile, comune majoritAtii membrilor unei
colectivitliti, exprimand ceca ce este identic intre indivizii uoei colectivitati.
29 Prin eu individual, concept corelativ eului social, desetnnam acea componenta

a personalitlitii constituitA din trasliturile originate, care 11individualizeazA pe


subiect in raport co ceilalti membri ai colectivitlitii.

100
Conform accepliunilor propuse, socializarea vizeaza
influenta societala global a asupra individului, realizata nu doar
intenponat ~i explicit, ci ~i difuz ~i fara intenpe (influenta pe care 0 are
grupul de cartier sau eel de egali asupra unui tanar, san influenta
mijloaeelor de informare in masa). Educapa apare conform
acceppunilor noastre ca un proces de socializare, dar, in acel~i timp,
~i ca unul de personalizare a fiinlei umane. Daca socializare presupune
absorpa socialului la sine, implicand in mod necesar 0 relativa
standardizare ~i uniformizare a individului, edueatia inseamna ~i
diferenpere, individualizare, particularizare. Raportul acesta dintre
socializare ~i individualizare a conturat doua tipuri distincte de
orientari pedagogice:
- orientarea sociocentricii, care acorda prioritate socialului ~i
stabil~te ca finalitate a edueap.ei integrarea optima a individului in
mecanismul social, orientare ce domina cultura europeana din
antichitatea greaca, de la Platon ~i Aristotel ~i pana in modemitate; este
pozipa specifica orientarilor funcponaliste san structural-
funcponaliste. Din aceasti perspectiva, scopul educafiei it reprezinta
realizarea conformifitii, determinarea accept8rii ~i supunerii fat! de
exigentele normative ale grupului ~i societalii in ansamblul ei;
- orientarea antropocentrica, ce acorda prioritate omului
individual, scop unic ~i suficient si~i, educatia viz3nd aetualizarea
posibilitaplor latente al copilului, pentru ca acesta s~i poata gasi
fericirea; inipatorul acestei orientari este considerat a fi J. J. Rousseau,
cu ideea conform careia omul este bun de la natura, dar societatea 11
corupe; prin urmare, copilul trebuie sa-~ consolideze natura buna,
printr-o dezvoltare libera, in absenta constrangerilor sociale; 0 astfel de
orientare "se refuza unor scopuri prestabilite ee ar violenta ~i perverti
natura copilului" (paun, 1982, p. 80). in prelungirea unei astfel de

101
orientari se situeaza reprezentantii ,,~colii active" sau ai "noii educatii"
sau abordarile de tip interactionist.
Cele doua orient3ri nu exista in fornta pura, fiind yorba de
accente puse pe dimensiWlea sociala sau pe cea individuala a fiintei
umane. Majoritatea teoriilor contemporane inte1eg edueatia deopotriva
ca una dintre cele mai importante mecanisme ale socializarii, ale
devenirii sociale a fiintei umane ~i, in acel~i timp, mijlocul cel mai
important al actualizarii posibilitatilor latente ale naturii umane
individuale.
in concluzie, putern spune ca socializarea presupune atat
ceea ce pedagogii numesc educafie forma/a, cat ~i ceea ce ei numesc
educafie informalii sau nonformalii, care in acceptiunea noastra nu este
propriu-zis educatie, ei influenti socializatoare. Daca nu folosim
termenul de socializare, atunei putem sa vorbirn de educatie formala ~i
informala. Daca introducem in discutie termenul de socializare, atunci
ceea ce numeam educatie informala poate fi considerata influenta
socializatoare. In consonanti eu aceste consideratii, yom putea spune
ca "omul invata cat trai~e", dar nu ca este educat cat trai~e, ci ca se
constituie intr-un mediu de rezonanta a influentelor socializatoare
intreaga viata.. Intre actiunea edueativa ~i influentele socializatoare
diverse pot exista ~i disonante sau chiar conflicte, intentiile urmarite
prin educatie fiind prejudieiate de presiuni contrare, ce vin din partea
diverselor medii cu care subiectul intra in contact.
Cu toate acestea, putem spune ca scopul socializarii, acela de
integrare a individului in colectivitate, este atins prin edueatie. Cu cat
edueatia este mai eficace, eu mat individul este mai bine integrat in
universul valorie al spatiului social in care trai~. Ineficacitatea
edueatiei, artifieialitatea acesteia, genereazii dificulmp de adaptare ~i
integrare social a, insatisfactie personal a ~i expunere la riseul ratarii
sociale. Orieum am privi lucrurile, prin prisma oricarei teorii

102
etiologice, delincventa juveniUi este expresia e~ecului educatiei ~i
socializ8rii de a impune copilului ~i tanarului modelele dezirabile de
comportament, adica, de a determina conformitatea; se poate vorbi
apoi despre cauza soo cauzele. acestui ~, despre caraetensticile
ereditare ~i eele dobindite din diverse medii ~i experiente de via1i-

3. Retelele socializarii ,i agentii ei

Ni~ele existentiale in raport cu care omul modem realizeaza


procese de socializare fiind extrem de diverse, putem vorbi de mai
multe tipuri de socia/izilri:
in raport cu mediulin care se realizeaza, putem distinge intre
socializarea primara, secundara ,i tertiri sau continua. Socializarea
primarii este primul tip de socializare la care este expus nou-nascutul,
putand fi definita ca "procesul prin care un individ biologic, asocial in
raport cu oncare dintre colectivitatile umane, dobind~te primul Sall eu
social, prima sa identitate socialii; socializarea primara echivaleaza Cll
llmanizarea individului" (Stinciulescu, 1996, p. 204).
Importanta mediului social este relevata de cazurile in care
copiii ~i-au petrecut primii ani departe de un contact uman normal30. in

30 Copilul s3lbatic din Aveyron, descoperit in padurile de 13ng3satul Saint-Serin


din sudul Frnntei, pe 9 ianuarie 1800, in v3rstl probabiIl de unsprezece sau
doisprezece ani, p3rea mai degraba animal decat om, urla, IRl avea simtul igieneL
i§i sIa§ia hainele, nu se putea recunOa§tein oglinda. A fost invatat sa mearga la
toa1eta, sa poarte haine. sa se imbrace singur, dar n-a reU§it niciodata sa
stapfuleascl\mai mult de c3teva cuvinte. A f3cut mici progrese §i a murit in varsta
de aproximativ 40 de ani; un alt caz devenit celebru este eel al celor doua fete
tinute in izolare de cAtrebunici, prezentat de Kingsley Davis. Ambele fete aveau
in jur de 6 ani cand au fost descoperite, neputfuld vorbi, merge sau ingriji. Anna

103
absenla mediului uman 'in primii ani de viala, copilu1 'i~ipierde multe
dintre disponibilitati1e de tip uman. Analizand efectele izolarii,
cercetatorii indica drept prima condipe a devenirii normale a
personalitiipi prezenta unui mediu social, in care copilul sa se bucure
de ingrijire, atenpe, rnangaiere ~i dragoste.
Socializarea 'in familie are mai multe componente:
normativa, cognitiva, creativa, afectiva. Avantaju1 ei este ca se
realizeaza intr-un climat impregnat de afectivitate, care faciliteaza
ins~irea valorilor ~i normelor. Succesul ei depinde de calitatea
interacliunilor din familie.
Pentru 0 perioada de timp socializarea primara 'insopta de
socializarea secundara. Socializarea secundara este realizatii in
institupile din afara familiei, respectiv in cr~ ciimin, gradinilii ~i
~coala, institupi care suplinesc Partial ~i completeazii socializarea
primara din cadrul familiei. In absenla familiei, astfel de institulii
preiau ~i sarcina socializarii primare. Succesul socializarii secundare
depinde de continuitatea sau concordanta valorilor in virtutea carora se
exercita eele doua tipuri de socializiiri; in bunii masura ~ecul
socializarii secundare, manifest in incapacitatea de integrare in regimul
~colar sau in devianla de tip ~colar, este determinat, de cele mai multe
ori, de existenta unor presiuni socializatoare contradictorii in cele doua
medii, sau de demisia explicitii sau implicitii a unuia dintre agenlii
celor doua tipuri de socializiiri.

moare la 10 ani bolnava fiind de hepatitii, tara a repurta progrese semnificative:


cateva covinte ~i expresii, aspecte rodimentare ale grijii de sine. Isabelle, care a
fost izolatii co mama surdo-muta, a filcut progrese mult mai marl, in doi ani
ajungfuld la 0 dezvoltare aparent norma13 ~ ~ sa mearga la §COOl3; este de
asemenea CWlOSCUt cazul fetitei Genie, izolati intre 2 ~ 13 ani, care DO a mai
reu~it progrese semnificative. Toate aceste cazuri demonstreaza importanta
contactului uman in prima copiliirie.

104
Socializarea terpara31 sau continua, se refera la influentele
pe care Ie genereaza contactul cu alte medii, in afara familiei ~i ~colii,
cum ar fi biserica, armata, partidele politice, grupul (de egali, de
mooea) etc. Socializarea teqiara .continua toam viata, ornul aflandu-se
frecvent in situatia de a-~i interioriza noi roluri, de a se integra in
diverse grupuri sau institutii. Fundamentala ramane insa socializarea
primara, desemnata in limbajul uzua1 prin "cei ~apte ani de-acasa" ~i
cea secundara, etape ce vor constitui suportul oricarei socializari
ulterioare.
Alaturi de cele trei clase ale socializl1rii, speciali~tii disting ~i
alte tipuri, in raport eu diverse criterii utilizate. In raport eu timpul
pentru care se des~ socializarea, vorn putea distinge intre:
- socializare adaptativii - realizata in interiorul unei
colectivitati, careia ii soot interiorizate valorile, normele ~i rnodelele de
comportament;
- socializare anticipativii - realizata ca pregatire pentru
integrare intr-un alt grup viitor, ~ cum este cazul cuplurilor de tineri
indragostip, ce anticipeaza viata de familie, san practica de specialitate
a studenplor, care anticipeaza. grupul de munca.
in raport cu domeniul vizat se vorb~te de socializarea
muncii, socializarea ocupa,tiona/lz sau profesionala, socializarea

31 Utiliz8nd drept criterin al clasific3rii eul social san identitatea socialA, unii
antori (e. g. E. St3nciulescu, 1996, p. 204, D. Popovici 2003, p. 169) considerA
primara socializarea ce constituie priuml eu social san prima identitate socia/ii,
iar socializare secundarii, drept cea prin care individul doOOndqte 0 pluralitate de
euri san identitap sociale; in acest sens este on mai putem vorbi de 0 sociali7Jue
terparA.

105
politica, socializarea pentrn viala privata, socializarea pentrn viala
publica ~.a. 32
In raport cu nonne/e interiorizate se peate realiza 0 distincpe
intre socializare pozitiva, prin interiorizarea valorilor dezirabile
comunitar, sau de 0 socializare negativii, prin interiorizarea unor
norme ce tin de subculturi sau contraculturi de tip deviant. Pentru
integrarea social! a persoanei care este victima unei socializari
negative este nevoie de multe ori de desocializare ~i resocializare.
Desocializarea este procesul de renunpu-e la normele ~i
valorile asociate socializarii anterioare; desocializarea se poate asocia
izolarii fizice ~i sociale a unei persoane, indepartarii ei de contextele
sau persoanele care i-au satisf3.cut necesitiitile de interacpune; cu rare
exceptii (cazul sih3striei) desocializarea presupune concomitent
resocializare.
Resocializarea este procesul complementar desocializarii,
prin care se abandoneaz! vechile norme ~i valori ~i se invatii altele noi
(un nou rol, de sot, de exemplu, presupune abandonarea vechiului rol
de celibatar); Resocializarea se impune ~i in cazul delincvenplor,
plecand de la premisa ca ei au fost victime ale unei socializari
negative. In cazul unora dintre ac~tia, resocializarea presupune
redefinirea radical! a sinelui, rearanjarea prioritaplor ~i a rolOOlor,
proces realizat de institufii totale, cum Ie num~e E. Goffinan,
([1961], (2004». In aceste institutii, alaturi de inchisori33, sociologul

32 L. Culda (2000, pp. 58-66), utiliz3nd drept criteriu contextu1 social al realizarii

ei, distinge intre socializarea pentru via{a privata ~i socia/izarea pentru viata
publica, secunda fiind divizatj in socia/izare publica projesiona/a ~ socia/izare
publica cetiJleneasca.
33 Erving Goffman, 2000, AziluTi, Editma Hum;mitas, ~ san Editma
Polirom, Ia~, 2004; De vc'izut schimMrile radica1e in cariera moraUi a
instituponalizatului, ritualurile de ~ergere a eului (deposedarea de roluri,

106
american include lagarele de concentrare, spitalele de boli psihice,
unimple militare, manastirile. In astfel de ~ezaminte, intreaga viata a
individului este controlati de catre institupa care urtn3r~ in mod
deliberat anihilarea socializarii anterioare ~i resocializarea in raport cu
noi norme ~i valori, act ee impune 0 recodificare integrala a existentei
individului; alteori, in perioadele postrevolutionare se produce 0
masiva resocializare la nivelul intregii societati, de succesul acesteia
depinzand performantele noii societiiti; este ~i cazul nostru, al celor
care dupa anul 1989 am fost in situatia de a abandona norme, valori,
atitudini ~i comportamente specifice vechii societati colectiviste; in
cazul unora procesul a fost mai rapid ~i mai pupn dureros, in cazul
altora desocializarea s-a mcut doar superficial, marginal, sau aproape
deloc; int3rzierile in tiirile estiee in raport cu eele occidentale nu sunt
datorate doar tehnologicului, care ar putea fi relativ repede recuperat

procedurile de "ajustare" sau "programare" prin transfonnarea individului intr-un


obiect al mecanismului administrativ, de care este "prelucrat", dezbracat, cantarit,
amprentat, spMat, dezinfectat, tuns, anonimat, inregistrat numeric, testele de
supunere etc); in acela§i sens vezi $i Michel Foucault, 1997, A supraveghea §i a
pedepsi. Na$erea inchisorii, Editma Humanitas, :Bucun$i. (san Editma Paralela
45, 2005), care considera inchisoarea ca "imagine concentratA ~i austerli a tuturor
formelor de discipliM" (p. 322), care "trebuie sli fie un aparat disciplinar
exhaustiv. in mai multe sensmi: trebuie sli se ocupe de toate aspectele individului,
de modelarea lui fizica, de aptitudinea lui pentm muoca, de comportarea zilnicli,
de atitudinea IIlOI3Jj, de inc1inatii1elui; inchisoarea, 00-0 masurli mult mai mare
decat ~coala, atelierul sau armata, care implicli, fiecare, 0 anumitli specializare,
este "omni-disciplinarli" (p. 297). La inceputul anilor '70 Foucault infiintem,
alaturi de alp filosofi, sociologi, jurnali~ti, medici, avocap, istorici ~i scriitori,
~-numitul GlP, Group d"information sur les prisons (Grup de informare cu
privire la inchisori), activitatea acestora av3nd un rol esential in reformarea
penitenciarelor ~i in orientarea tribunalelor pentru minori in favoarea solutiilor
alternative incareerarii.

107
prin import, ci pn in principal de mecanisme Ie de resocializare in
raport cu noile valori al antreprenoriatului, concurentei, libertatii
responsabile etc.

4. Locul socializarii in ansamblul sistemului social

Pentru a intelege Iocul pe care il are socializarea in


ansamblul mecanismelor prin care societatea i~i reproduce ~i dezvolta
conditiile propriei existente, special~ identifica dintr-o perspectiva
sistemica urmatoarele structuri aflate intr-o interacpune:
a) structurile de sociaUzare, familie, ~eoala, asociapi
culturale, biserica, partidele, mass-media, care transmit membrilor unei
comunimp 0 anumim cultura, anumite valori morale, ~intifice,
politice, religioase, legitimand cornportamentele acceptabile sau
dezirabile pentru comunitate;
b) structurile economice, care au ca funcpi pTOducpa ~i
circulapa bunurilor, a serviciilor ~i fortei de munca, mijlocul de
reglementare fiind banul;
c) structurile poUtice, care definesc obiectivele colective ~i
acponeaza pentru indeplinirea lor; instrumentul specific al
subsistemului fiind puterea politica instituponalizata (statuI), care
depne monopolul coercipei legitime;
d) structurile normative, ansamblul de institupi, norme,
reguli, legi care au drept functie stabilirea ~i menpnerea solidaritatii
sociale, prin persuasiune sau constrtingere, reglementand functionarea
celorlalte subsisteme.
Sistemul de socializare este inteles, ~adar, ea avand TOIuI
fundamental de a reproduce condipile eulturale ale existentei sociale,
fiind responsabil de calitatea omului ce acponeaza in toate

108
subsistemele. Ca "proces prin care 0 fiints. biologica se transforma intr-
un subiect al unei culturi specifice" (B. Bernstein), socializarea are in
conpnutul sau 0 dimensiune psihologiclz, ce pne de maturizarea
personalitapi, una culturologiclz, ce presupune intemalizarea normelor
~i valorilor sociale pentru a putea distinge intre conduite permise ~i
prohibite, mijloace legitime ~i ilegitime, scopuri dezirabile ~i
indezirabile social ~i una sociologica, ce presupune deprinderea
rolurilor sociale conform unor norme ~i reguli specifice ~i elaborarea
unor comportamente corespunzatoare acestora
Prin diverse mecanisme (tnvRtare sociala, influenta sociala,
presiune sociala, control social - premiere ~i sanctiune) socializarea
transmite ~i se structureaza:
• modalitllfi de comunicare: limbajul oral, scris,
codurile de comumcare simbolice, expreslVe
(nonverbale );
• modele sociale de comportament, pe baza unor
norme funcponale considerate valori intr-o anumita
cultura: conduite domestice ~i rolOO ale sexelor,
forme de relaponare interpersonale, intemeiate pe
alocare unui status social;
• seturi instrumentale: modalitap de cuno~tere, de
invatare, strategii aep.onale, cun~te, abilitap
profesionale;
• norme de intemalitate (de interpretare a acpunilor
celorlalp ~i a conduitelor personal e) ~i modelare
afectiv-atitudinala a individului (Neamtu. c., 2003,
pp.64-65).
in legamra cu mecanismele prin care se struetureaza astfel de
abilitap s-au formulat teorii diverse, care poarta amprenta specifica

109
paradigmei decare apartin. Pe cele mai importante dintre acestea Ie
vom prezenta in cele ce urmeaza.

5. Delincventa din perspediva paradigmelor socializirii

Socializarea este un proces progresiv, cu ritmuri ~i intensitap


variabiIe, cu faze de maxima intensitate urmate de ritmuri mai lente.
Copilaria ~i adoiescenta prezinta ritmurile cele mai intense, fapt pentru
care teoriile socializ3rii se concentreaza asupra acestor etape de varsta.
Din rapuni de concizie, am selectat din multitudinea teoriilor una de
factura psihologica - psihanaliza, una de factura sociologica -
functionalismuI, cu extensiunea sa structuralism, ~i una de factura
psihosociologica, interacfionismul, cu extinderea lui dramaturgica.

5.1. Paradigma psihanalitica

Noutatea psihanalizei 0 constituie rastumarea raportului


traditional dintre co~ent ~i in~ent in favoarea celui din urma;
inco~tientul va deveni responsabil de echilibrul ~i dezechilibrul viepi
noastre psihice.
Freud analizeaza mecanismelor inco~tiente sub aspect
structural, functional ~i dinamic.
Din punet de vedere structural, zona cea mai adanca a
psihicului ar constitui-o Sinele, reprezentand natura din noi, cu
pulsiunile ei tainuite, forta oarba care, asemeni unui fluviu, trebuie sa-
~i croiasca 0 albie, iar aceasta albie este cea a placerii. In interactiune
cu lumea exterioara, 0 parte a sinelui se dezvolta devenind Eu. Acesta
este sediul satisfaep.ilor ~i insatisfactiilor noastre co~ente, instanta

110
organizata, coerenta, lucida a personalitap.i. EI este hubloul care da
inspre realitate. Ca excrescenta a sinelui, Eu-l are rolul de a media
interesele proprii in fata lumii exterioare. Aceasti lume exterioara este
pentru om 0 realitate sociaIa, iar ca efect al presiunilor acesteia ia
~tere 0 alta entitate psihici numita Supraeu. Acesta se cristalizeazA
pana in jurul varstei de 6 ani ~i i~i are originea in interdicp.ile preluate
din mediul educativ, interiorizate sub forma de cenzuri inco~tiente.
Supraeul poate fi gandit ca produs al socializarii primare a
fiintei umane, al interiorizarii normativitapi CODStrangiltoare.
Restrictiile exterioare impuse de parmp' ~i alP. agenp. educativi devin,
prin interiorizare, 0 a doua natura din noi. Acest Supraeu determina
introiecP.a imaginii idealizate a parintilor no~tri, in special a parmtelui
de acel~i sex. Astfel, sub efectul ~lator al dependentei afective
originare, autoritatea parentaIa, aproape divina, se transfera chiar in
interiorul copilului, unde i~i va stabili sediul ~i va trona in viitorul
adult, cu toata omniscienta, infailibilitatea ~i omnipotenta pe care
mentalitatea puerila i Ie atribuie. Aceasta putere, supraveghindu-ne din
interior, ne va spiona, ne va suspecta ~i ne va culpabiliza pentru
totdeauna. Din acest moment, Eul, "inainte de a trece la satisfacerea
instinctelor, are de luat in seama nu numai amenintarile venite din
afara, ci ~i protestele supraeului, avand astfel ~i mai multe motive de a
se abp.ne de la satisfacerea viepi instinctuale" (Freud S., 1991, p. 270).
Supraeul ia locul parmp.lor ~i impune "renuntarea la satisfacerea
instinctelor, datorita presiunii autoritapi care 11 inlocuie~e ~i 11
continua pe tata" (Ibidem, p. 273). EI va acp'ona ca instanta de
interdicP.e pentru pulsiunile sinelui, la fel de inco~tient ca ~i acesta,
prin mecanismele de refulare. Refularea este ,,0 reprezentare
ireconciliabila cu eul", 0 dorintR imperioasa care a intrat intr-o aeuta
opoziP.e cu alte aspiratii ale individului ~i care este incompatibila cu
exigentele etice ~i estetice ale persoanei. Dinamica personalitaP.i apare

111
astfel ca rezultanta interactiunii celor trei instante psihice: Sine, Ell,
Supraeu.
Din punct de vedere funcfional, individul fiinteazi simultan
in doua dimensiuni diferite, caracterizate prin procese ~i principii
psihice specifice: in~entul, guvemat de principiul placerii care
include "procese mai vechi, primare, reziduurile unei faze de
dezvoltare in care ele erau singurele tipuri de procese psihice". Aceste
procese nu cauta altceva decfu sa obtina plaeerea ~i sa evite neplacerea;
nest:ap3nit, principiul plaeerii intra in conflict cu mediul natural ~i
uman. Individul ajunge treptat sa inteleaga faptul traumatic ca
satisfacerea deplina ~i fara durere a nevoilor sale este imposibila. Dupa
aceasta experientA dezam8.gitoare un nou principiu de funcponare
psihica va ~ga suprernatia, principiul realitiifii, care detennina
renuntan la satisfactia imediata, efemera, nesigura ~i distructiva in
favoarea placerii amanate.
Eul apare astfel ca zona tampon intre pulsiunile instinctuale
ale Sinelui, guvernat de principiul plaeerii, ~i exigente1e morale ale
Supraeului, guvemat de principiul realitapi; el devine astfel un
mijlocitor lntre natura ~i cultura in fiinta noastra, cu funqia de
reprimare, amanare sau deviere a impulsurilor incompatibile cu
exigentele Supraeului, compensand prin sublimare sau angoasa aeele
pulsiuni ale caror reprezentari sunt reprimate.
Din punct de vedere dinamic, fundamentul energiilor
pulsionale ale sinelui 11 reprezinta libido-uI34, ansamblul tendintelor
spre placere, in miezul carora se afla instinctul sexual, radacina
natilrala a pulsiunilor instinctuale. Tot ceea ce realizeaza fiecare dintre
noi se datoreaza libidoului sublimat. Sublimarile sunt mecanisme de
aparare impotriva angoasei, adica a suferintei morale, iar diferenta

34 Libido, termen latinesc ce desemneaza etimologic dorinfii.

112
dintre acestea ~i angoasa este doar de valoare practica, viza.nd aspectul
social al fenomenului; in timp ce nevroza izoleaza, sublimarea un~e,
fiind creat ceva nou pentru grup sau in folosullui.
Fondata in libido, sex.ualitatea propriu-zisa nu mai apare,
pentru psihanalist, la v3rsta pubert3tii, ex-nihilo, ci este rezultatul unei
metamorfoze complexe ~i indelungate. Copilul aduce pe lume germenii
vietii sexuale, care vor strabate succesiv mai multe stadii, in
conformitate cu zona erogena caracteristica etapei de varsta, pa.na la
maturizarea deplina a organismului. Continutul primar al sexua1itapi il
reprezinta "funepa de obpnere a pUieerii din diferite zone ale
corpului".
In tipul primei eopilarii, instinctul sexual nu este inca centrat,
fiind la inceput lara obiect, autoerotic. In primul stadiu, eel pregenital,
este preponderent un erotism oral, care vizeaza ca obiect privilegiat
smul mamei, in al doilea este un autoerotismul zonei anale, in cursul
careia copilul cuno~te constra.ngerile impuse de curatenie, de toaleta
anala ~i stap8nirea de sine, pentru ca in a treia faza, cea genUa/a, in
viata sexuala sa deYina predominanta zona genitala propriu-zisa, in
care copilul trai~ conflictul alegerilor sexua1e (complexul lui
Oedip35) ~i realizeaza identitatea in diferenperea sexelor. La capatul
acestei evolup~ copilul desexualizeaza raporturile cu parinpi sm, prin
intermediul sublimari~ ~i face posibila aparipa de noi obiecte in care
libidoul se va investi. Din aceasta perspectiva sunt atenuate deosebirile
radieale dintre "iubirea fireasea" ~i eea "nefireasdi", intrueat tiparele
"iubirii contra firii" sunt cTOiteinca din copilarie.
Sexualitatea infantiHi pareurge, ~adar, drumul de la
autoerotism la alegerea obiectului exterior, eu perioade de latenla (6-13
ani)36 in care energia este, in mare parte, deturnat8 spre aIte scopuri
deeat eele sexuale, contribuind. prin diversele baraje sexuale
(dezgustul, pudoarea. aspiratiile morale ~i estetiee) la formarea
sentimentelor soeiale, inainte de a se ajunge la stadiul genital propriu-
zis, eu maxima inflorire la varsta de 17-18 ani (Freud, 1991). Ulterior,
intre autoerotism ~i alegerea obiectului exterior Freud intercaleaza 0
etapa intermediara, in care tendinfele sexuale care erau independente
una de eealalta se reunesc intr-una singura ~ sunt dirijate spre propriul
ell, numind acest stadiu narcisism.
Daca in stadiul initial al dezvoltarii sale, teoria psihanalitica
se centreaza pe antagonismul dintre instinctele sexuale, (libidinale) ~i
cele de conservare (ale eului), in stadiul final ea se centreaza pe
eonflictul dintre instinctul vietii, Eros ~i instinctul moqii, Thanatos37,
instincte fundamentale desprinse din trunchiul comun at vietii
instinctua1e. De aici inainte, lupta dintre aceste necesitati umane
fundamentale, sau "pulsiuni", opozitia dintre ,,Eros" sau instinctul
vietii, care explica nevoia oamenilor de a stabili legaturi intre ei l?ide
a-l?i manifesta afeetiunea l?i "Thanatos", sau pulsiunea moqii,
consideram baza inclinapei noastre agresive, expliea intreaga drama a
viepi noastre.

36 In Moise §i monoteismu/, p.233, Freud lanseazA ipoteza ca, din moment ce


dezvoltarea pretimpurie a sexualitap.i se incheie in jurul varstei de 5 ani - urmatA
de latenta p3na la pubertate, omul ar putea deriva dintr-o specie de animal care
era matur din punct de vedere sexual Ia v3rsIa de 5 ani, inceperea de dona on
consecutiv a viepi sexuale ar avea de-a face CIl procesul de tnmsfonnare a
animalului in om.
37 De precizat to.tu§ifaptul c4 Freud nu folose~te termenul Thanatos.

114
Noua deschiderea filosofica ii permite lui Freud sa faca
trecerea de la 0 psihanaliza a individului la 0 psihanaliza a societatii,
operand cu acel~i demers de tip "anamnezic", intoccandu-se spre
copilaria umanititii, spre populatiile primitive. 0 astfel de analiza este
anuntatl inca din 1913, in studiile reunite sub titlul "Totem ~i tabu".
Prin "aplicarea metodei psihanalitice la faptele oferite de
psihologia popoarelor" (Freud S., 1991, p.29), Freud regase~te in
complexul Oedip inceputurile simultane ale religiei, moralei, societitii
~i artei. Ambivalenta afectivi in raport cu tatil, adici acel amestec de
iubire ~i ura, se afti la rooicina strueturilor socio-culturale. Aceasta
ambivalenta a complexului patem, prin care fiii i~i urau tatal care
statea in calea nevoilor lor de putere ~i a pretentiilor sexuale, dar, in
acel~i timp, 11admirau ~i il iubeau, genereazi co~inta vinov8.tiei.
Fratii uniti impotriva ~manului comun, au devenit rivali de indati ce
~i-au omorat tatal ~i s-au aftat inaintea femeilor. Singura cale pentru a
nu ruina noua organizare a fost instituirea interdictiei incestului, prin
care renuntau la posesiunea femeilor ravnite, adici la scopul principal
pentru care i~i uciseri tataI. in consecinfa, ceea ee tataI Ie interzicea
odinioara, fiii i~i refuzi acum. Este ceea ee se nume$fe supunere
retrospectiva. Aceasta co~tiinta a culpabilitatii fiului ar fi generat
doua tabu-un fundamentale ale totemismului, omoru/ ~i incestu/38, care
concorda cu eele doua dorinte reprimate ale complexului lui Oedip.
Prin actul consumirii corpului tatilui, fratii paricizi realizau 0
identificare eu puterea tatalui, act atlat la ineeputul organizarii soeiale,
a ingradirilor morale ~i a religiei. ,,Dupa instituirea clanului fratem, a
matriarhatului, exogamiei ~i totemismului, a inceput dezvoltarea a ceea
ee poate fi descris3. ca 0 lenti reintoarcere a elementelor refulate

38 Despre interdicte ~ meeamsmele de transgresiune, vezi Bataille G., (1998),


Erotismu/, Editura Nemira, Bu~.

