Sunteți pe pagina 1din 146

JC

Revista românã de
URNALISM ºi

OMUNICARE
DIRECTOR
MIHAI COMAN
mcoman@fjsc.ro

REDACTOR {EF DTP


MARIAN PETCU GEORGE HARI POPESCU
marian_petcu2003@yahoo.com george.popescu@cyberculture.ro

CONSILIUL REDAC}IONAL

C\lin ANASTASIU, Audimas; Ioana AV|DANEI, Centrul pentru Jurnalism Independent; Delia
Cristina BALABAN, Universitatea “Babe[-Bolyai”, Cluj Napoca; Zoltan A. BIRÓ, Universitatea
“Sapien]ia”, Miercurea Ciuc; Dumitru BOR}UN – S.N.S.P.A. Bucure[ti; Cristina COMAN,
Universitatea din Bucure[ti; Doina DASC|LU, Universitatea “Tibiscus”, Timi[oara; Roger
DELBARRE, Université Paris XIII, Fran]a; Ioan DR|GAN – Universitatea din Bucure[ti;
Georgeta DRUL| – Universitatea din Bucure[ti; Daniela FRUMU{ANI, Universitatea din
Bucure[ti; Gheorghe Ilie FÂRTE, Universitatea “Al. I. Cuza”, Ia[i; GAGYI Iosif, Universitatea
“Sapien]ia”, Târgu Mure[; Ion DUR – Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu; Peter GROSS –
Oklahoma University, SUA; Andrei HOI{IE, Universitatea “Al. I. Cuza”, Ia[i; Carmen
IONESCU, Societatea Român\ de Radio; Lucian IONIC|, Universitatea de Vest, Timi[oara;
Ioan LAZA, Universitatea din Oradea; MAGHYARI Tivadar, Universitatea “Babe[ – Bolyai”,
Cluj Napoca; Constantin MARIN, Universitatea de Stat din Moldova, Chi[in\u; Michèle
MARTIN, Charleton University, Canada; Noemi MARIN, Florida Atlantic University, SUA;
Valentina MARINESCU, Universitatea din Bucure[ti; Pierre MORY, IHECS, Belgia; Marian
N|STASE, Universitatea Ecologic\, Bucure[ti; Michel PALMER, Université Paris III, Fran]a;
Sorin PSATTA, Universitatea din Bucure[ti; Colin SPARKS, Westminster University, Marea
Britanie; Monica SPIRIDON, Universitatea din Bucure[ti; Zoltán ROSTÁS, Universitatea
din Bucure[ti.

REDAC}IA
Facultatea de Jurnalism [i {tiin]ele Comunic\rii, Bulevardul Iuliu Maniu, nr. 1-3,
Sector 6, Bucure[ti, C.P. 170, Bucure[ti, Telefon / Fax: 021 3181555

Revista Român\ de Jurnalism [i Comunicare


este o publica]ie academic\ [i continu\ programul editorial
al periodicului Jurnalism&Comunicare. Revista Român\ de {tiin]e ale Comunic\rii,
fondat în anul 2002 [i editat cu sprijinul Tritonic Media Bucure[ti.
cuprins
jurnalism
Construc]ia identit\]ii profesionale a jurnali[tilor francezi. Discursul
cotidianului Le Monde despre pres\ * Gabriela PISTOL 3
{edin]a de redac]ie. Studiu de caz - presa arge[ean\ * Florin STOICA 12
Migra]ia jurnali[tilor arge[eni * Mihaela PAN| 24
Mass media [i gândirea critic\. Integrarea european\ a României,
în presa online: site-ul hotnews.ro * Aurelia-Ana VASILE 33

comunicare
Comunicarea în interviul de angajare * Viorica Aura P|U{ 41
Constructe teoretice folosite în rela]iile publice * Cristina COMAN 49
Imagologie [i publicitate * Doina DASC|LU 55
Manifest\ri ale privirii în reclame * Costin POPESCU 57
Comunicarea – joc social [i miz\ a societ\]ii. Contribu]ia
lui Pierre Bourdieu în [tiin]ele comunic\rii * Stéphane OLIVESI 61

medianalize
Strategii de diferen]iere pentru produsele de pres\ generaliste * Raluca RADU 75
Presa regional\ din România * Bogdan OPREA 83
O tipologie a suplimentelor de pres\ * Oana VOINEA 95
Etnografie virtual\ – Studiu de caz: Forumul Desprecopii –
lista de discu]ii “Odiseea sarcinii în 40 de s\pt\mâni” * Raluca B|RBULESCU 101

istoria presei
“În c\utarea corpului pierdut” - reprezent\ri ale corporalit\]ii
în inser]iile din Epoca, la sfâr[itul secolului al XIX-lea * Marius Florin DRA{OVEAN 114
De la Adrian Corbul la Adrien Le Corbeau * Mircea POPA 120
Jurnaliste [i publiciste uitate * Marian PETCU 128
La temporalité de la presse illustrée roumaine * Jean-Pierre BACOT 131

interferen]e
Beginnings of a mediatization of modern society * Dobrinka PEICHEVA 135
Statul social reconstruit/deconstruit în filmele post-comuniste * Antonio MOMOC 140

monitor
Al V-lea Simpozion na]ional de jurnalism “Stil [i limbaj în mass-media
din România”, Cluj-Napoca, 27-28 octombrie 2006 144
jurnalism

Construc]ia identit\]ii profesionale a jurnali[tilor


francezi. Discursul cotidianului Le Monde
despre pres\
Gabriela PISTOL, masterand, FJSC, Universitatea din Bucure[ti

Pentru ansamblul presei franceze, scrisã sau


de radioteleviziune, Le Monde funcþioneazã
ca o “referinþã”: informaþia publicatã în
Le Monde este, într-un fel, un model de informaþie.
Maurice Mouillaud, Jean-François Tétu,
Le Journal Quotidien,
Presses Universitaires de Lyon, 1989

Cotidianul nostru (...) vrea sã rãmânã


referinþa dumneavoastrã.
Jean-Marie Colombani, Un ziar reinventat,
editorial, Le Monde, 7 noiembrie 2005

Procesul construcþiei identitãþii profesionale a fost tratat, etnografia receptãrii ºi el este integral recuperat de ºtiinþele
în acest studiu, din douã perspective. informaþiei ºi ale comunicãrii.

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


În prima parte, ne-am bazat pe abordarea sociologicã (ºi Tacticile construcþiei identitãþii profesionale (ºi strate-
istoricã), pentru a contura cadrul general al acestui proces, giile care decurg de aici) au ºi ele un discurs propriu: discur-
prin intermediul noþiunii de identitate profesionalã/colec- sul autoreferenþial, cotidian al ziarelor, fie cã el ia forma
tivã, al evoluþiei istorice a profesionalizãrii ºi a percepþiilor unei oglinzi (care este o formã a memoriei) – rubrica Acum
asupra rolurilor ºi valorilor jurnalistice în Franþa; în aceastã 50 de ani în Le Monde – sau forma confruntãrii cu alþii –
primã parte a fost evocatã ºi dimensiunea ideologicã a con- pagina Media din acelaºi cotidian - , pentru a utiliza termenii
strucþiei identitare, prin intermediul miturilor profesionale; unei analize semiotice a construcþiei identitare2.
în fine, a fost analizat rezultatul acestui proces de profesio-
nalizare, în termenii unei identitãþi care rãmâne imprecisã. Alegerea subiectului
În cea de-a doua parte, am schiþat o teorie a analizei de Tema aleasã este o continuare ºi o comparaþie în raport
discurs, pentru a pune bazele tratamentului corpusului cu o lucrarea anterioarã pe care am realizat-o (Valorile pro-
(Cronica mediatorului ºi pagina Media în cotidianul Le fesionale ale presei culturale româneºti3), dar ºi o
Monde, dar ºi articole speciale dedicate unor evenimente deschidere. Dacã în aceastã lucrare anterioarã am analizat
mediatice speciale, din perioada octombrie 2005 – ianua- doar o dimensiune a identitãþii profesionale a jurnaliºtilor
rie 2006). În articolul de faþã vã prezentãm o sintezã a ana- (valorile lor, mai mult sau mai puþin împãrtãºite, dar
lizei corpusului ºi a concluziilor la care am ajuns în urma declarate, totuºi, unanim), de aceastã datã am încercat sã
acestui studiu. surprindem procesul integral de construcþie a identitãþii pro-
Ceea ce propunem în acest studiu este, în termenii lui fesionale a jurnaliºtilor francezi.
Michel de Certeau1, o teorie a artei de a face, înscrisã deja Comparaþia nu este aleatorie. Analizând construcþia
într-un discurs ºtiinþific ºi care a devenit, deja, o artã de a identitãþii presei culturale româneºti, am descoperit originile
spune. sale în presa literarã a secolului al XIX-lea (aceasta a consti-
Aceastã procedurã este construcþia însãºi a identitãþii tuit, de fapt, modelul pentru întreaga presã româneascã, nu
profesionale a jurnaliºtilor ; discursul ei ºtiinþific nu este cel doar pentru cea culturalã); dar, presa literarã s-a inspirat din
al unei singure discipline sau al unui singur curent: acest dis- modelul francez, caracteristic pentru acelaºi secol ºi pe care
curs trece de la sociologia funcþionalistã la analiza de dis- l-am analizat aici plecând de la diverse opere sociologice ºi
curs, de la antropologie la semioticã, de la constructivism la istorice (Ruellan, Delporte, Habermas, Bourdieu…) . 3
jurnalism Ceea ce sperãm sã evidenþiem este existenþa unor trãsã- Ipotezã
turi comune ºi a unor trãsãturi distincte între cele douã :
Pe lângã abordarea sociologicã ºi istoricã, ce stabileºte
presa româneascã ºi presa francezã ; cãci, chiar dacã presa
cadrul general al procesului de construcþie a identitãþii pre-
româneascã îºi aflã originile ºi sursele de insipraþie în mo-
sei franceze, trebuie mai ales sã punem în luminã specifici-
delul francez, cei aproape 50 de ani de comunism (când
tatea acestui proces în cazul ziarului ales. Bazându-ne pe
media româneºti au devenit instrumente de propagandã ale
analiza discursului cotidianului Le Monde asupra lui însuºi
puterii politice) ºi influenþa modelului anglo-saxon (mai ales
ºi asupra celorlalte media, am plecat de la ipoteza cã dis-
a formatului tabloid) de-a lungul ultimului deceniu ºi jumã-
cursul ziarului este revelator al identitãþii sale (construite
tate au avut o contribuþie importantã la transformarea presei
deja, în ceea ce F. Braudel numeste „timpul lung”); dar, mai
româneºti într-un model distinct. Ipoteza noastrã pentru un
întâi de toate, am pornit de la ipoteza cã, prin discursul sãu
viitor studiu, mult mai amplu, este cã presa româneascã de
cotidian (în „timpul scurt”), jurnalul îºi stabileºte singur
astãzi este un hibrid între aceastã origine marcatã de genurile
cadrele de referinþã ale profesionalizãrii, îºi dezvãluie valo-
de opinie (sub influenþa presei franceze) ºi formatul tabloid
rile, creeazã valori profesionale noi sau reaminteºte valori
de inspiraþie anglo-saxonã, un hibrid în care cititorii se
deja stabilite.
regãsesc, uneori, cu greutate.
Altfel spus, ipoteza noastrã a fost cã identitatea profe-
Dar sã pãstrãm aceastã ipotezã pentru viitorul studiu
sionalã nu este construitã odatã pentru totdeauna, ci cã ea
asupra crizelor determinante în construcþia identitãþii presei
este modelatã, înnoitã sau confirmatã în fiecare zi ºi cã dis-
româneºti post-decembriste. In lucrarea de faþã ne vom pãs-
cursul (mai ales cel autoreferenþial) este instrumentul
tra în limitele unei analize a procesului de formare a iden-
folosit în mod cotidian pentru construirea acestei
titãþii profesionale a jurnaliºtilor francezi, prin intermediul
identitãþi.
unei perspective sociologice (prin urmare, ºi istorice) ºi al
unei analize a discursului cotidian a ziarului ales. Ajungem,
I. O poziþionare teoreticã în privinþa identitãþii profesion-
aici, la un punct ce impune explicarea alegerii corpusului ºi
ale a jurnaliºtilor francezi
a problematicii asociate.
Problematicã
Fãrã a insista asupra sintezei teoretice care a fãcut obiec-
„ªedinþa de redacþie de la Le Monde s-a ridicat la rangul
tul primei ºi celei de a doua pãrþi a lucrãrii de disertaþie, se
de mit” ; „înainte de a fi un produs de larga difuzare ºi de
cuvine sã punctãm câteva aspecte sociologice, ca ºi câteva
consum curent, el (Le Monde, n.n.) rãmâne o aventurã in-
repere din presa francezã actualã, fãrã de care concluziile
telectualã ºi moralã” ; „independenþa definitiv afirmatã” ºi
studiului nu ar putea fi pe deplin înþelese.
„exhaustivitatea ºi exactitudinea informaþiilor” (în anii ‘50)
În primul rând, trebuie sã menþionãm, pe scurt, etapele
i-au permis ziarului sã se afirme drept „jurnalul de refe-
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

profesionalizãrii presei franceze, proces al cãrui moment


rinþã al elitelor franceze”4.
determinant a fost perioada interbelicã, marcatã de întãrirea
„Frica este, de fapt, arma esenþialã în modul în care se
poziþiei Sindicatului Naþional al Jurnaliºtilor (SNJ) ºi de
exercitã puterea cotidianului de referinþã”5; „de douã, trei,
Legea din 1935, la elaborarea cãreia SNJ a avut un rol major.
uneori de patru ori pe sãptãmânã Le Monde consacrã prima
sa paginã unei situaþii de actualitate pe care a creat-o chiar
1. Înainte de începutul presei industriale (pe care
ziarul”6; „El a ramas punctul de referinþã al ansamblului
Ruellan8 îl situeazã în jurul anului 1860, în timp ce
clasei jurnalistice ; altfel spus, cand Le Monde se angajeazã
Habermas9 vorbeºte despre industrializarea presei franceze
(într-o dezbatere, n.n.), toþi sunt tentaþi sã-l urmeze”7.
în anii 1820-1830), jurnalismul este „o meserie slab definitã,
Fie cã este vorba despre o apologie a ziarului (Eveno),
care, în plus, este marginalã”, care nu are încã o adevãratã
ori de o criticã vehementã (Péan ºi Cohen), viziunea asupra
piaþã a muncii ºi ai cãrei practicanþi („cîteva sute de indivizi,
acestui cotidian ca fiind cel care dã tonul presei franceze
cinci sute cel mult în timpul celui de-al Doilea Imperiu”) nu
ramâne aceeaºi. Aceasta ne obligã sã ne punem mai multe
cunosc încã o coeziune: „Aceastã lipsã a spiritului comuni-
întrebãri :
tar se explicã prin numãrul redus de jurnaliºti ºi prin dise-
1. Cum îºi construieºte Le Monde identitatea astfel încât
minarea lor, cãrora li se aduagã o confuzie permanentã între
sã devinã un model pentru presa francezã?
activitãþile jurnalistice ºi cele literare”.
2. Care sunt valorile la care aderã Le Monde ºi care
Dacã este greu sã vorbim acum despre meseria de jurna-
impun o deontologie împãrtãºitã de presa francezã?
list, ne este cu atât mai dificil sã vorbim despre profesie.
3. Pe de altã parte, nu existã, oare, voci disidente, ziare Observãm, totuºi, o diviziune a funcþiilor (sau a modelelor
care se opun viziunii lui Le Monde asupra lumii ºi care pro- profesionale), pe care o considerãm un germene al profe-
pun o altã abordare a informaþiilor? sionalizãrii ºi care sunt, dupã Ruellan: directorii, copiºtii,
4. ªi, dacã existã astfel de voci, cum le rãspunde Le cronicarii ºi informatorii (ºtiriºtii).
Monde (în pagina sa Médias sau în alte articole)? 2. Cea de-a doua etapã marcheazã naºterea marii prese
Sau, pentru a rezuma, care este specificul construcþiei populare (începând cu 1860). În aceastã perioadã, care va
identitãþii profesionale pentru jurnaliºtii de la Le Monde, dura pânã la Primul Rãzboi Mondial, asistãm la dezvoltarea
4 specific ce îl transformã în jurnalul de referinþã în Franþa? unei pieþe a muncii „graþie unei coroborãri de factori
politici (democratizare), economici (industrializare), cultu- regularizarea frontierei” ºi fac din jurnalism un „teritoriu

jurnalism
rali (instruire, educaþie)”. vechi, adicã structurat ºi închis”11. Este o perioadã care nu
Ruellan considerã cã aceastã etapã este caracterizatã de face obiectul analizei lui Ruellan, care s-a axat pe prezen-
„expansiunea frontierei”. Este vorba despre o diversificare a tarea celei de a treia etape, în care sunt puse bazele profesiei.
pieþei muncii ºi de o deschidere a jurnalismului faþã de Cum am menþionat anterior, parioada interbelicã este
numeroase meserii, dintre care mai multe vor fi respinse în consideratã de cãtre sociologii frnacezi drept cea mai impor-
afara câmpului jurnalistic în etapele urmãtoare. Ruellan tantã pentru definirea unei identitãþi profesionale a
împarte aceste meserii în trei mari categorii: cele pentru care jurnaliºtilor, în special prin aportul Legii din 29 martie
jurnalismul este „o resursã ºi o identitate socialã secundarã” 1935, care:
(tipografi, fotografi, secretari de primãrie, institutori, comer- 1. se substituie unui „acord imposibil” între patroni ºi
cianþi, funcþionari); cei pentru care jurnalismul este activi- angajaþi, dupã eºecul „unui proces de negociere paritarã pen-
tatea „principalã, chiar exclusivã” (autori de rubrici, repor- tru punerea la punct a unui contract colectiv”, care durase
teri, secretari de redacþie, cronicari, directori); cei care din 1919 pânã în 1933;
desfãºoarã „o activitate dublã” (avocaþi, scriitori, oameni 2. defineºte jurnalismul „profesionist” prin statutul
politici). Numãrul celor care se numesc jurnaliºti creºte, în socioeconomic al lucrãtorului (salariat al unei întreprinderi
aceastã perioadã, la aproximativ 6 000 în 1910. Aceastã de presã); ea instaureazã, deci, distincþia între „exerciþiul
creºtere poate fi explicatã prin avantajele oferite de jurna- profesiei” (respectiv principal, regulat, remunerat) ºi
lism: furnizeazã multe locuri de muncã; asigurã o platã re- formele sale secundare sau amatoare;
gulatã; protejeazã, graþie reþelei de asociaþii ºi societãþilor de 3. introduce principiul clauzei de conºtiinþã, „care dimin-
asigurãri apãrute la sfârºitul secolului al XIX-lea. ueazã nivelul de subordonare faþã de angajator; un sistem de
Considerãm cã importanþa acestei perioade constã mai indemnizaþii avantajos completeazã aceastã dispoziþie”;
ales în afirmarea unei conºtiinþe colective: „sentimentul de deci, legea aduce un grad mai mare de protecþie pentru jur-
a avea o meserie specificã ºi de a aparþine unui grup profe- naliºti;
sional se construieºte prin regularitatea muncii, prin 4. instituie cartea de identitate profesionalã ºi comisia
numãrul colaboratorilor (...), prin specializare (pe temã ºi pe însãrcinatã sã rezolve anumite conflicte de muncã, în care
tip...)”. angajatorii ºi salariaþii sunt asociaþi în conducere;
Apariþia asociaþiilor ºi a societãþilor de asigurãri 5. le acordã „un tratament excepþional” jurnaliºtilor:
dovedeºte existenþa acestei conºtiinþe comune: „prima este „grupul lor este singurul care poate fi definit printr-o lege
Asociaþia presei republicane departamentale, în 1879, fãrã sã li se ceara nimic în schimb (patentat, diplomã, con-
curând imitatã. Gãsim 6 (astfel de asociaþii, n.n.) în 1885, 82 curs); în cadrul structurilor paritare, le este chiar permisa
în 1910. Mai mult de 50% dintre jurnaliºti sunt afiliaþi la autoreglementarea parþialã, fãrã ca acest privilegiu sã dea

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


unul sau la altul (sau la mai multe) dintre aceste grupuri, naºtere oricãror obiecþii de ordin etic (acest punct fiind core-
puþine dintre ele fiind politizate (16 din 82). Funcþiile lor lat cu primul, recunoaºterea statutului jurnalistului profe-
sunt multiple: favorizeazã întrajutorarea, eliminã izolarea, sionist nefiind subordonatã unor consideraþii morale, ci con-
asigurã promovarea profesionalã, garanteazã viitorul (...), stituind recunoaºterea unei stãri de lucruri)”12.
administreazã conflictele de muncã ºi polemicile”.
Un alt eveniment esenþial în epocã este legea din 1881, Unul dintre efectele acestei legi a fost închiderea fron-
graþie cãreia asociaþiile devin „locul noilor relaþii între put- tierei profesionale. Construcþia identitãþii profesionale a
erile publice (Stat, Guvern, Parlament)”, iar jurnaliºtii se fost, la început, un rãspuns la atacurile venite din exteriorul
simt din ce în ce mai mult învestiþi cu o „misiune” socialã branºei: „Apãrându-se, profesia schiþeazã, la început confuz,
ºi politicã în spaþiul public republican: „aceea de a informa conþinuturile identitãþii sale. Încercând sã arate ce este ºi ce
în vederea construirii opiniilor cetãþenilor”. nu este, cine îi aparþine ºi cine nu, jurnaliºtii sunt în primul
3. În aceastã etapã, putem spune, pentru a rezuma rând obligaþi sã explice ceea ce diferenþiazã activitatea lor de
descrierea realizatã de Ruellan, cã piaþa muncii se închide alte meserii ale gândirii, sã îºi dezvãluie condiþiile sociale,
faþã de mediul extern ºi se diversificã în interior; este sã-ºi precizeze locul în societatea contemporanã; replica este
momentul în care jurnaliºtii încep sã se vadã ei înºiºi ca pro- în sine revelatoare pentru apartenenþa la grup, pentru
fesioniºti: „De fapt, în aceastã perioadã, un elitism corpo- conºtientizarea intereselor lor comune”13.
ratist încerca sã restrângã accesul la meserie (...). Acest Legea din 29 martie 1935 asupra statutului „jurnaliºtilor
proiect de excludere a expresiilor marginale, diletante, ama- profesioniºti” este o etapã în structurarea grupului
toriceºti, de la graniþa jurnalismului va lua amploare cu ade- jurnaliºtilor francezi: „ea semnifica închiderea frontirei pro-
vãrat începând din 1918, odatã cu crearea unei organizaþii fesionale, deschise în jurul anului 1860 ºi care cunoscuse
foarte active (Sindicatul jurnaliºtilor - SNJ) ºi se va apogeul dezvoltãrii sale pânã în 1914”. Dar aplicarea legii
desãvârºi în 1935, odatã cu legea asupra statutului „jurnalis- rãmânea dificilã, din cauza ambiguitãþii sale, mai ales în
tului profesionist”10. ceea ce priveºte definiþia profesiei, care era o simplã tautolo-
4. Pentru Ruellan, cea de-a patra etapã, din 1935 pânã în gie: „Jurnalistul profesionist este cel care are ca ocupaþie
zilele noastre, este cea a transpunerii în practicã a dispo- principalã, regulatã ºi retribuitã exerciþiul profesiei sale,
zi-þiilor legislative ºi reglementare, „care desãvârºesc pentru o publicaþie cotidianã sau periodicã editatã în Franþa 5
jurnalism sau într-o agenþie francezã de informaþii ºi care obþine din cãrþii de identitate profesionalã în comisie de epurare.
aceastã existenþã resursele necesare existenþei lui”14. Astfel, pentru a putea lucra în media, jurnaliºtii trebuie sã fie
Jurnalismul avea nevoie de o definiþie precisã, cu atât titularii noi cãrþi de identitate profesionalã, iar pentru a o
mai mult cu cât este o profesie care cere „o conºtientizare obþine, ei trebuiau sã facã dovada faptului cã nu au lucrat
ascuþitã a responsabilitãþilor”, iar jurnalistul este obligat sã pentru presa colaboraþionistã în timpul ocupaþiei germane.
accepte sã fie judecat „de cãtre egalii lui ºi sã suporte even- Aceastã situaþie nu dureazã, însã, decât pânã în iunie 1946.
tuale sancþiuni. Astfel, închiderea frontierei nu se mai baza O datã cu întoarcerea la prevederile dreptului comun,
numai pe criterii materiale (lupta contra amatorismului), ci aceastã legitimaþie nu mai este obligatorie. Totuºi, articolul
pe precepte morale”15. 6 din contractul colectiv de muncã al jurnaliºtilor francezi
Efectele acestei legi se vãd ºi astãzi în structura ºi prevede cã o întreprindere de presã nu poate angaja pentru
funcþionarea organismului însãrcinat sã vegheze asupra mai mult de trei luni jurnaliºti profesioniºti dacã aceºtia nu
identitãþii profesionale a jurnaliºtilor francezi, prin acor- sunt titulari ai cãrþii de identitate profesionalã pe anul în curs
darea cãrþii de identitate profesionalã: Comisia Cãrþii de sau dacã nu a fost depusã cerere pentru elibe-rarea acestei
Identitate a Jurnaliºtilor Profesioniºti (CCIJP)16. Întrebarea cãrþi pe numele jurnaliºtilor respectivi.
pe care ºi-o pun sociologii media din Franþa este dacã Conform articolului R 761-5, CCIJP este formatã din
aceastã carte de identitate profesionalã a reprezentat o ºaisprezece membri titulari: opt reprezentanþi ai angajato-
închidere sau o nouã deschidere a frontierei profesionale în rilor (ºase din presa scrisã, unul din partea agenþiilor de
jurnalism. presã, unul pentru întreprinderile audiovizuale din sectorul
Cartea de identitate profesionalã „nu este doar un instru- public) ºi din opt reprezentanþi ai jurnaliºtilor profesioniºti
ment de obiectivizare ºi de apãrare a unui câmp profesional. (conform aceluiaºi algoritm). Delagaþii angajatorilor sunt
Ea este ºi un instrument de obiectivizare a teritoriului sim- desemnaþi de cãtre organizaþiile cele mai reprezentative din
bolic. (...) Statutul jurnalistului conferea cartea, ºi nu breaslã, în timp ce reprezentanþii jurnaliºtilor sunt aleºi de
invers”17. cãtre colegii lor, prin vot secret, pe baza regulii de reprezen-
Pentru cã aceastã legitmaþie nu face decât sã confirme o tativitate proporþionalã în cadrul sindicatelor naþionale ale
stare de lucruri, ea a rãmas un „instrument secundar, rareori jurnaliºtilor.
exhibat, ca sã nu spunem niciodatã; în orice caz, posesia sa CCIJP trebuie sã se pronunþe asupra:
nu a fost deloc necesarã pentru exercitarea meseriei. La • livrãrii cãrþii de identitate profesionalã pentru jurnaliºti,
crearea sa, cartea de identitate profesionalã oferea mai multe • reînnoirii acesteia,
avantaje decât astãzi (...).18 • anulãrii ei.
Din aceastã perspectivã, cartea poate fi vãzutã ca o Conform articolului L 761-2 al legii din 1935, jurnalistul
piedicã: „Redusã la gestionarea intereselor regionale, golitã profesionist este caracterizat conform definitiei tautologice
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

de ambiþia sa moralã, dar pãstrând prestigiul acesteia, cartea citate anterior (cel care are „ca principalã ocupaþie, regulatã
de identitate profesionalã nu este oare un instrument care îi ºi retribuitã, exerciþiul profesiei sale...”)– respectiv cel care
împiedicã pe jurnaliºti sã aibã priza propriei realitãþi?”20 realizeazã peste 50% din venituri din activitatea în presã, în
Rãspundem acestei întrebãri a lui Ruellan printr-o prezent.
dialecticã a cãrþii profesionale: ea rãmâne doar un obiect Chiar acest articol a stabilit, la început, o incompatibili-
simbolic, o „formã a expresiei” ºi nu o „formã a conþinutu- tate în privinþa agenþilor de publicitate, ceea ce nu însemna
lui” identitãþii profesionale, pentru a împrumuta termenii cã jurnaliºtii nu puteau primi ocazional (ºi în cazuri izolate)
analizei semiotice. comisioane pentru contracte de publicitate.
În schimb, dupã 1964, prin ordin al Ministerului
II. Situaþia de astãzi a jurnaliºtilor francezi deþinãtori ai Informaþiilor, funcþiile de responsabil de relaþii publice ºi
cãrþii de identitate profesionalã ºi statul actual al CCIJP de ataºat de presã sunt incompatibile cu statutul de jurna-
20
demonstreazã rolul lor mai degrabã simbolic ºi faptul cã list profesionist, chiar dacã acestea sunt accesorii nelipsite
activitatea comisiei care acordã aceastã „legitimaþie de ale activitãþilor jurnalistice.
presã” (dacã ar fi sã o transpunem într-o realitate În fine, un al treilea caz de incompatibilitate a fost adãu-
româneascã) a dus la o deschidere a frontierelor profesiei. gat în mai 1986, printr-un ordin al Consiliului de Stat, care
estima cã statutul de funcþionar sau de agent public con-
La 22 mai 1936, CCIJP – înfiinþatã sub incidenþa Legii tractual este exclus de la orice beneficiu al oricãrui alt statut
din 1935 - se reuneºte pentru prima oarã. Compusã în mod profesional.
egal din reprezentanþi ai editorilor de ziare ºi din sindicaliºti Jurnalistul francez care reclamã o carte de identitate pro-
aleºi de cãtre jurnaliºti, aceastã comisie este însãrcinatã, prin fesionalã trebuie sã justifice cã are la activ cel puþin trei luni
lege, sã livreze o carte de identitate profesionalã de activitate consecutive ºi sã depunã un dosar care conþine,
jurnaliºtilor care au dreptul sã o cearã. printre altele, un curriculum vitae care sã menþioneze even-
Înintea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, nici un jur- tuala formaþie jurnalisticã (studii superioare de jurnalism) ºi
nalist nu ceruse o carte profesionalã, pentru cã nu-i era nece- fotocopia diplomei obþinute.
sarã în exercitarea meseriei; dupã Eliberare, însã, o ordo- Decretul din 17 ianuarie 1936 a prevãzut în mod expres
6 nanþã din 2 martie 1945 transformã CCIJP din comisie a posibilitatea ca jurnaliºtii sã reclame orice decizie a CCIJP,
Cãrþi de identitate atribuite în 2005 – asemenea, important de precizat cã - tentaþia este de a spune

jurnalism
Statistici din 3 ianuarie 2006 doar – 15, 3% dintre stagiarii din întreprinderile media
franceze sunt licenþiaþi în jurnalism (la una dintre ºcolile
superioare recunoscute de breaslã).
Dacã, din punct de vedere sociologic, statisticile contem-
porane relevã importanþa instituþiilor ºi reglementãrilor fun-
damentate în perioada interbelicã, din punctul de vedere al
analizei de discurs, ipoteza noastrã (construcþia continuã a
identitãþii profesionale, prin discursul cotidian) trebuia pro-
batã prin analiza corpusului. Am plecat, în acest sens, de la
cîþiva autori fundamentali:
1. Pentru Michel Foucault, discursurile nu sunt „cum
ne-am putea aºtepta, o purã ºi simplã încruciºare de lucruri
ºi cuvinte (...); discursul nu este o îngustã suprafaþã de con-
*Dintre care, la prima cerere (a cãrþii profesionale) tact, sau de înfruntare, între o realitate ºi o limbã”. Dupã el,
analiza de discurs are o sarcinã care constã în „a nu – mai –
trata discursul ca pe ansambluri de semne (elemente semni-
ficante care trimit la conþinuturi sau la reprezentãri), ci ca pe
practici care formeazã sistematic obiectele despre care
vorbesc”. Discursul nu mai este „o traducere exterioarã, ci
locul naºterii unor concepte”21.
Oricât de riscant (ºi de evitat, în general, chiar de cãtre
** dintre care 303 titulari ai unor diplome eliberate de cercetãtorii francezi) este sã extrapolezi o aserþiune a lui
una dintre facultãþile recunoscute de breaslã
Michel Foucault, ni se pare clar cã ideea de mai sus susþine
perfect ipoteza noastrã iniþialã, aceea cã discursul autorefe-
renþial al jurnaliºtilor este chiar locul de naºtere (ºi renaºtere)
a identitãþii lor profesionale. Vorbind, zilnic sau sãptãmânal,
despre valorile ºi rolurile lor, despre deontologia profesio-
nalã, despre erorile ºi ideologia profesiei, jurnaliºtii îºi con-
struiesc aceste valori, roluri, elemente de ideologie ºi de
eticã, teritoriile ºi fronierele, identitatea.

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


2. Puterea de a crea a discursului (de a face sã existe
ceea ce nominalizeazã, to do things with words, conform lui
John Austin) este relevatã ºi într-un cu totul alt tip de cerc-
etare, cea sociologicã a lui Pierre Bourdieu : „(…) forþa
unui discurs depinde mai puþin de proprietãþile lui intrinseci,
cât de forþa mobilizatoare pe care el o exercitã, adicã, cel
în faþa unei Comisii Superioare. Legislatorul nu a prevãzut
puþin parþial, de gradul în care el este recunoscut de un grup
posibilitatea recursului pentru angajator (tocmai pentru a-i
numeros ºi puternic care se recunoaºte în el ºi ale cãrui
proteja pe jurnaliºti), iar Consiliul de Stat a confirmat
interese el le le exprimã (sub o formã mai mult sau mai puþin
aceastã prevedere, la 12 octombrie 1979.
transfiguratã ºi de nerecunoscut).22
În mod concret, un angajator este cel mai adesea infor- Pentru a ne completa ipoteza, trebuie sã spunem cã dis-
mat asupra demersului efectuat de unul dintre colaboratorii cursul mediatic are puterea de a se impune altor media, care
sãi pentru obþinerea cãrþii de identitate profesionalã. îi recunosc legitimitatea ºi care ºi-l vor apropria sau care se
Patronul este solicitat pentru a livra un certificat care sã vor identifica cu categoriile construite de el, ceea ce ar expli-
susþinã cerea jurnalistului ºi nu are nimic de-a face cu acest ca puterea de referinþã a lui Le Monde.
demers, astfel încât, daca CCIJP acordã cartea, patronul tre- 3. Analizând poveºtile (prin intermediul métis-urilor
buie sã-i recunoascã jurnalistului statul profesional. greceºti în opera lui Marcel Detienne), Michel de Certeau
Aºa cum se observã din tabelul pentru 2005 ºi din grafi- oferã modelul unei arte de a spune, care este, în acelaºi
cul privind evoluþia profesiei în ultimii zece ani, numãrul timp, o artã de a face, ºi pe care o putem apropia de dis-
jurnaliºtilor posesori de carte de identitate profesionalã, în cursul jurnalistic, din moment ce vorbim despre povestiri
Franþa, a crescut de la aproximativ 29.000 în 1996 la peste care pun în scenã anumite practici: „narativizarea practicilor
36.000 în 2005; o altã evoluþie interesantã este cea a ar fi o manierã de a face textualã, cu procedurile ºi tacticile
numãrului de femei jurnalist, care a crescut cu aproximativ proprii”23. De fapt, de Certeau însuºi ne încurajeazã în acest
50%, în timp ce numãrul jurnaliºtilor bãrbaþi a înregistrat demers, prezentând media ca pe o sursã de instituire a realu-
o creºtere mult mai lentã, de la aproximativ 18.000 la apro- lui: „Ieri constituit în secret, realul pãlãvrãgeºte azi. Nu
ximativ 20.000 (o creºtere de cca 9%). Considerãm, de gãseºti, peste tot, decât ºtiri, informaþii, statistici ºi sondaje. 7
jurnalism (...) Povestirile despre ceea-ce-se-întâmplã constituie orto- realizat-o în cadrul primei pãrþi a lucrãrii de disertaþie,
doxia noastrã. (...) aceste fragmente de istorie se organizeazã definirea mediatorului oscila, în funcþie de autorii luaþi ca
în articol de doctrinã”.24 reper, între prezentarea acestuia ca un mit (Le Bohec28) ºi
Dacã media au puterea de a ne construi realitatea cotidi- portretizarea lui ca un intermediar „independent, obiectiv ºi
anã, ar trebui sã aibã, cu atât mai mult, capacitatea de a-ºi credibil” (conform dicþionarelor citate29), analiza de discurs
construi o identitate prin discursul lor cotidian, credem noi. din partea a treia a lucrãrii a confirmat ipoteza lansatã de
Aceasta este ipoteza pe care am supus-o verificãrii în cadrul noi: mediatorul este un instrument de legitimare în faþa citi-
analizei corpusului, ale cãrei concluzii vi le prezentãm mai torilor. Drept dovadã – dintre cele 8 cronici analizate, doar
jos. una este neutrã, celelalte fiind texte argumentative, constru-
ite pentru a explica deciziile editoriale ale ziarului.
III. Concluziile analizei corpusului Aceste cronici contribuie la definirea identitãþii ziarului
în faþa cititorilor, prin conturarea unui model profesional.
1. O reevaluare a cadrului teoretic Dacã în prezentarea cadrului teoretic punctam ambiguitatea
identitãþii profesionale a jurnalistului francez (prin lipsa unei
1.1. Aspecte sociologice definiþii pozitive a profesiei, scãderea credibilitãþii infor-
Fondat la sfârºitul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial de maþiei de presã ºi a jurnaliºtilor, prin creºterea concurenþei
cãtre Hubert Beuve-Méry – la cererea generalului Charles de între organizaþiile de presã ºi diversificarea meseriilor jur-
Gaulle – pe bazele fostului cotidian Le Temps, Le Monde nalismului), Le Monde reuºeºte sã impunã un portret al jur-
apare pentru prima datã pe 19 noiembrie 194425. Beuve- nalistului (dupã chipul ºi asemãnarea propriei redacþii).
Méry a rãmas figura emeblematicã a ziarului ºi adesea cri- Astfel, din cronicile lui Robert Solé, reiese cã jurnalis-
ticii lui Le Monde au reproºat actualei conduceri – în frunte tul de referinþã:
cu directorul Jean-Marie Colombani – neputinþa sau refuzul 1. pãstreazã tradiþia francezã a înrudirii dintre presã ºi li-
de a se ridica la standardele impuse de fondator: indepen- teraturã, asumându-ºi rolul de formator de opinie, nu doar
denþã editorialã dar ºi militantism pentru cauzele francezilor. de „oglindã” a evenimentelor („Oameni ai peniþei”,
P. Péan ºi P. Cohen26 au imputat conduceri chiar faptul cã 10/10/2005);
„nu le place Franþa”, din cauza unor articole apãrute în a 2. se adapteazã mentalitãþilor moderne (de exemplu, la
doua jumãtate a deceniului trecut, în care nu numai conducã- nivel de limbaj, foloseºte variante feminizatã a substan-
torii þãrii (mai ales preºedintele Jaques Chirac), ci ºi socie- tivelor care desemneazã funcþii, meserii– „Cealaltã jumãtate
tatea francezã în ansamblul ei erau criticaþi pentru tradiþion- a cerului”, 31/10/2005);
alism excesiv, xenofobie, refuzul de a participa la con- 3. respectã valoarea fundamentalã a exactitãþii infor-
strucþia Uniunii Europene, închistarea în propria culturã. maþiilor, prin acoperirea exhaustivã a evenimentelor (pre-
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Dacã în trecut Le Monde era descris ca un ziar de centru- cum criza din suburbiile franceze din toamna trecutã –
stânga (cu puternice orientãri socialiste, uneori – ca dovadã „Mohamed Tadjer, cavaler al Ordinului Meritului”, 13-
susþinerea declaratã a candidatului François Mitterenad la 14/11/2005) ºi prin tratarea cu seriozitate a unor fenomene,
alegerile prezidenþiale din 1981), în prezent se considerã cã chiar dacã ele pot pãrea la început doar evenimente singulare
ziarul are o orientare pur ºi simplu moderatã. Aceasta nu ºi lipsite de consecinþe (ca în cazul unei eventuale epidemii
înseamnã o neutralitate în sensul comun al termenului, aºa de gripã aviarã – „Catastrofa virtualã”, 7/11/2005);
cum întâlnim la marile ziare anglo-saxone: ºi astãzi, ziarul 4. se adapteazã la nevoile de interacþiune ºi de intimi-
îºi asumã rolul de a interpreta evenimentele din actualitate tate ale cititorului modern, depãºind faza de austeritate a
pentru cititorii sãi. ziarului („Alchimia unei noi formule”, 20-21/11/2005;
Lansat dupã ceea ce Denis Ruellan numeºte perioada cea „Cutia cu imagini”, 8-9/01/2006)-
mai importantã pentru construcþia identitãþii profesionale a Sintetizând, am spune cã referinþa pe care Le Monde o
jurnaliºtilor francezi – deceniile interbelice – Le Monde oferã în privinþa identitãþii profesionale este un model pro-
pãstreazã douã dintre elementele fundamentale ale acestui fesional postmodern (chiar dacã altul decât cel propus de
model de construcþie identitarã. Este vorba, în primul rând, Lemieux30 ºi citat în sinteza teoreticã din cadrul lucrãrii),
despre „tentaþia corporatistã”, vizibilã în încercarea grupu- care îmbinã valorile tradiþionale ale jurnalismului cu o
lui de presã de a se transforma într-o organizaþie media orientare mult mai puternicã spre public. În editorialul din
importantã, aºa cum reiese ºi într-unul dintre articolele ana- numãrul care marcheazã lansarea noii formule în noiembrie
lizate, privitor la intrarea pe piaþa gratuitelor din Franþa 2005, Jean-Marie Colombani spunea cã noul Le Monde îºi
(„Editorii din presa scrisã plãtitã capãtã putere în domeniul propune sã le spunã cititorilor: „vã auzim”, marcând astfel o
gratuitelor”, 16/11/2005). În al doilea rând, este vorba nouã etapã în evoluþia media: „O nouã paginã din istoria
despre menþinerea unui spirit sindicalist, care conferã o noastrã se deschide: ea va fi scrisã pentru dumneavoastrã, cu
anumitã putere angajaþilor; astfel, ziariºii nu sunt doar salari- dumneavoastrã”.
aþi, ci ºi acþionari ai cotidianului, participând la alegerea 1.2. Analiza de discurs ºi discursul lui Le Monde
reprezentanþilor managementului superior.27 Aprofundarea studiului asupra cotidianului francez a
Acest spirit sindicalist este reperabil ºi în Cronica me- confirmat majoritatea punctelor de vedere citate în cadrul
8 diatorului. Dacã în cadrul sintezei teoretice pe care am sintezei toeretice. De la „practicile care formeazã sistematic
obiectele despre care vorbesc”, cum numeºte Foucault dis- Astfel, din punct de vedere cantitativ, regãsim termeni

jurnalism
cursul, la existenþa unei „arte de a spune” care este, simul- denotativi din acelaºi câmp semantic în ambele tipuri de dis-
tan, o „artã de a face”, dupã de Certeau, pânã la ideea lui J. cursuri, dar cu distincþii marcate:
Austin, preluatã de Bourdieu – „how to do things with - ziar – de 18 de ori în disursul autoreferenþial (D1), de
words”, discursul mediatic se dovedeºte capabil sã con- 22 de ori în discursul despre alte media (D2)
tureze identitatea entitãþilor despre care vorbeºte – în cazul - jurnalist – de 4 ori în D1, de 28 de ori în D2;
nostru, identitatea jurnaliºtilor de la Le Monde, aºa cum am - cititori – de 24 de ori în D1, de de 6 ori în D2;
schiþat-o mai sus. - redacþie – de 2 ori în D1, de 17 ori în D2
Aºa cum puncta D. Maingueneau31, ceea ce conteazã în Observãm raportul inversat între numãrul de apariþii al
analiza de discurs este instituþia sau instanþa care acestor termeni - cei mai frecvenþi – în cele douã tipuri de
construieºte textul, pentru cã subiecþii sunt interºanjabili. discurs.
Totuºi, dacã numele mediatorului este mai puþin important La nivel calitativ, termenii conotativi sunt mult mai su-
decât apartenenþa lui la o instituþie care îi conferã autoritate, gestivi în discursul despre celelalte media. Dacã în discursul
autoreferenþial cel mai frecvent termen simbolic este meto-
nimia „panã” (pentru jurnalist)– utilizat de 5 ori, iar expresi-
ile puternice sunt puþine :
1. „înveºmântaþi în cernealã ºi speranþe”, „râuri de
cernealã”, „strigãte din inimã”, „alchimie”, ”vrãjit”, „unic”,
„etern”, „nemuritori”,
în discursul despre celelalte media, discursul simbolic
este mult mai bogat:
2. „titlu far”, „tigru de hârtie”, „patron mitic”, „Pierrot
cel cu bretele”, „J.R. al presei”, „pene prestigioase”, „furii
homerice”, „luptã crâncenã”, „atmosferã de intrigã”, „cân-
tecul lebedei”, „pasãre rarã”, „miros de praf”, „imagini sim-
bolice”, „legendã”, „mitul”, „simbolul”, „miracol”, „figurã”,
Fig. 1 „canibalizeazã”, „dramã”, „dorinþã”, „îndrãgostit”,
„emoþii”, etc.

Explicaþia noastrã este cã Le Monde încearcã sã se


impunã ca referinþã profesionalã ºi de aceea foloseºte mai

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


degrabã termeni neutri când vorbeºte despre sine, în timp ce,
atunci când analizeazã alte media, jurnaliºtii sãi folosesc mai
mulþi termeni conotativi (au un discurs mai puþin marcat de
constrângerile scriiturii jurnalistice).

Având în vedere organizarea analizei discursului lui Le


Monde despre alte media pe trei mari teme – modificãri în
peisajul mediatic francez, tendinþe pe piaþa media ºi aspecte
deontologice – am considerat necesarã o diferenþiere ºi din
Fig. 2 acest punct de vedere a raportului între discursul conotativ ºi
cel denotativ. Observãm în diagramele de mai jos cã cel mai
nume ca Hubert Beuve-Méry sau Jean-Marie Colombani au puternic marcat (conotativ) este discursul despre noile
devenit adevãrate mituri printre jurnaliºtii ºi cercetãtorii tendinþe pe piaþa media (adoptarea noilor tehnologii - 4),
media francezi, chiar dacã cel dintâi este luat ca punct de unde termenii conotativi reprezintã 64% din totalul terme-
reper incontesatbil atât de apãrãtorii, cât ºi de criticii lui Le nilor ce fac referire la media (faþã de 53% în discursul despre
Monde, pe când cel din urmã este adesea contestat. evenimentele care marcheazã istoria unor redacþii ºi 50% în
articolele despre deontologia profesionalã).
2. Concluziile analizei discursului mediatic Considerãm cã acest lucru este explicabil, pe de o parte
ºi aparent paradoxal, tocmai prin faptul cã aceastã temã nu
2.1. Conotativ ºi denotativ în discursul lui Le Monde ridicã mari polemici – este o mutare general acceptatã, toate
Aºa cum se observã în diagramele de mai jos, discursul media încearcã sã îºi modernizeze conceptul grafic ºi edito-
ziarului despre sine (Fig. 1) este, în ciuda aºteptãrilor noastre rial – ºi aceastã acceptare generalã dã o mai mare libertate
iniþiale, mai puþin simbolic (subiectivizat) decât discursul coti- discursului, care alunecã, astfel, spre conotativ. Pe de altã
dianului despre celelalte media (Fig. 2) - 40,5% faþã de 45,68%. parte, aceastã subiectivitate este datã de faptul cã Le Monde
Diferenþa poate pãrea puþin semnificativã la nivel canti- se ia pe sine ca punct de referinþã în ceea ce priveºte
tativ, dar ea este mult mai puternicã la nivel calitativ. adoptarea noilor tehnologii ºi discursul sãu devine foarte 9
jurnalism tranºantã, aceastã departajare este foarte clarã la nivelul ati-
tudinilor jurnaliºtilor, care au reieºit în urma analizei temelor
din articolele selectate.
Considerãm relevant faptul cã Le Monde reuºeºte sã nu
se punã niciodatã pe sine într-o luminã negativã - în cel mai
rãu caz, atitudinea mediatorului faþã de propriul jurnal este
una neutrã (un articol din 9) în timp ce atitudinea faþã de
alte media este covârºitor negativã (în 8 din cele 10 articole
analizate).
Aceastã atitudine negativã faþã de celelalte media:
1. vizeazã degradarea calitãþii editoriale ºi declinul în
vânzãri („France-Soir, de la triumf la uitare”, 30-
Fig. 3 31/10/2005),
2. se traduce prin îndoiala faþã de reuºita unor schimbãri
de patronat („L’Express, gata sã iasã de sub protecþia
Dassault”24/11/2005, ) sau a unor modificãri în politica edi-
torialã („A patra schimbare la Libération”, 22/11/2005)
3. marcheazã opinia depreciativã faþã de încercãrile de
modernizare ale concurenþilor („Libération încearcã re-
voluþia Internet fãrã sã arunce hârtiile la coº”, 22/10/2005),
4. reflectã neîncrederea în ºansele altor grupuri media de
a se impune pe o piaþã în care grupul Le Monde a dobândit
deja un capital („Editorii din presa scrisã plãtitã capãtã pu-
tere în domeniul gratuitelor”, 16/11/2005).
Totuºi, trebuie sã punctãm cã, în cazul articolelor despre
deontologie (v. diagrama 5), atitudinea negativã nu se referã
la valorile profesionale (în sensul cã discursul lui Le Monde
Fig. 4 nu trãdeazã încãlcarea acestor valori), ci tocmai la neres-
pectarea lor de cãtre celelalte media. Astfel, Le Monde pro-
pune ca valori jurnalistice:
1. dreptul jurnalistului de a nu dezvãlui o sursã de
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

informaþie („Interogarea a cinci jurnaliºti relanseazã dez-


baterea asupra secretului surselor”, 15/10/2005);
2. dreptul persoanei la propria imagine („Pe prima
paginã din The Sun, fãrã voia lui”, 13-14/11/2005);
3. independenþa editorialã („Criza din suburbii pune
sub semnul întrebãrii practica jurnalisticã”, 13-14/11/2005);
4. exactitatea informaþiilor (exahaustivitatea acoperirii
mediatice a unui eveniment ºi verificarea informaþiilor –
„Fals miracol pe prima paginã”, 8-9/01/2006);
5. respectarea principiului diversitãþii – valoare a
Fig. 5 corectitudinii politice ca princpiu al societãþii democratice,
vehement la adresa redacþiilor care introduc aceste inovaþii deci, ºi valoare profesionalã („Diversitatea, o idee foarte
dupã un alt model decât ziarul...de referinþã (ca în articolul mediaticã, dar puþin practicatã de cãtre media”,
„Libération încearcã revoluþia Internet fãrã sã arunce hâr- 28/11/2005).
tiile la coº”, 22/10/2005). La toate aceste valori, pe care, conform ziariºtilor de la
Un alt aspect care ne-a reþinut atenþia este proporþia egalã Le Monde, celelalte media nu le respectã, se adaugã cele
între termenii conotativi ºi cei denotativi în articolele despre declarate în editorialul lui Jean- Marie Colombani, „Un ziar
deontologie (Fig. 5). Cosiderãm cã acest echilibru indicã, la reinventat”, din 7 noiembrie 2005, (pe care, evident, Le
fel ca în cazul discursului autoreferenþial (Fig. 1), încercarea Monde promite sã le respecte): fiabilitatea informaþiilor, ca-
ziarului de a se impune ca referinþã, printr-o „neutralizare” racterul „divers, surprinzãtor, stimulant ºi apropiat de citi-
a unui discurs de obicei conotativ – cel despre valorile tori”, onestitatea articolelor, oferirea unei viziuni „cât mai
profesionale. juste ºi mai clare posibil”, construirea cadrelor care sã per-
mitã cititorului sã-ºi formeze o opinie. Deci, ceea ce îºi
2.2. Atitudinea jurnaliºtilor de la Le Monde asumã Le Monde este rolul de a oferi un cadru de referinþã
Dacã la nivelul analizei cantitative diferenþa dintre dis- pentru aprecierea realitãþii, dar ºi a calitãþii informaþiilor
10 cursul autoreferenþial ºi cel despre alte media nu este oferite de celelalte ziare.
o construcþie zilnicã, niciodatã finisatã, în care fiecare text

jurnalism
(în sensul analizei de discurs, fie el un articol întreg sau un
singur cuvânt) este o „cãrãmidã” în acest edificiu.
Analiza celor douã tipuri de discurs – despre sine ºi
despre celelalte media - , ca ºi analiza sub-tipurilor de dis-
curs – despre transformãri pe piaþa media, despre tendinþe în
politica organizaþiilor media, despre valorile profesionale –
au indicat de fiecare datã cã Le Monde se prezintã constant
ca referinþã pentru cititori ºi, mai ales, pentru celelalte
media. Ce dovadã mai clarã decât faptul cã în discursul
despre celelalte media, numele lui Le Monde apare de 7 ori
Fig. 6 în cele 10 articole prezentate, în timp ce în articolele autore-
ferenþiale, numele ziarului apare de 58 de ori, proporþia faþã
de numele altor ziare concurente fiind de... 100%.