115
(Moise ~i monoteismul, 1991, p. 284). Hoarda paterna a fost inlocuita
cu elanul fratern, intemeiat pe legaturile de sange. Societatea se
bazeaza acum pe complicitatea la 0 crima sa~ita in comun, religia
pe co~tiinta vinovapei ~i pe c8inta subsecventa, morala pe necesitaple
acestei societiti, pe de 0 parte, ~i pe trebuinta de isp~ire generata de
con~tiinta vinovatiei, pe de alm parte (Totem ~i tabu, 1991, p.153).
~adar, iubirea ~i agresivitatea sunt pulsiuni umane
fundamentale. Ca urmare a ostilitiipi primare, societatea - mereu
amenintata cu ruina - limiteaza agresivitatea cu ajutorul reacpilor
psihice de ordin cultural. De aici acea rnobilizare de rnetode care Ii
incita pe oameni la identificari ~i la relatii de iubire inhibate In ceea ce
prive~te scopul; de aici restricpi ale viepi sexuale ~i idealul iubirii
aproapelui. Ceea ce se poate spera este doar devierea instinctelor
agresive pentru a nu~i gasi exprimarea in rizboi. in ceea ce priv~te
iubirea aproapelui sau du~manului, Freud il citeaza pe H. Heine:
"desigur ca trebuie sa Ie iertam d~manilor no~tri, dar nu inainte de a-i
vedea sp8nzurafi." Omul nu este fiiptura blajina, ci mai curand homini
lupus, 0 fiinp care include in datele sale instinctuale 0 puternica
mclinape spre agresiune, fiind tentat sa~i satisfaca trebuinta de
agresiune pe seama aproapelui.
Este posibil sa un~ti 0 masa de oameni prin legaturile
iubirii, singura condipe fiind ca alpi sa ramana in afara spre a primi
lovituri: spanioIii ~i portughezii, englezii ~i scopenii, germanii de Nord
~i de Sud, cornunitap vecine ~i chiar Inrudite se ridiculizeaza reciproc
ca urmare a acestui "narcisism al micilor deosebiri" (Ibidem, p. 336).
Este 0 modalitate comoda ~i relativ inofensiva de satisfacere a
inclinapei spre agresiune. Poporul evreu, data fiind diseminarea sa
peste tot, a sIujit, cu demnitate, din acest punct de vedere, civiIizapa
popoarelor care I-au gazduit. Cand apostolul Pavel, a facut din iubirea

116
universaHi de oameni substanta cre~tinismului, consecinla a fost
intoleranta fata de neconvertip.
Ca urmare, va conchide Freud, "agresivitatea constituie 0
dispozipe instinctiva primitiva ~i.autonoma a fiinlei umane ( ... ) pentru
civiliza#e ea constituie obstacolul eel mai redutabil" (Ibidem, p. 342).
Civilizapa este opera Erosului, care tinde sa uneasca indivizii izolati in
familii, triburi, popoare, napuni, umanitate. Avantajele muncii in
comun, tara uniunea libidinala nu ar da coeziunea dorita. Pulsiunea
agresiva se opune insa acestui program al civilizapei. Ea este
descendenta ~ reprezentanta principal a a instinctului moJ1ii, cu care
Erosul i~i imparte dominapa lumii. Evolutia civilizatiei se explica prin
aceasta Iupta intre Eros ~ Thanatos, intre instinctul viepi ~i instinctul
distrugerii. Ca urmare, progresul civilizatiei trebuie platit printr-o
pierdere a fericirii. Edueatia paeatui~, crede Freud, prin ignorarea
agresivitatii Ia care copiii sunt destinati sa-i faca fata. Impiedecarea
satisfacpei erotice antreneaza 0 anumita agresivitate impotriva
persoanei care impiedica aceasta satisfacere ~i trebuie ca, la randul ei,
aceasta agresivitate sa fie reprimata. 0 data reprimata ~ transferata
asupra supraeului, agresivitatea se transforma ea ins~ in sentiment de
culpabilitate. In felul acesta, umanitatea in intregul ei a devenit
nevrotica sub influenta civilizatiei ins~i. ~a se explica angoasa in
civiliza#a noastra.
In concluzie la perspectiva psihanalitica, putem afirma ideea
existentei unui determinism abisal al eului social, dependent de
contextele particulare ale dezvoltarii ~i soluponarii complexului
oedipean. Supraeul este instanla ee reprezinta socialul condensat in
psihismul nostru de adancime, care contamineaza toate alegerile
noastre ulterioare. Suntem iremediabil ceea ee pannti, tara. voia lor, au
rncut sa fim. EchilibruI, satisfacpile ~i frustrarile noastre, fericirea ~i
nefericirea, proviri din aceasta instanta infiltrata ad3nc ~i irezonabil in

117
structura abisala a psihicului. Robustetea Supraeului, nivelul
reprimarilor, masura sublimarilor compensatorii, identificarile,
introiecpile ~i proiecpile, mecanismele de aparare ale eului sunt
conditionate de istoria noastIi timpurie ~i condiponeaza, la randul lor,
istoria prezenta. Explieatia delincventei juvenile trebuie eautata in
perioada constituirii acestor mecanisme intime, in prima copilarie.

5.2. Paradigma functionalism

Daca in psihologie, paradigma ce a dominat problematica


socializarii primele doua treimi ale secolului trecut a fost psihanaliza,
in sociologie paradigma dominanta a acelei~i perioade a fost
funcponalismul, cu intregirea lui strueturalista.
Funcfionalismul sociologic pleaea de la premisa ca societatea
reprezinta un ansamblu de elemente soli dare, un intreg organic, in care
partite sale constitutive indeplinesc funcpi dependente de nevoile
intregului, analiza privilegind acest aspect funcponal. Dintr-o astfel de
perspectiva generala este inteles ~i sistemul de socializare, ce raspunde
unei nevoi a intregului, ~i anume, neVOll sale de reproducere a
conditiilor de funcponare.
Sociologul francez Emile Durkheim39, fondator al
funcponalismului, desemna prin termenul socializare totalitatea

39 Emile Durkheim (1858-1917), a scris un numar impresionant de lucran


fundamentale in domeniul educapei §i al sociologiei, dintre care amintim:
Reiulile metodei sociologice,[1895], trad rom. Buc~ Ed. Stiintifica, 1974,
Despre sinucidere, [1897), tmd. rom. JaP, Institutul European, 1993,
Determinarea faptului moral [1906], Forme/e e/ementare ale viefii religioase
(1912], trad. rom. Ia§i, Polirom, 1995, Educafia moraJa, [1923], Educafie -Ii
sociologie, [1927], trad rom. 1930, Evolu,tiapedagogiei in Franfa, [1938], trad.
rom., Bu~ Ed. Didactica §i Pedagogica, 1972; Lec,tiide sociologie [1950].

118
influentelor pe care societatea Ie exercita asupra individului pentru a-I
integra funcponal in substanta sa. Societatea este privita de catre
sociologul francez, ca un /apt sociartO, sau un "lucru", un dat "sui
generis", 0 realitate exterioara, constituita anterior oric3rui individ,
realitate ce se impune constr3ng3tor oricarui nou-n3scut, sau nou-venit.
Societatea exercita presiuni integratoare asupra fiecarui candidat la
condipa de membru al ei, constrangandu-l sa-i accepte propriile reguli.
Ansamblul acestor presiuni, in cursul carora are loe procesul de
interiorizare (incorporare) a co~intei colective in ~inta
individuala, prin interiorizarea constrnngerilor exterioare, poarta
numele de socializare. Termenul care mediaza intre constrangerea
exterioara ~i coo interioara, intre societate ~i individ, este educapa
Educatia are rolul, in viziunoo lui DurkheiIn, de a orienta ~i
stimula potenpalul genetic cu care copilul se ~, permitfuld
actualizarea sau realizarea naturii umane. Efortul educativ este orientat
catre a impune copilului moduri de a vedea, simpi ~i actiona specifice
comunitapi, la care individul n-ar fi putut ajunge spontan, ci numai
prin intermediul constrangerilor. Educatia ,,are ca obiect sa provoace ~i
sa dezvolte la copil un numar oarecare de stiri fizice, intelectuale ~i
morale, pe care Ie reclama de la el amt societatea politica in ansamblul
ei, cat ~i mediul special eamia ii este cu deosebire destinat"
(Durkheim, 1980, p. 39). Inca din primele zile de viata, explica
sociologul, parinpi il constrang pe copil sa mananee, sa bea, sa doarma
la ore regulate, la curatenie, calm, obedienta; mai tarziu il constrang sa
pna cont de celalalt, sa respecte uzante1e, convenientele, sa munceasca.

40 FapteJe sociaJe constituie lmitatea elementarii de analiza, deosebindu-se de


japteJe individual, ee tin de vointa individului prin constriingerea exterioarli prin
care aeponeaza asupra individului: "este fapt social orlee fel de a face, fixat sau
nu, capabil sa exercite individului 0 constnlngere exterloara"; un astfel de fapt
social este ~ educapa

119
Aceste constrangeri nu trebuie considerate a fi limitiiri ale libertatii
copilului, caci ele acponeaza tocmai in interesul lui, "caci fiinta noua,
pe care acpunea colectivi 0 clad~te in fiecare din noi, pe calea
educatiei, reprezinta ceea ce este mai bun, ceea ce este cu deosebire
omenesc in noi" (Ibidem, p. 41).
Daca in timp constrangerea exterioara nu mai este resimpta,
aceasta se intampla pentru ca ea da n~tere treptat unor obi~nuinte ~i
trebuinte interioare, care acponeaza inco~ent. Aceasta interiorizare a
normativitatii sociale prin intermediul educatiei este echivalenta cu 0 a
doua n~ere, cea a omul social. Crearea fiintei sociale este rezultatul
actiunii educative exercitate de generapa adulta asupra generapei
tinere. Individul nu este deem produsul acestui proces. Educapa,
expresie a cerintelor integratoare ale sistemului social, are drept scop
"socializarea metodiea a tinerei generatii", fapt ce presupune a crea in
noi un sistem de obi~nuinte, sentimente, idei ce exprima grupul din
care facem parte. Prin aceasta se n~te in noi jUnta socia/a,
inseparabila de fiinfa individualii. Daci fiinta individuala este
reprezentata "din toate staTile psihice care nu se raporteaza decat la noi
~ine ~i la evenimentele vietii noastre personale", fiinta sociala
reprezinta "un sistem de idei, sentimente ~i obi~nuinte, care exprima in
noi, nu personalitatea noastra, ci grupul sau grupurile diferite din care
facem parte, ca: credintele religioase ~i practicile morale, tradipile
nationale sau profesionale, opiniile colective de tot felul" (Ibidem, p.
68). Educapa apare ce fiind "mijlocul prin care societatea i~i
reinnoie~te conditiile propriei existente", iar prima dintre aceste
condipi 0 constituie integrarea membrilor sm prin realizarea unei
anumite omogenitati ("aseminiri existente pe care Ie presupune viata
colectiva").
Raportul dintre fiinta individual a ~i cea sociala este
dependent de nivelul de integrare pe care sistemul il impune.

120
Societatile premodeme, considera sociologul francez, se caraeterizau
prin omogenitate ~i solidaritate mecanici'i, fiind atat de putemic
integrate meat subordonau total individul; in aceste societ3ti educatia
in familie era suficienta, fiindcl societatea i~i era 0 mare familie;
lumea modema se caracterizeaza prin eterogenitate ~i solidaritate
organici'i ~i realizeazii un grad de integrare mult mai redus, permitand
individului 0 mare libertate de mi~care. Datorita nivelului redus de
integrare, societatea modema genereaza individualism ~i egoism. Intr-o
astfel de societate, edueatia familiala, incircam de afectivitate ~i
particularism, nu mai este suficienta. Eterogenitatea societalii actuale
impune educatia de tip ~colar, impersonal ~i neutru. ~coala apare astfel
ca un instrument at realizarii acestei solidaritati organice. DacA familia
face din copil WIbWIpersonal, el reproducand toate particularitaple ei,
pana ~i ticurile fizionomice, prin ~i copilul devine WIbun national.
Conpnutul central al educatiei il constituie domeniul moral,
al normelor ~i datoriei. Elementele constitutive ale moralitatii sunt, in
opinia sociologului francez, spiritul de disciplinii, ata~amentul fafii de
grnpul social ~i autonomia voin,tei. Tendinta de a imita conduitele la
care este martor ~i sugestibilitatea copilului sunt premisele educarii
spiritului de disciplini; cuno~terea societatii, prin viata in colectivitate
~i prin participarea la praeticile ei, genereaza a~amentul fata de
grupul social ~i dezvoltarea autonomiei personale. Re~ita acestui
proces de socializare este dependenta de nivelul de integrare, respectiv
de controlul pe care il exercita societatea asupra individului. Situatiile
anomice, generate de schimbiiri societale rapide sau de convulsii ~i
crize, slabesc controlul, normele devin disfunctionale, iar conduitele se
ahat tot mai mult de la standardele anterioare, manifest3ndu-se deviant
sau delincvent.
~adar, educatia socializeaza, asigurand interiorizarea
comportamentelor fixate ca normale pentru colectivitatea respectiva;

121
prin aceasta individul se 'inserie 'in limitele tipului mediu, eu
earacteristicile cele mai frecvente. Acest tip mediu este cerut de
structura societatii respective.
Este meritul sociologului francez de a fi subliniat rolul
deosebit de important al OOuca#ei~i, in principal, al OOucapei ~colare
'in dinamica unei societati. Limita sistemului sau, explicabila istoric,
este analiza exclusiva a factorului de presiune dinspre societate spre
individ, care este tratat ca un simplu receptacol pasiv, ineapabil de
discemamant ~i decizie. Educatorul este rOOns la condilia factorului
po~tal, care transmite algoritmul social individului. Sunt minimalizate
sau neglijate aspectele active, creative, de individualizare ~i
diferenJiere, de personalizare a individului. EducaJia este vazuta mai
ales prin prisma funcpei sale de omogenizare. Sociologul francez
omite faptul ca socializare nu inseamna doar presiunea mediului asupra
individului, ci ~i influente ale actorului social asupra mediului.
Fara a-i nega virtuti explicative, 0 astfel de paradigma in
intelegerea raportului dintre individ ~i societate are un viciu de fond:
individul i~i are ca singura raJiune de a fi societatea; el ~i gas~te
justificarea numai in ~i pentru societate, ca element al sistemului.
Precedentele unei astfel de pozitii Ie putem identifica inca in
antichitatea greaca, in filosofia unui Platon (Republica) sau Aristotel
(Politica). Daca atunci cultul cetatii era justificat, pentru
contemporanul nostru, care a fost martorul constrangerilor totalitare, 0
astfel de pozitie nu mai are aderen!3.. Traim tnsa excesul invers, al
individualismului iresponsabil; timpul va restabili buna masura a
lucrurilor, dar educaJia 0 poate face mai repede; nu numai ea, desigur.
Delincventa apare din aceasta perspectiva ca *c al educaJ:iei
socializarii individului, ~ determinat de incapacitatea actorilor
soeializarii, in primul rand al familiei ~i ~colii, de a impune
mecanismele conformitatii. Un astfel de e~ec poate fi favorizat de

122
contextele anomice (ne ammtlm de leona anomiei) pe care Ie
traverseaza societatea, situatii caracterizate de disfunctii integratoare.
In astfel de momente cr~e probahilitatea conduitelor ce se ahat de la
medie ~i, implicit, a conduitelor .delincvente. Existenfa mor astfel de
conduite nu este, in opinia sociologului francez, m sernn al patologiei
sociale, caci normalitate este pur ~i simplu 0 problema de regularitate a
conduitelor. ~a se explica faptul ca, in anumite limite, crima este
normal a, numai excesul fiind de natura morbida; ea este factor al
"sanatitii publice", avind rolul ei in organizarea ~i coezimea sociala.
in opinia lui Durkheim, nici 0 societate nu poate impune conformarea
totala a tuturor membrilor ei la valorile ~i normele pe care Ie
promoveaza; intr-o societate de sfinti, gre~elile ce par de nimic omului
de rand ar provoca ace~i scandal pe care it dec~eaza delictul uzua1
in co~intele ob~nuite (1974). Criminalitatea, d~i "normala", in
anumite limite, este disfunctionala, conducand la diminuarea
motivatiei spre conformitate, la subminarea increderii in ordinea
sociala. To~i, constata sociologul francez, criminalul punand sub
semnul intrebarii obiceiurile ~i regulile tradipei obliga colectivitatea sa
reacponeze solidar, tras3nd ~i retras3nd contururi intre ceea ce este
permis ~i ceea ce este interzis, iar in aceasta mobilizare permanenta de
energii societatea i~i modernizeaza principiile de organizare.

123
5.3. Aeeentele strueturalismului

Structura generala a functionalismului duckheimian este


preluata ~i prelucrata in cadrele struetucalismului41 de eatre sociologul
american Talcott parsons42, care accentueaza importanta structucilor
sociale institutionalizate pentru model area indivizilor.
Societatea, considera sociologul american, este un sistem
constituit dintr-o pluralitate de subsisteme, diferite calitativ ~i
organizate ierarhic, a c3rui functionare este conditionata de integrarea
~i conformitatea indivizilor la un anumit model normativ, ce Taspunde
cerintelor sistemului.
Elementul privilegiat al analizei lui Parsons il constituie
acpunea socialii, care este explicata prin functia ei intr-o structura
data. "Sistemul general al aqiunii" este compus, in opinia lui Parsons,
din patru sisteme suprapuse: sistemul cultural, compus din elemente
simbolice (cuno~tinte, valori, ideologii), care se plaseaza in varful
ierarhiei, urmat de eel social, apoi de sistemul personalitiipi ~i la baza,
de sistemul biologic. Sistemul superior exercita control asupra
sistemelor atlate mai jos, prin infOIlllatia pe care le-o procura ~i le-o
difuzeaza. Personalitatea este un sistem de control al organismului
biologic, iar sistemul cultural este un sistem de control al sistemului

41 Structurnlismul, ca perspectiva teoretiea, a debutat in lingvistiea (F. de


Saussure) ~ antropologie (Claude Levi-Strauss), psibanaliza (Jacques Lacan),
marxism (Louis Althusser). In filosofie Michel Foucault proclama "moartea
omului" ~ivictoria structurilor, comportamentul fiind predictat de catre episterna
(Cuvinte/e fi /ucruri/e).
42 Talcott Parsons (1902-1979) a reprezentat in primele decenii postbelice

personalitatea teoretiea cea mai i.mportanta a sociologiei anglofone, prin


elaborarea unui functionalism-structural (Structura ac,tiunii sociale, [1937];
Sistemul social, (1951]).

124
social. Ca sistem mai bogat in informape, societatea controleaza
sistemul de personalitate, propunand individului modele culturale ~i
scopuri colective; ca subsistem mai bogat in energie, personalitatea
condiponeazi societatea, reconstruind-o permanent.
Pentru a supraviepn, fiecare sistem trebuie sa indeplineasca,
in opinia lui Parsons, patru conditii fundamentale: adaptarea (la
mediu), atingerea seopurilor (organizand resursele in vederea obtinerii
recompensei), integrarea (coordonare internal ~i stabilitatea (sau
pastrarea fonnei structurale).
Socializarea este primul, in ordine ierarhica, dintre
subsistemele sistemului social, superior institutiilor de control,
sistemului politic ~i celui economic. Funcpa acestui sistem este aceea
de "dezvoltare 1a indivizi a spiritului de angajare ~i a capacitatilor care
sunt cerinte preliminare esentiale ale viitoarei lor perfonnante de rol."
(parsons, 1964). Din aceasta perspectiva, individul nu interiorizeau
roluri izolate, ci sisteme de rolOO complementare, care functioneaza ca
modele de interacpune asociate structurii.
lata, simplificat, esenta explieatiei lui Parsons: individul
(ego) este motivat pentru aqiune de imperativul satisfacerii nevoilor ~i
intereselor, in condipile evitarii frustrarii ~i optimizarii gratifieapilor.
Pentru aceasta, el este nevoit sa interacponeze cu altul (alter) ~i va
mcerca sa-i procure acestuia 0 reactie pozitiva. Fiecare participant la
acpunea sociaIa este 1a randul lui un altul pentru celaIalt. De aceea ei
sunt obligap sa se conformeze unei ordini normative care
reglementeaza viata comunitara, ordine legitimata de ansamblul de
valori impart~ite de membri ~i concretizata in sistemul de roluri
complementare. Rolul complementar este rolul celuilalt, rolullui alter,
care poate fi, la randul san, individual sau colectiv. Aceasta orientare
spre ~teptarile celuilalt este reciproca sau complementara, iar
"premisa acestei reciprocitap sau complementaritati este comunicarea

125
printr-un sistem de simboluri." (parsons, T.; Shils, E, 2001, pp.40-41).
De aceea, nu putem vorbi de un eu in sine, ci doar de un eu situat adica
de 0 identitatea de rol folositii intr-o situatie anume. in situatii de
conflict de rol stabilim ierarhii de accentuare a identitiifii prin seleqia
rolului care asiguri 0 mai inalti autoapreciere.
in procesul educatiei, am.teducatorul, cat ~i educatul, participa
la procesul de construcpe a socialului, prin elemente de creativita.te. A
invata roluri sociale inseamna, in primul rand, a invata sa fi
complementul cuiva intr-o anumiti re1atie reglementata structural.
Acest luem presupune existenta unei tendinte spre eonfonnitate eu un
set de nonne, de standarde pentru acpune (un pattern norma.tiv). Fara
stabilita.te ~i, prin urmare, previzibiJitate, care sunt esenta ordinii,
individul nu pot reacpona satist3cator la ceea ce celaIalt ~ti de la
el. Imperativele funqionale ale sistemelor normative nu sunt insa
absolute, ci presupun, in anumite limite, interpretari ~i transformari
creative in evenimentele situationale. "Nu este necesar ~i, desigur, nici
probabil, afirma Parsons, ca toate aspectele unei situatii ce trebuie
confruntate in sens practic sa fie tratate de actor in conformitate cu
toate canoanele unui sistem de valori dat." (Ibidem, pp.43). Aici i~i are
sursa devianta ~i delincventa, care nu sunt altceva deca.t abateri de la
repertoriul rolurilor ~i statusurilor sociale; mecanismele institutionale
de control ~i presiunile interne ale constrangerilor interiorizate prin
intennediul procesului de socializare nu sum suficient de eficiente. Sub
aceasta amenintare la adresa sistemului, societatea reaqioneaza prin
mecanisme coercitive, in masura sa restabileasca echilibrul funcponal.
Plecand de la ideile lui Durkheim despre socializare ~i anomie
~i de la structuralismul lui Parson, R Merton va ajunge la formularea
teoriei tensiunii structurale.

126
5.4. Paradigma interacponismul simbolic

Daca funcfionalismul structuralist vede socializarea ca


rezultat al unei presiuni realizate de sistem asupra unui individ inert,
constrans de imperativele acpunii la conformitate, interactionismul43
deplaseaza accentele pe rolul creativ al subiectului, care se autocreeaza
pe sine ca fiinl8.sociala in exercifiul dramaturgic asistat al jocurilor de
roi. Interaetionismul simbolic, inipat de cme pr~ americani
W. James, Jh. Dewey, C. Cooley, dezvoltat de cme George Herbert
Mead44 §i continuat de ditre Herbert Blumer, Ralph Linton, Erving
Goffman, Edwin Lemert §.a, explica procesualitatea constituirii
personalitafii, sub aspectul concentratului de viafi colectiva sedimentat
in ea, prin intermediul mecanismelor comunicarii simbolice.
Presupozipa pe care se situeaza interaqionismul este aceea
ca omul exista intr-un registru ontologie distinct, eel al semnificatii1or,
cuno8§terea ~i actiunea lui fiind mediate de simboluri. Interactionistul
pri~e in spatele acestor simboluri, in incercarea de a descifra sensul
acpunii. Teza fllndamentaIaa interacponismului afirma ca sinele ia
fi8§tere §i se dezvolti in procesul social al interaetiunii: ..,Sinele,

43 In Romama, orientarea intemctionistAeste inauguratAde catre C. R Motru prin


lucnlrile Cultura romtinii §i politicianismul, [1904] ~ Puterea suj1eteascii, [1907]
(Cf. Die B3descu Dan Dungaciu. Radu Ba1tasiu. (coord), (1996), lstoria
sociologiei. Teorii contemporane, Editura Eminescu.,Bucure~li
44 George Herbert Mead (1863-1931), sociolog ~i filosof pmgmatist american,

profesor la Universitatea din Chicago, este autorul lucr3rii fundamentaIe,


publicatA posbun, Mind, Self and Society. From the Standpoint of a Social
Behaviorist, Chicago, The University of Chicago Press, [1934], editatA dupll
notele de curs ale sluden(.ilor; este considerat mml dintte cei mai importanp
fondatori ai unei tmditiei sociologice ce va fi denumitii dup<l moartea sa
interaqionism simbolic; termenul este introdus de ci\tre Herbet Blumer in anul
1937.

127
argumenteaza George Herbert Mead, este ceva supus dezvoltarii; el nu
este de la n~tere acolo, ci se n~te in procesul experientei sociale ~i al
activitatii, adica se dezvolta inlauntrul unui individ anume, ca rezultat
al relapei sale cu acest proces considerat ca intreg" (1934, p. 40, apud
Badescu, 1996, p. 338).
in opinia autorului american, comportamentul social al
speciei umane are 0 baza biologica, constand din impulsul sexual,
impulsul parental ~i impulsul de solidaritate. Aceasta baza biologica
creeaza premisele socializarii, proces in care rolul fundamental il
depne comunicarea
Orice act social, cat de simplu ar fi el, presupune
comunicare. Daca un act reflex este inscris in limitele codului genetic,
un gest simbolic are 0 anumiili semnifica#e. Con~tiinta. soo sinele
individual, are ca punet de plecare comunicarea prin gesturi simbolice
in procesul de interactiune subiect-obiect. Pentru Mead, nu
comunicarea este produs al co~tiintei, ci dimpotriva, con~tiinta este
cea care i~i afla originea in comunicare, in contextuJ experientei
sociale. "In experienta noastra, afirma Mead, interiorizarea
conversatiilor prin gesturi purtate cu ceilalti in procesul social este
esenta ins~i a gandirii" (Ibidem, p. 41). Eul nostru nu exista "decat in
masura in care eul celorlalp exista ~i intra ca atare in experienta
noastra" (ibidem, p. 69). Cel mai important gest simbolic este limbajul,
prin care ne construim facult:aple intelectuale; in afara constructiei sale
dintr-un materiallingvistic, con~in!a este 0 ficpune. Gandirea poate fi
inteleasa, la [(indul ei, ca 0 conversape interioara. Eu-l social, ca de
altfel intreaga organizare social a, apare, astfel, ca produs al
comunic3rii prin gesturi simbolice in procesul interagiunii indivizilor.
De aici ~i numele de interacfionism simbo/ic.
Conform acestei paradigme, con~tiinta de sine se constituie
progresiv, prin interiorizarea atitudinilor sau rolurilor celorlalp, in

128
cadrul procesului de comunicare prin gesturi simbolice semnificative.
Procesul constituirii sinelui social are la baza asumarea de rolun ale
celuilalt. Conduitele de rol devin treptat 0 a doua natura a individului;
preluand roluri, copilul se insereaza in cimpul relapilor sociale, printr-
un proces stadial, de trecere de la asumarea de roluri izolate, dupa
modelul altulu; semnificativ (mama, tata, bunicul), la asumarea unor
unitip de roluri ~i interiorizarea unui altul colectiv din ce in ce mai
complex.
Activitiple ludice, jocul45, ilustreaza modul in care copilul
este pus in situapa de a interioriza atitudinea celuilalt, preluand tara
intrerupere atitudini din anturajul sall, in special ale persoanelor de
care depinde sau cu care intra in interactiune (membrii familiei).
Aceasta experienl8. este baza invalirii.
Intr-o prima etaps, pana spre patru ani, copilul i~i asuma
roluri prin imitarea adultilor semnificativi pentru mediul in care
tr8.i~e, predominante fiind jocurile fictionale. Copilul practica jocul
liber, sau joaca (play), imaginandu-~i coparticipanp cu rol de modele.
De la patru la ~ase ani, jocul doband~e puternice valente
socializatoare. Un copil se joaca de-a mama, de-a tata, de-a inv8.l8.torul,
de-a polipstul; adica el intra in diverse roluri, adresandu-se ~i~i cu
personajul pe care il joaca. Asumare de rol nu insearnna doar imitape,
ci ~i creape. Rolul jucat are, desigur, referenp reali, dar este, in ultima
instantS, rezultatul unei experiente imaginare.

45 Mildred Parten define~e, intr-un studiu din 1932, citeva categorii ale

dezvoltAriijocului, care in linii generale, continua sa fie acceptate ~ astAzi. La


inceput copilul se va juca singur, <Jartreptat va solicita tot mai mult prezenta unui
partener. Joaca independenta, solitarli, inceputii de la v3rsta de un an, va fi
U11Ilat3de activitatea paralela prill imitatie ~ apoi, in jurul v3rstei de trei ani, de
joaca asociativa, c3nd observa ~i mspunde la ce fac ceilalti. La patru ani copiii
incepjoaca cooperativa. (Vezi A. Giddens, op. cit pp. 38-39).

129
Identificarea cu modelul este prilej de cuno~tere amt a
celuilalt, cat ~i a sinelui propriu in contextul relational. Ea reprezinta
totodata ~i 0 i~ire din egocentrism ~i acomodarea la cerintele celuilalt.
De aici importanta esentiala a calitatii modelelor oferite pentru astfel
de jocuri, caci acestea se vor constitui in grile de lectura prin care va fi
decodificata realitatea sociala. Constatam aICI fundamentele
justificative pentru teoriile invatarii sociale, ale imitatiei, ale
subculturilor delincvente.
Persoana semnificativa este importanta nu doar prin prisma
calititii modelului oferit, ci ~i prin felul in care se raporteaza la copil,
caei acesta se va vedea pe sine ins~i in raport cu perceptia raportiirii
celuilalt la el. Procesul prin care invatam sa ne vedem pe noi i~ine ~a
cum credem ca ne vad ceilalti a fost analizat inca de catre Cooley46,
care I-a numit sinele-oglindii (looking-glass selj). Filosoful pragmatist
remarca faptul ca intotdeauna copilul tinde sa se vada pe sine ~a cum
il vad adultii. Privirea celuilalt apare ca 0 nevoie imperioasa de etalon
al sinelui, caci "fiecare-i pentru fiecare 0 oglinda" (Cooley, 1902, p.
183, apud Badescu, 1996, p. 326). Cu alte cuvinte, noi suntem ceea ce
ne imaginam ca altii cred despre noi, sinele fiind 0 realitate oglindita,
un fapt imaginar, de perceptie a perceptiei celuilalt. Paradigma sinelui-
oglinda este aceea ca societatea este 0 constructie mentala, ce exista
mai inw in mintea celor ce 0 compun. Ca urmare "persoanele ~i
societatea trebuie sa fie mai intm studiate in imaginatie" (Ibidem, p.
86).
in constituirea imaginii de sine intervin trei momente: ne
imaginam cum Ie aparem celorlalti, ne imaginam cum ne judeca

46 Charles Horton Cooley (1864 - 1929), filosof pragmatist, profesor la


Universitatea din Michigan, considerat a fi unul dintre precursorii
interactionismului.

130
ceilalp, iar apoi incepem sa avem sentimentele ~i reacpile ce decurg
din aceste judecap. ~i sunt doar interpretari ~i reacpi personale la
aceste interpretari, ele au consecinte reale chiar daca sunt eronate.
Atitudinile ~i comportamentele indivizilor sunt determinate de
imaginea pe care 0 au despre ei i~i~i, prin interacpunea cu grupul,
care reprezinta oglinda ce serv~te ca sistem de referinta pentru individ
intreaga viata. Privirea celuilalt, admirativa sau acuzatoare ma
confirma sau ma infuma ca fiinta cu valoare; cu atat mai mult in cazul
copiilor. Ca adult, eu posed mecanisme exersate de a respinge privirea
acuzatoare a celuilalt, considerand-o ramacioasa. Copilul este insa
descoperit; privirea dura a celuilalt este pentru el semnul insuficientei
sale, de aici complexul de vinovatie, de inferioritate, neincrederea in
sme.
Dobandirea co~tiintei de sine implica pentru Mead,
distincpa intre "eu" ~i "pe mine". Daca "eul" reprezinta componenta
personals., eul psihologic sau eu-l ca subiect generat de reacpa
organismului la atitudinile eelorlalp, "pe mine" reprezinta componenta
sociologics., eul ca obiect sau eul social al copilului care re~~te sa se
vada pe sine ~a cum il vad ceilalp. Eul social reprezinta "ansarnblul
organizat de atitudini ale celorlalp pe care ni Ie asumam", la care
reacponam caeu psihologie. Eul nostru nu este, ~adar, 0 "substanta",
ci un proces, un rezultat al interacpunii dintre eul psihologic, creator, ~i
eel social, conformist. Constituirea acestuia are loc, in opinia lui Mead,
1njurul v3rstei de cinci ani.
De la ~ase-~apte ani, mediile socializatoare se multiplica 0
data eu intrarea copilului in ~coala. Acum incepe sa practice jocuri
sociale reglementate (games) prin reguli care trebuie intelese,
impunand cuno~erea ~i acceptarea rolului tuturor eelorlalp, onestitate
~i participare egala. in aceasta perioadA copiii incep sa inteleaga
valorile ~i moralitatea prezente in cultura in care ei se dezvolta. Copilul

131
reacponeaza acum intr-un spapu de reglement8ri complexe, care se
constituie intr-un altul colectiv. Jocul de echipa ilustreaza situapa care
da n~ere unei personalitafi, prin incorporarea normelor jocului social,
finand seama de partiturile dinamice ale celorlalp coechipieri sociali.
Grupul de egali permite 0 tranzilie seeurizanta intre familie !$i
societate, oferind copilului alte modele pe care familia ~i !$coalanu Ie
poate oferi. Numai interiorizarea unui proces social in integralitatea sa
permite construirea sinelui complet. 0 data interiorizate, achizipile
devin parte integranta a sinelui individual, funcponand ca instanle
interioare de control.
Co~tiinta sociala se realizeaza plenar prin interiorizarea
multiplelor roluri care reflecta atitudinile comune ale grupului. Altul
generalizat desemneaza ansamblul de ~ept8ri pe care individul crede
di ceilalp Ie au de la el, in raport cu rolul pe care acesta it exercita.
Implantarea acestor atitudini comune, a acestor reacpi sociale in
individ, este scopul educafiei.
Copilul nu mai este insa un simplu receptor de mesaje, ca la
Durkheim; toate mesajele se pliaza pe sensibilitatea sa, dobandind 0
semnificape particulara. EI posooa un sine cu Ientile proprii in
decodificarea lumii, ca lume a sa. Astfel, asumarea de rol presupune 0
selecpe !$i 0 resemnificare a experientei, iar raspunsul,
comportamentul, este elaborat in funcpe de aceasta semnificare.
Mesajul se recreeaza prin permanente negocieri ~i compromisuri.
Conceptul de eu negociat sugereaza faptul ca eul social este rezultatul
selecpilor pe care noi Ie facem pentru diverse oglinzi ~i dive~i alfi
semnificativi. Seleepa vizeaza protejarea imaginii de sine ~i sporirea
autoaprecierii.
Pe de alta parte, construcpa eului social nu este rezultatul
unei acpuni exercitate exclusiv de generafia adulta asupra generapei
tinere, ci rezultatul complex al acestei relafii, in care rolul activ il are

132
copilut, ce-~i interiorizeaza sublumile sociale in jocul sau social.
Panntele nu este depnatorul unic al puterii suverane; copm sunt
capabili sa-~i mobilizeze resursele emotionale pentru a influenta la
randul lor deciziile ~i atitudinile parinplor. Educapa nu are, prin
urrnare, ca efect reproducerea structurilor sociale in subiect in scopul
integrarii sale, ci reconstructia intergenerationala a acestor structuri, ca
urrnare a interacpunilor; in campul acestora, copilul participa el ins~i
la construcpa socialului, 0 data cu construirea sinelui propriu.
Ca urrnare a interiorizarii rolurilor diferite in situapi
distincte, sinele este subdivizat intr-o multitudine de sineitap, in raport
cu diver~i inter1ocutori ~i situatii. Discutam politica cu unii, religie cu
altii, existand multiple diferenperi ale sinelui, corespunzatoare
diferitelor situa!ii sociale. Personalitatea matura este, ~adar, 0
personalitate multipla, diferenpata in raport cu multitudinea relapilor
sociale. Divizarea sinelui unitar in sineitap componente este rezultatul
rolurilor sociale diferite pe care individulle joaca pe scena viepi.
in concluzie, formarea personalitatii este un proces care are
la baza comunicarea, interac!iunea prin gesturi simbolice, prin care
individul interiorizeaza rolurile altului semnificativ (mama, tata,
politistul, doctorita), ale altului colectiv (dupa modelul jocului de
echipa) ~i in final ale altului generalizat (interiorizarea sentimentului
responsabil de membru al colectivitapi), in baza selecpilor ~i
reinterpetarii mesajelor. Socializarea apare din aceasta perspectiva ca 0
reconstrucpe permanenta a socialului.
Din faptul ca formarea personalitatii are loc prin acest joc de
mluri, rezulta importanta pe care 0 au modelele in viata noastra.
Modelele reale, imediate, sunt reprezentate de persoanele aflate in
proximitatea noastra inca din primii ani de viata, continuand cu
invatatorii ~i profesorii, cu medicii sau politi~tii. Tot mai importante in
timpul din urma devin modelele mediatice, cu care subiectul nu se afla

133
in contact imediat, ci intermediat de mijloacele modeme de informare
in masa. La acestea se adauga modelele fictionale ale literaturii, iar la
confluenta tuturor acestora se structureaza modelul personal, ca nucleu
al idealului cultural al personalitatii.
Studiile de psihanaliza culturalista nuanteaza modalitatile
prin care se constituie eul social, aducand in atentie importanta
factorului cultural in constituirea a cea ce Kardiner ~i Linton (1945,
1968) numesc personalitate de bozO.,ca tip mediu de personalitate, ce
comporta trasaturile considerate normale intr-o cultura. Prin
identificare (a te pune in 10cul celuilalt), introiecfie (asimilarea
celuilalt in eu) ~i proiecfie (introducerea eului in ceilalti), intelegem
impactul asupra noastra a datului cultural.
Socializare nu inseamna, ~adar doar abso$a, sub presiunea
mediului extern, a rolOOlor, modelelor ~i normelor, ci ~i influenta
actorului social asupra mediului sau. Influenta nu este unidirectional!,
dinspre societate spre individ, ci ~i inversa, dinspre individ spre
comunitate. Din aceasta perspectiva, lumea sociala este 0 scena a
intersubiectivitatii, a intalnirii dintre experiente ~i semnificatii, iar
metoda adecvata de cuno~ere este cea fenomenologica, abilitata sa
surprinda caracterul intentional al activitatilor ~i produselor noastre
comunicative. Analiza lumii ca scena este instrumentul sociologiei
dramaturigice.

134
5.5. Modelul dramaturgic al socializirii

"Lumea e teatrul; starile omen~: bogapa, sarnCI3,


puterea, supunerea, ~i altele, sunt ~le actorice~ti." "Prin
lnfiiti~ ei, masca ne ilii 0 inchipuire, dar nu face
mincinoasa firea."
Srantul loan Gum de Aur,
4
Viata piimanteasci1 asemuittJ
'
CU 0 reprezentape de teatru 7.

Sociologia dramaturgidi inipata de sociologul american


Erving Goffinan48 se instituie in prelungirea "sociologiei
comprehensive" sau "interpretative" initiate de Max Weber ~i a
curentului interacponist (in special cel din creapa lui Everett Hughes ~i
Herbert Blumer), acordfuld atentie simbolurilor Si ritualurilor prin care
in interacpunile cotidiene, "fala in fala", oamenii iSi joaca rolurile,
gestionfuld impresii pentru a face credibile anurmte personaje.
Producerea eului social nu se va mai constitui intr-un produs finit, ci
intr-un proces ce se des~oara continuu, ca un efect dramaturgic, ce
implica 0 permanenta constructie Si reconstructie a ordinii sociale.
Obiectul predilect al analizei nu-l mai constituie de aceasta
data formele instituponale organizate si ordinea norrnativa, ci
reprezentarile individuale si ordinea interaclionala a viepi cotidiene,
cum ar fi interacpunile fata in fata in intalnirile intfunp1atoare, la
petreceri, la cozi, la adunan, intr-un fel de soci%gie a
circumstante/or. Deconstrucpa postmodema a atins, mai tarziu, e
adevarat, Si sociologia, care a inceput sa se abata de la regula

47 In srantul loan Gum de Aur, (2002), Cuvinte a/ese, Editura Reintregirea, Alba
lulia, p. 12; Slantul loan Gum de Aur a trait intre 334 Antiohia- 407 Pilionia
48 Erving Goffman (1922-1982) este creatorul perspectivei dramaturgice in

sociologie; vezi E. Goffman, (2003), Via{a cotidianii ca spectaco/, Editura


Comunicare. TO, Bucur~.

135
durkheimiana a studierii comportamentelor generale, normale, medii,
interesandu-se tot mai ades de minoritiifi, de cazuri sau indivizi, adica
de socialul individualizat, sau "socialul in forma lui ~ifonata" (Lahire,
2000, p. 13), in "pliurile" caruia se gase~e concentratul social din
individ.
Tradiponal, institutiile erau analizate din punct de vedere
"tehnic"- in termeni de eficienta, "politic"- prin raportare la acpunile
pe care fiecare participant Ie poate pretinde de la alpi, la tipurile de
privapuni sau recompense ce pot fi distribuite, la tipurile de control
social care coordoneaza exercitarea autoritapi, "structural" - prin
raportare la diviziunile de statut orizontale ~i verticale ~i la relatiiIe
care Ie leaga ~i "cultural" - prin raportare la valorile care influenteaza
activitatea, valori ce tin de tradipi, obiceiuri, mode, eticheta etc.
Abordarea dramaturgica se instituie intr-o a cincia perspectiva, ce
urmare~te descrierea tehnicilor de gestionare a impresiei in institupe,
identitatea ~i interrelapile echipelor care performeaza in institupa
respectiva (Goffinan, 2003, p. 265).
Premisa de la care pleaca GofIman este aceea ca valorile ~i
normele prind viaf3.numai in experienta zilnica, cotidiana. Actorii ce
se prezinta "sub inveIi~ul unui personaj" (Ibidem, p. 27), Ie respecta
sau Ie incalca, in funcpe de modul in care definesc contextul
interacponal in care se des~oara acpunea lor. Modelele de adaptare
includ nu doar conformarea, ci ~i eschiva, contravenpile scuzabile sau
infractiunile ~i violanle flagrante.
in fiecare intalnire fafii in fafii, individul este constrans sa
formuleze 0 defini,tie a situa,tiei49 ~i, totodata, a sinelui in conformitate

49 Importanta definirii situafiei este evidentiatl de catre sociologul american


William Isaac Thomaas (1899-1977), care formuleazA 0 teorema ce ii poartA
nwnele: "Atunci c3nd oamenii considera 0 situatie ca fiind reala, ea devine reaUi
prin consecintele ei" (teorema lui Thomas) (The Child in America). De aici

136
cu acea situape ~i sa propuna 0 partitura partenerilor sm intr-o maniera
suficient de convingatoare pentru a fi.credibil. EI se afla intr-o situatie
similara actorului care interpreteaza 0 partitura, dand expresie unui
persona}, pentru a convinge publicul de veridicitatea definipei situatiei
pe care jocul sau 0 propune, in realitate totul fiind interpretare,
spectacol ~i gestiune de impresii.
Prestapa subiectului intr-o intalnire fata in fata este analizata
in termenii unei reprezentapi teatrale. Prin reprezentape se intelege
totalitatea aetivitaplor unei persoane intr-o imprejurarea data; partitura
sau rotina este "modul de aepune prestabilit care se desf"~oara in
cursul unei performari ~i care poate fi. prezentat sau preluat ~i in alte
ocazii" (ibidem, p. 43). Scena se compune din fatada ~i culise. Fafada,
la randul ei, are mai multe componente, cele mai importante fiind
decoro/, ce cuprinde elementele scenice, mobilier, obiecte ~i fafada
persona/a (fafa sau masca) - infati~area compusa pentru interpretarea
rolului, in care intra sexul, varsta, statura, vestimentapa, vorbirea,
expresiile faeiale, gesturile, manierele50. Relapa dintre fafadii ~i cu!ise
este inte1easa prin analogie cu spatiul arhitectural, in care fatada este
intotdeauna bine decoratii, neteda, curata, iar culisele ascund elemente
intime, aflate in neoranduiala.
o condiPe a dramaturgiei sociale, a relationarii sau
comunicarii sociale, este dobandirea exercipului de a-p construi 0fafii

Randall Collins va conchide ideea ca "Puterea provine din abilitatea de a controla


definirea situatiilor".
50 Despre secretele strategice ale femeilor vorbeste S. de Beauvoir inAI do ilea sex

(trad. rom. Diana Bolen, Delia Ve~, Editura Univers, Bu~, 1998)
afirrnfuld: ,,Langa celela1te femei, femeia se afla in spatele decorului~ i§i
lustruie~ armele, 'in ~ luptei; i~i combim toaleta, inventeazA un non
machiaj, i§i pre~te vicleniile: lance~e in papuci §i halat prin culise, inainte
de a urea pe scena."

137
sau 0 masca51 social a ~i de a accepta tacit fata sau masca celorlalti.
Pentru a-~i pastra propria fafii, individul trebuie sa se supuna unor
constrangeri ~i sa protejeze fata partenerilor; el i~i prezinta doar 0
viziune idealizata asupra lui ~i asupra produselor sale, reprimandu-~i
primele impulsuri ~i sentimente, transmitand celorlalli numai ceea ce
~tia pot accepta. Adulti admit tacit sa nu fie indiscreli cu
problemele importante pentru celalalt. Altfel se pierde fata ~i
personajul este distrus. De aceea, adullii sociali intra prin fata unei
cladiri, cei social neimplinili, personalul, copiii intra prin spatele ei.
Daca fata sau chipul este intampinare, demnitate, respect ~i
responsabilitatea (suntem chip ~i asemanare cu divinul), spatele este
asociat ~inii, culpabilitalii ~i fugii52. A intoarce spatele celui ce-ti
vorb~te este gest de dispret.
Tendinta actorului este aceea de a raspunde ~teptarilor
normative ale publicului pe care Ie estimeaza pornind de la experienta
reprezentarilor sale anterioare. Sunt actualizate intotdeauna acele paqi
ale eului social care corespund exigentelor intalnirii, prin compunerea
unei m~ti. in ultima instanta, fata sau masca social a este sinele mai
bun pe care i-am vrea pentru noi. Interpretarile ziinice devin rutinierc:,
aplicand stereotip acele~i moduri de a reactiona. Aceste rutine sociale
prind carne in structura intima a fiintei noastre ~i compun ceea ce
numim identitate personalii
in jocul sa, actorul va cauta sa sa-~i mobilizeze resursele
astfel incat sa transmita celorlalti acel tip de impresie capabila sa
provoace in ei raspunsul pe care el dore~te sa-l obtina. Poate face acest

51 Goffman face timitere ]a intelesul etimologic al tennenului persoana - persona


= masca actorului (2003, p.p. 47-48).
52 0 filosofie a in.t:illnirii, in care conceptul central este cel de chip sau lafli,
dezvoltl francezul Emmanuel Levinas (vezi intre noi. incercare de a-I gdndi pe
celli/alt, Editura All, 2000).

138
lucru prezentandu-se in conformitate cu trasaturile categoriale ale
tipului ideal. EI nu cauta infati~iirile care il individualizeazii, ci mai
ales pe cele care il apropie de genul proximo EI nu vrea sa semene cu
cineva anume, ci cu categoria generica a aetelor sale. Pentru a intelege
ceea ce vrea sa spunii Goffinan ne ajutii Sartre: "Sa-l privim cu atentie
pe acest picolo. Are gestul viu ~i apasat, un pic prea precis, un pic prea
rapid, vine catre consumatori cu un pas putin prea viu, se inclina cu
putin prea mare graba, vocea sa, ochii ii exprima un interes putin prea
plin de solicitudine pentru comanda clientului, iatii-l in sf'~it
revenind, incercand sa imite in mersul sau rigoarea inflexibiia a nu se
~tie ciirui automat, purtandu-~i tava cu un fel de cutezantii de dansator
pe sarma, punand-o intr-un echilihru continuu instahii ~i continuu rupt,
pe care ii restabiI~te mereu cu 0 mi~care ~oara a bratului sau a
mainii. Intreaga sa conduita ni se pare un joe. EI se striidui~te sa-~i
inliintuie mi~ciiriIe ca ~i cum eIe ar fi mecanisme care se comanda
unele pe alteIe, mimica ~i voeea sa chiar par mecanisme; el i~i confera
sprinteneala ~i rapiditatea nemiioasa a lucrurilor. Se joaca, se amuza
Dar de-a ce se joaea el? Nu trebuie sa-l observi prea mult pentru a-ti da
seama: se joaca de-a picoloul. Nu exista nimic aici care sa ne poatii
surprinde: joeul este un fel de reperare ~i de investigare. Copilul se
joaca cu corpul sau pentru a-I explora, pentru a-i intoemi inventarul,
picoloul se joaea cu conditia sa pentru a 0 realiza. Aceasta obligatie nu
difera de cea care Ii se impune tuturor comerciantilor: conditia lor este
in intregime cea de curtoazie, pubIicui cere de la ei s-o reaIizeze ca pe
o curtoazie, existii jocul baeanului, al croitorului, al evaluatorului in
licitapi, prin care ei se striiduiesc sa-~i convinga clientela ca nu sunt
altceva nimic decat un bacan, un evaluator, un croitor. Un baean care
viseaza este ofensator pentru cumpiiriitor, fiindca nu mai este in
intregime hacan. Politetea cere ca el sa se mentina in functia sa de
haean, ~a cum soldatul in pozitie de drepti se face lucru-soldat, cu 0

139
privire direcm, dar care nu vede, care nu mai este mcuta pentru a
vedea, de vreme ce regulamentul ~i nu interesul de moment este cel
care determina punctul pe care privirea trebuie sa-l fIxeze (privirea
"flXata la zece p~i"). lata numeroase precaup.i pentru a inchide omul
in ceea ce este." (Jean-Paul Sartre, 2004, pp. 108-109).
Mecanisme similare sunt puse in act ~i in contextele ce
vizeaza identitatea instituP.onala. In interiorul oricarei institutii sociale
exista 0 echipa de performeri care coopereaza pentru a oferi publicului
o anumita defInip.e a situaP.ei. Acest lucru presupune existenta unei
imagini identitare a echipei, a publicului ~i 0 sene de postulate pnvind
etosul care trebuie mentinut prin reguli de politete ~i eticheta. Intre
performeri ~i public exista un pact tacit pentru a sustine spectacolul.
Unitap.le soeiale mari (echipe, instituP.i), afIrma Goffinan, i~i pun
reputap.a in joc de fIecare data cand un individ i~i performeaza rutina;
cu fIecare performare, legitimitatea acestor unitaP. este testata,
reput$a fIindu-Ie pusa permanent in joe. Operatia gr~ita a chirurgului
discrediteaza atat omul, cat ~i spitalul. Disfuncp.onalitatile de ordin
dramaturgic au consecinte la trei nivele: personalitatea, interacp.unea ~i
structura social a. Daca suntem surp~i performand 0 reprezentare
denaturata, ne simp.m profund umiliti, "ne pica fata".
Pentru protecp.a spectacolului dramaturgic se cere, ca prima
exigentii, loialitatea dramaturgica intre coechipieri. Ei nu trebuie sa
supraliciteze prezenta in regiunile expuse, trebuie sa evite legaturile
afective cu publicul. Se cere 0 disciplina dramaturgica, circumspeqie,
prevederea ~i planifIcarea punerilor in scena, evitarea nervozitap.i. In
raport cu publicul trebuie mentinuta 0 anumita distanta sociala, trebuie
conservat misterul, caci familiaritatea n~e dispret. Deseori,
adevaratul secret din spatele misterului nu exista, dar ,,marea problema
este sa impiedici publicul sa afle acest lucru" (Ibidem, 94).

140
Revenind la calitatea performarii individuale, Goffman
afirIlli ca realitatea sociala este cuprinsa intre doi poli, cel al omului
inocent, condamnat sa confunde realul cu rutina ~i cel al omului cinic,
al conspiratoru1ui intenp.onat, care conspira cu toata arta: consensul de
fatada ~i asasinatul de culise. Inocentul este victima iluziei create in
jocul social; cinicul, co~tientizand iluzia, 0 manipuleaza in interes
personal. Orice individ parcurge intr-o situap.e noua, intr-o noua
intalnire fata in fala, un ciclu de mi~care inainte-inapoi, intre cinism ~i
sinceritate, intre mascarada ~ibanala iluzie.
Omul obi~nuit manuie~e spontan arta camuflarii, regiandu-~i
conduita prin imbinarea ~ireteniei cu preracatoria admisa tacit de tati.
Arta conspiraP.ei face parte din natura ~i specificul interacp.unii umane.
Atributele pe care se presupune ca Ie poseda un individ in
baza performarii sale ii definesc identitatea virtua/a, iar eele pe care Ie
poseda ca atare ii definesc identitatea rea/a. Este firesc sa existe intre
eele doua identitap. 0 anume distanta. un spap.u de acoperit prin propria
stradanie intre cel ce sunt ~i cel ce doresc sa fiu. Nefirescul se ~te
atunci cand distanta intre ele este prea mare, persoana respectiva
expunandu-se la doua categorii de riscuri: pe de 0 parte, ea singura se
condamna unei anxietatii asociate sentimentului unei permanente
neimplinirii (broasca ce se umfla pentru a parea un elefant sfiir~~te
prin a plesni), iar pe de alta parte, se expune riscului im-personalizarii,
prin instalarea in persoana care nu-i este proprie; deconspirarea im-
posturii se soldeaza cu discreditarea ~i stigmatizarea actorului tri~r.
Imaginea omului ca fiinta sociala este imaginea actoru1ui
perpetuu, spectacular, evoluand pe scena viep.i nu atat pentru a trai
pentru sine cat pentru a-i convinge pe alp.i de veridicitatea realitap.i
propuse ~i compuse in jocul sau. Reducerea societap.i la un act de
spectacol ~i a omului la un actor care joaca roluri, manipuleaza
personaje, costume, gesturi ~i cuvinte, care gestioneaza impresii - face

141
din sociologic 0 ~tiinta cinica, iar din om 0 fiintii amorala. Viata
sociala apare ca 0 sursa de imagini pe care Ie proiectam pentru altii ~i
pc care alfii Ie proiecteaza pentru noi. Sinele pus in scem nu este 0
entitate organica, ci 0 imagine, un efect dramatic iradiat difuz din
performarea unei scene. EI nu provine din posesorul Sall, ci din
intreaga scena a acpunii sale, fiind produs ~i nu cauza a ei.
Din aceasta perspectiva ~i delincventa apare ca rezultat sau
efect dramaturgic al speetacolului social, in care unii acton poseda
puterea de a impune definipi asupra altora A se vedea voinfa
defmitorie a puterii actuale de a eticheta homosexualitate ~i prostitupa
ca acte deviante sau normale. Delincventul este tocmai persoana ce
suportii procesul de etichetare.

142
IV. VARIABILE ALE SOCIALIZAIm iN FAMILIE ~I
DELINCVENTA JUVENILA

Structura temei:
1.Caracteristicile socializlirii in copi/llrie §i adolescen!a
2.Funcpile socializatoare ale familiei contemporane
3.Tipul de familie
4. Tipul de disciplinii parenta/Q
5. Maltratarea # efectele ei

1. Caraderisticile socializirii in copilirie ~iadolescent.

Vorbind despre delincvenfa, juvenila avem in vedere 0


anumiti categorie de v8rsti, adolescenfa. Cele mai multe dintre
lucr8rile consacrate acestui subiect analizeazi caracteristicile
adolescentei, eu accent pe criza juvenili. To~i, in etiologia
delincventei am constatat cauze, factori ~i conditii favorizante ce tin de
o etapi de v8rsta mai mica, mergand pani spre prima copilirie. Este
motivul pentru care yom face eateva eonsideratii ~i asupra copilariei.
Debutul existentei copilului este marcat de dependenta totali
fata de adult, fiziologic ~i afectiv. in perioada primei copi/Qrii (0-3 ani)
copilul se diferentiaza progresiv de mama, distingandu-se, spre
sf'ar~itul perioadei, ca actor ~i membru lntr-un sistem interactiv, avind
un myel elementar a1 co~intei de sine. Prima "reU§iti socia1i" a
copilului este consimtimSntul de a-~i lasa mama sa se indep8rteze wi
sa manifeste angoasi. Este semnul interiorizirii unei relatii.

143
Din punct de vedere psihanalitic, perioada poate fi
subimpaqiti in stadiul psiho-sexual oral (0-2 ani) in care gura, suptul,
m~catul este sursa principala a placerii. Aceasta faza se caracterizeaza
prin ahsenta diferenP.erilor eu-Iume, prin narcisism primar ~i prin
dependenta fata de mama. Comunicarea se desf'~oara pe 0 baza
accentuat afectiva, impactul cel mai semnificativ sub raport
socializator avandu-l mama, cu care realizeaza "contagiunea afectiva".
Zfunbetul este primul semn al sociabilitap.i, un "instrument de
organizare al relaP.ilor ~i contactelor sociale primare" (Osterrieth, apud
Paun, 1982, p. 107). ToP. copiii zambesc, chiar ~i cei nascup. orbi, dupa
o luna sau ~ase saptamani. Daea psihanaliza evidenp.aza efectele grave
pe care Ie poate genera separarea de mama asupra dezvoltarii
armonioase a copilului a copilului, alte teorii semnaleaza efectele
negative asupra mamei ~i familiei in intregul ei, considerandu-se ca
ins~i familia este modelata de evoluP.a copilului.
La 2-3 ani sursa placerii devine regiunea anala - stadiul anal,
dezvoltarea personalitip.i fiind influentata de experienta toaletei anale.
Se acorda importanta curateniei, ordinii, punctualitap.i. B. Labire
(2000) afirma ca ordinea domestica ~i ordinea cognitiva ceruta mai
tarziu de activitatea ~colara sunt indisolubile. Copilul care tr&e§te intr-
un univers domestic ordonat dobande§te implicit metode de organizare
a structurilor cognitive ordonate, predispuse sa funcp.oneze ca structuri
de ordonare a lumii.
Controlul sfincterelor are pentru Parsons semnificaP.a de
prim rol autonom al copilului, ce permite prima diferenp.ere a sinelui
ca obiect. Momentul acesta se produce in jurul v8rstei de 21-25 de
luni, cand copilul ajunge sa se recunoasca pe sine. Tot acum apar
tandrelea ~i ~inea, ca premise ale judecap.i morale.
Cel mai important eveniment socializator al perioadei este
achizipa limbajului, purt:ator al "genelor sociale". Rolurile sociale se

144
lnvata in procesul comunicarii in care obiceiurile lingvistice ale
grupului au 0 importanta deosebita pentru evolutiile ulterioare, lumea
"reala" a fiecanna fiind intr-o mare masura 0 construcpe inco~enta
bazata pe obiceiurile lingvistice ale grupului (Bernstein, 1978).
Limbajul va fi mediatorul culturii ~colare producind diferentieri ~i
ehiar handicapuri cu repercusiuni asupra succesului ~colar.
Perioada 3-6 ani debuteaza cu prima criza de independenta
(Wallon) fata de adult, manifesta in dorinta de a face totul singur, de a
actiona pe cont propriu. Criza de independenta este un salt in
autonomia comportamentala.
La 4 ani egoul se maturizeaza, sursa placerii se transfera
treptat catre regiunea genitalii; dragostea ramine centrata pe mama,
dar se descopera strainul intim, tatal, cu care trebuie sa 0 imparta. La
aceasm vama se decl~eaza criza oedipianii, manifesta in atractia fatA
de parintele de sex. opus ~i rivalitatea fata de parintele acel~i sex.
Rezolvarea crizei se realizeaza prin identificarea eu parintele de acel~i
sex. Interiorlzarea imaginii parentale face ca prezenta efectiva a
parintilor sa nu mai fie necesara pentru respectarea normelor ~i
consemnelor impuse. Se constituie 0 co~inta morala primara (Supra-
Eu in limbaj freudian), care actioneaza ca un fel de voce interioara a
parintilor, asigurind reglarea conduitelor ~i 0 anumita securitate.
Imaginea parentala interiorizata este contradictorie, parintii
fiind eoneepup deopotriva ca adulp gener~i, perfeqi, S3 securizanti,
dar, in aceI~i timp, ~i ca fiinle frustrante, agresive. Aceasta ii
determina pe copii ~i sa respecte normele, dar ~i sa Ie incalee.