NOTE

1. M. de Certeau, L’invention du quotidien, 1. Arts de faire, éd.


1990, Gallimard, Paris
2. B. Lamizet, Sémiotique des identités politiques dans les
espaces publics démocratiques ºi B. Lamizet, Culture –
Commonnes of the Common ?
3. Lucrare de diploma, 2004, Pistol Georgeta-Gabriela,
Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, Universitatea din
Bucuresti; coordinator: conf. univ. dr. Luminita Rosca
4. P. Eveno, Histoire du journal Le Monde, 1944-2004, 2004,
Albin Michel, Paris, pp.46-57
Fig. 7 5. P. Péan, P. Cohen, La face cachée du Monde, du contre-pou-
voir aux abus de pouvoir, 2003, Fayard, Paris, p. 234
În comparaþie cu alte þãri europene, francezii nu sunt citi- 6. Idem; p. 440
tori avizi de presã scrisã: doar aproximativ 16,4% dintre 7. Idem, p. 454
adulþi citesc regulat ziarele32. Perioada de boom a audienþei 8. D. Ruellan, Les « pro » du journalisme, De l’état au statut, la
construction d’un espace professionnel, 1997, Presses
presei scrise s-a înregistrat la sfârºitul celui de-al Doilea Universitaires de Rennes, pp. 16-17
Rãzboi Mondial, când cele 28 de cotidiene de pe piaþa media 9. J. Habermas, Préface, L’espace public, Archéologie de la pub-
licité comme dimension constitutive de la société bourgeoise,

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


francezã aveau împreunã un tiraj de 6 milioane de exemplare.
1993, Payot, Paris
Chiar dacã popularitatea lor a scãzut, invers proporþional cu 10. Ruellan, op.cit., p. 18
11. idem, pp. 18-19
12. idem, p. 21
13. C. Delporte, Les journalistes en France, 1880-1850,
Naissance et construction d’une profession, 1999, Seuil, Paris, pp.
cea a audiovizualului, existau încã, la nivelul anului 2005, 164-165
14. Ruellan, op.cit., p. 99
80 de cotidiene (naþionale, regionale ºi locale), dintre care 15. C. Delporte, op.cit., p. 176
regionalele au fost cel mai puþin afectate de scãderea 16. Commission de la Carte d’Identité des Journalistes Professionnels
17. Ruellan, op.cit p. 129
numãrului de cititori (Ouest-France, de exemplu, are un tiraj
18. Idem, p. 132
de douã ori mai mare decât oricare dintre ziarele naþionale). 19. Idem, p. 134
În peisajul cotidienelor naþionale, Le Monde reuºeºte sã 20. http://www.ccijp.net
21. Michel Foucault, L’Archéologie du savoir, Paris, Gallimard,
se impunã ca ziar de referinþã ºi în ceea ce priveºte tirajul, în 1969, pp. 83-84
ciuda scãderilor înregistrate în ultimii ani : 22. P. Bourdieu, Langage et pouvoir symbolique, Paris, Seuil,
Astfel, tirajul sãu, de 363 999 de exemplare la nivelul 2001, p. 236
23. M. de Certeau, op.cit., pp. 119-120
anilor 2004 – 2005, îl depãºeºte pe cel al concurentelor sale : 24. Idem , pp. 270-271
Le Figaro – 341 083 în 2004, Libération - 140 334 în 2004 25. http://en.wikipedia.org/wiki/Le_Monde
26. P. Pean, P. Cohen, op.cit., Paris, Fayard, 2003
– 2005, France Soir – 45 000 de exemplare în 200533.
27. idem
În introducerea acestui studiu ºi în sinteza teoreticã am 28. J. Le Bohec, Les mythes professionnels des journalistes,
citat de mai multe ori opiniile unor cercetãtori care, fie cã fac L’Harmattan, 2000, p.16
29. Petit Robert ºi Bernard Lamizet, Ahmed Silem, Dictionnaire
apologia ziarului, fie cã încearcã sã îl analizeze fãrã a fi pãr- encyclopédique des sciences de l’information et de la communica-
tinitori, ori cã îl criticã, îl prezintã, unanim, drept jurnalul de tion, Ellipses / Editions Marketing, 1997
referinþã în Franþa 30. C. Lemieux, Mauvaise presse, Une sociologie compréhensive
du travail journalistique et de ses critiques, 2000, Métailié, Paris,
În cadrul analizei corpusului am încercat sã „descom- pp. 214-222
punem” discursul lui Le Monde, pentru a vedea cum 31. Maingueneau, L’Analyse du discours, Introduction aux lec-
tures de l’archive, Hachette, Paris
încearcã sã se impunã ca jurnal de referinþã ºi pentru a oferi, 32. http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_French_newspapers
astfel, un model de construcþie a identitãþii profesionale - 33. idem 11
{edin]a de redac]ie.
Studiu de caz - presa arge[ean\
Florin STOICA, prep. univ., Sec]ia Jurnalism, Universitatea din Pite[ti

Despre jurnalism se spune cã este o istorie a clipei. O 2006, când am elaborat ghidurile de interviu, în redacþia Top,
istorie care se scrie în fiecare zi, cu resurse mai multe sau în afara structurilor de conducere, echipa redacþionalã era
mai puþine, dar care trebuie sã fie gata de a fi revelatã pu- formatã din cinci membri.
blicului de fiecare datã când ziarul trebuie sã intre în Am început cercetarea cu obiectivul de a avea 30 de
tipografie. Pentru a reflecta toate grijile, aspiraþiile, interlocutori. Chiar dacã am acoperit toate cele cinci
necazurile ºi bucuriile comunitãþii, echipa de jurnaliºti nu redacþii, în final nu am reuºit sã discut decât cu 20 de per-
are la dispoziþie decât în jur de 14 ore pe zi. Munca redacþiei soane. Au acceptat sã rãspundã întrebãrilor despre ºedinþa de
devine astfel o cursã contra cronometru. Nimic din ce a fãcut redacþie ºase membri ai cotidianului Argeºul (cinci redactori
ieri nu o mai ajutã astãzi. Trebuie sã o ia de la capãt, cu forþe ºi redactorul-ºef adjunct, care conduce o parte dintre
proaspete, cu idei noi, cu gândul cã trebuie sã fie mai bunã ºedinþe), ºase persoane din echipa Curierul (cinci redactori
decât în ziua precedentã. De fiecare datã se porneºte la drum plus redactorul-ºef), patru ziariºti de la Societatea (trei
din ºedinþa de redacþie. Aici se regleazã pulsul unui cotidian. redactori ºi redactorul-ºef), doi de la Observator (un redac-
Aici se analizeazã eficienþa activitãþii depuse anterior, aici se tor ºi directorul editorial, cel care conduce ºedinþele) ºi doi
nasc idei, se calculeazã riscuri, se stabilesc termene limitã, de la Top (un redactor ºi un redactor-ºef adjunct, care nu
se iau decizii, aici se laudã ºi tot aici se criticã. Aici se conduce însã ºedinþa). Scuza invocatã în mod curent de
aplaneazã conflicte, se creioneazã strategii ºi se stabilesc ceilalþi 10, cu care nu m-am mai întâlnit, a fost lipsa timpului.
scopuri. Se motiveazã membrii echipei ºi se încurajeazã
aspiraþia spre performanþã. Nu în ultimul rând, aici se pun Mecanisme ale ºedinþei
bazele unei culturi a ziarului, aici se nasc principii ºi se
schimbã reguli. Aici se face totul. Aici se naºte fiecare Orice echipã de jurnaliºti ar trebui sã analizeze cu o mai
numãr de ziar. Un numãr care poate fi excelent, la fel de bine mare atenþie modul în care îºi desfãºoarã ºedinþele de
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

cum poate fi ºi penibil. La fel ca ºedinþa. redacþie atunci când cautã rãspunsuri la întrebarea dacã face
Conºtientizând toate aceste implicaþii ºi sesizând cât de un ziar bun. Esenþa ºedinþei o reprezintã planificarea. „Dacã
ignorate sunt ele uneori în redacþiile din judeþul Argeº, eºuezi sã planifici, planifici sã eºuezi” este o regulã de bazã
mi-am dat seama cã jurnalismul local trebuie sã-ºi întoarcã în organizarea oricãrei activitãþi. În plus faþã de alte profesii,
privirile cu o mai mare atenþie asupra organizãrii ºedinþei. în jurnalism se lucreazã contra cronometru ºi de aceea coor-
În cadrul cercetãrii mele am plecat de la ipoteza cã donarea este cu atât mai importantã. Întâlnirea care nu cla-
prestaþia presei locale cotidiene argeºene are de suferit din rificã toate aspectele nu face decât sã tulbure bunul mers al
cauza modului în care se concep ºedinþele de redacþie. Aici, colectivului.
comunicarea dintre participanþi are de multe ori de suferit, Al Tompkins (Tompkins, 2000), ziarist american, spune
rolurile nu sunt de fiecare datã foarte clare, nu se pune cã ºedinþele de redacþie trebuie sã se concentreze asupra a
accent pe motivarea echipei ºi nu capãtã o suficient de mare trei direcþii: sã gãseascã cele mai bune subiecte, sã creeze ºi
importanþã stimularea creativitãþii. Se abuzeazã de criticã, sã cultive o culturã a redacþiei ºi, în cel de-al treilea rând, sã
iar perfecþionarea profesionalã este ignoratã. Ipoteza a fost nascã legãturi, sã îi determine pe membrii redacþiei sã iden-
lansatã pe baza informaþiilor pe care le-am strâns prin obser- tifice puncte comune între subiecte, sã gãseascã laturile tari
vaþie în cei doi ani ºi jumãtate de când particip la ºedinþele ale altora.
zilnice în calitate de redactor al ziarului Argeºul, de altfel Stabilirea rolurilor într-o redacþie se face tot în cadrul
una dintre publicaþiile care au fãcut parte din studiul nostru. ºedinþelor. Fiecare trebuie sã ºtie clar ce are de fãcut. Cine
Din punct de vedere al metodelor de cercetare folosite, este responsabil ºi de ce. Dacã rolurile nu sunt foarte clare,
observaþia a fost completatã cu douã ghiduri de interviu, se poate întâmpla ca un efort sã fie repetat inutil de douã sau
unul pentru persoanele care conduc ºedinþa de redacþie, iar chiar de mai multe persoane. La fel de bine se poate întâm-
celãlalt pentru participanþii obiºnuiþi la aceste întâlniri. pla ca sarcina sã nu fie asumatã ºi, prin urmare, nici
Intenþia mea a fost sã ajung sã vorbesc cu câte ºase mem- îndeplinitã de cineva. În munca de echipã - aºa cum pre-
bri – conducãtorul ºedinþei, plus alþi cinci redactori - din supune jurnalismul - este esenþial ca fiecare persoanã sã-ºi
fiecare cele cinci cotidiene care apar în Argeº (Argeºul, cunoascã ºi sã-ºi îndeplineascã în bune condiþii sarcinile ºi
Curierul zilei, Observator argeºean, Top ºi Societatea sã ºtie cã succesul grupului depinde de suma eforturilor
12 argeºeanã). M-am oprit la cinci redactori deoarece în martie individuale.
ªedinþele au nevoie de o bunã organizare, de o agendã. Edward Miller, cercetãtor american în domeniul jurnalis-

jurnalism
Fiecare întâlnire trebuie sã aibã un obiectiv clar: fie de a mului, spune cã în derularea sa o ºedinþã trece prin patru
transmite informaþii care nu pot fi cunoscute altfel, fie de a etape: reflectarea, conectarea, decizia ºi execuþia. „Mai întâi,
analiza progresul fãcut de un proiect important sau de a cei prezenþi în ºedinþã reflectã la o problemã sau situaþie,
rezolva o problemã. O ºedinþã se poate desfãºura pentru a-i aducând în discuþie mai multe direcþii ºi puncte de vedere.
ura bun venit unui membru ºi pentru a-l „orienta” în meca- Apoi ei fac legãtura între diferitele fragmente ale reflecþiei.
nismele redacþiei. Oricare ar fi obiectivul, trebuie sã fie Aceasta conduce la decizii ºi la punerea în practicã. Aproape
numai unul ºi foarte clar formulat înainte de întâlnire. fiecare dintre noi poate sã îndeplineascã aceste patru roluri
ªedinþa are o persoanã care o conduce ºi care se concentreazã deodatã, însã existã un singur domeniu la care ne pricepem
pe atingerea obiectivelor, ºi nu pe influenþarea acestora. cel mai bine” (Miller, 2000). Reuºita unei ºedinþe depinde de
Fiecare ziarist ar vrea sã ºtie care este reacþia cititorilor cât de bine cunoaºte coordonatorul întâlnirii personalitãþile
la ceea ce el a scris. A fost un articol bun? A fost cititorul ºi calitãþile celor prezenþi ºi de cât de bine poate el sã com-
mulþumit? Dincolo de cercetãrile profesioniste ale pieþei bine aceste forþe individuale pentru succesul organizaþiei.
existã ºi câteva cãi – nu la fel de exacte însã - prin care jur- Dacã se urmãreºte derularea unei ºedinþe cu scopul de a gen-
nalistul poate afla mai repede rãspunsuri la aceste întrebãri. era noi idei, trebuie sã fie prezente persoane care gândesc în
El primeºte reacþii de la colegi ºi de la ºefi, iar acest lucru se mod divergent ºi din al cãror conflict de idei sã aparã puncte
face tot în ºedinþele de redacþie. de vedere originale. Dacã se urmãreºte organizarea unei
„A face presã rãmâne o afacere - de aici apelul la reguli, ºedinþe care sã filtreze mai multe idei ºi sã se ajungã la o
rigoare, calcul, strategie” (P. Marinescu, 1999, p.14). Cu cât concluzie în baza cãreia sã se ia o decizie, atunci este nevoie
ºedinþele de redacþie - care fac parte din planificarea pe ter- de „cei care fac legãturi” ºi de cei care gândesc în mod con-
men scurt a unei publicaþii - vor fi mai bine organizate, cu vergent, care sunt capabili sã sintetizeze. Marea provocare
atât succesul în ansamblu al întreprinderii respective va fi pentru lideri este sã ºtie când ºi cât sã-i lase pe cei prezenþi
mai mare. în ºedinþã sã joace aceste roluri. Cei care gândesc în mod
Din cercetarea efectuatã în redacþiile celor cinci coti- divergent ºi provoacã ideile noi trebuie fãcuþi sã tacã în tim-
diene care apar în Piteºti reiese, cel puþin la nivel declarativ, pul în care se fac legãturile ºi se iau deciziile, altfel vor pre-
importanþa conferitã de echipele respective ºedinþei de lungi acest proces cu idei de care nu mai este nevoie. La fel,
redacþie. Iatã care sunt cuvintele-cheie prin care - atât coor- când se intrã în faza de luare a deciziei, cei care gândesc în
donatorii ºedinþelor, cât ºi participanþii obiºnuiþi – definesc mod convergent - care sunt adesea timizi ºi retraºi în faþa
acest moment: „start”, „coordonare”, „laborator”, „operativ- gãlãgiei fãcute de divergenþi - trebuie aduºi în centrul
itate”, „eficienþã”, „imaginaþie”, „iniþiativã”, „distribuirea atenþiei.
sarcinilor”, „seriozitate”, „responsabilitate”, „punctualitate”, O regulã de bazã în organizarea ºedinþelor de redacþie

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


„comunicare”, „colaborare”, „idei”, „ingeniozitate”, „plani- este cã întâlnirile de acest fel sunt obligatorii pentru întreg
ficare”, „analizã”, „disputã constructivã”, „indispensabil”, personalul redacþiei ºi se desfãºoarã întotdeauna la aceeaºi
„important”, „necesar”. În fond, ºedinþa de redacþie este – orã. Dacã cel care conduce discuþia vine mai târziu, atunci el
aºa cum se exprimã un redactor de la cotidianul Argeºul – le dã subordonaþilor semnalul cã pot face ºi ei acelaºi lucru.
„bucãtãria ziarului, cu douã momente-cheie: stabilirea meni- Prezenþa ºi punctualitatea la ºedinþe sunt semne ale seri-
ului, în ºedinþa de dimineaþã, ºi degustarea acestuia, în ozitãþii, disciplinei ºi rigurozitãþii cu care o echipã trateazã
ºedinþa de dupã-amiazã”. acest moment din activitatea ziarului. Aºa cum reiese din
O altã întrebare la care participanþii la acest studiu au ancheta noastrã, în toate cele cinci redacþii argeºene, teore-
rãspuns a fost cea referitoare la semnificaþia pe care ei o tic, prezenþa la ºedinþe este un element de care se þine cont în
acordã ºedinþei de redacþie. Iatã câteva dintre rãspunsurile mod deosebit. Diferenþe apar, totuºi, atunci când se pune
primite: „ªedinþa este foarte importantã, deoarece se sta- problema modului în care sunt trataþi cei care întârzie.
bileºte profilul ziarului pentru a doua zi, iar acesta poate fi „Prezenþa este obligatorie, însã nu se dau sancþiuni pentru
original dacã se creioneazã din start subiecte originale” sau cei care lipsesc nemotivat”, ne spune un redactor de Argeºul,
„ºedinþa este un moment extrem de important în viaþa de zi în timp ce un coleg de la Top afirmã: „Nu sunt acceptate nici
cu zi a jurnalistului. Aici îmi pot corecta greºelile, pot vedea
mãcar întârzierile de câteva minute. Eu cred cã o ºedinþã de
ceea ce am fãcut bine sau rãu ºi cum s-au descurcat colegii
redacþie are rezultate maxime dacã la ea participã, atât
mei. Un ghid ºi un îndreptar. Mã pune la curent cu pulsul
numeric ºi afectiv, toþi membrii redacþiei”. La toate cele
zilei ºi al evenimentelor”. Altcineva spune: „Îmi place sã
cinci ziare sunt „scutiþi” de participarea la ºedinþe membri
cred cã o ºedinþã de redacþie este ca o ºedinþã tehnico-tacticã
care se aflã pe teren, asistând la evenimente a cãror
a unei echipe înainte de începerea meciului. Cu diferenþa cã
la un ziar trebuie pus preþ nu numai pe indicaþiile redactoru- desfãºurare se suprapune cu cea a întâlnirii redacþionale.
lui-ºef, ci ºi pe imaginaþia redactorului-jucãtor”. „Aici se Întrebaþi care sunt propunerile lor pentru îmbunãtãþirea
contureazã în mare parte paginile ziarului. Discutãm fiecare ºedinþei de redacþie, 50% dintre ziariºtii intervievaþi au indi-
material care urmeazã sã aparã a doua zi”, afirmã redactorul- cat cã ar trebui sã fie mai scurte. Cu cât sunt mai concise,
ºef de la Curierul zilei, completat de un redactor-ºef adjunct mai bine orientate, cu cât se vorbeºte mai clar ºi la obiect, cu
de la Top: „Subiectele sunt prezentate ºi supuse dezbaterii atât se câºtigã timp pentru contactarea surselor, pentru docu-
pentru a scoate din ele maximum de interes”. mentare ºi pentru redactarea articolelor. Specialiºtii atrag 13
jurnalism însã atenþia cã, dacã se pleacã de la ideea ca ºedinþele de Dincolo de locul unde se fac planuri, se împart subiecte,
redacþie sã fie scurte, nu trebuie scãpat din vedere faptul cã se analizeazã munca din ziua precedentã, ºedinþa de redacþie
– pânã la urmã – rostul ºedinþei este sã stabileascã ce se face reprezintã ºi cadrul unde se împart laudele. Este bine ca
ºi cine face, sã se elimine confuziile. Este indicat ca timpul echipa sã ºtie care sunt exemplele pe care este indicat sã le
alocat desfãºurãrii ºedinþei sã fie vãzut ca o investiþie pentru urmeze, iar acest lucru se face prin evidenþierea comporta-
restul zilei. mentelor care au adus beneficii organizaþiei.
Modul în care începe ºedinþa, tonul pe care se poartã dis- ªedinþa de redacþie are rolul de a clarifica ºi una dintre
cuþia, pluralitatea ideilor ºi felul în care se încurajeazã expri- problemele întâlnite zilnic în jurnalism: redactorul ºi redac-
marea unor puncte de vedere, toate acestea sunt importante. torul-ºef au idei diferite despre cum ar trebui scris un articol.
Debutul ºedinþei transmite un mesaj clar despre ceea ce con- Dacã în prealabil, în ºedinþã, s-ar discuta serios despre acest
teazã cu adevãrat în redacþia respectivã. „Începi cu o eva- lucru, nu s-ar ajunge în punctul în care coordonatorul citeºte
luare a tirajului de ieri? Cu o analizã post-mortem a dezas- ºi redã la scris materialul sau – mai rãu – îl publicã, chiar
trului din ziua precedentã? Nu este recomandat! Încearcã sã dacã nu este pe deplin mulþumit de cum se prezintã. O dis-
începi cu ceea ce unii numesc victoria zilei ºi laudã acþiunea cuþie lãmuritoare în ºedinþa de redacþie, la care sã participe
care a adus merite pentru ziar” este sfatul pe care-l dã celor cei implicaþi ºi în care sã se rãspundã la toate întrebãrile, ar
care conduc ºedinþele Dave Kurpius, profesor de jurnalism evita unele neplãceri, atât de partea coordonatorilor, cât ºi a
la Universitatea din Louisiana, Statele Unite ale Americii redactorilor. Dupã cum aratã rezultatele studiului nostru,
(Kurpius, 2001). 55% din categoria celor din urmã au impresia cã „ºeful are
În numele „analizãrii ziarului”, ºedinþele le dau prilejul ultimul cuvânt” ºi, în aceste coordonate, un dialog nu este
unora dintre membrii redacþiei de a critica activitatea posibil. În lipsa schimbului de idei, creativitatea are de
colegilor. Când criticile nu sunt disciplinate, bazate pe anu- suferit.
mite standarde, interesate sã gãseascã soluþii ºi mai puþin sã Cercetãtorii americani au stabilit cã 92% dintre con-
condamne persoane, ele riscã sã nu fie folositoare. Vor con- flictele pe termen lung care izbucnesc într-o redacþie ºi,
suma timp ºi vor strica relaþiile dintre diferiþi membri ai implicit, într-o ºedinþã sunt de douã feluri. Primele sunt
redacþiei. Critica îºi are rolul sãu într-o ºedinþã de redacþie, problemele ce þin de performanþã. Ziaristul respectiv nu-ºi
dar specialiºtii recomandã sã nu se abuzeze de ea pentru cã face pur ºi simplu treaba: fie nu-ºi gãseºte singur subiectele,
îºi pierde impactul dacã devine rutinã. În plus, ar trebui con- fie nu respectã termenul limitã de predare a articolului sau
damnate greºelile, ºi nu persoanele care le-au comis. Dacã are un stil impropriu de a redacta, ceilalþi trebuind sã
cineva are un punct de vedere nu tocmai oportun, nu trebuie munceascã mai mult pentru a acoperi lipsa lui de producti-
contrat dur sau ignorat pentru cã data viitoare respectivul se vitate. Cel de-al doilea tip de probleme sunt cele de compor-
va gândi de douã ori înainte de a lua cuvântul. „În organiza- tament. În acest caz, angajatul dã dovadã de excentricitãþi
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

þiile în care iniþiativele mici nu sunt apreciate ºi lãudate, profesionale sau personale, nu este comunicativ sau, din
iniþiativele mari nu au ºansa sã se producã”, spune Robert E. contrã, îºi asalteazã ºefii ºi colegii la fiecare pas cu întrebãri,
Kelley, expert american în managementul mass-media cu problemele sale. Nu se integreazã în echipã, acordã prea
(Peters, 1999, p. 32). puþinã atenþie sarcinilor de serviciu ºi nu-i lasã nici pe
Într-o ºedinþã este indicat ca fiecare membru al redacþiei ceilalþi sã-ºi facã treaba. În ambele cazuri, Sharon L. Peters
sã-ºi aducã o contribuþie, iar efortul de grup sã fie susþinut crede cã rezolvarea nu este decât una singurã ºi stã în put-
prin aportul fiecãrui participant. Cu cât sunt mai multe idei, erea coordonatorului redacþiei: „Trebuie sã se ia mãsuri dacã
lucrurile nu se îndreaptã! Trebuie sã fii corect! Trebuie sã
cu atât sumarul unui ziar va fi mai bogat. Cu cât sunt mai
vorbeºti deschis cu angajatul! Trebuie sã-l înveþi! Trebuie sã-i
multe voci care se pronunþã asupra unei teme de articol, cu
monitorizezi progresele ºi sã-i comunici concluziile! Trebuie
atât unghiul de abordare va fi mai clar, sursele mai multe,
sã-l ajuþi sã-ºi dezvolte calitãþile ºi comportamentul care l-ar
iar calitatea acestora mai edificatoare pentru demersul jur-
face sã atingã standardele pe care i le-ai stabilit. Trebuie sã-þi
nalistic. ªedinþa care lasã deoparte unele pãreri din rândul
exprimi încrederea cã are puterea sã facã ceea ce tu îi ceri.
membrilor nu va avea decât de pierdut deoarece în cadrul ei
ªi trebuie sã ºtie, chiar dacã nu din prima zi a acestui proces,
se vor vehicula mai puþine idei. Nici mãcar cei care nu au
cã dacã nu face progrese ceva rãu se va întâmpla. Va demi-
întotdeauna intervenþii dintre cele mai pertinente nu ar trebui
siona. Sau mai rãu...” (Peters, 1999, p. 20).
ignoraþi. Dacã nu au idei foarte bune pentru articole se pot
O altã situaþie întâlnitã în desfãºurarea unei ºedinþe de
ocupa de monitorizarea concurenþei ori a noutãþilor de pe redacþie – inclusiv în cele care au loc la cotidienele din Argeº
Internet. În acest fel li se va da semnalul cã ºi eforturile lor - este cea în care coordonatorul întâlnirii vine cu mult
sunt apreciate. Încurajaþi în permanenþã vor avea posibili- entuziasm, cu idei noi, însã climatul pe care îl întâlneºte nu
tatea sã progreseze ºi, implicit, ºedinþa de redacþie va fi una este cel la care se aºteaptã. Membrii echipei refuzã sã aibã
mai productivã. Dacã este cazul, pentru a provoca per- contact vizual direct cu superiorul lor, chicotesc între ei, se
soanele introvertite sã participe ºi ele cu idei, este bine ca foiesc pe scaune, nu rãspund favorabil provocãrilor. Nu
subiectul care va fi supus dezbaterii sã fie anunþat dinainte, opun rezistenþã, ci mai degrabã lasã impresia cã sunt pasivi.
fapt care le va da timp celor introvertiþi sã-ºi formeze pãreri Când ideile sale nu sunt acceptate pe loc, cel care conduce
14 pe care le vor prezenta, mai târziu, în ºedinþã. ºedinþa îºi poate pierde entuziasmul ºi poate bate în
retragere. Chiar cercetãrile au demonstrat cã principalul În dreptul factorilor care influenþeazã desfãºurarea

jurnalism
motiv pentru care unele idei nu se pun în practicã este acela ºedinþei de redacþie, ziariºtii chestionaþi în cadrul cercetãrii
cã nu beneficiazã de suficient suport atunci când sunt noastre au trecut de trei ori „starea de spirit în care se gãseºte
lansate. Fiecare vrea ca ideile sale sã fie acceptate, iar atunci ºeful”.
când acest lucru nu se întâmplã din primul moment, per- De cealaltã parte a baricadei, întrebaþi dacã se cred buni
soana de la care vine iniþiativa are tendinþa de a da un pas conducãtori de ºedinþã, persoanele din fruntea redacþiilor au
înapoi. Specialiºtii spun cã secretul reuºitei este acela de a rãspuns: „Nu. Uneori sunt prea critic. Mai ales când constat
nu lua personal rezistenþa pe care o opune echipa. Cu un plan cã oferta redactorilor este mult sub aºteptãrile mele. Un alt
general al modului în care va implementa ideea ºi fãrã sã defect: perfecþionismul!” (Argeºul); „Consider cã echipa
renunþe atunci când unii paºi ai acestei viziuni nu pot fi puºi este cea care trebuie sã facã evaluãrile” (Curierul zilei) ºi
în practicã, coordonatorul ºedinþei va fi foarte aproape de „Da, pentru cã discut mereu cu oamenii” (Societatea
îndeplinirea obiectivului. Sharon L. Peters (Peters, 2001, p. argeºeanã).
53) susþine cã echipa poate fi convinsã sã accepte ideea Rem Rieder, vicepreºedinte A.J.R., spune cã redacþiile de
folosindu-se anumite strategii. În primul rând, cel care vine astãzi tânjesc dupã lideri puternici care sã-ºi inspire subor-
cu iniþiativa are nevoie de sprijin. Persoana care simte cã are donaþii: „Nu vrem copii de carbon (...), ci editori cu energie,
un cuvânt de spus în derularea proiectului este mult mai personalitate ºi o mare putere de a prevedea viitorul, care sã
motivatã ºi dispusã sã se implice în realizarea sa decât indi- inspire redacþia ºi sã îºi punã amprenta asupra unui ziar, sã
vidul care se simte nebãgat în seamã. Ca urmare, coordona- creeze mitul unui ziar, adicã standardele dupã care se
torul ºedinþei va urmãri sã le prezinte ideea sa tuturor celor ghideazã o publicaþie” (Rieder, 1997).
prezenþi, cerându-le pãrerea ºi permiþându-le sã aducã mod- În raportul sãu pe anul 2000, American Society of
ificãrile pe care echipa le considerã necesare. Toþi membrii Newspaper Editors identifica ºase aspecte din cauza cãrora
echipei au nevoie sã înþeleagã de ce este bine sã facã ceea ce membrii redacþiilor îºi criticau ºefii:
le cere superiorul ºi care vor fi avantajele ziarului în urma - lipsa calitãþilor necesare unei funcþii de conducere;
acestui lucru. În al doilea rând, cu cât ideea este mai partic- - se þin departe de preocupãrile personalului;
ularã, mai clarã, ºi nu generalã, cu atât cresc ºansele ca ea sã - nu încurajeazã dezbaterea publicã;
fie acceptatã. Oamenii sunt atraºi de ideile care par uºor de - nu se preocupã de pregãtirea continuã a membrilor
atins, nu de „visul imposibil”. Prin urmare, chiar dacã o idee redacþiei;
este ceva mai grandioasã, este bine ca, mãcar uneori, ea sã - nu încurajeazã asumarea unor riscuri, atunci când este
fie împãrþitã în idei mai mici, mai uºor ºi mai repede de pus cazul;
în practicã. - nu creeazã o atmosferã de încredere.
Un alt mecanism al ºedinþei este acela ca, la sfârºitul Cei care conduc ºedinþele de redacþie nu trebuie sã scape

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


întâlnirii, sã se recapituleze toate lucrurile stabilite astfel din vedere faptul cã, dacã nu pun în practicã ceea ce ei înºiºi
încât sã le fie clar tuturor celor din redacþie ce au de fãcut. îi recomandã echipei, pierd din credibilitate, însuºire care
este esenþialã pentru funcþiile de conducere.
Coordonarea Conducãtorii ºedinþelor ar trebui sã-i trateze pe toþi sub-
Reese Cleghorn, fost preºedinte al asociaþiei American alternii în acelaºi fel, fãrã favoritisme. Dacã se schimbã reg-
Journalism Review (A.J.R.), spune cã înainte sã se rãspundã ulile, atunci noul tipar ar fi indicat sã se aplice tuturor, ºi nu
la întrebarea cât de interesant este ziarul ar trebui sã se doar unei pãrþi a celor din redacþie. Abilitatea de a comunica
gãseascã un rãspuns la cât de interesaþi sunt reporterii ºi cu membrii redacþiei, de a le rãspunde la toate întrebãrile,
supervizorii lor, adicã cei care fac publicaþia respectivã este o altã calitate a coordonatorului de ºedinþã. Acesta tre-
buie sã asculte cu atenþie ce are de spus fiecare. Nu trebuie
(Cleghorn, 1999). Interesul trebuie sã porneascã chiar din
sã fie inaccesibil, sã întrerupã oamenii în timp ce vorbesc
ºedinþa de redacþie, iar tonul trebuie sã fie dat de cel care
sau sã tragã concluzii în baza unor informaþii insuficiente.
conduce întâlnirea. Dacã procedeazã astfel, dã semnalul cã nu pune bazã pe ceea
Întrebaþi care ar trebui sã fie calitãþile celui care coor- ce cred colegii sãi. Nu în ultimul rând, coordonatorul trebuie
doneazã ºedinþa, ziariºtii argeºeni au rãspuns: „cunoscãtor al sã fie un bun organizator.
limbii române”, „al tehnicilor de presã”, „sã aibã idei pentru „Sã fii ºef ºi sã fii pãrinte pot presupune trãsãturi
anchete”, „sã ºtie sã punã titluri”, „sã ºtie sã pagineze”, „sã asemãnãtoare, dar analogia îºi are limitele sale”, spune Scott
comunice bine cu cele douã departamente - tehnic ºi M. Libin, profesor de jurnalism la Poynter Institute, Florida,
redacþie”, sã aibã „putere de decizie”, „spirit de emulaþie”, Statele Unite ale Americii. „Copiii trebuie sã cunoascã re-
„diplomaþie”, „creativitate”, „spirit de echipã”, „sã fie orga- gulile, mai ales când sunt prea mici sã ia decizii bune pentru
nizat”, „sã ºtie sã se detaºeze de problemele personale”, sã ei. Mama ºi Tata stabilesc ce e bine ºi ce e rãu. Autoritatea
aibã „rãbdare”, „tact”, „subiecte de rezervã”, „spirit peda- asigurã securitatea. Dacã regulile se schimbã în fiecare zi,
gogic”, „optimism”, „autoritate”, „încredere în colegi”, sã lumea unui copil devine confuzã ºi înspãimântãtoare. Adulþii
fie „corect”, „inteligent”, sã ºtie „sã asculte”, „sã explice”, nu sunt nici ei în întregime imuni la insecuritãþi de acest gen.
„sã se facã înþeles”, „sã fie vizionar” ºi – ca o ultimã calitate Dacã ceea ce se laudã într-o zi dã naºtere unei pedepse a
- „sã le ºtie pe toate”. doua zi, oamenii nu mai ºtiu la ce sã se aºtepte sau cum sã 15
jurnalism acþioneze” (Libin, 2006). Paralela pãrinte-ºef merge însã Acelaºi Butch Ward afirmã: „Nimic din ceea ce face sau
doar pânã la un punct pentru cã pãrintele îºi va iubi oricum spune un ºef nu rãmâne neremarcat. Tot ceea ce spune sau
copilul, chiar dacã acesta nu se ridicã pe deplin la aºteptãrile face un ºef are potenþialul de a îmbunãtãþi sau de a strica
sale, pe când un ºef nu va face acest lucru. mediul din redacþie” (B. Ward, 2005).
Visul oricãrui ºef de redacþie este sã conducã un colectiv Feedback-ul este, de multe ori, o sarcinã neplãcutã pen-
cu membri capabili sã ia propriile decizii ºi destul de tru cel care conduce o redacþie sau o ºedinþã de redacþie. El
inteligenþi sã-i cearã ajutorul ºefului atunci când nu ºtiu cum îºi pune probleme de genul: „S-ar putea sã îi jignesc pe cei
sã procedeze. Pe de altã parte, dacã munca angajatului nu dã cãrora încerc sã le explic unde au greºit, s-ar putea ca obser-
rezultatele aºteptate este ºi pentru cã munca ºefului este una vaþiile mele sã le dãuneze ºi mai rãu, discuþia s-ar putea
care lasã de dorit. „Oamenii se angajeazã în-tr-un loc anume reduce la cine are dreptate ºi cine nu, s-ar putea sã nu fie
de dragul organizaþiei, însã decid sã plece din cauza ºefilor”, corect sã-i dau sfaturi unei persoane care se aflã de mai mulþi
este concluzia la care ajunge Scott M. Libin (Libin, 2006). ani în cadrul profesiei decât mine. Nimic nu-l mai poate
O bunã înþelegere trebuie sã existe ºi între „ºefi”. Cei din schimba pe cel care face de 20 de ani un lucru dupã acelaºi
„nivelul doi de conducere” - secretari de redacþie, redactori- tipar” (Peters, 2001, p. 5). Coordonatorul ºedinþei trebuie sã
ºefi adjuncþi ºi chiar redactori-ºefi - sunt priviþi cu destulã neîn- treacã însã peste aceste piedici ºi sã-ºi facã datoria.
credere de cãtre patroni sau directori. În redacþiile argeºene, În redacþiile argeºene, în marea majoritate a cazurilor,
„ºefii supremi” îºi subestimeazã adesea subalternii imediaþi, este un deficit de feedback. Fie redactorii se „protejeazã”
criticile survenind de multe ori chiar în ºedinþele de redacþie. între ei ºi nu insistã asupra articolelor care nu au fost scrise
Deºi fac parte din industria comunicãrii, ziariºtii au une- aºa cum ar fi trebuit, fie este analizatã obiectiv numai munca
ori mari probleme în a se înþelege unii cu alþii. Ce aºteaptã redactorilor, ºi nu ºi cea a superiorilor, fie echipa insistã
conducerea de la echipã? Când ºtie un redactor cã ºi-a fãcut numai pe aspectele pozitive ale propriei activitãþi. Existã ºi
bine treaba ºi când nu? Cum sunt preîntâmpinate conflictele situaþii în care se depãºesc unele limite ºi critica se transfor-
ºi cum sunt ele stinse când, totuºi, apar? Sunt doar câteva mã din una constructivã într-una nocivã. „Uneori sunt prea
dintre problemele de naturã comunicaþionalã care apar în critic. Mai ales când constat cã oferta redactorilor este mult
mediul jurnalistic. ªedinþa de redacþie, fiind locul de întâl- sub aºteptãrile mele. Critica exageratã induce o stare de ten-
nire a întregii echipe, reprezintã un bun prilej de a gãsi siune, care nu este beneficã”, recunoaºte redactorul-ºef
soluþii la lipsa de comunicare. Grupul, atât cei din condu- adjunct de la Argeºul. În general, ziariºtii piteºteni nu sunt
cere, cât ºi membrii obiºnuiþi, nu trebuie sã treacã cu vederea obiºnuiþi sã le cearã sfaturi superiorilor. ªi totuºi, când fac
astfel de probleme deoarece, în timp, ele se vor agrava ºi vor acest lucru, solicitã ajutor – dupã cum ne-au declarat - „ca sã
afecta serios mediul organizaþional. afle un nume sau un numãr de telefon”, „ca sã deschidã o
Una dintre regulile de bazã în ceea ce priveºte uºã”, „ca sã punã un titlu”, aspecte care, pânã la urmã, nu
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

desfãºurarea unei ºedinþe de redacþie este sã dai ºi sã sunt dintre cele mai importante în funcþionarea unei instituþii
primeºti feedback, adicã sã dai ºi sã primeºti rãspunsuri la de presã. Ei ar trebui sã fie încurajaþi sã cearã suport ºi pen-
diferite acþiuni întreprinse în mediul unde îþi desfãºori acti- tru nelãmuriri mai apãsãtoare, cum ar fi salarizarea, lipsa
vitatea. Dacã nu primeºte niciun fel de feedback, un mem- mijloacelor de transport, schimbarea sensului unor articole,
bru al redacþiei nu va ºti niciodatã dacã îºi îndeplineºte, bine favorizarea unor persoane „apropiate” ziarului.
sau rãu, sarcinile de serviciu. ªi dacã nu ºtie dacã îºi face Fãrã un feedback constant, performanþa ºi dezvoltarea
bine treaba, atunci ce îl ghideazã în profesia sa? Nevoia profesionalã ale membrilor echipei sunt afectate. În activi-
angajaþilor de a li se confirma cã fac o treabã bunã sau de a tatea sa, orice persoanã are momente bune, dar ºi mai puþin
fi redirecþionaþi atunci când nu se ridicã la anumite standarde bune. De fiecare datã, însã, trebuie sã primeascã reacþii din
nu trebuie ignoratã. partea ºefilor. Sã fie apreciat, ºi în felul acesta încurajat,
când face lucruri bune ºi sã i se atragã atenþia, spunându-i-se
Este esenþial pentru succesul unei redacþii sã se cunoascã
unde a greºit, când încalcã regulile redacþiei. „Când randa-
ce aºteaptã echipa redacþionalã de la coordonatorul sãu ºi
mentul unui subaltern scade, cel mai important este sã
ceea ce aºteaptã coordonatorul de la echipã. „Adevãrul este vorbeºti cu el, sã-i cunoºti problemele”, spune redactorul-ºef
cã un feedback constructiv stã la baza eforturilor noastre de de la Curierul zilei. Sunt însã ºi coordonatori de ºedinþã care
a deveni mai buni în ceea ce facem“, spune Butch Ward, nu au reacþie când oamenii din subordine trec prin momente
expert american în probleme de management al redacþiilor. mai dificile. „Nu fac ceva în mod deosebit. Fiecare ziarist
Ward le dã urmãtoarele sfaturi celor care conduc o ºedinþã are astfel de perioade de… relaxare”, este punctul de vedere
de redacþie: „Poate cã astãzi un membru al echipei are al redactorul-ºef adjunct de la ziarul Argeºul.
nevoie de felicitãri pentru un lucru bine fãcut. Poate cã luna Feedback-ul trebuie dat în termeni clari, nu vagi, pentru
viitoare îþi poþi gãsi o orã în programul tãu pentru a-i trece în cã altfel cel vizat nu înþelege clar ce anume i se transmite.
revistã, cu exemple, munca din ultimul timp. Poate cã în „Degeaba îi spui cuiva cã atitudinea sa lasã de dorit. O ast-
iulie vei discuta cu el despre visurile sale ºi despre ceea ce fel de exprimare nu aduce niciun indiciu despre cum ºi de ce
trebuie sã facã pentru a le transforma în realitate” (B. Ward, greºeºte sau ce ar trebui sã facã acea persoanã astfel încât sã
2005). aibã un comportament de apreciat” (Peters, 2001, p.10).
Indiferent cât de sus s-ar afla cineva în ierarhia unei Dacã feedback-ul va fi unul evaziv, sunt ºanse minime sã se
16 redacþii, el cautã întotdeauna semnale din partea ºefilor sãi. schimbe ceva din obiceiurile criticate.
În afarã de latura negativã a feedback-ului, existã ºi fenomenului jurnalistic la Poynter Institute, Statele Unite ale

jurnalism
una pozitivã, când un comportament este apreciat ºi dat ca Americii (Tompkins, 2000). ªedinþele de dimineaþã repre-
exemplu. Specialiºtii susþin cã feedback-ul pozitiv, chiar zintã punctul zero al efortului de creaþie, laboratorul în
dacã este un lucru bun, trebuie tratat cu maximã atenþie. Spre care se încearcã gãsirea formulei de succes pentru ediþia
exemplu, în redacþie se aflã un ziarist care, deºi are o activi- urmãtoare.
tate apreciatã de întreaga echipã, are, totuºi, un defect: nu dã Orele de începere a ºedinþelor de dimineaþã în redacþiile
titluri foarte bune. Ar fi o greºealã – susþin aceiaºi specialiºti argeºene variazã în intervalul 08.00 – 09.30, adicã 08.00 -
– ca ºeful, în dorinþa de a-i da mai multã încredere în propri- la Top, 08.30 - la Argeºul, 09.00 - la Observator argeºean,
ile forþe, sã laude în mijlocul echipei felul în care persoana 09.00 - la Societatea argeºeanã ºi 09.30 - la Curierul zilei.
respectivã ºi-a titrat unele articole, deºi nu meritã acele Durata lor pleacã de la 30 de minute – la Top ºi Curierul – ºi
aprecieri. Se comite astfel o greºealã pentru cã cel care ajunge pânã la o orã ºi jumãtate – Argeºul. Aici se dezbat atât
dãdea titluri neinspirate va crede cã a progresat ºi nu va mai ceea ce se va scrie în numãrul viitor al ziarului, cât ºi ceea
face eforturi pentru a-ºi îmbunãtãþi modul de titrare, iar ce lipseºte din numãrul care este deja pe piaþã. Întâlnirea
restul echipei – sesizând discrepanþa – va crede cã ºeful nu începe cu o revistã a presei locale, continuã cu o analizã a
are calitãþile profesionale necesare sã-ºi dea seama cum ziarul propriu, iar în ultima parte se stabilesc sarcini
aratã un titlu bun. În plus, de fiecare datã când coordonatorul redacþionale pentru apariþia viitoare. Tot acum se traseazã
ºedinþei va mai face aprecieri, acestea vor fi primite cu un termene limitã. În cazul subiectelor mai importante, se dis-
gust amar de cei vizaþi, ºtiindu-se cã ºeful împarte compli- cutã pe marginea modului în care ar trebui sã se facã docu-
mentele cu o mare largheþe. Acesta este poate ºi motivul mentarea, se identificã surse, se alocã resursele umane ºi
pentru care mulþi dintre ziariºtii argeºeni intervievaþi în materiale necesare.
cadrul studiului nostru nu simt nevoia sã fie lãudaþi prea des. Un prim lucru de care ar trebui sã se þinã cont în
Ei ar vrea ca meritele lor sã le fie recunoscute în alt fel, adicã desfãºurarea ºedinþei de dimineaþã este acela ca întâlnirea sã
prin bani. „Cel mai important e ca meritele sã fie recunos- nu se transforme într-un loc de lecturã. ªedinþa trebuie sã
cute financiar. De recunoaºtere moralã suntem cam sãtui” conþinã o evaluare a muncii din ziua precedentã, dar fãrã ca
sau „E bine sã þi se vorbeascã frumos, când e cazul, dar ºi sã reuniunea sã fie un loc pentru citirea ziarului propriu sau a
þi se «recunoascã meritele» prin bani mai mulþi” sunt doar celor concurente. Lectura se va face înainte de ºedinþã, aici
douã dintre punctele de vedere exprimate de cei chestionaþi. trecându-se direct la exprimarea concluziilor.
Cercetãrile au demonstrat cã oamenii solicitã ºi îºi ªedinþa de dimineaþã este locul fertil pentru iniþiative jur-
amintesc acele aprecieri care le confirmã propria lor pãrere nalistice, astfel încât sumarele ziarelor sã nu se bazeze
despre sine. Acesta este ºi motivul pentru care imaginea numai pe relatãrile de la conferinþele de presã sau pe cele de
despre propria persoanã se schimbã foarte greu în timp. În la diferite accidente. Pe o piaþã foarte aglomeratã a cotidi-

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


aceste condiþii, cu mari eforturi va accepta cineva un feedback enelor locale, cu nu mai puþin de cinci titluri, cititorului
ce nu se regãseºte în orizontul sãu de aºteptãri. De aceea este argeºean îi este foarte greu sã aleagã între un ziar sau altul.
nevoie ca feedback-ul sã se dea în mod constant ºi nu trebuie De aceea, în ºedinþe ar trebui sã se punã foarte mare accent
abandonat imediat ce se constatã cã nu-ºi atinge obiectivele. pe creativitate, cea care va diferenþia publicaþiile între ele. O
redacþie care este preocupatã sã cerceteze îºi va ghida citi-
Tipuri de ºedinþã torii cãtre problemele importante ale societãþii. Pentru a se
câºtiga la capitolul originalitate este indicat sã difere nu
În activitatea jurnalisticã existã patru tipuri de ºedinþã,
numai subiectele, ci ºi sursele, astfel încât sã nu fie contac-
care se adreseazã întregii echipe: ºedinþa de dimineaþã, cea
tate aceleaºi persoane de fiecare datã.
de dupã-amiazã, ºedinþa de training ºi cea de tip brain-
ªedinþele au nevoie de un calendar al evenimentelor, dar
storming.
nu trebuie sã se opreascã aici. Dacã întâlnirea începe cu
Cum informaþia devine din ce în ce mai abundentã, iar
împãrþirea subiectelor de pe „agenda zilei”, existã posibili-
noi tehnologii apar în domeniu, ziarele sunt în permanenþã
tatea sã se încarce activitatea ziariºtilor. Toate subiectele tre-
obligate sã vinã cu abordãri, cu idei originale, pentru a se
buie sã aibã ºansa de a fi discutate ºi de aceea este bine ca
pãstra în centrul atenþiei publicului. Publicaþiile trebuie sã-ºi
evenimentele planificate sã fie împãrþite la finalul întâlnirii.
asume tot mai multe riscuri ºi sã continue procesul de ino-
Prin încurajarea iniþiativelor, a jurnalismului de investi-
vare. Ca demersurile sã fie încununate de succes este însã
gaþie, prin abordãri interesante ale unor subiecte care altfel
nevoie de o atentã planificare. Pe termen scurt, planificarea
nu ar trezi un interes prea mare, prin sesizarea ºi captarea
se face în ºedinþele de redacþie ºi mai ales în cele programate
originalului în orice fapt, o publicaþie va câºtiga tot mai
la primele ore ale zilei.
„Unde au dispãrut toate subiectele importante? De ce mulþi cititori. Aceste mãsuri trebuie dublate însã de altele,
reporterii noºtri nu gãsesc ºtiri? Cum poate organizaþia sã cum ar fi acordarea spaþiului în paginile ziarului în funcþie
gãseascã teme de articole pe care nimeni nu le mai are? De de importanþa subiectului.
ce ziariºtii noºtri nu contribuie cu idei la ceea ce ar trebui sã Din pãcate, în presa argeºeanã, ancheta rãzbate din ce în
scriem? Toate aceste întrebãri ºi zeci ca ele aratã cu degetul ce mai greu. Într-un studiu efectuat în 2004 de Centrul
spre un singur punct: redacþia trebuie sã-ºi regândeascã Român pentru Jurnalism de Investigaþie se trage concluzia
ºedinþele de dimineaþa”, spune Al Tompkins, cercetãtor al cã în Piteºti se face jurnalism de investigaþie doar „în 17
jurnalism manierã diplomaticã”. „Liderul presei argeºene este, de îºi creeazã propriile metode de a afla „intenþiile” cititorilor.
departe, cotidianul Curierul zilei. Proprietarul ºi directorul „Stau de vorbã cu oamenii ºi aflu pãrerile lor”, „trag cu ure-
publicaþiei, Constantin Neguþ, spune cã permite publicarea chea”, „mã ghidez dupã telefoanele primite la redacþie” -
de investigaþii, însã într-o manierã nuanþatã. El e convins cã sunt câteva dintre soluþii. Tot în acest context, cineva ne-a
în presa centralã este mult mai uºor de promovat acest tip de declarat: „Nu þin cont de dorinþele publicului, dar tratez arti-
jurnalism, întrucât jurnalistul scrie îndeobºte despre oameni colul ca ºi cum m-ar interesa”.
pe care nu-i cunoaºte. La un ziar local ºi într-o comunitate Cuprinsul ziarelor trebuie sã fie bogat în subiecte, dar
relativ micã, Neguþ spune cã jurnalismul, inclusiv cel de asta nu înseamnã ca accentul în ºedinþa de dimineaþã sã se
investigaþie, trebuie abordat într-o manierã «diplomaticã», punã pe cantitate, ci pe calitate. „De ce sã nu luãm cei 20 de
menitã a lãsa deschise canale de comunicare cu cei vizaþi”, reporteri care produc cele 20 de articole banale de la 20 de
se menþioneazã în studiul amintit (Ozon, Avram, Cândea, evenimente fãrã prea mare importanþã ºi sã le cerem sã se
2004, p. 6). concentreze pe cele mai importante cinci subiecte ale zilei?
Gãsirea unui subiect bun de articol nu este întotdeauna Cinci subiecte, fiecare foarte bine documentat, bine acope-
un lucru uºor, mai ales în cazul redactorilor fãrã prea multã rit cu poze ºi atractiv paginat. Jurnalism de calitate, nu
experienþã. În unele redacþii din Statele Unite ale Americii, stenografie”, spune Tim Porter, ziarist american (Porter,
reporterii au trecutã în fiºa postului obligaþia de a îndosaria 2005). Nu trebuie sã se ajungã însã nici în ipostaza în care
notiþele pe care le-au luat pe parcursul zilei. Puse într-un lungimea unor articole sã acopere sãrãcia temelor.
fiºier comun de calculator, aceste notiþe pot fi consultate de În controversa „calitate contra cantitate”, ziariºtii
fiecare membru al redacþiei. De la aceste însemnãri pot veni argeºeni sunt clar de partea calitãþii. Sunt însã ºi opinii mai
idei pentru alte articole. Prin contribuþia tuturor partici- nuanþate, de genul: „Îmi place sã cred cã punem accent pe
panþilor la o ºedinþã, ideile care la început nu par foarte calitate. Din pãcate, sunt destule ediþii ale ziarului nostru
inspirate pot fi transformate în subiecte excelente. care au fost construite pe cantitate, fãrã creativitate” sau
Temele bune de articole vin de la cititori, concurenþã, „punem accent ºi pe calitate – pentru cã, dacã nu ar fi
surse, comunicate de presã, propriile observaþii. „Ascultând subiecte de calitate, ziarul ar ieºi prost - dar ºi pe cantitate –
ºi observând, întrebând ºi citind, punând lucrurile cap la cap pentru cã, dacã nu ar fi subiecte, ziarul ar ieºi cu vreo douã
în mintea ta – aºa se nasc ideile. Ele par sã izvorascã din cir- pagini în minus”. Altcineva spune: „Calitatea este pe primul
cumstanþe obiºnuite. Poate ingredientul esenþial este o mare plan. Cantitatea conteazã doar atunci când vine vorba de
curiozitate. Ziariºtii se întreabã neîncetat ce îi face pe bani”. Aceasta se întâmplã din cauzã cã ziaristul argeºean
oameni sã se comporte aºa cum se comportã. Cei care se vor este de multe ori plãtit „la bucatã”.
duce ºi vor întreba probabil cã vor veni cu mai multe idei Echipa se întâlneºte în ºedinþa de redacþie pentru a gãsi
decât colegii lor mai indiferenþi” (Metzler, 1986, p. 209). cele mai bune subiecte. Nu fiecare idee de articol se
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