53 J..P. Sartre: "Copilul i~i considerii pArintiidrept zei. Actele ca ~judeciti1e lor
sunt absoluturi; ei mcameaza ratiunea universa.IA.legea, sensul §i scopullumii"
(J.-P. Sartre, 1969, Baudelaire, trad M Petri~or, E.L.U., Bucure~ p. 45).

145
Interiorizarea normelor se produce para1el cu accelerarea
diferenlierii sexua1e §i rapida invatare a rolului de sex. "Copilul i~i
construi~e identitatea sexuala, afirma Pierre Bourdieu, element
capital al identitalii socia1e, in acel~i timp cand i~i construi~te
reprezentarea despre diviziunea muncii intre sexe, pornind de la acel~i
ansamblu socia1mente definit de indici ce sunt, inseparabil, biologici ~i
soeia1i. Cu a1te euvinte, co~tientizarea identitatii sexua1e ~i
ineorporarea dispoziliilor asociate unei definitii socia1e determinate a
funcliilor socia1e ce Ie revin barbatilor ~i femeilor merg mana in mana
eu adoptarea unei conceplii socia1mente definite despre diviziunea
sexuala a muncii" (2000, p.125). Potrivit unor studii americane (eitate
de S&ciulescu, 1997), barbatii smrt mai implicati in cultivarea
rolurilor de sex, acordand fetelor mai multa atenlie ~i afecliune, in timp
ee baielilor Ie impun 0 disciplini instrwnentala mai riguroasa,
manifestand fata de ei 0 mai mare exigenfl, Discrimin3rile sexuale de
mai t8rziu i~i au 0 parte din origini aici, in momentul in care se
interna1izeazi rolul de sex, cu intreaga constelafie atitudina1i asociati
acestuia
Perioada solutionirii complexului Oedip este considerata
cruciali de c8tre psihanaliz8, pregatindu-l pe copil, pentru dep~irea
limitelor sistemului familiei, caracterizat prin particularism ~i
afectivitate, ~i intrarea in a1te subsisteme socia1e.
Socializarea prim~te noi dimensiuni prin integrarea
copilului in gradinifi, unde cadrullui de referinta se diversifica, relalia
cu pirinlii fiind concurati de 0 noua relatie, ee eu eei de ac~i varsta.
Daca relapa eu v8rstnicii este prioritar afectiva ~i constrangatoare, cea
eu covarstnieii este eoneurenlia1a ~i consensuali. Este etapa in care
activitatea solitara de pana la trei ani, cind copilul ii trateazi pe cei din
jur ca pe ni~e obiecte, se deschide spre ceilalp, mai inw, printr-o

146
activitate paralelli (3-4 ani), iar apoi asociativa (5-6 ani) ~i colectivi (6-
7 ani) (Osterrieth, apud Piiun, 1982, p. 112).
Perioada post-oedipianii (6-11 ani) este 0 perioadi de
stabilitate sexuala, cu achizitii culturale rezultate din contactul cu alte
grupOO decat familia Raportul dependenti-autonomie evolueaza catre
o rebeliune a copilului impotriva autoritap.i parentale sesizabili mai
ales in relapa tata-fiu, copilul devenind impulsiv, excesiv de sensibil,
eu tendinli de a dramatiza.
Vechea identitate cu familia se destrama, asumarea altor
roluri este aspeetul esential al acestei faze. Grupul ~colar, caracterizat
prin neutralitate afectiva ~i universalism, dezvolti capacitatea de
achizipe de noi rolOOsociale.
Socializarea secundara, ~colari, provoaci interiorizarea
valorilor ~i normelor societale, elevul fiind const:r8ns si accepte
diferenperi pe axa performantei ~colare. Exaltarea suceesului sau a
insuccesului poate provoca ruperea puntilor cu familia. In cazul
copiilor care triiesc insatisfaetii in familie, succesul ~colar ii poate face
dependenp de institupe, in care gisesc compensare prin respectu1 ~i
aprecierea profesorilor ~i colegilor. Dependenta de institutia ~colari
genereazi dificu1tap. in integrarea sociali de dupi ~coala, un loc al
satisfacpilor de multe ori neco~tientizate.
RolOOle sexuale se intretes cu diferenperi calitative ale
tipurilor de performanf3, pregitindu-se noi criterii de evaluare ~i
cIasificare a indivizilor. Aceste noi tipuri de diferenperi, axate aproape
excIusiv pe axa performantei de tip §colar, smt tot mai des criticate
astazi pentru caracterullor artificial in raport cu viata sociali. Bourdieu
vorb~te despre "lipsa de gravitatie sociali" a invatiirii §colare, care ar
fi "libera de sancpunea directi a realului."(Bourdieu, P., 1997, p. 29)
Adolescenfa este deschisi de preadolescenfi sau pubertate
(11-15 ani), urmati de adolescenla propriu-zisi (15-18 ani). Debutul

147
adolescentei, curn este considerata perioada pubertara, este marcat de 0
scadere a stimei de sine. Este Pefioada varstei critice, a crizei sau
revolutiei adolescenplor, cand mo~irea culturaHi este desacralizata,
tanarul situandu-se intr-un vid cultural, datorita simtuIui sau critic
deosebit de ascupt. Ie§irea din conformismul infantil face ca
autoevaluarea sa. nu mai gaseasca. suport, ceea ce a fost important in
perioada anterioara. nu mai este actual, iar noile oppuni sunt inca. in
faza de tatonare. Se produce 0 deplasarea de interes dinspre mediul
securizant al familiei SPre eel al grupurilor de egali, ceea ce face sa.
apara. nelini~ti, depresii, anxietate. Confuzia identitara. este agravata ~i
de inclinatia adolescentului spre autoehestionare. Societatea adulplor ii
apare adolescentului ca 0 societate represiva, dominatoare ~i
manipulatoare in virtutea criteriului v8rstei ~i a unor valori ce nu mai
au relevanta. pentru el.
Referindu-se la adolesce$ lui Baudelaire, J.-P. Sartre
caracterizeaza. inspirat situapa oric3.rui tanar: ,,Drama incepe - afirma
filosoful francez - c8nd copilul, cresc8nd, i~i dep~e§te parmpi cu un
cap ~i prive§te peste urnerii lor. Or, in spatele lor nu este nimic:
dep~indu-~i p3.rinPi, judecandu-i poate, el face experienta propriei
sale transcendente. Tatil ~i mama au descrescut; iata.-i pirpirii ~i
mediocri, nejustificabili ~i nejustificati; majestoasele ganduri, care
reflectau universul, decad la rangul de pareri ~i dispozipi. Pe loe lurnea
trebuie retacuta, toate treptele ~i ordonanta Insi§i a lucrurilor sunt
contestate ~i, dat fiind ca. 0 ratiune divina. nu Ie mai gande~e, dat fiind
ca.privirea care Ie fixa nu mai este decat 0 lumina. neinsemnat3. printre
atatea altele, copilul i~i pierde esenta ~i adev3.rul; dispozipile vagi,
gandurile confuze care-i paroau altadata. reflexele fr3nte ale realita.pi
sale metafizice devin dintr-o data unicul sill mod de a exista Datoriile,
riturile, obligapile precise ~i limitate au disp3.rut deodati. Nejustificat,
nejustificabil, el face brusc experienta teribilei sale libert3.ti. Totul

148
trebuie luat de la inceput: el ~n~te in singuratate ~i neanf' (J.-P.
Sartre, 1969, p.46).
Criza juvenila are semnifieatii eminamente sociale, rezultand
din atitudinea societapi fata de adolescent; in societap.le primare ea
nefiind prezenti.. Unele studii comparativ-culturale (Schlegel; Berry,
1991) constata ca, in general, relaP.ile adolescentilor cu familiile lor
sunt armonioase, conflictele aparand in special in societijile in care
rezidenta este nelocala., schimb8rile socioeconomice rapide, iar
individualismul ~i realizarea personala sunt valori culturale centrale.
Alte cercet8ri accentueaza dimensiunea conflictuala., vorbind de
"tineretul revoltat" (II. Mareuse) sau de "generatia evaziunii" (J.
Coleman).
Problema dificila in aceasta perioada 0 constituie concilierea
impulsurilor sexuaIe deosebit de putemice eu modelele de
comportament deja instalate in stadiile precedente ~i cu sistemul de
constrangeri ~i presiuni culturale datorate distant8rii in timp a
maturizarii biologiee de cea sociaIa. Datorita condip.ilor de nutrip.e ~i
nu numai, maturizarea biologiea a coborm la II ani, iar eea sociala
int8rzie mult dupa 18 ani. Aceasta perioada se caracterizeaza prin
absenta funcp.ei sociale a adolescentului care este doar consumator de
buget ~i nu producator, un rol tranzitoriu, cu ambiguitate de statut
social, nici copil ~i nici adult, intins pe 0 perioada foarte lunga.
Atitudinile sociale tipiee ale adulp.lor sunt eontradictorii, fie prin
extindere a copilariei, fie prin cobor3re a varstei adulte, ambele putand
provoca revolta adolescentului.
Suspendat intre paradisul pierdut al copilariei §i v8rsta adulta
refuzatA.,tan8rul este ezitant, derutat. Se produe acum destructurari ~i

149
restructurari, se penduleaza intre originalitate ~i conformism54.
Originalitatea, pirghie fundamentali in edueatie, se manifesti acut la
14-16 ani, prin teribilisme de tot felul, prin radicalism al opiniilor, prin
episoade violente ~i spectaculoase, atitudini ce exprima aspiratia la
independenti, autonomie ~i libertate ~i vor s~i prin rea1izarea unui
nou echilibru al personalimpi.
o mare eroare este de a-I considera pe adolescentul ce se
vrea original ca pe un copil, urmarea fiind rezistenta la actul
educational §i la comunicare. TanaruI este dispus sa-l urmeze pe
adultul care-l respecta. Comportamentul adolescentului trebuie
indrumat spre dep~irea conformismului anost inspre 0 creativitate in
acord cu aspiratiile individuale §i sociale.
Exism la adolescenti 0 mare nevoie afectiva, dorinti de a fi
acceptati, iubiti, pretuiti, dar se opun tendintei de a fi acaparati. Este
varsta la care ta.naru1 se afla in eautarea identimpi, manifestfuld
tendinte contradictorii, oscilfuld intre egocentrism ~i altruism,
solitudine ~i socialitate. El se cauti tara a se regasi. in fapt n-are cum

54 lata ee spune despre aceastAetapl de v3.rsti printul moldav, Dimittie Cantemir,

in Divanul sou Gdlceava iJrIelepiului cu lumea: "A pat.ra v8.rstAsau rodul de


curand legat al vietii omen~ este tineretea, care este ca un fruct a ciirui calitate
ca dulceat! sau amareaJa nu s-a stabilit mea. de aceea trebuie sAfie bine phit ~i
nevAtmnatphitl, ca nu cumva sA se intimple sAvim g8ndacu1 sA-Istri<:e,sau
p3ianjenul sA-Iinvaluie cu p3nza, cAcicat de putin l-ar striea, greu va mai ajunge
la du1ceata ~ gustnl ee urma sA aihi cAnd se coace. Tot ~ t3IWul la toate
trebuie sAia sea.ma,deoarece are ~ mai multi Ia aceastii v8rsta decAtIa alta.
Mai intili.,pentru cAaceastAv3rst3 este ~ v3rsta tineretii, care este oarecum
riltAcitA~ ~ta In al doilea rind, la aceasti v8rsta sangele este mai
abundent, adiQ poftele sporesc cu prisosint4, fiind mai numeroase ~ mai
putemiee decat la eelelalte varst:e, de care trebuie sA ne p3zim foarte mult"
(Dimittie Cantemir, 1990, Divanul sou Gtilceava infeleptului cu lumea, Ed.
Minerva, Bu~ p. 311).

150
sa se regaseasca fiindca inca n-a fost. El este doar proiect, nu este, ci
va fi. De aici instabilitatea afectiva, nonconfonmsmul, indisciplina,
agresivitatea, protestul, ostilitatea la intruziunea in spatiul intimitapi
confuze. Astfel de atitudini port fi ~or etichetate ca tendinte spre
devianta
Mediul social aqioneaza, nu doar pentru adolescent, ca 0
oglinda. Identitatea psihosociala, imaginea de sine, este rezultatul
privirii celuilalt semnificativ. Pentru adolescent privirea celuilalt
semnificativ are 0 importanta capitala fiindca el este iOO-o criza
identitara.
Criza adolescenplor sau conflictul dintre generatii este
datorat ~i situarii in timpi psihologiei diferip. Adultul este situat
inco~tient pe dimensiunea timpului prezent, compus din clipe egale,
iar "adolescentul are viitorul in singe" (Tofler).
Adoleseenta este marcata de tendinte aparent contradictorii:
nevoia de afiliere ~i nevoia de intimitate, dar nu de singuratate - stare
subiectiva generata de insatisfacpa relationirii sociale. Cei apropiati,
parinpi, dar ~i profesorii trebuie sa respecte aceste nevoi. Descifrarea
sensului autentic al moralitapi adolescentine presupune un act
hermeneutic, de stipinire a codului ~i a tehnieilor de decodifieare.
Uneori, actele deviante nu sunt deem manifestari ale creativitapi de
protecpe, care permit tanaru1ui 0 anumit identitate ~i evitarea rigorilor
convenpei moralei adulte. Fuga, chiulul, vagabondajul, e~etoria pot
reprezenta forme de evaziune, aventuri eliberatoare sau, alteori,
modalitap de supravietuire. Criteriul respectuIui necondiponat al
regulilor sau at strictei moralitap este inaplicabil; po la un anumit
punet, astfel de conduite pot ti expresia eapriciilor v3rstei.
La aceasta varsta, 0 importanta deosebita in constituirea
personalitapi 0 au identitic8rile eu modelul, eroul. prietenul. De aici
prieteniile durabile ~i nevoia de a Ie ind:rurna eu tact. Educatorul,

151
parinte sau profesor, trebuie sa practice un stil mai pupn directiv, cu
asocierea ideii de responsabilitate libert8.tii ~i increderii reciproce.
Presiunea neconditionata ~ indiscutabila spre conformism nu mai are
aderenf3. Controlul social exterior se interiorizeaz8, devenind
autocontrol, motivatiile comportamentului trecind de la dominanta
normativa, reglata exterior, la dominanta normala, reglata interior,
printr-o dialectica subtila intre constrangere, model §i libertate.
Stilul de edueatie autoritar §i represiv, care-~i propune
invatarea necondiponata a consemnelor §i conformitapi, cu reprimarea
oricaror opozitii prin care tanaruI i~i rezerva dreptul la autonomie
morala genereaza insecOOtate afectiva, cu tendinte spre evaziune, acte
de violenti §i agresivitate, conduite structurate defectuos, toodinte
conflictuale sau frustrante, comportamente marginale sau deviante,
crize prelungite. 0 astfel de pedagogie a conformismului social risca
inscrierea adolescentului mai curand pe panta alunecoasa a deviantei,
decat pe cea a integr8.rii ~i realiz8.rii de sine.
Majoritatea anomaliilor de socializare provin din absenta
realiz8.rii adecvate a funcpilor familiei, un goo de "personalitate
colectiva", a carei armonie sau dizarmonie are rezonanti in structura
personalitapi morale a adolescentilor. Valorile ~i atitudinile, gradul de
organizare §i coeziune, climatul conjugal, relatii intrafamiliale,
modelul comportamental, toate aceste aspecte ale viepi de familie
influenteaza puternic socializarea morala a tinerilor. Asupra acestor
aspecte yom reveni in capitolul urm8.tor.
Solutionarea crizei adolescentei conduce la maturizarea
deplina, permitand integrarea in colectivitatea adulta, in care familia de
procreare, sistemul ocupaponal ~ comunitatea locala prezinta
importanta deosebita. Integrarea in aceste noi colectivitap impune
interiorizarea de rolOO inaccesibile pana acum: rolul de sot solie, rolul
profesional, rolul de cetatean, de oooria§.

152
Conform lui Allport (1991) personalitatea matura se distinge
prin urmatoarele caracteristici:
extensiunea siJntului oolui, adica mcorporarea in
personalitate a unor noi rol-statusuri;
raportarea ca1da a eului la ceilalp, prin de~irea
egocentrismului infantil, manifestari ale intimitatii,
respectului, compasiunii, tolerantei;
securitatea emoponala, asumarea rationala a riscurilor,
tolerantala frustrare;
perceptie rea1ista, asumarea sarcinilor ~i disponibilitatea
rezolvani lor;
obiectivarea eului, capacitatea de intuipe ~i umor,
filosofie unificatoare a vietii, inchegarea unei VlZIUlll
unificatoare asupra existentei.
Procesul de socializare se d~oara de aceasta data cu
anticipatie, in coleetivit8.tile ce prefigureaza structurile societatii
adulte: cuplurile de adolescenp functioneazi ca proto-familii de
procreare, iar sistemul ~colar doband~e caracteristicile unui proto-
sistem ocupational.

Socializarea nu se incheie aici, in adolescent3., ci se continua


pe intreg parcursul viepi, existind tranzipi de rea1izat, crize de dep~it.
Tanarul are libertatea de a crea legaturi sexuale sau maritale, relatii
profesionale, libertate care implica "condamnarea la responsabilitate"
despre care vorb~te Sartre. Din pacate, suntem zguduiti de aceasta
condamnare la libertatea alegerii in raport cu propria viata uneori prea
tarziu. E condamnare, pentru ca suntem singuri ~i nu avem nici 0 scuza
in fata co~intei noastre in privinta alegrilor pe care Ie facem, de~i nu

153
detinem toate datele necesare unor astfel de alegeri In cuno~tinta de
cauz8.. ~ se face ca. uneori alegerile nu sunt dintre eele mai fericite.
Crizei adolesCenfei ii poate urma, peste ani, criza v3rstei de mijloc,
generata de sentimentul irosirii ~i co~inta irepetabilitatii clipei.
Caderea In aceasm co~tiinta a temporalitatll fiintirii noastre poate
repune in discutie optiunile anterioare, valorile ~i fundamentele
acestora Uneori 0 putem lua de la capat, atunci cand Inca. nu e prea
t8.rziu. Dar t8.rziul vine ineluctabil. Virsta pension8rii ristoarna
canoanele unei existenle de 0 viat8. de om. Acomodarea la inutilitate ~i
dispretul social pot fi destul de dureroase. ~i mai dureros este orizontul
moqii, ca punct final al unei existentei. Despre stadiile procesului
comprimat de socializare ~i adaptare la imine$ moqii vorbe~e
Elisabeth Kubler-Ross (1987) prezinta mai multe: negarea, mania,
tocmeala, depresia ~i, uneori, acceptarea
E. Erikson a distins opt stadii de dezvoltare, fiecare dintre ele
caracteriz8ndu-se printr-o situatie de "crizi psihosociala". Redam
aceste stadii in urmitoruI tabel :

154
ce
~e,
aDezvoltarea
privqte
prieteni
moartede de
spre de
pienlereadeduratA
ceea
de
satisfactie
scopului
preocup3ri
Stadiol de ~simtului
ahor
Parteneri
$i Intimitate
Familie
Autonomie
Productivitate
Crize
Dobindirea
de cuProdus
Dezvoltarea
Noua
Amplasare
eneratille
simt
adincolo
se sociale
Incredere
sentimentului
Pensionare
ldentitatea
inferloritate
familie,
Vecini,
vietii
:tara
~gdirectiei individuale
fU§in.e,
privire
coerent
Sfuguinta
Initiativl
Dob3ndireaimplica
competentei
spre
imbrlti§a
Grop
IJlVltarea
capacitltiide
S8rguinti favorabit
p3rinti
cu
ina'ederii
0 carierl
al
intr-o
stagnare
familia
identitltiisimtului
eu-lui sociali
autostimei
autocontrol, §i in
la realizirile
cain
activitatilor
sine-lui
spre specifici
relatie lume
sine,
intima
apropiata,
iscusintei~i de
in
~i
xJria
unca
inentA
rol
maturltate
societatea
ietenie §i
oada de (apud Grecu; lUdulescu, 2003, pp. 166 -167)
5. Adolescentl
de dezvoltare psiho-socialll

155
2. Functiile socializatoare ale familiei contemporane

Familia este factornl primordial al formarii ~i socializarii


copilului, reprezintand in viziunea structural-funcponalista "cureaua de
transmisie a normelor culturale din generaPe in generape" (Merton).
Socializarea primar!, desf3§urata in familie, este decisiva pentru
structurarea personalitapi copilului, oferind matricea in interiornl
careia se vor structura eele mai importante trasaturi morale ~i
carcateriale, care II vor marca decisiv pentru intreaga viata. Intuifia
simtului comun vorbe~e de "eei ~apte ani de acasi". Specificul
socializarii in familie consta in faptul ci acliunea ei se des~oara intr-
un cadru informal, in care suportul afectiv joaca rolul primordial.
Aceasta face ca structurile dobandite in familie sa fie mult mai
rezistente decat eelelalte. Toate influentele socializatoare ulterioare se
vor plia pe schemele socializarii primare. Socializarea secundara nu va
avea eficienta ~i profunzimea eelei primare, copilul ramanand timp
indelungat prizonierul lumii definite de citre parinp. De aici ~i
importanta socializarii primare, eaci orice disfunclie a familiei este
susceptibila sa induca tulburari in personalitatea copilului.
Majoritatea cercetitorilor identifica doua funclii
fundarnentale ale educapei familiale:
- producere a personalitllfii sociale ~i
transmitere intergenerapona/a a modelelor culturale ~i a
statutelor sociale.
Cele doua funcpi nu pot fi deeat artificial disociate, distinctia
lor vizand mai mult referentul, pentru prima accentul cazand pe individ
(personalitate), iar pentru cea de a dous, pe societate (reproducere
culturala). In realitatea lor concreta, eele doua funcpi se presupun
reciproc, personalitatea sociala presupunand achizipile culturale, iar
aceste achizipi asigura reproduclia culturali.

156
In orcline cronologica, funcp.a elementara a familiei este cea de
factor al securitatii, oferind copilului sentimentul sigurantei, care ii
permite construep.a echilibrata a personalitap.i. Securitatea presupune:
- satisfacerea trebuintelor elementare;
- coerenta §i stabilitatea cadrului de dezvoltare;
- proteep.a impotriva factorilor extemi;
- asigurarea sentimentul de a fi acceptat necondip.onat ca
membru al familiei;
- prezenta iubirii pa.rint~;
- consolidarea sentimentului unei personalitati distincte, cu
posibilitatea opp.unii intre anumite limite ale libertitii.
o personalitate putemica §i echilibrata a copilului se pare ca
este rodul acceptarii lui necondip.onate de c8.tre parinp. (Neamtu, C.,
2003, p. 66). Aceasta mediaza, la Iindul ei, acceptarea de sine a
copilului. Cercetarile evidenp.aza faptul ca majoritatea copiilor cu
perturbari emop.onale §i conduite deviante au primit din partea
parintilor 0 acceptare conditionat8., de bWla purtare sau de performanta,
in care adultii respingeau anumite aspeete ale personalitatii lor.
Aspectele criticate ale personalititii vor fi ulterior negate de copil §i
proiectate asupra altor persoane sau exprimate in moduri inacceptabile.
o mama care accept8. necondip.onat personalitatea copilului va fi mai
capabila sa 11invete pe acesta sa tolereze frustrarea, ostilitatea sau
aspectele negative ale personalitatii sale. Pierderea accept8.rii de eatre
mama determina incercan de stabilirea a relatiei cu alt adult, iar e§ecul,
de cele mai multe on inevitabiL va genera restaurarea sentimentului de
frustrare §i neincredere in alp.i, dar §i in sine.
Desigur, conpnutul socializarii primare nu se reduce doar la
dimensiunea afectiva; am putea spune ca dimensiunea afectiva este
mediul socializarii in aceasti perioada a copilariei, dar educap.a
familiala presupune §i dimensiunea cognitivQ. Explicit sau implicit,

157
familia reprezintii filtrul hermeneutic prin care copilul i~i apropie
lumea ~i-o face 0 lume a sa P&rinp.i,in calitatea lor de primi adulp.
sernnificativi, exercitii direct ~i indirect influente educational
formative, oferind primele modele de identificare intr-un anumit c1imat
afectiv. Atat educatia directa, cat ~i modelele ~i climatul, au rol
important in maturizarea copilului.
Kari Killen (1998) identifica ~te funcP.i parentale pe care
pannli Ie exercitii diferenp.at, in raport cu abilitip.Ie lor:
abilitatea de a da prioritate satisfacerii nevoilor de baza ale
copilului;
abilitatea de a oferi copilului experiente noi, de a-I stimula
cognitiv ~i afectiv;
abilitatea de a avea 0 relaP.e empatica cu copiIul;
abilitatea de a-~i infrina propriile dureri ~i porniri agresive
lara a Ie r3.sfr8nge asupra copilului;
capacitatea de a avea ~ptari realiste fata de copiI;
capacitatea de a percepe copilul in mod realist;
abilitatea de a risplati ~ de a valoriza copilul.
Vazutii dinspre societate, familia este cea care transmite
valorile ~i atitudinile specifice unui anumit model cultural. Valorile
educative au 0 dimensiune cognitiv - evaluativa (ce e "bine" ~i ce e
"rau"), 0 dimensiune afectiva, implic8nd un ~ament diferenP.at in
raport cu diversele valori ~i 0 dimensiune pragmatica sau
comportamentala, constituindu-se intr-un ghid pentru aep.ooe. Seturile
valorice pe care famiIiile Ie transmit soot dependente de structura
sociala, de apartenenta socio-profesionaIa, de nivelul lor de instrucp.e,
de mediul de rezidenta ~i de alP. factori.
Numeroase studii de sociologie a educatiei (enumerate de
St8nciulescu, 1997, p. 61) argumenteazi teza conform careia pannP.i
aparp.nand ooor categorii socio-economice diferite transmit copiilor

158
valori diferite. Daca in c1asele mijlocii ~i superioare sunt valorizate
superior autonomia ~i stapinirea de sine. imaginapa ~i creativitatea, in
clasele de jos accentul este pus pe ordine ~i euratenie. obedient! ~i
respect al vRrstei. La fel se prezinti lucrurile ~i in raport cu profesiile
parinplor: ci eat statutul ocupational este mai 1nalt. cu atit este mai
apreciati autonomia copilului; cu eat statutuI este mai sc3zut. cu mat
mai mare este accentul pus pe conformitate ~i obedienti- Constatarile
inductive ale sociologilor nu constituie 0 noutate ideatica, dimpotriva,
teza sustinuta de ei 0 regasim in filozofie inca de la sofi~i greci. care
rnceau distinctie intre morala celor multi ~i moral a stap8nilor ~i pan3 la
Nietzsche. cu distinctia intre »mOfala sc1avilor» ~i .,morala
aristocrata». Valorile celor doua morale sunt mijloacele specifice de
conservare a existenlei specifice. Desigur ca aceasta dependent! a
valorilor educative de statutul socia-economic are relevan13 statistica,
dar nu trebuie absolutizata, intervenind cumulat 0 multitudine de alp
factori.
Vom discuta in cele ce urmeaza citeva dintre variabilele
familiale cu implicatii semnificative in evol$a copilului ~i t8narutui.

3. Tipul familiei

o bun! period de timp. studiile privind eficienla


socializarii, performanta sau ~ecul ~colar al copilului. comportamentul
conformist sau delincvent, se structurau pe distinqia tr~ dintre
familia organizatli ~i cea dezorganizatii. Dinamica familiei
contemporane, marcata de diminuarea nata1itipi. multiplicarea
coabitarilor. cr~terea numarutui de copii n3sc$ in afara familiei,
explozia ratei divoqialititu (St3nciulescu, 1997. pp. 137 ~i urm.). a
repus in discupe disjuncpa tradiponala, argumentand ideea ca ceea ce

159
este important pentru dezvoltarea copilului nu este atat forma sau tipul
familiei ("organizata" sau "dezorganizati"). eat funqionalitatea
acesteia. atmosfera sau climatul ei. Este ~i motivul pentru care
conceptul de familie "dezorganizati" tinde sa fie inlocuit cu eel de
familie ••parentala" (sau monoparentala). pentru a sublinia existenta
relatiei parentale independent de relatia conjugala.
Climatul familial este conceptul de maxima generalitate ce
caracterizeaza atmosfera sau cadrul general de relationare
interpersonala. put3nd fi surprins prin intermediul mai multor
indicatori. cum sunt:
modul de raportare interpersonali a pirintilor (apropiere.
dragoste. intelegere ~i sprijin reciproc. complemetaritate de
sarcini. comunicare. respect. acord in legatura cu
problemele majore. sau dimpotriva);
sistemul atitudinilor parentale in raport cu valorile pretuite;
dinamica ~i modul de soluponare a starilor tensionale sau a
conflictelor;
modul in care este perceput ~i tratat copilul;
modalitaple de manifestare a autoritipi pirinte~ (unitar
sau diferenpat);
gradul de acceptare ~i tolerare a comportamentelor variate
ale copilului;
modul de aplicare a sanqiunilor ~i recompenselor;
gradul de deschidere ~i sinceritate a copilului in raport cu
pannpi;
satisfacpa resimtiti de fiecare membru pentru viata de
familie.
Studiile recente argumenteaza importanta deosebiti pe care 0
are climatul familial pentru dezvoltarea copilului. climatele tensionale.

160
conflictuale contribuind in mod semnificativ la geneza conduitelor
deviante ale copiilor.
Conc1uziile unei meta-ana1ize a peste 50 de studii privind
relatia dintre dezorganizarea familiei §i delincventi (prezentate de
Cristina Neamtu 2003, p. 67), arati ea:
- prevalenta delincventei in farniliile dezorganizate este cu
10-15% mai mare deeat in familiile organizate;
- corelatia dintre familia dezorganizatA §i delincventa
juvenila este mai putemiea pentru forrnele minore de conduita ~i mai
slaha pentru formele grave de comportament infractiona1;
- asocierea cu delincventa este mai putemica in cazul
familiilor dezorganizate prin divort sau separare, comparativ eu
dezorganizarea prin deces;
- nu exista 0 diferenta. sernnificativa intre impactul
dezorganizarii familiei asupra fetelor §i, respectiv, asupra b8.ietilor,
- nu s-a scos in evidenti roluI varstei la care survine
dezorganizarea familiei asupra delincventei juvenile;
- nu exista 0 evidenti. asupra rolului pannti10r vitregi in
delincventa juvenila.
Fara. a intra in distinctii tipologice complexe asupra familiei
~i particuIaritatilor sale, yom lua in discutie in acest paragraf eateva
variahilele precum coeziunea, adaptabilitatea, flexibilitatea, talia §i
tipul de autoritate exereitat, variabile considerate a fi factori eheie in
socializarea copiluIui. In raport eu fiecare dintre aceste variahile se pot
realiza tipologii diverse, asupra carora, din considerente legate de
coneizie, nu ne propunem sa.vorbim aiei.
Coeziunea este una dintre eele mai importante earacteristiei
ale familiei privite ca microgrup social. Coeziunea exprima masura in
care membrii familiei sunt dispU§i sa renunte la 0 parte din
gratificatiile, opiniile §i conduitele individuate in favoarea familiei ca

161
intreg. 0 serie de studii psihosociologice evidenpazi existenta unei
corelatii intre incidenta conduitelor delincvente §i nivelul scazut al
coeziunii familiale. Manifesti prin intensitatea legaturii emoponale
dintre membrii familiei, coeziunea familiala poate fi masurata prin
diverse variabile: angajare emoponala, independen~ frontiere, timp,
sPatiu, prieteni, luarea deeiziilor, interese, loisir.
In familiile cu 0 coeziune sc8zuta, partenerii cuplului au 0
conduita centrata pe nevoile §i aspiratiile personale, petree cea mai
mare parte a timpului in afara familiei ~i nu participa decat rareori la
activitati comune; In aceste condipi, intalnirile membrilor se
transforma deseori in teatru1 unor tensiuni §i conflicte. Coeziunea
familiei este indicata ~i de 0 aha caracteristica a grupului familial pe
care 0 putem numi identitatea familialll. Identitatea familiala este rodul
sedimentarii incoll§tiente a rolurilor, modelelor §i exigentelor explicite,
a atmosferei ce se respira in interiorul familiei. Indicatori identitapi
sunt similitudinea atitudinii generale a membrilor ei fata de viata
(familii harnice, genero~e, modeste, len~e, arogante) §i de dispozipa
de fond ce caracterizeaza familia (stenice, agresive etc). Copilul este
intotdeauna un mediu de rezonanta al familiei, chip ~i ~em8nare a ei.
Capacitatea de autoreglare, sau adaptabilitatea. este definita
prin masura in care sistemului familial se poare restructura, schimband
structurile de roluri, de putere ~i reguli, ca raspuns la un stres
emoponal generat de 0 disfimctie in raport cu obi§nuintele funcponale
ale sistemului, in scopul mentinerii integritatii ~i identitatii sale. 0
astfel de situatie ce necesita adaptabilitate poate fi generata de aparipa
primului copil. N8§terea primului copil poate constitui momentul unor
schimb8ri esenpale in relafia de cuplu, schimb8ri ce solicita
autoregl8ri. Prin aparipa copilului, relatia afectiva diadica (sot-sop e) se
transforma in triada (sotie-copil-sot), constituindu-se noi relatii diadice
(mama-copil, tata-copil). Cercet8rile in acest domeniu releva faptul ca

162
daca in farniliile lara eopii sotuI are 0 autoritate mai mare decat sop.a,
dupa aparipa copilului, sopa partieipa intr-o masura mai mare la luarea
deciziilor, iar sotul preia unele dintre activitaple menajere ee reveneau
anterior sotiei. Studiile evidenpaza faptul ca implicarea sotuIui in
diferite sarcini educative coreleazi pozitiv cu nivelul studiilor acestuia
Daca pentru schimbanle generate de aparipa copilului sopi
sunt oareeum pregatip. ~i adaptarea se rea1izeazi mai U§Or,modificarile
neantieipate in funeponalitatea familiei pot genera adev8rate ~ocuri.
Disfunctiile familiei legate de starea socio-economiea (~maj, spapu de
loeuit, saraeie), sau de ritmul trepidant al existentei (angajarea in
activitalile legate de serviciu ~ timpul rOOus de comunicare ~i
activitate comuna), precum ~i altele, ce tin de particularitaple de
personalitate ale membrilor i~i pun amprenta asupra relatiilor dintre
parinti ~i dintre ~a ~i eopii.
Adaptabilitatea unei familii este earacterizata prin
urmatoarele variabile: diseiplina, control, posibilitap de afirmare a
sinelui, stil de negociere, eomplementaritate de roluri, reguli
relaponale ~i mecanisme de autoreglare. Ineapacitatea de autoreglare
duee la tensiuni ~i, in ultima instant3., la destramarea euplului.
Separarea parintilor are implicapi ~i asupra copiilor, arnploarea
acestora fiind conditionata de v3rsta eopilului ~i de posibilitaple
ulterioare de susp.nere. Absenta posibilitapi de identificare,
autoeulpabilizarea, anxietatea sunt doar eateva dintre consecintele
separani, eu urman majore in devenirea copilului. Studiile asupra
farniliei monoparentale eonehid asupra faptului ca "probabilitatea de a
identifica n~teri ilegitime, abandonuri ale copiilor, retard in
dezvoltarea psiho-afectiva asupra acestora din urma, tulburarile de
comportarnent, abandon! e§ec ~lar ori chiar delincventi este mai mare
in aceasta categorie de populatie" (Stinciulescu, pp. 140-141). eu
toate acestea, 0 serie de cercetan din ultima perioada demonstreaza ca

163
pentru dezvoltarea psihosociala normal a a copilului, tipul de
interacpune familiala ~i comportamentul fiec8rui membru at familiei
comeaza mai mult deeat prezenta sau absenta unuia dintre parinp, deci
structura eompleta sau ineompleta a familiei. Dezacordul marital poate
fi mult mai nociv pentru copil decit separarea parintilor; unele
cereetatori consideri ca cu cat este mai mare gradul de dezacord
marital, eu atat este mai mare probabilitatea ca baietii intre cinci ~i
zeee ani sa sufere de tulburan comportamentale.
o alta caracteristica a familiei, at1ata in rei ape cu
autoreglarea, este fleribilitatea ei in diversele etape ale dinamieii sale:
treeerea de la familie tara copii, cind intreaga afectivitate este
absorbita in relatia de cuplu, la situatia in care apare copilul, ee
absoarbe parte din afectivitatea reeiproca a soplor; trecerea de la
pannte de pr~eolar la eel de p8rinte de copil ~colar §i de aici la eel de
pannte de student, urmata de parasirea familiei de eatre copil,
momente ee presupun restructuran §i redefiniri atat ale eu-lui
individual eat ~i a celui familial.
Talia familiei §i pozitia copilului in sena fratema are
implieatii asupra constituirii eu-lui social al copilului. Numeroase
studii au abordat problema specmca a copilului unic, demonstrind
vulnerabilitatea sa psihologica; copilul unic are 0 probabilitate mai
mare sa ereeze situatii problematiee, deoarece el polarizeaza
afectivitatea adulplor ~i va fi superprotejat. Nucleu at familiei. copilul
unic se poate considera, adesea, centrol lumii. De obicei, el poate
obtine sueeese ~colare ~i apoi profesionale, dar este inabil in relapile
umane. Traind intr-un mediu lipsit de diversitate relationali §i de
dimensiunea rivalitate - solidaritate, va fi mai dependent de adulp ~i
mai putin realist eomparativ eu copilul care provine dintr-o familie
numeroasa. Pe de alta parte. copiii mai mari in sena fraterna pot deveni
modele de identificare, avand ~anse crescute sa devina mai echilibrap

164
~i mm responsabili, datorita relatiilor umane mm bogate, mm variate,
CWiOSC experienta rivalititii ~i a competipei, dar §i pe cea a raporturilor
de cooperare-solidaritate. In absenta Wior astfel de experiente,
insatisfactiile generate de ~ecuri Ii genereaza frustr8ri carora nu este
obi~nuit sa. Ie faci fata. §i 11 determini sa. reaqioneze discordant, nu
rareori prin conduite de tip predelincvent, prin violenti, fuga de acasa,
furturi.
Psihosociologii afinna. ca.relatia fraterni are un rol important
In dezvoltarea personalitatii, contribuind la formarea Wior structuri
atitudinal-relationale ce intervin ulterior In adaptarea In mediul social,
~colar, familial. In functie de atitudinile §i valorile P8rintilor, relatia
familiala poate genera sentimente de afectiune reciproca, ~ament ~i
solidaritate durabila Intre frati, dar poate antrena §i rivalitate §i gelozie,
competitie §i conflict.
Rivalitatea fratema se constituie initial in raport cu mama,
atunci cand apare in familie un frate nou, care decl~eaza reactia de
gelozie a primului nascut. Daci p8rinpi, mama in specialss, nu il
ignora, ci it valorizeaza in continuare pe primul nascut, Ii incredinteaza
mici sarcini de supraveghere, de educare a fratiorului, rivalitatea se va
manifesta numai In legitura cu monopolul atentiei p8rinplor,
concurenti ce se va ilustra ca punere in valoare prin conduite
compensatorii, care vor avea 0 contributie importanti In adaptarea la
mediul competitiv. Compararea cu fratele roai virstnic din familie
catalizeaza procesul de autocunoa§tere §i accelereaza maturizarea

55eu toate schiInbarilecare afecteaz! asthi reJatiiledintre soti. cercetarilearatl


ca bArbapiaId educaPcidmate de timp mull mai mid compaIativCD sotille;
intervenpilelor in regJareacomportamentuluicopiilorsunt de donaon mai putine
deeat cele ale mamelor $i, de e:;elemai mu1teon, de tip normativ (permisiuni,
interdictii.recomandiri); ca urmare, $i copili au tendinta de a SiC indrepta in
comunicarepreponderentspremama,cea care ii StJSline$iemotional.

165
afectiva. Studii recente (Stan.ciulescu, 1997) arata ca primul nascut
pare mai dispus sa accepte modelul parental de identificare ~i sa
implineasca dorintele parintilor, explicapa fiind aceea ca primilor
nasculi Ii se acorda 0 atenlie mai mare (in absenta concurenlei
celorlalp), iar parinpi, fiind mai tineri, sum mai disponibili (primul
nascut, intervenind foarte curand dupa casatorie, este implicat in
construcpa conjugalitapi).
Sentimentul de frustrare generat de aparitia unui fratior se
atenueaza pe masura ee seria fraterni se l~. Al doi/ea nascut
beneficiaza de experienta fratelui mai mare, dar se simte frustrat de
lipsa de putere, de statutul de subordonat pe care it are in raport cu
acesta. Mijlociul din familie are pozitia in care conflictele dintre
identificari ating apogeul, deoarece el nu poate deveni nici eel mai
mare ~i mai puternic, nici eel mai mic pentru a se bucura de eentrul
atenpei. Ultimul nascut pare avantajat de faptul ea monopolizeaza
atenlia ~i afecliunea tuturor membrilor familiei.
DificultAp sum msa ~i in cazul unei familii prea numeroase.
De~i solidaritatea fratema poate fi un factor de sueees in integrarea
~colara ~i sociala, cereetarile din acest domeniu arata ca in familiile
numeroase legitura copilului cu parintii tinde sa s18heasca. parinpi
fiind substituip, in mare parte din sarcinile lor, de eatre £rati. Climatul
educativ in astfel de familii este expus riscului de a cWlo~e doua
extreme: una a atInosferei cvasimi/itare (Diaconu, 2004, 148), familie
organizata dar eu PuPna afectiune sau a c1imatului anarhic, ee scapi
eontrolului parinlilor prea ocupati pentru a mai putea face fata
soIieitarilor de pirinte.
Parinpi cu mai mulp copii au difieultap mai man in
diseipIinarea ~i supravegherea copiilor comparativ eu familiile
restranse; unii parinp au obieeiul de a-i delega pe copiii mai mari sa se
ocupe de disciplinarea ~i educarea £ratilor mai mici, sarcina pe care

166
ac~tia nu sunt pregatip sa 0 realizeze eficient Intre frati au loc
procese concurenpale, se fac ~i se desfac aliante, unii dintre ei avand
statutul de marginalizap, simpndu-se parasip, excl~i. Studiile pe
aeeasta problema atesta faptul .ca familiile numeroase coreleaza eu
delincventa juvenila mai puternic deem familiile restranse. Explicatiile
acestui fenomen trimit nu doar la eficienta disciplinei farniliale, ci §i la
riseul saraciei ~i alegerea mijloacelor ilegitime de supravietuire.
Saracia eronica a familiei este unul dintre factorii eei mai importanp in
amplificarea fenomenului delincventei juvenile. Cele mai mm costuri
ale reformei au fost platite de familiile eu mai mulp copii. Confruntati
eu difieultap economice numer~i Parinti i~i neglijeaza copiii, eautind
loc de munca sau muncind in orare neregulate, se refugiaza in alcool,
demisionind din familie, sau se angajeaza in activititi delincvente.
Tensiunile intrafamiliale crese ~i atmosfera familiei degenereaza in
agresivitate §i violenta Sa.racia a determinat 0 cre§tere dramatica a
numirului de pruncucideri ~i de copii abandonati56. Din aceste familii
sarace provin ~i maroa majoritate a copiilor str3zii57, care constituie,
conform statisticilor Polipe, jumitate din numaruI copiilor delinevenp.
De aici rezulta ca siracia este, indirect, un indicator relevant al
delineventei juvenile.

56 Conform estimirilor organi:zatiei"Salvati Copiii", numArulcopiilor abandonap


in maternitJ(i, Ieagane, case de copii ~ alte centte de pJasament imtitutional este
actualmente de aproximativ 100.000.
57 Oficial se estimeazl cA ]a nivel de tad JlUID8ru1 copiilor stnl.zii este de circa
2.000-3.000, jnrnAtate dintre ei aflandu-se in Bucure$ti. ~e marl, Constanta,
Timi~ Ia¥ avand un IlUlD3r ce variazi intre 100 ~ 200 de copii; conform
organi7Jlfiei"Salvati Copiii", 52% dintre ~ copii au v3rsta de 7-15 ani, 25%
au varsta de 16-18 ani, 71% fiind b3ieti; mai mull de juIIUitatedintre ei se am in
strada de circa 3 ani.

167
4. Tipul de disciplina parentaJa

Integrarea sociala a copilului este concfitionata de dobandirea


conduitei civilizate in grup, de interiorizarea valorilor de intrajutorare,
cooperare, solidaritate. In toate acestea, modelul de comportament
oferit de pannte este esenpal.
Tipurile de disciplina parentala - permisiv, autoritar,
indiferent - circumscriu atitudinea parintilor fata de copii. Psihanali~tii
arati ca aceasta atitudinea fat! de copii este determinati de 0
multitudine de sentimente inco~ente: prin copii, parinpi pot retrai
anurnite conflicte nerezolvate ale propriei lor copilirii, sau vor sa se
realizeze compensatoriu prin ei, avand, nu de pufine 00, sentimentul ca
~i-au ratat viata, dar ca 0 pot recupera substitutiv, prin intermediul
copiilor.
Cand educa majoritatea pannplor reactioneaza 1ntr-o maniera
emotionala, simp.ndu-se ofensati atunci c8nd copilul nu asculti de
regulile impuse ~i actioneazi in functie de propriile sale pulsiuni ~i
dorinle. Ei pot actiona compulsiv, impunand copilului frustrari inutile.
Principala dificultate a parintilor in actiunea de disciplinare a copilului
provine din faptul ca ei ill ca actiunile copilului se supun altor legi
deem eele ale adulplor, fiind guvemate mai ales de catre prineipiul
placerii. In general, adultii reactioneaza in fata manifestarilor
pulsionale ale copilului in doui moduri:
-Ie reprima cu 0 mare severitate, considerandu-Ie maladive sau
semn de rautate~ rezultatul acestor masuri va fi 0 dezvoltare mtr-o
maniera patologica, caracterizati de paralizia vietii afective in
domeniul social ~i sexual, cu dificuItati ale afirmarii de sine;
- tolereazi sau nu supravegheazi acest gen de manifestari, caz
in care ele se vor dezvolta; in ahsenta frustririlor necesare, pretenpile
vor deveni insuportahile.

168
Reactiile extreme - autoritarismul, permisivitatea necritica ~i
indiferenta - ca stiluri de disciplina parentala. sunt indicatori
importanp ai predictiei ~ecului ~colar ~i. in corelape, ai delineventei
juvenile. Copilul va putea deveni responsabil ~i integrat social efieient
numai daca panntii echilibreaza cele dou8. tendinte. Experimente
numeroase eonfirma. aceste teze. Spre exemplu. psihologul franeez N.
Dubois (1987, apud Monteil, op. cit., pp. 136-137) cere copiilor sa
aleaga intre dou! explicapi posibile ale unei conduite generoase
(imprumutul jucariei preferate): "Au facut-o pentru ea. parinpi lor vor
sa-i faea sa-~i imprumute luerurile sau pentru ca Ie place sa faca mici
bucurii colegilor?" Copilul cu educatie autoritarl va alege primul
raspuns, iar eel creseut in mod liberal va opta pentru a doua varianta.
Educatia autoritara produce 0 determinare exterioara. tara durabilitate
in timp, iar edueatia liberala favorizeazi interiorizarea interdietiei,
racand din ea 0 valoare proprie, cu sentimentu1 autodeterminarii: "Imi
face placere". Prin urmare, practicile parentale permisive favorizeaza
dobandirea normei de internalitate, cea mai profitabili condipe pentru
copil dovedindu-se a fi eea a echilibrului dintre autoritate ~i toleranta.
intre sustinere parentala. lncurajare, recompensa ~i exigenta in
controlul conduitei.
eu toate schimbarile legate de emanciparea femeii ~i de
dinamica familiei contemporane, studiile de sociologia educatiei
evidenpazl predominanta feminina ~i rolul secundar al tatllui in
edueatia copiilor. Daci tatii comuniea mai putin eu copiii, earentele
acestei comunicari sunt. de regula. compensate de 0 mai intensa
comunicare cu mama. Mamele copiilor cu buna integrare practici un
stil educativ caracterizat prin orientarea ~i ghidarea copiilor in sarcini
de explorare sau rezolvare de probleme, prin ajutor in evaluarea
actiunilor ~i consecintelor, prin aport infOJ'IIlalional ~i feed-back.
Mamele copiilor inadaptati dirijeazi aetiunile copiilor, sunt autoritare,

169
anxioase, formuleaza ele insele solup.ile ~i nu ofera posibilitap. de
opp.une copiilor.
Conform unor cercet8ri recente (J.-P. Pourtois; H. Desmet,
1991), un stil educativ favorabil il are mama care:
- adapteaza exigentele la posibilititile copilului;
- faciliteaza invifarea atunci cand copilul se confhmta cu
dificu1titi;
- exprimi pup.ne sentimente de anxietate, in special in fata
e~ecului;
- stimuleaza gandirea copilului;
- recompenseazi;
- arata rareori stari ostile fata de copil;
- manifesta stima fati de copil;
- pretinde ~i ofera justificiri;
- lasa iniP.ativa copilului in lnvifare;
- fumizeaza copilului standarde de performanti;
- ofera pup.ne feed-hack-un corective;
Evaluand diferite caracteristici ale mamei (Q.I., trisaturi de
personalitate, stil educativ), J.-P. Pourtois afirma ca familia (mama)
este responsabila direct de 70,63% din variatia in dezvoltarea
intelectuala a copilului de 7 ani ~i de 13,63% din variaP.a achizip.ilor
~colare; impactul asupra performante1or ~colare este mult mai mare,
cici el se exercita ~i indirect (cf Stinciulescu, 1997, p. 105 - 106).
Pentru eficienta educatiei se cere acordul ~i consecventa ambilor
pannti, dezacordurilor intre stilurile educative parentale ducand spre
esecul ~colar.
Cercet8rile din domeniul delincventei juvenile evidenp.aza
faptul ca fenomenul inadaptarii se coreleaza cu nivelul scazut al
~teptarilor familiale, cu forme brutale, violente de manifestare a
autoritip.i fatA de copil. Mamele copiilor delincvenp. manifesti mai

170
freevent atitudini de ostilitate sau de respingere fali de eopil. in
condipi de inseeuritate emotionali copiii au mai pupna incredere In
sine deem eeilalli, au difieultap In a-~i face prieteni. se simt ineapabili
de a face fata solieit8rilor mediului, pe care 11 percep drept ostil. Teoria
a~amentului elaborati de Bowlby (1951) argumenteazi teza conform
careia afectivitatea eonstituie foqa care determina natura vietii
individuale. Dragostea mamei este, pentru Bowlby, la fel de
importanti pentru sanatatea mentali, ca vitaminele ~ proteinele pentru
sanatatea fizica. Separarea de mama in primii cinci ani dezvolta un
potenpal caracter delincvent, deoarece privarea de afectivitate duce la
tulburari emoponale ireversibile. Copilul devine anxios, nesigur, ostil,
furios ~i I~i va canaliza aceste emopi Impotriva celorlalps8. Impaetul
deprivirii emoponale asupra copilului este susPnut ~i prin analiza
orfelinatelor din Romania, concIuziile acestor cerceW1 susPnand ea.:
- afeepunea materna este importanta pentru sanatatea mintala;
- deprivarea afectiva este sursa de "infectie sociali.";
- deprivarea matema precoce duee la dezvoltarea psihopatiei ~ a
caracterului instabil.
Deprivarea afectiva ~i carenta afectivi. cronici soot
responsabile de "sindromul dezorganizirii structurale", manifestat prin
aparipa de tulburiri In aproape toate sectoarele dezvolt8rii psihiee,
retard psihosomatic, apatie sau instabilitate psihomotrice,
comportamente fiir3. continut. repetitive, stereotipe, retard in
dezvoltarea co~intei de sine ~i in dezvoltarea identitapi sexuale.
To~~ relatia afecpune-r~ita §colari nu este mecanici, afecpunea
materna conducand mai degraba la insuceese, atunci cand este dublata
de 0 permisivitate necritici In raport eu conduita §colara a elewlui,
importanti fiind constituirea motivatiei interioare pentru conduita

58 Vezi 0 analizl amanuntiti in ~tu, (2003).

171
socialmente dezirabila ~i pentru succesul ~colar, pe fundamentul
afectiv. P8.rinpi afectuO§i ~i autoritari in acel~i timp au in general
copii mai bine socializap moral, dar mai PuPn independenp ~i creativi,
decat cei afectuo~i dar mai putin autoritari.
Daca accentul in analizele psihologice carle pe relatia mama
- copil, nu trebuie sa ignor3rn atitudinea tat8.lui fat8. de copil.
Atitudinea autoritara a tat8.lui (tatiH autoritar in tipologia lui R.
Vincent, 1972), care are 0 personalitate puterniea, exigenti, ce pretinde
ascultare, genereaza copii timizi, inhibap sau rebeli ~i autoritari, la
randul lor, in timp ce tatill tiran, in realitate 0 fiinti slabl, care
opereaza compensatoriu, genereaza inbibipe ~i mea, instabilitate ~i
dezechilibru afectiv.
Printre cauzele evolupei nevrotice Erich Fromm(1995) indica
mama iubitoare, dar prea indulgenti sau dominatoare §i tat8.Islab sau
lipsit de interes pentru copil, care ramane fixat de un ~ament matern,
cautand "mame" in top cei din JUT, lipsindu-i trasaturile pateme,
disciplina, independenta, puterea de a fi propriul st8pan. Nevroza
obsesionala, conehide Fromm, se dezvolta mai mult pe baza unui
a~ament unilateral fat8. de tati, iar isteria, alcoolismul, lipsa de
realism, incapacitatea de afirmare sau st8rile depresive deriva din
eentrarea pe mama.
Sintetizand 0 bogata literatura de specialitate produsa de
psihologi, sociologi, antropologi §i alp speci~ti, Petru nut (2005, pp.
213-215) enumera ca principii orientative in educatia copiilor
urmmoarele:
- respectul reciproc p8.rinp-copii, in asigurarea ciruia rolul
conduemor revine p8.rinplor, care imbina blandetea, caIdura ~i
dr8.gal~enia eu fermitatea;
- constanflz §i claritate in atitudini ~i preocuparea de a-i invata pe
copii importanta consecintelor logice ale actiunii prin aplicarea

172
regulii celor trei R: solutie Relationala, care sa implice Respectul ~i
nu umilinta ~i care sa fie Rezonabila, avand scopul de a invi.1a din ea
~inu de a produce suferinta;
- comunicare deschisa presupunand ascultarea activa a celor spuse
de copil ~i incercarea de a intelege mesajul real pe care do~ sa-I
comunice, pentru a lua decizia cuvenita:
- fiira pedepse fizice, care, chiar daca rezolva pe termen scurt un
comportament nedorit, are consecinte negative pe termen mediu ~i
lung, atat pentru copii (generand resentimente m8nie, frica, urn), cat
~i pentru parinti,care se simt ulterior vinovati, confuzi, neeajiti,
suferind alaturi de copii; pedepsele fizice induc Wl comportament
violent, care se va reproduce ~i in viata adulta. De la violentarea
copiilor multi parinti tree imediat la tandrete intrandu-se intr-un sril
de a~ament ambivalent-anxios care suplimenteaza. efectele negative
asupra copiilor. in locul pedepselor fizice ar trebui practicate
utilizate alte principii ale modificarii comportamentului, cum ar fi
retragerea gratificatiilor pentru Wl timp
Pedeapsa fizica, chiar ~i atunci cand este mai mult simbolica,
este tot mai mult criticata de cUre adeptii liberalismului educational.

5. Maltratarea ~i consecintele ei

Maltratarea este definita ca "expunere de eatre parinti a


copiilor la comportamente abuzive din punct de vedere fizic, sexual,
emotional, sau neglijarea lor astfel incit sanatatea fizica, emoponala ~i
dezvoltarea Ie sum periclitate" (K. Killen, 1998, p.1S).
Din perspectiva conseeintelor actu1ui, este util sa distingem
intre:

173
a) maltratarea de crizii, care poate aparea in familiile cu 0
funqionare normali, dar care, confruntate eu 0 anwniti situatie de
stres, ii determina pe p3rinp sa reacponeze violent fat3 de copii (daca
asemenea situafii sunt rare, impactul asupra copiilor poate fi redus)~
b) maltratarea transgeneraponala, specifica familiilor a cirui mod
de viaf3 este haotic, iar relapile dintre p3rinp ~i copii sum
dezorganizate, tara 0 distribupe clara ~i stabila a rol-statusurilor,
situatie in care abuzul este interiorizat, naturalizat, perceput ca
modalitate oarecum normala de relationare ~ reprodus ulterior cu
diverse prilejuri.
Special~i problemei eonsided ca maltratarea este rezultatul
interacpunii a patru categorii de factori stresori (Killen, apud C.
Neamtu, op. cit., p.76):
- factori de stres exteriori familiei (s8ricia, frustrarea materiali,
~omajul, insecuritatea sociala prelungita, izolarea sociala sau
marginalizarea)~
- factori maritali sau familiali (balanta motivafional-afectivi,
aptitudinile marita1e, creativitatea conjugala, cuno~erea ~i
comunicarea in cuplu)~
- caracteristici individuaJe de personalitate ale piirinplor (maturitate ~i
stabilitate afectiva, empatie, afectivitate, autocontrol)~
- caracteristici ale copilului.
Combinarea acestor elemente ce tin de statusul social al
farniliei (saracia ~i insecuritatea sOOala), de carcateristicile farniliei
(climatul familial) cu carcateristicile fieearui membru se constituie in
factori de rise asupra copilului. Figura UIlIlitoare sintetizeaz8. ~ti
factori de risc de abuz asupra copilului:

174
pArinteItutore
eopiJului
Variabile
-(aloool,
consum
abuz (piriate,
legate
indroguri
dereglare preaVariabile
etc.)
exagerat
copilArie
emotionali --tanlr
detutore,
de neascultitor
neatent
§i singur
ingrijitonJI
edueator)
legate
impulsiv de nocive
substante
hiperactiv
Variabile
- tehnici
nevoia de control asupra
disciplinl copilului
neadecvate
copil

.... , , ,..... -/
.............. ~ ~-------
asupra copilului
Rise de abuz ~.... ///~

Figura nT.7. Modelul integrativ al raului tratament al eopilului


(Brehm. apud nut 2004, p.133)

Conceptul de maltratare include trei forme: abuzul fIzic,


abuzul sexual ~i neglijarea. Efectele abuzului fizie depind de virsta,
intensitatea, frecventa ~i pereeppa lui ca legitim sau ilegitim de eatre
copil. Pedeapsa corporalS. poate duce la sechele mice, iar in plan
psihic genereaza spaima, anxietate, constituirea unei imagini de sine
deformate ~i strategii de supravieprire prin retragerea in lurnea
interioars. sau prin agresarea compensatorie a altor copii. Cu efecte
psihice asem8.n8.toare,uneori mai grave sub aspect psihic, se soldeaza
~i violenta verbalS. ~i atitudinala, ehiar dac8. nu implica lovire: iritarea
~i cicaIeala, dezaprobarea permanent&., ppetele, amenintarea ~i
injosirea sau umilirea copilului.
Exist&.un adevarat cere vieios at violenfei: eu eat violenta
este utilizati mai des, eu atit ea se devalorizeaza, ~ parintele este

175
tentat sa fie ~i mai violent. Pe de alta parte, violenta intretlle ~i
perpetueaza violenta, astfel mcit agresivitatea pirintelui se transmite
asupra copilului, iar agresivitatea copilului este unul dintre eei mai
putemici predictori ai violentei adulte. Copiii agresivi traiesc in familii
agresive, in care se folO5e§tepe seara. larga. pedeapsa fizici ~i violenta
verbala.
Numeroasele studii longitudinale, care au urmant biografiile
unor persoane incepind de la virsta de cinei ani pe perioade de zeci de
ani, ajung invariabil la eoneluzia ea abuzurile eomise de parinp asupra
propriilor copii, severitatea ~i duritatea pedepselor, gradul de
nervozitate a parinplor ~i dizarmonia euplului sunt printre cei mai
reprezentativi predictori ai earierei delincvente.
Dupa cercet8.tori ai domeniului ( cf. Grecu; Radulescu, 2003,
p.209), prineipalii indicatori care arati prezenta unui mediu familial
caracterizat de violenta ar fi u:rmatorii:
1. Conduite agresive ale eopilului;
2. Izolare, pasivitate, emotivitate;
3. Difieultap ~colare: performante scazute, absenteism,
indiseiplina;
4. Inversarea rolului: copilul tuteleaz! adultuI:
5. Tulburan nocturne: insomnii, c~maruri, polupi, agitatie in
timpul somnului;
6. Dureri somatice (de cap, stomac, guturai cronic, alergii)
7. Comportament autodistructiv, inclinat spre accidente;
8. Vatamiri inexplicabile sau incompatibile eu istoria
accidentului;
9. Teama de contactul fizie inipat de parinp sau alp adulti;
10. Plinset disperat sau absenta plinsului;
11. Urmarirea siguranfei, stare de alert! permanema;
12. Cautare permanenta a hranei, avantajelor, serviciilor;

176
13. Conduite evazioniste ~i deviante persistente (vagabondaj, abuz
de alcool, droguri, prostitutie
Spre deosebire de abuzul fizie, ee coreleaza putemie eu
gradul de saracie al familiilor, abuzul sexual se petrece in toate elasele
sociale, eele mai multe victime fund fetele, iar majoritatea autorilor
sunt bamap. Cunoa¥erea abuzurilor este foarte difieila, intrueat
majoritatea cazurilor nu sunt eunoscute nieiodati. Conform est:i.m8rilor,
intre 10 ~i 200,/0dintre copii au suferit 0 forma sau alta de abuz sexual,
incluzSnd in aceasti categorie violuls9, sodomia, pederastia, incestul ~i
intretinerea de relatii sexuale ilegale cu minorul.
Neglijarea apare in toate situaPile in care pirinpi nu satisfac
trebuintele fundamentale ale eopilului: ingrijire, alimentatie,
imbracaminte, confort, igiena, ingrijire medicala, supraveghere.
Conform unor eercetitori ( e.g. J. Bowlby, G. R Patterson), ~
copii tind sa devina hoP de profesie intr-o proporPe mai mare deem eei
abuzati, care tind sa devina preponderent violenp
Abuzul sexual este considerat a fi eel mai traumatizant din
punet de vedere psihologie, prin consecinte1e sale devastatoare asupra
personalititii.
Abuzul emotional este haloul tuturor formelor de maltratare,
dar poate fi considerat ~i ca 0 forma deosebita de eelelalte, eonstand in
insulta, umilire, degradare, denigrare, izolare.
Efectele maltratirii se cumuleazi, se cristalizeazi ~i
stabilizeazi in personalititi tarate.
Un studiu desfi§urat in SUA (Widom, C., S., 1989, apud,
Greeu; Riduleseu, 2003, pp. 212-213) pe condamnatii pentru

59 Datele asupm agresiunilor de tip sexual sunt, in general, foarte aproxi.mative,


datoriti faptului ci 0 mare parte dintre victime DBraportca7Jl deIidul; 0 oercetare
din Marea Britanie releva faptul ci 0 femere din pse a fost violati (Giddens,
2001, p. 217).