De multe ori, cei care propun subiecte sunt coordonatorii potriveºte însã ºi stilului de muncã al unui reporter. De
de ºedinþã. Aºa se întâmplã ºi în redacþiile argeºene, momen- aceea, este indicat ca cel care conduce o ºedinþã de redacþie
tul ales pentru acest lucru fiind, de regulã, finalul întâlnirii. sã întrebe mai întâi cine vrea sã se ocupe de subiectul pro-
Bruce DeSilva, editor la Associated Press, susþine cã 90% din- pus, înainte sã numeascã el un executant. Pot fi evitate ast-
tre subiecte trebuie sã vinã de la redactori. „Lucrez într-un fel situaþii din cauza cãrora se plânge ºi unul dintre subiecþii
birou cu vedere spre Rockefeller Plaza. Pot vedea faimosul studiului nostru. „Mi se îngreuneazã munca atunci când mi
patinoar, dar acesta este tot ceea ce pot observa din locul se dau subiecte, chiar dacã eu am deja în lucru alte articole
unde îmi petrec majoritatea timpului. (…) Reporterii trebuie grele. Este la fel de dificil când subiectul cerut de ºef nu e
sã fie ochii ºi urechile ziarului”, spune DeSilva (DeSilva, explicat foarte clar ºi nu se potriveºte cu ceea ce ºtiu eu”, ne
2000). spune interlocutorul.
Întrebaþi de criteriile de care þin seama în alegerea În ºedinþele de dimineaþã este momentul favorabil sã se
subiectele pe care le propun în ºedinþele de redacþie, ziariºtii punã tot mai mult accent pe modul în care vor fi abordate ºi
argeºeni dau rãspunsuri de felul: „impact”, „noutate”, tratate temele de articole ºi mai puþin pe logisticã. Se poate
„atractivitate”, „utilitate”, „proximitatea temporalã, spaþialã, rãspunde la sfârºitul ºedinþei, sau chiar într-o întâlnire sepa-
afectivã”. La aceste puncte, literatura de specialitate mai ratã, la întrebãri de genul: „Cu ce mijloc de transport se
adaugã „implicarea personalitãþilor”, „consecinþele”, „exis- ajunge la locul de desfãºurare a evenimentului?”, „Avem un
tenþa conflictului ºi a competiþiei”, „apelul la interesul reportofon disponibil sau un aparat de fotografiat?”.
uman” (Coman, 1997, pp. 23-26). În cadrul anchetei am Procedând astfel, nu se deturneazã discuþia de la ceea ce este
primit ºi rãspunsuri mai puþin „ºtiinþifice”. Astfel, unii cu adevãrat important: modul în care va fi tratat subiectul.
redactori îºi aleg subiectele în funcþie de urmãtoarele: „sã-mi Din pãcate, nici aceastã regulã nu este respectatã în redac-
fie la îndemânã obþinerea informaþiei”, „sã… înþeleg ce þiile mici – cum sunt cele din Piteºti - acolo unde mijloacele
scriu”, „în primul ºi în primul rând sã-mi placã mie”, „þin de transport sunt puþine. Degeaba faci un plan al modului în
seama de instituþiile de care sunt «legat» ºi de ideile de peste care vei aborda un eveniment dacã tu nu ai nici o ºansã sã
noapte”. În stabilirea temelor pe care le vor aborda, o parte ajungi la locul de desfãºurare a acestuia.
dintre jurnaliºtii argeºeni iau în calcul ºi dorinþele publicu- La întâlnirile de dimineaþã ar fi normal ca redactorii sã
18 lui. Numai cã – în lipsa unor sondaje profesioniste – fiecare propunã subiecte despre care deja s-au documentat.
Cercetarea prealabilã nu trebuie sã fie una în amãnunt, ci una fotoreporteri. La Societatea argeºeanã ºedinþa are o jumã-

jurnalism
care sã arate cât de interesantã este povestea respectivã ºi tate de orã ºi, uneori, o mare parte din timp este dedicatã
care sunt piedicile care s-ar ridica în calea cercetãrii jurna- analizei de text, în cazul articolelor deja predate redactoru-
listice. Unii ziariºti argeºeni – în cazul cercetãrii noastre opt lui-ºef. Ziariºtii sunt puºi în acest fel în temã cu greºelile pe
dintre cei 16 redactori chestionaþi - neglijeazã însã acest care le fac astfel încât sã nu le mai repete. La Argeºul,
aspect ºi se trezesc de multe ori, dupã ce ºi-au asumat o prezenþa la ºedinþa de dupã-amiazã nu este atât de importan-
sarcinã în ºedinþa de redacþie, cã nu o pot duce la îndeplinire. tã. În circa 15 minute se citeºte proiectul de sumar fãcut
Fie povestea nu este la fel de interesantã pe cât ºi-au imagi- dimineaþa, redactorii spun dacã au reuºit sau nu sã-ºi îndepli-
nat ei, fie articolul nu poate fi scris în ziua respectivã din neascã sarcinile, însã nu se dau la rescris articole, nu existã
cauzã cã nu se poate ajunge în timp util la o anumitã sursã. nicio reacþie dacã un subiect anume nu a putut fi tratat. În cel
În dorinþa de a nu pierde o zi de muncã, redactorul „trage” mai bun caz, acum se stabileºte articolul de prima paginã.
de subiect, prezentând numai aspectele care îi sunt la ªedinþele de dupã-amiazã încep la ora 14.00 – la Top, la
îndemânã. În marea majoritate a cazurilor, lucru observat în 15.00 – la Argeºul, la 16.00 – la Curierul ºi Societatea, la
mod direct în redacþia Argeºul, articolul este acceptat în 17.00 – la Observator. O ºedinþã de dupã-amiazã care este
forma în care este predat. Rare sunt situaþiile în care respon- programatã mai devreme are avantajul cã îi lasã mai mult
sabilul de numãr îl retrimite pe gazetar pe teren pentru a-ºi timp echipei sã punã în practicã ceea ce s-a hotãrât în cadrul
reface materialul. În redacþiile mici, a scoate un om din cir- întâlnirii, însã are dezavantajul cã evenimente importante s-ar
cuitul unei zile de muncã poate avea repercusiuni dezas- putea întâmpla în „aval” de ea, fapt care nu i-ar mai permite
truoase, în sensul cã nu se strâng suficiente articole pentru a redacþiei sã se coordoneze atât de bine. În acest caz ar trebui
acoperi toate paginile. În schimb, toate aceste obstacole pot sã se þinã legãtura prin intermediul telefonului.
fi evitate dacã se face o predocumentare. Cel de-al treilea tip de ºedinþã este întâlnirea dedi-
În activitatea cotidienelor, o altã categorie de ºedinþã este catã trainingului. Dezvoltarea mijloacelor de comunicare
cea de dupã-amiazã. Aici este momentul pentru o analizã implicã o permanentã perfecþionare a tehnicilor jurnalistice,
serioasã a conþinutului pe care-l va avea ziarul a doua zi. a resurselor folosite. A te mulþumi doar cu bagajul de
Este bine ca echipa sã studieze cu atenþie cea mai mare parte cunoºtinþe pe care le-ai acumulat pânã în prezent este o vi-
a articolelor pentru a sesiza eventualele lipsuri înainte de ziune sinucigaºã, care-ºi va arãta efectele negative nu peste
apariþia pe piaþã, ºi nu ziua urmãtoare, când ziarul este deja mult timp. Investind din ce în ce mai mult în ceea ce ameri-
în mâinile cititorilor. Pe lângã acest aspect, abordarea canii numesc training, adicã în pregãtirea profesionalã, este
serioasã a ºedinþelor de dupã-amiazã poate aduce un plus de o modalitate sigurã de creºtere a eficienþei organizaþiei.
idei, de originalitate. Acum trebuie sã se încurajeze discuþi- Redacþiile puternice nu se fac peste noapte, iar o per-
ile pe diferite teme din sumarul numãrului viitor. Trebuie fecþionare permanentã stã la baza unei dezvoltãri continue a

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


ascultate multe voci, cãutate diferite perspective. capacitãþii de lucru a unei echipe. De training este indicat sã
Un prim pas în derularea ºedinþei de dupã-amiazã este beneficieze atât ºefii, cât ºi subalternii, atât membrii mai
verificarea felului în care membrii echipei ºi-au dus la bun vechi ai redacþiei, cât ºi nou-veniþii.
sfârºit sarcinile asumate în ºedinþa de dimineaþã. În funcþie În plan mondial se vorbeºte de o adevãratã „lume a
de articolele deja predate, se poate face un cuprins, pe pa- învãþatului”, care, din pãcate, are mici reminiscenþe în presa
gini, al ziarului. Se poate începe ºi o dezbatere pe marginea argeºeanã. Aici, discuþiile despre calitatea actului jurnalistic
celor mai importante articole, din care sã se aleagã cele care au loc doar în ºedinþele de dimineaþã sau de dupã-amiazã,
vor ajunge pe prima paginã. Tot acum se trec în revistã
cauzã din care sunt purtate întotdeauna pe fugã, abordeazã
termenele limitã de predare a ultimelor materiale. Se
cam aceleaºi teme ºi nu þin pasul cu noutãþile din domeniu.
încearcã astfel eliminarea oricãrui tip de risc ce îl implicã
Curentul de opinie în rândul ziariºtilor argeºeni este acela cã
activitatea desfãºuratã sub presiunea timpului. Pentru a
rundele periodice de training trebuie sã fie nelipsite. În rea-
preîntâmpina erorile, este nevoie de o atentã planificare ºi de
litate însã, iniþiativele de acest gen sunt puþine. Astfel, la
urmãrirea cu mare atenþie a felului în care fiecare îºi duce la
Argeºul, directorul ºi redactorul-ºef adjunct urmeazã un curs
îndeplinire sarcinile asumate.
de pregãtire profesionalã la Centrul pentru Jurnalism
Redacþiile argeºene acordã o importanþã diferitã întâl-
Independent, organizat de Free Voice ºi Media Academy, din
nirii de dupã-amiazã. Spre exemplu, la Top ºi Curierul zilei
Amsterdam. În curând, în cadrul acestui curs vor fi cooptaþi
întâlnirea dureazã aproximativ o orã ºi serveºte la urmãrirea
gradului de realizare a subiectelor care au fost date în lucru ºi redactorii. Pânã atunci, membrilor redacþiei li se adreseazã
dimineaþa. Tot acum se anunþã idei noi, apãrute în cursul o singurã formã de training – o ºedinþã lunarã cu un cititor
zilei, se fac dezbateri pe marginea articolelor mai impor- fidel, un medic pensionar, care vine ºi le prezintã greºelile pe
tante, se traseazã unghiul de abordare a altora, se stabilesc care el le-a reperat în ziar. Observaþiile sunt de multe ori
titlurile de prima paginã. La Top, în cazul în care informaþia nerealiste, fapt care-l face pe unul dintre subiecþii cercetãrii
trebuie completatã, redactorul pleacã înapoi pe teren sau se noastre sã declare: „O datã pe lunã, un personaj din afarã
documenteazã telefonic. La Curierul, ºedinþa de dupã- vine sã ne «critice» în cadrul unei ºedinþe. Personajul
-amiazã este o ocazie pentru cel care o conduce sã stabi- respectiv nu este specialist, motiv pentru care, deseori,
leascã prime sau referate de penalizare, pentru redactori sau opiniile sale nu sunt de real ajutor”. 19
jurnalism Cum vede redactorul-ºef de la Curierul zilei ºedinþele de Brainstormingul constã în organizarea unor reuniuni cu
training? Iatã ce ne rãspunde: „98% dintre angajaþi au studii participarea persoanelor care cunosc foarte bine problema
superioare. Se ocupã singuri de formarea profesionalã. pusã în dezbatere. Prin emiterea de idei în mod nestingherit,
Redacþia în sine este o ºcoalã de presã”. Unul dintre redac- fãrã teama cã asupra lor se vor face aprecieri sub aspectul
torii adjuncþi de la Top completeazã: „Periodic, vin studenþi valorii, persoanele respective contribuie la obþinerea soluþiei
de la Jurnalism în practicã, iar faptul cã trebuie sã-i explici optime pentru rezolvarea problemei. Conducãtorul ºedinþei
fiecãruia în parte ceea ce trebuie sã facã este ºi pentru mine urmãreºte stimularea gândirii creatoare a participanþilor.
o continuã perfecþionare”. ªedinþele de tip brainstorming ar trebui sã fie nelipsite
Cei din lumea presei trebuie sã conºtientizeze cã, atunci dintr-o redacþie, în condiþiile în care, în jurnalism, creativi-
când ºefii nu pun mare accent pe ºedinþele speciale de trai- tatea trebuie stimulatã în permanenþã. Întotdeauna se simte
ning, nici de partea redactorilor nu existã o dorinþã realã de nevoia unor idei noi de articole, însã reuniunile de acest gen
schimbare, de perfecþionare ºi asta ºi din cauzã cã cei care se pot desfãºura ºi cu scopul de a îmbunãtãþi imaginea ziaru-
progreseazã nu sunt rãsplãtiþi, iar cei care stagneazã nu sunt lui, de a pune pe picioare iniþiative. Din pãcate, la niciunul
pedepsiþi. În lumea complexã din zilele noastre, când trans- dintre cotidienele argeºene nu se organizeazã ºedinþe de tip
formãri sunt întâlnite la tot pasul, liderii redacþiilor trebuie brainstorming.
sã gândeascã global ºi sã-ºi determine echipa sã þinã pasul cu Pentru a avea rezultate maxime, tehnica brainstormingu-
ceea ce e nou. Cunoºtinþele trebuie sã fie reîmprospãtate în lui presupune respectarea unor reguli. Astfel, ºedinþa trebuie
permanenþã, ceea ce e general trebuie completat cu ceea ce programatã la o orã când participanþii sunt mai odihniþi, în
e particular, ziariºtii trebuie sã coreleze informaþiile de spe- principiu dimineaþa, iar întâlnirea trebuie sã se desfãºoare
cialitate cu cele din alte domenii. Limbile strãine ºi într-un cadru confortabil, ºi nu în biroul directorului – spre
Internetul nu trebuie sã reprezinte „enigme” pentru ziariºti. exemplu. Propunerile sunt fãcute într-o formã scurtã, astfel
Tehnicile de redactare, genurile presei, colectarea informaþi- încât sã se adune cât mai multe într-un timp cât mai redus.
ilor, investigaþia jurnalisticã, legislaþia, etica ºi deontologia, Se lucreazã pe considerentul cã prin cantitate se genereazã
cunoºtinþele de marketing ºi management sunt alte sectoare calitate. Participanþii sunt încurajaþi sã emitã idei noi de la
care trebuie explorate în permanenþã. cele care deja existã. Orice punct de vedere va fi acceptat,
Un alt motiv pentru care specialiºtii recomandã per- oricât de fantastic ar putea pãrea. Nu sunt indicate eva-
fecþionarea permanentã este acela cã trainingul este ieftin, cel luãrile, atitudinile critice faþã de ideile emise, deoarece s-a
puþin mai ieftin decât recrutarea ºi angajarea altor membri. constatat cã ele sunt paralizante, sunt duºmanul imaginaþiei.
Cercetãrile au evidenþiat cã, pe termen lung, evitând sã Cercetãrile au demonstrat cã într-un grup de 10 persoane în
investeascã în perfecþionarea echipei, în calitatea actului jur- care critica este înlãturatã se produc 150–200 de idei pe orã.
nalistic, ziarele nu fac altceva decât sã-ºi micºoreze tirajul. În cadrul altei echipe, în care critica este admisã, se produc
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

„Ia naºtere un ciclu care funcþioneazã în felul urmãtor: pe doar 20 de idei pe orã. Este bine ca grupul sã fie eterogen
mãsurã ce veniturile scad din cauza presiunii exercitate de pentru a se asigura o mai mare spontaneitate în emiterea
circulaþia scãzutã a ziarului sau a încasãrilor reduse din pu- ideilor. Toate ideile trebuie reþinute, evaluarea lor având loc
blicitate, organizaþia renunþã la unele cheltuieli pentru a dupã terminarea ºedinþei de brainstorming.
rãmâne profitabilã. Aceste renunþãri reduc subtil calitatea Una dintre provocãrile brainstormingului constã în fap-
sau numãrul de pagini ale ziarului. Toate acestea nu fac tul cã celui care conduce o întâlnire de acest tip îi este foarte
altceva decât sã îndepãrteze alþi cititori, ceea ce va pune o greu sã-i provoace pe participanþi, sã-i facã sã vinã cu idei.
presiune în plus pe circulaþia ziarului, lucru care duce - pe Motivele „tãcerii” pot fi multe: fie participanþii nu-l
viitor - la alte reduceri de cheltuieli, iar cercul vicios conti- agreeazã pe cel care conduce ºedinþa ºi nu acceptã autori-
nuã“ (Rosenstiel ºi Mitchell, 2004, p. 88). tatea acestuia, fie cred cã pãrerile lor nu vor schimba nimic
Preocuparea pentru creºterea performanþelor trebuie sã din cauzã cã ºeful nu încurajeazã creativitatea ºi face,
fie constantã, deoarece nu este bine ca 10 ani de experienþã oricum, tot ceea ce simte el. În plus, unii dintre participanþii
pentru un ziarist sã însemne doar un an de acumulãri, repetat la brainstorming au un mare orgoliu profesional, care nu le
de 10 ori. În redacþiile argeºene, necesitatea unor ºedinþe de dã voie sã împartã cu ceilalþi roadele gândirii lor creative.
training este cu atât mai mare cu cât foarte puþini ziariºti au Potrivit unor studii efectuate în domeniu, în redacþii sunt
urmat studii de specialitate. de douã ori mai multe persoane introvertite decât extrover-
Ultimul gen de ºedinþã identificat este întâlnirea de tite (Peters, 2001, p. 22). Se întâmplã asta pentru cã per-
tip brainstorming. Tehnica brainstormingului a fost con- soanele introvertite preferã sã-ºi exprime gândurile în scris -
ceputã de psihologul american Alex F. Osborn, iar în tradu- cum fac ziariºtii - ºi mai puþin prin viu grai - aºa cum fac
cere liberã înseamnã „asaltul de idei”, „furtunã în creier” sau extrovertiþii, care de multe ori dau glas pãrerilor lor chiar în
„efervescenþa creierului”. Tehnica se bazeazã pe ipoteza cã timp ce acestea iau naºtere.
în orice domeniu de activitate problemele pot fi rezolvate Aºadar, ºedinþele de tip brainstorming dintr-o redacþie
mai bine dacã se gãsesc idei care sã spargã barierele rutinei. sunt mai degrabã populate de persoane introvertite, care au
Ideile existã în stare latentã în cadrul oricãrui colectiv, dar tendinþa de a pãstra tãcerea. Specialiºtii susþin cã ºefii nu
riscã sã se piardã în condiþiile în care nu existã un climat ar trebui sã-i priveascã pe aceºtia ca pe un obstacol în
20 corespunzãtor. calea bunului mers al ºedinþei. Dacã toþi cei prezenþi ar fi
extrovertiþi, ºedinþa s-ar transforma într-o „gãlãgie”, fãrã lor (50% dintre interlocutori spun cã pun accent numai pe

jurnalism
temã ºi direcþie. Prin urmare, cel care conduce întâlnirea ar calitate), sunt jurnaliºti care se simt forþaþi sã-ºi concentreze
trebui sã gãseascã modalitãþile sã-i provoace pe introvertiþi, atenþia ºi pe cantitate. „Lipsa de oameni”, „Un ziar trebuie
sã-i facã sã participe la discuþii, astfel încât ºedinþa sã poatã «umplut» cantitativ mai întâi”, „Când e ziarul mare ºi gol,
profita de pe urma observaþiilor fine pe care ei le fac. În conteazã ºi cantitatea” – sunt argumentele lor. Echipele fiind
acest sens, Sharon L. Peters le dã coordonatorilor de restrânse, creativitatea are ºi ea de sufe-rit: din cauza presiu-
ºedinþã câteva sfaturi: nii timpului, nu i se mai alocã suficiente energii. Spre exem-
„- nu forþa participarea verbalã. Atunci când va fi silitã sã plu, trei dintre redactorii care au spus cã preferã docu-
vorbeascã, o persoanã introvertitã fie va inventa scuze ca sã mentarea unui subiect original în locul unei participãri la o
scape de corvoada participãrii la ºedinþã, fie îºi va concentra conferinþã de presã - semn evident al creativitãþii - au indicat
toatã energia pe capacitatea de a putea vorbi la comandã, cã de multe ori nu-ºi pun în practicã aceastã intenþie din
întrerupând astfel ºirul legãturilor pe care le poate face ºi cauzã cã nu au timp. Pe latura creativitãþii, numãrul mic de
care ar fi mult mai preþioase pentru succesul ºedinþei; angajaþi ai ziarelor ar putea fi compensat, cel puþin în parte,
- distribuie o agendã clarã a subiectelor care se vor dis- cu un training periodic. Chiar dacã sunt puþini oameni,
cuta în ºedinþã, lucru care le va permite introvertiþilor sã aceºtia ar putea avea totuºi o activitate eficientã dacã îºi
înceapã mult mai devreme procesul de analizã ºi, simþindu-se cunosc foarte bine meseria. Din pãcate, în presa argeºeanã
pregãtiþi, sã-ºi expunã concluziile chiar în timpul întâlnirii. „trainingul” se limiteazã doar la sfaturi primite în timpul sau
Apoi, cu timpul, persoanele în cauzã se vor simþi tot mai între ºedinþele de redacþie. Dintre cele cinci cotidiene ana-
confortabil în mijlocul grupului ºi vor începe sã vorbeascã lizate, doar Argeºul are o formã incipientã de trai-ning.
tot mai des ºi tot mai mult; Nevoia de perfecþionare trebuie conºtientizatã în primul rând
- modeleazã forme în cadrul cãrora introvertiþii sã-ºi de ºefi, cei care au puterea de decizie ºi posibi-litatea sã
poatã spune pãrerea dupã ce ºedinþa propriu-zisã s-a faciliteze accesul echipei la runde periodice de training. Cã
încheiat. Fie se programeazã o altã întâlnire peste 24 de ore, ºefii nu conºtientizeazã toþi nevoia de training o dovedeºte
fie le ceri sã aducã a doua zi, în scris, gândurile care le vin urmãtoarea pãrere a unuia dintre ei: „98% dintre angajaþi au
pe parcurs. Introvertiþii vor avea astfel prilejul sã transforme studii superioare. Se ocupã singuri de formarea profesionalã.
ideile marginale în unele bune, iar pe cele bune în unele Redacþia în sine este o ºcoalã de presã” (redactorul-ºef
foarte bune; Curierul zilei).
- invitã în redacþie un specialist care sã le vorbeascã Lipsa unei preocupãri constante pentru îmbogãþirea
membrilor despre persoanele introvertite ºi despre cele bagajului profesional de cunoºtinþe genereazã ºi alte defi-
extrovertite. Cunoscându-se mai bine, cele douã pãrþi vor cienþe în activitatea redacþiilor din Argeº. Prima dintre ele
învãþa sã-ºi aprecieze una alteia calitãþile; este modalitatea incorectã de identificare a subiectelor

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


- nu renunþa la ºedinþele de tip brainstorm. Le vei pentru articole. Prin opþiunile care se fac în ºedinþe, o redacþie
da posibilitatea introvertiþilor ºi extrovertiþilor sã înveþe unii reuºeºte sã capteze, mai mult sau mai puþin, preocupãrile
de la alþii” (Peters, 2001, pp. 23-24). societãþii în care îºi desfãºoarã activitatea. Lipsa unor
Într-o redacþie de cotidian, o ºedinþã de tip brainstorm se cunoºtinþe temeinice în domeniu, îi determinã însã pe doi
poate organiza oricât de des, cu menþiunea cã nu trebuie sã dintre redactori sã aducã în discuþie criterii de genul: „În
aglomereze excesiv activitatea dintr-o zi. Spre exemplu, o primul ºi în primul rând sã-mi placã mie, (…) sã-mi fie la
astfel de ºedinþã poate avea loc pentru a se gãsi o abordare îndemânã obþinerea informaþiei, sã … înþeleg ce scriu” sau
originalã pentru conþinutul pe care-l va avea ziarul cu prile- „Þin seama de instituþiile de care sunt «legat» ºi de ideile de
jul Zilelor Oraºului sau de 8 Martie. peste noapte.” Dorinþele publicului sunt un criteriu luat în
calcul doar de 11 dintre cei 16 redactori chestionaþi, restul
Concluzii mãrturisind cã nu-i intereseazã acest aspect. Niciunul nu jus-
tificã de ce ignorã publicul. În schimb, cineva mãrturiseºte cã
Impresia generalã la capãtul acestei cercetãri este cã nu þine cont de dorinþele publicului, dar „trateazã articolul ca
ziarele argeºene trebuie sã acorde o mai mare importanþã ºi cum l-ar interesa”.
ºedinþei de redacþie. Îmbunãtãþiri se pot face la toate capi- Grav este ºi faptul cã 25% dintre redactorii ches-
tolele, pornind de la o definire mai clarã a acestui moment în tionaþi au declarat cã au pãrãsit cel puþin o datã ºedinþa fãrã
mecanismele ziarului, trecând printr-o organizare mai sã ºtie exact ceea ce au de fãcut. Chiar ºi cei care ies din întâl-
responsabilã, printr-o motivare ºi perfecþionare mai susþinutã nirile de redacþie cu obiective clare, întâmpinã mari greutãþi
a echipei ºi sfârºind cu o comunicare mai bunã între membri. în realizarea acestora din cauzã cã nu fac o predo-cumentare
O primã problemã identificatã, ºi poate cea mai evidentã, pe marginea subiectelor pe care le anunþã. Ca urmare, ei s-au
este cea a numãrului restrâns de jurnaliºti pe care un cotidian trezit, în 50 % din cazuri, cã nu ºi-au gãsit sursele, cã nu au
se poate baza. Având puþini oameni, pornind de la cinci avut suficient timp pentru documentare sau cã subiectul nu a
(cazul Top) ºi pânã spre 25 (Curierul zilei), redacþiile respec- fost atât de important pe cât credeau ei.
tive se confruntã cu o supraaglomerare a sarcinilor care cad Comunicarea dintre cel care conduce ºedinþa ºi restul
în responsabilitatea fiecãrui membru. În aceste condiþii, chiar echipei este un alt capitol care are nevoie de îmbunãtãþiri.
dacã ziariºtii conºtientizeazã importanþa ca-litãþii în munca Critica exageratã, ºi nu analiza responsabilã, este un factor 21
jurnalism care consumã timp ºi stricã relaþiile din redacþie. Critica, ale redacþiei, ziarele argeºene sunt obligate sã progreseze.
asociatã cu „starea în care se gãseºte ºeful”, este consideratã Aceastã necesitate este cu atât mai imperioasã în cazul
de 50% dintre subiecþii cercetãrii drept factorul principal Curierului zilei, acolo unde, dintre cei cinci redactori ches-
care influenþeazã desfãºurarea ºedinþei. Iatã câteva dintre tionaþi, trei au susþinut cã nu cunosc valorile publicaþiei, altul
motivele pentru care ziariºtii argeºeni spun cã au fost criti- nu a rãspuns ºi doar unul a indicat „respectul reciproc ºi
caþi ultima datã: „Nu tratasem din toate unghiurile un comunicarea”.
subiect” sau „Mi s-a reproºat cã nu am dat o ºtire, care la alþii Progrese trebuie sã se facã nu numai în identificarea ºi
era”. Astfel de „rateuri” ale echipei trebuie punctate, dar nu asimilarea valorilor, ci ºi implicarea angajaþilor în creionarea
cu scopul de a „tãia capete”, ci cu intenþia de a nu fi repetate. strategiilor unei organizaþii. În felul acesta va creºte moti-
Tonul pe care se poartã discuþia, felul în care se încurajeazã vaþia, cât ºi randamentul redactorilor.
pluralitatea ideilor sunt extrem de importante pentru În concluzie, este necesar ca redacþiile argeºene sã
comunicarea în mediul organizaþional. Decât sã intre în dis- deschidã bine ochii ºi sã conºtientizeze care le sunt defi-
putã cu superiorul, unul dintre redactorii de la Argeºul cienþele în derularea ºedinþelor de redacþie. Neregulile
susþine cã preferã sã renunþe la poziþia pe care o apãrã: „Ca sesizate nu mai trebuie tolerate. Trecându-le cu vederea, aºa
sã pot judeca în ce mãsurã sunt îndreptãþite argumentele cum au fãcut pânã acum, nu vor face decât sã se per-
ºefului, ar trebui sã discutãm prea mult ºi pierdem timpul.” verteascã ºi mai rãu ºi sã-ºi semneze cu propriile mâini
O dovadã a faptului cã în redacþiile argeºene trebuie sentinþa: dispariþia cititorilor.
îmbunãtãþitã comunicarea este ºi contradicþia care existã
între pãrerile redactorilor ºi cele ale coordonatorilor în pri- Bibliografie
vinþa modului în care se iau deciziile. Dacã nouã dintre cei Christians, Clifford et alii, 2001, Etica Mass Media, Iaºi,
16 redactori sunt de pãrere cã dialogul este greu de realizat Ed. Polirom.
din cauza credinþei cã întotdeauna „ºeful are ultimul Coman, Mihai, 1999, Introducere în sistemul mass-
cuvânt”, coordonatorii ºedinþelor lasã impresia cã pun preþ ºi media, Iaºi, Ed. Polirom.
pe pãrerile subordonaþilor, declarând cã argumentele sunt Coman, Mihai (coord.), 1997, Manual de jurnalism.
cele care decid. Când nu se produce schimbul de idei, Tehnici fundamentale de redactare, Iaºi, Ed. Polirom.
automat ºi creativitatea are de suferit. Graham, Gary & Thompson, Tracy, 1997, Inside
Cu o duratã care atinge în medie o orã, ºedinþele din Newsroom Teams: An Editor’s Guide to the Promise and
presa argeºeanã sunt de multe ori prea lungi, aºa cum ne-au Problems, Media Management Center, Northwestern
declarat 50% dintre redactori. Aceºtia vor ca întâlnirile sã fie University, SUA.
„mai scurte”, „mai concise”, „sã dureze mai puþin cu vreo Mallette, E. Malcolm (editor), 1992, Manual pentru
trei sferturi de ceas”. ziariºtii din Europa Centralã ºi de Est, Bucureºti, WPFC.
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Ar fi indicat ca, mai ales în redacþia Argeºul, ºedinþa de Marinescu, Paul, 1999, Managementul instituþiilor de
dupã-amiazã sã capete o importanþã mai mare, prin alocarea presã din România, Iaºi, Ed. Polirom.
unui spaþiu pentru dezbateri, pentru analiza articolelor. Marinescu, Valentina, 2005, Metode de studiu în comu-
Astfel, se vor sesiza eventualele lipsuri înainte de apariþia nicare, Bucureºti, Ed. Niculescu.
publicaþiei pe piaþã, ºi nu a doua zi dimineaþã, când ziarul Media Management Center, 2002, Managing for excel-
este deja în mâinile cititorilor. Pe lângã acest aspect, abor- lence - measurement tools for quality journalism,
darea serioasã a ºedinþelor de dupã-amiazã poate aduce un Northwestern University, SUA.
plus de idei, de originalitate. Mencher, Melvin, 1991, News Reporting and Writing,
Persoanele care ocupã funcþii de conducere trebuie sã Wm. C. Brown, Dubuque, Iowa.
facã eforturi mai mari ca sã fie accesibile, sã se apropie mai Metzler, Ken, 1986, Newsgathering, second edition,
mult de echipe, de preocupãrile personalului, sã creeze o Prentice – Hall, Inc., Englewood Cliffs, New Jersey.
atmosferã de încredere. Se simte nevoia unor eforturi mai Nicolescu, O (coord.), 2000, Sisteme, metode ºi tehnici
susþinute din partea lor în ceea ce priveºte acordarea feed- manageriale ale organizaþiei, pp. 427-444 Bucureºti, Ed.
back-ului, astfel încât fiecare membru al redacþiei sã ºtie Economicã.
dacã îºi îndeplineºte, bine sau rãu, sarcinile de serviciu. Ozon, Sorin & Avram, Liviu & Cândea, ªtefan, 2004,
Aproape o treime dintre redactorii care au rãspuns la între- Câinele de pazã al patronului, Centrul Român pentru
barea dacã sunt mereu la curent cu aºteptãrile pe care supe- Jurnalism de Investigaþie.
riorii le au de la ei au spus „nu”. Petcu, Marian, 2002, Sociologia mass-media, Cluj-
Primind un feedback constant, membrii echipei vor fi Napoca, Ed. Dacia.
încurajaþi sã cearã tot mai des sfatul coordonatorilor. Se va Peters, Sharon L., 1999, Managing newsroom employees
depãºi astfel imobilitatea din prezent, când ºapte din 16 - A guide to solving common personnel problems, Media
redactori nu au nici cel mai mic dialog cu ºefii lor pe o ast- Management Center, Northwestern University, SUA.
fel de temã. Peters, Sharon L., 2001, Managing newsroom emplo-
Interacþiunea dintre cele douã nivele ale redacþiei se yees: II - How to be a better boss, motivate your staff and
încurajeazã mai ales în ºedinþe ºi, printre altele, are ca rezul- make change happen, Media Management Center,
22 tat definirea unei culturi a organizaþiei. ªi la capitolul valori Northwestern University, SUA.
Rosenstiel, Tom & Mitchell, Amy, 2004, The Impact of ism.org/resources/tools/managers/rules.asp (accesat 15 fe-

jurnalism
Investing In Newsroom Resources, Newspaper Research bruarie 2006).
Journal • Vol. 25, No. 1. Tompkins, Al, 2000, Having Enough Meat, Poynter
Roºca, Luminiþa, 2004, Producþia textului jurnalistic, Institute,
Iaºi, Ed. Polirom. http://www.poynter.org/content/content_view.asp?id=37
Vlãsceanu, Mihaela, 2005, Organizaþia: proiectare ºi 34&sid=8 (accesat la 16 mai 2006).
schimbare – Introducere în comportamentul organizaþional, Ward, Butch, 2005, Editing in a Fishbowl, Poynter
Bucureºti, Ed. Comunicare.ro. Institute,
Weinberg, Steve, 1996, The reporter¢s handbook, New- http://www.poynter.org/column.asp?id=34&aid=80117
York, St. Martin¢s Press. (accesat la 26 martie 2006).
Ward, Butch, 2006, The Value of Feedback, Poynter
Site-uri Institute,
Cleghorn, Reese 1999, How not to be interesting, http://www.poynter.org/column.asp?id=34&aid=96473
American Journalism Review, accesibil online, (accesat la 16 mai 2006).
http:///Article.asp?id=3158 (accesat pe 16 mai 2006).
DeSilva, Bruce, 2000, Creativity in Newsrooms: Article abstract
Suggestions for Editors, Project for Excellence in
Journalism, http://www.journalism.org/resources/tools/man- The newsroom meeting If you fail to plan,
agers/creativity.asp (accesat la 3 mai 2006). you plan to fail
Giles, Robert H., 2003, Attract & Keep the Leaders of
Tomorrow, Poynter Online, http://www.poynter.org/con- The research observes the activity in the newsroom
tent/content_view.asp?id=48929 (accesat la 26 martie meetings from all the five daily newspaper in Arges:
2006). Argesul, Curierul zilei, Observator argesean, Top and
Kurpius, Dave, 2001, Making the most of morning meet- Societatea argeseana).
ings, Pew Center for Civic Journalism, http://www.pewcen- Newsroom meeting is important because it represents the
ter.org/doingcj/civiccat/displayCivcat.php?id=279 (accesat place where is established the way in which the newspaper
în septembrie 2005). will succed to serve its readers, the ways through which it
Libin, Scott M., 2006, The Parenting Parallel, Poynter will satisfy the needs in permanent change of the society. In
Institute, the same meeting are set up the values which are to be
http://poynter.org/column.asp?id=34&aid=97064 (acce- respected, the manner in which the resources will be distrib-
sat la 5 martie 2006). uted. The risks are calculated, the deadlines are fixed, the

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Miller, Edward, 2000, Choreographing a Meeting, praises are given and failures are assumed.
Poynter Institute, „If you fail to plan, you plan to fail” is one of the most
http://www.poynter.org/content/content_view.asp?id=43 important rules in every activity. It is the same in journalism.
73 (accesat la 5 aprilie 2006). Newsroom meetings are part from short term planning. A
Ozon, Sorin & Avram, Liviu & Cândea, ªtefan, 2004, morning meeting that ends in confusion about „who is doing
Câinele de pazã al patronului, Centrul Român pentru what” is not efficient. Newsrooms spend a lot of time redi-
Jurnalism de Investigaþie, http://www.crji.org/arhi- recting crews and thinking up fallback plans at midday when
va/040305.htm (accesat pe 3 august 2004). morning meetings fail to include a full discussion of a story
Rieder, Rem, 1997, Editors You’d Climb Mountains idea. The morning meeting time is an investment in the rest
For, American Journalism Review, of the day.
http://www.ajr.org/article_printable.asp?id=21 (accesat The research point that newsroom meeting structure
august 2005). must respond to the challenges of changing readership and
Porter, Tim, 2005, Expode the newsroom, new journalistic forms. Daily newspapers from Pitesti need
(http://www.mediacenterblog.org/2005/01/explode_the_ to reconsider the “newsroom meeting.” This moment needs
new/ (accesat pe 21 aprilie 2006). more enterprise reporting and less reliance on news confer-
Storin, Matt, 2000, Ten Rules for News Managers, ences and events. A newsroom that enterprises leads the
Project for Excellence in Journalism, http://www.journal- readers towards important issues.

23
Migra]ia jurnali[tilor arge[eni
Mihaela PAN|, absolvent\, Specializarea Jurnalism, Universitatea din Pite[ti

Argument care este afiliatã politic sau economic, lipsa protecþiei în


cazul unor procese în justiþie, abuzurile sexuale, neres-
Judeþul Argeº este o regiune industrializatã puternic, un
pectarea drepturilor de autor, incompatibilitatea unora dintre
teren fertil luptei pentru supremaþie în plan politic ºi eco-
ei cu politica editorialã, programul de lucru suprasolicitant,
nomic, deci mediu propice apariþiilor editoriale ºi audio-
obligaþia gãsirii de clienþi pentru publicitate, dorinþa de
vizuale, punându-se astfel în joc imaginea multor politicieni
ascensiune profesionalã.
sau afaceriºti. În acest mediu socio-economic puternic con-
Obþinerea unei slujbe cât mai bine plãtite, care sã satis-
curenþial, lipsa unei organizaþii profesionale care sã repre-
facã toate aspiraþiile unui jurnalist, îl împinge pe acesta sã
zinte interesele jurnaliºtilor, care sã vegheze asupra modului
facã treptat paºi cãtre alte redacþii unde poate obþine ceea ce
în care îºi practicã meseria, pune foarte multe semne de
îºi doreºte. Din aproape în aproape, el trece pe la diverse
întrebare asupra practicãrii deontologice a profesiei. Atunci
redacþii în cãutarea unui post mai bun, a unei popularizãri
când libertatea presei este încãlcatã, când se simt exploataþi
mai mari, încercând sã avanseze ºi sã capete experienþã. În
sau când sunt nemulþumiþi de recompensarea muncii, unii
media locale aceste mobilitãþi profesionale sunt frecvente.
dintre ei se retrag la instituþii media compatibile cu perso-
Sunt jurnaliºti celebri care au plecat din presa argeºeanã,
nalitatea ºi cu stilul lor, cãutând un „patron media” care le-
ajungând în media naþionale, precum Dana Grecu, care a
ar evalua mult mai generos rezultatele muncii.
lucrat pânã în 2004 la Antena 1 Piteºti, iar acum este prezen-
În studiul de faþã se realizeazã o „deconspirarea” a
tatoare de ºtiri la Antena 3 Bucureºti, Christian Sabbagh fost
cauzelor instabilitãþii profesionale a jurnaliºtilor argeºeni ºi
redactor pe investigaþii la cotidianul Argeºul pânã în 2002,
un portret al jurnalistului din provincie de la începutul mile-
acum este prezentator la Prima TV, Mihaela Mangeac a
niului III.
lucrat la Antena 1 Piteºti ºi la Terra Sat (actualul TVS), pânã
în 2004, iar acum este reporter Realitatea TV, Andreea
Situaþia socio-profesionalã a jurnaliºtilor Marinescu a lucrat la PRO TV Piteºti pânã în 2004, iar acum
din presa argeºeanã este reporter PRO TV Bucureºti. Acestea sunt doar câteva
exemple de jurnaliºti care s-au format pe plan local ºi au
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Presa localã argeºeanã s-a îmbogãþit în ultimii cinci ani migrat în presa naþionalã.
cu noi apariþii editoriale. Actualmente, numai în Piteºti, dupã
Migraþia jurnaliºtilor argeºeni – studiu de caz
mai multe încercãri ale unor ziare de a rezista pe piaþã, existã
ºase cotidiene, apãrute în ordine cronologicã: Argeºul, cel Studiul migraþiei unei categorii profesionale, precum cea
mai longeviv cotidian, Curierul zilei, Observator argeºean, a jurnaliºtilor, este o adevãratã provocare, cauza principalã
TOP, Societatea argeºeanã ºi Viitorul, ultimele douã având fiind scepticismul reprezentanþilor breslei de a se lãsa cer-
acelaºi fondator, Gheorghe Smeoreanu, care a preferat sã nu cetaþi. Ideea este confirmatã ºi de Mihai Coman, care susþine
se mai asocieze cu nici un „sponsor”, punând în jocul totul cã „jurnaliºtii din întreaga lume sunt foarte puþin cooperanþi
pentru a testa dupã cum îi place sã spunã, „primul ziar gra- când vine vorba sã devinã ei pãrþi investigate”.*
tuit din România”. La capitolul apariþii sãptãmânale se Un alt impediment în colectarea informaþiilor necesare
regãsesc în peisajul presei argeºene cinci titluri: Jurnalul de cercetãrii au fost tocmai schimbãrile care au loc în sânul pro-
Argeº, Impact în Argeº, Argeºeanul, Ziarul de Argeº ºi fesiei, îngreunând astfel încercarea de realizare a unor
Reflector argeºean. Media audio – video sunt reprezentate „tipare” sociologice ale profesiei, fenomene care de altfel
zonal de: Antena 1 Piteºti, Alpha TV, (televiziune care ºi-a fac obiectul de studiu al prezentei cercetãri. Un motiv în plus
completat denumirea în funcþie de televiziunea de pe a le de a studia cauzele acestui fenomen, unul dintre efecte fiind
cãrei frecvenþe transmitea), TVS, (fostã Terra Sat), ProTV chiar obstacolul pus studiului.
Piteºti, iar multe alte televiziuni au corespondenþi printre Cercetarea de faþã combinã mai multe metode de investi-
jurnaliºtii care activeazã la acestea. Situaþia posturilor de gare, precum ancheta pe bazã de chestionar autoadministrat ºi
radio este asemãnãtoare celor de televiziune, multe dintre interviul sociologic. Principalele ipoteze de la care s-a pornit
acestea fiind doar staþii de emisie ale posturilor centrale. studiul au fost cã jurnaliºtii argeºeni migreazã de la o instituþie
Din experienþa ºi din discuþiile purtate cu diverºi jur- media la alta din motive financiare, exercitarea profesiei la
naliºti din media locale, activitatea profesionalã le este afec- nivel local aflându-se într-un stadiu hibrid între amatorism ºi
tatã de urmãtoarele aspecte: salariile mici ºi întârzierile la profesionalism, iar lipsã unei organizaþii profesionale în Argeº
plata acestora, lipsa suportului tehnic pentru desfãºurarea determinã ca o parte a angajaþilor din presã sã facã jocul direc-
activitãþii, conflictele între colegi sau cu superiorii, îngrãdi- torilor ºi patronilor media, lãsând pe locul doi libertatea de
24 rea libertãþii de exprimare ºi de creaþie din partea conducerii exprimare, aºa cum este definitã în deontologia profesionalã.
Obiectivele acestei cercetãri sunt de a contura imaginea Dupã venit, jurnaliºtii chestionaþi au urmãtoarea dis-

jurnalism
jurnalistului piteºtean, de a evidenþia motivele pentru care tribuþie: 10% - sub 300 RON, 41,4% între 300 – 500 RON,
acesta a ales aceastã profesie, în aceeaºi mãsurã sã clarifice 30% între 500 – 700 RON, 18,6% peste 700 RON.
motivele pentru care migreazã în breaslã, deoarece o pro- Din asocierea distribuþiei dupã venit cu a celei dupã
blemã conºtientizatã are mai multe ºanse de soluþionare. studii se constatã cã doar 2 jurnaliºti cu studii liceale au un
Aplicarea chestionarului a vizat un eºantion de 115 jur- venit sub 300 RON, 6 între 300 ºi 500 RON, 3 între 500 ºi
naliºti. Dintre aceºtia, doar 70 au completat chestionarul, 700 RON ºi 4 peste 700 RON. Dintre jurnaliºtii cu studii
ceilalþi motivând prin lipsa de timp ºi de interes faþã de superioare, 2 au un venit sub 300 RON, 15 între 300 ºi 500
cercetãrile studenþeºti. Un aspect notabil este reacþia acesto- RON, 11 între 500 ºi 700 RON ºi 6 peste 700 RON. Dintre
ra la aflarea temei ce urmeazã a fi studiatã. Unii dintre ei au cei cu studii de specialitate 3 au un venit sub 300 RON, 7
zâmbit ºi s-au arãtat interesaþi de rezultatele cercetãrii, iar între 300 ºi 500 RON, 7 între 500 ºi 700 RON ºi 3 peste 700
alþii au rãmas uimiþi, simþindu-se uºor lezaþi de termenul de RON. Faptul cã doar 3 jurnaliºti din cei 20 care au studii de
„migrator”. specialitate obþin peste 700 RON îi descurajeazã pe cei care
În studiul migraþiei jurnaliºtilor am considerat relevante sperã sã trãiascã decent practicând în mod profesional jur-
datele privind sex-ul, vârsta, starea civilã, studiile, venitul ºi nalismul. În mod cert, faptul cã 13 din 70 de jurnaliºti ches-
numãrul copiilor aflaþi în întreþinere. Fãcând anumite core- tionaþi au declarat cã au un salariu ce depãºeºte 700 RON,
laþii între aceste variabile descoperim structura categoriei este un argument puternic sã afirmãm cã salarizarea
profesionale, în fapt, cine sunt jurnaliºtii argeºeni, nivelul proastã din plan local este cauza numãrul unu a migraþiei
lor de salarizare, de pregãtire profesionalã, vârsta ºi înda- din interiorul breslei, ºi chiar mai mult, cauza reorientãrii
toririle sociale prin determinarea stãrii civile ºi a numãrului profesionale.
de copii aflaþi în întreþinere. Aceste variabile clasificã 60% dintre jurnaliºtii chestionaþi nu au copii în îngrijire
nevoile ºi aspiraþiile jurnaliºtilor, devenind, implicit, factori ceea ce denotã cã aceºti jurnaliºti nu au responsabilitãþi
care influenþeazã migraþia atât în interiorul, cât ºi în exte- sociale care i-ar împiedica sã ia decizii majore în sfera pro-
riorul profesiei. Interpretarea datelor ºi corelarea informaþi- fesionalã. Lipsa grijilor parentale pune în prim plan grija
ilor obþinute s-a efectuat cu ajutorul programului de prelu- faþã de sine, oferindu-le astfel libertatea de miºcare în câm-
crarea a datelor statistice SPSS. pul profesional.
Din corelaþia între distribuþia jurnaliºtilor dupã vârsta cu Întrebaþi câte profesii (ocupaþii) au schimbat pânã la
cea dupã sex reiese cã printre cei chestionaþi existã 20 de momentul chestionãrii, 20% nu au schimbat nici o profesie,
femei între 21 ºi 30 de ani, 11 între 31 ºi 40 ºi doar patru 38,6% au schimbat o singurã profesie, 28,6% au schimbat 2
femei peste 41 de ani, 2 bãrbaþi au sub 20 de ani, 13 între 21 profesii, 12,9%au schimbat peste 3 profesii. Cei mai mulþi
ºi 30 de ani, 16 între 31 ºi 40 ºi 4 peste 41 de ani. Având în dintre jurnaliºtii chestionaþi, 38,6%, au schimbat o singurã

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


vederea cã ponderea cea mai mare o au jurnalistele cu vâr- profesie, alegând astfel sã lucreze în presã. Migraþia în
sta cuprinsã între 21 ºi 30 de ani, gradul de instabilitate pro- aceste cazuri are un caracter extraprofesional, fãcându-se
fesionalã este mare din cauza faptului cã aceste persoane din alte domenii de activitate cãtre jurnalism.
sunt în continuã transformare – aspirã la o ascensiune ie- Realizând o conexiune între distribuþia dupã numãrul
rarhicã, sunt în perioada întemeierii unei familii, fie cã se profesiilor schimbate cu distribuþiile dupã:
cãsãtoresc în altã zonã, fie cã se dedicã îngrijirii copilului. - studii, se evidenþiazã ponderea cea mai mare a
Numeric, acestea sunt urmate de bãrbaþii cu vârsta între 31 jurnaliºtilor cu studii superioare, care au schimbat o singurã
ºi 40 de ani. Pentru mulþi dintre ei, prioritar în aceastã profesie, aceºtia fiind urmaþi de cei care au schimbat douã
perioadã din viaþã este asigurarea unui trai decent familiei. profesii. Dintre jurnaliºtii cu studii de specialitate doar 4 nu
În acest sens se vor orienta cãtre o slujbã bine plãtitã, dar ºi-au schimbat profesia, cei mai mulþi dintre ei, 9, au schim-
care sã le permitã ºi timp liber pentru a petrece cu familia. bat o singurã profesie, 4 dintre ei peste 2 profesii, iar 3 peste
Din analiza distribuþiei jurnaliºtilor dupã starea civilã ºi 4 profesii.
a celei dupã vârstã reiese cã ponderea cea mai mare dintre - venit, se demonstreazã cã cei mai mulþi jurnaliºti care au
cei chestionaþi o au cei necãsãtoriþi, cu vârsta între 21 ºi 30 un salariu între 300 ºi 500 RON au schimbat o singurã pro-
de ani, urmaþi de cei cãsãtoriþi cu vârsta între 31 ºi 40 de ani. fesie, fiind urmaþi de cei cu un venit între 500 ºi 700 RON
Ponderea mai mare a jurnaliºtilor tineri necãsãtoriþi justi- care au schimbat douã profesii. La polul opus se aflã doar
ficã gradul sporit de migraþie profesionalã prin dorinþa de a
doi dintre jurnaliºtii cu venitul între 300 ºi 500 RON ºi trei din-
acumula experienþã.
tre cei care obþin peste 700 RON au schimbat peste 3 profesii.
În ceea ce priveºte studiile de specialitate, un sigur jur-
- aprecierile condiþiilor de muncã actuale, remarcã pon-
nalist sub 20 de ani, 8 jurnaliºti între 21 ºi 30 de ani, 7 între
derea cea mai mare o au jurnaliºtii cei mai migratori a cãror
31 ºi 40 de ani ºi doar 4 dintre cei care au peste 41 de ani au
studii de specialitate în domeniul jurnalismului. activitatea le este îngreunatã de lipsa suportului material.
Faptul cã 28,6% dintre respondenþi au studii de specia- - aprecierea avantajelor de a fi jurnalist, ponderea cea
litate justificã pe de-o parte slaba pregãtire a celor care mai mare o au jurnaliºtii care au schimbat douã profesii,
lucreazã în media locale ºi pe de altã parte necunoaºterea alegând probabil media datoritã posibilitãþii de a se implica
unor constrângeri deontologice în ceea ce priveºte migraþia activ în problemele societãþii. Acest atribut al presei a fost
de la o instituþie media la alta. recunoscut de cei mai mulþi dintre respondenþi. 25
jurnalism Urmãtoarea întrebare s-a referit strict la numãrul a – motive financiare – 37,1%
locurilor de muncã schimbate în presã. Distribuþia rezul- b – conflicte cu superiorii – 20 %
tatelor este urmãtoarea: 25,7% au schimbat un loc de muncã, c – îngrãdirea libertãþii de exprimare 10%
25,7% au schimbat 2 locuri de muncã, 27,1% au schimbat 3 d – alte motive – 15,8%
locuri de muncã, iar 21,4% au schimbat peste 4 locuri de e – nu rãspund – 17,1%
muncã. Pentru 37,1% dintre respondenþi, principalul factor de
Cei mai mulþi dintre jurnaliºtii chestionaþi, 27,1%, au insatisfacþie la locul de muncã este modul de salarizare,
schimbat 3 locuri de muncã în media. Acest procent confirmã acesta fiind urmat de conflictele cu superiorii, 20%, de alte

ipotezele studiului, implicit faptul cã în media localã jur-


naliºtii sunt adevãraþi migratori, schimbându-ºi cu uºurinþã motive neprecizate, 15,8%, iar îngrãdirea libertãþii de expri-
locul de muncã. Cu acelaºi procent, 25,7%, se situeazã jur- mare are un procent de doar 10%. Surprinzãtor este pro-
naliºtii care au schimbat unul, respectiv douã locuri de centul de 17,1% al jurnaliºtilor care nu rãspund la aceastã
muncã în media. Deºi procentual se claseazã pe ultimul loc, întrebare.
21,4% dintre jurnaliºti au schimbat peste patru locuri de Pentru jurnaliºtii cu studii superioare principalul motiv
muncã. Diferenþa infimã dintre procente denotã caracterul invocat la schimbarea locului de muncã este cel financiar,
fluctuant al forþei de muncã din presa localã. urmat de relaþia tensionatã pe care o aveau cu superiorii.
Jurnaliºtii cu vârsta cuprinsã între 21 ºi 30 de ani au Acelaºi lucru a fost susþinut ºi de jurnaliºtii cu studii de spe-
schimbat douã locuri de muncã, fiind urmaþi de cei cu vârsta cialitate, doar doi invocând drept motiv de migraþie îngrãdi-
cuprinsã între 31 ºi 40 de ani care au schimbat patru locuri de rea libertãþii de exprimare, ºi de cei care au un venit între
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

muncã. Jumãtate dintre jurnaliºtii care au peste 40 de ani au 300 ºi 500 RON. Jurnaliºtii cu venitul de peste 700 RON au
rãmas fideli unui sigur loc de muncã. Peste jumãtate dintre argumentat ca principal motiv al schimbãrii locului de
jurnaliºtii cu studii superioare au schimbat patru locuri de muncã lipsa unui salariu satisfãcãtor, nici unul dintre ei însã
muncã. Practic, jurnaliºtii cu studii superioare au simþul mi- nu a motivat într-un fel sau altul îngrãdirea libertãþii de
graþiei mult mai dezvoltat. Dintre jurnaliºtii cu studii de spe- exprimare.
cialitate, 8 au schimbat trei locuri de muncã ºi câte patru la - vârstã, pentru jurnaliºtii care au între 21 ºi 30 de ani
celelalte categorii. La polul opus, existã doar un singur jur- insatisfacþia financiarã a fost cauza pãrãsirii locului de
nalist cu studii liceale care a schimbat patru locuri de muncã. muncã. Aceºtia sunt urmaþi ca ºi pondere de jurnaliºtii cu
Jurnaliºti care au un venit între 300 ºi 500 RON au vârsta cuprinsã între 31 ºi 40 de ani care au expus ca princi-
schimbat una sau douã locuri de muncã, dar ponderea cea pale motive veniturile mici ºi conflictele cu superiorii. La
mai mare o au cei cu un venit între 500 ºi 700 RON, schim- polul opus se aflã un singur jurnalist de peste 40 de ani, pen-
bând douã locuri de muncã. Cei mai mulþi dintre jurnaliºtii tru care îngrãdirea libertãþii de exprimare a fost motivul
care au un venit peste 700 RON au schimbat peste 3 locuri renunþãrii la locul de muncã.
de muncã, fiind urmaþi de cei care au schimbat peste 4 locuri Trebuie remarcat faptul cã banii ºi conflictele cu superi-
de muncã. Dupã numãrul profesiilor schimbate, ponderea orii sunt principalele motive pentru care jurnaliºtii aleargã
cea mai mare o au jurnaliºtii care au schimbat douã profesii dintr-o parte în alta a breslei, îngrãdirea libertãþii de expri-
ºi trei locuri de muncã în media ºi dintre cei mai migratori, mare având procentajul cel mai mic. Altfel spus, libertatea
care au schimbat peste patru profesii, cei mai mulþi au de a profesa nu este esenþialã, înþelegerile financiare ºi
schimbat patru locuri de muncã în presã. relaþia cu ºeful fãcând legea în redacþiile locale.
Faptul cã cei mai mulþi dintre jurnaliºtii chestionaþi care Din aceastã concluzie ne întrebãm care sunt motivele
au un venit de peste 700 RON au schimbat cel puþin 3 locuri pentru care au ales sã lucreze în presã. La acest lucru face
de muncã în presã evidenþiazã ca principalã cauzã a referire întrebarea 4, ale cãrei rezultate se distribuie astfel:
migraþiei motivele financiare, rezultat confirmat ºi de inter- a – vocaþie ºi pasiune pentru jurnalism - 31,4%
pretarea rãspunsurilor la întrebarea 3. b – implicarea activã în societate – 41,4%
Distribuþia motivelor pentru care jurnaliºtii argeºeni c – libertatea de exprimare – 17,2%
26 ºi-au schimbat locul de muncã din presã este urmãtoarea: d – raþiuni de ordin financiar – 10%
Principalul motiv pentru care 41,4% dintre jurnaliºti au Puºi sã clasifice o serie de motive posibile care ar deter-

jurnalism
ales sã lucreze în mass-media este implicarea activã în socie- mina pãrãsirea locului de muncã, clasamentul format dupã
tate. Posibilitatea de a ajuta oamenii, de a fi la curent cu opþiunile jurnaliºtilor argeºeni este urmãtorul: pe locul întâi
informaþia ºi de a trãi în mijlocul evenimentelor pare sã fie se aflã salarizarea nesatisfãcãtoare, pe locul doi, îngrãdirea
argumentele pentru care cei chestionaþi au intrat în jocul pre- libertãþii de exprimare, pe locul trei, dorinþa de ascensiune
sei. Aceºtia sunt urmaþi de cei pentru care aceastã profesie pe plan profesional, pe locul patru, conflicte colegiale sau cu
este vocaþie ºi pasiune ºi de cei care au ales presa pentru a-ºi superiorii, iar pe ultimul loc, alte motive.
folosi libertatea de exprimare. Ponderea cea mai micã o au Sintetizând rãspunsurile la întrebarea 3 „Care sunt
jurnaliºtii care au ales acest domeniu gândindu-se la bani. motivele pentru care v-aþi schimbat locul (locurile) de
Jurnaliºtii cu studii superioare au invocat ca motiv numãrul muncã din presã?”, la care motivele financiare au avut cel
unu implicarea în societate, pe locul urmãtor clasificând mai mare procent – 37,1%, la întrebarea 5 „Care ar fi
vocaþia ºi pasiunea pentru acest domeniu. La polul opus se motivele care v-ar determina sã renunþaþi la cariera în
aflã jurnaliºtii cu studii de specialitate pentru care partea media?”, unde salariul mai mare într-un alt domeniu a fost
financiarã este mai puþin importantã, în favoarea libertãþii de ales de 41,4% dintre respondenþi, ºi pe acest clasament rea-
exprimare, a vocaþiei ºi a dorinþei de implicare în societate. lizat de jurnaliºtii chestionaþi, am trei argumente din care
Foarte mulþi jurnaliºti, pentru care motivul principal de reiese în mod clar cã cea mai mare problemã care stã la
migraþie sunt banii, au ales sã intre în breaslã din pasiune baza fenomenului de migraþie al jurnaliºtilor argeºeni este
pentru meserie ºi din dorinþa implicãrii active în societate. insatisfacþia financiarã. Salariul nemotivant în raport cu
Distribuþia principalelor motive care determina sã munca depusã ºi cu presiunile economico-sociale ale soci-
renunþe la cariera în media este urmãtoarea: etãþii, pe care jurnaliºtii trebuie sã le înfrunte pentru a
a – salariu motivant în alt domeniu – 41,4,% supravieþui altereazã întregul sistem media local.
b – suprimarea libertãþii de exprimare – 17,1 % Greutãþile întâmpinate la debutul în presã are urmãtoarea
c – afacere proprie – 14,3% strcturã:
d – obosealã ºi probleme de sãnãtate – 7,2% a – nici una – 24,3%
e – alte motive – 8,6% b – lipsa de experienþã – 24,3%
f – nici nu mã gândesc – 11,4% c – acces îngreunat la informaþie datorat necunoaºterii
Principalul motiv pentru care 41,4% dintre jurnaliºti ar oraºului ºi a instituþiilor – 12,9%
renunþa la cariera în media este obþinerea unui salariu mult d – rãutãþile colegilor – 7,1%
mai mare într-un alt domeniu. Aceºtia sunt urmaþi de jur- e – lipsa suportului material (legitimaþie, aparat foto, cal-
culator) – 14,3%
f – programul de lucru – 8,6%

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


g – lipsa notorietãþii – 8,6%
Întrebaþi care sunt greutãþile întâmpinate la debutul în
presã, 24,3% dintre jurnaliºtii chestionaþi nu au avut nici un
impediment la intrarea în breaslã. În egalã mãsurã, pentru
unii dintre ei lipsa de experienþã a fost obstacolul pe care
l-au avut de trecut la început. O altã problemã cu care s-au
confruntat 14,3% dintre respondenþi a fost lipsa suportului
material, constând fie în lipsa unui fotograf sau a unui aparat
de fotografiat, a unui calculator sau a accesului la Internet,
fie în lipsa legitimaþiei. Aceste lipsuri care îngreuneazã
activitatea noilor intraþi în domeniu sunt create pe de-o
naliºtii pentru care suprimarea libertãþii de exprimare i-ar parte de managementul prost al instituþiei de presã, iar pe de
determina sã pãrãseascã breasla. Un alt motiv de renunþare altã parte de insuficienta comunicare între nou-veniþi ºi
la cuvântul scris sau vorbit pentru o parte dintre jurnaliºtii superiori. Accesul la informaþie îngreunat de necunoaºterea
chestionaþi în reprezintã demararea unei afaceri proprii, iar oraºului ºi a instituþiilor reprezintã un alt obstacol recunos-
pentru alþii oboseala ºi problemele de sãnãtate. Pentru 11,4% cut de 12,9% dintre jurnaliºti, acesta fiind urmat în egalã
dintre jurnaliºti, renunþarea la presã nici nu intrã în calcul. mãsurã de programul de lucru încãrcat ºi de lipsa notori-
Cei mai mulþi dintre jurnaliºtii cu un venit între 300 ºi 500 etãþii, invocate în egalã mãsurã de 8,6% dintre jurnaliºti.
RON ar renunþa la presã pentru un salariu motivant într-un Doar 7,1% dintre respondenþi au suferit la debutul în presã în
alt domeniu, ponderea cea mai micã înregistrându-se la jur- urma rãutãþilor colegilor, care nu le-au creat un mediu încura-
naliºtii cu venitul de peste 700 RON care ar renunþa la media jator pentru desfãºurarea activitãþii. Cei mai mulþi dintre jur-
din motive de obosealã sau având probleme de sãnãtate. naliºtii cu studii superioare principalele obstacole la intrarea în
Pentru jurnaliºtii argeºeni tentaþia profesãrii într-un alt breaslã au fost lipsa experienþei ºi cea a suportului material.
domeniu mai bine plãtit este destul de mare, ceea ce pune Analizând rãspunsurile jurnaliºtilor, la debutul în presã
semne de întrebare în privinþa loialitãþii faþã de profesia pe cei mai mulþi dintre ei au afirmat cã lipsa experienþei a fost
care o au ºi asupra modului în care o exercitã. singurul impediment, ceea ce confirmã cã majoritatea 27
jurnalism jurnaliºtilor s-au format la locul de muncã, profesio- sau funcþia pe care o au în instituþia de presã, ci pasiunea,
nalizarea fãcându-se dupã standardele practicii din fiecare atmosfera colegialã ºi renumele acesteia.
instituþie media. Raportându-se la condiþiile de muncã din redacþii,
Avantajele de a fi jurnalist sunt recunoscute în presa rãspunsurile se distribuie astfel:
locala argeºeanã ca fiind: a) am tot ce-mi doresc pentru buna desfãºurare a acti-
a – implicarea activã în societate – 42,9% vitãþii – 18,6%
b – libertatea de exprimare – 7,1% b) mã descurc cum pot pentru a-mi îndeplini obiectivele
c – profesie activã, satisfacþia de sine – 30% – 37,1%
d – soluþionarea problemelor personale ºi fondarea unui c) îmi lipseºte suportul material, fapt pentru care activi-
sistem de relaþii – 12,9% tatea îmi este îngreunatã – 41,4%
e – fondator de opinii – 5,7% d) alt rãspuns…– 2,9%
f – nu rãspund – 1,4% Condiþiile de muncã actuale sunt apreciate de cei mai
Pentru 42,9% dintre jurnaliºtii chestionaþi implicarea mulþi dintre jurnaliºti ca fiind nesatisfãcãtoare, 41,4% dintre
activã în societate este avantajul esenþial pe care îl au ei lipsindu-le suportul material, fapt pentru care activitatea
exercitându-ºi profesia. Aceºtia sunt urmaþi de 30% dintre le este îngreunatã. Aceºtia sunt urmaþi de unii dintre ei ceva
colegii lor care au ales sã lucreze în presã datoritã faptului cã mai descurcãreþi, 37,1%, care recurg la tot felul de
este o profesie activã, care le oferã satisfacþia de sine. Pentru improvizaþii pentru a-ºi îndeplini obiectivele. Doar 18,6%
o parte mai micã dintre ei, 12,9%, avantajul de a profesa în dintre respondenþi au tot ce doresc pentru buna desfãºurare a
acest domeniu reprezintã soluþionarea problemelor perso- activitãþii.
nale ºi fondarea unui sistem de relaþii, de care sã se Majoritatea jurnaliºtilor cu studii superioare se descurcã
foloseascã atunci când au nevoie. Cei mai puþini dintre ei, cum pot pentru îndeplinirea scopurilor, cei mai mulþi dintre
5,7%, vãd în aceastã meserie posibilitatea de a fi fondator de cei cu studii de specialitate au recunoscut cã lipsa suportului
opinii. tehnic le îngreuneazã meseria, iar cei mai mulþi dintre cei
Jurnaliºtii cu studii de specialitate recunosc drept avantaj care recunosc aceastã lipsã ºi efectele ei au vârsta cuprinsã
faptul cã au o profesie activã, care le oferã satisfacþia de între 21 ºi 30 de ani. Cu toate acestea, lipsa acutã a logisticii
sine, simþindu-se implicaþi activ în societate. Aceeaºi opinie au resimþit-o jurnaliºtii care au schimbat 3 locuri de muncã.
o împãrtãºesc ºi cei mai mulþi dintre jurnaliºtii cu studii de În mod evident acest lucru poate fi pentru ei unul dintre
specialitate, de cãtre cei care câºtigã între 300 – 500 RON motivele în plus pentru care ºi-au schimbat locul de muncã.
ºi de cei care au schimbat peste patru locuri de muncã. Raportând opþiunile privind condiþiile de muncã actuale
Avantajul, recunoscut de cei mai mulþi dintre jurnaliºtii cu greutãþile întâmpinate la debutul în presã, apare o situaþie
chestionaþi, este cã profesia le oferã ºansa de a se implica extrem de remarcabilã. Ponderea cea mai mare o au
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

activ în societate, de a fi la curent cu actualitatea ºi de inter- jurnaliºtii care s-au lovit la debutul în presã de lipsa de expe-
veni acolo unde este cazul. Viziunea jurnaliºtilor despre rienþã, apreciind cã se descurcã cum pot pentru a-ºi face
avantajele pe care le vãd în profesie exprimã implicit ideea meseria. Un început fãrã experienþã ºi fãrã suport tehnic
acestora despre rolul jurnalistului ºi despre misiunea asigurat de angajator este chiar un mare balon de încercare
exercitãrii profesiei. la începutul carierei.
Pentru majoritatea jurnaliºtilor chestionaþi, 67,1%, un Aceastã corelaþie este ºi un test de sinceritate. Cei mai
salariu motivant depãºeºte 1000 RON, iar mai puþin de un mulþi dintre cei care au afirmat cã meseria le este îngreu-
sfert dintre ei s-ar mulþumi ºi cu salariul mediu pe economie natã de lipsa logisticii sunt aceia care nu au întâmpinat nici
ºi prime. Acest rezultat subliniazã faptul cã, un salariu cât un obstacol la debutul în presã. Aici rãspunsul la întrebarea
mai mare este principala motivaþie în profesie. anterioarã este îndoielnic, mulþi dintre jurnaliºti preferând
Opþiunile jurnaliºtilor privind punctele de atracþie la sã ascundã realitatea cãreia i-au fãcut faþã.
locul de muncã se distribuie astfel: Peste 60 % dintre respondenþi nu sunt afectaþi de schim-
a) renumele instituþiei – 17,1% barea directorului sau managerului instituþiei de presã la care
b) funcþia pe care o aveþi – 7,1% lucreazã, ceilalþi încercând sã se adapteze pretenþiilor noii
c) salariul – 11,4% conduceri. Jurnaliºtii care au migrat din motive financiare
d) pasiunea pentru jurnalism – 42,9% nu se simt afectaþi de schimbarea managerului. Pe cei mai
e) mediul colegial – 17,1% mulþi dintre jurnaliºtii care ºi-au schimbat locul de muncã
f) alt rãspuns ... – 4,3% din presã având divergenþe cu superiorii par sã-i afecteze
Pentru majoritatea jurnaliºtilor chestionaþi, 42,9%, pasiu- schimbarea în cazul în care nou-veniþii ar impune altã
nea pentru jurnalism este principalul motiv de atracþie la politicã editorialã sau dacã ar lua decizii care sã le perturbe
locul de muncã, fiind urmaþi de cei pentru care renumele activitatea. O mare parte dintre jurnaliºtii chestionaþi sunt de
instituþiei ºi mediul colegial sunt importante la locul de pãrere cã avantajul implicãrii active în societate nu le poate
muncã. Salariul reprezintã o atracþie doar pentru 11,4%, pe fi perturbat de schimbarea managerului. În schimb, explica-
ultimul loc aflându-se atracþia pentru funcþie. bil, cei mai afectaþi de schimbarea conducerii se simt jur-
Din aceste rezultate reiese cã principala atracþie la locul naliºtii care-ºi privesc meseria ca pe un mijloc de soluþionare
28 de muncã pentru jurnaliºtii argeºeni nu o reprezintã banii a problemelor personale ºi de fondare a unui sistem de relaþii.
Întrebaþi cum au reacþionat în cazurile în care li s-a 500 RON au sesizat necesitatea înfiinþãrii unei organizaþii

jurnalism
„comandat” un articol ºi/sau în care li s-a restricþionat publi- profesionale locale, ponderea cea mai mare a celor care
carea altuia de cãtre factorii de decizie din instituþia media în militeazã pentru o organizaþie profesionalã au studii de spe-
care lucreazã, 35,7% dintre respondenþi nu s-au lovit de cialitate ºi studii superioare. La polul opus aflându-se jur-
aceastã problemã, fiind urmaþi de 28,6% de jurnaliºti care s-au naliºtilor cu vârsta cuprinsã între 21 ºi 40 de ani, total de-
conformat ºi au acceptat situaþia. Foarte puþini dintre ei s-au zinteresaþi de acest aspect. Aproape toþi jurnaliºtii migratori
revoltat sau ºi-au dat demisia - 14,3%, respectiv 8,6%, restul din motive financiare susþin nevoia unei organizaþii profe-
refuzând sã rãspundã la aceastã întrebare. Jurnaliºtii cu vârs- sionale în Piteºti, precum ºi cei care au migrat din cauza con-
ta cuprinsã între 21 ºi 30 de ani preferã sã se conformeze, flictelor cu superiorii sau din cauza îngrãdirii libertãþii de
acceptând situaþia, iar cei cu mai mult curaj, revoltându-se exprimare. Majoritatea jurnaliºtilor care s-au lovit la debut
sau demisionând, sunt jurnaliºtii cu vârsta cuprinsã între 31 de lipsa experienþei s-ar implica într-o organizaþie profesio-
ºi 40 de ani. Cei mai mulþi dintre cei care s-au revoltat au un nalã. Dintre cei care nu considerã necesarã înfiinþarea unei
venit între 300 ºi 500 RON, doar un singur jurnalist care organizaþii profesionale, cei mai mulþi nu au întâmpinat nici
câºtigã peste 700 RON ºi-a dat demisia atunci când i s-a o greutate la debutul în presã. Doar 8 dintre cei care s-au
comandat sã scrie sau când i s-a restricþionat dreptul la revoltat sau ºi-au dat demisia s-ar implica într-o organizaþie
exprimare. Dupã sex, jurnalistele nu s-au confruntat cu o profesionalã, cea mai mare parte dintre aceºti jurnaliºti sunt
astfel de situaþie, iar acolo unde s-a întâmplat aºa ceva, s-au sceptici la înfiinþarea unei organizaþii profesionale locale.
compromis, acceptând situaþia. Bãrbaþii au cea mai mare Distribuþia principalelor situaþii în care jurnaliºtii arge-
pondere în cazurile de revoltã împotriva abuzurilor edito- ºeni ar fi putut beneficia de ajutorul unei astfel de organizaþii
riale. Majoritatea jurnaliºtilor cu studii superioare nu au este urmãtoarea:
întâmpinat o astfel de situaþie, o micã parte dintre cei care s-au a – în cazurile abuzurilor informaþionale – 8,6%
lovit de o asemenea situaþie au lãsat capul jos ºi au acceptat-o b – în cazurile reglementãrilor financiare – 27,1%
ca atare. Un singur jurnalist cu studii de specialitate ºi-a dat c – în cazul controlului pregãtirii profesionale – 5,7%
demisia, 4 dintre ei revoltându-se în astfel de situaþii. d – în cazul obstrucþionãrii accesului la informaþie –
Respondenþii care au schimbat un singur loc de muncã susþin 7,1%
cã nu au fost puºi într-o astfel de situaþie. Mult mai revoltã- e – nu au întâmpinat nici o situaþie – 51,4%
tori sunt cei care au schimbat douã ºi cei care au schimbat Puºi sã menþioneze cel puþin o situaþie în care ar fi putut
patru locuri de muncã. Dintre cei mai migratori jurnaliºti, beneficia de ajutorul unei organizaþii profesionale, cei mai
doar doi ºi-au prezentat demisia în astfel de cazuri. Dintre mulþi jurnaliºti, 51,4%, nu au întâmpinat nici o situaþie în
jurnaliºtii care au pãrãsit locul de muncã anterior din cauza care ar fi putut cere ajutorul acesteia, ceilalþi cred cã o aso-
îngrãdirii libertãþii de exprimare, doar unul singur ºi-ar da

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


demisia în astfel de situaþii, ceea ce probabil a ºi fãcut-o. Trei
dintre jurnaliºtii, care ºi-au motivat migraþia din cauzã con-
flictelor cu superiorii, s-au revoltat când li s-au restricþionat
libertatea de exprimare. Cei mai mulþi dintre jurnaliºtii care
cred cã este absolutã nevoie de o asociaþie profesionalã în
Argeº nu s-au confruntat pânã acum cu niciun abuz editorial.
Surprinzãtor, ºase dintre respondenþii pe care nu-i intere-
seazã o astfel de organizaþie fie s-au revoltat, fie ºi-au depus
demisiile în cazul abuzurilor editoriale. Trebuie sã remar-
cãm lipsa de reacþie la piedicile exercitãrii deontologice a
profesiei atunci când sunt urmãrite scopurile financiare. ciaþie profesionalã ar fi binevenitã în cazurile abuzurilor
Dacã jurnalistul este mulþumit cu banii pe care-i primeºte la informaþionale, reglementãrilor financiare, în pregãtirea pro-
data de salariu, nu-l afecteazã nici dacã i se schimbã supe- fesionalã ºi în cazul obstrucþionãrii accesului la informaþie.
riorii, nici dacã i se încalcã deontologia. Cele mai multe jurnaliste vãd rolul unei organizaþii în
Nevoie unei organizaþii care sã le apere drepturile, sã le cazurile abuzurilor informaþionale, în reglementarea sala-
susþinã interesele ºi sã reprezinte breasla are urmãtoarea dis- rialã ºi în controlului pregãtirii profesionale. Cei mai mulþi
tribuþie: dintre bãrbaþi pun accentul pe rolul pe care l-ar avea organi-
a – da, este absolut necesar – 54,3% zaþia profesionalã situaþiile de obstrucþionare a accesului la
b – nu cred cã este necesar – 11,4% informaþie. Jurnaliºtii cu studii superioare sperã cã o astfel
c – nu mã intereseazã acest aspect – 27,2% de asociaþie ar reglementa sistemul salarial, ca ºi cei care
d – alt rãspuns – 7,1% câºtigã între 300 ºi 500 RON. Cei mai migratori dintre
Peste jumãtate dintre jurnaliºtii chestionaþi, 54,3%, au respondenþi, cei care au schimbat peste 4 locuri de muncã,
declarat nevoia unei organizaþii care sã le apere drepturile, considerã beneficã intervenþia unei asociaþii profesionale în
sã le susþinã interesele ºi sã reprezinte breasla, restul arãtân- cazurile reglementãrilor financiare ºi cazul obstrucþionãrii
du-se neinteresaþi de acest aspect, restul declarându-se nein- accesului la informaþie. Peste jumãtate dintre jurnaliºtii care
teresaþi de acest aspect. Jurnaliºtii cu un venit între 300 ºi au renunþat la locul de muncã din cauza conflictelor cu 29
jurnalism superiorii susþin cã reglementãrile financiare ar fi rolul ce priveºte înfiinþarea unei asociaþii profesionale, crede cã
esenþial al unei asociaþii locale. Cu toate acestea este îngri- nu este cazul pentru redacþiile din provincie. Poziþia direc-
jorãtor faptul cã din rezultatele obþinute, un sfert dintre jur- torului de la „Curierul zilei” este confirmatã ºi de fostul aso-
naliºtii chestionaþi nu cunosc implicaþiile unei asociaþii pro- ciat al acestui trust de presã, Gheorghe Smeoreanu, care
fesionale în activitatea lor profesionalã. mi-a povestit de restricþiile pe care domnul Neguþ le-a impus
Contribuþia învãþãmântului jurnalistic superior din redacþiei cu câþiva ani în urmã, la iniþiativa unor angajaþi.
România în formarea breslei este calificatã ca fiind:
a) este absolut necesar ca tinerii sã se specializeze în tim- Gheorghe Smeoreanu, (17 aprilie 2006)
pul facultãþii în acest domeniu pentru a practica jurnalismul – absolvent al Facultãþii de Psihologie, specializarea:
la nivel profesional – 24,3% Demografie istoricã, absolvent al Seminarului Teologic,
b) nu cred cã este necesar, se poate practica meseria ºi doctorand în Relaþii ºi ªtiinþe Economice Internaþionale,
fãrã studii de specialitate – 24,3% director al primului cotidian cu capital privat „Curierul de
c) talentul ºi vocaþia trebuie cel puþin completate cu anu- Vâlcea”, director al primului cotidian local cu cel mai mare
mite cursuri de specialitate – 45,7% tiraj „Curierul zilei”, director al primului cotidian de 1000
d) alt rãspuns … - 5,7% de lei „Societatea argeºeanã”, director al primului cotidian
Referindu-se la contribuþia învãþãmântului jurnalistic gratuit „Viitorul”.
superior din România în formarea breslei, cei mai mulþi Criteriile de angajare a forþei de muncã utilizate de
respondenþi, 45,7%, considerã cã talentul ºi vocaþia trebuie Gheorghe Smeoreanu sunt spiritul de observaþie, seriozi-
cel puþin completate cu anumite cursuri de specialitate. tatea ºi eficienþã în redactare. Acesta acordã toatã încrederea
Respondenþii cu studii superioare ºi cei cu studii de special- jurnaliºtilor care au lucrat la mai multe instituþii media, con-
itate cred cã este absolut necesar ca tinerii sã se specializeze siderând cã nu este un criteriu care sã-i descalifice la anga-
în timpul facultãþii în acest domeniu pentru a practica jurna- jare, iar fenomenul de migraþie nu crede cã mai este de actu-
lismul la nivel profesional. Jurnaliºtii cu veniturile între 300 alitate în Argeº. Migraþia este pusã totuºi pe seama ama-
ºi 500 RON ºi între 500 ºi 700 RON sunt de pãrere cã talen- torismului multor tineri jurnaliºti, complexului de inferi-
tul ºi vocaþia trebuie cel puþin completate cu anumite cursuri oritate ºi pe insatisfacþiile în muncã. Susþinerea spiritul de
de specialitate. Cea mai mare parte dintre cei care câºtigã cel echipã, ideea de a face o ºcoalã de presã ºi succesul pe piaþã
mai bine cred cã se poate practica meseria ºi fãrã studii de sunt strategiile la care recurge pentru a-ºi pãstra angajaþii.
specialitate, iar jurnaliºtii care au schimbat douã locuri de Pus sã clasifice stimulentele enunþate de mine, pe locul unu
muncã susþin cã talentul ºi vocaþia trebuie cel puþin comple- a situat seminarile de specializare, pe locul doi acordarea de
tate cu anumite cursuri de specialitate, iar majoritatea celor bonificaþii, pe locul trei organizarea unor acþiuni de
care au schimbat un singur loc de muncã acordã încredere socializare, iar mai puþinã eficienþã crede cã are mãrirea
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

totalã studiilor de specialitate în formarea profesionalã a salariului.


breslei. Apreciazã categoria profesionalã a jurnaliºtilor din
judeþul nostru ca fiind slab pregãtitã, iar înfiinþarea unui
Opiniile managerilor despre fenomenul sindicat al jurnaliºtilor ar fi binevenitã, dacã aceºtia ar avea
migraþiei jurnaliºtilor curajul sã o facã, din cauza intimidãrilor venite din partea
directorilor de presã. În acest sens dã exemplu foºtilor aso-
Constantin Neguþ, (12 aprilie 2006) ciaþi de la „Curierul zilei” care i-au ameninþat cu demisiile
– absolvent de studii superioare – economist, propri- pe ziariºti din redacþie care au venit cu aceastã iniþiativã
etarul trustului de presã „Curierul zilei” din 1993. acum câþiva ani, dacã se vor implica în aºa ceva. Principalele
obiective ale acestui sindicat ar trebuie sã clarifice drepturile
Constantin Neguþ îºi alege angajaþii care au culturã generalã,
ºi îndatoririle jurnaliºtilor faþã de meserie ºi de public.
aptitudine jurnalisticã, inteligenþã, consecvenþã ºi echilibru
Cei doi oameni de presã chestionaþi mai sus, i-am regãsit
în comportament. Acordã o încredere micã jurnaliºtilor
faþã în faþã într-un interviu publicat în cotidianul „Curierul
migratori, specificând ca motive esenþiale ale acestui
zilei” în data de 10 noiembrie 2005, sub titlul „2 într-o
fenomen lipsa maturitãþii jurnaliºtilor, ofertele tentante din
pastilã, Constantin Neguþ ºi Gheorghe Smeoreanu: «M-am
partea celor care înfiinþeazã ziare de familie, de partid, com-
retras înainte de un eºec»”, un interviu cu Gheorghe
portamentul dubios al ºefilor de secþie ºi a celor de redacþie.
Smeoreanu, imediat dupã demisia acestuia de la conducerea
Pentru combaterea acestui fenomen, încearcã sã nu angajeze
cotidianului „Societatea argeºeanã”.
pe cineva fãrã o recomandare de la fosta publicaþie, iar ca
Din acest interviu este relevant subiectului dezbãtut în
strategii de fidelizare a angajaþilor utilizeazã stimulentele
prezenta lucrare de cercetare rãspunsul pe care Gheorghe
financiare ºi îi lasã pe jurnaliºtii angajaþi la trustul sãu de Smeoreanu îl dã la întrebarea „Permutarea jurnaliºtilor între
presã sã aibã libertate în decizie. Pus sã clasifice eficienþa ziare reprezintã un lucru firesc în presa româneascã?”. Ca ºi
variantelor propuse de mine, pe locul întâi a situat acordarea acum, rãspunsul jurnalistului a fost în favoarea migraþiei,
de bonificaþii, pe locul doi seminarile de specializare, iar pe fãcând o comparaþie, pe care nu o considerã onorantã pentru
locul trei mãrirea salariului. Apreciazã categoria profesio- presã, cu fotbalul, unde jucãtorii pleacã de la o echipã la alta.
30 nalã a jurnaliºtilor din Argeº ca fiind mediocrã, iar în ceea Permutarea de la un ziar la altul este pentru Gheorghe
Smeoreanu un mijloc de „împrospãtare” ºi de „evadare muncã decente, a suportului logistic ºi al protecþiei juridice.

jurnalism
din rutinã”. Acest lucru reiese ºi din clasificarea variantelor propuse de
mine pentru stimularea angajaþilor, punând pe primul loc
Adrian ªtefãnoiu, (18 aprilie 2006) mãrirea salariului, pe locul doi asigurarea condiþiilor de
– absolvent al Facultãþii de Istorie ºi al mai multor muncã decente, pe trei acordarea de bonificaþii, pe patru
cursuri de comunicare ºi jurnalism, profesor, redactor la seminarile de specializare, iar pe ultimul loc organizarea
„Curierul zilei”, ºef de secþie politic, redactor-ºef Curier acþiunilor de socializare (petreceri, excursii, vizionãri de
Plus, director de Cabinet Ministerul Cercetãrii ºi purtãtor de filme sau documentare).
cuvânt, director de Cabinet ºi purtãtor de cuvânt al Agenþiei Directorul de marketing de la „Stil de viaþã”, considerã
Nucleare, redactor ºef-adjunct „Societatea argeºeanã”, di- cã jurnaliºtii argeºeni sunt buni profesioniºti în cea mai
rectorul editorial al cotidianului „Observator argeºean”. mare parte, dar care din pãcate sunt slab retribuiþi. Acest
La „Observator” principalele criterii de angajare, dupã lucru însã poate fi reglementat, în opinia lui, de un sindicat
cum declarã directorul ziarului, sunt pregãtirea profesionalã, al jurnaliºtilor care ar juca un rol important în protecþia jur-
talentul ºi uneori experienþa în domeniu. Nu vede întot- naliºtilor împotriva intereselor personale, politice sau de
deauna un lucru negativ în jurnaliºtii care au lucrat la grup ale angajatorului..
mai multe instituþii media, dar considerã cã de multe ori
migraþia poate duce la pierderea individualitãþii publi- Mihai Golescu, (26 aprilie 2006)
caþiei, la omogenizarea stilurilor presei locale, dar în – absolvent al Facultãþii de Filologie, Universitatea
aceeaºi mãsurã poate aduce ºi oameni valoroºi, care Bucureºti, profesor de limba românã, redactor la revista de
cresc valoarea publicaþiei. Pentru combaterea acestui feno- culturã „Argeº”, redactor la ziarul „Secerea ºi Ciocanul”, ºef
men crede cã este eficientã acordarea de prime ºi alte sti- de secþie la ziarul „Argeºul”, din 1996, directorul cotidia-
mulente ºi de renegocierea salariilor, atunci când se impune. nului „Argeºul”.
A clasificat eficienþa stimulentelor propuse de mine În opinia directorului cotidianului Argeºul, studiile, com-
punând pe primul loc acordarea bonificaþiilor, pe locul doi petenþa profesionalã, creativitatea, capacitatea de integrare
organizarea acþiunilor de socializare, pe locul trei mãrirea în echipã ºi eficienþa unui jurnalist sunt criteriile pe baza
salariului, iar pe locul patru seminarile de specializare. cãrora îºi angajeazã jurnaliºtii, preferând oamenii stabili, pe
Catalogheazã categoria profesionalã a jurnaliºtilor ca motiv cã sunt mai serioºi în ceea ce fac. Acesta crede cã
fiind destul de bunã calitativ, dar foarte dezbinatã, ideea migraþia diminueazã calitatea produsului media, alergând
împãrtãºitã ºi de directorul cotidianului „Argeºul”, care a de la o redacþia la alta, ºi acest fenomen îl combate în
precizat cã profesia este frecvent subminatã de cãtre cei care redacþia sa prin impunerea unor reguli „Cine pleacã, nu se
o practicã. Pentru directorul de la „Observator” este o idee mai întoarce în redacþie” ºi prin o triere serioasã a noilor

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


bunã înfiinþarea unei asociaþii a jurnaliºtilor, care ar trebui sã angajaþi de la alte redacþii. Mihai Golescu crede cã jurnaliºtii
reprezinte ziariºtii în relaþia cu patronul de presã, sã argeºeni migreazã din mai multe motive precum: salariul
faciliteze participarea ziariºtilor la diverse cursuri de spe- mic, abuzurile ºefilor, slaba pregãtire profesionalã sau din
cializare ºi sã organizeze periodic mese rotunde ºi întâlniri dorinþa de a gãsi un loc de muncã mai bun. În acelaºi timp,
ale ziariºtilor. îºi fidelizeazã angajaþii prin satisfacerea nevoilor materiale,
acordându-le salarii motivante, prin satisfacerea sinelui,
Dan Ungureanu (24 aprilie 2006) oferindu-le „mândria” de a lucra la un ziar serios, dar ºi prin
– absolvent al Facultãþii de Drept, Universitatea înþelegerea dificultãþilor întâmpinate în redacþie. Pus sã
Bucureºti, redactor-ºef „Curierul zilei” – 1995, redactor-ºef clasifice eficienþa variantelor de stimulare a angajaþilor pro-
„Gazeta de Argeº”, director „Afaceri pentru argeºeni”, direc- puse de mine, pe locul întâi a situat mãrirea salariului, pe
tor „Observator”, redactor-ºef „Societatea argeºeanã”, direc- locul doi, acordarea de bonificaþi, pe locul trei, seminarile de
torul de marketing al revistei mondene „Stil de viaþã”. specializare, pe locul patru, organizarea unor acþiuni de
Deºi reprezintã o revistã nou înfiinþatã în Piteºti, Dan socializare, fie petreceri, excursii sau vizionãri de filme sau
Ungureanu este unul dintre oamenii care a lucrat în foarte documentare, iar pe ultimul a propus ca ºi criteriu de stimu-
multe redacþii, crescând ierarhic de la funcþia de redactor la lare a jurnaliºtilor din redacþia sa crearea unui climat optim
redactor-ºef, iar acum la cea de director de marketing. de muncã, fãrã tensiuni inutile. Considerã cã în Argeº profe-
Acesta pune accentul la angajarea jurnaliºtilor pe experienþã sia este deseori subminatã de cei ce o practicã, iar un sindi-
ºi pe randament, considerând instabilitatea profesionalã ca cat al jurnaliºtilor din Argeº ar fi binevenit dacã ar susþine,
pe o posibilitatea a negocierii unor venituri în creºtere, realmente, interesele ziariºtilor, când aceºtia au probleme.
fenomen datorat în opinia sa de salariile mici, de cenzurã, de
lipsa condiþiilor de lucru normale, implicit de lipsa logisticii. Concluzii
Apreciazã eforturile de combatere a migraþiei ca pe Peste jumãtate dintre jurnaliºtii chestionaþi au schimbat
un lucru care ar limita libertatea de miºcare a anga- peste 3 locuri de muncã în media. Acest procent confirmã
jaþilor, în schimb considerã strategii manageriale de succes ipotezele ale studiului, implicit faptul cã în media locale jur-
pentru fidelizarea angajaþilor raportarea salariilor la calitatea naliºtii sunt adevãraþi migratori, schimbându-ºi cu uºurinþã
ºi cantitatea muncii depuse, asigurarea unor condiþii de locul de muncã, cei mai migratori fiind jurnaliºtii cu vârsta 31
jurnalism între 21 ºi 30 de ani care au schimbat douã locuri de muncã Din analiza cauzelor declarate de jurnaliºti, pentru care
ºi cei cu vârsta cuprinsã între 31 ºi 40 de ani care au schim- principalii factori de insatisfacþie la locul de muncã sunt
bat patru locuri de muncã. În presa argeºeanã, ponderea cea modul de salarizare ºi conflictele cu superiorii, ºi a
mai mare o au jurnaliºtii cu studii superioare, care au schim- motivelor precizate pe de altã parte de cãtre ºefii lor, lipsa
bat patru locuri de muncã. maturitãþii a jurnaliºtilor, câºtiguri materiale mai mari, com-
Principala atracþie la locul de muncã pentru jurnaliºtii portamentul dubios al ºefilor de secþie, de redacþie ºi
argeºeni nu o reprezintã banii sau funcþia pe care o au în abuzurile acestora, lipsa condiþiilor de lucru normale, lipsa
instituþia de presã, ci pasiunea, atmosfera colegialã ºi renu- logisticii, precum ºi slaba pregãtire profesionalã, reiese fap-
mele acesteia, iar condiþiile de muncã actuale sunt apreciate tul cã angajatorii forþei de muncã cunosc foarte bine nevoile
de cei mai mulþi dintre jurnaliºti ca fiind nesatisfãcãtoare. jurnaliºtilor, cauzele ºi efectele fenomenului de migraþiune.
Peste 80% dintre jurnaliºtii chestionaþi nu au putut La nivel teoretic, toþi directorii de presã au strategii de com-
menþiona o situaþie în care li s-a încãlcat drepturile. batere a instabilitãþii profesionale, dar în practicã, neapli-
Autocenzura a fost mult mai mare decât dorinþa de a spune carea acestora mã face sã cred cã sunt singurii care îºi ating
lucrurilor pe nume, foarte puþini dintre ei au putând spune cã interesele financiare în urma fluctuaþiilor forþei de muncã.
li s-a comandat anumite articole care vizau actorii politici Foarte mulþi jurnaliºtii susþin cã este absolut necesarã o
sau anumiþi agenþi comerciali. organizaþie care sã le apere drepturile, sã le susþinã interese-
Legãturã dintre procesarea informaþiilor obþinute de la le ºi sã reprezinte breasla. Principalele puncte nevralgice
jurnaliºti ºi rãspunsurile directorilor de presã reflectã ca evidenþiate sunt sistemului de salarizare, abuzurilor infor-
principale cauze ale fenomenul de migraþiei a jurnaliºtilor maþionale ºi obstrucþionarea accesului la informaþie.
sistemul deficitar de salarizare ºi conflictele cu ºefii. Salariul Conducerea instituþiei media, reprezentatã prin vocea direc-
declarat de cei mai mulþi dintre jurnaliºti este situat între 300 torilor de presã intervievaþi este diversificatã, dar în mare
– 500 RON, iar cei care au un venit mai mare de 700 RON parte compatibilã cu cea a angajaþilor.
au schimbat cel puþin 3 locuri de muncã în presã. Faptul cã Se recunoaºte nevoia unei asociaþii profesionale, care sã
doar 3 jurnaliºti din 20 cu studii de specialitate obþin peste reprezinte ziariºtii în relaþia cu patronul de presã, sã
700 RON, descurajeazã orice gând de a trãi din practicarea faciliteze participarea ziariºtilor la diverse cursuri de spe-
deontologicã a profesiei. cializare ºi sã organizeze periodic mese rotunde ºi întâlniri
Dintr-o altã perspectivã, principalul motiv pentru care ale acestora. Esenþial ar fi ca un astfel de sindicat sã sti-
41,4% dintre jurnaliºti ar renunþa la cariera în media este puleze drepturile ºi îndatoririle membrilor faþã de meserie ºi
obþinerea unui salariu mult mai mare într-un alt domeniu, de public ºi sã le ofere protecþia împotriva intereselor per-
acest lucru ridicând semn de întrebare asupra loialitãþii faþã sonale, politice sau de grup. Încercãrile eºuate ale ziariºtilor
de profesia pe care o au ºi asupra modului în care o exercitã. de acum câþiva ani, amintite de unul dintre asociaþii unui
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

În ceea ce priveºte conflictele cu superiorii, numãrul jur- trust de presã reprezentativ pentru Argeº, mã face sã cred cã,
naliºtilor care s-au revoltat ºi al celor care ºi-au dat demisia deºi resimt de foarte mult timp nevoia de asociere pentru
este inferior celor care s-au conformat, acceptând situaþia. a-ºi proteja cauza, puterea celor care au condeiul în mânã
Lipsa reacþiei jurnaliºtilor la piedicile exercitãrii deontolo- este mult mai micã decât interesele financiare ale patronilor
gice a profesiei este justificatã de interesele financiare, unii de presã. În plus, cu toþii „calcã peste cadavrul deontologiei”
dintre aceºtia preferând sã-ºi pãstreze locul de muncã chiar pentru un venit mai mare, fiecare de la nivelul la care se aflã.
ºi în astfel de condiþii. Toate aceste concluzii îmi sunt suficiente sã cred cã
Pãrerea aproape unanimã a directorilor de presã despre fenomenul de migraþie al jurnaliºtilor este o consecinþã a defi-
slaba pregãtire a jurnaliºtilor din presa localã este doveditã cienþei cu care este înþeleasã ºi gestionatã libertatea presei.
ºi de rãspunsurile acestora, numai 28,6% dintre respondenþi
având studii de specialitate. Lipsa experienþei la debutul în NOTE
presã, confirmatã de cei la mulþi dintre respondenþi, susþine
lipsa specializãrii academice, majoritatea jurnaliºtilor for- * Coman, Mihai, 1998b, „Romanian Media in Post-
mându-se la locul de muncã dupã standardele practicii din Communist Era: 1990-1997” în „The Global Network”, nr.
fiecare instituþie media. 9-10, FJSC, Bucureºti, p. 22.