177
infracpuni violente, releva corelatiile care exista intre diversele acte de
abuz pe care ace¢a Ie-au suferlt in copilirie:

Ade de .buz ill ~.piIirie p pentnl


Cnct •••• 15,8%
7,1%
7,9%
5,6%
12,5%
infractiuoi vioIente

Tabelul nr. 6. Relafia abuz - infracfiune

Din tabel se poate constata faptul, oarecum cunos, ca


neglijarea ~i abuzul fizic sunt implicate in mod major in actele
ulterloare de violenti comise de copii atunci cind aeponeaza
independent ~ mult mai P$n atunci cand sunt prezente impreuna in
experlenta de viati a copilului.
Putem afirma ca, in general, deprivarea afectivil are efecte
negative asupra dezvoltirii cognitive, asupra i~i limbajului ~i
structurarii capacitatilor de abstractizare; abuzuljizic poate determina
efecte neurologice, care ating uneori regiuni ale creierului ce rispund
de memorie, inv8fare, expt imarea emotiilor. Copiii neglijafi manifesta
o mai redusa afectivitate, iar cei maltratati fizic exprima mai mult
sentimente negative, dezvoltind neincredere in ceilalti, incapacitate de
cooperare ~i agresivitate. Studiile arati ca peste 500A» dintre copiii
maltratati nu frecventeaza ~coala (cf. Ionescu, 1997, pp. 30 - 37) ~i
marea majoritate a delincventilor fae parte din aceasta categorie. Daca

178
avem In vedere ~i faptul ca peste 50% dintre parintii abuzatori provin,
la randul lor, dintre copiii maltratati, putem sa ne ~teptam la
reproducerea mecanismului. Copiii maltratati au toate ~ansele sa
e~ueze ~colar, ca tineri sa devina delincvenp, iar ca adulp, parinti ce-~i
maltrateaza copiii.
*
In finalul acestui capitol, semnalam procesul de erozmne
structurala la care este expusa familia contemporana, cu demisia
paqiala de la funcpile ei tradiponale, cu degradarea lenta, dar continua,
a autoritapi ~i calitapi performarii sale, fenomene care explica 'in buna
masura rata de cre~ere a delincventei juvenile In majoritatea state lor
lumii dezvoltate; la aceste fenomene ce !in de tendintele dinamicii
familiei sau cuplului postmodem se adauga, pentru !Mile estice ale
Europei, ~i implicit, pentru Romania, fenomene legate de dificultaple
tranzitiei, cu "exodul economic" spre !Mile vestice, cu Intreg cortegiu
de consecinte nefavorabile pentru educarea ~i formarea tinerelor
generapi. Societatea, in ansamblul ei, nu a fost pregatita pentru 0
astfel de evolupe, iar ~coala, care ar putea suplini partial funcpile
familiei are propriile ei dificuta!i. Despre socializarea !jcolara yom
discuta In pcapitolul urmator.

179
180
v. DEVIANTA SCOLARA SI DELINCVENTA JUVENILA

Structura temei:

1. Relafia dintre devianfa §colara §i delincvenfa juvenila


2. Scenariul segregar al insuccesului ~colar
3. Variabile ale procesului educational # delincvenfa juvenila
4. Variabi/e ale viefii de grup §i delincvenfa
5. Abandonul ~colar ~i delincvenfa juvenila
6. Diminuarea devianfei ~colare

1. Relapa diDtre deviaDta ~colari ~ideliocventa juveoili

~coala, alaturi de familie, reprezinta un agent important al


socializarii tinerei generatii, facilitfuld invatarea ~i interiorizarea
modelelor normative recunoscute de societate. Disfunctiile manifeste
in functionalitateaei contribuie intr-o masura semnificativa la geneza
deviantei ~colare ~i, prin aceasta, la favorizarea conduitelor delincvente
in randul copiilor ~i tinerilor.
Primele cercetari care au incercat sa inteleaga rolul ~colii in
incidenta delincventei juvenile au avut loc in Marea Britanie la
sfiir~itul anilor '60 (Cf Neamtu, 2003, pp.82-83) ~i au avut un design
metodologic asemanator, corel and rata delincventei juvenile din
diverse ~coli cu aspectele organizatorice ~i functionale ale
respectivelor institutii educative. Concluziile unor astfel de cercetan
reliefeaza faptul ca un control mai putin rigid in ~coala, cooptarea
elevilor in organizarea vietii ~colare, 0 relatie mai apropiata intre

181
~coala ~i parinli sunt faetori eriminoinhibitivi putemiei, in timp ce
politic a ~olara ineoerenta, lipsita de fermitate ~i discriminatorie,
sistemul de recompense subdirnensionat, conducere incoerenta ~i
ineficienta, dependenla de finantarea publica, lipsa de prestigiu a ~colii
sunt caracteristici ale organizarii viepi ~colare asociate
comportamentului deviant.
Marea majoritate a cercetarile speciali~tilor in problematica
delincvenlei juvenile subliniaza stransa corel ape dintre delincventa ~i
nivelul pregatirii ~colare, delinevenpi avand, de regula, un nivel de
pregatire ~eolara redus. Copiii inadaptap ~colar intra in categoria
"copiilor problema" ce se inscriu tendenlial pe linia delineventei.
Formele initial ~oare de devianta ~colara se agraveaza ~i se
cronicizeaza, devianta ~colara putiind fi un indicator semnificativ aI
unei evolutii spre devianla penala. ,,Devianla ~colara, afirma Maurice
Cusson (1997, p. 448), merge mana in mana eu delincvenla juvenila,
corelatiile dintre aceste doua variabile fiind atdt de putemice inem cu
greu pot fi disociate".
Prin devianflz :jcolarli desemnam toate tipurile de abateri de la
normele ~i valorile ce reglementeaza rol-statusul de ~colar. 0 parte
dintre ele se subsumeaza coneeptului general de devianl3., iar a1tele
intra sub incidentacomportamentului delincvent.

Devianla
Delincventa
Delincventa juvenila
Devianta ~colara

Figura llf. 8 Relafia intre devianfa :jcolara :ji delincvenfa juvenila

182
Evolupile recente semnaleaza contextul anomie al educatiei
formale, care se confrunta tot mai ingrijorator cu fenomene de
inadaptare ~i abandon ~colar. 0 astfel de situape este pusa de unii
anali~ti pe seama distantei care exista intre cultura ~colara ~i realitatea
extr~colara, care duce la pierderea motivapei, la ~ec, etichetare ~i
marginalizare. "in aceasta situatie, considera Cristina Neamtu (2003,
p.9), elevii pot avea doua tipuri de reactii: fie contesta legitimitatea,
validitatea etichetei, angajandu-se in conduite ofensive fata de
reprezentanpi/simbolurile ~colii, fie recurg la conduite evazioniste: fug
de la ~coala, ori, cand sunt prezenp, se refugiaza in reverii
compensatori~ intretinute sau nu de consumul substantelor psihoactive,
~i,in cele din urma, abandoneaza ~coala".
Relapa dintre devianta ~colara ~i delincventa juvenila a foot
pusa in evidenta de numeroase cercemn sociologice, care considera
drept constante comportamentale ale comportamentului delincvent:
absente ism ~colar, indiferenta fata de invatatura, atitudine rebela fata
de autoritaple ~colare, reactii disproportionate ~i violente fata de
colegi, tendinta de a se asocia cu elemente delincvente, utilizarea
precoce !li frecventa a limbajului obscen, minciunile, furturile
frecvente, chiar inainte de 9 ani, preocupari sexuale precoce.
Studiile privind inadaptarea !lcolara confirma fO$ predictiva a
deviantei !lcolare pentru conduita delincventa, subliniind existenta unei
puternice corelapi intre nivelul scazut al instrucpei !li delincvenla
juvenila. De~i devianta ~colara este "cel mai important indicator
predictiv catre 0 cariera delincventa" (Neamtu, 2003, p. 42), nu trebuie
sa tragem concluzia ca deviantul ~colar va fi un delincvent. Ceea ce se
poate afirma este faptul ca top delincvenpi a fost devianp ~colari, dar
numero!li devianp ~colari nu ajung sa fie delincvenp.

183
Devianta ~colara constituie, uneori, un mecanism de aparare a
elevului in fata constrangerilor lumii adulte ~i, in particular, 0 forma de
rezistenfa la adresa institufiei ~colare. Psihologul american Th. Gordon
(1981, apud Neamfu, 2003) schifeaza urmatorul tablou al
mecanismelor de aparare la care recurg elevii in functie de coloratura
afectiva a situatiilor ~colare:

Sentimente Minciuna,
Blamarea
Razbunare
Frauoo,
Amenintare,
Refuzul
Supunere,
Revolta,
Dorinfa
Curtarea plagiat,
altora,
Me£anismein~elatorie,
a(principiul
intimidare,
riscurilor,
de copiat
decalomnie,
conformare
rezistenta,
c~tiga
adultului, "ochi
disimulare
aparare bravada
asigurareabarm
pentru
neincredere
totul, ochi")
~anselor
respingerea
"perierea" de
Frustrare
re~ita inainte
pierderilor
Tristefe, de a actiona
deprimare

Tabelul ill. 7. Mecanisme de aparare la care recurg elevii

Printre eele mai semnificative forme de manifestare ale


devianfei ~colare, Cristina Neamtu analizeaza intr-o ampla lucrare
consacram deviantei ~colare (2003) urmatoarele:
• copiatul, ca forma specifica ~i relativ generalizata de i~elaciune
manifesta in ~coala romaneasca, tolerata ~i uneori ehiar incurajata

184
de unele cadre didactice; printre motivatiile unei astfel de conduite
deviante, putem regasi presiunea parintilor in raport cu notele
elevilor, revolta la adresa volumului de cuno~tinte solicitat,
profitabilitatea unui astfel de comportament, strategie de
supravietuire a copiilor intr-un mediu marcat de dominatia
adultilor, caracterul exterior al normei constrangatoare, presiunea
examenelor, moda etc.
• fuga de la ~coala / de acasii, conduite de tip evazionist cu un
mare potential delincventional; cauzele pot fi legate de mediul
familial conflictual, de mediul ~colar perceput ca ostil, de dorinta
de libertate etc.
• absenteismul ~colar ~i abandonul ~eolar, care coreleaza pozitiv eu
saracia;
• violenta ~i vandalismul, fenomene eu 0 escaladare spectaculoasa
in ultima perioada;
• toxicomania;
• suicidul.
Importanta deviantei ~colare ~l, In special, a violentei
tinerilor in ~coala ~i in afara ei este subliniata de cme Eliot Sorel,
Pr~edintele Asociatiei Intemationale de Psihiatrie Socialii, care
argumenteazii ideea ca la s~itul secolului XX, eauza principala a
moqii tinerilor intre 15 ~i 24 de ani nu este cancerul sau alte maladii, ci
violenta (Sorel, E., 1999). Spre ace~i idee converg ~i rezultatele unui
studiu efectuat in 1980 pe un ~antion de 575 de profesori din Los
Angeles (apud Neamtu, c., 2003, p. 239) aratii ca majoritatea
profesorilor apreeiaza ea in ~coli vandalismul ~i violenta nu mai pot fi
control ate, iar la pechezitia dulapOOlor elevilor s-au gasit drogOO,
dinamitii, cutite, stilete, munitie, bite ~i arme de foc.
Am discutat in capitolul al doilea etiologia violentei, aici
vrem doar sa subliniem un aspect pe care nu I-am discutat, ~i anume,

185
rolu1 mass-media, in special al televizorului ~i al jocurilor pe computer,
in geneza comportamentelor agresive. Numeroase studii sociologice
scot in evidenta legatura indubitabila intre violenta mass-media ~i
comportamentu1 agresiv. Conform speciali~tilor, VlZlonarea
programelor violente, pe langa faptul ca ofera modele de imitafie ~i
inv3.tare prin identificarea cu personajele agresive, provoaca ~i 0
dezinhibare a conduitelor agresive, 0 impregnare sau orientare a
gandirii ~i memoriei spre actele de tip agresiv, desensibilizare
emotional a, sugestie agresionala ~.a in schema de mai jos este redata
relafia dintre expunere la violenta ~i agresivitate, sageata puntata
(catharsisu1) indicand reducerea agresivitatii:

,/1;===========;
Dezinhibitie J\ ,
(j) e tIS ";>
(j)
~ §
~ ~I-<e
tIl
;.e;
0 -5
~
I(j)

tIS tIS
.•..•.
,
,/
,',' ~
1l Invatarea de tehnici
de agresiune ,\""
\
I \
,
,'~'
,
.-----------,
L...- ---l ,
" ...
,
'\

I',',' .-' ~. Mecteaza '


/ -~ operaponalitatea
',",
, ' :==========:
"
,,, .......•• Desensibilizare
,,, fata de victima

1 c_a_t_h_ar_s_is l
Figura nr. 9. Efectele mass-media asupra agresivitafii
(apud Hut, 2004, p. 120)

Desigur ca nu putem imputa mass-mediei toate relele


socialului, dar nici nu putem omite faptul ca pe langa rolul benefic

186
indiscutabil, mijloacele de comunicare contribuie in mod semnificativ
la geneza ~i exacerbarea comportamentelor delincvente.
in finalul acestui subpunct, rara pretentia unei ierarhii precise,
yom enumera, intr-o ordine relativa a gravitatii abaterii, urmatoarele
conduite deviante la elevi: lenea, egoismul, minciuna, violenta verbala,
copiatul, fumatul ostentativ, diferite atitudini nonconformiste,
nesupunerea, obriiznicia, chiulul, absenteismul, abandonul ~colar,
vagabondajul,consumul curent de alcool, violenta fizica, vandalismul,
furtul, taIharia, consumul de droguri, manifestiiri perverse, prostitutia,
suicidul. Unele dintre aceste forme ale deviantei ~colare pot fi
considerate conduite predelincvente, iar altele constituie forme ale
delincventei juvenile. Pentru 0 analiza detaliata a fieciirora dintre
acestea recomand lucrarea Cristinei Neamtu, Devian{a ~colara.

2.Scenariul segregar aI insuccesului ~colar

Numeroase teorii leaga insuccesul ~colar de apartenenta


clasiala a elevuIui. Cel mai reprezentativ dintre ace~ti autori este
sociologul francez Pierre Bourdieu, care argumenteaza ideea ca
sistemul de invatamant este un factor al reproductiei inegalitatilor ~i
dominatiei, ce transforma avantajele sociale in avantaje culturale ~i pe
acestea, prin diplome, in avantaje sociale.
in societate, afirma francezul, exista grupuri sociale diferite,
aflate in concurenta, cautand fiecare sa-~i apere interesele, difuzand
idei, valori, principii, norme pe care Ie prezinta ca indiscutabile ~i
universale. Aceste valori specifice diverselor grupuri aflate in
competitie sociala compun i;eea ce Bourdieu nume~te "arbitrariu
cultural". Grupurile i~i disputii publicuL c1ientela, masa, iar cele mai
putemice i~i impun arbitrarul cultural ca fiind singurul legitim prin

187
intermediul diverselor instrumente ale puterii, din randul carora ~coala
joadi un rol primordial. Reproducand acest arbitrariu cultural, ~oala
reproduce raporturile de forta legitimandu-Ie. Cultura legitima nu este
in fond decat un arbitrariu cultural dominant. in felul acesta, prin
~coala, aristocralia ia forma meritocraliei. Este in fapt 0 noua forma de
violenta, prin care puterea impune semnificatii ca legitime, disimuland
raporturile de foqa, procedura numita violenfil simbolica. Scoala este
institulia care impune arbitrarul cultural al clasei dominante prin
violentA simbolica.
Rolul ~colii In acest proces este argumentat astfel: puterea nu
se mai impune prin violenta bruta, materiala, ci prin violenta
simbolica, prin sistemu1 de semnificatii; nici un sistem ideologic insa
nu poate impune agenlilor semnificalii daca acestea nu gasesc
predispozipile in personalitatea lor. De aceea, pentru a fi eficienta,
violenta simbolica incepe prin a construi in agent aceste predispozilii
prin constituirea unui habitus.
Habitusul este structura de profunzime, incon~tienta a
personalitapi, ce cuprinde scheme de perceppe, de gandire, de
evaluare, de limbaj, in baza carora individul decodifica ~i interpreteaza
realitatea Fiecare habitus individual este 0 variatiune a habitusului de
clasa, stilul personal particularizand stilul clasei, grupului caruia ii
apaqine; el este cel ce asigura coeziunea ~i identitatea sociala,
conservand sensul comun al realitapi. Habitusul este produsul unor
acpuni pedagogice de inculcare efectuate de colectivitate implicit, prin
influente anonime, sau explicit, prin agenti specializap ai ~colii.
Familia inculca un habitus primar, al grupu1ui, care constituie
principiul constituirii ulterioare a oricarui habitus; schemele de
perceppe ~i gandire vor funcliona ca principii de selecpe pentru
experientele ulterioare. Continuturile pe care ea Ie inculca sunt
deosebit de durabile ~i constituie baza pentru habitusul secundar.

188
Orice proces de educatie, producand habitusuri, functioneaza
ca putere ce impune ca legitime semnificatii ~i functioneaza prin
violenta simbolica. ~coala este instanta actiunii pedagogice ce
concureaza familia Re~ita ~colara este determinata de distanta dintre
habitusul incorporat in familie ~i habitusul secundar, pe care ~coala
urmare~te sa-l inculce drept cultura legitima, in fond, arbitrarul cultural
dominant. Actiunea pedagogica nu consta in transmiterea neutra a unei
culturi neutre de la 0 generatie la alta, ci intr-un proces de inculcare a
unui arbitrariu cultural. Institutia ~colara dispune de autoritatea
pedagogica in calitate de mandatar al unOT grupuri dominante, ca
detinatori prin delegatie a dreptului de exercitare a violentei simbolice.
Copiii familiilor favorizate social beneficiaza de un avantaj
imens; ei au acces la mijloacele multimedia, cwiitoresc, i~i ins~esc de
mici un limbaj mai bine adaptat cerintelor ~colii, 0 imagine despre
lume, un habitus care Ie permite 0 mai buna adaptare la exigentele
cotidiene ~i ~colare. Copiii claselor defavorizate sunt constr~i sa
converteasca habitusul anterior intr-un habitus nou, ceea ce
echivaleaza cu 0 a doua n~ere necesara ascensiunii sociale.
Cei ce se prezinta la start se afla In pozipi inegale datorita
habitusului. ~coala functioneaza ca 0 m~ina cognitiva care recun~te
ca dotati ~colar pe cei dotati social ~i opereaza clasamente care
reproduc in forme specifice pozitii initiale cu 0 aparentii de
neutralitate. Clasamentele sociale sunt transformate ii clasamente
sociale ~i invers. in felul acesta ~coala Indepline~te funcpa de
reproducere structurala a societatii mascand raporturile de foqa,
intarind ~i legitimand dominatia "Sistemul de invatfunant - afirma
Bourdieu - contribuie la fumizarea de catre clasa dominanta a unei
«teodicee a propriului sau privilegiu» nu amt prin ideologiile pe
care Ie produce sau pe care Ie inculca, ci mai degraba prin justificarea
practica a ordinii stabilite pe care 0 procura ascunzand relatia evidenta,

189
pe care 0 garanteaza, intre titluri ~i posturi, relatia pe care 0
inregistreaza in secret, sub aparenta egalitatii formale, intre titlurile
obtinute ~i capitalul cultural mo~tenit, adica prin legitirnarea pe care 0
aduce ca ~i prin transmiterea acestei forme de m~tenire" (Bourdieu,
2000, p.219).
Copiii din mediile populare, afirma in urma unor studii ~i B.
Lahire, ajung uneori sa traiasca situatii amt de derutante incat
asimilarea/acomodarea lor devine problematica. Ei pot oscila intre mai
multe variante:
1) reduc situatiile ~colare la propria lor logica, dar primesc
sanctiuni negative;
2) incearca stangaci, noua logica ~i suporta, ~i de aceasta
data, sanctiuni mai curand negative;
3) 0 parte dintre ei ajung, intr-o maniera mai mult sau mai
putin precara, la a construi scheme culturale specifice
~colii, care se afla, total sau partial, in disonanta cu
schemele dobandite anterior in sanul universului familial
~iincep sa dea sens unei vieti duble.
Din aceasta perspectiva, delincventa apare ca reactie de
protest la adresa unei societati nedrepte, ca singura modalitate de a
tanarului exclus de a accede la pozitia sociala refuzata de un sistem ce
conserva ~i reproduce privilegii prin violenta simbolica.

*
in acee~i ordine de idei, sociologul englez B. Bernstein a
elaborat teona codunlor lingvistice, conform careia, in societate
funclioneaza doua coduri lingvistice, unul restrans, celalalt elaborat,
aflate in opozitie. Aceasta opozitie dintre cele doua tipuri de limbaje
are ca efect doua modalitati diferite de structurare a experientei despre
lume, doua moduri diferite de situare in lume.

190
Codul restrans se caracterizeaza printr-o forma condensata,
rigida de exprimare, cu utilizare limitata a adjectivelor, adverbelor,
prin rigiditatea sintaxei, suplete redusa in structurarea frazei, tendinta
de a face asirnilari, noi devenind mai putemic decat eu.
Codul elaborat se caracterizeaza prin complexitatea
enunturilor, precizia constructiilor, alegerea subtila a adjectivelor,
utilizarea simbolismului expresiv ce permite diferentieri de nuante,
subintelesuri.
Copilul apartIDand claselor populare poate intelege codul
elaborat al celor din clasele superioare numai dupa traducerea acestuia.
Diferentele de limbaj determina diferentieri de stil cognitiv in definirea
lumii ~i a eului. De aici diferente de atitudini culturale ~i de valori; pe
de 0 parte, pasivitate, fatalism, resemnare, iresponsabilitate, de
cealalta, raponalism, voluntarism, spirit competitiv. Clasele inferioare
valorizeaza mai pupn instructia, preferand 0 calificare rapida, salariu ~i
avantaje imediate. Clasele superioare sunt inclinate spre ascetism,
meritocratie corelata pozitiv cu reu~ita sociaHi Etica interiorizarii ~i
stapanirii de sine, parinp perrnisivi ~i deschi~i exigentelor ~colii,
climatul familial, toate predispun la re~ita ~colara. Prin impunerea
codului elaborat ca singur legitim, ~coala opereaza 0 selecpe arbitrara a
elevilor, selecpe bazata pe apartenenta clasiala ~i se face astfel
raspunzatoare de menpnerea inegalitaplor ~i, prin aceasta, de
excluderea ~i marginalizarea unor categorii de copii ~i tineri. Ca reactie
de raspuns se n~te delincventa.
in concluzie, se poate spune ca ~coala, in exercitiul legitimarii
arbitrariului, impune excluziuni sociale, generand indirect, prin
condamnarea la insucces a unor categorii de tineri, delincventa
juvenila. Injustipa sociala, saracia, ~omajul, promiscuitatea, sunt, in
mare parte, efecte ale violentei simbolice, in exercitarea careia ~coala
joaca un rol important.

191
3. Varia bile ale procesului educational ~i delincventa juvenila

Numeroasele disfunctii ale educatiei ~colare au impus in opinia


speciali~tilor ideea unei crize a 'invatamantului. Lansata spre s~itul
anilor '60 ~i amplificatii in anii '70, ideea crizei educa{iei60 semnifica
existenta unei inadecviiri fundamentale intre educape ~i societate, ce
solicitii acpuni pentru transformiiri de amploare in domeniul
educaponal. Philip H. Coombs, cel care lanseaza sintagma "criza a
educapei" in 1968, semnaleaza existenta unor disproporfii 'intre cererea
~i oferta de educape, 'intre resursele alocate ~i cele necesare educapei,
intre educatia ~colara ~i cea non-~colara, caracterul invechit al
planurilor ~i programelor, al metodelor ~i structurilor organizatorice
din invalamant.
in anii ce au urmat s-au des~urat numeroase studii ce releva
~i alte limite ale invaliimantului. Sintetizand, nemultumirile legate de
invaliimantul actual deriva, in principal, din urmatoarele:
incapacitatea inva,amantului de a o.feri 0 autentica egalitate a
[janselor;
pierderile semnijicative inregistrate pe par cursu/ procesului de
inva{iimant, datorate lipsei de motivape ~i autoeliminiirii
grupurilor defavorizate;

60 Sintagma "criza educaponaIa" a fost lansata de di1re Philip Coombs in lucrnrea


La "crise mondia/e de / 'education ap3ruta la Presses Universitaires de France,
Paris, 1968. In unnatorii a ap3rut un num1ir impresionant de studii §i publieapi co
acest subiect (Hannah Arendt, A schimba §coa/a (1970), Ivan Ilitch, 0 societate
flirti §coaJti (1971), Hubert Hannouon, Ivan I/itch sau §coa/a fi1rti societate
(1973), J.P. Gourevitch, Sfidarea educa,tiei (1973), RG. Corwin, Educafia in
crizti (1973), Edgar Faure, A invii,ta stifii (1973), §.a.

192
incapacitatea sistemului educafional de a pregati tlinarnl
contemporan pentrn solufionarea problemelor cu care se
confrunta;
inadecvarea strncturilor §i confinuturilor la dinamica
schimbarilor §i lafinalitiifi;
supradimensionarea programelor §i suprafncarcarea elevului,
ca urmare a exploziei cuno~intelor ~i a marelui stoc
informational ce se vrea a fi transmis;
desincronizarea fntre cererea de educafie §i ojerta
fnva,amantului;
costurile tot mai ridicate, pentrn jamilie §i pentrn stat, in
condifiile penuriei de resurse alocate invap'imantului;
explozia demografica §i afluxul progresiv de elevi care a
surprins nepregatite sistemele traditionale de invatamant;
caracternl artificial §i ritualic al §colii, care produce 0
dependenta de institutie cu mecanismul ei de suprimare a
spontaneitapi ~i creativitatii, inlocuite prin conformism ~i
acceptare rigida;
centralismul excesiv al sistemului care ajecteaza capacitatea
lui de adaptare.
Date fiind aceste limite, unii autori denunta ~coala ca 0
institutie a prizonieratului (M. Foucault), ajungand sa vorbeasca de 0
,,~coala tara societate" (Ivan lllich61) intr-un putemic curent
antipedagogic. Se imputa ~colii curriculum ascuns ce cultiva, prin
intermediul predarii ~i organizarii ~colare, obedienta fata de autoritate,
amanarea satisfacpei Si alte atitudini ce sunt menite sa faea. din viitorul
cetatean un ins conformist, mediocru ~i tolerant. De aici ~i pedagogia

61 Pedagog mexican, care pleeand de la 1imitele reale ale ~lii contemporane


realizeazii 0 critici nedreaptA~iuneori distructivii la adresa §COlii.