32
Mass media [i gândirea critic\.
Integrarea european\ a României,
în presa online: site-ul hotnews.ro
Aurelia-Ana VASILE, asist. univ. drd., FJSC, Universitatea din Bucure[ti

O perspectivã utilã de abordare în înþelegerea ºi evalua- sau în conduita de fiecare zi în viaþa publicã, atunci
rea produselor media, inclusiv cu privire la prezenþa pro- democraþia „este ameninþatã”, iar, în condiþiile actuale, odatã
blematicii Uniunii Europene în conþinutul acestor produse, ce democraþia ar fi un „caz pierdut”, ar fi dificil sã mai fie
este gândirea criticã (”critical thinking”), mai cu seamã „recondiþionatã” sau „restauratã” pentru cã tehnologia mo-
pentru cã Ennis (1996) caracteriza gândirea criticã drept „un dernã pune la dispoziþie tehnici eficiente de „monitorizare
proces al cãrui principal scop ar fi acela de a lua decizii ºi de controlare a activitãþilor ºi chiar a gândurilor [sic!]
rezonabile [sic!] cu privire la ceea ce sã credem sau cum sã oamenilor”.
acþionãm”, adãugând mai apoi cã mass media joacã un rol Cele ºase elemente de bazã pentru gândirea criticã,
semnificativ în prezent în deciziile omului modern privind potrivit lui Ennis (1996) se regãsesc în acronimul FRISCO
viaþa publicã. (Ennis îºi numeºte întrega abordare în domeniul gândirii
Gândirea criticã reprezintã în fond un domeniu specific critice recurgând tot la acest apelativ: FRISCO):
logicii non-formale, iar logica non-formalã studiazã argu- - focus care se referã la concluzia la care se doreºte sã se
mentarea aºa cum se prezintã ea în limbajul obiºnuit, în con- ajungã
trast cu prezentãrile de argumente în limbaj artificial, for- - raþiuni, reasons în engl. orig., care sunt formulate în
mal, tehnic specific logicii formale, simbolice. sprijinul concluziei, i.e. premise în cazul cãrora trebuie sã se
Johnson ºi Blair (1994) spuneau despre logica non-for- decidã dacã sunt „acceptabile”
malã cã este “o ramurã a logicii al cãrei scop principal este - inferenþe (presupunând cã premisele sunt adevãrate, se
sã dezvolte, în manierã non-simbolicã, standarde, criterii, pune problema dacã „existã vreo alternativã plauzibilã la

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


proceduri de analizã, interpretare, evaluare, criticã ºi con- concluzia enunþatã în focus”), autorul înþelegând aici prin
struire a argumentãrii în discursul cotidian”. inferenþã procesul argumentãrii
Exemple ilustrative de astfel de “discurs cotidian” ºi pe - situaþia reprezintã „mediul fizic ºi social”, pe cine
care le preferã pentru analizã Walton (1989) sunt articolele apasã povara dovedirii adevãrului premiselor ºi concluziei ºi
de opinie din presã, editorialele, pe care de altfel le caracte- a validitãþii argumentului
rizeazã ca fiind “scurte ºi adesea fallacioase”, i.e. cu erori de - claritatea este prezentatã de Ennis prin enunþul „spune
argumentare. ceea ce intenþionezi ºi intenþioneazã ceea ce spui” (engl.”say
Oricum, dupã cum sesiza Johnson, oamenii nu au în mod what you mean, and mean what you say”), aici fiind vorba
natural abilitãþi de argumentare bine dezvoltate ºi “este de fapt de evitarea ambiguitãþilor
necesar sã fie capabili sã argumenteze dacã doresc sã par- - overview (orig. engl.) ar putea fi tradus organizare,
ticipe pe deplin într-o democraþie. Iar democraþia însãºi pentru a pãstra aspectul acronimului, dar ºi înþelesul funda-
depinde de abilitãþile oamenilor de a cântãri, de a lua în mental dat de Ennis (1996), adicã trecere generalã în revistã
considerare problemele, de a le examina contextele ºi de a ºi verificare a primelor cinci elemente.
argumenta.” Dacã primele trei elemente din acronimul FRISCO se
De aici credem cã rezultã pertinent importanþa gândirii ºi referã la aspecte formale ale argumentãrii, ultimele trei (ºi,
analizei critice a produselor mass media. Iar problematica mai ales penultimul ºi antepenultimul element) analizeazã
integrãrii europene a României ºi modul în care este reflec- argumentarea sub aspect material, al conþinutului, privind
tatã de presã ar trebui sã prezinte un interes special în aceastã analiza logicã criticã a sofismelor ºi paralogismelor.
perioadã premergãtoare unui eveniment ca cel al accesului O examinare criticã a unui corpus alcãtuit din 12 articole
în Uniunea Europeanã. cu privire la Uniunea Europeanã ºi integrarea României în
Ennis, la rândul sãu, subliniazã faptul cã gândirea criticã U.E., din totalul de din perioada 23 mai –6 iunie 2006
este de o importanþã crucialã nici mai mult nici mai puþin apãrute pe site-ul hotnews.ro în limba englezã, utilizând par-
decât pentru „supravieþuirea” democraþiei, motivând cã, adigma lui Ennis (1996) relevã aspectele pe care le sesizãm
dacã într-o democraþie cetãþenii nu iau decizii „rezonabile” în tabelul de mai jos, cu menþiunea cã analiza de conþinut
(n. trad., sau „raþionale” pentru engl.”reasonable”) „la vot” adecvatã acestei paradigme este de tip interpretativ, calitativ.
33
jurnalism Tabelul 1a. Examinare criticã formalã a unui corpus Tabelul 1b. Examinare criticã materialã/non-formalã a
alcãtuit din 12 articole cu privire la Uniunea Europeanã ºi unui corpus alcãtuit din 12 articole cu privire la Uniunea
integrarea României în U.E., din totalul de din perioada 23 Europeanã ºi integrarea României în U.E., din totalul de din
mai –6 iunie 2006 apãrute pe site-ul hotnews.ro în limba perioada 23 mai –6 iunie 2006 apãrute pe site-ul hotnews.ro
englezã, utilizând paradigma FRISCO a lui Ennis (1996). în limba englezã, utilizând paradigma FRISCO a lui Ennis
Observãm cã în 6 din cele 12 articole analizate critic (1996)
interpretativ formal, concluzia din argumentare coincide cu Interpretând datele din tabelul 1b, observãm cã doar
titlul articolului, ceea ce amplificã valoarea informativã a douã dintre cele 12 articole analizate (adicã aproape 17 %)
titlului articolului ºi, de aceea, considerãm cã este o formulã sunt eliptice din punctul de vedere al structurii argumentului
optimã de scriere a unui titlu de ºtire. Procentul de 50% care (i.e., entimeme), dar, chiar ºi aºa, toate articolele sunt sufi-
rezultã aratã cã jurnaliºtii online de la hotnews.ro au sesizat cient de clare, concise, bine organizate. Altfel spus, analiza
ºi aplicã acest algoritm dezirabil de scriere a titlului unei criticã demonstreazã cã sunt produse media viabile.
ºtiri.
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

34
Dezvoltarea abilitãþilor de gândire criticã poate fi difi- (a) Distingerea între fapte ºi opinii, între subiectivism

jurnalism
cilã pentru cã este mai uºor sã emitem judecãþi în pripã, pe ºi raþionare este una dintre abilitãþile de gândire criticã bazatã
baza opiniilor ºi subiectivismului personal, mai degrabã pe distincþia fãcutã între un enunþ bazat pe fapte – ºi care
decât sã evaluãm fapte ºi argumente. Pentru a putea evalua poate fi dovedit a fi adevãrat – ºi un enunþ bazat pe opinii –
diverse situaþii (inclusiv discursuri) gândind critic, sunt care exprimã ceea ce crede o persoanã despre ceva , sau ceea
necesare anumite abilitãþi ºi demersuri: ce crede persoana cã este adevãrat. Aceastã abilitate este un
(a) sã se distingã faptele de opinii ºi subiectivismul de prim pas în lectura criticã (Noel Moore, Brooke & Parker,
raþionare.; Richard, 2003, pp.3-4). Identificarea punctului de vedere
(b) sã se distingã sursele primare de cele secundare; subiectiv al comunicatorului este deci esenþial pentru a îl
(c) sã se evalueze sursele de informare; deosebi de raþionamentele imparþiale. Interesantã este con-
(d) sã fie recunoscute/identificate argumentele înºelã- statarea autorilor cã se manifestã adesea o tendinþã de a se
toare/sofistice/eronate; considera enunþurile factuale a fi mai importante, în vreme
(e) sã fie recunoscute/identificate etnocentrismul ºi ce acelea ce exprimã o opinie/opinii ar fi mai puþin impor-
stereotipurile. tante, mai nerelevante. Ceea ce este însã esenþial de reþinut,

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

35
jurnalism este cã un enunþ factual poate foarte bine sã fie fals sau obiectivã pentru cã unghiul pe care îl alege operatorul este
devalorizat prin izolarea de contextul din care provine, diferit de la caz la caz. De aceea examinarea criticã, i.e.
putând induce în eroare, la fel de bine cum, pe de altã parte, gândirea criticã, este indispensabilã indiferent de situaþie ºi
în funcþie de problematica discursului analizat, un enunþ care ar trebui sã funcþioneze ca un “modus vivendi”, inclusiv ºi
exprimã o opinie ar putea prea bine fi cel mai important. mai cu seamã, în forma analizei critice mai mult sau mai
ªtiut fiind faptul cã presa româneascã este consideratã a fi puþin formalã a mass media. Un protocol de examinare a
predominant o presã de opinie, aceastã observaþie este cru- surselor de informare ar conþine întrebãri de genul: Este
cialã, laolaltã cu aceea cã este binecunoscutã tendinþa marii punctul de vedere consecvent exprimat ºi în trecut în aceeaºi
majoritãþi a oamenilor de a a acþiona în sensul satisfacerii publicaþie/medium ºi/sau de cãtre acelaºi autor? Care sunt
trebuinþelor pe care le resimt ca “nerezolvate”. Dupã zeci de intenþiile produsului media? Care este orientarea subiectivã?
ani de totalitarism ºi dictaturã care presupunea ideolo- Ce se câºtigã din prezentarea evenimentelor/persoanelor
gizarea presei ºi imposibilitatea exprimãrii libere a opiniilor, într-o anumitã manierã ºi cine are de câºtigat? Cum se
este destul de firesc sã asistãm la o orientare puternicã a pre- raporteazã abordarea la perioada de referinþã? Este util
sei româneºti spre subiectivismul opiniilor. O explicaþie în demersul mediatic? Cui foloseºte? Cine deþine puterea
plus, ar fi aceea cã, aºa cum afirma Karl Popper, marea financiarã asupra furnizorului informaþiilor ºi ar putea sã-l
majoritate a conþinuturilor verbale pe care le exprimãm sunt influenþeze astfel? Mulþi dintre noi opereazã implicit cu un
judecãþi de valoare, deci opinii ºi evaluãri personale ale astfel de algoritm de lucru în perceperea realitãþilor media.
faptelor ºi situaþiilor. Ar rezulta de aici cã distingerea între Cu toate acestea se poate întâmpla sã ne scape aspecte
fapte ºi opinii, între subiectivism ºi raþionare nu înseamnã esenþiale. Iatã de ce este necesarã urmãtoarea etapã în anal-
excluderea fie a faptelor, fie a opiniilor, ci doar evaluarea re- iza criticã.
levanþei lor în contextul discursului mediatic. (d) Recunoaºterea/identificarea argumentelor înºelã-
Analizând din nou interpretativ, doar unul din cele 12 toare/sofistice/eronate
articole, interviul cu Renate Weber prezintã opinii explicit, Aceste tipuri de argumente reprezintã un potenþial peri-
deci demonstreazã subiectivitatea persoanei intervievate, col dacã nu sunt identificate pentru cã induc în eroare; ele ne
ceea ce este potrivit unui articol cu aspect de interviu. Nota pot face fie sã respingem un argument corect, valid, al
de imparþialitate este datã de citarea corectã a enunþurilor “pãrþii opuse”, fie sã acceptãm un argument fãrã valoare
persoanei intervievate. raþionalã. ªi — þinând seama de faptul cã suntem nu numai
(b) Distingerea între sursele primare ºi cele secundare fiinþe raþionale, ci ºi afective – nu este deloc greu de imagi-
Orice jurnalist profesionist ºtie cã o sursã primarã se nat ca mai degrabã sã “înghiþim” raþionamente eronate pen-
referã la materiale sau informaþii în stare “brutã” care nu au tru cã au o “coloraturã” afectivã care ne convine, decât sã
fost interpretate de cãtre nimeni, spre deosebire de sursele “cântãrim” raþional argumentele care ni se prezintã. Foarte
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

secundare care includ interpretarea celui care le colecteazã. adesea, mai ales în mass media de tip tabloid, argumentele
Este evident cã sursele secundare prezintã caracteristici ale înºelãtoare (chiar ºi în privinþa selectãrii subiectelor ºtirilor
subiectivismului, pot cuprinde eventuale opinii. Unele surse în funcþie de valoarea de ºtire – “newsworthiness”) distrag
nu sunt în mod clar primare sau secundare, ci le considerãm publicul de la problemele vitale, îndreptându-i atenþia spre
mixte. Un interviu televizat, de exemplu conþine elemente de ceea ce are importanþã nesemnificativã prin comparaþie. Este
surse primare în prezentarea vizualã, dar ºi aspecte specifice suficient sã observãm cât de puþine ºtiri legate de integrarea
surselor secundare în modul de interpretare dat abordãrii europeanã se regãsesc în jurnalele ProTv de la orele 17:00,
subiectului de cãtre autorul interviului. De ce este importan- sau în cotidiene ca “Libertatea” sau “Ziarul”. Însuºi argu-
tã identificarea tipului de sursã? Pentru a le evalua pe fiecare mentul financiar care porneºte de la ideea de rating sau tiraj
în funcþie de caracteristicile specifice, pentru a decide cum în alegerea subiectelor de ºtiri, este în sine un argument evi-
trebuie tratatã fiecare în parte. dent eronat. În teoria argumentãrii “eticheta” unui astfel de
Dintre produsele media analizate, din nou, interviul cu sofism1complex (“complex” în sensul cã include de fapt mai
Renate Weber prezintã opinii explicit, deci include inter- multe tipuri de sofisme, i.e. erori intenþionate de argu-
pretarea faptelor de cãtre persoana intervievatã. Chiar ºi
mentare simultan) este cel puþin o combinaþie de argumen-
aceastã sursã o putem considera nu doar secundarã, ci mixtã,
potrivit afirmaþiilor de mai sus cu privire la caracteristicile tum ad populum (apelul la majoritate/popor) similar cu cel
surselor. ad numerum, sau Bandwagon, (vezi paragraful urmãtor),
(c) Evaluarea surselor de informare generalizarea pripitã (hasty generalisation), argumentum ad
Pe lângã identificarea tipului de sursã (primarã, secun- crumenam (apelul la argumente financiare, la bogãþie),
darã sau mixtã), conþinutul de informaþii obþinute de la sursã apelul la tradiþii (argumentum ad antiquitatem, adicã apelul
trebuie decelat în sensul selectãrii acelor informaþii cu ade- la “bun” simþ practic ºi la tradiþii verificate în timp în dome-
vãrat valoroase pentru demersul mediatic. Meritã precizat niu). Un astfel de sofism complex transpare din faptul cã, în
aici cã orice tip de informaþie, oricât de “obiectiv” ar fi analiza criticã pe care am întreprins-o, am constatat pon-
prezentatã, reflectã un punct de vedere. Chiar ºi datele statis- derea micã în procente a articolelor despre Uniunea
tice ale unui sondaj de opinie sau ale altui tip de mãsurare nu Europeanã din totalul articolelor din arhiva revistei presei
36 sunt total obiective, nici filmarea unui eveniment nu poate fi româneºti online pe site-ul hotnews.ro, în limba englezã,
jurnalism
Tabelul 1. Reprezentarea în procente a ponderii articolelor despre Uniunea Europeanã din totalul articolelor din arhiva
revistei presei româneºti online pe site-ul hotnews.ro, în limba englezã, pentru perioada 23 mai – 6 iunie 2006

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Figura 2. Reprezentarea în procente a ponderii articolelor despre Uniunea Europeanã din totalul articolelor din arhiva
revistei presei româneºti online pe site-ul hotnews.ro, în limba englezã, pentru perioada 23 mai – 6 iunie 2006

37
jurnalism pentru perioada 23 mai – 6 iunie 2006, procentul fiind de “yellow journalism”, adicã jurnalism de tip “ tabloid” ºi care
doar 19% într-o perioadã de decizii importante la nivel pune accent pe senzaþional din motive comerciale.
European privind aderarea României la Uniunea 7. Generalizãrile, folosirea statisticilor sau datelor fac-
Europeanã. tuale pentru a generaliza niºte concluzii despre o populaþie,
Moore ºi Parker (2003, pp.3-5) aratã cã existã un numãr un spaþiu, sau un obiect. Un asemenea argument poate fi
foarte mare de astfel de argumente înºelãtoare, dintre care greu de recunoscut dacã respectiva generalizare este de fapt
enumerã opt mari categorii: un enunþ pe care receptorul deja îl acceptase. Astfel, precon-
1. Bandwagon sau apelul la opinia publicã—axat pe ideea cepþiile receptorului cu privire la tema datã pot sã îl facã pe
cã facem ºi credem ceea ce susþine argumentul eronat pentru acesta sã nu mai distingã atât de bine între enunþuri factuale
cã toþi procedeazã aºa. Pack journalism, adicã jurnalismul ºi generalizãri bazate pe opinia personalã.
de haitã, ilustreazã credem foarte grãitor acest mod eronat de 8. Enunþurile categorice sunt acelea care afirmã ceva ast-
raþionare în alegerea subiectelor de cãtre presã în multe din- fel încât sã sugereze cã nu existã putinþã de tãgadã, cã nu
tre situaþii. ªi este un motiv în plus pentru care sunt destul existã contraargument, pretinzând de fapt propria infailibili-
de puþine ºi de insuficient de concludente materialele pe tate. Aceste tipuri de enunþuri (i.e. categorice) dezavueazã
care le produce presa româneascã referitoare la integrarea ab ovum ºi in nuce4 deopotrivã orice schimb deschis de idei,
europeanã. ca ºi posibilitatea existenþei unor alternative logice.
2. Tactica apelului la teamã (Scare tactics) se bazeazã pe Concluzia care se impune referitor la recunoaºterea argu-
invocarea principiului dupã care “dacã nu facem sau credem mentelor înºelãtoare este aceea cã acestea se regãsesc mai
ceva, atunci ni se pot întâmpla lucruri teribile” (Moore, ales în discursuri de tip dezbatere sau exprimare de opinii,
Parker, 2003, pp.4-5). discursuri care sunt edificate pe structuri de argumentare ºi
3. Adversarul fictiv, “de paie” (Strawperson) constã în contraargumentare, astfel încât aceste tipuri de discursuri
distorsionarea argumentãrii pe care a fãcut-o altcineva, reprezintã o prioritate pentru analiza criticã.
reconstruindu-i argumentul în mod eronat pentru ca argu- (e) Recunoaºterea/identificarea etnocentrismului ºi
mentul propriu sã se evidenþieze pozitiv prin contrast. Cu stereotipurilor, ca abilitate specificã gândirii critice, are în
alte cuvinte, aceastã eroare se comite atunci când “un argu- vedere examinarea credinþelor ºi atitudinilor faþã de grupuri
mentator prezintã denaturat argumentul unui oponent identificabile, distincte, dupã cum se pot decela din cuprin-
[n.autoarei, am putea întâlni varianta în care îi face un pro- sul discursului.
ces de intenþie], ‘îl rãstãlmãceºte’, ºi respinge argumentul
Stereotipurile – ca ºi credinþe, convingeri, idei preconce-
denaturat considerând cã a fost respins argumentul formu-
pute despre cum ar fi anumite tipuri de persoane sau lucruri
lat iniþial de oponent”(Bieltz, P. ºi Gheorghiu D., 1998).
— sunt dificil de identificat pentru cã multe dintre ele sunt
4. Atacul la persoanã (argumentum ad hominem) se
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

profund înrãdãcinate, au un halou de firesc, normal, natural,


referã la criticarea oponentului personal, în loc sã fie respins
care face ca prezenþa lor sã treacã neobservatã. Etnocen-
argumentul pe care acest oponent l-a emis.
trismul este o formã specificã de stereotip care afirmã cã
5. Apelul la autoritate (argumentum ad verecundiam)
presupune citarea sau parafrazarea unor afirmaþii ale unei naþionalitatea cu valorile sale culturale care þin de religie,
autoritãþi dintr-un domeniu, sau ale unei celebritãþi pentru a tradiþii, obiceiuri, ar fi superioarã în raport cu alte naþional-
susþine propriul argument. Dacã persoana ale cãrei cuvinte itãþi. O altã formã radicalã de manifestare a stereotipurilor ar
sunt citate sau parafrazate chiar este indubitabil o autoritate fi rasismul, care afirmã despre o rasã cã ar fi superioarã în
respectatã în domeniu, un expert, se poate vorbi de legitim- raport cu altele. Dacã ar fi sã analizãm stereotipurile prin
itatea citãrii sau parafrazãrii acesteia. În acest caz, totuºi raportarea la abilitãþi ºi demersuri în ana-liza sau gândirea
existã pericolul ca, extrãgând cuvintele expertului din con- criticã, mai exact la recunoaºterea / identificarea argumen-
text ºi plasându-le în altul, intenþia din conþinutul citatului sã telor înºelãtoare/sofistice/eronate mai cu seamã, ar rezulta cã
fie distorsionatã, rezultând, chiar ºi aºa, o eroare de argu- orice stereotip este pasibil de a fi sancþionat raþional simul-
mentare. tan pentru mai multe categorii de erori amintite mai sus:
2
6. Enunþuri care exprimã puncte de vedere subiective pentru erori de tip enunþ categoric, generalizare, enunþ care
folosindu-se limbaj puternic sugestiv, exagerãri lingvistice exprimã puncte de vedere subiective, atac la persoanã (argu-
în loc de argumente, de raþionamente. Existã deosebiri gradu- mentum ad hominem) ºi adversar fictiv, “de paie”
ale între cei care fac uz de astfel de tehnici lingvistic distor- (Strawperson), adicã patru din cele opt ca-tegorii la care s-au
sionante ºi eronate de argumentare. Altfel spus, unii fac uz, referit Moore ºi Parker (2003, pp.3-5). La acestea s-ar mai
iar alþii fac abuz în aceastã privinþã. Cei care fac abuz sunt adãuga un alt demers în analiza criticã: distingerea între fapte
mult mai uºor de identificat, de sesizat, pentru cã exagerãrile ºi opinii, între subiectivism ºi raþionare. Observãm deci cã
puternice sunt mai evidente în raport cu micile abateri stereotipurile intrã implicit în discuþie ca surse ale erorilor de
lingvistice în formã de hiperbolã sau de litotã3. Pentru rating raþionare, de repetate ori într-o analizã criticã a discursului în
sau tiraj, în mass media se foloseºte adesea asemenea limbaj limbaj natural, nesimbolic. În plus, nu toate stereotipurile
exagerat, se fac filmãri din unghiuri care sã amplifice sunt uºor de identificat, unele dintre ele sunt ceva mai in-
38 impactul asupra spectatorului, mai ales în presa care practicã sinuate, mai degrabã prezente implicit, decât explicit.
În pofida aspectului neraþional al lor, stereotipurile sunt democraþie, sã fie luate într-o diminuatã cunoºtinþã de cauzã,

jurnalism
adesea necesare într-o lume complexã cum este cea în care democraþia, în însãºi esenþa sa având de suferit, la fel ca ºi
trãim, pentru identificare, pentru construirea unei identitãþi, interesele cetãþeanului care ºi-ar permite “luxul” de a ignora
(chiar dacã rezultatul ar fi criticabil) ca ºi pentru sesizarea aceste aspecte.
unor stãri de fapt ce pot face obiectul unor dezbateri. Chiar
ºi multiculturalismul european poate dobândi accente de BIBLIOGRAFIE
stereotipie, chiar de etnocentrism “continental”, de prejude-
catã de tip “complex de superioritate”. Cel mai adesea
1. Bieltz, Petre ºi Gheorghiu, Dumitru, 1998, Logica
asemenea stereotipuri sunt inculcate (inoculate) ideologic,
juridicã, Bucureºti: Editura Pro Transilvania, pp.320-367.
pentru a se menþine astfel ordinea politicã, socialã, culturalã,
2. Da Costa, Newton, 2004, Logici clasice ºi neclasice—
economicã pe care o doresc deþinãtorii puterii, ca meca-
nisme de “reproducþie socioculturalã ºi economicã” dacã Eseu asupra fundamentelor logicii (trad.), Bucureºti:
este sã ne raportãm la teoretizãrile datorate lui Pierre Editura Tehnicã, pp. 67-72, 283-303.
Bourdieu. Iar bazele unui stereotip european se pun încã de 3. Ennis, Robert H., 1996, Critical Thinking, New
pe acum pentru a se legitima mai ales politicile mai nepo- Jersey: Prentice Hall Inc., pp. XVII, 2, 4-10, 12, 305-306,
pulare pentru cetãþenii Europei, pentru ca aceºtia sã fie con- 399.
vinºi sã voteze Constituþia Europeanã, extinderea Uniunii 4. infotrac.thomsonlearning.com/infowrite/critical.html
europene, etc. 5. http://english.hotnews.ro/, arhiva revistei presei
Stereotipurile nu sunt întotdeauna negative, uneori, româneºti în limba englezã, pentru perioada 23 mai – 6 iunie
unele dintre ele pot motiva demersuri pozitive. Cu toate 2006, ultima actualizare, 10 iulie 2006.
acestea, generalizãri aparent pozitive pot avea efecte ne- 6. Johnson, Ralph H. ºi Blair, Anthony J., 1994, New
gative în timp. Stereotipurile pozitive pot afecta raþionali- Essays in Informal Logic, Toronto: Vale Press (vezi ºi
tatea argumentãrii ºi pot estompa adevãrul la fel ca ºi cele
http://www.valepress.com/Informal%20Logic.htm ºi
negative.
http://www.uwindsor.ca/units/research/works).
În cazul celor 12 articole analizate preponderent calitativ
7. Longman Dictionary of Contemporary English, 2004,
dupã paradigme ale gîndirii critice, sesizãm statistic, cantita-
Harlow: Pearson Education Ltd., pp. 937, 1105.
tiv, ponderea micã în procente a articolelor despre Uniunea
Europeanã din totalul articolelor din arhiva revistei presei 8. Noel Moore, Brooke & Parker, Richard, 2003, Critical
româneºti online pe site-ul hotnews.ro, în limba englezã, Thinking, New York: McGraw Hill, pp.3-5.
pentru perioada 23 mai – 6 iunie 2006, procentul fiind de 9. Pop, Doru (coord.), 2001, Mass-media ºi democraþia,
doar 19% într-o perioadã de decizii importante la nivel Polirom, Iaºi, pp. 35-47.

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


European privind aderarea României la Uniunea Europeanã. 10. Rovenþa-Frumuºani, Daniela, 2000, Argumentarea—
Aceastã constatare din punct de vedere cantitativ, analizatã Modele ºi strategii, Bucureºti: Editura BIC – ALL, pp. 135-
calitativ, interpretativ, demonstreazã caracterul comercial, 145).
consumerist al mass media în prezent. Acest mecanism 11. Walton, Douglas N., 1989, Informal Logic: A
acþioneazã, dupã cum bine se ºtie, dupã principiile Handbook for Critical Argumentation. Cambridge:
economiei de piaþã, ale raportului cerere-ofertã, iar dacã din Cambridge University Press.
datele referitoare la rating sau tiraj se observã cã subiectele
cu privire la Uniunea Europeanã au o reprezentare mai
NOTE
redusã sub aspectul cererii, atunci ºi oferta apare diminuatã.
Evident cã un public care nu este învãþat sã recepteze anu-
1. Sofismul este o eroare comisã intenþionat în argumentare,
mite categorii de informaþii (cum ar fi cele referitoare la
spre deosebire de paralogism, care este neintenþionat. În
U.E.), nici nu manifestã apetenþã pentru acestea ºi “cercul
vicios” funcþioneazã atunci de minune, ca un autentic ºi limba englezã nu se opereazã aceastã diferenþiere în funcþie
extrem de funcþional (în ciuda aspectului eronat) argument de intenþionalitate, ci ambele se regãsesc sub denumirea de
circular numit petitio principii. Cu alte cuvinte, publicul nu fallacies, termen provenit din limba latinã.
cere pentru cã nu a primit suficient ca sã ºtie sigur cã îi 2. Explicaþie echivalentã pentru “slanters”, engl., în textul
foloseºte, iar media nu oferã suficient pentru cã publicul nu original.
cere în suficientã mãsurã acel tip de produs specific. 3. ªtiut fiind cã hiperbola desemneazã figura de stil prin
Concluzia care se impune referitor la mass media ºi care se exagereazã prin amplificare caracteristicile unei per-
importanþa analizei critice a produselor (ºi proceselor) mass soane, obiect, fenomen; în vreme ce litota se referã la
media, este cã, fãrã o constantã examinare criticã a acestora exagerarea prin diminuare a caracteristicilor acestora.
– ºi nu doar empiric, instinctiv, ci dupã niºte repere care sã 4. ”ab ovum”, i.e., de la începuturi ºi “in nuce”, i.e., în
confere substanþã evaluãrii, calitatea produselor mass media germene, în esenþã.
poate sã lase de dorit treptat din ce în ce mai mult, iar deci- 5. ”Entimema” este un argument eliptic din care
ziile importante pe care trebuie sã le ia cetãþeanul într-o lipseºte/lipsesc una sau mai multe premise.
39
jurnalism or write in order to determine whether to believe them, and
Abstract in order to act accordingly.
Media and Critical Thinking The authors emphasise the importance of several critical
Romania’s Accession thinking skills when assessing views, and that we are going
to the European Union Online: Hotnews.ro to use here in order to evaluate newspaper articles online:
1. Distinguishing Fact from Opinion and Bias from
Our perspective with regard to assessing the media pro- Reason
ducts is that of critical thinking, including when we refer to 2. Distinguishing between Primary and Secondary
Romania’s accession to the European Union in the press Sources
online, on hotnews.ro. 3. Evaluating Information Sources
According to Ennis (1996), critical thinking is a process 4. Recognising Deceptive Arguments
whose main aim is for us to make reasonable decisions as to 5. Recognising Stereotypes (Moore, Parker, 2003, pp.
what to believe and how to act. Therefore, Ennis claims that 3-4).
critical thinking may be approached in terms of six elements Our critical analysis of twelve newspaper articles that
that make up the acronym FRISCO (focus, reasons, infe- appeared online on hotnews.ro from May, 23rd to June 6th,
rences, situation, clarity, overview). 2006, used the Ennis and the Moore-Parker paradigms, and
Critical thinking has been characterised by Brooke Noel the results provide an interpretive diagnosis on the very
Moore and Richard Parker (2003, pp. 3-4), as “the careful media products that were analysed critically.
and deliberate determination of whether to accept, reject, or
suspend judgment about a claim”. In other words, critical
thinking is the process of evaluating what other people say
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

40
comunicare

Comunicarea în interviul de angajare


Viorica Ana P|U{, lector univ. dr., FJSC, Universitatea din Bucure[ti

Interviul de angajare s-a impus în practica recrutãrii ºi evalua propriile aºteptãri la funcþie, reducându-se riscul
selecþiei resurselor umane ca un mijloc de cunoaºtere directã insatisfacþiei angajatului.
a candidaþilor la un post. Dacã CV-ul oferã date exacte ºi sis- Comunicarea în interviul de angajare diferã, în principal,
tematizate despre candidat, interviul dã posibilitatea celui ce dupã numãrul de intervievatori ºi dupã tipul de interviu. Din
realizeazã recrutarea ºi/sau selecþia sã comunice cu persoana punct de vedere al numãrului de intervievatori, interviul
ce solicitã postul. individual dã posibilitatea dezvoltãrii unei relaþii între inter-
Existã nenumãrate ”reþete” de prezentare la interviu, pre- vievat ºi intervievator. Deficienþa cea mai mare a acestui tip
cum ºi o bogatã documentaþie pentru cei ce organizeazã de interviu constã în posibilitatea apariþiei lipsei de obiecti-
interviuri. Cu toate acestea, stresul – ºi nu rareori frustrarea vitate, datorate tocmai existenþei unui singur intervievator,
– candidaþilor ating cote maxime, de multe ori eºecul fiind care nu poate fi controlat. Aceastã deficienþã poate fi reme-
perceput de cãtre aceºtia nu ca un minus în ceea ce priveºte diatã prin interviul colectiv, în care mai mulþi intervievatori
competenþele cerute, ci ca un efect al prestaþiei la interviu. vor intervieva candidaþii. Dintre intervievatori fac parte
Este cert cã interviul cuprinde o dozã mare de subiectivism, managerul de linie al postului vacant, un reprezentant din
favorizeazã persoanele cu un stil bun de comunicare, care departamentul de resurse umane precum ºi alte persoane ce
”ºtiu sã se vândã”. În acelaºi timp, nu odatã se întâmplã ca au o legãturã directã cu acel post ºi care pot pune candida-
eºecul sã fie pus pe seama stilului de comunicare al inter- tului întrebãri de specialitate asupra formãrii profesionale.
vievatorului, pe inabilitatea acestuia în a descoperi, dincolo Clasificate din perspectiva structurãrii lor, interviurile se
de cuvinte, calitãþile profesionale ºi umane ale unui can- împart în: interviuri structurate; interviuri nedirective ºi
didat, aceasta ºi datoritã timpului limitat al discuþiei. interviuri stresante. Principala diferenþã între primele douã
În interviu se pun întrebãri asupra unor domenii pe baza categorii constã în modul de organizare a întrebãrilor. Dacã

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


cãrora sã se determine în ce mãsurã candidatul îndeplineºte interviurile structurate folosesc un set de întrebãri standar-
unele cerinþe pentru a realiza sarcinile funcþiei oferite. dizate care sunt puse tuturor candidaþilor pentru o anumitã
Scopul interviului este de a obþine informaþii despre can- funcþie, interviurile nedirective folosesc întrebãri generale,
didat. Aceste informaþii vor face posibilã o previzionare a din care sunt dezvoltate altele.
performanþelor viitoare ale candidatului la locul de muncã ºi În primul caz, întrebãrile sunt standardizate tocmai pen-
compararea candidaþilor între ei. Interviul de angajare tru ca evaluarea sã se poatã face cât mai corect ºi obiectiv.
reprezintã forma de comunicare directa cu potenþialul anga- În interviurile nedirective se folosesc întrebãri generale,
jat, prin care cei ce organizeazã selecþia au posibilitatea sa din care sunt dezvoltate altele. Dificultatea aplicãrii acestui
cunoascã – dincolo de informaþiile furnizate de candidat în tip de interviu priveºte posibilitatea obþinerii unor date com-
scris – aspecte relevante asupra personalitãþii acestuia ºi parabile pentru toþi candidaþii. Aceste interviuri sunt semi-
asupra modului de relaþionare ºi de conformitate a viitorului organizate rezultând o combinaþie de întrebãri generale ºi
angajat cu caracteristicile culturii organizaþionale în care specifice, care nu sunt puse într-o anume ordine prestabilitã.
urmeazã sã fie primit. Din aceastã perspectivã, enumerãm Este de la sine înþeles cã intervievatorul sau intervievatorii
câteva aspecte esenþiale pentru realizarea premiselor favora- trebuie sã aibã competenþe sporite în modul de a conduce
bile ale comunicãrii în timpul interviului, dupã M. Amstrong discuþia, astfel încât informaþiile obþinute sã fie relevante
(p. 464-465): intervievatorul trebuie sã vadã C.V.-ul ºi pentru profilul de angajat dorit. Riscul principal rezidã în
scrisoarea de intenþie înaintea interviului pentru a ºti ce pericolul nedirecþionãrii întrebãrilor ºi în divagarea de la
întrebãri sã punã; controlul interviului este foarte important. obiectivele stabilite pentru selecþie. În schimb, acest tip de
Aceasta presupune cunoaºterea informaþiilor ce trebuie interviu permite o mai bunã cunoaºtere a candidatului, nu
obþinute, culegerea sistematicã a acestora ºi încheierea inter- numai din punct de vedere profesional, ci ºi uman.
viului când au fost obþinute; intervievatorul trebuie sã ºtie sã Al treilea tip de interviu, mult mai rar, aºa numitul inter-
conducã interviul, sã nu vorbeascã mai mult de 25% din tim- viu stresant, este un tip special de interviu cu scopul de a
pul interviului de fond; abordarea realistã a funcþiei pre- produce voit anxietate ºi presiune asupra candidatului pentru
supune cã cel care conduce interviul trebuie sã ofere infor- a vedea cum reacþioneazã. Cu alte cuvinte, cel ce conduce
maþii corecte despre postul pentru care se desfãºoarã interviul ia o atitudine ostilã, agresivã, chiar insultãtoare.
selecþia, despre organizaþie, astfel încât candidatul sã poatã Acest tip de interviu se foloseºte în cazul funcþiilor în care 41
comunicare viitorul angajat se va întâlni cu situaþii cu un înalt grad de întotdeauna „ foarte bine”); întrebãri ce sugereazã rãspun-
stres. El implicã un grad mare de risc (poate genera uºor o sul: „…….., nu-i aºa?”; întrebãri discriminatorii sau frus-
imagine foarte proastã asupra intervievatorului, patronului ºi trante ce implicã rasa, credinþa, starea civilã, sexul, naþiona-
poate provoca rezistenþã din partea candidatului). litatea, etc.; acele întrebãri pentru care intervievatorul are
Indiferent de tipul interviului, intervievatorul nu trebuie deja rãspunsul; întrebãri ce nu sunt în legãturã cu funcþia, de
sa lanseze aprecieri, întreruperi, remarci, deoarece acestea exemplu: sport, politicã, etc.
pot provoca feedback negativ la candidat, fiindu-i influenþat Este important ca persoana ce conduce discuþia sã aibã
rãspunsul. Se creeazã astfel piste false care trebuie evitate. competenþe de specialitate (sã cunoascã bine specificul pos-
Uneori, intervievatorul, în mod subiectiv, îºi poate forma o tului, problematica organizaþiei), psihologice (sã poatã
impresie pripitã, influenþatã de prima impresie. Intervie- sesiza elemente de atitudine, comportament, adaptabilitate,
vatorul trebuie sã emitã judecãþi abia dupã ce a acumulat etc) ºi de comunicare (sã ºtie sã asculte, sã fie obiectiv, sã
totalitatea informaþiilor despre candidat, dar, adesea, cel care sesizeze posibilele contradicþii din afirmaþiile candidatului,
intervieveazã îºi formuleazã o primã impresie pe baza unor sã reþinã esenþialul). Intervievatorul trebuie sã dea dovadã de
aspecte subiective ( îmbrãcãminte, þinutã, comportament, experienþã, complexitate cognitivã, abilitate, adaptabilitate
etc.). În aceste condiþii, candidatul este bine sã se informeze, socialã ºi detaºare. Gestica lui trebuie sã se reducã la mini-
înaintea prezentãrii la interviu, asupra culturii organizaþiei mum, arãtând permanent interes ºi ascultare activã pentru
respective ºi sã-i respecte normele ºi cutumele (S. comunicarea cu intervievatul.
Mitulescu, coord., 2003, p. 217-218). La rândul lor, participanþii la un interviu de selecþie, pen-
De asemenea, un intervievator corect trebuie sã-i trateze tru a-ºi pune în valoare calitãþile, trebuie sã aibã în vedere
egal pe toþi candidaþii ºi sã nu accepte sã-i fie furnizate infor- urmãtoarele aspecte legate de comunicare: sã nu dea impre-
maþii despre anumiþi candidaþi înaintea selecþiei. Dacã o sia cã ºi-au pregãtit un set de rãspunsuri general-valabile; sã
informaþie pozitivã creºte, evident, ºansele de obþinere a fie pregãtiþi sã rãspundã la orice întrebare; sã nu ezite când
postului, informaþiile nefavorabile despre un solicitant au ºi rãspund la întrebãri; sã dea rãspunsuri scurte ºi inteligibile;
ele o pondere importantã în aprecierea ºi decizia intervieva- sã evite detaliile; informaþia sã fie exactã, deoarece se veri-
torului. Se apreciazã cã o informaþie nefavorabilã are o greu- ficã; sã prezinte o imagine de sine corectã (sã nu se subapre-
tate dublã faþã de una favorabilã, ceea ce poate diminua cieze, dar nici sã nu se supraaprecieze); sã-ºi manifeste
ºansele candidatului la funcþia solicitatã. interesul real pentru postul respectiv ºi pentru organizaþia
Atunci când se acordã o importanþã mai mare unei carac- angajatoare, atât prin limbajul verbal cât ºi cel non-verbal.
teristici a subiectului faþã de cum este ea în realitate ºi se Interviul de selecþie este o formã de comunicare cu ca-
ignorã alte aspecte evidente, apare efectul de Halo. Este racteristici specifice ce decurg din scopul specific al aces-
cazul candidaþilor „simpatici”, care fac impresie bunã prin tuia. Mesajul – ce trebuie sã treacã dinspre emiþãtor, inter-
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

stilul de inter-relaþionare ºi care se dovedesc mai târziu sub vievatul, spre receptor, intervievatorul – trebuie sã convingã,
valoarea la care au fost percepuþi iniþial. uzând de tehnici de argumentare ºi persuasiune, cã inter-
Foarte important este ca cel ce conduce interviul sã-ºi vievatul este cea mai potrivitã persoanã în cazul respectiv.
recunoascã eventualele prejudecãþi. Existã tendinþa ca inter- Miza interviului fiind mare, discursul celui intervievat – pu-
vievatorul sã favorizeze pe cel care este perceput ca fiindu-i ternic subiectiv ºi empatic – va trebui adaptat destinatarului,
asemãnãtor din punct de vedere al vârstei, rasei, sexului, atât ca informaþie, cât ºi ca formã. Dacã vrem sã transmitem
experienþei în muncã etc. În aceste condiþii, poate fi informaþia în mod eficace, trebuie sã analizãm mai întâi situ-
selecþionat un candidat care nu este compatibil cu funcþia aþia de comunicare. În cazul nostru, douã elemente sunt
pentru care candideazã sau sã se respingã un candidat tocmai deosebit de importante: diferenþa cantitativã de informaþie
datoritã prejudecãþilor (V. Paus, 2006, p. 209). între emiþãtor ºi receptor ºi condiþiile materiale ale trans-
Un intervievator bun trebuie sã fie capabil sã identifice misiei. Adaptarea mesajului trebuie sã fie continuã, cãci, în
„zgomotele culturale”, adicã rãspunsurile considerate de fiecare moment sunt observate ºi analizate reacþiile inter-
candidat a fi social acceptabile, mai mult decât faptele. Cu locutorului: schimbãri ale fizionomiei, gesturi, cuvinte,
alte cuvinte, candidatul, dorind sã obþinã o funcþie, considerã inflexiuni ale vocii, toate reprezintã indicii ºi transmit infor-
cã trebuie sã rãspundã într-un anumit fel la întrebãri (de maþii privind strategia de abordat. Efortul de adaptare la des-
multe ori, mai ales dupã experienþa mai multor interviuri, se tinatar se îndreaptã atât asupra informaþiei cât ºi a limbaju-
ajunge la folosirea unor rãspunsuri „prefabricate”). El con- lui. Se opereazã simultan o triere a informaþiei ºi o selecþie a
siderã cã, dacã va enunþa o opinie presupus inacceptabilã celor mai eficace procedee prin care „sã facem sã treacã
pentru intervievator, ar putea fi respins. Prin urmare, va mesajul”. Sunt indicate frazele simple, concise, clare, într-un
încerca sã dea rãspunsuri acceptabile, „aºteptate” de cãtre registru de limbã îngrijit, fãrã a deveni însã pedant sau
intervievator. Aceastã tacticã este susþinutã ºi de multe preþios. Dacã redactarea C.V.-ului ºi a scrisorii de intenþie
ghiduri ºi broºuri comerciale care oferã reþete pentru sunt elaborate fãrã stres, fiind supuse unui proces de con-
prezentarea la interviurile de angajare. Intervievatorii, la strucþie, re-construcþie ºi autoevaluare, interviul, chiar
rândul lor, trebuie sã evite o serie de întrebãri, cum ar fi: pregãtit mental, are forma unui discurs spontan, cu multe
întrebãrile ce rar furnizeazã un rãspuns adevãrat: Cum te-ai elemente de improvizaþie ºi schimbãri de scenariu, în
42 înþeles cu superiorii sau colegii? (rãspuns aproape condiþii de stres maxim.
În general, un interviu de selecþie urmãreºte urmãtoarele deschise vizeazã obþinerea de informaþii privind comuni-

comunicare
aspecte: (John Munro Fraser, apud M. Eggert p. 32) carea cu intervievatorul ºi autoevaluarea subiectului privitor
1. Impactul asupra celorlalþi. Ce fel de reacþii genereazã la propria prestaþie.
apariþia candidatului, modul de vorbire ºi comportament. Studiul a fost realizat pe un lot de 61 de subiecþi, 48 cu
2. Calificare ºi experienþã. Are aceastã persoanã studii superioare ºi 13 studenþi în anul IV la Facultatea de
cunoºtinþele ºi abilitãþile necesare în viitoarea slujbã (60% Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii a Universitãþii din
din interviu va aborda aceastã problemã)? Bucureºti.
3. Abilitãþi înnãscute. Inteligenþã. Cât de corect ºi rapid Dupã criteriul vârstã, componenþa lotului a fost urmã-
gândeºte candidatul ºi care sunt implicaþiile acestor trãsãturi toarea: 31 de subiecþi sub 25 de ani, 20 subiecþi între 26-30
asupra obþinerii locului de muncã? de ani, 6 subiecþi între 31-35 de ani, 3 subiecþi între 36-40 de
4. Motivare. Ce fel de muncã se potriveºte candidatului ani ºi 1 subiect între 41-45 de ani.
ºi cât efort este acesta dispus sã depunã? Participanþii la studiu au în comun faptul cã au urmat în
5. Adaptabilitate emoþionalã. Cât de repede se adapteazã anul universitar 2004-2005 cursul postuniversitar
aceastã persoanã la noua situaþie, noii colegi ºi care sunt ”Comunicare ºi managementul resurselor umane” la facul-
implicaþiile asupra slujbei? tatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii a Universitãþii
Rezultatul la un interviu poate fi puternic influenþat de din Bucureºti, studenþii de anul IV urmând cursurile
prima impresie pe care o face candidatul. Aceasta depinde de aceleiaºi facultãþi, la secþia de Comunicare publicã.
modul de a se îmbrãca, felul în care zâmbeºte ºi priveºte, Am precizat aceastã caracteristicã a grupului studiat pen-
limbajul trupului, etc. Se poate marca un grafic al amintirilor tru cã ea presupune interesul tuturor subiecþilor pentru pro-
care-l marcheazã pe intervievator în legãturã cu candidatul. blematica comunicãrii sociale ºi a resurselor umane.
Acesta va avea forma literei U, adicã prima ºi ultima impre- În acelaºi timp, motivaþia de a urma un astfel de curs
sie asupra intervievatului sunt cele mai puternice. implicã dorinþa de autoperfecþionare a abilitãþilor de comu-
Dacã vom reprezenta însã curba performanþei candidatu- nicare publicã ºi socialã ºi de formare a unor competenþe
lui de-a lungul interviului, vom remarca cã aceasta va lua necesare activitãþilor specifice domeniului resurselor umane
aceeaºi formã, însã rãsturnatã (?), deoarece, pânã când per- din organizaþii.
soana ce se supune interviului îºi va intra din plin în rol ºi va Nu în ultimul rând, subiecþii deþin – în mare parte -
deveni convingãtoare, va trece o perioadã de acomodare. cunoºtinþe privind domeniul comunicãrii ºi resurselor
Menþinerea ritmului celui mai avantajos ºi captarea atenþiei umane, ceea ce le-a dat posibilitatea sã rãspundã la ches-
intervievatorului pe o perioadã mai lungã sunt ºi ele foarte tionar cu obiectivitate ºi pertinenþã.
dificile. Repartiþia subiecþilor pe tipuri de studii: 5 absolvenþi de
Se observã deci cã atunci când intervievatul este în la facultatea de Litere, 4 absolvenþi de limbi strãine, 4 absol-

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


forma maximã, receptivitatea intervievatorului nu este la venþi ai facultãþii de Sociologie, 7 absolvenþi ai facultãþii de
acelaºi nivel (M. Eggert Interviul perfect, p. 99-100). Iatã Psihologie, 15 absolvenþi de studii economice, 6 absolvenþi
care este mecanismul psihologic: odatã ce intervievatorul ai facultãþii de Drept, 3 absolvenþi ai unor secþii de
ºi-a format o primã impresie, ea va acþiona în mintea sa ca Comunicare, 2 absolvenþi de studii de inginerie ºi 2 absol-
un filtru. venþi de studii militare.
Astfel, doar informaþiile care sprijinã prima impresie vor În ceea ce priveºte domeniul de activitate profesionalã,
fi lãsate sã treacã, cele contrare acesteia fiind, fie reþinute, numai 7 dintre subiecþi îºi desfãºoarã activitatea în domenii
fie diluate considerabil. altele decât profilul studiilor. 15 subiecþi, având studii din
De aceea, este bine sã se profite de avantajele efectului domenii variate, lucreazã în departamente de resurse umane
primar (prima impresie) ºi ale celui recent (ultima sau cea (5 economiºti, 1 sociolog, 5 psihologi, 1 absolvent de Litere,
mai recentã impresie), începând ºi terminând interviul în 1 absolvent de Geografie, 2 absolvenþi de ªtiinþele
forþã. Comunicãrii) iar 9 sunt cadre didactice.
O calitate apreciatã în mod deosebit într-un interviu este Vom analiza pe rând rãspunsurile la fiecare întrebare a
fluenþa în vorbire a candidatului. Studiile aratã cã prezenþa chestionarului.
acestei calitãþi catalogheazã candidatul drept mai inteligent, 1. La câte interviuri de angajare aþi participat?
având aptitudini interpersonale deosebite, etc.
Limbajul utilizat la interviu se va încadra într-un registru
de limbã elegant ºi îngrijit. Din analiza chestionarelor, se observã cã cea mai mare
Pentru a verifica cum se desfãºoarã procesul de comuni- stabilitate continuã sã o aibã cariera didacticã. Din cei 9 pro-
care în timpul interviului de angajare, ni s-a pãrut util sã fesori, 5 au participat la unul, douã, maximum trei interviuri.
realizãm un studiu privind opiniile ºi percepþia asupra inter- Dintre subiecþii care lucreazã în domeniul resurselor umane,
viului de angajare, din perspectiva celor ce se prezintã la 9 au participat la mai mult de trei interviuri. Dintre studenþi,
interviu. 5 au participat deja la peste 3 interviuri, iar 4 studenþi sunt
Am elaborat un chestionar cuprinzând 26 de întrebãri, angajaþi.
majoritatea deschise, cu scopul de a obþine rãspunsuri libere Nu existã o corelaþie semnificativã între vârsta
ºi argumentate din partea subiecþilor. Toate întrebãrile subiecþilor ºi numãrul de interviuri. 43
comunicare 2. Câþi intervievatori preferaþi sã participe o au (19 rãspunsuri), la care pot fi asociate întrebãrile
la interviu? privind descrierea competenþelor profesionale (8 rãspun-
suri), a cunoºtinþelor, aptitudinilor ºi abilitãþilor profesio-
nale (7 rãspunsuri), exemplificãri ale unor reuºite profesio-
2 non-rãspunsuri. nale, responsabilitãþi asumate, etc.
A doua categorie de întrebãri considerate uºoare de cãtre
Se observã preferinþa subiecþilor pentru interviurile cu subiecþi vizeazã domeniul prezentãrii personale (18 rãspun-
1-2 intervievatori, interviul cu o comisie de interviu fiind suri) ºi studiile (6 rãspunsuri). Mai sunt menþionate - cu
perceput ca fiind mai stresant. scoruri mult mai mici – întrebãrile referitoare la evoluþia
profesionalã, planuri de viitor, obiective pe termen lung (7
3. Care întrebãri vi s-au pãrut cele mai dificile? rãspunsuri), motivaþia pentru noul post (4 rãspunsuri).
De ce? Numai doi subiecþi considerã uºoare întrebãrile despre
salariul dorit, iar câte unui menþioneazã hobby-urile ºi datele
despre firma angajatoare.
Rãspunsurile deschise ale subiecþilor se pot grupa în Dupã criteriul formei, se preferã întrebãrile închise,
câteva mari categorii, dupã criteriul conþinutului: pe primul întrebãrile standard ºi întrebãrile deschise prin care se soli-
loc se situeazã întrebãrile referitoare la motivele pentru care citã prezentarea personalã a candidatului.
doresc sã ocupe postul respectiv (8 rãspunsuri), urmate de Printre argumentele ce justificã rãspunsurile date se
întrebãrile referitoare la aºteptãrile pe care le au de la postul numãrã posibilitatea de a vorbi deschis ºi a-ºi pune în va-
respectiv, proiectele profesionale pe care cred cã le vor rea- loare activitatea, competenþele ºi experienþa profesionalã,
liza ºi atribuþiile pe care le vor avea de îndeplinit (7 rãspun- autocunoaºterea ºi autoevaluarea privind competenþele pro-
suri). 7 subiecþi considerã cu grad înalt de dificultate între- fesionale dar ºi calitãþile ºi defectele personale, posibilitatea
bãrile referitoare la evoluþia lor viitoare ºi locul în care se de a-þi pregãti mental rãspunsurile înaintea interviului ºi
vor vedea într-o perspectivã mai îndepãrtatã (5-10 ani). Cu câºtigarea încrederii intervievatorului prin modalitãþile de
câte 6 rãspunsuri, sunt considerate dificile întrebãrile despre abordare a rãspunsurilor, atunci când subiectul stãpâneºte
viaþa personalã, defectele ºi calitãþile proprii, precum ºi cele domeniul întrebãrii.
care cer sã exemplifice situaþii dificile rezolvate sau iniþia-
tive personale la locul de muncã anterior. Sunt considerate 5. Câte locuri de muncã aþi avut pânã în prezent?
de asemenea dificile întrebãrile privind experienþa profe-
sionalã ºi realizãrile profesionale (3 rãspunsuri), ca ºi cele
care vizeazã motivele plecãrii de la fostul loc de muncã (3
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

rãspunsuri). 3 subiecþi considerã dificile întrebãrile despre


salariul pe care l-ar dori. Alte întrebãri considerate dificile se Dupã cum se observã, cea mai mare concentrare de
referã la datele despre firma respectivã (2 rãspunsuri), soli- rãspunsuri apare pânã la patru locuri de muncã, cei mai
citarea de informaþii foarte concrete din domeniul de activi- mulþi dintre subiecþi având pânã la data chestionarului 2-3
tate (2 rãspunsuri), proiectele profesionale la noul loc de locuri de muncã. Rãspunsurile relevã tendinþa generalã a
muncã, relaþiile cu superiorii la fostul loc de muncã, detaliile tinerilor spre mobilitate profesionalã, dorinþa de a practica o
despre fostul loc de muncã. Dupã criteriul formã, sunt con- meserie cât mai interesantã, conformã cu studiile ºi bine
siderate dificile întrebãrile de început ºi întrebãrile deschise remuneratã, ºi mai puþin dorinþa de stabilitate ºi fidelitate în
nespecifice. raport cu firma.
Din comentariile subiecþilor, se observã cã aceºtia con-
siderã printre întrebãrile dificile pe cele care induc un 6. Câþi ani vechime aveþi în total?
rãspuns nesincer (relaþiile cu fostul ºef, motivaþia pentru
post, motivele plecãrii de la fostul loc de muncã, proiectele
profesionale de viitor), pe cele cu caracter personal, perce-
pute uneori ca indiscrete, precum ºi întrebãrile al cãror * Au fost luaþi în calcul ºi anii lucraþi fãrã contract de
rãspuns este greu de argumentat (experienþa profesionalã, muncã.
abilitãþi practice, etc.).
O parte dintre subiecþi evidenþiazã lipsa de abilitate a 7. Aveþi obiceiul sã vã pregãtiþi mental, înainte de
intervievatorilor în formularea întrebãrilor. interviu, rãspunsurile la principalele întrebãri la care vã
aºteptaþi?
4. Care întrebãri vi s-au pãrut cele mai uºoare?
De ce?

Cei mai mulþi dintre subiecþi au apreciat ca fiind cele mai


44 uºoare întrebãrile referitoare la experienþa de muncã pe care
8. Ce trãsãturile personale consideraþi cã vã avanta- 10. Dacã intervievatorul vã invitã sã vorbiþi despre

comunicare
jeazã la interviul de angajare? dumneavoastrã, ce calitãþi personale evidenþiaþi?

În ordinea scorurilor obþinute, rãspunsurile au fost urmã- În ordinea scorurilor, subiecþii au menþionat urmãtoarele
toarele: comunicativitatea (21 rãspunsuri), sinceritatea (14 calitãþi: capacitatea de comunicare (16 rãspunsuri), spiritul
rãspunsuri), seriozitatea, stabilitatea emoþionalã, spontanei- de echipã ºi capacitatea de organizare (câte 14 rãspunsuri
tatea (câte 10 rãspunsuri fiecare), sociabilitatea (7 rãspun- fiecare), seriozitatea (9 rãspunsuri), perseverenþa, flexibili-
suri), inteligenþa, simþul umorului, prezenþa fizicã (câte 6 tatea, ambiþia, implicarea ºi pasiunea în muncã (câte 6
rãspunsuri fiecare), experienþa, pregãtirea profesionalã, rãspunsuri fiecare), dinamismul, adaptabilitatea, capacitatea
capacitatea de a relaþiona cu oamenii (câte 5 rãspunsuri de analizã ºi sintezã, sociabilitatea, creativitatea (cu câte 5
fiecare), deschiderea (4 rãspunsuri), caracterul agreabil, rãspunsuri fiecare), responsabilitatea, dorinþa de per-
ambiþia, spiritul de echipã, creativitatea, adaptabilitatea, fecþionare (câte 4 rãspunsuri fiecare), spiritul de iniþiativã,
empatia (câte 3 rãspunsuri fiecare), entuziasmul, perseve- empatia, experienþa cu oamenii, rezistenþa la stres, punctual-
renþa, puterea de concentrare, implicarea, puterea de sintezã itatea, puterea de muncã, corectitudinea (câte 3 rãspunsuri
(câte 2 rãspunsuri fiecare). Au mai fost menþionate, de câte fiecare), leadership-ul, conºtiinciozitatea, loialitatea, capaci-
o singurã persoanã: cãldura, caracterul extrovertit, persona- tatea de a lucra sub presiunea timpului, onestitatea, spon-
litatea asertivã, capacitatea de ascultare activã, rigurozi- taneitatea, capacitatea de a asculta (câte 2 rãspunsuri
tatea, temeinicia, capacitatea de concentrare, obiectivitatea, fiecare). Au mai fost menþionate, de cãtre un singur subiect:
naturaleþea, carisma, spiritul organizat, optimismul, dina- perfecþionismul, calmul, echilibrul, optimismul, energia,
mismul ºi combativitatea. încrederea în sine ºi originalitatea.
Dacã comparãm rãspunsurile cu cele de la întrebarea 8,
9. Ce trãsãturi personale consideraþi cã vã dezavanta- referitoare la trãsãturilor de personalitate ce îi caracter-
jeazã la interviul de angajare? izeazã, identificate de cãtre subiecþi cu calitãþile personale
evidenþiate în faþa intervievatorului, observãm cã pe primul
loc se situeazã, la ambele întrebãri, rãspunsul ”capacitatea
de comunicare”. În schimb ”sinceritatea” nu apare de loc
La aceastã întrebare au existat 7 subiecþi care au rãspuns printre calitãþile ce ar trebui evidenþiate în interviu, deºi ea
”nici una”, ceea ce denotã o slabã cunoaºtere de sine sau o apare pe poziþia a doua, cu 14 rãspunsuri, la întrebarea 8. În
supraevaluare de sine. În ordinea scorurilor obþinute, acelaºi timp, 12 subiecþi considerã sinceritatea un defect ºi

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


rãspunsurile au fost urmãtoarele: sinceritatea (15 rãspun- nu o calitate, fiind normal deci a fi ascuns la interviu.
suri), timiditatea (13 rãspunsuri), emotivitatea (9 rãspun- Seriozitatea este cotatã aproape la fel, fiind consideratã o
suri), impulsivitatea (8 rãspunsuri), lipsa capacitãþii de calitate în avantajul subiectului, în timp ce trãsãturi ca stabi-
convingere (4 rãspunsuri), modestia, impulsul de a vorbi litatea emoþionalã ºi spontaneitatea (câte 10 rãspunsuri la
prea mult, spiritul critic, nesiguranþa de sine, incapacitatea întrebarea 8), apar slab cotate atunci când este vorba despre
de a reacþiona la aroganþa/superioritatea intervievatorului calitãþi care ar reprezenta un atu pentru angajare. În schimb,
(câte 2 rãspunsuri), iar cu câte un singur rãspuns, ”spiritul de echipã”, care apare ca o trãsãturã definitorie
încãpãþânarea, credulitatea, lipsa de credibilitate, prea zâm- numai la 3 subiecþi, este evidenþiat de cãtre 14 subiecþi prin-
bitoare, rigurozitatea, atitudinea rezervatã, incapacitatea de a tre calitãþile care îi recomandã în faþa intervievatorului, con-
manifesta entuziasm, lipsa spontaneitãþii, lipsa creativitãþii, siderând cã va fi o calitate bine apreciatã la interviu.
inconsecvenþa, intransigenþa, rigiditatea, orgoliul. Au mai Rezultatele întãresc observaþia noastrã referitoare la ”tru-
fost menþionaþi ca factori inhibitori: numãrul prea mare de carea comunicãrii” de cãtre subiect, pentru a oferi la interviu
intervievatori, lipsa de înþelegere a acestora ºi dificultatea de informaþiile cele mai potrivite, nu neapãrat cele adevãrate.
a face sã treacã mesajul dorit.
De remarcat faptul cã sinceritatea este consideratã de 11. Ce întrebãri din timpul interviului v-au surprins?
cãtre un sfert dintre subiecþi un defect atunci când este vorba La aceastã întrebare, paleta de rãspunsuri a fost foarte
despre interviul de angajare, ceea ce induce ideea unei false variatã. Se pot ierarhiza totuºi câteva problematici prioritare:
comunicãri, în care intervievatul formuleazã rãspunsurile pe întrebãrile despre viaþa personalã (7 rãspunsuri), cele legate
care le considerã cele mai favorabile sieºi pentru a-ºi atinge de familie ºi perspectiva de a avea copii (6 rãspunsuri),
scopul propus, angajarea. Acest aspect repune în discuþie, pe despre salariu (4 rãspunsuri), planurile de viitor (2 rãspun-
de o parte, competenþa intervievatorilor, iar pe de altã parte suri), etc. Dintre rãspunsurile cu o singurã apariþie, au fost
interviul ca instrument de evaluare în sine. considerate ºocante întrebãrile care nu aveau o legãturã
directã cu postul ºi cele cu substrat de discriminare reli-
gioasã. O serie de întrebãri considerate surprinzãtoare fac parte
din tehnicile de evaluare psihologicã pe care candidaþii nu le
cunoºteau (ex. Dacã ai fi un animal, ce þi-ar plãcea sã fii?). 45
comunicare 12. Ce întrebãri v-au pus în dificultate? chestionare întrebãrile cele mai discriminatorii: Vi s-a spus
Rãspunsurile subiecþilor cuprind aproximativ aceeaºi cã se preferã un bãrbat pentru postul acesta? Înaintea dum-
problematicã ca la punctul anterior. Cele mai dificile între- neavoastrã postul a fost ocupat de un bãiat care a fost pro-
bãri au fost considerate cele referitoare la salariul dorit (6 movat. Credeþi cã o sã reuºiþi ºi dumneavoastrã? Pe locul
subiecþi) ºi cele care cereau informaþii despre motivul doi se situeazã întrebãrile care discrimineazã tineretul: 5
plecãrii de la fostul loc de muncã, relaþiile cu foºtii colegi ºi acuzã lipsa de experienþã ºi 3 fac referire directã la vârstã (se
ºefi (12 subiecþi), planurile de perspectivã (unde te vezi citeazã de cãtre un respondent din comentariile pe care le-au
peste 5-10 ani) ºi întrebãri cu caracter personal, referitoare la fãcut intervievatorii: tinerii din ziua de azi fug de muncã ºi
statutul familial ºi copii (9 subiecþi). Acestea din urmã sunt de program). Cu un numãr mai mic de intrãri – câte douã –
percepute – mai ales de cãtre femei – ca fiind discrimina- apare identificatã discriminarea religioasã, rasialã ºi etnicã.
torii, existând pãrerea cã timpul de lucru al unei femei este Discriminarea pe criterii de vârstã ºi incriminarea lipsei
afectat de obligaþiile acesteia faþã de familie. Dificile au fost de experienþã a tinerilor ni se par deosebit de grave din per-
considerate de cãtre unii subiecþi întrebãrile ce testau spectivã socialã, limitând ºansele de afirmare ale tinerilor.
cunoºtinþele exacte din domeniul de activitate pentru care 37 de subiecþi nu rãspund sau rãspund negativ la acest item.
aplicau, fie cã era vorba despre întrebãri foarte concrete Aceasta înseamnã cã aproape de jumãtate dintre ei au fost
(date, statistici, informaþii exacte despre compania în cauzã), supuºi mãcar odatã la o situaþie discriminatorie în timpul
fie despre argumentarea concretã a experienþei practice din unui interviu de angajare, procent pe care îl considerãm
domeniul de competenþã cerut, ceea ce dezavantajeazã un foarte mare.
aplicant la post fãrã experienþã (proaspãt absolvent sau la
primul interviu de angajare). O altã categorie de rãspunsuri 15. Preferaþi sã fiþi intervievat de persoane de acelaºi
se referã la experienþa de interviu, unii dintre subiecþi fiind sex cu dumneavoastrã?
puºi în dificultate de întrebãrile care îi solicitau sã vorbeascã 1 non-rãspuns.
despre participarea la alte interviuri de angajare anterioare.
Rãspunsurile relevã faptul cã experienþa de interviu este
importantã pentru o bunã prezentare a subiectului. De
asemenea, se observã faptul cã cei puºi în dificultate nu Ca interpretare a rãspunsurilor, se poate considera cã per-
cunosc suficient cerinþele postului pe care îl solicitã ºi nici soanele care au rãspuns afirmativ manifestã un anumit con-
politica salarialã a firmei respective. De subliniat ar fi ºi fap- fort psihic în prezenþa unui intervievator de acelaºi sex, sau
tul cã femeile se considerã dezavantajate de întrebãrile cu – în cazul femeilor – sunt ferite de situaþii jenante.
caracter personal mai mult decât bãrbaþii. Rãspunsurile negative ar putea sugera aºteptarea – bazatã
parþial pe un stereotip – unei discriminãri pozitive a candi-
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

13. Ce întrebãri vi s-au pãrut jenante? datului, lucru care este din nou valabil în special pentru
Douã treimi dintre subiecþi considerã cã nu s-au aflat în femei, dar nu numai. Majoritatea rãspunsurilor indicã faptul
situaþii jenante provocate de tipul de întrebãri care le-au fost cã respondenþilor le este indiferent sexul intervievatorului,
adresate. Din rãspunsurile date, se constatã cã întrebãri per- ceea ce denotã faptul cã ei nu pleacã cu ideea preconceputã
cepute ca fiind jenante au fost adresate în special femeilor, cã ar putea fi discriminaþi dupã gen. Corelând cu întrebarea
referitor la viaþa personalã - 11 rãspunsuri – (numãrul de precedentã, s-a observat cã femeile care acuzau discriminare
copii sau intenþia de a avea copii în viitorul apropiat, între- de gen nu au preferinþe pentru un intervievator femeie. În
bãri despre situaþia matrimonialã, obligaþii familiale, viaþa acest caz, discriminarea de gen ar putea fi perceputã ca ele-
de cuplu, etc.). o altã categorie de rãspunsuri se referã la fos- ment ce þine de politica organizaþiei ºi nu ca o percepþie per-
tul loc de muncã (4 rãspunsuri): conflicte, date confidenþiale sonalã a intervievatorului. Dacã ne gândim ºi la discri-
despre companie, despre salariu (3 rãspunsuri) sau despre minarea profesionalã pe criterii de vârstã, se pune în discuþie
acceptarea unor atribuþii inferioare încadrãrii pe post (citez: un nivel mult mai profund, ce þine de tipul de societate în
Ce eºti dispusã sã faci pentru salariul pe care îl vreþi? Ca care trãim.
asistent manager, aþi fi dispusã sã ºtergeþi ºi praful?).
Ca o remarcã generalã, toate situaþiile considerate a fi 16. La ce întrebãri aþi rãspuns cu plãcere?
jenante au fost semnalate de cãtre femei. De fapt, rãspun- Mai mult de jumãtate dintre respondenþi considerã cã
surile aratã cã este vorba despre discriminare de gen. Faptul întrebãrile cele mai plãcute au fost cele referitoare la expe-
cã ele au fost considerate întrebãri jenante, exprimã starea rienþa profesionalã (26 rãspunsuri), la care se adaugã cele
sufleteascã a persoanelor respective. despre responsabilitãþile asumate ºi realizãrile profesionale
avute (4 rãspunsuri). Acest procentaj poate arãta cã respec-
14. Ce întrebãri vi s-au pãrut discriminatorii? tivii, fie au avut un grad înalt de satisfacþie profesionalã în
Rãspunsurile primite aratã din nou cã femeile sunt firmele în care au mai lucrat – fapt ce contravine parþial cu
supuse cel mai mult discriminãrii de gen (11 rãspunsuri). În cãutarea unui nou loc de muncã – fie au venit pregãtiþi la
6 chestionare se incrimineazã întrebãrile referitoare la a avea interviu, ºtiind cã cele mai importante întrebãri se vor referi
copii, iar în alte 5 apare discriminarea de gen: stare civilã, la acest domeniu. Pe locul doi se claseazã întrebãrile despre
46 competenþã profesionalã egalã cu a bãrbaþilor. Citez din planurile de carierã ºi de viitor ale candidaþilor la post (10
rãspunsuri), lucru care ni se pare firesc, având în vedere prea personal, discriminatoriu sau jenant al unor întrebãri,

comunicare
vârsta subiecþilor ºi etapa în care se aflã pe traseul profesio- ideile preconcepute care stau la baza comunicãrii (9 rãspun-
nal. Cu 5 rãspunsuri, întrebãri plãcute sunt considerate cele suri), lipsa contactului ocular, faptul cã intervievatorul
despre experienþa ºcolarã ºi studii, urmate de cele care solic- vorbeºte prea mult (4 rãspunsuri), nu permite intervievatului
itã prezentarea personalã ºi care oferã posibilitatea de a sã punã întrebãri ºi sã îºi expunã punctul de vedere (6
vorbi despre sine, într-o manierã nedirijatã. Restul respon- rãspunsuri) etc.
denþilor au fãcut referire la întrebãrile despre hobby-uri (4 Aceste deficienþe observate de cãtre subiecþi pot fi reme-
rãspunsuri), motivaþia pentru post (2 rãspunsuri), demon- diate prin sporirea gradului de profesionalism al
strarea creativitãþii practice, etc. Ar fi de semnalat ºi faptul specialiºtilor din resurse umane ºi organizarea unor stagii de
cã la acest item nu au fost non-rãspunsuri, ceea ce denotã formare pentru cei ce organizeazã recrutarea ºi selecþia de
interesul subiecþilor pentru întrebare ºi faptul cã rãspunsul personal.
solicitat pune în evidenþã calitãþile de comunicare ale
subiecþilor, gama de rãspunsuri fiind concentratã de fapt în 19. Ce aþi apreciat cel mai mult la intervievatori?
jurul comunicãrii imaginii de sine într-un mod cât mai Prima observaþie ar fi numãrul mare de rãspunsuri date
favorabil. de cãtre subiecþi. Dacã le grupãm, obþinem un profil al inter-
vievatorului aºa cum ar fi el de dorit de cãtre candidaþii la
17. În cazul în care nu aþi fost selectat(ã), ce greºeli interviu. O primã categorie de rãspunsuri traseazã profilul
credeþi cã aþi fãcut în timpul interviului? psihologic al intervievatorului: acesta trebuie sã dea dovadã
Rãspunsurile la acest item aratã capacitatea subiecþilor de seriozitate ºi interes pentru candidat (8 rãspunsuri), sã
de a se autoevalua în urma participãrii la interviurile de manifeste sinceritate (7 rãspunsuri), calm (5 rãspunsuri),
selecþie. Din totalul subiecþilor, 17 nu au rãspuns, 5 consid- punctualitate, obiectivitate în aprecieri, sã aibã simþul
erã cã nu au avut eºecuri la interviuri, iar 10 considerã cã umorului (5 rãspunsuri). Alte calitãþi care au fost apreciate
eºecul s-a datorat unor cauze ce nu þin de propria prestaþie. þin de domeniul atitudinal: s-a apreciat atitudinea deschisã,
Dacã adãugãm la aceºtia 4 subiecþi care considerã drept participativã, empatia, (9 rãspunsuri), menþinerea unei
cauzã a eºecului supraevaluarea propriei imagini, putem atmosfere relaxate, degajate (11 rãspunsuri), atitudinea lip-
considera cã participanþii la studiu nu au deprinderea de a se sitã de prejudecãþi ºi tratarea egalã a candidaþilor la post.
autoevalua sau nu sunt instrumentaþi suficient în tehnicile de Subiecþii apreciazã stilul de conducere al interviului ºi pro-
evaluare a prezentãrii la interviu. 4 respondenþi recunosc fesionalismul (9 rãspunsuri). Din categoria calitãþilor de
drept cauzã a eºecului insuficienta pregãtire pentru interviu. comunicator, sunt apreciate stilul de comunicare (9 rãspun-
Dintre rãspunsurile date, 7 subiecþi considerã cã nu au suri), forma întrebãrilor, cu accent pe întrebãrile deschise,
fost destul de convingãtori, 5 cã nu au arãtat suficientã moti- exploratorii (5 rãspunsuri), ascultarea activã (5 rãspunsuri),

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


vaþie pentru postul oferit, iar 3 considerã cã nu au formulat ponderea intervenþiilor ºi calitatea întrebãrilor adresate.
destul de bine rãspunsurile la întrebãrile puse. Alte greºeli
asumate: atitudinea, þinuta, lipsa de contact ocular cu inter- 20. Ce v-a displãcut la intervievator?
vievatorul, subevaluarea propriilor calitãþi, modestia exage- Cea mai mare pondere a rãspunsurilor, foarte numeroase
ratã, emoþia. ºi la aceastã întrebare, privesc în primul rând latura compor-
Din cauzele identificate, reiese nevoia unei pregãtiri a tamentalã ºi atitudinalã a intervievatorilor ºi în mãsurã mai
interviului, atât din punct de vedere psihologic, cât ºi a stilu- micã direct stilul de comunicare. Cele mai multe rãspunsuri
lui de comunicare, pornind de la necesitatea autocunoaºterii identificã, ca având un impact negativ asupra intervievatu-
ºi exersarea unor abilitãþi de comunicare interpersonalã. lui, atitudinea de superioritate/aroganþa intervievatorilor (17
rãspunsuri). Tot de domeniul atitudinal þin ºi neimplicarea
18. Ce greºeli consideraþi cã a fãcut intervievatorul? afectivã, indiferenþa faþã de intervievat (10 rãspunsuri), ati-
Rãspunsurile la aceastã întrebare sunt foarte variate. tudinea rigidã (4 rãspunsuri), ironia, atitudinea nepri-
Dacã încercãm sã le grupãm, principalele categorii de etenoasã/agresivã, subiectivismul. În ceea ce priveºte com-
greºeli ar fi: lipsa de profesionalism a intervievatorilor (18 portamentul, se reproºeazã lipsa de punctualitate. Dacã ne
rãspunsuri) materializatã prin slaba pregãtire în resurse referim la comportamentul verbal, apar dorinþa intervievato-
umane, lipsa unor criterii clare de selecþie, studierea superfi- rilor de a-ºi impune punctul de vedere ºi tendinþa de mani-
cialã a CV-urilor, alegerea unor spaþii neadecvate pentru pulare a dialogului, faptul cã acesta a vorbit prea mult. Din
interviu, prezentarea incorectã a companiei sau postului. conþinutul comunicãrii, 6 subiecþi incrimineazã tipul între-
O altã categorie de greºeli se referã la atitudinea inter- bãrilor, alþi 6 discutând aspecte ale limbajului non-verbal
vievatorilor ((17 rãspunsuri): atitudine de superioritate, (privirea, gestica) ºi tonul folosit în discuþie.
rigiditate, rãcealã, neatenþie, lipsa empatiei, lipsã de interes În sfârºit, o ultimã categorie de subiecþi incrimineazã
faþã de candidat (se specificã vorbitul la telefon în timpul lipsa de profesionalism ºi de experienþã a intervievatorilor,
interviului), judecarea dupã prima impresie, subiectivismul fãrã a preciza la ce aspecte se referã (4 rãspunsuri).
ºi favoritismul. Se observã din rãspunsurile la aceastã întrebare cã
A treia categorie de greºeli cuprinde abordarea comu- pentru cel ce este intervievat, conteazã în primul rând
nicãrii. Astfel, se reproºeazã forma întrebãrilor, caracterul modul în care este primit ºi percepþia sa asupra atitudinii 47
comunicare intervievatorului. De fapt, este un proces paralel de cu- Comparând situaþiile de reuºitã ºi de eºec, se constatã cã,
noaºtere dupã prima impresie care funcþioneazã ºi la inter- în a doua situaþie, firmele nu au obiceiul de a anunþa candi-
vievator. De aceastã primã impresie reciprocã depinde în daþii respinºi, deºi regulile de desfãºurare a interviului pre-
mare parte succesul interviului, o percepþie negativã a inter- vãd ºi aceastã etapã.
vievatorului din partea candidatului acþionând, de fiecare
datã, ca o barierã puternicã în calea comunicãrii. 25. V-aþi interesat personal de rezultatul la interviu?
Dacã da, în ce mod?
21. Aþi avut impresia cã sunteþi ascultat: Cei care s-au interesat personal, au fãcut-o: telefonic-16

Rãspunsurile grupate în cele trei categorii depãºesc sau prin e-mail-2. Subiecþii din rubrica „uneori” s-au infor-
numãrul de subiecþi deoarece în unele cazuri, rãspunsurile mat telefonic. La aceastã întrebare, consider cã numãrul re-
au fãcut referire, în mod diferit, la mai mulþi intervievatori, lativ mic de subiecþi care s-au interesat personal de rezulta-
întâlniþi în interviuri diferite. tul selecþiei se datoreazã experienþelor negative pe care le-au
acumulat majoritatea dintre ei la contactul cu firmele
22. Înainte de a vã prezenta la un interviu, v-aþi doc- angajatoare.
umentat cu privire la desfãºurarea unui interviu de
angajare? Dacã da, precizaþi care au fost sursele de do- 26. Aþi trimis o scrisoare /e-mail de mulþumire pen-
cumentare: cãrþi, Internet, TV, ziare, reviste, cursuri spe- tru timpul acordat de intervievatori ºi modul de
ciale, prieteni, colegi, familie, etc. Subliniaþi sursa/sursele desfãºurare a interviului?
la care aþi apelat ºi adãugaþi – dacã este cazul – alte surse Din nou rãspunsurile reflectã o cutumã din cultura orga-
de documentare pe care le-aþi avut.
Vom enumera sursele respective dupã scorurile obþinute:
Internet-32; prieteni-29; reviste-19; colegi-17; cãrþi-14; nizaþionalã româneascã, prin care trimiterea unei scrisori de
ziare-13; cursuri de specialitate-9; familie-9; televizor-6; mulþumire de acest tip – deºi indicatã în lucrãrile de specia-
alte surse: surse di interiorul firmei, legislaþie, pliante de litate – nu se realizeazã.
prezentare, cataloage de la târgurile de job-uri, am învãþat În concluzie, putem afirma cã rãspunsurile subiecþilor
din propria experienþã de interviu. 11 subiecþi declarã cã nu confirmã ipotezele conform cãrora stilul de comunicare, atât
au încercat niciodatã sã se documenteze în mod special pen- al intervievatului, cât ºi al intervievatorului este deosebit de
tru a-ºi pregãti interviul. important în interviul de angajare, el contribuind esenþial la
Pe Internet, principalul site citat este Best Job, iar dintre succesul sau eºecul candidatului în obþinerea postului dorit.
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

reviste, Cariere. Studiul confirmã ºi necesitatea acestei forme de selecþie,


care pune în evidenþã calitãþi extra-profesionale absolut
23. Înainte de a vã prezenta la interviul pentru care necesare în organizaþiile care pun accentul pe calitatea
aþi fost selectat, aþi cãutat informaþii despre angajatori ºi resurselor umane. În acelaºi timp, rãspunsurile evidenþiazã
firmã? Dacã da, detaliaþi rãspunsul. ºi o serie de deficienþe în comunicare, datorate ambelor
pãrþi, care ar putea fi remediate printr-o mai bunã pregãtire a
specialiºtilor din resurse umane care organizeazã intervi-
În ordinea descrescãtoare a scorurilor, sursele de infor- urile, dar ºi prin creºterea încrederii candidaþilor în propria
maþii folosite sunt: Internetul-26; prietenii-10; angajaþi ai capacitate de comunicare a unei imagini de sine care sã-i
firmei-4; ziare ºi reviste-4; persoane care i-au recomandat în favorizeze. Pentru aceasta, poate ar fi utilã extinderea, ºi în
firmã-3; colegi-3; alte surse: Pagini aurii, cunoºtinþe care au organizaþiile româneºti, a tehnicilor de discuþii personale cu
dat interviu la aceeaºi firmã. Detaºat, atât la surse de docu- angajaþii, desfãºurate periodic ºi cu profesionalism, pentru
mentare, cât ºi de informare, se impune Internetul. Unul din- evaluarea ºi autoevaluarea competenþelor generale ºi speci-
tre subiecþi precizeazã cã „dacã firma nu are site, nici nu fice ale acestora.
este interesat de interviu”.

24. Cum aþi fost anunþat despre rezultatul interviului? BIBLIOGRAFIE


a. în caz de reuºitã: prin telefon-38; pe loc-8; prin Amstrong, M, A Handbookof Personnel Management
scrisoare-2, prin mail-1; prin afiºaj-1. Dintre subiecþi, 14 nu Practice, Kogan Page, London, 1996
precizeazã forma prin care au fost anunþaþi asupra reuºitei la Eggert, M, Interviul perfect, ed.Naþional, 1998
interviu. Mitulescu, S., coord. Formarea deprinderilor de viaþã
b. în caz de eºec: 25 de subiecþi nu au fost anunþaþi de independentã, ed. RO-Media, 2003
loc; 10 au fost anunþaþi telefonic; 8 prin scrisoare; 7 prin Pãuº, V.-A., Comunicare ºi resurse umane, ed. Polirom,
e-mail; 5 subiecþi afirmã cã au fost anunþaþi fãrã a preciza 2006
modalitatea, iar 7 afirmã cã au fost anunþaþi numai la unele
48 interviuri.
Constructe teoretice folosite în rela]iile publice
Cristina COMAN, conf. univ. dr., FJSC, Universitatea din Bucure[ti

În studiul de faþã voi investiga ansamblul construcþiilor regulilor (“rules theory”), spirala tãcerii, teoria fluxului
teoretice elaborate în câmpul relaþiilor publice pornind de la comunicãrii în doi paºi, teoria utilizãri ºi gratificaþii.
monumentala Encyclopedia of Public Relations (2005) ela- Este de la sine înþeles cã nici o teorie nu este ancoratã în
boratã de un colectiv de specialiºti americani sub coor- mod absolut în graniþele unei ºtiinþe; am grupat însã în
donarea lui R.L. Heath. În cele douã volume ale enciclope- familia teoriile specifice relaþiilor publice acele construcþii
diei existã 57 de capitole consacrate unor constructe teore- care sunt prezentate ca fiind elaborate de autori consideraþi
tice utilizate în câmpul relaþiilor publice. Ansamblul acestor astazi drept “clasici” ai acestei discipline, despre care se
capitole nu este perfect coerent deoarece unele constructe susþine cã sunt inspirate din realitãþile practicii din relaþiile
teoretice beneficiazã de douã intrãri – “interactionalism” ºi publice ºi care sunt fãurite pentru a explica, generaliza ºi
“symbolic interactionalism”; “constructivism” ºi “social anticipa fenomene din relaþiile publice. Lista acestor teorii
construction of reality”; “accomodation: contingency include: teoria contingenþei, comunitarismul, teoria co-ori-
theory” ºi “contingency theory”. În alte cazuri sunt incluse entãrii, teoria creãrii în comun a înþelesurilor, teoria uzur-
modele ºi nu teorii – “health belief model”; de asemenea tre- pãrii (“encroachment theory”), teoria excelenþei, teoria
buie menþionat faptul cã în aceastã listã sunt incluse intrãri restaurãrii imaginii, teoria rezolvãrii conflictelor, teoria
care se referã la probleme generale precum “theory based managementului relaþiilor, teoria caracterului situaþional al
practice” sau “transtheoretical model of behavior change” publicurilor, teoria susþinãtorilor (“stakeholders theory”).
sau “communitarism”. Între acestea teoria uzurpãrii apare mai mult ca un instru-
Analiza intrãrilor consacrate teoriilor folosite în acest ment de promovare a profesiei – ea se referã la situaþiile în
domeniu relevã existenþa a douã mari clase: teorii împrumu- care liderii unei organizaþii promoveazã specialiºti din alte
tate din alte discipline ale ºtiinþelor (sociale, filologice, eco- domenii pentru a se ocupa de relaþiile publice – definind
nomice, ale comunicãrii, etc) ºi teorii construite pentru sis- situaþii si factori care conduc la asemenea decizii. Teoria
temul relaþiilor publice. În unele cazuri delimitãrile nu sunt rezolvãrii conflictelor este prezentatã ca o sintezã a altor
uºor de fãcut: teoriile feministe pot fi aºezate ºi în familia teorii precum teoria contingenþei, teoria situaþionalã a publi-
ºtiinþelor sociale, dar ºi în aceea a ºtiinþelor comunicãrii; curilor, teoria restaurãrii imaginii. În sfârºit, comunitarismul

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


teoriile persuasiunii pot sta simultan în zona ºtiinþelor este mai mult o perspectivã filozoficã, de tip umanist, care
sociale, a celor filologice ºi a ºtiinþelor comunicãrii; la fel ºi nu a generat un corpus de concepte ºi de cercetãri aplicate
teoriile comunicãrii interculturale sau cele ale interacþionis- unitare.
mului simbolic. Pe de altã parte, aceastã sintezã, specificã unui demers
În sfera ºtiinþelor sociale (în care s-ar integra ºtiinþe pre- enciclopedic, este un ecou al numeroaselor lucrãri apãrute în
cum sociologia, psihologia, antropologia, politologia) pot fi ultimele decenii ºi preocupate de elaborarea unor modele
plasate urmãtoarele teorii: a atribuirii, a aºteptãrilor subiec- teoretice adecvate evoluþiilor profesionale ºi conceptuale din
tive (“subjective expected utilities theory”), a cadrãrii relaþiile publice: C.H. Bottan, V. Hazleton, Public Relations
(“framing theory”), a communicãrii interpersonale, con- Theory (1989); D.M. Dozier, W.L. Gruning, J.E. Grunig,
structivismul, difuzionismul, a fanteziei (“fanthasy theory”), Managers Guide to Excellence in Public Relations and
feminismul, interacþionismul (ºi managementul impresiilor), Communication Management (1995); J.E. Gruning,
integrarea informãrii (“information integration theory”), a Excellence in Public Relations and Communication
învãþãrii, a motivaþiei, perspectivismul, a reducerii nesigu- Management (1992); R.L. Heath, Management of Corporate
ranþei, a resurselor de putere (“power ressources theory”), a Communication (1994); J.A. Ledingham, S.D. Bruning,
schimburilor sociale, a miºcãrilor sociale (vezi ºi Prior- Public Relationship as Management: A Relational Approach
Miller, 1989, Broom et alii, 2000). În zona teoriilor aplicate to the Study and Practice of Public Relations (2000); D.
în ºtiinþele economice pot fi plasate urmãtoarele constructe: Moss, D. Vercic, G. Warnaby, Perspectives On Public
teoria haosului, teoria deciziilor, teoria jocurilor, teoria man- Relations Research (2000); E. Toth, R.L. Heath, Rhetorical
agementului, teoria reþelelor, teoria sistemelor. Câmpul and Critical Approaches to Public Relations (1992).
ºtiinþelor filologice este reprezentat de teoria apologiei, În rândurile ce urmeazã voi selecta din ansamblul teori-
teoriile discursului, teoria dramaticã, teoriile naraþiunii, ilor referitoare la relaþiile publice acele constructe care au în
teoriile persuasiunii, teoriile retorice ºi semiotica. Din centrul lor conceptul de public.
ºtiinþele comunicãrii sunt menþionate urmãtoarele teorii: Aºa cum am arãtat în altã parte (Coman, 2001, p. 17-31),
crearea agendei, teoriile critice, teoria cultivãrii, teoriile eforturile de comunicare specifice relaþiilor publice sunt
comunicãrii interculturale, teoriile comunicãrii post-colo- concentrate cãtre informarea, persuadarea, stabilirea unor
niale, teoria confirmãrii (“reinforcement theory”), teoria relaþii de încredere etc., între o organizaþie ºi publicul sau 49
comunicare publicurile sale. Nici o teorie a relaþiilor publice nu poate, reacþiile publicului, nu pentru a se identifica modul în care
prin urmare, sã ignore acest concept ºi, mai mult, majori- aceste reacþii pot fi schimbate, ci pentru a se schimba com-
tatea teoriilor se poziþioneazã pornind de la acest concept. portamentul organizaþiei; acest model se bazeazã pe
înþelegerea reciprocã ºi conduce la rezolvarea eventualelor
Teoria excelenþei conflicte prin comunicare.
Într-un studiu de referinþã, consacrat articolelor ºtiinþi- 5) potenþialul departamentului de comunicare de a aplica
fice din revistele de relaþii publice, Sallot, Lyon, Acosta- modelul comunicãrii simetrice bilaterale ºi funcþia de mana-
Alzuru ºi Jones (2003, p. 43-51) remarcã faptul cã din cele gement strategic a comunicãrii: acolo unde existã compe-
148 de articole consacrate elaborãrii teoretice în relaþiile tenþe pentru efectuarea cercetãrii, cu metode cantitative ºi
publice, cele mai multe (19) se referã la teoria excelenþei calitative, ºi pentru exercitarea funcþiilor ma-nageriale
creatã de J.E. Grunig (urmate de 14 asupra managementului (resurse umane, crearea ºi aplicarea de bugete, planificarea
relaþiilor, 14 asupra restaurãrii imagini în situaþii de crizã, 11 campaniilor etc) se obþine eficienþa în relaþiile publice;
de teorie criticã, de eticã ºi responsabilitate socialã, 9 de 6) presiunea acþiunilor de implicare civilã: miºcãrile
comunicare organizaþionalã, de teorie situaþionalã, de femi- reprezentanþilor diferitelor organizaþii civice sau comunitare
nism, etc). De altfel J.E. Grunig al cãrui nume apare pe fron- obligã organizaþia ºi departamentul de relaþii publice sã se
tispiciul a 11 articole conduce într-un top al celor mai publi- abordeze problemele de interes public; aceasta înseamnã cã
caþi cercetãtori în sfera dezvoltãrii teoriilor de relaþii publice acolo unde existã un nivel înalt de implicare a organizaþiei în
(urmat de R.L. Heath cu 8 apariþii, L.A. Grunig –7, W.T. problemele comunitãþii, existã ºi o calitate înaltã a relaþiilor
Coombs – 6, J.A. Ledingham – 5, adicã de autorii creditaþi a publice;
fi cei mai importanþi creatori de construcþii teoretice în acest 7) cultura organizaþionalã, structura organizaþiei ºi alte
domeniu). variabile legate de statutul angajaþilor: relaþiile publice per-
Teoria excelenþei susþine cã, pentru o organizaþie, comu- formante apar în instituþii bazate pe culturi organizaþionale
nicarea are o valoare deosebitã, deoarece ea permite constru- participative (ºi nu autoritare), organice (ºi nu mecanice), cu
irea de relaþii solide cu publicurile ei strategice. Aceastã mecanisme de dialog intern ºi cu un grad sporit de satisfacþie
teorie a fost dezvoltatã de un grup de cercetãtori de la a muncii;
Universitatea din Maryland, coordonaþi de J.E. Grunig ºi 8) diversitatea: calitatea comunicãrii este mai bunã în
s-a concretizat în douã tiluri de referinþã în orice bibliografie organizaþiile care promoveazã diversitatea de sex, rasã,
ºtiinþificã din sfera relaþiilor publice: Excellence in Public vârstã, religie, valori etc.
Relations and Communication Management (J.E. Grunig, Acestor factori li se poate adãuga preocuparea pentru
1992) ºi Excellent Public Relations and Effective eticã, adicã anagajamentul organizaþiei de a respecta prin-
Organisations: A Study of Communication Management in cipiile comunicãrii responsabile ºi de codifica aceste valori
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Three Countries (L.A. Grunig, J.E. Grunig, D.M. Dxozier, în coduri etice, pregãtindu-ºi angajaþii pentru un comporta-
2002). ment moral în relaþiile interne ºi externe.
Cercetãtorii implicaþi în acest proiect au pornit de la Pornind de la conceptele fundamentale ale comunicãrii,
cãutarea factorilor care determinã “excelenþa” relaþiilor pu- J.E. Grunig ºi L.A. Grunig (1992, p. 83) susþin cã
blice ale unei organizaþii ºi au investigat peste 300 de orga- “Cercetãtorii ºi practicienii pot folosi oricare dintre aceste
nizaþii, unele reputate pentru calitatea comunicãrii cu pu- concepte pentru a mãsura calitatea relaþiilor strategice ale
blicul, altele cunoscute pentru eºecurile în procesul de relaþii organizaþiilor, dar noi sugerãm cã cele mai importante tre-
publice. buie sã fie: reciprocitatea, încrederea, credibilitatea, legiti-
Din aceste cercetãri au rezultat 8 principii ale excelenþei mitatea, deschiderea, satisfacþia reciprocã ºi înþelegerea re-
în comunicare: ciprocã”.
1) preocuparea liderilor instituþiei pentru calitatea comu- În concluzie, aºa cum subliniazã unul din promotorii
nicãrii; acestei construcþii (Bowen, în Heath, 2005, vol I, p. 308),
2) contribuþia comunicãrii în realizarea planurilor strate- “teoria excelenþei oferã un ghid de tip normativ pentru
gice ale organizaþiei: relaþiile publice trebuie sã fie folosite modul în care relaþiile publice ar trebui sã fie structurate,
nu numai în operaþii de rutinã sau în rãspunsul la unele situ- conduse, aplicate ºi scoate în evidenþã factorii care pot ajuta
aþii, ci ºi în planificarea strategicã; relaþiile publice sã contribuie la excelenþa unei organizaþii
3) funcþia de management a relaþiilor publice: perfor- (…) teoria excelenþei aratã cã relaþiile publice trebuie sã
manþa apare acolo unde specialiºtii în relaþii publice susþinã acþiunile unei organizaþii prin menþinerea unei comu-
depãºesc rolul de “tehnician” (acþiuni practice de tipul nicãri bilaterale, echilibrate cu publicurile de care organiza-
scriere de communicate) devenind “manageri”, adicã crea- þia depinde”.
tori de strategii de comunicare, bazate pe cercetare, planifi-
Teoria managementului relaþiilor
care ºi consiliere;
4) modelul comunicãrii simetrice bilaterale: în acest Aceastã teorie construitã de J.A. Ledingham ºi colabora-
model comunicarea se desfãºoarã în douã direcþii (public – torii sãi susþine cã trebuie depãºitã centrarea pe comunicare
organizaþie; organizaþie – public), dar acum se þine seama de în modelarea teoreticã a relaþiilor publice: accentul trebuie
50
pus pe relaþiile dintre organizaþii ºi publicuri (care se con- (Ledingham, in Heath, 2005, vol II, p. 741). În aplicaþiile

comunicare
cretizeazã în multiple forme, nu întotdeauna comuni- sale practice acest model permite “mãsurarea indicatorilor
caþionale) ºi pe funcþia managerialã a relaþiilor publice. J.A. importanþi care determinã natura, puterea ºi calitatea rela-
Ledingham (2003, p. 181) afirmã: “Perspectiva centratã pe þiilor de-a lungul timpului. Evaluarea acestor indicatori per-
managementul relaþiilor susþine cã relaþiile publice echili- mite unei organizaþii sã îºi adapteze strategia de relaþii pu-
breazã interesele organizaþiilor ºi publicurilor prin manage- blice la o etapã anume a relaþiilor ei cu publicul” (Lucarelli-
mentul relaþiilor dintre organizaþii ºi publicuri”. Dimmick et alii, 2000, p. 133)
La baza acestei teorii stau 4 procese semnificative pentru Teoria managementului relaþiilor oferã, în viziunea
evoluþia practicii profesionale ºi a reflecþiei teoretice asupra autorului ei, resursele necesare organizãrii cunoºtiinþelor din
acestei practici: domeniu, clarificãrii unor aspecte semnificative, creãrii sau
1) recunoaºterea rolului central al relaþiei (în raport cu aprofundãrii unor concepte fundamentale, descrierii ºi
alte componente cum ar fi organizaþia, publicul sau procese- anticipãrii unor fenomene, comunicãrii datelor studiate etc.
le de comunicare) în sistemul relaþiilor publice; Ea instituie 10 principii esenþiale:
2) reconceptualizarea relaþiilor publice ca o funcþie a 1) în inima relaþiilor pu-blice se aflã conceptul de relaþie;
managementului; 2) relaþiile reuºite se bazeazã pe beneficii comune pentru
3) identificarea componentelor majore ale relaþiei dintre organizaþie ºi public;
organizaþii ºi publicuri: interesul pentru atitudini, percepþii, 3) relaþiile dintre organizaþie ºi public sunt dinamice, ele
cunoºtiinþe, comportamente a permis gãsirea unor factori se schimbã în timp;
care pot fi mãsuraþi ºi care permit evaluarea tipului ºi cali- 4) Relaþiile sunt determinate de necesitãþile ºi dorinþele
tãþii relaþiilor dintre o organizaþie ºi diferitele sale publicuri; organizaþiei ºi publicurilor, iar calitatea lor depinde de per-
4) elaborarea unor modele ale relaþiei dintre organizaþie cepþia asupra gradului în care aºteptãrile au fost îndeplinite;
ºi public. 5) managementul eficient al relaþiilor dintre organizaþie
În acest sens J.A. Ledingham, (2003, p. 186-188) trece în ºi public conduce la creºterea înþelegerii reciproce ºi a bene-
revistã câteva din modelele importante din teoriile de relaþii ficiilor atît ale publicului, cât ºi ale organizaþiei;
publice: 6) succesul relaþiilor dintre organizaþie ºi public se
a) modelul lui G.M. Broom este axat pe o perspectivã mãsoarã mai mult în termenii calitãþii relaþiilor ºi mai puþin
temporalã; el identificã stãrile care preced relaþia (percepþii, în aceia ai producþiei ºi diseminãrii de mesaje;
motive, comportamente ale publicului sau presiuni din 7) comunicarea este un instrument strategic în manage-
partea mediului, care au funcþionat ca o cauzã pentru mentul relaþiilor, dar comunicarea singurã nu poate susþine
începerea relaþiei dintre organizaþie ºi un anume tip de pu- dezvoltarea durabilã a relaþiilor: ea trebuie sã fie sprijinitã de
blic) ºi stãrile care urmeazã stabilirii acestei relaþii modificarea comportamentului organizaþiei;

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


(menþinerea sau schimbarea comportamentului ºi scopurilor 8) relaþiile dintre organizaþie ºi public sunt determinate
organizaþiei sau ale publicurilor ei); între acestea se plaseazã de istoria acestor relaþii, natura interacþiunilor, frecvenþa
relaþia propriu-zisã, definitã prin tranzacþiile dintre organiza- schimburilor ºi gradul de reciprocitate;
þie ºi public: acestea sunt caracterizate de gradul de for- 9) relaþiile dintre organizaþie ºi public pot fi clasificate
malizare, de standardizare ºi de complexitate, precum ºi de dupã tipul lor (personale, profesionale, comunitare etc) sau
intensitatea ºi reciprocitatea fluxului de informaþii ºi/sau de dupã formã (simbolice, centrate asupra actului comunicãrii
resurse dintre organizaþie ºi public; sau comportamentale, centrate pe realizarea unor programe);
b) modelul lui J.E. Grunig, care preia schema secvenþialã 10) construirea de relaþii este fundamentalã pentru orice
a lui Broom ºi îi adaugã metode specifice de studiu pentru aspect, teoretic sau practic, al relaþiilor publice.
fiecare etapã: analiza mediului pentru etapa precedentã,
observaþia participativã pentru etapa relaþiilor ºi mãsurarea Teoria situaþionalã a publicurilor
orientãrilor pentru etapã ce urmeazã relaþiilor dintre organi-
zaþie ºi public; Acest construct teoretic a fost elaborat de J.E. Grunig ºi
c) modelul propus de Lucarelli-Dimick ºi colaboratorii colaboratorii sãi, sub influenþa dezbaterilor din ºtiinþele eco-
sãi care considerã relaþia ca un proces de evaluãri ºi ajustãri, nomice (problemele din marketing legate de segmentarea
determinate de variabile precum reciprocitate, încredere, pieþii) ºi a celor din ºtiinþele politice (discuþiile referitoare la
credibilitate, deschidere, legitimitate, satisfacþie reciprocã, formarea opiniei publice). Dimensiunea situaþionalã derivã
înþelegere reciprocã; din axioma cã publicurile apar ºi dispar, problemele care le
d) modelul lui J.A. Ledingham, bazat pe urmãtoarele creazã apar ºi dispar, iar acþiunile de comunicare sunt sem-
etape: analizã, planificare, implementare, evaluare; prin uti- nificative numai pentru publicurile aflate într-o anumitã
lizarea termenilor “scan” (analiza mediului), “map” situaþie în raport cu organizaþia. Un public al unei instituþii
(definirea obiectivelor ºi planificarea acþiunii), “act” (dez- se naºte atunci când o organizaþie ia anumite decizii care
voltarea ºi testarea iniþiativelor), “rollout” (implementarea afecteazã anumite categorii de oameni; grupuri care nu
programelor), “track” (evaluarea iniþiativelor) ºi “stewart” aveau pãreri clare ºi nici interese definite în ceea ce priveºte
(monitorizarea ºi menþinerea calitãþii relaþiilor) acest model acea organizaþie se transformã, în acel moment, în publicuri
a ajuns sã fie cunoscut sub acronimul SMARTS ale organizaþiei. Publicurile variazã în funcþie de deciziile 51
comunicare organizaþiilor: ceea ce rãmâne constant este faptul cã dezvolte relaþii cu organizaþia implicatã în situaþie” (J. E.
grupurile se constituie în publicurile unei organizaþii numai Grunig, în Heath, 2005, vol II, p. 779).
în acele situaþii în care ele se simt afectate de deciziile acelei
organizaþii. Dupã amploarea acestei implicãri publicurile Teoria contingenþei
s-ar putea diferenþia în 4 categorii:
Pornind de la ceste premize J.E. Grunig ºi F.C. Repper Aceastã teorie a fost elaboratã de un grup de cercetãtori
(1992, p. 139-140) au stabilit faptul cã publicurile se dife- de la Universitatea din Missouri, conduºi de Glen T.
renþiazã prin comportamentul comunicaþional. Din aceastã Cameron, în anul 1997. Ea susþine cã “practica relaþiilor
perspectivã ei disting patru categorii de public: publice este influenþatã în mod constant de numeroase varia-
a) publicurile tuturor problemelor – acestea iau parte bile care se plaseazã între experienþa echipe de relaþii pu-
activ la toate dezbaterile; blice ºi credibilitatea unui public extern” (B.H. Reber, în
b) publicurile apatice – acestea sunt puþin active; Heath, 2005, vol I, p. 1). Din alt punct de vedere, polii între
c) publicurile unei singure probleme – acestea sunt care se desfãºoarã munca de relaþii publice sunt adaptarea la
active numai în ceea ce priveºte un numãr limitat de teme, nevoile ºi aºteptãrile publicului ºi promovarea nevoilor ºi
apropiate între ele; aºteptãrilor organizaþiei. Aceasta înseamna cã între public ºi
d) publicurile problemelor fierbinþi – acestea devin organizaþie existã un ansamblu de viziuni amestecate
active numai dupã ce presa a transformat o problemã într-o (“mixed views”) ºi cã practica relaþiilor publice este un pro-
chestiune de maximã actualitate. ces de adaptare la aceste contingenþe în perpetua schimbare.
În situaþiile în care publicurile devin interesate de comu- Comunicarea poate sã fie în unele situaþii simetricã ºi altele
nicare, ele devin mai receptive la mesajele primite ºi trans- asimetricã: uneori ea va încerca sã se adapteze la viziu-
mit mai multe mesaje decât de obicei. Aceasta înseamnã cã nile publicului, alteori ea va putea fi adversativã ºi/sau
în funcþie de parametrii unei situaþii, specialiºtii în relaþii persuasivã.
publice trebuie sã construiascã strategii de comunicare. Lista factorilor contingenþi poate fi foarte variatã,
Acestea trebuie sã þinã seama de anumite caracteristici ale incluzând atitudinea conducerii organizaþiei, cultura organi-
fiecãrui tip de public, cum ar fi: deschiderea la dialog, natu- zaþiei, gradul de încredere al publicului, temele în discuþie
ra comportamentului comunicaþional, efectele comunicãrii etc. Conform lui Cameron ar exista peste 80 de factori con-
asupra cunoºtiinþelor, atitudinilor ºi comportamentelor, tingenþi, reductibili la 11 categorii: ameninþãri, mediul pro-
amploarea ºi calitatea comunicãrii cu organizaþia, poten- fesional al organizaþiei, mediul politico-socio-cultural, pu-
þialul de activism (participarea a publicului în acþiuni care blicurile externe, problema în chestiune, caracteristicile
vor exercita presiuni asupra organizaþiei). Teoria impune organizaþiei, caracteristicile departamentului de relaþii pub-
douã dependente variabile (comportament comunicaþional lice, caracteristicile managementului, ameninþãri interne,
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

activ, concretizat prin cãutarea de informaþii ºi comportament caracteristicile indivizilor, caracteristicile relaþiilor (cu exte-
comunicaþional pasiv, caracterizat prin procesarea informa- riorul ºi în interiorul organizaþiei). În acest context teoria
þiilor primite) ºi trei variabile independente, care mãsoarã pune în miºcare douã concepte cheie: conflictul ºi strategia:
percepþiile publicului asupra unei anumite situaþii: “Conflictul este întotdeauna localizat în relaþia dintre orga-
a) recunoaºterea problemei: oameni descoperã cã ceva nizaþie ºi public, pentru cã atât organizaþia cât ºi publicul au
trebuie fãcut într-o anume situaþie; scopuri, roluri, valori, reguli ºi aºteptãri asupra rezultatelor
b) recunoaºterea constrângerilor: oameni descoperã cã acestei relaþii bilaterale carew sunt diferite ºi uneori chiar
existã obstacole care le limiteazã acþiunile referitoare la acea conflictuale. Teoria postuleazã cã rezultatele dorite pot fi
situaþie; obþinute prin managementul strategic al conflictului în
c) nivelul de implicare: amploarea legãturilor dintre relaþia organizaþie – publicuri ºi sugereazã necesitatea creãrii
oameni ºi acea situaþie. “Teoria susþine ºi cercetãrile confir- unor ghiduri de acþiune strategicã pentru a gãsi soluþii
mã ideea cã un grad înalt de recunoaºtere a problemelor ºi optime ºi benefice pentru organizaþie ºi publicuri. Când
un grad scãzut de recunoaºtere a constrângerilor, dezvoltã intervine un conflict, o organizaþie stabileºte un anume grad
atât cãutarea de informaþii, cât ºi procesarea de informaþii. de adaptare sau promovare pentru a atinge obiectivele ei
Gradul de implicare dezvoltã cãutarea de informaþii, dar este strategice. Teoria afirmã cã interesul propriu al organizaþiei
mai puþin important pentru procesarea de informaþii. Mai ºi al pu-blicului reprezintã un factor esenþial în relaþia din-
simplu spus, oamenii cautã rar informaþii despre situaþii care tre organizaþie ºi public” (J-H. Shin, în Heath, 2005, vol I,
nu-i afecteazã în mod direct (…) Deoarece oamenii sunt mai p. 192).
activi în cãutarea de informaþii decât în procesarea de infor- Teoria contingenþei a reprezentat un punct de referinþã în
maþii, cãutarea de informaþii ºi variabilele independente care discuþiile referitoare la teoria excelenþei promovatã de J.E.
o precedã produc efecte ale comunicãrii mult mai frecvent Grunig: ea a arãtat cã modelul comunicãrii simetrice bila-
decât procesarea de informaþii. Mai precis, oamenii care terale este întemeiat pe o imagine idealã, adicã ruptã de fac-
comunicã în mod activ dezvoltã mai multe cunoºtiinþe bine torii contingenþi, a organizaþiei ºi publicului. Imaginea unei
organizate, au mai multe atitudini despre o situaþie, se anga- organizaþii ºi a unor publicuri întotdeauna gata sã comunice
jeazã mai frecvent în comportamente pentru a schimba ceva ºi mereu deschise la dialog ºi auto-schimbare, indiferent de
52 referitor la acea situaþie ºi existã mai multe ºanse ca ei sã situaþiile concrete care le determinã comunicarea ºi de
factorii contextuali (de la cadru legislativ la tradiþii cultu- numeroase cercetãri aplicate, dezbateri ºi re-evaluãri (teoria

comunicare
rale) este arareori întâlnitã în realitatea concretã. excelenþei, teoria restaurãrii imaginii, teoria caracterului
situaþional al publicurilor, teoria cogenþei), devenind instru-
Teoria publicurilor implicate (stakeholders) mente de lucru adecvat ºi subtile.
Aceastã teorie oferã un cadru pentru înþelegerea felului Aºa cum este de la sine înþeles nu existã originalitate
în care indivizii, grupurile ºi alte organizaþii ajung sã inte- absolutã în elaborarea de teorii: sursele de inspiraþie sunt
racþioneze cu o anume organizaþie. Interesul pentru aceste oferite îndeosebi de teoriile din ºiinþele sociale; dar ºi
tipuri de public trebuie sã conducã la acþiuni de management ºtiinþele comunicãrii, cele economice ºi cele umaniste au
strategic, în mãsurã sã defineascã strategii de comunicare oferit modele fertile. Multe teorii au depãºit cadrele iniþiale,
adecvate profilului, intereselor ºi aºteptãrilor fiecãrui public. au nuanþar ºi re-elaborat conceptele, au articulat relaþii noi
Majoritatea lucrãrilor din acest domeniu vorbesc despre între concepte ºi au condus la generalizãri mai complexe.
susþinãtori (“stakeholders”) ºi public. Primii reprezintã Cele mai multe teorii sunt axate pe relaþia dintre orga-
“acele persoane care pot afecta sau sunt afectate de acþiunile, nizaþie ºi public: pentru teoria contingenþei, teoria mana-
deciziile, politicile, practicile sau scopurile organizaþiei” gementului relaþiilor, teoria caracterului situaþional al pub-
(R.E. Freeman, 1984, p. 25). Autorul amintit considerã cã licurilor sau teoria publicurilor implicate comunicarea
orice departament de relaþii publice trebuie sã inventarieze este doar o componentã a unei realitãþi mai complexe –
publicurile legate de organizaþie ºi sã construiascã o “hartã a situaþia de dependenþã reciprocã, relaþia obligatorie dintre
susþinãtorilor”; aceºtia vor constitui obiectivul principal al organizaþie si public. Din aceastã perspectivã rolul esenþia
programelor de comunicare concepute de specialiºtii în revine evalurii situaþiei ºi luãrii unor decizii strategice. În
relaþii publice. acest fel relaþiile publice devin o funcþie a managementu-
R. L. Heath (1997) a clasificat publicurile implicate în lui, specialiºtii din relaþiile publice ocupã o poziþie de vârf
publicuri definitie ca activiste, actori din interiorul domeniu- în conducerea organizaþiei iar modelele teoretice sunt
lui unei organizaþii, potenþiali activiºti, consumatori, anga- marcate de problemele deciziei - cercetarea pentru înþele-
jaþi, legislatori, investitori, vecini, mass media (pentru o sin- gerea situaþiei, luarea deciziei, implementarea ºi evaluarea
tezã a clasificãrilor publicurilor, C. Coman, 2001, p. 25-29). deciziilor.
Fiecare tip de public implicat are reacþii specifice în funcþie
de situaþii: în momentele de crize unele publicuri devin
foarte active, iar altele sunt în aºteptarea unei reacþii din BIBLIOGRAFIE
partea organizaþiei. De asemenea, datoritã intereselor
diferite, publicurile implicate pot sã fie în relaþii de com- Bottan, Carl, Hazleton, Vincent jr (eds), 1989, Public
petiþie sau conflict unele cu altele. Acest lucru creazã mari Relations Theory, Hillsdale, Lawrence Erlbaum