193
non-directiva care incearca sa umanizeze actul educational, dep~ind
caracterul ritualic ~i artificial al institutiei ~colare.
In lucrarea lnvaflimantul romanesc azi, sub coordonarea lui A.
Miroiu (1998), sunt inventariate supozipile tacite ale invatamantului
romanesc din perioada de dupa revolupe, supozipi care, in marea lor
majoritate, au ramas actuale:
a) autocentrarea ~i autosuficienta;
b) elitismul, excepponalismul ~i intelectualismul;
c) segregarea ~i asocialitatea;
d) autoritarismul, hiperierarhizarea ~i hipercentralizarea;
e) depersonalizarea ~i antihedonismul;
f) conservatorismul ~i inegalitatea de ~anse.
Toate aceste limite ale educapei ~colare au drept consecinta
cre~terea insatisfacpei in raport cu activitatea ~colara, tendinte de
rezistenta ~i evaziune, forme diverse de devianta, ~ec ~colar, abandon
~i delincventa juvenila.
Speciali~tii din domeniul educapei identifica disfunctii
generatoare de inadaptare ~colara la nivelul tuturor componentelor
procesului educational, lneepand eu elementele legate de proiectarea ~i
dezvoltarea eurriculumului, obiectivele ~i eonpnuturile invatamantului,
eultura ~lii, metodele de predare-invatare ~i evaluare, formele de
organizare a invatarii ~i pana la conduita ~i tactul profesorului in
relapile eu elevii62.

62 Vezi 0 analizii dezvoltatA in Neamtu, 2002.

194
4. Variabile ale viepi de grup ~i delincventa

~koala este "un creuzet privilegiat al dinamicii sociale"


(Jean-Marc MonteiI. 1997, p.71), care functioneaza ca 0
microsocietate, cu valori !?inorme proprii, cu grupuri !?isubgrupuri, cu
ierarhii specifice. Unitatea centrala a ~colii este clasa de elevi, in care
pot fi regasite toate caracteristicile grupurilor sociale. Este motiwl
pentru care yom analiza cmeva caracteristici ale vietii de grup, avand
ca referent in primul rand grupul formal, clasa de elevi, ~i in al doilea
rand grupul informal, de egali, care poate fi compus din colegii de
clasa, din ~coala, sau prieteni din cartier. In felul acesta yom inte1ege
mai bine acele teorii care pun accentul in explicarea delincventei pe
grup (teoria subculturilor delincvente, teoria asocierilor diferentiale,
teoria grupului de la marginea strazii etc.).
Grupul poate fi definit ca un ansamblu de persoane care
interacponeaza pe baza unor valon §i norme comune, pentru
realizarea anumitor obiective specifice, recunosciindu-§i dependen{a
mutuala. El se constituie in mediu al socializarii ~i integraru sociale, al
invatarii rolurilor sociale, mijloc de reproductie a valorilor !?inormelor
comunitatii. Grupul ofera individului securitate ~i mediu de afirmare,
raspunde nevoilor asociative, nevoilor de apartenent8, reprezentand
"un camp de experienta intermediar, situat intre viata interioara ~i
realitatea exterioara, in cadrul caruia se opereaza metabolizarea
realitatii dinauntru ~i dinafara", un "SPatiu intermediar, loe de tranzitie,
recipient ~i cadru al fiintei individualizate" (Rouchy, 2000, p. 52).
Din perspeetiva analizei grupurilor, clasa de elevi poate fi
considerata drept un "grup de munca specific, compus dintr-un numar
de membri egali intre ei (e1evii) ~i dintr-un animator (profesorul), ale
caror raporturi sunt reglementate oficial de tipul sarcinii ~i de normele
de functionare" (Neculau, 1983, p. 105). Este yorba de un grup relativ

195
mic, cu interactiuni preponderent ,,fata in fata", formalizat ~i ierarhizat,
cu relatii concomitent de comunicare ~i afective.
Ca orice grup, clasa indeplin~te mai muIte Juncfii. Una
dintre cele mai importante functii este cea de integrare socia/a. Nevoia
de apartenenta, de integrare in grup este in relatie cu confortul sau
disconfortul pe care elevul il resimte in interiorul grupului. Relatiile
armonioase cu membrii grupului conduc la cre~terea stimei de sine, la
dorinta de a coopera, la ridicarea nivelului de aspiratie, iar izolarea
genereaza anxietate, ostilitate, agresivitate ~i, in cele din urma,
contraperformanta ~i tendinte spre devianta. In stransa legatura ell
integrarea se afla ~i sentimentu/ de securitate pe care il ofera grupul
membrilor sm; se poate vorbi ~i de functia de reg/ementare a re/afiilor
intraindividua/e §i intergrupa/e ~i de cea de constituire a identitafii de
sine proprie grupului.
Existenta unui sistem de norme este premisa oricarui grup;
in grupurile informale, normele rezulta dintr-un proces cumulativ al
interactiunii in eadrul grupului ~i prescriu modele de comportament
comune, de a caror acceptare este conditionata apartenenta la grup.
Norma este 0 regula de conduita recunoscuta ~i acceptata de
membrii grupului, ea are rol regiator, de a mentine 0 anume consistenta
comportamentala, determinand unitatea ~i eoeziunea grupului; ea este
totodata un eriteriu de evaluare a conduitelor individuale. Normele
joaea rolul de ghid pentru comportamentul fiecarw membru al grupului
~irOOueambiguitatea, oferind previzibilitate conduitelor.
Norme1e §co/are postuleaza conduite standardizate de a caror
acceptare depinde primirea ~i ramanerea in grupul ~i institutia ~eolara;
unele dintre norme sunt prescrise (regulamente ~colare, regulamente
de ordine interioara), in timp ce altele sunt rezultatul interacpunii
membrilor, norme imp/icite, negociate, elastiee.

196
Procesul prin care apare norma de grup este numit
normalizare, iar principala trasatura a acestuia se pare ca este evitarea
conflictului. Procesul prin care grupul exercita presiuni asupra
indivizilor pentru a-i determina sa accepte norma de grup este numit
conformism.
Tendinfa spre conformism, ca dorinta de a fi in acord cu
ceilalti membri ai grupului, este generata de nevoia de a pastra statutul,
de a fi acceptat de grup, de nevoia de aprobare social a, grupul
sancponand deviantul de la norma cu excluderea
Experimentele lui Muzafer Sherif, Allport, Solomon Asch,
evidenpaza putemica presiune spre conformism exercitata de grup.
Grupul pedepse~te nonconformismul prin excludere.
Cercetatorii arata ca cu cat coeziunea este mai mare, cu atat presiunea
spre uniformitate este mai mare ~i cre~te tendinta de a-I exclude pe
deviant. Pe de alta parte, cu cat individul este mai atras de grup, cu atat
schimbarea de atitudine este mai semnificativa, datorita dorintei de a
mentine relatia cu ceilalp membrii ai grupului.
in cazul in care presiunea spre conformitate nu vine din
partea grupului, ci din partea autoritalii, vorbim de obedienfii (vezi
cercet3.rile lui Stanley Milgram).
Ca urmare a unor astfel de evidente, putem afirma ca
membrii unui grup manifesta tendinta spre conformism pentru a
c~ga sau mentine aprobarea grupului pe care il considera atractiv,
pentru a evita situapile dezagreabile care pot rezulta din
nonconformismul lor. De aici ~i importanta normelor de grup pentru
intelegerea comportamentelor copiilor ~i tinerilor. Daca grupul de
egali, "grupul de cartier", "grupul stradaI", sau cum dorim sa il numim,
promoveaza norme ce pot fi considerate ca apartinand unei
contraculturi, tendinta spre conformism in raport cu grupul insearnna
devianta in raport cu normele culturii globale. Pe de alta parte, nivelul

197
de obedienta al individului este in relatie eu tipul de autoritate, modul
de exereitare a aeesteia, eontextul situaponal, grOOul de raspundere
pereeput ~.a
Devianta ~eolara consta in abaterea de la normele preserise ~i
este favorizata de disfuneponalitaple normative ee pn in general de:
conflictul normativ intrinsec, in situapi in care exista
norme eontradietorii in interiorul sistemul normativ sau in
atitudinea autoritapi in raport eu norma, ea in situapa
absurda, dar din pacate destul de frecventa, a interdiepe
permise (nesaneponata, trecuta ell vederea), care
incurajeaza sau determina comportament duplicitar ~i 0
atitudine generala dispretuitoare fata de norma ("exista
pentru a fi inca1cate", "merge ~i ~a" etc);
conflictul normativ extrinsec, generat de situapa in care
normele interne (ale ~colii) intra in dezacord cu alte norme
externe (ale grupului de apartenenta);
artificialitatea normelor in raport cu realitatea, inadecvarea
lor la lumea in care traim.
- inculcarea inadecvata a normei, cu accent exclusiv pe
prescriptiv ~i absenta negocierii; spre suspnerea acestei idei merg ~i
experimentele realizate de Fredman (1965, apud Monteil, 1997,
pp.133-134), care argumenteaza ideea conform eareia 0 norma are
durabilitate mai mare daca este impusa cu 0 constrangere mai pupn
severa decat sub 0 amenintare puternica. Experimentul consta 'in a-i
face pe copii sa renunte la a se juca cu jucaria preferata, un robot foarte
atractiv, operand cu doua tipuri de amenintari, una ~oara ~i alta foarte
puternica. Odata lasap singuri, timp de cinci minute, copiii, observati
printr-o oglinda falsa, respecta consemnul, indiferent de tipul
amenintarii la care au fost sup~i. Dupa cateva saptamani, Ii se ofera
acestor copii ocazia de a se juca eu mai multe obiecte, printre care ~i

198
faimosul robotel. Experimentatorul constata di acei copii care in faza
precedenta a experimentului au fost sup~i unei amenintari putemice
se joaca ulterior cu robotul intr-o propoqie de doua ori mai mare decat
ceilalti. Explicapa este aceea ca amenintarea slaba a creat senzapa
renuntani de bUM voie la jucane, oferind sentimentul libertapi
oppunii, care pare sa favorizeze interiorizarea normelor de
comportament. Rezulta de aici ideea ca pedagogia ordinului prescriptiv
trebuie sa faca loe unei pedagogii a angajamentului, bazata pe
sentimentul de libertate. Determinarea exterioara se va transforma
astfel in autodeterminare, care este tOCIDaisemnul socializarii Te~ite.
Alte cercetari (Osfield ~i Katz) nuanteaza aceste conc1uzii aramud ca
efectele ameninlarii slabe ("ma voi supara daca ai folosi jucaria
interzisa") sunt eficace in cazul copiilor din clasele medii, dar nu ~i in
cazul copiilor de origine sociala defavorizata (Doise, 1999, p. 21063).
To~i, conc1uzia cercetatorilor afirma ca "este posibil ca amenintarea
cu 0 pedeapsa mai degraba ~oara decat grava sa fie un mijloc eficace
de asigurare a formarii unui sistem de valori la copii" (Doise, p. 210).
Respectarea sau abaterea de la norma este mediata de
coeziunea grupului, care reprezinta masura in care grupul dispune de
unitate; ea variaza de la un minim (grupuri slab coezive) la un maxim
(grupuri putemic coezive). Coeziunea grupului de elevi exprima
masura in care elevii sunt disp~i sa renunte in favoarea grupului la 0
parte din gratificapi, dorintele, atitudinile ~i opiniile personale, prin
tendinta elevilor de a ramane impreuna, prin atmosfera prietenoasa,
cooperanta ~i rezistenta la destructurare. La baza ei stau:
- co~tientizarea ~i asumarea scopurile comune;
- cuno~terea reciproca;

63 Un alt experiment co acelea§i rezultate este realizat de Aronson ~ Carlsmith


(1963, 1974) ~ descris de Willem Doise (1999, p. 209).

199
- gradul de satisfactie generat de viata de grup;
- nivelul de re~ita in actiunile comune;
- existenta unor perspective ale grupului.
Interacp.unea optima a acestor pararnetrii duce la coeziune.
Coeziunea unui grup, in general, ~i a clasei, in particular, poate exista
in raport cu valorile institutionale sau in raport cu valori aflate in
opozitie.
Aprecierile pentru grup mentin solidaritatea ~i accentueaza
cooperarea; incurajarea iniP.ativei elevilor este benefica (clasele apatice
sunt disciplinate, dar slab coezive ~i performante).
Analiza coezivitatii grupului este un indicator ~i pentru
satisfactia de sine inregistrata de fiecare membru in interiorul grupului.
Incercam sa menp.nem sau sa manm stima de sine prin afilierea la
grupuri care contribuie la satisfacerea acestei nevoi, prin constituirea
unei identitati sociale de apartenent3.; cand aceasta nevoie nu este
satisfiicum, vom parasi grupul caut8nd satisfactia in alte grupuri. ~a
se explica faptul ca elevii care inregistreaza ~ec ~colar ~i insatisfacp.e
in grupul clasa au tendinta de a evada in alte medii, cum sunt grupurile
de la marginea strazii, care Ie satisfac nevoile legate de recuno~ere
social a, stima de sine etc.Despre rolul grupurilor informale in etiologia
delincventei vorbesc teoriile asocierilor diferenp.ale, subculturilor
delincvente, grupurilor de la marginea strazii.

200
5. Abandonul ~colar~i delincventa juvenili

Cumularea insatisfactiilor generate de insuccesul ~colar


genereaza atitudini evazioniste, manifeste in fuga de la ~coala ~i, in
ultima instanta, in abandon ~colar. Abandonul ~colar este expresia
inadaptarii elevului la cerinlele vielii ~colare, dar indica in acel~i timp
~i incapacitatea ~colii de a se adapta la cerinlele ~i nevoile tanarului.
Studiile care incearca surprinderea relaliei dintre abandonul
~colar ~i delincventa au ca fundament teoretic teoria tensiunii sociale,
in conformitate cu care abandonul ~colar ar implica 0 scadere a
tensiunii, ceea ce ar avea ca efect scaderea frecvenlei conduitelor
delincvente ~i, la polul opus, teoria eontrolului social, care considera
ea, dimpotriva, abandonul determina, prin scaderea controlului social,
o intensificare a conduitelor delincvente.
Unele cercetari longitudinale (D. Elliot ~i H. Voss, apud
NeamlU, c., 2003, p. 206), care au urmant evolulia unor ~antioane
reprezentative pe durata a patru ani, valideaza teoria tensiunii sociale,
eonstatand ea:
indieele delincvenlei este considerabil mai ridicat la tinerii
care au abandonat ~coala, comparativ cu cei care ~i-au
continuat studiile;
natura experienlelor ~colare este motivul eel mai freevent al
conduitelor de devianta ~colara, al abandonului in mod
special;
indicele de delincvenla al celor care abandoneaza ~coala
descr~te in perioada imediat urmatoare plecarii din ~coala,
tendinla de scadere ramanand constanta, in timp ee
delincvenla tinerilor care nu au abandonat ~coala cr~te
constant in perioada celor patru ani de studiu. Explicalia
cercetatorilor ar fi aceea ca parasirea ~colii ar reduce

201
frustrarea ~i alienarea ~i, astfel, s-ar reduce motivatia pentru
delincventa.
La astfel de concluzii s-a putut ajunge prin cercetari pe termen
scurt. Analizele des~urate pe 0 perioada mai mare de timp, reliefeaza
faptul ca abandonul ~colar, reducand controlul social asupra
individului, determina pe termen lung 0 cre~tere a activitapi
infractionale. Cei care ahandoneaza ~coala au ~anse de re~ita pe piata
muncii ~i posibilitatea unor c~tiguri obtinute prin mijloacele
recunoscute social mult mai reduse in comparape cu cei care i~i
termina studiile. ~a se explica dificultaple economice, perioadele mai
lungi de ~maj, ~ansele ridicate de divoq ~i infrcaponalitatea sporita pe
care 0 constata cercetarile desI~urate asupra celor care au abandonat
~coala
ConcIuziile unor astfel de cercetari eonverg in a sustine ideea
ca ahandonul ~colar, alaturi de formele grave de violenta, reprezinta
principalul indicator predictiv al orientarii indivizilor catre 0 cariera
delincventa. Vulnerabilitatea la abandon ~colar poate fi identificata
relativ ~or, prin estimarea unor factori sernnificativi, cum ar fi
combinarea agresivitatii eu ~ecul ~olar ~i v8rsta cronologica mai
ridicata a elevului in raport cu cea a colegilor de clasa. La aceste
elemente ce vizeaza elevul, daca se adauga familia conflictuala sau
dezorganizata, saracia ~i promiscuitatea, obtinem indici de certitudine
in privinta traseului delictogen aI copilului. In astfel de situatii, ~coala
este lipsita de mijloace, cazul trebuind a fi preluat de structurile de
asistenta sociala.

202
6. Diminuarea deviantei ~colare

Diminuarea devianfei ~colare nu se poate realiza printr-un


efort izolat al ~colii, chiar daca aceasta ar functiona perfect. Scoala nu
reprezinta decat un subsistem al sistemului social global, care poarta
amprenta intregului. in privinta fenomenului deviant, intre ~coala ~i
comunitate relafia de cauzalitate este de natura circulara, modelele de
conduita devianta din afara ~colii sunt aduse in ~coala ~i se manifesta
atat in spatiul ~colii, cat ~i in afara lor. Ca urmare, orice masura
eficace de preventie a devianfei vizeaza legatura complexa dintre
~coala ~i societate. Aceasta nu inseamna ca ~oala nu produce sau nu
contribuie prin disfunctiile sale la geneza sau influenta actelor
deviante.
Reflectand sistemul social care il inglobeaza, sistemul ~colar
discrimineaza, ierarhizeaza, selectioneaza, recompenseaza. La 0 astfel
de competitie nu toti elevi au acee~i ~ansa. Unii, inevitabiI, vor fi
exp~i ~ecului in competitia ~colara, situatie in care vor aborda
strategii de compensare a imaginii de sine. in situatia in care percepem
inferioritatea in competitie, avem Ia indemana mai multe posibilitati de
reactie: tentativa de a-i ajunge ~i dep~i pe ceilaiti cu care ne aflam in
competitie, abandonarea concursuIui, renuntarea la comparatie,
introducerea altor criterii de evaluare pentru a deveni incomparabili.
Daca yom constata ca nu putem c~tiga, reactionam pentru a nu pierde,
introducand noi criterii de evaluare. Cine se angajeaza intr-o
competitie cand jocurile sunt dinainte mcute? ~a procedeaza elevul
pentru a scapa de consecintele psihologice ale insuccesului ~colar,
inlocuind criteriile re~itei cu alteIe, prin care se obtine 0 remediere a
stimei de sine. Noile criterii sunt cele pe care Ie etichetam drept
deviante. intr-un anume fel, ~coala, cu criteriile ei de evaluare ~i
selectie, genereaza devianta ~i chiar delincventa. Pentru a evita astfel

203
de situatii trebuie sa-i cream elevului conditiile necesare pentru 0
comparape in masura sa ii asigure 0 imagine de sine psihosociologic
acceptabila. Altfel, afirma Monteil, "strain printre ai sai, elevul nu va
inceta sa ceara un p~aport pentru a parasi teritoriul. Fara bagaje,
avand drept sprijin 0 reprezentare dihotomica a universului ~colar ~i,
de aici, a societapi, un anume numar de copii intra astfel pe drumul
care duce, in cele din urma, la centrele de asistenta social a. Institutiile
educative Ie cer acestora sa rezolve de urgenta probleme pe care ele
insele Ie-au creat in timp" (Monteil, 1997., pp. 96-97).
E~ecul ~colare este urmat de abandonul ~colar, unul dintre cei
mai importanp factori criminogeni; abandonul ~colar este insopt de
ancorarea in grupuri delincvente, bande sau g~ti de cartier, ce comit
acte de vandalism ~i alte delicte grave.
Data fiind corelatia foarte stransa intre devianta ~colara ~i
delincvenlii, rezulta ca eel mai important factor al reducerii
delincventei este diminuarea deviantei ~colare. ~a se face ca ~coala
devine nucleul activitaplor de prevenpe a delincventei. Investipa in
calitatea activitatilor ~colare este 0 investipe nu doar in performantele
intelectuale ~i profesionale ale viitoarelor generalii adulte, ci, poate in
primul rand, in calitatea umana a viitorului adult.

204
VI. EVALAUREA, PREDICTIA SI PREVENIREA
DELINCVENTEIJUVENILE

Structura temei:
1. Modalitafi de evaluare §ipredicfie a delincvenfei juvenile
2. Programe speciale de prevenire a delincvenfei juvenile

1. Modalitap de evaluare ~i predicpe a delincventei juvenile

Evaluarea ~i predielia fenomenului de predelineventa ~i


delincventa juvenila este 0 conditie esentiala a instituirii programelor
de prevenire ~i diminuare a actelor infractionale in n1ndul tinerilor.
Spre deosebire de evaluarea delincventei adulte, in cazul tinerilor se
cere maxima prudenta profesionala, datorita caracteristicilor varstei ale
carei manifestari gliseaza permanent intre normalitate ~i devianta, intre
conformism ~i nonconformism. De aceea este necesara nu doar
eonstatarea prezentei unei eonduite ee poate fi etiehetata ca fiind
delincventa, ci ~i decriptarea semnificatiilor personale ~i decelarea
ansamblului de factori care au determinat sau favorizat respeetiva
conduita. Tinand seama de influenta negativa a etichetarii, este
necesara realizarea unei distinctii intre caracterul obiectiv al
infractiunii ~i caracterul ei subiectiv, tinand de particularitatile de
dezvoltare, de prezenta discemamantului, de continutul socializarii
morale primite in familie, de influentele din partea anturajului, a
grupului deegali etc., tara a uita ca avem de-a face cu minori ce se afla
in deriva, ei in~i~i victime la randul lor, iar societate in intregul ei este

205
responsabila de 0 astfel de stare de lucruri. in cazul unora dintre ei,
maturizarea determina eliminarea conduitelor indezirabile ~i integrarea
fireasca in societatea adulta; in cazul altora, predelincventa constituie 0
anticamera a delincventei, caz in care intervenpa sociala corectiva este
absolut obligatorie.
Cu aceste asumpi, cercetarea ~tiinpfica a fenomenului
delincventei juvenile se poate realiza printr-un ansamblu complex de
tehnici psihologice, sociologice, criminalistice, ~a cum sunt
experimentele psihologice, sociogramele, testele psihologice,
biografiile, studiile de caz, cazuisticile, expertizele psihiatrice,
analizele statistice, evaluarile dosarelor penale, anchetele cu subiecti
minori, care pot aduce multiple clarificari fenomenului.
Speciali~tii in domeniu (Banciu, D., ; Radulescu, S.M.,
2002), inventariaza urmatoarele metode ~i tehnici de cercetare a
tendintelor spre delincventa: tabelele de predicpe Glueck, tehnica
bazata pe principiul "extrapolarii", tehnica scalarii centroide a
variapei, teste de masurare a propensiunii spre delincventa, scale de
masurare a atitudinii fata de delincventa juvenila. Le vom prezenta
succint.
Tabelele de predic{ie Glueck. Primele instrumente ~tiintifice
de predicpe in domeniul delincventei juvenile au fost construite de
catre Sheldon ~i Eleanor Glueck (1967) in perioada interbelica.
Cercetarea s-a Bcut de catre 0 echipa multidisciplinara, alcatuita din
antropologi, psihologi, psihiatrii, sociologi ~i investigatori sociali, prin
compararea unui lot de 500 de minori delincvenp cu altul, similar ca
structura, alcatuit din copii nedelincvenp. Prin compararea loturilor au
rezultat 402 caracteristici, dintre care cele mai semnificative au fost
grupate cate cinci in patru tabele de predicpe, care au valoare
predictiva numai daca sunt considerate impreuna:
tabelul I cuprinde factori sociali predictivi:

206
o disciplinarea minornlui de catre tata;
o supravegherea minorului de catre mama;
o afecp.unea tatalui;
o afecp.unea mamei;
o coeziunea familiei;
tabelul II este bazat pe cinci trasaturi predictive ale structurii
caracteriale:
o afirmare sociala;
o sfidare;
o s~lelune;
o tendinte distructive;
o labilitate emop.onala;
tabelul III inventariaza trasaturi de personalitate:
o aventurism;
o extravertit in actiune;
o sugestibilitate;
o incapatanare;
o instabilitate afectiva;
tabelul IV este bazat pe ernel factori predietivi at testului
psihologie:
o scor de informatie;
o abatere de la seor;
o eoefieient de lectura
o coeficient aritmetic
o scornl ealeului aritmetie al varstei in luni.
Tabelele s-au dovedit utile pentru estimarea ~anselor unui
minor de a ajunge delinevent, eu toate ea ulterior s-au dovedit a nu
avea efieienta predictiva seontata (cf Baneiu, D., ; Raduleseu, S.M.,
2002).

207
Tehnica scaliirii centroide a varia{iei, pleaea de la premisa ea
delietele care caraeterizeaza 0 cariera delincventa se leaga intre ele
intr-o anume succesiune, ceea ce da posibilitatea schitarii traiectoriei
predictibile a eomportamentului delincvent.
Testele de miisurare a propensiunii spre delincvenfli. Printre
eele mai utilizate teste in domeniul cuno~terii fenomenului
delincventei se numara cele de inteligenta, testele de personalitate ~i
testele sociometrice. Pentru predictie se dovedesc de a fi de 0 utilitate
deosebita testele proiective.
Testul Rorschach ofera informatii semnificative asupra unor
componente ale personalitatii, asupra conflictelor intra- ~i inter-
personale ~i asupra mobiIuriIor specifice unor conduite antisociale.
Testul de perceppe tematicii (T.A.T.) este considerat util
pentru evidentierea unor sentimente ~i atitudini fata de anumite
persoane (parinti, edueatori, prieteni) ~i situatii sociale frustrante, ca ~i
pentru descifrarea unor motivatii ~i tendinte ale conduitei
(impulsivitate, agresivitate, echilibru, ineqie etc.).
Testul Rosenzweig evidentiaza anumite tendinte agresive sau
masochiste care pot earacteriza tfularuI eu tendinte antisociale.
Testul Szondi identifica tendintele fundamentale ~l
earacteristicile antisoeiale ale personalitatii tanarului.
Inventarul multifazic al personalitii{ii (testul Minnesota) este
util in evidentierea unor trasaturi care caraeterizeaza morala
adolescentina ~i raporturile tanarului eu educatorii, pannp.i ~i alP.
semnifieativi pentru adolescent.
o norma elementara de deontologie ne obliga sa tratam
rezultatele obtinute prin astfel de teste cu multa precautie, tara a Ie
absolutiza valoarea diagnostiea sau prognostica ~i tara ca in baza lor sa
recurgem la etichetari.

208
Dintre scalele de masurare a atitudinilor, Banciu ~i Radulescu
(2002) amintesc:
atitudinea fafii de lege §i morala, dezvoltata de M.R Kratz in
1931;
atitudinea fafii de justi{ie, elaborata de RA Rundquist ~i RF.
Sletto, in anul 1936;
atitudineafafii de lege §ijustifie, dezvoltata de N. Watt ~i B.A
Maher in 1958;
atitudinea fafii de organismele juridice, elaborata de A W.
Chapman in 1960;
atitudinea fafii de delincventul minor, elaborata de W E.
Alberts.
Tratate cu prudenta, astfel de instrumente se pot dovedi utile in
cuno~terea fenomenului delincvent, in baza careia se pot stabili apoi
programe speciale de preventie.

2. Programe speciale de prevenire a delincventei juvenile

Faptul ca este mutt mai eficient sa previi decat sa tratezi este 0


aseqiune de domeniul evidentei. Chiar daca nivelul delincventei
juvenile in tara noastra este inca departe de a-I egala pe eel din alte tiiri,
tendintele de intensifieare manifeste in ultimul timp impun 0 mai
intensa ~i coerenta activitate preventiva. Prevenirea delincventei
juvenile este 0 activitate complexa, ce nu se poate realiza prin activitati
sporadice, de tip campanie, ~i sectoriale, decl~ate de 0 anumita
institutie intr-un anumit interval de timp. Pentru a avea efieaeitate,
prevenp'a delineventei juvenile trebuie sa fie parte componenta a
politicii sociale, care sa imp lice intr-o acpune coerenta, suspnuta ~i pe
termen lung, diferite instituP.i, incepand cu cele educative, familia,

209
~coala, eomunitatea, continuand eu eele de asistenta sociala ~i eu eele
saneponatoare, ea politia ~i justipa. 0 astfel de activitate cere
eoroborarea autoritaplor publiee eu eomunitatea ~i organismele non-
guvemamentale, intr-un efort eonjugat, eoerent ~i realist.
In funepe de institupile care partieipa la rea1izarea prevenirii,
unii autori (Raduleseu~ Baneiu, 1996) disting intre:
o prevenpa primara, prin antrenarea institupilor eu rol de
soeializare ~i control social in acpunile de identificare
~i combatere a surselor potenpale de eriminalitate~
o prevenpa secundara, indreptata spre combaterea ~i
neutralizarea delinevenplor, diminuarea prejudiciilor
sociale produse in urma delictului, restabilirea ordinii ~i
sanction area delincvenplor~
o preven,tia situaponala sau contextual a, prin atragerea
comunitatii ~i publicului in aepunea de prevenire ~i
neutralizare a delictelor ~i delincventilor, utilizandu-se
in acest scop 0 serie de masuri ce vizeaza informarea
publicului ~i a indivizilor din arii ~i zone criminogene
despre pericolele posibile ale comiterii unor delicte,
existenta unor faetori de rise in anumite zone etc.
in raport cu momentul des~uriirii aetiunilor preventive, putem
distinge intre:
miisuri adoptate inainte de producerea delietului (singurele
miisuri care pot fi numite la propriu preventie)~
miisuri adoptate in timpul produeerii delictuIui, intreprinse de
organismele de polipe procuratura, justitie (pe care Ie putem
numi miisuri de intervenpe)~
miisuri aplicate dupa comiterea delietului (miisuri
sanctionatorii ~i corective).