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


dificultãþi în alcãtuirea mesajelor de relaþii publice: un Broom, Glenn M, Casey, Shauna, Ritchey, James,
accent prea mare pus pe problemele unui grup (pentru a
2000, Concept and Theory of Organization-Public
rãspunde aspiraþiilor acestui tip de public) poate conduce la
Relations, in Ledingham, John A, Bruning, Stephen D
nemulþumire din partea altui public. Din aceastã cauzã
(eds), Public Relations as Relationship Management: A
studierea publicurilor reprezintã o prioritatea pentru activi-
tatea de relaþii publice. Relational Approach to the Study and Practice of Public
Complexitatea publicurilor implicate conduce la con- Relations, Mahwah, Lawrence Erlbaum
cluzia cã relaþiile publice nu pot sã se dezvolte prin privi- Coman, Cristina, 2001, Relaþiile publice: principii ºi
legierea mijloacelor de persuasiune, deoarece acestea nu pot strategii, Iaºi, Polirom
atinge în mod egal interesele ºi aºteptãrile tuturor tipurilor Dozier, David M, Grunig, Larissa A, Grunig, James E,
de public. Scopul relaþiilor publice trebuie sã fie, în formu- 1995, Manager’s Guide to Excellence in Public Relations
larea lui R.L. Heath, “reducerea diferenþelor” între viziunea and Communication Management, Mahwah, Lawrence
organizaþiei ºi viziunile publicurilor implicate. În acest con- Erlbaum
text relaþiile publice ar trebui sã implice acþiuni pro-active
Grunig, James A (ed), 1992, Excellence in Public
(pentru a anticipa aºteptãrile sau îngrijorãrile publicurilor),
Relations, Hilsdalle, Lawrence Erlbaum
acþiuni adaptative (pentru a acoperi distanþa dintre aºtep-
Grunig, Larisa A, Grunig, James E, Ehling, William P,
tãrile publicurilor ºi resursele ºi strategiile organizaþiei),
acþiuni defensive (pentru a apãra poziþiile asumate de orga- 1992, What Is an Effective Organization, in Grunig, James
nizaþie) ºi acþiuni reactive (pentru a lupta împotriva unor A (ed), Excellence in Public Relations, Hilsdalle,
obiective ale publicurilor implicate). Lawrence Erlbaum
Heath, Robert L, 1994, Management of Corporate
Concluzii Communication: from Interpersonal Contacts to External
În ultimele decenii eforturile de elaborare a unor teorii Affairs, Hillsdale, Lawrence Erlbaum
adecvate sferei relaþiilor publice s-au concretizat prin mai Heath, Robert L (ed), 2005, Encyclopedia of Public
multe constructe; unele dintre acestea s-au bucurat de Relations, Thousand Oaks, Sage
53
comunicare Ledingham, John A, Bruning, Stephen D (eds), 2000, Moss, Danny, Vercic, Dejan, Warnaby, Garry (eds),
Public Relations as Relationship Management: A 2000, Perspectives on Public Relations Research, London,
Relational Approach to the Study and Practice of Public Routledge
Relations, Mahwah, Lawrence Erlbaum Prior-Miller, Marcia, 1989, Four Major Social
Ledingham, John A, 2003, Explicating Relationship Scientific Theories and Their Value to the Public
Management as a General Theory of Public Relations, in Relations Researcher, in Bottan, Carl, Hazleton, Vincent
Journal of Public Relations Research, nr. 2 jr (eds), Public Relations Theory, Hillsdale, Lawrence
Lucarelli-Dimmick, Susan, Bell, Traci E, Burgiss, Erlbaum
Sammuel G, Ragsdale, Caroline, 2000, Relationship Sallot, Lynne, Lyon, Lisa, Acosta-Alzuru, Carolina,
Management: A New Professional Model, in Ledingham, Jones, Karyn, 2003, From Aardvark to Zebra: A New
John A, Bruning, Stephen D (eds), Public Relations as Millenium Analysis of Theory Development in Public
Relationship Management: A Relational Approach to the Relations Academic Journals, in Journal of Public
Study and Practice of Public Relations, Mahwah, Relations Research, nr. 1
Lawrence Erlbaum
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

54
Imagologie [i publicitate
Doina DASC|LU, prof. univ. dr., Universitatea Tibiscus, Timi[oara

Imagologia ºi publicitatea sunt, deopotrivã, douã disci- mãsurã, încât devine de mirare cã a fost ignoratã anterior;
pline relativ recente, astfel încât alãturarea propusã în titlu dacã aceastã strategie reuºeºte, nevoia respectivã va fi per-
este purtãtoarea aceleiaºi caracteristici. ceputã ca fireascã, de la sine înþeleasã, cu toate consecinþele
Imagologia s-a desprins din comparatismul literar, un favorabile ce decurg de aici.
protagonist de seamã al acestui proces fiind germanul Pentru ca imaginea publicitarã sã-ºi poatã asume ºi mai
Dyserinck. Ca întotdeauna însã, ºi imagologii s-au strãduit ales sã-ºi poatã îndeplini acest rol, reclama care o genereazã
sã-ºi identifice precursorii, printre aceºtia figurând, la loc de trebuie sã rãspundã anumitor exigenþe. Mai exact, structura
cinste, Paul van Tieghem. Totodatã, ºi-au luat precauþia de a-ºi ei trebuie sã conþinã douã serii de elemente obligatorii: ele-
delimita disciplina de o alta, cu care poate fi confundatã: mente de identificare a obiectului ºi elemente de persuadare
iconologia, al cãrei obiect este studiul imaginilor percepti- a publicului-þintã.
bile senzorial, numite în semioticã semne iconice, între care Cele dintâi au rolul de a „divulga” obiectul cât mai
cele mai importante sunt cele vizuale, în vreme ce imagolo- repede, mai simplu ºi mai transparent; atunci când sunt
gia se ocupã de investigarea imaginilor mentale, pe care o ambigui sau, mai mult, obscure, ele blocheazã procesul de
persoanã ºi le edificã în legãturã cu altã realitate, adicã identificare a obiectului propus, iar publicitatea este ratatã.
despre un celãlalt, care poate fi o altã persoanã sau un obiect Ele se concretizeazã prin semne iconice propriu-zise
în sensul cel mai larg al cuvântului. In terminologia de spe- (fotografii, desene, imagini în miºcare), prin denumirea pro-
cialitate, imaginea despre celãlalt se numeºte heteroimagine, dusului vizat ºi/sau a mãrcii acestuia, adicã prin semne sim-
spre deosebire de imaginea despre sine însuºi, numitã bolice (cuvinte comune sau proprii).
autoimagine, distincþie ce revine la mai cunoscutul raport Celelalte, elementele de persuadare, au rolul de a-l
dintre identitate ºi alteritate. convinge pe insul-þintã cã obiectul respectiv ºi numai el
Distincþiei dintre imagologie ºi iconologie îi corespunde, corespunde unei nevoi ignorate pânã atunci. Cu cât obiectul
în linii generale, aceea dintre publicitate ºi reclamã. Avem în este prezentat mai seducãtor, cu atât dorinþa de a-l poseda
vedere faptul cã publicitatea este procesul de transmitere a devine mai intensã. Aceste elemente sunt în mod necesar
unor imagini favorabile despre un obiect, în vreme ce recla- surprinzãtoare, ele trebuie sã-l ºocheze pe destinatarul
ma este mijlocul de producere a acestei imagini. Din per- mediu, în aºa fel încât acesta sã le poatã decoda corect sem-

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


spectivã imagologicã, funcþia publicitãþii este aceea de a nificaþia, ceea va constitui un motiv în plus de autosatis-
crea o imagine seducãtoare despre obiectul vizat, în aºa fel facþie. Ele conþin, de regulã, o „poantã”, a cãrei înþelegere îl
încât sã se obþinã o dublã performanþã: cumpãrãtorul vizual mãguleºte pe cel cãruia îi este destinatã. Datoritã acestei
sã-ºi asume aceastã imagine ºi, apoi, sã o converteascã în flatãri a gradului sãu de inteligenþã, cumpãrãtorul virtual se
acþiunea de achiziþionare a obiectului respectiv. Aici inter- va grãbi sã devinã unul real, evident cu condiþia ca seducþia
vine o deosebire esenþialã între imagologia propriu-zisã ºi exercitatã de imaginea publicitarã sã se adauge mãgulirii de
ceea ce s-ar putea numi imagologie publicitarã, o posibilã sine. Sursa surprizei diferã dupã cum este vorba de reclame
disciplinã în devenire: în cea dintâi, protagonistul este toto- temporale sau de reclame spaþiale, într-o altã terminologie
datã ºi creatorul imaginii despre celãlalt, pe când în cea de a (propusã cândva de A. D. Xenopol pentru clasificarea
doua imaginea publicitarã este indusã unui cumpãrãtor vir- binarã a ºtiinþelor) de reclame ale consecuþiei (difuzate prin
tual de cãtre industria publicitarã, concretizatã de regulã prin TV ºi prin radio) ºi de reclame ale simultaneitãþii (difuzate
agenþii specializate. Aºadar, într-un caz imaginea este pro- prin publicaþii, afiºe, panouri etc.). În cazul celor dintâi, sur-
dusã de cel în cauzã, în celãlalt ea îi este indusã de o instanþã priza se realizeazã de regulã prin apariþia unui element
exterioarã. Spre deosebire de imagine, care se constituie pe insolit în desfãºurarea epicã a clipului, pe când la celelalte
un teren ocupat de stereotipuri ºi de prejudecãþi, adicã de este vorba de descoperirea unei relaþii insolite între compo-
precedenþe, imaginea publicitarã este difuzatã spre terenuri nentele reclamei, dupã perceperea prealabilã a acestora.
virane sau, în orice caz, presupuse a fi astfel, ea generând de Imaginea publicitarã este validã atunci când elementele
obicei consecuþii. Spunem de obicei, întrucât orice imagine de identificare ºi cele de persuadare au o zonã de inter-
publicitarã îºi propune sã fie eficace, ceea ce înseamnã cã sectare; atunci când nu se intersecteazã, ci coexistã paralel,
aspirã sã se permanentizeze în conºtiinþa incului-þintã ºi sã imaginea publicitarã este ratatã (de pildã, sunt clipuri în care
se transforme într-un stereotip. Sunt oameni care toatã viaþã elementul de identificare apare abia în final, putând a fi aso-
îºi cumpãrã aceeaºi marcã de automobil sau bea aceeaºi ciat logic cu epicul precedent, situaþie de intersecþie, sau
marcã de whisky. Concurenþa publicitarã intervine atunci neputând permite o atare asociere, situaþie de paralelism
când se încearcã dislocarea unui stereotip cu ajutorul unei ineficace).
imagini noi, a unui alt produs. Prin imaginea publicitarã se Uneori, în reclame apare, alãturi de elementele de iden-
urmãreºte, de fapt, acreditarea unei nevoi în aºa fel ºi în aºa tificare ºi cele de persuadare, care sunt obligatorii, ºi un 55
comunicare element pentru care propun termenul de suprematizare, care figuratã, heteroimaginea va putea influenþa decisiv actul de
este facultativ ºi constã în vehicularea unei contraimagini a achiziþie a obiectului, act al cãrui rezultat va fi ºi formarea
unui produs concurent, nenominalizat, dar declarat inferior. unei autoimagini ameliorate: prin cumpãrarea obiectului, el
Prin aceastã anonimizare, produsul cãruia i se face publici- îºi va simþi identitatea simþitor amelioratã, el înlocuind
tate explicitã este declarat superior nu doar unui anumit pro- ipotaza insului sedus de publicitate prin aceea a insului sa-
dus similar, ci tuturor produselor din aceeaºi clasã, fiind ast- tisfãcut de propria alegere.
fel investit cu superlativul absolut. Alãturând termenii din titlul aceste comunicãri, am vor-
În paginile de mai sus ne-am propus sã descriem mecan- bit la începutul ei despre imagologia publicitarã ca despre o
ismele ºi mijloacele prin care se constituie ºi acþioneazã posibilã nouã disciplinã. Acum, la sfârºit, îmi exprim
imaginea publicitarã. Pentru destinatar, ea devine o het- convingerea cã ea este nu numai posibilã, ci ºi necesarã.
eroimagine, adicã imaginea unui obiect exterior lui, pe care Drept pentru care promit sã continui demersul în aceastã
nu el a creat-o, ci pe care doar a acceptat-o. Dar, odatã con- direcþie.
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

56
Manifest\ri ale privirii în reclame
Costin POPESCU, conf. univ. dr., FJSC, Universitatea din Bucure[ti

Interesul pentru imagine, pentru imaginar, pentru imagi- afara imaginii respective (de pildã, în raftul unui magazin)
naþie este mereu mai mare. Teoreticieni de toate felurile se destinatarul reclamei sã nu întâmpine vreo dificultate:
întrec în a cerceta ºi a lumina aspecte dintre cele mai diverse plasatã în poziþii privilegiate ale câmpului vizual (centru,
ale acestor domenii. Poate paradoxal, interesul pentru privire axe etc.), reprezentarea produsului transmite trãsãturi identi-
nu pare la fel de mare. Îmi propun sã semnalez câteva ma- ficatorii considerate fundamentale. În plus, produsul trebuie
nifestãri ale privirii în publicitate pe care le socotesc impor- sã aparã destul de pregnant încât sã provoace destinatarului
tante, cu speranþa cã aprofundarea lor va contribui cândva la dorinþa de a-l avea (de pildã, sticle de bere pe care se scurg
descrierea modurilor ºi funcþiilor privirii ºi la integrarea ademenitoare picãturi).
acestora în reflecþia asupra fascinantelor instrumente de Primul parcurs, care se stabileºte între personajul publi-
adaptare la lume ale omului care se adaugã fascinantei citar ºi destinatarul reclamei, nu pare sã ridice probleme de
raþiuni. interpretare. Personajul priveºte în obiectiv, adicã în ochii
* destinatarului reclamei (discutând funcþiile plastice ale
Ochiului i s-a dat întotdeauna o considerabilã însemnã- spaþiului din off, Noël Burch observã: „o privire în obiectiv
tate. Chevalier ºi Gheerbrant noteazã cã pentru populaþia vizeazã spectatorul ºi nu spaþiul din spatele camerei: iatã de
Bambara este singurul organ de simþ care permite o per- ce nu este folositã decât pentru filmele publicitare ºi pentru
cepþie cu caracter de integralitate. Pentru Platon, Plotin, aparteuri” (2)). Avem de-a face aici cu douã situaþii: a)
Sf.Augustin etc., ochiul sufletului garanta o percepþie glo- Privirea cheamã destinatarul la identificare cu personajul
balã ºi sinteticã (1). Privirea ºi gândirea erau considerate ca rãsfãþat (îl invitã adicã sã-i ia acestuia locul în universul pu-
una; din verbul grecesc theorein (a observa, a se uita la) se blicitar), invitaþie în care componenta deziderativã este
trage theoria, termen pentru cea mai înaltã manifestare a foarte importantã; e de presupus cã destinatarul va construi
gândirii. gratificãri aduse lui de produs în numele unor valori cu

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Importanþa ochiului vine din dublul sens al funcþionãrii funcþie compensatorie. Aceastã situaþie semnaleazã un soi de
lui: informaþia este (preponderent) stimulatorie dinafarã complicitate între subiectul privirii ºi destinatar, o complici-
înãuntru ºi (preponderent) modelatoare dinãuntru înafarã; tate stabilitã pe deasupra universului din care face parte
privirea este expresia atitudinii active a omului integrat primul. Complicitatea în cauzã este finalmente un comenta-
mediului sãu, este perechea acþiunii. În aceastã extraordi- riu la elemente ale universului publicitar („aici te vei bucura
narã dinamicã a stimulãrii ºi modelãrii, privirea capãtã trãsã- la rându-þi de produs, produs de care m-am bucurat înaintea
turi psiho-caracteriale: este sfioasã, dominatoare, confuzã, ta pentru tine”). b) Privirea cheamã destinatarul alãturi de
înspãimântãtoare, dispreþuitoare, curioasã, tandrã etc. personajul reclamei (în anunþul pentru Eden de Cacharel,
Putem deduce cã elementele aflate la extremitãþile par- femeia aflatã în Rai se întoarce sã priveascã drumul pe care
cursului privirii au o importanþã deosebitã pentru calitatea a venit ºi pe care e de aºteptat cã îl va parcurge perechea ei,
specificã a acesteia. Care sunt aceste elemente în cazul pub- bãrbatul – numele de marcã dã imaginii o cheie de lecturã:
licitãþii (discuþia ia în considerare imagini fixe)? Imaginea femeia din Rai se numea Eva, cel aºteptat trebuie sã fie
unei reclame este o manifestare a universului publicitar, Adam, tovarãºul ei de viaþã fãrã grijã ºi pãcat; destinatara va
univers de maximã coerenþã al cãrui sens este euforia. trebui sã ºi-l construiascã); e de presupus cã între cei doi
Privirea trebuie sã slujeascã aceastã ideologie calificabilã existã o puternicã apropiere, o caldã intimitate. O cât de
drept compensatorie. Elementele respective sunt: a) person- sumarã examinare a celei de-a doua situaþii dezvãluie orga-
ajele publicitare, b) produsele, c) destinatarii reclamelor, d) nizarea semnificaþiilor în straturi: pe de-o parte, identificare
elemente cu grade diferite de (ne)determinare. Se pot gãsi („fii ca mine, intrã în Rai!”), pe de altã parte, declanºarea
toate în reclamã (ºi universul publicitar corespunzãtor) sau unui proces de naturã psihicã ce þine de modul fantasmatic,
unele în reclamã ºi altele în afara ei. Discuþia de faþã se un proces pe care Freud l-a descris ca travaliu al visului
referã, evident, la situaþiile în care subiectul privirii se aflã („vino, Adame!”) (3).
în interiorul universului publicitar. Privirea în afara universului publicitar (ºi complicitatea
Exterioarã discuþiei (cãci subiectul privirii se aflã în pe care privirea o angajeazã) îi distruge acestuia caracterul
afara respectivului univers) este una dintre modalitãþile cele închis, „etanº”. Putem califica drept închis un univers – pu-
mai frecvente de realizare a imaginii publicitare: produsul blicitar sau de oricare altã naturã – atunci când toate semnifi-
este astfel prezentat, încât în recunoaºterea lui (ulterioarã) în caþiile în el conþinute rezultã din raporturi între elemente
57
comunicare care îi aparþin în totalitate. În Cina cea de tainã (Leonardo contururi: linia umerilor, fire de pãr, dinþii, nasul, ochii.
da Vinci) sau Tondo doni (Michelangelo) personajele sunt Culorile flaconului se întind pe plaja galben-verde.
asociate de valori împãrtãºite care le ocupã întregul câmp de A juca flaconul pe nas – aºa cum unii fotbaliºti virtuozi
preocupãri. Personajelor le este indiferent dacã cineva le joacã balonul pe picior (jongleria numãrã mii de lovituri!) –
priveºte sau nu, dacã cineva trage sau nu vreo învãþãturã din înseamnã a sfida echilibrul ºi gravitaþia. Iatã o dovadã de
ceea ce vede. Cel care le priveºte din afara universului lor nu magie. Dar altceva e mai important: scurtimea parcursului
influenþeazã cu nimic acel univers, învãþãmintele pe care le privirii. Þinut pe nas, flaconul ocupã întregul câmp vizual al
trage îl privesc numai pe el. personajului. Femeia ar trebui sã fie deranjatã de respectiva
Se poate, cred, aprecia cã deschiderea universului unei situaþie; din contrã, zâmbeºte ºi îºi continuã jongleria. Zâmbe-
opere dez-individualizeazã personajele care îl populeazã, le tul ei dovedeºte cã nu ia deloc în seamã riscurile ca flaconul
ºtirbeºte aparenþa de „fiinþã în carne ºi oase”. Un personaj sã cadã; ce riscuri? Controlul asupra obiectului pare complet.
care produce aparte-uri atrage atenþia destinatarului operei Iar virtuozitatea nasului depinde în mare mãsurã de rapidi-
din al cãrei univers face parte asupra unor semnificaþii pre- tatea cu care privirea anticipeazã miºcãrile obiectului. Sã nu
cise, pe care destinatarul nu trebuie sã le rateze. Personajul uitãm însã cã flaconul ocupã întregul câmp vizual al femeii.
în cauzã îºi subliniazã astfel aspectul instrumental: este un Toatã fiinþa-i e mobilizatã de obiect, oricât de ludicã ar fi mo-
element tehnic menit sã vehiculeze semnificaþii. bilizarea. Iar privirea femeii semnaleazã cã omul are puterea
Cã aºa stau lucrurile ne confirmã reclame în care sunt de a domina obiectele chiar ºi în situaþii (cel puþin) incomode
mai multe personaje, dintre care unul priveºte în afara ºi cã un asemenea control, complet, este un izvor de bucurie.
reclamei. Într-un anunþ comercial pentru blue jeans de Cu siguranþã, numele parfumului adaugã semnificaþii sem-
Calvin Klein, dintre cele douã personaje, îmbrãþiºate ºi nificaþiilor privirii. Cabotine ne îndeamnã sã credem cã femeia
sumar îmbrãcate, cel feminin priveºte în ochii destinatarului. din reclamã nu se teme sã-ºi facã jongleria în faþa unui pub-
Reciprocitatea instituitã între privirea personajului feminin lic, din contrã, cã gustã ºi mai mult jongleria pentru cã se ºtie
ºi privirea destinatarului (revin: aproape o complicitate) privitã. Sã îndrãznim sã împingem într-atât lucrurile, încât sã
desconsiderã personajul masculin ºi, în acelaºi timp, dimi- ne-o imaginãm jucându-se singurã ca sub privirile unui pu-
nueazã semnificaþia apropierii celor douã corpuri din blic? Aceastã desfãºurare de sensuri este, fãrã îndoialã, efec-
reclamã ºi a cvasi-nuditãþii lor. Sã sugereze oare personajul tul asocierii unui parcurs al privirii cu un termen lingvistic.
feminin cã ar dori sau ar putea sã fie în braþele altcuiva? Ne putem întreba dacã nu cumva prezenþa termenului
Personajului masculin nu-i distingem chipul, deci privirea, lingvistic dez-individualizeazã personajul; pentru cã ter-
deci expresia. Iatã ce îl face înlocuibil, inferior destinataru- menul – un calificativ – împinge destinatarul sã recunoascã
lui. Se poate aprecia cã bãrbatul îndeplineºte în reclama pen- într-una din formele din reclamã un tip uman, ºi nu un individ.
tru Calvin Klein funcþia pe care în reclama pentru Cacharel Privirile schimbate între personajele publicitare, veri-
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

o îndeplineºte termenul Eden: invitã destinatarul la constru- tabile focare de energie ale compoziþiei (4), fie învedereazã
irea unui scenariu, în cazurile în speþã de naturã eroticã. inegalitãþi fericite, fie certificã reconfortante solidaritãþi.
O serie de reclame pentru þigaretele Prince modificã par- În primul caz, un personaj este încântat sã se punã în
cursul privirii îndreptate în exteriorul universului publicitar. slujba altora. ªtie, desigur, cã nimic nu te face mai fericit
Fiecare anunþ înfãþiºeazã un personaj – când masculin, când decât fericirea adusã celorlalþi. Ceilalþi apreciazã eforturile
feminin – care priveºte în afara imaginii publicitare; la capã- personajului în cauzã dupã minuþioasele ºi rafinatele coduri
tul privirii, o privire oblicã, e de presupus cã se aflã un alt ale politeþii, dupã cum ºi efortul le urmeazã cu stricteþe.
personaj: celor doi le este uºor de atribuit o solidaritate, tema Rezultã un soi de turnir al solicitudinii. Într-o reclamã pen-
discuþiei pare sã-i binedispunã în egalã mãsurã (anumite tru Sabena, personajele – stewardesa ºi un cuplu în cãlãtorie
priviri presupun o reciprocitate a afectelor, o împãrtãºire de – se privesc în ochi; o asemenea sinceritate nu anunþã decât
valori ºi atitudini etc.). Destinatarul reclamei este invitat fie fie riscante rãfuieli, fie înduioºãtoare efuziuni. Corpurile
sã se identifice cu personajul reclamei cu speranþa cã va uºor aplecate înainte ºi zâmbetele ghideazã lectura desti-
ajunge la rându-i sã se bucure de solidaritatea promisã de natarului spre efuziuni. Eroilor noºtri, sinceritatea li se co-
þigaretã, fie sã se alãture – desigur, cum altfel decât fumând? loreazã cu devotament ºi încredere. În alþi termeni, euforie.
– deja constituitului grup. Parcursul privirii spre exteriorul Al doilea caz cunoaºte mai multe variante, de la cuplu la
universului publicitar nu coloreazã suficient de clar vreuna grupul de egali (3-4 prieteni / prietene...) Femeia ºi bãrbatul
dintre opþiuni, dar, oricum am lua lucrurile, destinatarul este dintr-o reclamã pentru Monte Carlo poartã bretele (el, ºi
chemat într-o plãcutã tovãrãºie. curea!). În vâltoarea distracþiei (suntem într-un bar animat),
Alte parcursuri ale privirii plaseazã în universul publici- ea îi plesneºte bretelele peste pieptul gol (bãrbatul are
tar elementele aflate la extremitãþile acesteia. Avem de-a pãlãrie – ca ºi femeia, de altfel –, o cravatã i se rãsuceºte pe
face acum cu universuri închise. gât). Usturimea pe care o va simþi personajul masculin nu e
Un personaj publicitar poate privi produsul menit sã-i decât piperul bunei dispoziþii. Faþã în faþã, cei doi se
aducã euforia. Într-o reclamã pentru Cabotine de Gres cu apleacã înapoi ºi, mai ales, râd privindu-se în ochi pentru
titlul Je suis comme je suis personajul feminin fotografiat a-ºi garanta cã agresivitatea nu-i decât o glumã, o joacã.
bust din profil þine flaconul de parfum pe nas, în echilibru (Etologia a relevat cã ochii – ºi privirea – sunt o veritabilã
58 instabil. Bustul, în alb-negru, nu dezvãluie detalii decât pe armã, cã în anumite situaþii dezvãluie agresivitate; de altfel,
agresivitatea este sporitã în reclamã de diverse mãrci ale Se poate, cred, afirma cã privirea spre niciunde sem-

comunicare
masculinitãþii, natural asociatã agresivitãþii: cravata ºi naleazã vibraþia unui eu care se propagã iscodind lumea,
pãlãria; în cazul femeii, pãlãria ca astfel de marcã are un tatonând-o, tinzând sã o cuprindã. Probabil cã în publicitate
important aspect comic – în fond, câtã usturime îi poate este marca cea mai elaboratã a individualitãþii ºi subiectivi-
provoca bãrbatului? –, aspect pe care îl întãreºte râsul. (5)) tãþii. Dar se poate întâmpla ca termenul lingvistic legat într-un
Personajele unei reclame pentru Kent (Good taste. Kent fel oarecare de imagine sã tempereze aceastã desfãºurare. Ca
style) formeazã perechi bine dispuse pe cale de a intra în sã înþelegem efectul pe care îl produce temperarea în cauzã
vorbã. Umorul, buna dispoziþie sunt molipsitoare. Un cuplu ajunge sã comparãm imaginea femeii din reclama pentru
aude vorbele schimbate de membrii celuilalt ºi le Knowing cu fotografia lui Susan Thompson fãcutã la Cape
împãrtãºeºte sensul; de aceea, cautã sã semnaleze din priviri Split, Maine, în 1945 de Paul Strand ºi, apoi, sã adãugãm
revendicarea de la aceleaºi valori ºi, de aici, propunerea de fiecãreia termeni lingvistici, veritabili ghizi de interpretare.
agregare. Bãrbatul ºi femeia din primul plan sunt cu spatele Susan Thompson s-a oprit din treburile gospodãriei (un ºorþ
la bãrbatul ºi femeia din planul al doilea, dar privirile aces- ºifonat îi fereºte rochia): alãturi, o oalã; stã în prag, cu
tora îi vor face sã se întoarcã. În cel mai scurt timp vor fi mâinile nehotãrâte. Privirea ei nu þinteºte ceva anume; poate
împreunã, nu doar alãturi. Þesãtura privirilor se va dezvolta. cã tocmai din acest motiv nici mâinile nu ºtiu ce gest sã
Nu e de ignorat, în reclamele prezentate, cã privirilor în ochi înceapã. Susan e în altã parte. Îi place, nu-i place? Poate cã
ale eroilor publicitari le sunt asociate râsul ºi umorul, dintre a vãzut ceva în curte care îi evocã o scenã din tinereþe...
cele mai importante instrumente detensionante. Ruptã din universul domestic cât se poate de concret, femeia
Cel mai interesant parcurs al privirii este acela în care per- n-a avut timp sã adopte o atitudine. Sã-i vinã nehotãrârea din
sonajul reclamei se uitã în afara universului publicitar, dar rapiditatea cu care a trecut din universul real în cel imagi-
obiectul privirii nu este identificabil. Este un parcurs cu carenþe nar? Se teme sã se încreadã în ce i se pare cã vede? Tocmai
de determinare: una dintre extremitãþi nu este niciunde. aceastã nehotãrâre face farmecul fotografiei. Dacã am
Am vãzut pânã aici cã privirea se poate îndrepta în afara adãuga portretului termenul visând, de pildã, am distruge
universului reclamei fie spre destinatarul acesteia, fie spre amestecul tulbure de ficþional ºi real în care se aflã perso-
cineva uºor de comparat ºi asociat cu personajul subiect al najul, am bloca o miºcare proteicã între ale cãrei sensuri nu
privirii. În asemenea situaþii, reclama pare sã tragã în ea ele- putem face o ierarhie.
mente exterioare universului ei. Privirea spre niciunde pare Privirea poate fi ascunsã: avem de-a face cu un parcurs
mai degrabã sã dilate universul publicitar, sã împingã în a cãrui interpretare destinatarul asociazã privirea unor ele-
„imperialisticeºte” acest univers peste cel non publicitar. mente expresive care þin de corpul însuºi, de gesticã, de
Într-o reclamã pentru Knowing, parfum produs de Estée mimicã etc. Aceste elemente sunt în primul rând mãrci ale
Lauder, o femeie priveºte în afara reclamei, spre dreapta ei. feminitãþii ºi masculinitãþii. De pildã, dacã elementele cor-

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Este singura formã din câmpul ocupând douã pagini de porale prezente sunt ale feminitãþii, va acorda privirii
revistã al imaginii, formã împinsã în pagina din stânga. O ascunse prestigiul misterului, dacã sunt ale masculinitãþii:
întreagã paginã, din dreapta, ar rãmâne complet neocupatã exemplaritatea agresivitãþii.
dacã în colþul din dreapta jos nu s-ar afla reprezentarea de Cãci dacã ochii sunt „oglinda sufletului”, a-þi ascunde
mici dimensiuni a flaconului. Mãrcile feminitãþii personaju- privirea înseamnã a bloca accesul la propriul suflet. Poate fi
lui sunt bine accentuate: pãr nãvalnic, de nestãpânit ºi vorba de o modalitate de a te apãra, de a evita lovituri, dupã
podoabe grele, sofisticate. Dar nici mãrci ale masculinitãþii cum poate fi vorba – mai ales – de o modalitate de a ataca
nu-i lipsesc: þinutã protocolarã cu frac ºi papillon. imprevizibil, poate infailibil. Cel care îºi ascunde privirea
Personajul reuneºte caracteristici ale unor categorii pândeºte; secretul planului pe care îl elaboreazã, iatã în ce
diferite: bãrbat ºi femeie. Sã înþelegem despre ce caracteris- constã avantajul sãu. Orice am bãnui cã se aflã în privirea
tici e vorba ne ajutã privirea personajului ºi numele de ascunsã – agresivitate pe care n-o poþi anticipa, cãreia deci
marcã. Privirea respectivã nu este aþintitã. Este o privire care nu i te poþi opune, mister care produce infinite forme dulci
„vagabondeazã”, care trece prin lucruri cãutând ce este din- de control, în voia cãruia vrei deci sã te laºi –, trebuie sã con-
colo de ele. Femeia surâde, probabil la ce este dincolo de cedem privitorului superioritatea faþã de privit. Privire
lucruri, la ce numai ea vede dincolo de lucruri. Putem spune ascunsã înseamnã putere sporitã. E o relaþie asimetricã,
oare cã aceastã privire contemplã lucruri care nouã ne menitã sã insecurizeze.
scapã? Dacã da, vom spune cã este o privire care cunoaºte, O reclamã pentru Marlboro ascunde privirea cowboy-
o privire ºtiutoare. Ne-o confirmã numele de marcã: ului care fumeazã sub borurile stetson-ului. O datã þigareta
Knowing, ºtiind. E o cunoaºtere care nu se poate rezuma, fumatã, ce va urma? Capul drept al bãrbatului ºi buzele uºor
care nu se poate transmite. Cuprinde atât de multe, încât o strânse, ferme, anunþã o acþiune hotãrâtã. Cum nimic nu
putem bãnui cã aspirã la totalitate. E o cunoaºtere în acelaºi specificã acþiunea respectivã, ea este cu atât mai suscepibilã de
timp raþionalã (cum se spune cã ar privilegia bãrbaþii) ºi împlinire. O reclamã pentru ruj de buze produs de Christian
intuitivã (cum se spune cã ar cultiva femeile). Încã o datã, Dior ascunde privirea femeii sub o pãlãrioarã rotundã roºie.
termenul lingvistic (numele de marcã) dez-individualizeazã Tubul deschis de ruj þinut pe umãr (femeia, în profil, se
personajul publicitar: gerunziul, un mod nepersonal, lasã în întoarce spre dreapta), unghiile roºii, buzele roºii cu un con-
suspensie chestiunea subiectului cunoaºterii. tur bine marcat anunþã ceva în acelaºi timp clocotitor ºi 59
comunicare înrobitor. Nu trebuie omis vârful nasului, singurul punct sloganurile mesajelor). Am vãzut, în anunþurile pentru
luminos din banda umbroasã de sub bor (or, anumite forme Cabotine de Gres ºi Knowing de Estée Lauder, mãsura în
ale nasului sunt semne ale îndrãznelii, lipsei de complexe, care semnificaþia termenilor lingvistici completeazã ºi
impertinenþei etc.). La ce sã te poþi aºtepta? Sunt ºi forme consolideazã semnificaþia privirilor.
plãcute de dominaþie. Evident, constrângerile ºi presiunile de tot felul la care
În fine, privirea se poate refuza: personajul din reclamã este supusã elaborarea unui mesaj publicitar – sociale (sta-
þine ochii închiºi. Absenþa privirii alimenteazã numeroase bilirea tipului de consumator cãruia îi e destinat produsul),
ipoteze interpretative. Ne putem gândi la izolarea de lumea psihice (declanºarea la destinatar a unui proces de identifi-
exterioarã, la demarcarea unui spaþiu subiectiv puternic mar- care cu eroul reclamei), ideologice (accentuarea plãcerii ca
cat afectiv, pe care propria fiinþã dilatatã (aspirã sã) îl umple valoare supremã la care conduc produsele) etc. – obligã per-
în totalitate. Aceastã lume subiectivã suportã remodelãri per- sonajele care apar în reclamã, generatori ai parcursurilor
manente, dar nu mai puþin incomplete: cãci absenþa privirii privirii, sã îndeplineascã roluri precise, uºor de recunoscut
blocheazã colaborarea acþiunii; succesiunea proiectelor ca relevante în vehicularea valorilor cultivate de societate.
modelatoare este manifestarea unei gândiri deziderative, Se poate deci remarca o concentrare de mijloace – poate
ceea ce în englezã se numeºte foarte plastic wishful thinking. un exces de mijloace – menite sã comunice forme de
Aceastã ipotezã interpretativã ar trebui sã afle sprijin în ceea euforie. Evident, publicitatea ar trebui sã fie interesatã sã
ce se aflã în jurul personajului cu ochii închiºi. Forþa gândirii lãrgeascã evantaiul respectivelor forme; de aceea, ar trebui
deziderative – forþã cu ambiþii transformatoare – ar trebui sã încerce sã nuanþeze parcursurile privirii. Nu e mai puþin
evidenþiatã de „împrejurimi” cât mai puþin gratificante, neu- adevãrat cã drumul cel mai scurt este drumul ºtiut; de aceea,
tre dacã nu austere, dacã nu potrivnice. Or, în reclame împre- se trece uºor de la uzul la abuzul parcursurilor cunoscute.
jurimile –promiþãtoare, încurajatoare – nu stimuleazã defel Parcursul privirii este unul dintre principalele elemente
travaliul modelator al personajului; din contrã: oferã person- de definire a limitelor universului publicitar. Privirile schim-
ajului surse de plãcere (produsul, în primul rând) de care bate între eroii publicitari – de cele mai multe ori, priviri
acesta se grãbeºte sã profite. Privirea refuzatã este semnul directe (eroii se privesc în ochi) ºi liniºtitoare, reconfortante
concentrãrii disperate de a stoarce sursa de plãcere pânã la (priviri luminoase însoþite de zâmbete) – sau trimise de eroii
ultima picãturã (desigur, sursa este de nesecãtuit); personajul publicitari produselor recomandate închid universul publici-
nu transformã lumea, o exploateazã. tar într-o extraordinarã coerenþã euforicã / euforizantã.
Heaven can wait, spune titlul unei reclame pentru Lux. O Privirile lansate de personajele reclamelor în afara universu-
tânãrã fermecãtoare stã într-o baie asemãnãtoare celor din lui publicitar deschid acest univers invitând destinatarii
pictura academicã. Baia se aflã într-o încãpere a cãrei impor- reclamei la un du-te-vino între locul unde se aflã ºi locul
tanþã o indicã douã coloane masive, absida dintre ele ºi unde ar dori sã se afle; aceste priviri fie trag destinatarii în
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

coloana de mai mici dimensiuni pe care absida o protejeazã, universul publicitar, fie împing limitele universului publi-
coloanã în vârful cãreia un personaj (mitologic?) îºi desface citar peste universul non publicitar. Ambele miºcãri au a
aripile. Decorul neoclasic înnobileazã palpitul vieþii, cãldu- convinge destinatarii reclamelor cã universul publicitar e
ra plãcerii transmisã de femeie. Pentru a fi mai convingã- la îndemânã, cã a-l popula este o chestiune de simplã
toare, aceasta ºi-a închis ochii, ºi-a întins braþele pe margi- trans-locaþie.
nile bãii. Aproape, un scaun pe care stã sãpunul; faþa cu
numele de marcã este îndreptatã spre destinatarul reclamei. NOTE
Am aflat ºi ce inspirã plãcerea.
* (1) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dictionnaire des
Existã câteva principii – cu rãdãcini bio-fiziologice ºi symboles, Robert Laffont / Jupiter, Paris, 1994, „Oeil”,
cultural-istorice – dupã care se produc imaginile (6). „Regard”
Principiile în cauzã privilegiazã anumite scheme compoz- (2) Noël Burch, Une praxis du cinéma, Gallimard, Paris,
iþionale care pot circula ºi/sau se pot nuanþa de la domeniu al 1986, p. 43-44
utilizãrii imaginii la domeniu al utilizãrii imaginii. (3) S. Freud, The Interpretation of dreams, în The
Principiile în chestiune pot fi uºor reperate ºi în publicitate. Standard Edition of the complete psychological works of
În ce priveºte privirea, aceasta are în reclame câteva par- Sigmund Freud, vol.IV-V, trad. engl., The Hogarth Press,
cursuri pre-formate; ele nu sunt specifice publicitãþii. Larga Londra, 1991, vol.V, p. 506-508
utilizare socio-culturalã a parcursurilor respective garan- (4) R. Arnheim, Forþa centrului vizual, trad.rom.,
teazã publicitarilor cã destinatarilor ele le sunt (cât se poate Meridiane, Bucureºti, 1995, p. 24-28
de) familiare; siguri cã interpretarea lor va fi comodã, pu- (5) Desmond Morris, Maimuþa goalã, trad.rom., Ed.
blicitarii le asociazã elementele euforice ale ideologiei pu- ºtiinþificã, Bucureºti, 1991, p.134-135
blicitare. Etc. Ar trebui sã rezulte o susþinere reciprocã a pro- (6) Este ceea ce încearcã sã arate Rudolf Arnheim
cedeelor expresive folosite, de la elementele plastice la ele- (op.cit.) teoretizând centricitatea ºi excentricitatea. Vezi
mentele lingvistice ale reclamelor (aceste ultime elemente ºi Groupe , Traité du signe visuel, Seuil, Paris, 1992,
sunt cuprinse mai ales în numele de marcã, în titlurile ºi p. 58-83
60
Comunicarea – joc social [i miz\ a societ\]ii.
Contribu]ia lui Pierre Bourdieu
în [tiin]ele comunic\rii
Stéphane OLIVESI, prof. univ. dr., directorul Institutului de Comunicare (ICOM),
Universitatea Lumiere Lyon 2, Fran]a

Receptarea lucrãrilor lui Pierre Bourdieu în domeniul ºi al funcþionalitãþii lor euristice specifice. Aceastã finalitate
ºtiinþelor comunicãrii a produs reacþii contrastante. „instrumentalistã” eschiveazã, astfel, problematica posturii
Ancorãrile disciplinare ale cercetãtorilor explicã, adesea, hermeneutice a cititorului2. Prin aceasta nu ne propunem o
asemenea atitudini. Prejudecãþile „politice”, în sensul foarte altã contextualizare a unei unitãþi forte ipotetice a operei sau
general al concepþiilor asupra lumii sociale, precum ºi al a vreunei intenþii perene care i-ar fi prezidat realizarea, pen-
gradului de angajare civicã determinã aceastã receptare. tru a deduce apoi anumite învãþãminte definitive. Ne pro-
Oricum, vizibilitatea mediaticã ºi academicã a lui Pierre punem analizarea anumitor efecte, deja observate, ale operei
Bourdieu a influenþat aceastã receptare într-un sens care nu lui Pierre Bourdieu, în cadrul ºtiinþelor comunicãrii ºi, în
i-a fost întotdeauna favorabil. O schiþã de tipologie sãlbaticã general, în cadrul ºtiinþelor umane ºi sociale, în viziunea lor
ar conduce, astfel, la clasificarea cercetãtorilor în funcþie de asupra comunicãrii. Simultan, încercãm sã deosebim
atitudinea lor faþã de aceastã operã omniprezentã în ºtiinþele diferitele beneficii oferite de importarea raþionalã a acestei
umane ºi sociale: cei pentru care sociologia lui Pierre opere.
Bourdieu constituie o referinþã teoreticã structurantã chiar
pentru activitatea lor de cercetare; cei care se folosesc de 1. Principii pentru o socio-analizã a comunicãrii
aceasta ocazional sau secundar, mobilizând alte cadre de Demersul sociologic implicã, înainte de toate, o
analizã; cei ale cãror preocupãri teoretice sau pentru care renunþare la eseism, precum ºi la rãspunsurile sale sumare
natura obiectelor studiate sunt prea îndepãrtate, pentru a le care sperã sã se lipseascã de analizã pentru a ajunge direct la
permite mobilizarea instrumentelor ºi a conceptelor lui concluzii, care laudã sau dispreþuiesc, rãmânând mereu
Pierre Bourdieu; în fine, cei care din repulsie ºi din princi- grandilocvente. Prea celebra „Lipsã de comunicare”, care în
piu, evitã orice referinþã1 la acesta. maniera nefiinþei pentru Sofist, explicã ceea e existã prin

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Cu riscul de a prezenta o analizã care poate semãna cu o ceea e nu existã, ilustreazã din plin acest gen de proceduri.
pledoarie (însã putem oare încerca realizarea unui asemenea De inspiraþie durkheimianã, postura socio-analiticã îl con-
proiect, fãrã a fi convinºi a priori de existenþa unor aporturi duce pe cercetãtor la neutralizarea prejudecãþilor vehiculate,
suficient de semnificative pentru justificarea acestei activi- prin prenoþiuni, dar ºi a discursurilor convenite care flateazã
tãþi?), acest articol îºi limiteazã ambiþia de a explicita apor- sensul comun, reproducând niºte evidenþe (greºit) înþelese.
turile acestei sociologii în înþelegerea fenomenelor de comu- Articolul „Sociologue des mythologies et mythologies des
nicare ºi în analiza obiectelor canonice ale ºtiinþelor comu- sociologues” rãmâne exemplar, în acest sens. Gestul sãu
nicãrii. Nu optãm, în consecinþã, pentru un demers sociologic iniþial determinã repetarea lui pentru a-i contra pe modernii
care ar fi constat în identificarea în cadrul grupului de noºtri fast thinkers ai comunicãrii: „Mediologii de masã (...),
cercetãtori din domeniul ºtiinþelor comunicãrii (lãrgit dinco- a cãror finalitate este supusã sintaxei discursului profetic,
lo de cercul restrâns al celor care fac parte din a 71-a secþi- chiar ºi atunci când nu îºi dau tonul. Nu este vorba despre a
une a CNU), diferitele forme de utilizare a acestei sociologii nega faptul cã noile mijloace de comunicare pot constitui
critice. Un asemenea demers ar ridica numeroase probleme obiectivul unei abordãri ºtiinþifice, pentru cã ele chiar îl
de metodã, referitor la definirea grupului de cercetãtori, pre- constituie, adesea. Pur ºi simplu, poate cã este vremea sã
cum ºi la reperarea ºi categorizarea utilizãrilor lor ºi, mai ieºim din universul ºtiinþific, unde unii încearcã sã introducã
ales, s-ar opune încercãrii noastre care vizeazã sugerarea o dimensiune pateticã (...) a acestora ºi care oscileazã între
noilor forme de utilizare, a noilor forme de importare a nedemonstrabil ºi nici-mãcar-fals.”3 Pentru a preîntâmpina
grilelor de lecturã ale lui Pierre Bourdieu, pentru a îmbogãþi discursurile nici adevãrate, nici false ale celor care pretind
înþelegerea comunicãrii drept joc social ºi mizã a societãþii. cã spun adevãrul socialului, pornind doar de la experienþa
Ne propunem, aºadar, trei obiective: actualizarea aporturilor personalã (scolasticã) asupra lumii sociale, P. Bourdieu ºi J.
conceptelor ºi a modelelor lui Pierre Bourdieu în înþelegerea C. Passeron aminteau anumite reguli de metodã indispen-
fenomenelor de comunicare; analizarea condiþiilor de apli- sabile în orice situaþie pentru cei care vor sã evite meandrele
care a acestor concepte ºi modele în cazul unor domenii sau generalitãþii ºi care nu vor sã confunde „lucrurile logicii cu
obiecte specifice ºtiinþelor comunicãrii; în fine, trasarea li- logica lucrurilor”.
mitelor acestor concepte ºi modele, în funcþie de dublul Axându-se pe definirea obiectelor studiate pentru a dife-
punct de vedere al aplicãrilor lor la fenomene de comunicare renþia în spatele pseudo-evidenþelor faptele sociale însele, 61
comunicare demersul socio-analitic dezvãluie un adevãr, adesea para- cãror gramaticã se ordoneazã în jurul jocurilor de interese ºi
doxal. Rãspunsurile la întrebãrile care nu li se adreseazã de forme de schimb de orice naturã, chiar ºi economice, care
decât celor care nu îºi pun întrebãri apar, în toatã vacuitatea caracterizeazã, în fapt, un câmp. Este momentul sã stabilim
lor. De aici provine o transformare a viziunii asupra comu- în acest punct o paralelã între extinderea comunicãrii în soci-
nicãrii, care concentreazã atât cerinþele sociale de orice fel etate ºi geneza socialã a câmpurilor. Dacã urmãm teza socio-
(de la responsabilul comercial, pânã la jurnalistul care este istoricã a unei construcþii progresive a câmpurilor sociale
preocupat sã se situeze într-o posturã pseudo-reflexivã...4), autonome pe baza unui principiu dublu de diferenþiere ºi de
cât ºi profeþiile futurologilor care percep aici principiul specializare,10 din aceastã evoluþie rezultã faptul cã domeniul
necondiþionat al transformãrilor societãþii sau soluþia pentru comunicãrii se dezvoltã ca rãspuns la luptele iniþiate în inte-
toate inconvenientele. Ca ºi sociologia, ºtiinþele comunicãrii riorul câmpurilor sociale, pentru definirea principiilor legi-
se confruntã cu iluzia cunoaºterii imediate.5 Trivialitatea time, dar ºi între câmpurile ºi grupurile sociale, pentru
obiectivelor lor (discursuri publice, TIC, mass-media...) impunerea propriei lor viziuni ºi diviziuni asupra societãþii.
întãresc sensul comun, în credinþa sa, într-o înþelegere spon- Dejucând iluzia unei lizibilitãþi imediate a socialului,
tanã a logicii lor. analiza se transferã asupra raporturilor de forþe dintre agenþi.
Aceste critici nu determinã o renunþare la orice pretenþie Ea observã mizele comunicãrii, din dublul punct de vedere
teoreticã. Dimpotrivã, activitatea de conceptualizare benefi- al funcþionalitãþii sociale ºi al luptelor care o însoþesc, pen-
ciazã de o recalificare pornind de un efort dublu de mod- tru a o transforma în principiu de inteligibilitate adesea
elizare (cu analiza câmpurilor) ºi de ancorare a discursului în renegat. Rezultã de aici o dezvrãjire care condiþioneazã
realitãþile lumii sociale. De ce oare, mai mult sau mai bine înþelegerea practicilor prin neutralizarea oricãrei supoziþii
decât altele, sociologia lui P. Bourdieu ne permite sã normative. Aceastã operaþie condiþioneazã, astfel, des-
observãm comunicarea ca fapt de societate ºi ca ansamblu chiderea unui larg spaþiu de analizã, atât de inspiraþie pozi-
de practici sociale? Referirea la tripla ascendenþã a episte- tivistã, cât ºi criticã, asupra practicilor de comunicare.
mologiei franceze (pornind de la Bachelard ºi Canguilhem)6, Interpretate prin ele însele, pentru ele însele ºi nu sub influ-
la structuralismul lui Cl. Lévi-Strauss ºi la referirea formelor enþa vreunui ideal, socio-geneza lor clarificã diferitele tipuri
simbolice (E. Cassirer ºi apoi, pornind de la acesta, E. de fenomene: mai întâi, transformãrile morfologice ale
Panoksky) reaminteºte faptul cã lumea de gândire relaþio- spaþiilor sociale existente, sub efectul unei dezvoltãri a
nalã nu se rezumã la a sublinia importanþa pragmaticã a comunicãrii; apoi, constituirea domeniilor autonome de
relaþiei de comunicare în raport cu conþinutul acesteia7. activitate, centrate asupra comunicãrii; sau a schimbãrilor în
Aceasta i se opune caracterului dublu-reducãtor al inter- ceea ce priveºte manierele de a se conduce, în definirea
acþionismului din punct de vedere obiectiv al luãrii în con- strategiilor de acþiune, în habitusuri, din partea agenþilor
siderare a raporturilor sociale ºi ca subiect specific vieþii sociali, din ce în ce mai solicitaþi de organizarea socialã, care
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

agenþilor: „împotriva tuturor formelor iluziei ocazionaliste trebuie comunicatã în funcþie de norme specifice; în fine,
care constã în a raporta direct practicile la niºte proprietãþi repartizarea inegalitarã a resurselor de care dispun pentru
înscrise în situaþie, (...) relaþiile interpersonale nu sunt decât satisfacerea acestui gen de organizãri ºi a formelor de do-
în aparenþã niºte relaþii de la individ la individ ºi (...) minaþie simbolicã ce rezultã de aici.
adevãrul asupra interacþiunii nu se aflã în întregime în
interacþiune.”8 2. Logicile sociale ale comunicãrii
Acest mod de gândire relaþionalã se încarneazã, în mod Comunicarea este supusã unor constrângeri ºi, în con-
exemplar, în categoria de câmp sau de sens, unde nu doar secinþã, unor reguli care asigurã conformitatea discursului ºi
agenþii sociali întreþin relaþii unii cu ceilalþi, prin simplul a actelor cu utilizãrile ºi convenþiile. Evidenþierea acestor
fapt cã sunt înscriºi în acest spaþiu, ci prin aceea cã, în regularitãþi le conferã inteligibilitate practicilor analizate, a
diferitele sale faþete, fiinþa lor se defineºte din punct de cãror raþionalitate este revelatã astfel. Centrat pe câmpurile
vedere relaþional ºi nu substanþial. Primatul relaþiei asupra sociale, modul de analizã al lui P. Bourdieu aduce o
substanþei (caracteristica filosofiei „bãnuielii”, moºtenitã de înþelegere a formelor sociale de comunicare, specifice
la Nietzsche, Marx ºi Freud ºi, prin extensie, de la autori diferitelor universuri sociale. În universul academic al
care au fost regrupaþi din comoditate sub eticheta „struc- ºtiinþei ºi, în particular, în câmpuri precum cel filosofic, evo-
turalistã”) este în acord cu o analizã a fenomenelor de comu- cat adesea de P. Bourdieu, nu pentru a exorciza o socializare
nicare, din moment ce acestea se ordoneazã exact în cadrul greºit asumatã, ci pentru cã acest câmp a ocupat în spaþiul
unei structuri relaþionale: „noþiunea de câmp presupune o academic francez o poziþie foarte aparte, dispoziþii sociale
rupturã faþã de reprezentarea realistã, care constã în a specifice care se reflectã în hexis11 condiþioneazã accesul la
reduce efectul de centru la efectul acþiunii directe ce se discurs, dar ºi controlarea manierelor de bunã exprimare
efectueazã în cadrul unei interacþiuni. Structura relaþiilor specificã acestui spaþiu social. În alte câmpuri, cum ar fi
constitutive ale spaþiului câmpului este cea care comandã câmpul politic, reguli diferite joacã roluri similare. Formele
forma pe care o pot lua relaþiile vizibile de interacþiune ºi comunicãrii variazã în funcþie de un anumit numãr de varia-
chiar conþinutul experienþei pe care agenþii o pot avea.”9 Din bile: gradul de purificare a relaþiilor de putere dintre agenþi,
punct de vedere practic, orice tip de comunicare este inter- logicile relaþionale care le asociazã, luptele care se des-
62 pretat, înainte de toate, sub forma relaþiilor structurante, a fãºoarã ºi durata lor simbolicã, mai micã sau mai mare,
cristalizarea de norme ºi de convenþii în jurul acestor rapor- obiectivã a câmpului, care presupune cu totul alte resurse.