210
Desigur ca toate aceste actiuni, inclusiv sanctiunea ~i
incarcerarea au ~i un rol preventiv, dar adevarata preventie este cea
realizata in scopul de a preint8.mpina producerea delictului (ante
delictum).
Majoritatea criminologilor contemporani releva necesitatea
planificarii actiunilor de prevenire a delincventei juvenile, plecand de
la premisa ca 0 astfel de intreprindere nu poate avea succes daca se
des~oara haotic ~i conjunctural. 0 planificare a unei astfel de
activitap presupune formularea rationala, concreta ~i realista a
obiectivelor, de pe pozipi multidisciplinare, care sa implice efortul
conjugat al diverselor structuri ~i speciali~ti, cuprinzand criminologi,
psihologi, sociologi, asistenp sociali, juri~ti, reprezentanti ai
administrapei, ai comunitaplor locale etc.
Punctul de plecare al unei astfel de planificari trebuie sa fie
cuno~terea situapilor de fapt, in baza cercetarilor de teren, in relatie
cu nevoile ~i resursele comunitatii. Componentele programelor trebuie
adaptat speeifieului naponal ~i local, tara a eopia modele straine, eu
ignorarea condipilor particulare. Acest fapt nu trebuie insa sa ne faca
sa ignoram experienta altor t3.ri care au 0 bogata tradipe in acest
domeniu.
in absenta unor programe coerente pe plan naponal, yom
sintetiza in cele ce urmeaza experienta in domeniu a SUA, prezentata
de Florentina Greeu ~i Sorin M. Radulescu in Delincvenfa juveni/a in
societatea contemporana. Studiu comparativ intre Statele Unite §i
Romania (2003).
Printre componentele programelor de prevenire a delincventei
juvenile, autorii citati enumera:
a) Programe bazate pe mobilizarea eforturilor comunitii{ii, in
care sunt incluse:

211
- Programe eUnice de orientare ~i ghidare a minorilor care
rididi probleme speciale. In categoria acestora sunt intra:
- terapia ~i consilierea individual a, amt in cadrul
institutional, cat ~i 'in cadrul familiei, ~colii ~i al aplicarii
programelor de probati.une, de catre speciali!jti anume instruiti,
psihologi, psihiatri, asistenti sociali, ofiteri de probatiune;
- terapia de grup, care pom~te de la principiile
schitate de Moreno, utilizand ca metode principale psihodrama
~i sociodrama;
- comunitatea terapeufica, ca forma complementara a
terapiei de grup, formata din delincventi ~i f~ti delincventi.
- Programe zonale de prevenire a delincventei juvenile ce au ca
model "Proiectul Zonei Chicago", initiat de C. Shaw, care viza
mobilizarea comunitatii pentru rezolvarea propriilor probleme sociale,
economice, educationale, sanitare, morale.
- Asocia{ii formate din finen §i adul{i ca modalitate de
prevenire. Relevant pentru aceasta categoriei este proiectul initiat de
Lewis Yablonsky in 1953, denumit "Asocierea 'intre tineri ~i adulti",
prin care se urmarea realizarea unei interactiuni naturale ~i constructive
intre tinerii delincventi, apartinand unor bande sau grupuri stradale,
proveniti din familii in care tatal era absent sau oferea modele
negative, cu adulti responsabili; un rol important era acordat actiunilor
sportive, luand fiinlii ligi ~i cluburi sportive, cu actiuni ~i reguli,
programe ~i orare de antrenament ~i competitii, minimalizand influenta
nociva exercitata de bande asupra tinerilor; alaturi de activitati sportive
se acorda importanlii dezvoltarii activitatilor recreative, prin
mobilizarea voluntarilor adulti, utilizarea facilitatilor comunitatii ~i
obtinerea sprijinului moral ~i financiar din partea comunitatii locale.
b) Programe de interven{ie in sprijinul familiilor care au copii
aflati in situatie de risco Plecand de la premisa ca factorii principali

212
asociati cu riscul conduitelor delincvente sunt saraCla, familia
monoparentala ~i abuzul parental, au fost implementate programe ce
vizeaza asistenta pentru reducerea dificultatilor financiare, terapii
familiale pentru ameliorarea comunicarii, reducerea absenteismului ~i
a e~ecului ~colar prin interventii cu caracter specific in ~coalii
Principalele repere ale planului pentru justitia ~i prevenirea
delincventei juvenile elaborat de Departamentul de Justitie al SUA
cuprinde 0 retea complexa de actori ~i actiuni des~urate la nivelul
individului, familiei, ~colii, grupurilor ~i comunitatii in ansamblul ei:

INFLUENTE INDIVIDUALE
Indnunare Formarea tinerilor pentru 0 cariera
rofesionaHi
Cluburi sportive Dezvoltare §i conducere personaUi
Cluburi de bilie "~ifete Activitii "recreative
Sanatate fizica §i mentaHi Incapacitiip in domeniul instruepei
~iinva ~ "i
INFLUENTE FAMILIALE
Grupuri de sprijin pentru p3rinp Prevenirea consumului de alcool/ al
sarcinii
Intervenpa in situapi de criza Educarea capacitatilor p3rintilor ~i
familiala familiei
Servicii pentru fuga tinerilor de Planificarea modului de cre~ere ~i
acasAIpentru cei de pe str3zi, tara educare a copiilor
locuin
Avocap desemnap special de Educapa vietii de familie pentru
Tribunal adolescen . §i
INFLUENTE ~COLARE
Instruepe profesionala Prevenirea consumului de alcool ~i
dro "
Prevenirea violen i Instru "e "uridicA
Reducerea absenteismului ~lar Programe orientate cAtreinstruire
(alfabetizare)
INFLUE LE ANTURAJULUI
Prevenirea ~iintervenpa in cazul Servicii comunitare pe bazAde
fenomenelor bandelor de tineri voluntariat

U~ff!PTATEA .OVILJIUS"C"TA
BIBLIOTECA CENTRAL';
Rezolvarea conflictelor - medierea Participarea la echipe sportive
in cadml antum'ului
Consilierea §i supravegherea Adolescenti, infraqiuni §i
antum 'ului comunitate
PROGRAME COMUNITARE SI ALE GRUPURILOR DE
VECINATATE
PoliticAcomunitarli Mobilizarea gmpului de vecinatate
ntru securitate comunitA .i
Refu 'i si Bunici lua . sub in ..ire
Pro e in ..inul victimelor Zone §Colareeliberate de droguri
Supravegherea gmpului de Instructia §i ucenicia profesionaIa a
vecirultate tinerilor
Programe e~lare finantate de
comunitate pentru supraveghere,
indmmare, recreare §i activititi
culturale

Tabelul nr. 7. Repere ale planului pentru prevenirea delincvenfei


juvenile in SUA

Conform estimarilor expertilor, costul unor astfel de programe


aplicate in SUA ajunge la 0 suma anuaHi cuprinsa intre 2.000 ~i 3.000
dolari pe copil. Evident ca astfel de sume inca nu pot fi suportate de
autoritatile romane.
Cu resursele materiale ~i mijloaeele logistice limitate de care
dispun autoritati1e romane, au fost intreprinse in ultima perioada
masuri de prevenire a delincventei, incepand cu revizuirea legislapei ~i
continuand cu constituirea diverselor organisme guvemamentale ~i
neguvemamentale de intervenpe. Printre aceste masuri aflate in
derulare amintim reforma sistemului penitenciar, dezinstituponalizarea
saneponatorie a minorilor delincvenp prin inlocuirea pedepsei cu
inchisoare eu masuri alternative, incluzand aici probapunea (eliberarea
de proba) ~i munca in folosul comunitapi, instituirea tribunalelor
speciale pentru minori.

214
in anul 1993 a fost initiat de catre Ministerul de Interne in
colaborare cu Ministerul Educatiei Programul Nafional de Prevenire a
Delincvenlei Juvenile, iar in anul 2000 a fost creata Autoritatea
Nafionala pentru Protecfia Drepturilor Copiilor, ca efect imediat a
fost lansat programul national de proteetie a copilului denumit
,,Integrarea sociala a copiilor strazii".
De remarcat in acest context ~i activitatea unor organisme non-
guvernamentale, cum ar fi organizapa "Salvap Copiii", care a
desf'~urat un amplu proiect de recuperare sociala a copiilor str8zii,
prin plasarea lor in familii de adoptie, in centre de plasament ~i in alte
institupi de ocrotire, sprijinind reintegrarea lor sociala ~i profesionala.
in prezent se des~oara un amplu program de dezinstituponalizare a
copiilor, cu fonduri nerambursabile sub monitorizarea Uniunii
Europene.
Toate aceste masuri "de prevenire", dupa cum lesne se poate
sesiza, au in vedere mai ales ameliorarea unor efecte ~i nu opereaza in
domeniul cauzalitapi. Pentru a opera la acest nivel, acpunile ar trebui
sa vizeze mai ales familia ~i ~coala Cum familia este, to~i, 0 zona a
intereselor private, unde autoritatea nu poate interveni dedit prin
masuri de protecpe, de remediu sau substitutionale in cazul incIDcarilor
de drepturi, ~coala este 0 institupe publica, unde autoritatile ~i
comunitatea sunt obligate sa intervina.
Data fiind legatura dintre devianta ~colara ~i delincventa
juvenila, incepand cu anii '80 ~coala a devenit nodul central al
activitatilor de preventie, interventia juridiea tree and in plan secundar
fat~ de intervenp.a educativA. Premisa de la care se pleac~ este aceea ca
dadi se acponeaza in sensul insanat~irii morale a mediului educativ,
se poate preveni nu doar comiterea delietului in prezent, ei ~i
criminalitatea viitoare (Neamtu, 2003). Este mult mai preferabila, amt
pentru societate, cat ~i pentru individ, investitia in educatie in

215
comparatiei cu investitia in constrangere ~i corectie. A~a se face ca
astazi, politicile de preventie implica un parteneriat care reune~te
politia, serviciile administrative, serviciile sociale, dispozitivele de
ajutor (guvemamentale ~i neguvemamentale), asociatiile comunitatii in
jurul unui pivot central, care este ~coala in activitatea acesteia, un rol
important il are psihologul ~i consilierul ~colar.

216
BIBLIOGRAFIE

Allport, G.W. (1991). Structura §i dezvoltarea personalitapi,


Bucure~ti: Editura Didactica ~i Pedagogica.
Adler, A., (1992), Psihologia copilului greu educabil, Editura 00,
Bucure~ti.
Baechiler, J., (1999), "Grupurile ~i sociabilitatea", in Raymond
Boudon, Tratat de sociologie, Editura Humanitas, Bucure~ti.
Bailly, D.; Parquet, Ph.J., (1998), Toxicomania, Editura Institutul
European, I~i.
Banciu, D. (1990). Introducere in sociologia delincvenfei juvenile,
Bucure~ti: Editura Medicala.
Banciu, D. (2000). Elemente de sociologie juridica, Bucure~ti: Lumina
Lex.
Banciu, D.; Radulescu S. M.; Voicu, M., (1985), Introducere in
sociologia delincvenfei juvenile, Editura Stiinpfica ~l
Encic1opedica, Bucure~ti.
Banciu, D.; Radulescu, S. M., (2002), Evolupi ale delincvenfei juvenile
in Romania. Cercetare §i prevenire socialii, Editura Lumina Lex,
Bucure~ti.
Bandura, A. (1962), "Social learning through imitation", in M.R. Jones
(ed.), Nebraska Symposium on Motivation, Lincoln, University
of Nebraska Press.
Bandura, A., McDonald, F.J. (1963), ,,Influence of social
reinforcement and the behavior of models in shaping children's
moral judgments", in Journal of Abnormal and Social
Psychology, 67 (3), pp. 274-281.

217
Bandura, A, Ross, D., Ross S.A (1961), "Transmission of aggression
through imitation of aggressive models", in Journal of Abnormal
and Social Psychology, 63 (5), pp. 575-582.
Bandura, A, Ross, D., Ross S.A (1963a). Imitation of film mediated
aggressive models. In Journal of Abnormal and Social
Psychology, 66 (1), pp. 3-11.
Bandura, A, Ross, D., Ross S.A (1963b), "Vicarious reinforcement
and imitative learning", in Journal of Personality and Social
Psychology, 67 (6), pp. 601-607.
Badescu I., (1996), (col) Istona sociologiei - teoni contemporane,
Editura Eminescu, Bucure~ti.
Beauvoir, S. de, (1998), Al doilea sex, Editura Univers, Bueure~ti.
Becker, Gary S., (1997), Capitalul uman. 0 analiza teoretica §i
empinca cu refenre speciala la educafie, Editura All, Bucure~ti.
Berger, P., Luckmann, T., (1999), Construirea sociala a realitapi,
Editura Univers, Bucur~ti.
Becker, S.H. (1963), Outsiders,Free Press, New York.
Berkovitz, L. (1964), ,,Frustration-aggression hypothesis", in
Psychological Bulletin, 106, USA
Berkowitz, L. (1972), "Control of aggression", in Review of Child
Development Research, Vol. III, University of Chicago Press,
Chicago.
Berkowitz, L. (1993). Agression: its causes, consequences and control,
New York, Me Graw Hill Inc., University of Wisconsin
Madison.
Bernstein, B., (1978), Studii de sociologia educa,tiei, Editura Didactica
~iPedagogic a, Bucur~ti.
Bocancea, C., Neamtu, G., (I 999), Elemente de asisten,a sociala,
Editura Polirom, I~i.

218
Boncu, St., (2000), Devianta tolerata, Editura Universita.pi "AI. 1.
Cuza", I~i.
Boudon, R, (1997), Tratat de sociologie, Editura Hurnanitas,
Bucure~ti.
Boudon, R, (1998), Efecte perverse ~i ordinea sociala, Editura
Eurosong & Book, Bucure~ti.
Bourdieu, P., (1999), Rafiuni practice. 0 teorie a acfiunii, Editura
Meridiane, Bucur~ti.
Bourdieu, P., (2000), Sim/Ulpractic, Editura Polirom, ~i.
Bowlby, J., (1951), Maternal Care and Mintal Health, OMS, Geneva.
Bowlby, 1., (1969), Attaehmentand Loss, vol.I:Attachment, Hogarth
Press, Londra
Butoi, T., (1997), Crima sub lupa detectorului de minciuni, Editura
Press Mihaela, Bucure~ti.
Cazacu, A., (1992), Sociologia educafiei, Editura Hyperion, Bucure~ti.
Chelcea, S., (2002), Un secol de cercetari psihosociale. 1897-1997,
Editura Polirom, I~i.
Chirot, D. (1996), Societafi in schimbare, Editura Athena, Bucur~ti.
Cioclei, V., (1998), Manual de criminologie, Editura All Beck,
Bucure~ti.
Ciuperca, c., (2000), Cuplul modem intre emancipare *i disolufie,
Editura Tipoalex, Bucure~ti.
Cherkaoui, M., (1996), (col), Dicfionar de sociologie, Editura Univers
Enciclopedic, Bucure~.
Clinard, M., B., (1957), The Sociology of Deviant Behaviour, Ed. Holt,
Rinehart and Winston, New York.
Coca-Cozma, M., (2004), Institufia pentru minori, Bucure~ti, Editura
Universul juridic.
Cohen, A. K. (1955), Delinquent Boys. The Free Press of Glencoe,
Illinois.

219
Cohen, A., (1971), La Deviance, Duculot, Gembloux.
Cohen, A., (1986), Deviance and control, Prentice Hall, Englewood
Cliffs, New-Jersey.
Cooley, c., (1902), Human Nature and the Social Order, New York.
Culda, L., (2000), Organiza(iile, Editura Licoma, Bucure!iti.

Cusson, M., (1990), Croissance et decroissance du crime, PUF, Paris.


Cusson, M., (1997, Devianfa, 'in Boudon, (1997).
Stoica c.; Neculau, A., (1998), Psihologia rezolvarii conjlictului,
Editura Polirom, I~i.
Dahrendorf, R, (1996), Conjlictul social modern, Editura Humanitas,
Bucure~ti.
Davis, K., (1949), Human Society, New York.
Dolto, F., Psihanaliza §i copilul, (1993), Editura Humanitas, Bucure~ti.
Dragan, I., (coord.), (2002), Paradigme sociologice ale comunicarii,
Editura Tritonic, Bucur~ti.
Doise, W; Deschamps, J.-Cl.; Mugny, G., (1999), Psihologie socia/a
experimentala, Editura Polirorn, I~i.
Dollard, J ~i Colab. (1939), Frustration and Agression, New Haven:
Yale University.
Dragomirescu, v., (1976). Psihosociologia comportamentului deviant.
Bucur~ti: Editura ~tiintifica ~i Enciclopedidi
Durkheirn, E. (1993). Despre sinucidere, Editura Institutul European,
I~i.
Durkheirn, E., (1974), Regulile metodei sociologice, Editura ~tiintifica,
Bucure~ti.
Durkheim, E., (1980), Educafie §i sociologie, Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucur~ti.
Eibl-Eibesfeldt I., (1995), Agresivitatea umana, Editura Trei,
Bucure~ti.

220
Eibl-Eibesfeldt I, (1998), Iubire §i ura, Editura Trei, Bucur~ti.
Ferri, E. (1905). La sociologie criminelle, Felix Alcan, Paris.
Fillieule, R (2001). Sociologie de la delinquance, PUF, Paris.
Ferreol, G., (1998), (coord.), Dicponar de sociologie, Ed. Polirom,
I~i.
Ferreol, G., (2000), Adolescenpi # toxicomania, Editura Polirom, I~i.
Festinger, L., (1957), A Theory oj Cognitive Dissonance, Stanfort
University Press.
Foucault, M., (2005), A supraveghea §i a pedepsi, Editura Paralela 45,
Pite~ti.
Freud, S., (2000), Opere 4. Studii despre societate §i religie, Editura
Trei, Bucur~ti.
Freud, S., (1991), Sexualitatea injantiJa, in Trei eseuri privind
sexualitatea, Ed. Mmastra, Bucur~ti.
Fromm, E., (1995), Arta de a iubi, Editura Anima, Bucure~ti.
Giddens, A., (2001), Sociologie, EdituraBIC ALL, Bucure~ti.
Gilles, G. (2000). Delincvenfa juvenilii §i justipa in Romania in
perioada de tranzipe. Bucure~ti: Export.
Glueck, Sheldon end Eleanor, (1967), Predicting Delinquency and
Crime, Cambridge, Massachusetts, Harvard University Press.
Goffman, E., ( 2003), Viafa cotidiana ca spectacol, Editura
Comunicare.ro., Bucur~ti.
Goffman, E., (2004), An/uri. Eseuri despre situapa social a a
pacienplor psihiatrici §i a altor categorii de persoane
instituponalizate, Editura Polirom, I~i.
Goleman, D., (2005), Inteligenfa emotional a, Editura Curtea Veche
Publishing, Bucure~ti.
Goodman, N., (1992), Introducere in soci%gie, Editura Lider,
Bucure~ti.

221
Gordon, M.D. (1962),. The Concept of the Subculture, in The
Sociology of Crime and Delinquency. Ed. a II-a, New York,
London, Sydney, Toronto, John Wiley & Sons Inc.
Gordon, M.D. (1973). Capitalism, Class and Crime in America. in The
Sociology of Crime and Delinquency. Ed. a II-a, (April), New
York, London, Sydney, Toronto, John Wiley & Sons Inc., pp.
163-186.
Gordon, Th., (1981), Enseignans efficaces, Le Jour Editeur, Quebec.
Gray, K.; Hutchinson, H. (1964), The psychopatic personality, in
Canadian Psychiatric Association Journa/, nr. 9.
Grecu, F.; Radulescu S., (2005), Delincven{a juvenilii in societatea
eontemporana. Studiu eomparativ intre Statele Unite ~i
Romiinia,Editura Lumina Lex, Bucure~ti.
Hirschi, T., (1969), Causes of Delinquency, California, Berkley,
University of California Press.
Ibi~, A., (2001), Injluen{a agenplor socializiirii (familia, ~coala,
grupul de referinfii) asupra comportamentelor predelincvente ale
elevi/or, Pansofia, Bucure~i.
Ilul, Petru, (2004), Va/ori, atitudini ~i comportamente socia/e. Teme
aetuale de psihosociologie, Editura Polirom, I~i.
Hut, P., (2005), Sociopsihologia §i antropologia familiei, Editura
Polirom, I~i.
Killen, K., (1998), Copilul maltratat, Eurobit, Timi~oara
Kretschmer, E. (1942), Korporbau und Character, Springer Verlag,
Berlin.
Kuhn, T., S., (1976), Struetura revolufiilor §tiinfifiee, Editura
~tiintifica ~iEnciclopedica, Bucure~ti.
Kuhn, T., S., (1982), Tensiunea esenfialii. Studii despre tradifie §i
schimbare in §tiinfii, Editura ~tiintifica ~i Enciclopedica,
Bucure~ti.

222
Kiibler- Ross E., (1987), Living with Death and Dying, Souvenir Press,
London.
Lahire, (2000), Omul plural. Cafre 0 sociologie psihologica, Polirom,
I~i.
Linton, R, (1994), Fundamentul cultural al personalitiipi, Editura
Stiinlifica, Bucure~ti.
Lahire, B., (2000), Omul plural. Catre 0 sociologie psihologica,
Editura Polirom, I~i.
Lombroso, C., (1992), Omul delicvent; Editura Mmastra, Bucur~ti.
Lorenz, K, (1998), A§a-zisul roo. Despre istoria naturala a agresiunii,
trad. Ioana Constantin, Ed Humanitas, Bucure~ti.
Luminosu D.S. ~i Popa, V (1995). Sociologie Juridica. Editura
Helicon, Timi~oara.
Lorenz, K., (1998), A§a-zisul rau. Despre istoria naturala a agresiunii,
Editura Humanitas, Bucure~ti.
Marshall, G., (2003), (00.), Dicponar de sociologie, Editura Univers
Encic1opedic, Bucur~ti.
Matza D.; Sykes, M., G., (1961), Juvenile Delinquency and
Subterranean Values, in "American Sociological Review", nr. 26
(October).
Mead, 0. H. (1934), Mind, Self and Society, University of Chicago,
trad. fr., L' Esprit, Ie soi et la societe, Paris, PUF, 1963.
Merton, R, (1972), "Influenta cercetarii empirice asupra teoriei
sociologice", in Teorie §i metoda in §tiinfele sociale, vol. vm,
Editura Politica, Bucure~ti;
Merton, R K., (1965), Elements de theorie et de methode
sociologique, PIon, Paris.
Mihailescu, 1, (Editura), (2000), Un deceniu de tranzipe. Situapa
copilului §i afamiliei in Romania, UNICEF, Bucure~ti.

223
Mihailescu, I., (2001), Familia in societafile europene, Editura
Universitapi din Bucure~ti.
Mihailescu, I., (2003), Sociologie generala. Concepte fundamentale §i
studiu de caz, Editura Polirom, I~i.
Minulescu, M., (1996), Chestionarele de personalitate in evaluarea
psihologica, Editura Garell Publishing House, Bucure~ti.
Miroiu, A. (coord.), (1998), lnvaflzmiintul romiinesc azi, Editura
Polirom, I~i.
Mihu, A., (1996), Sociologia dreptului, Editura Argonaut, Cluj.
Mitrofan, N., Zdrenghea V. ~i Butoi, T. (1992) Psihologie Judiciara.
Bucur~ti:Sansa.
Mitrofan, No, (1989), Cuplul conjugal, Armonie §i dizarmonie, Editura
Stiinpfica ~i Enciclopedica, Bucur~ti.
Mitrofan, I., Mitrofan N., (1991), Familia de la A ... la Z. Mic
dicfionar al viefii de familie, Editura Stiintifica, Bucure~ti.
Mitrofan, N.; Zdrenghea, v.; Buto~ T., (1992), Psihologie judiciara,
Casa de editura ~ipresa "Sansa", Bucur~ti.
Monteil, J.-M, (1997), Educafie §iformare, Editura Polirom, I~i.
Moscovici, S., (1999), Psihologia social a a relafiilor cu celalalt,
Editura Polirom, I~i.
NeamlU, c., (2003), Devianfa §coIara, Editura Polirom, I~i.
Neculau, A.; Ferreol, G., (1998), PsihoIogia schimbarii, Editura
Polirom, I~i.
Necolau, A., (1996), Psihologie socia/a, Aspecte contemporane,
Editura Polirom, I~i.
Neculau, A. (coord), (2003), Manual de PsihoIogie SociaIa, Editura
Polirom, I~i.
Nistoreanu, Gh. ~i Paun, c. (1994). CriminoIogie. Bucur~ti: Editura
Pedagogica.

224
Oancea, I. (1994). Tratat de drept penal. Partea generala. Bucure~ti:
All, 1994.
Oancea, I., (1994), Probleme de criminologie, Editura All Educational,
Bucur~ti.
Ogien, A., (2002), Sociologia devianfei, Editura Polirom, ~i.
Paun, E., (1992), Sociopedagogie §colara, Editura Didactica ~l
Pedagogica, Bucur~ti.
Paun, E., (1999), :jcoala - abordare sociopedagogica, Editura
Polirom, I~i.
paunescu., C., (1984), Coordonatele metodologice ale recuperarii
minornlui inadaptat. Editura Didactica ~i Pedagogica, Bucure~ti.
Parsons, T., (1964), Social strncture and Personality, The Free Press,
Collier MacMillan Ltd, London.
Parsons, T., Clasa §colara ca sistem social, in vol. Sociologia
educafiei §i inva¢miintului Antologie de texte contemporane de
peste hotare, Mahler, F., (coord.) (1977), Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucur~ti.
Parsons, T.; Shils, E, (2001), Valori §i sisteme sociale, in Alexander;
Seidman, (2001), Cultura §i societate, Institutul European., I~i
paunescu., c., (1994), Agresivitatea §i condifia umana; Editura
Tehnica, Bucur~ti.
Petcu, M., (1997), Psihologie juridica, Editura Argonaut, Cuj-Napoca.
Petcu, M., (1999), Delincvenfa. Repere psihosociale, Editura Dacia,
Cluj-Napoca.
Piaget, 1. (1980). Judecata morala la copO. Bucure~ti: Editura
Didactica ~iPedagogica.
Pinatel, 1. (1971). La Societe Criminogene, Paris: Calmann-Levy.
Pingeot, D., (1994), La delinquance juvenile comme alternative a la
represion, Universite de Geneve.

225
Porot, A., Porot, M., (1999), Toxicomaniile, Editura Stiintifidi,
Bucure~ti.
Preda V. (1981). Projilaxia delincvenfei §i reintegrarea sociala.
Bucure~ti: Editura Stiinpfica ~i Enciclopedica.
Preda, v., (1995), Delincvenfa juvenila, Editura Universitapi Cluj-
Napoca.
Preda v., (1998), Delincvenfa juvenila. 0 abordare multidisciplinara,
Presa Universitara Clujeana, Cluj-Napoca
Preda v., (1981), Projilaxia delincvenJei juvenile §i reintegrarea
sociala, Editura Stiinpfica ~iEnciclopedica, Bucur~.
Quinney, R, (1974), Critique of Legal Order: Crime Control in
Capitalist Society, Little Brown, Boston.
Radulescu, S. M., (1998), Sociologia devianJei, Editura Victor,
Bucur~ti.
Radulescu, S. M.; Banciu, D., (1990), Introducere in sociologia
delincvenJei juvenile. Adolescenfa - intre normalitate ~i
devianfii, Editura Medicala, Bucure~ti.
Radulescu, S. M.; Banciu, B., (1996), Sociologia crimei ~i
criminalitii{ii, Casa de Editura ~i Presa "Sansa", Bucur~ti,
Radulescu, S. M., (1994), Teorii sociologice in domeniul devianfei ~i
al problemelor sociale, Computer Publishing Center, Bucure~ti.
Radulescu, S. M., (1991), Anomie, devianfii §i patologie sociala,
Editura Hyperion, Bucure~.
Radulescu, S. M, (1999), Devianfii, criminalitate ~i patologie socialii,
Editura Lumina Lex, Bucure~ti.
R~canu, R, (1994), Psihologia comportamentului deviant, Editura
Universitatea, Bucur~ti.
Reckless, W. (1961). The Crime Problem. New York: Prentice-Hall.
Reckless, C. W., Smith, M. (1973). Juvenile delinquency, New-York,
McGraw-Hill.

226
Recklless, C.W., A Non-Causal Explanation: Containment Theory. in
The Sociology of Crime and Robert-Ouvray, s. B., (2001), Copil
abuzat, copi/ meduzat, Editura Eurostampa, Timi~oara.
Rudica, T., (1981), Familia infafa conduitelor gre§ite ale copilului,
Editura Didactica ~iPedagogicii, Bucur~ti.
Sartre, J.P., (2004), Fiinfa §i neantul. Eseu de ontologie
jenomenologica, Paralela 45, Pite~ti.
Scripcariu, c., (1996), Suicid §i agresivitate, Editura Psihomnia, I~i.
Sintion, F.; Papari, A. (1999), Psihologie organizafionala, Editura
Fundatia Andrei Saguna, Constanta.
Shaw, c.R., McKay, H.D. (1942). Juvenile Delinquency and Urban
Arteas, University of Chicago Press, Chicago.
Sheldon W.; Hart E.; McDermott E., (1949), Varieties of Delinquent
Youth, New York, Harper.
Sherif, M., (1971), Des Tensions intergroupes aux conflits
internationaux, Editions E.S.F., Paris.
Sorel, E., (1999), Violenfa la sfdr§itul secolului XX (extrase din
conferinlii). Revista de Criminologie §i de Criminalistica, Nr.
1/1999;
Stanciulescu, E., (1997, 1998), Sociologia educafieifamiliale, Polirom,
I~i, vol. I. II.
Stanciulescu E., (1996), Teorii soci%gice ale educafiei, Polirom, I~i.
Sutherland, E.H.; Cressey, D.,R., (1939), Principles of Criminology,
Lippincott, Philadelphia.
Selaru, M., (2002), Drogurile, Editura Semne, I~i.
Soitu, L., (2003), Copilul instituponalizat - perspective psihosociale,
in NeamlU, G, (2003), Tratat de asistenta socialii, Polirom, I~i;
Soitu, L., Hamoveanu, c. (coord), (2001), Agresivitatea in §coala,
Editura Institutul European, I~i.
Tarde, G. (1993). La criminalite comparee, Beirne.

227
Tucicov, Bogdan, A., (1981), Dicfionar de psihologie sociala, Editura
~tiinlifica ~i Enciclopedica., Bucure~ti.
Turianu, C., (1995), Riispunderea juridica pentru japte/e penale
sawir§ite de minori, Editura Continent XXL, Bucure~ti.
Vincent, R, (1972), Cunoa§terea copi/ului, Editura Didactica ~i
Pedagogica., Bucur~ti.
Zlate, M., (1972), Psihosociologia sociala a grupurilor §colare,
Editura Politica., Bucure~ti.
Walsh, A., (1988), Understanding, Assesing and Counselung the
Criminal Justice Client, Brooks-Cole Publishing Co., California.

228