comunicare
turi de forþã, natura mizelor, etc. Aceasta înseamnã cã Orice act cere din partea agentului un capital, conceput ca
înþelegerea practicilor de comunicare ºi observarea logicilor ansamblu de resurse care îi permit sã comunice. El pre-
presupun o analizã de descompunere a acestor variabile, care supune, de asemeni, existenþa unei structuri de relaþii care le
condiþioneazã, apoi, expunerea ipotezelor de cercetare. conferã o realitate chiar ºi sub formã de virtualitate necesarã,
În esenþã, câmpurile sociale funcþioneazã în relaþie cu unor „agenþi-destinatari” care participã la construirea sensu-
puterea ºi comunicarea sau, dacã preferãm, pentru a relua lui, întrucât împãrtãºesc o aceeaºi cunoaºtere a jocului social
terminologia weberianã adecvatã, cu legitimitatea ºi cu ºi a mizelor.
dominaþia. Agenþii schimbã informaþii despre conduita lor ºi Aceste logici sociale structureazã toate actele ºi toate
despre cele ale partenerilor lor, rivali sau competitori. Ei se practicile de comunicare, însã influenþa lor pare mai pro-
dedau unei analize de interpretare a informaþiilor pe care le nunþatã ºi mai evidentã pentru domenii precum practicile
culeg despre starea câmpului ºi despre poziþiile altor agenþi, culturale sau pedagogice, în cadrul sistemului educativ. Nu
în scopul de a-ºi ajusta propria conduitã în funcþie de aceste vom rezuma în câteva cuvinte sau fraze o lucrare majorã
date. Accesul la informaþie ºi la capacitatea de interpretare precum La distinction. Critique sociale du jugement13, însã
strategicã a acesteia condiþioneazã atât succesele, cât ºi va trebui sã condensãm aici câteva dintre orientãrile aces-
eºecurile lor. Controlarea informaþiei constituie, astfel, un teia. În cadrul lumii sociale, orice formã de comunicare pre-
capital reperabil în interiorul oricãrui câmp social. Vechimea supune o culturã împãrtãºitã, prin intermediul cãreia agenþii
se transformã într-un atu, din moment ce garanteazã o intrã în relaþie. Aceastã culturã, condiþie practicã a comu-
cunoaºtere a stãrii câmpului ºi a propriei sale istoricitãþi. nicãrii, poate fi înþeleasã sub diferite forme: culturã legatã
Pentru cã acest control este o resursã strategicã legatã de de apartenenþa la un grup sau la o clasã socialã, dar ºi cul-
capitalul agentului, formele sociale de comunicare o mobi- turã, în sens etnic. Sinonime ale identitãþii, aceste culturi
lizeazã în jocuri care nu se rezumã niciodatã la schimburi interiorizate de indivizi favorizeazã niºte logici distinctive
neutre, ci se definesc ca relaþii de putere. A informa sau a se de comunicare ce manifestã apartenenþa agentului la un grup
informa înseamnã deja a acþiona strategic, în vederea actua- sau la o clasã socialã: „Diferenþa nu devine semn ºi semn de
lizãrii potenþialitãþilor înscrise, în acelaºi timp, în structura distincþie (sau de vulgarizare), decât dacã i se aplicã un
obiectivã a câmpului ºi în sistemele de reprezentãri de care principiu de viziune sau de diviziune, care, fiind produsul
dispun agenþii. încorporãrii structurii diferenþelor obiective (...) este
În acest punct, sociologia câmpurilor sociale li se opune, prezent la toþi agenþii, proprietari de piane sau amatori de
din nou, interacþionismului ºi individualismului. „Noþiunea acordeon ºi structureazã percepþiile lor asupra proprieta-
de câmp, indicã P. Bourdieu, în ceea ce priveºte domeniul rilor sau amatorilor de piane sau de acordeoane.”14
ºtiinþific, marcheazã o primã rupturã faþã de viziunea inter- Comunicãm, de asemeni, pentru a ne distinge, adicã pentru

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


acþionistã, prin aceea cã ea ia act de existenþa acestei struc- a da semnificaþie fiinþei noastre sociale, dar nu comunicãm
turi de relaþii obiective între laboratoare ºi între cercetãtori, niciodatã fãrã a spune ce reprezentãm, din punct de vedere
care comandã sau orienteazã practicile; ea opereazã o a social. Din acest motiv, registrele comunicãrii se ordoneazã
doua rupturã, prin aceea cã viziunea relaþionalã sau struc- conform unei logici implacabile de distincþie socialã.
turalã pe care o introduce se asociazã cu o filosofie dispo- Agenþii judecã, evalueazã, „claseazã ºi se claseazã”. Ceea ce
ziþionalistã a acþiunii, care se rupe de finalismul, corelativ manifestã ei prin aplicarea propriilor clasamente este aparte-
unui intenþionalism naiv, dupã care agenþii – cum este cazul nenþa lor la o clasã socialã care îi determinã sã judece
particular al cercetãtorilor – ar fi niºte calculatoare într-un mod determinat.
raþionale, aflate în slujba cercetãrii mai puþin a adevãrului, Contrar tuturor formelor de spontaneitate sau de natural-
decât a profiturilor sociale asigurate acelora care par cã au ism care, în mod invariabil, vor sã detaºeze practicile cultu-
descoperit-o.”12 Luarea în considerare a realitãþii relaþionale rale de determinanþi, pentru a le ridica la rangul de practici
a câmpurilor sociale condiþioneazã, deci, înþelegerea com- pure, atât originea, cât ºi traiectoria agentului, precum ºi
portamentului agenþilor. Întrucât este o fiinþã, ca produs al destinul sãu social sau apartenenþa sa la o clasã se exprimã
unei socializãri anterioare, agentul social acþioneazã nu prin alegerile pe care le opereazã ºi prin judecãþile pe care le
exclusiv ca reacþie la un mediu, ci conform unei înþelegeri emite. Existã, în mod evident, conduite de apartenenþã
spontane, implicatã în acþiune, a ceea ce este posibil ºi inclasabilã, care ar dejuca aceastã implacabilã logicã distinc-
rezonabil de fãcut sau nu. Aceastã capacitate de acþiune tra- tivã. De fapt, ele nu fac adesea altceva decât sã o confirme,
duce dispoziþiile interiorizate în perioada socializãrii. întrucât agentul social care încearcã sã o dejoace sau sã o
Aceastã concepþie „disproporþionalistã” i se aplicã, în parti- deplaseze, nu face altceva decât sã o conducã din nou, fãrã
cular, comunicãrii ca act social ºi ca practicã, din moment ce ºtirea sa, la o formã pervertitã, care îi confirmã, cu aceeaºi
ea presupune mobilizarea de resurse variabile care rezultã ocazie, influenþa. Contrar tuturor redescoperirilor
dintr-o achiziþionare operatã în perioada socializãrii, per- autonomiei individuale, veritabile robinsonade din trecut sau
miþându-i agentului sã facã faþã situaþiilor, sã se conformeze care urmeazã, nu ne distingem de Claude François sau de
regulilor jocului ºi, eventual, sã obþinã profit de aici. Mozart pentru cã îi apreciem, ci prin maniera în care îi apre-
Disfuncþionalitãþile ºi neînþelegerile rezultã, adesea, din ciem ºi în care facem cunoscut acest lucru. Toate formele
lipsa de adecvare dintre agent cu dispoziþiile sale ºi structura sociale de comunicare nu fac altceva decât sã prelungeascã 63
comunicare aceastã logicã pe care o regãsim în act, în situaþiile cele mai Prima constã în descompunerea câmpului jurnalistic în sub-
elementare ale vieþii cotidiene. Viaþa politicã, ca ºi viaþa câmpuri, în funcþie de specializarea activitãþii ºi de logicile
savantã, pãstreazã urmele acesteia. Excelenþa agentului sau sale (domeniul politic, sportiv, artistic, etc.) sau în funcþie de
capacitatea sa de a ocupa poziþii dominante provine din „dis- tipul de media ºi de economia specificã acestuia (presã
tincþia sa naturalã”, pentru cã este naturalizatã sub efectul scrisã, radio, TV...), respectiv în funcþie de gradul de
conformitãþii sale la canoanele excelenþei, în cadrul unui acoperire mediaticã (local, naþional sau transnaþional). Ce
spaþiu determinat ºi în raport cu regulile specifice jocului. criterii ar trebui sã reþinem pentru a regãsii spaþii omogene,
Viziunea socio-analiticã dejoacã iluziile comunicãrii structurate în jurul unor mize specifice? Aceastã problema-
pedagogice. Preîntâmpinând toate pedagogismele, aceasta ticã nu beneficiazã de nici o soluþie definitivã. Nimic nu jus-
repetã încãpãþânat un anume fapt: „Definind lucrurile, tificã postulatul unei omogenitãþi a acestor sub-câmpuri; ele
condiþiile de viaþã sau de muncã diferite, originea socialã evolueazã în sectoare supuse unor reguli de funcþionare
este, dintre toþi determinanþii, singurul care îºi extinde influ- socialã ºi profesionalã diferite; aceste sub-câmpuri menþin
enþa în toate domeniile ºi la toate nivelurile experienþei stu- legãturi între ele. Cea de-a doua posibilitate ar consta, deci,
denþilor ºi, în primul rând, asupra condiþiilor de existenþã.”15 în a menþine aceastã categorie de câmp jurnalistic pentru
Astfel, ea nu se limiteazã doar la dejucarea câtorva iluzii analizarea legãturilor care asociazã diferitele categorii de
recurente. Ea localizeazã mecanismele reproducerii sociale agenþi sociali în cadrul unui aceluiaºi spaþiu socio-profesio-
în cadrul comunicãrii pedagogice, în mãsura în care aceasta nal, unic. A postula cã toþi agenþii se aflã, din punct de
se obstineazã de la necunoaºterea influenþei determinãrilor vedere structural, în relaþie, întrucât ei participã la câmp,
externe. Pretenþia de universalitate a comunicãrii pedagog- clarificã elementele identitare, imaginare ºi simbolice,
ice are drept contrafaþã instaurarea unei receptãri diferenþiate specifice ansamblului jurnaliºtilor, însã minimizeazã speci-
din partea agenþilor sociali, care dispun în mod inegal de ficitãþile locale, particularitãþile parcursurilor profesionale,
resurse. Ocultarea diferenþei sociale induce, astfel, o natu- segmentarea ºi respectiv expansiunea acestui univers, etc. În
ralizare a cauzelor eºecului ºcolar. Raportul de comunicare acelaºi fel, strategiile profesionale sunt clarificate prin
pedagogicã nu se lasã abstractizat fãrã riscuri, întrucât „doar aceastã punere în relaþie sistematicã a tuturor agenþilor. Însã,
faptul de a transmite un mesaj în cadrul unui raport de între un corespondent local ºi un prezentator al jurnalului
comunicare pedagogicã implicã ºi impune o definire socialã TV, diferenþa, atât socialã cât ºi practicã, limiteazã interesul
(cu atât mai explicitã ºi codificatã, cu cât acest raport este unei asemenea puneri în relaþie sistematicã. Dacã este ade-
mai instituþionalizat) a ceea ce meritã sã fie transmis, a vãrat cã interesul categoriei de câmp constã tocmai în
codului în care mesajul trebuie sã fie transmis, a celor care aceastã posibilitate de a stabili relaþii, invizibile prin obser-
au dreptul sã îl transmitã sau, ºi mai bine, de a impune le vare directã, e important sã constatãm cã nici parcursurile
receptarea acestuia celor care sunt demni sã-l primeascã ºi, ºcolare, nici orientãrile nu îi determinã pe aceºti agenþi sã se
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

în fine, a modului de impunere ºi de inculcare a mesajului întâlneascã în mod real, pentru a face din punerea în relaþie
care îi conferã legitimitate ºi, prin aceasta, un sens complet sistematicã un exerciþiu care înºealã parþial percepþia asupra
informaþiei transmise.”16 Orice practicã de comunicare se universului jurnalistic ºi asupra importantei sale eteroge-
pliazã unor logici sociale, a cãror necunoaºtere are adesea ca nitãþi. În plus, ne pare mult mai pertinent sã stabilim niºte
efect iluzia unei absenþe de condiþionare, dar ºi lipsa radicalã rupturi faþã de alte categorii de agenþi, care aparþin altor uni-
a ceea ce este pus în joc de cãtre agenþi. versuri socio-profesionale, dar care pot întreþine legãturi
structurale cu lumea jurnalisticã ºi pot prezenta similitudini
3. Câmpurile sociale ale comunicãrii în ceea ce priveºte parcursul ºi logica practicilor lor. Aceastã
Categoria de câmp17 nu serveºte doar la problematizarea problematicã se dovedeºte, deci, din douã perspective, cores-
comunicãrii din perspectiva logicilor sale relaþionale. Ea se punzãtoare gradului de autonomie a câmpului jurnalistic ºi
aplicã mai ales analizei spaþiilor sociale, centrate total sau legãturilor structurale pe care acesta le întreþine cu alte uni-
parþial pe activitãþi de comunicare. Este cazul „câmpului jur- versuri, punând sub semnul întrebãrii chiar ºi existenþa
nalistic” ºi a ceea ce Pierre Bourdieu a denumit adesea însãºi a unui asemenea câmp.
„câmp mediatic”. Alte spaþii sociale, ale cãror activitãþi sunt, Trebuie spus cã P. Bourdieu nu a propus, în mod direct,
chiar dacã doar parþial, structurate de forme sociale de o sociologie a câmpului jurnalistic. Doar o prefaþã amplã a
comunicare se ordoneazã în aceastã categorie: activitatea unui dosar din Actes de la recherche en sciences sociales,
politicã, activitatea ºtiinþificã sau activitatea artisticã... Nu intitulat „L’emprise du journalisme”, precizeazã reflecþia
ne-ar mira, deci, ca o parte din lucrãrile contemporane, din- sa18. Aceastã prefaþã ilustreazã problema subliniatã anterior,
tre cele mai semnificative ºi inovatoare, consacrate comu- cu atât mai mult cu cât analiza criticã dobândeºte o conotaþie
nicãrii politice, producþiei artistice ºi ºtiinþifice, modului lor mai mult militantã, decât ºtiinþificã. Ea propune mai puþin o
de difuzare ºi de receptare, sã-ºi gãseascã inspiraþia la P. analizã reflexivã, preocupatã sã evidenþieze fapte sau sã
Bourdieu. observe logica de relaþii sociale decât o denunþare a unei
Câmpul jurnalistic nu þine de un univers omogen, ci de situaþii judecatã drept anormalã ºi preocupantã. Pe lângã ca-
un spaþiu profesional segmentat pe motivul eterogenitãþii racterul foarte polemic al termenilor acestei analize, câmpul
activitãþilor ºi a sectoarelor de activitãþi pe care le acoperã. jurnalistic pare sã se limiteze la cei care fac opinia, adicã la un
64 Pornind de aici, douã posibilitãþi i se oferã socio-analizei. perimetru care nu depãºeºte strada St. Guillaume ºi strada
Claude-Bernard. Ce interes existã aici în a sublinia faptul cã cularitãþi esenþiale: o puternicã închidere simbolicã, sino-

comunicare
acest câmp jurnalistic îi este supus logicii pieþei19? Prin ce nimã limitãrii la propriile mize ºi cu o puternicã autonomie,
aduce aceastã aserþiune o notã de originalitate care nu se precum ºi locul esenþial acordat mizelor simbolice care
rezumã la a observa ceea ce toatã lumea ºtie deja, respectiv depãºesc mizele economice25. Analiza sociologicã a deter-
faptul cã întreprinderile de presã sunt, de fapt, supuse con- minãrilor, aplicatã conduitelor, se lãmureºte prin luarea în
strângerilor tuturor activitãþilor comerciale? Ce urmãri sem- considerare a manierei în care aceste determinãri acþioneazã
nificative precum aceea care constã în a percepe o slãbire a asupra reprezentãrilor de care dispun agenþii sociali,
autonomiei câmpului politic, care rezultã din aceastã influ- explicându-ºi astfel implicaþiile lor în jocul social. A consi-
enþã a jurnalismului20 dovedeºte astfel riscuri inerente uti- dera illusio ca pe un principiu de funcþionare a tuturor câm-
lizãrii realiste, non-problematice a acestei categorii de câmp, purilor26 nu înseamnã doar cã jocul social are la bazã o cred-
care este însoþitã de o reificare, ca sursã de iluzii. Aceastã inþã împãrtãºitã, ci ºi cã agenþii aderã la joc, pânã la a se
reificare a câmpului jurnalistic nu conduce doar la per- implica existenþial, întrucât îi conferã un sens care le
ceperea unei omogenitãþi care nu existã, la a considera o condiþioneazã propriile capacitãþi de reprezentare a acestuia
parte a acestui spaþiu drept totalitatea sa, ci ºi a se înºela în ºi de acþionare în cadrul sãu. Aºadar, vom proslãvi mai puþin
analiza relaþiilor dintre jurnaliºti ºi interlocutorii lor, care o utilizare realistã, decât o utilizare problematicã a categoriei
evolueazã în alte spaþii sociale sau în necunoaºterea acti- de câmp. Acesta serveºte mai puþin la desemnare, descriere
vitãþii însãºi. Simplificarea excesivã ce rezultã de aici îl sau identificare, decât la interogarea relaþiilor, reductibile la
determinã, în mod paradoxal, pe P. Bourdieu sã lanseze în simpla dimensiune obiectivã a interdependenþelor dintre
acest punct niºte teze care se aseamãnã cu cele pe care le pot agenþi. Din acest motiv, aplicarea mecanicã a acestei cate-
lansa unii dintre aceia pe care el nu a încetat sã îi denunþe gorii îºi gãseºte foarte repede limitele. Vrând sã rãspundã la
pentru rapiditatea ºi superficialitatea analizelor lor.21 întrebãri prea generale sau împrumutate dintr-un realism
Lucrarea lui P. Champagne „Faire l’opinion”22, luatã ade- sumar, ea îºi pierde toatã fecunditatea ºi nu mai apare decât
sea drept referinþã de P. Bourdieu, permite oare rezolvarea ca o categorie atotcuprinzãtoare. Concepãtorul uneori puþin
acestei probleme? Tot interesul sãu se concentreazã în ana- fidel propriei conceperi, P. Bourdieu nu a ºtiut întotdeauna
lizele inovatoare pe care le propune asupra intereselor încru- sã evite acest obstacol, în special într-o lucrare precum Sur
ciºate ale jurnaliºtilor, ale oamenilor politici ºi ale poli- la télévision27 care, oricare ar fi calitãþile sale didactice,
tologilor, „consilieri de sondaje”, care participã la acelaºi joc polemice ºi civice, reale, nu a explicitat, în schimb, deloc
social. Iar ceea ce analizeazã P. Champagne nu este oare tot recurgerea la categoria de câmp jurnalistic, asociatã unui
un câmp, din moment ce nu mai este vorba deja despre un ipotetic câmp mediatic. Interesul unei utilizãri problematice
spaþiu omogen, închis, sau este o configurare specificã ce a acestei categorii constã, în special, în a revela faptul cã
implicã diferite categorii de agenþi, care concurã astfel la universurile sociale se aseamãnã cu niºte terenuri de luptã

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


redefinirea jocului politic? Cunoaºterea diferitelor câmpuri socialã, de unde rezultã forme de dominaþie mai mult sau
sau spaþii sociale (câmp politic, câmp jurnalistic, câmp poli- mai puþin durabile. Aceste lupte au o dimensiune cvasi cor-
tologic), în care evolueazã aceste categorii diferite de pro- poratistã, în special pentru observator, care nu le percepe
tagoniºti, oferã, evident, mijloacele necesare pentru a decât din perspectiva interesului agenþilor implicaþi, iar ele
înþelege mai bine strategiile unora ºi ale celorlalþi, în ceea ce constituie ºi baza divizãrilor mai profunde ale societãþii.
priveºte spaþiul lor, nepermiþând observarea naturii ºi a locu-
lui acestui punct de convergenþã. O categorie precum cea de 4. Comunicarea, mizã a dominaþiei ºi a diviziunii
configuraþie elaboratã de N. Elias oferã mai multe lãmuriri sociale a muncii
asupra acestei realitãþi. Ea permite explicitarea interdepen- I s-a reproºat adesea lui P. Bourdieu o viziune „mar-
denþelor ºi a jocurilor de interes care îi leagã pe actorii ce xizantã”, asupra unei societãþi sortitã reproducerii. Dacã se
evolueazã în universuri diferite, dar care sunt potenþial aso- poate accepta încã afirmarea faptului cã astãzi reproducerea
ciaþi în cadrul unui aceluiaºi joc. Prin extensie, apar limitele este un fapt social, etalând acest lucru în câteva date cantita-
euristice ale acestei categorii. O organizaþie ºi strategiile tive, trebuie de asemeni subliniat faptul cã ea rezultã din
agenþilor din cadrul sãu se analizeazã mai bine în termeni de practicile sociale centrate pe activitãþile de comunicare.
configuraþii, decât pornind de la modelul câmpurilor sociale. Determinanþii care condiþioneazã reuºita ºcolarã provin din
În aceeaºi mãsurã, transformãrile domeniilor de activitate, originea socialã, în mãsura în care aceasta îi predispune sau
apariþia noilor instituþii, definiþia configuraþiilor evolutive nu pe agenþi la satisfacerea criteriilor, implicite sau explicite,
sub efectele convergente ale dinamicilor economice, specifice comunicãrii pedagogice. În acelaºi fel, aceastã
politice, sociale, necesitã alte categorii în scopul de a clari- formã specificã de comunicare ce constã în raportul peda-
fica aceastã realitate.23 gogic apare ca locul în care se desfãºoarã procesul de segre-
Dimpotrivã, categoria de câmp îºi revelã toatã fecundi- gare socialã a agenþilor ºi, prin extensie, în care se sudeazã
tatea dacã o aplicãm mai puþin mecanic unei puneri în intel- procesul de reproducere care îl determinã pe agent sã se lase
igibilitate a conduitelor ºi a practicilor agenþilor sociali care în voia destinului sãu social. Acesta este, de fapt, unul dintre
aparþin aceloraºi universuri. De altfel, ne putem întreba dacã interesele esenþiale pe care le prezintã opera lui P. Bourdieu
terenul de aplicare al acestei categorii nu rãmâne, prin exce- sau a lui J. C. Passeron (însã am putea asocia acestui tip de
lenþã, universul academic24, întrucât el prezintã douã parti- demers ºi opera lui B. Bernstein), mai mult decât faptul de a 65
comunicare ne mulþumi încã o datã cu înregistrarea reproducerii ca fapt paradoxale, efect al ceea ce eu numesc violenþã simbolicã,
social, ci de a fi cãutat sã înþelegem cum se produce aceasta, violenþã dulce, insensibilã, invizibilã chiar ºi pentru vic-
fãrã a o reduce la o mecanicã oarbã ori la vreo necesitate timele sale, care se exerseazã esenþialmente pe cãile pur
externã a agenþilor sociali. simbolice ale comunicãrii ºi ale cunoaºterii sau, mai precis,
Lucrarea La reproduction28 oferã niºte analize care pre- ale necunoaºterii, ale recunoaºterii sau, la limitã, ale senti-
zintã un dublu interes. Mai întâi, comunicarea pedagogicã mentului.”31 Aceastã noþiune paradoxalã de „violenþã sim-
este lãmuritã din perspectiva mecanismelor de reproducere. bolicã” poate fi înþeleasã prin referire la o ascendenþã con-
În al doilea rând, analizele schiþeazã un model sau, mai ceptualã dublã: „violenþa fizicã legitimã”, pe de o parte, ºi,
degrabã, o serie de principii extensibile ºi transpozabile unor pe de altã parte, „eficacitatea simbolicã”. Putem presupune
alte procese de comunicare. Repartizat inegal în funcþie de cã lecturarea lui Lévi-Strauss a indus o reluare ºi o
originea socialã, capitalul lingvistic intervine în relaþia pe- îmbogãþire a problematicii weberiene a acceptãrii domi-
dagogicã în calitate de factor care determinã reuºita sau naþiei, care lasã de înþeles cã cei dominaþi recunosc drept
eºecul ºcolar. În plus faþã de pedagogism care nu vrea sã legitimã dominaþia dominanþilor, ca ºi cum ar fi un fel de
evalueze eficacitatea ºcolarã decât din perspectiva perti- victime consimþite. Referirea la dimensiunea simbolicã
nenþei metodelor, a instrumentelor de transmitere a rezolvã aceastã problemã, subliniind faptul cã acceptarea
cunoºtinþelor ºi a calitãþilor psihologice ale elevilor, ceea ce dominaþiei are la bazã niºte mecanisme inconºtiente care
face ca influenþa factorilor sociali sã fie ºi mai de neînþeles decurg din influenþa simbolicului asupra vieþii sociale ºi fi-
ºi ca pedagogia sã devinã panaceul tuturor relelor sistemului zice a agentului. Ea permite depãºirea alternativei constrân-
ºcolar, dintre care excluderea ºi eliminarea nu sunt cele mai gerii ºi a consimþirii care rezultã din presupunerea cã
nesemnificative, aceastã schimbare de perspectivã identificã subiecþii ar rãmâne de determinat în funcþie de conºtiinþa lor,
raporturile pedagogice de comunicare ca fiind niºte raporturi iar apoi se efectueazã adevãratele alegeri. Pentru a con-
sociale orientate spre reproducere. Aceastã formã dezvrãjitã tracara aceastã presupunere, P. Bourdieu sublinia cã „funda-
de comunicare apare în adevãrata sa luminã, adicã sub forma mentul violenþei simbolice rezidã nu în conºtiinþele mistifi-
unui proces de segregare socialã a agenþilor. cate care ar fi suficient sã fie luminate, ci în dispoziþiile
Pornind de la aceastã analizã dezvoltatã în La reproduc- ajustate structurilor de dominaþie al cãror produs sunt
tion, se traseazã un model general, extensibil la alte procese: acestea”.32
„Analiza caracteristicilor sociale ºi ºcolare ale publicului Aceastã artã a reînsuºirii teoretice ºi a rupturilor fecunde
de receptori ai unui mesaj pedagogic nu are, deci, sens decât lãmureºte concepþia implicitã a comunicãrii sociale a lui P.
dacã aceasta conduce la construirea sistemului de relaþii Bourdieu. Legãtura între agenþi ºi, prin extensie, orice relaþie
între, pe de o parte, ªcoalã, conceputã ca instituþie de repro- de comunicare poartã amprenta iniþialã a unui raport de forþe
ducere a culturii legitime, determinând printre altele ºi transmutat sub efectul simbolicului în schimb, în discurs, în
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

modul legitim de impunere ºi inculcare ale culturii ºcolare joc social. În acelaºi fel, dezvoltarea comunicãrii ºi gene-
ºi, pe de altã parte, clasele sociale, caracterizate, din per- ralizarea sa în societate se interpreteazã în sensul unei
spectiva eficacitãþii comunicãrii pedagogice, prin distanþe raþionalizãri a dominaþiei, din moment ce aceasta
inegale faþã de cultura ºcolarã ºi prin dispoziþii diferite de prelungeºte raportul de forþe pacificându-l ºi transformân-
recunoaºtere ºi însuºire.”29 Chiar dacã nu are sens sã du-l continuu într-o formã durabilã ºi stabilizatã de raport
transpunem direct acest model în cazul altor procese de social. Având la bazã analizele lui P. Bourdieu, J. Gumperz
comunicare socialã, mediatizate sau nu, principiile care schiþa, în acest sens, o teorie a „capitalului comunicaþional”.
provin de aici se dovedesc suficient de generale pentru a per- Observarea anumitor fapte sociale revelã importanþa
mite alte analize. În primul rând, se impune necesitatea unei crescândã a sarcinilor ºi a rolului comunicãrii în viaþa cotid-
înþelegeri sociale a receptorilor în mãsura în care caracteris- ianã. Faþã de aceste situaþii, indivizii trebuie sã dispunã de
ticile lor specifice condiþioneazã orice receptare. Pentru a competenþe specifice. „Rezultã, de aici, un capital comu-
spune acest lucru în alþi termeni, este de neconceput specu- nicativ care face parte integrantã din capitalul simbolic ºi
larea pe tema receptãrii, de la dimensiunea cea mai empiricã social al individului, aceastã formã de capital fiind în cadrul
a utilizãrii, pânã la cea cognitivã a interpretãrii, fãrã a lua în societãþii noastre tot atât de esenþialã cum era cândva
considerare determinanþii sociali ai acesteia. Apoi, trebuie posedarea de bunuri materiale.”33 Nu doar rectitudinea în
elaboratã mai mult decât o sociologie a emiþãtorului care sã utilizarea limbii constituie un fel de marcator social, ci indi-
ia în seamã logicile sale de acþiune: o obiectivare globalã a vidul, prin modul sãu de a se exprima, îºi traduce aderarea
sistemului de unde se instaureazã30 procesul de comunicare. sa la valorile specifice unui grup social sau unui univers pro-
În fine, acest proces rãmâne tot legat de raporturile de domi- fesional. A comunica presupune a fi prevãzut cu un capital
naþie simbolicã. sau cu un background knowledge care face posibilã expri-
Comunicarea nu participã în manierã globalã la repro- marea unui punct de vedere într-un context determinat.
ducere. Formele sociale de dominaþie se produc, în practicã, Înseamnã, în consecinþã, a mobiliza resurse dobândite prin
în registrul simbolicului, prin interpunerea „violenþei” pe luarea de cuvânt în funcþie de contextul ºi de situaþia socialã.
care o exerseazã comunicarea: „eu am vãzut întotdeauna în În condiþiile în care comunicarea însoþeºte raþionalizarea
dominaþia masculinã ºi în modul în care aceasta este impusã formelor sociale de dominaþie, extinderea ºi generalizarea sa
66 ºi acceptatã, exemplul prin excelenþã al acestei supuneri la ansamblul universurilor sociale implicã tot o „strategizare”
a modurilor de a fi, de a se comporta, de a se exprima pen- conºtiinþã sau prin simple interacþiuni cu mediul. De ase-

comunicare
tru agenþi. Prin aceastã expresie, subliniem influenþa strate- meni, grupul se rezumã la o serie de calitãþi formale, fãrã
giilor concomitente acestei expansiuni a comunicãrii, pentru legãturã cu o oarecare realitate, dupã cum o aratã lucrãrile
agenþii care trebuie sã mobilizeze resurse specifice, în sco- asupra dinamicii de grup care, în forma lor savantã, dar ºi în
pul de a face faþã situaþiilor sociale ale vieþii profesionale ºi versiunea obiºnuitã, oculteazã calitãþile sociale ale agenþilor
cotidiene. În acest sens, comunicarea participã la diviziunea care le compun, cât ºi caracteristicile sociologice ale grupu-
socialã a muncii. Ea devine un criteriu de segregare a lui. În sfârºit, aceste presupuneri conduc la transgresarea
agenþilor în funcþie de dispoziþiile ºi de competenþele pe care principiului non-conºtiinþei conform cãruia reprezentãrile
le dovedesc. Se traseazã o diviziune comunicaþionalã a agenþilor sociali nu concordã cu realitatea, ci traduc, în
muncii în sensul în care diviziunea muncii se produce în acelaºi timp, jocurile de interese în care sunt prinºi ºi pro-
jurul activitãþilor ºi criteriilor care relevã din comunicare. priul lor punct de vedere asupra lumii sociale, determinat de
Aceste criterii se definesc indistinct ca niºte criterii sociale poziþionarea lor în cadrul acesteia: „Independent de ideo-
sau ca niºte criterii comunicaþionale, în funcþie de focala logiile „participãrii” ºi „comunicãrii” pe care adesea le
avutã în vedere. Ele opereazã în mod evident în interiorul servesc, tehnicile clasice ale psihologiei sociale înclinã, din
sistemului ºcolar, în funcþie de anumite declinãri ºi cu o efi- cauza epistemologiei lor implicite, sã privilegieze reprezen-
cacitate diversificate, însã îºi exercitã influenþa mult mai tãrile indivizilor în detrimentul relaþiilor obiective în care
departe, în viaþa profesionalã. Ele condiþioneazã mai întâi sunt angajaþi ºi care definesc „satisfacþia” sau „insatis-
repartizarea forþei de muncã dupã principii care le acordã facþia” pe care o dovedesc, conflictele pe care le resimt sau
activitãþilor de comunicare un loc central, apoi selectarea aºteptãrile ºi ambiþiile pe care le exprimã”.36
agenþilor în funcþie de nevoile organizaþiilor. Ce alternative se contureazã, plecând de la acest refuz al
psihologiei sociale? Rãspunsul se concentreazã în conceptul
5. O sociopsihologie a comunicãrii de habitus, din cel puþin trei motive: el articuleazã socialul la
Demersul socio-analitic aplicat fenomenelor de comuni- psihologic conform unei perspective care repune realitatea
care rãspunde unei alte probleme. În domeniul ºtiinþelor pe aceste baze; el rezolvã, traseazã sau neutralizeazã cea mai
umane ºi sociale, ºtiinþele comunicãrii se confruntã cu pro- mare parte a chestiunilor metafizice pe care le formuleazã în
blema poziþionãrii lor epistemologice, oscilând, în unele jurul relaþiei individului cu un altul ºi cu mediul sãu; el
cazuri, între psihologie ºi sociologie. Cel puþin, ele delim- vehiculeazã o concepþie a subiectivitãþii care face un fel de
iteazã problematici, obiecte, metode care pot proveni din pliere a socialului prin interiorizare ºi, în consecinþã, o struc-
aceste douã universuri. Psihologia socialã34 ar fi putut, deci, turã de mediere pentru agent. Definit ca „sistem de dispoziþii
sã se impunã ca rãspuns la chestiunile ridicate de absenþa durabile, structuri structurate predispuse a funcþiona ca
articulãrii între aceste discipline, dar ºi ca o ºtiinþã a comu- structuri structurante”,37 habitus-ul se formeazã de-a lungul

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


nicãrii, din greºealã. Studiul dinamicilor de grup, al schim- socializãrii agenþilor, conformându-se regulilor practice con-
burilor de opinii, al proceselor de influenþã etc., ce constituie stitutive ale universurilor în care aceºtia evolueazã. De unde
obiecte canonice pentru psihologia socialã, ar fi putut foarte jocul de cuvinte în jurul noþiunii de structurã: habitus-ul
bine sã se impunã ca principale obiecte sau domenii de rezultã dintr-o structurare prin experienþa lumii sociale; în
studiu pentru ºtiinþele comunicãrii. Mai mult, asupra acestui acest sens, el se înrudeºte cu o structurã în act, care orien-
punct, activitatea sociologicã a lui P. Bourdieu prezintã un teazã ºi moduleazã comportamentul agenþilor în situaþii ale
dublu interes, în aceea cã el investeºte acest spaþiu teoretic vieþii cotidiene care corespund, cel mai des, a ceea ce chiar
potenþial pentru ºtiinþele comunicãrii ºi desfãºoarã o criticã acest habitus îi face sã întâlneascã ºi le permite sã trãiascã
a psihologiei sociale în aºa fel încât sã previnã chiar simbolic. Astfel, funcþioneazã din cauza maleabilitãþii sale,
aceste ºtiinþe de influenþa unor tentaþii experimentaliste ºi ca un fel de regulator al conduitelor ºi de adaptator al
de psihologism. agenþilor la mediul lor „Aceasta pentru cã, abandonându-se
Aceastã criticã se leagã de premisele teoretice ºi de pos- instituþiilor într-un „sens practic”, care este produsul
tulatele psihologiei sociale. Implicit, acestea subordoneazã expunerii durabile la condiþii asemãnãtoare celor în care
demersul ºtiinþific unei operaþii de abstracþie iniþialã. Grupul sunt plasaþi, ei anticipã necesitatea imanentã în evoluþia
ºi individul formeazã cele douã faþete complementare ale lumii”.38
acestei abstracþii. Pentru a explica adeziunea la acest tip de „Habitus-ul” relevã dintr-o concepþie a subiectivitãþii
demers ar fi, bineînþeles, multe elemente istorice de luat în revãzutã în conceptul sãu, adicã dintr-o psihologie specificã
consideraþie, la primul nivel figurând capacitatea psihologiei ce nu se concepe decât în parte, în dublul sens în care subiec-
de a rãspunde cererilor sociale. Dar aceastã admiraþie se tivitatea agentului social rezultã dintr-o istorie (individualã
explicã ºi prin reluarea presupunerilor sensului comun care ºi colectivã) socialã ºi funcþioneazã ca un ansamblu de prin-
vãd în individ o realitate în sine. În aceeaºi manierã, grupul cipii angajate în acþiune. Prin habitus se înþelege comporta-
mic „izolat de acþiunea ºi interacþiunea abstractã a socie- mentul agenþilor, adicã plecând de la aceastã istorie socialã a
tãþii”35 se confundã, aparent, cu grupuri sociale reale. Prima lor înºiºi care, ca un veritabil inconºtient, îi face sã se com-
dintre aceste presupuneri conduce la detaºarea individului de porte în manierã determinatã ºi, în consecinþã, conform uni-
orice ancorare socialã pentru a dezvolta o psihologie care nu versului social în care ei evolueazã ºi din care rezultã habi-
explicã comportamentul decât prin cauze care relevã din tusul lor. Pe scurt, habitusul este subiectivitatea socializatã 67
comunicare sau socialul interiorizat. Genul nu scapã, de altfel, acestei visele cele mai discordante cu privire la o lume ostilã. Mai
reguli. Construcþie socialã neutralizatã, el se înþelege ca faþa banale decât vieþile oamenilor infami, descrise de M.
sexuatã a habitusului, adicã interiorizarea de cãtre agent de-a Foucault, „amestec de perseverenþã sumbrã ºi nelegiuiri”,43
lungul procesului de socializare a identitãþii sale sexuale, în vieþile acestor oameni fãrã viitor se înscriu în sãrãcia coti-
acelaºi timp produs al istoriei colective ºi al istoriei unice. dianului care rezultã din factori sociali ºi economici. Ele nu
Orice interes asupra acestui concept în analiza comu- cunosc nici fastul transgresiv, nici luxura neagrã. Dar ele
nicãrii rezidã în înþelegerea modalitãþilor relaþionale care presupun o aceeaºi fascinaþie pentru „omul de jos” pentru
asociazã un agent la un câmp, la un domeniu de practici sau cã el încarneazã o dublã inversiune, ºi a dominaþiei, ºi a
unor agenþi. Relaþiile de comunicare au drept condiþie de concepþiei.
posibilitate conformitatea habitus-urilor la reguli de socia- Acest tragic al lui P. Bourdieu nu se concepe separat de
bilitate a universurilor în care evolueazã agenþii. Ansamblu influenþa simbolicului. El întâlneºte psihanaliza (lacanianã)
de scheme mobilizate în acþiune, habitus-urile acþioneazã pentru cã se inspirã, ca ºi ea, din analiza lui Lévi-Strauss
dincolo de conºtiinþa ºi de discursul agenþilor al cãror com- asupra eficacitãþii simbolice44. Aceastã influenþã a sim-
portament este, astfel, condiþionat prin acest inconºtient, bolicului se analizeazã, nu doar în relaþia constitutivã ºi con-
veritabilã pliere subiectivã a lumii sociale. Efectul de allo- stituantã pe care subiectul o leagã cu el însuºi, ci în practici
doxia39 care constã, pentru un agent, în a se înºela pentru cã sociale instituante cum ar fi riturile: „în societãþi puþin dife-
el judecã cu ajutorul categoriilor proprii habitus-ului sãu, un renþiate, prin orice organizare spaþialã ºi temporalã a vieþii
obiect sau o situaþie care ar necesita, pentru a fi înþeleasã, sã sociale ºi, în special, prin rituri de instituire care stabilesc
dispunã de alte resurse, adicã de un alt habitus de clasã, ilus- diferenþe definitive între cei care s-au supus ritului ºi cei
treazã acest fapt. Comunicarea se înscrie de douã ori sub care nu s-au supus, se instituie în spirite (sau în corpuri)
dependenþa acestui inconºtient social care este habitus-ul: principiile de viziune ºi de diviziune comune (...) În socie-
întâi pentru cã funcþioneazã a priori ca un selector, un ope- tãþile noastre, statul (...) se aflã în principiul de eficacitate
rator de triere a celor cu care agenþii sociali sunt susceptibili simbolicã a tuturor riturilor de instituire”.45 Riturile
de a comunica sau de a nu comunica, din cauza predispoziþi- fondeazã, astfel, comunicarea pentru cã ele condiþioneazã
ilor perceptibile fãrã a fi, pentru aceasta, clar percepute; reproducerea principiilor organizãrii sociale inculcându-le
apoi, pentru cã se exprimã fãrã ºtirea celor care comunicã în agenþilor care le experimenteazã simbolic fãrã a percepe
maniera lor de a fi ºi de a-ºi judeca interlocutorii. modificãrile substanþiale ale fiinþei lor care rezultã de aici.
Comunicarea nu scapã, deci, niciodatã influenþei deter- Ritul materializat prin simbolicul „principiilor de viziune ºi
minãrilor sociale care îºi exercitã de douã ori influenþa: diviziune” care stau la baza ordinii sociale fiind interiorizate
„comunicarea conºtiinþelor presupune comunitatea incon- ºi, astfel, perpetuate de cãtre agenþii sociali. Eficacitatea ri-
ºtientului”.40 Orice analizã care nu cunoaºte sau nu tului rezidã, în special, în aceastã performativitate care
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

estimeazã acest fapt se expune la riscul abstractizãrii sau constã, ca prin minune, în prevalarea reprezentãrilor care
generalizãrii, pentru cã ea lasã sã-i scape condiþiile sociale sfârºesc prin a se impune ca fiind realitatea însãºi. „Actul de
de posibilitate a comunicãrii care constituie, în acest sens, instituire este un act de comunicare, dar de un tip particu-
principiul de inteligibilitate. lar: el îi semnificã unui agent identitatea sa, dar în sensul,
Viaþa se înscrie în dependenþa faþã de determinãri sociale în acelaºi timp, de a i-o exprima ºi a i-o impune exprimând
care contureazã orizontul traiectoriilor posibile ºi alegerilor în faþa tuturor (...) ºi notificându-i astfel cu autoritate ceea
constrânse. Proximitatea cu gândirea pascalianã se exprimã ce este ºi ceea ce trebuie sã fie”.46
în reprize uneori eliptice: celebra formulã din lecþia sa inau- Analiza riturilor de instituire clarificã rolul structurant al
guralã „mizeria omului fãrã misiune ºi fãrã consacrare comunicãrii pentru agenþi sociali care trãiesc ºi se percep în
socialã”41 sugereazã cã, în aceste condiþii, cunoaºterea reþele de relaþii care le conferã propria lor realitate. Aceastã
socialului face mediul drept, în sensul în care ea permite perspectivã asupra comunicãrii lãrgeºte semnificativ orizon-
luarea mãsurilor acestor determinãri, nu doar pentru a se tul analizelor ºi, mai ales, dejoacã reducerile empiriste ºi
resemna la un oarecare fatum, ci pentru a învãþa sã acþioneze pragmatiste care, în diversele lor variante, revin la
cu acestea fãrã a suporta prea mult greutatea lor de necesi- necunoaºterea simultanã a influenþei simbolicului ºi a
tate autoritarã. Dar faþã de Pascal, nu existã tragic decât fenomenelor care i se alãturã. Ea conduce la observarea a
social. Prin extrapolare, am putea chiar spune cã tragicul ceea ce se întâmplã, în practicã, fãrã voia celor care îºi anga-
este socialul pentru cã sensul destinului ºi al deposedãrii de jeazã relaþional fiinþa lor în jocul social care îi depãºeºte, din
fiinþa sa nu relevã niciodatã din jocul necondiþionat al exis- singurul motiv cã ei investesc o semnificaþie ºi, în con-
tenþei, ci din influenþa determinãrilor mondene contra cãrora secinþã, îºi fac iluzii asupra naturii sale. „Una dintre funcþi-
agentul nu recurge mai puþin, dacã nu vrea sã transgreseze ile riturilor de iniþiere este, într-adevãr, crearea unei comu-
propria condiþie socialã (de clasã) cu riscul unei diluãri a nitãþi ºi a unei comunicãri a inconºtientului”.47 Aceste rituri
identitãþii sale ºi al unei cãderi în anomie. Viaþa „oamenilor de iniþiere ºi de instituire acþioneazã, astfel, asupra agenþilor
fãrã viitor”42 oferã o altã ilustrare hiperbolicã a acestui tra- sociali. Ele modeleazã formele de sociabilitate cãrora le
gic social. Reduºi la vacuitatea unui prezent lipsit de sem- garanteazã perenitatea conferindu-le aceleaºi proprietãþi dis-
nificaþie, supuºi contingenþelor unei vieþi care nu este decât tinctive iniþiaþilor care, din aceastã cauzã, beneficiazã de
68 supunere, ei nu dispun de alte posibilitãþi, decât de a hrãni privilegii comune ºi împãrtãºesc reprezentãri identice asupra
lumii. Pentru cã logicile de cooptare se bazeazã pe semne de un acelaºi joc, nu îmbracã decât o semnificaþie relaþionalã.

comunicare
apartenenþã ºi nu pe competenþe, aceste rituri îndeplinesc o 52
Pentru cã sensul nu este imanent limbajului, ci relaþiilor
funcþie de discriminare socialã între iniþiaþi ºi neiniþiaþi, în practice care se leagã prin intermediul acestuia, contrar
numeroase câmpuri sau domenii ale societãþii. Apartenenþa iluziei lingvistice care abstractizeazã discursul realitãþii
socialã astfel instituitã fondeazã logici de comunicare speci- sociale din care face, totuºi, parte în mod consubstanþial.
fice care, funcþionând în practicã fãrã ca agenþii sã dispunã Analiza discursului trebuie sã neutralizeze orice risc de for-
de o percepþie clarã asupra lor, îi angajeazã pe aceºtia în malism ºi de abstracþie pentru a observa sensul care existã în
forme de conivenþã ºi de complicitate, fondate pe împãrtã- act pentru agenþii sociali care nu sunt nici fiinþe în sine, nici
ºirea valorilor ºi a reprezentãrilor. observatori strãini practicilor lor, ci fiinþe relaþional angajate
în acþiuni cãrora ei le conferã o semnificaþie ºi care, în
6. Critica lingvisticii ºi a interpretãrii schimb, aºteaptã sã le fie recunoscute, pentru a percepe, la
Lucrarea Ce que parler veut dire48 începe cu o dublã cri- rândul lor, suplimentul de sens pe care îl implicã existenþa
ticã asupra lingvisticii. În primul rând, hegemonia sa asupra lor socialã.
ºtiinþelor umane face obiectul acestei critici. Apoi, filosofia Dedicându-ne acestei recapitulãri, pierdem din vedere
socialã a limbajului implicat în lingvisticã ºi structuralismul toate aporiile ºtiinþei exegetice aplicatã fenomenelor de lim-
(de inspiraþie saussurianã) sunt supuse scrutãrilor sociologu- baj care rezultã din aceastã simplã uitare. Analizele semio-
lui. Aceastã dublã criticã exprimã voinþa de a inversa strate- logice se lovesc frecvent de abstractizarea limbajului în
gic aceastã hegemonie, fãcând din luarea în considerare a afara contextului producerii ºi al recepþiei sale, presupunând,
faptului cã limbajul este un instrument de acþiune ºi de pu- astfel, cã acesta din urmã poate fi obiectivat în el însuºi fãrã
tere ºi nu un concept pur, condiþia unei veritabile înþelegeri a a fi luat în considerare spaþiul social al producerii sale ºi fãrã
„ceea ce vrea sã spunã vorbirea”. Aceastã posturã intere- a þine cont de logicile diferenþiate de interpretare pe care le
seazã în particular ºtiinþele comunicãrii, din moment ce pun în valoare receptorii, care condiþioneazã producerea sa53
acestea se demarcheazã de ºtiinþele limbajului, pentru a prin anticipaþie. Spectatorul saussurian, veritabil ochi uni-
observa faptele de comunicare ºi logicile lor. Ele sunt intere- versal care scapã oricãrei determinãri, produs scolastic al
sate de aceasta, mai întâi pentru cã ea permite evitarea unor unei viziuni scolastice asupra lumii sociale, frecventeazã
iluzii cum ar fi iluzia intelectualistã care observã, în mod încã imaginarul semiologilor care propun interpretarea
invariabil, comunicarea din unghiul formal al transmiterii de oricãrui produs cultural ca o operã în sine, adicã în afara
informaþii printr-un limbaj, detaºând acest gen de fapte din oricãrui context ºi a oricãrei contextualizãri a acesteia,
contextul social ºi din realitatea practicã în care ele se autorizând, astfel, generalizãrile cele mai precoce ºi
înscriu. Dar ele sunt interesate ºi pentru cã ea implicã un nou îndrãznelile interpretative cele mai academice54. Acest
mod de înþelegere a formelor sociale de comunicare (media- fenomen recurent se explicã, în mod esenþial, prin

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


tizate sau non-mediatizate): „este imposibil de interpretat un necunoaºterea faptului cã „este imposibilã interpretarea
act de comunicare în limitele unei analize pur lingvistice. unui act de comunicare în limitele unei analize pur lingvis-
Chiar ºi schimbul lingvistic cel mai simplu pune în joc o tice. (...) O parte foarte importantã a ceea ce se produce în
reþea complexã ºi ramificatã de relaþii de forþã istorice între comunicarea verbalã, pânã la conþinutul însuºi al mesajului,
locutor, dotat cu o autoritate socialã specificã, ºi interlocu- rãmâne inteligibil atât timp cât nu luãm în considerare total-
torul sãu sau publicul sãu, care recunoaºte autoritatea sa la itatea structurii prezente a raporturilor de forþã, chiar dacã
diferite niveluri, cât ºi printre grupurile cãrora le aparþin. în stare invizibilã, în cadrul schimbului”.55
Ceea ce caut sã demonstrez, este cã o parte foarte impor- Viaþa cotidianã oferã suficiente ilustrãri ale acestui fapt
tantã din ceea ce se produce în comunicarea verbalã, pânã pentru a mai fi necesar sã insistãm asupra inegalitãþilor
la conþinutul însuºi al mesajului, rãmâne ininteligibilã atât resurselor care susþin accesul la limbaj ºi luãrile de cuvânt,
de mult timp încât nu luãm în considerare totalitatea struc- publice sau private, rutiniere sau extraordinare, conducându-
turii raporturilor de forþã care este prezentã, chiar dacã în i, astfel, pe cei care dispun de acestea sã impunã, uneori fãrã
stare invizibilã, în cadrul schimbului”.49 voia lor, semnificaþia care este necesar sã fie atribuitã
Cu cât mai mult lingvistica de inspiraþie saussurianã îºi faptelor sau chiar contextelor interlocuþiunii. Deci, chiar
asumã operaþia de abstractizare care fondeazã instituirea sensul discursului lasã sã iasã analizele, din moment ce ele
limbii ca obiect al ºtiinþei, cu atât ºtiinþele comunicãrii se le sesizeazã ca o realitate în sine, susceptibilã a fi înþeleasã
confruntã cu riscul reproducerii, fãrã voia lor, a acestei con- în ea însãºi, independent de realitatea sa practicã ºi de funcþi-
cepþii prin simpla reluare de categorii lingvistice. Ele nu ile sociale pe care le îndeplineºte. Asupra acestui punct,
cunosc faptul cã limbajul în diversele sale variante, nu este Pierre Bourdieu a reluat teza deja prezentã în critica
fãcut pentru analizã, ci pentru a fi vorbit.50 Oricine ascultã Bakhtinianã56 asupra lingvisticii saussuriene, dar le-a confer-
procesele argumentative cu o ureche greºit informatã, adicã it o expresie nouã. Subliniind în mai multe reprize indisocia-
focalizatã pe determinanþi ai discursului, observã cã sem- bilitatea raporturilor de dominare de formele sociale de
nificaþia cuvintelor relevã dintr-o logicã strategicã, fondatã comunicare, el a reliefat cã limba saussurianã conducea, în
pe agonistica relaþiilor dintre agenþi. Orice act de enunþare ca mod paradoxal, la necunoaºterea realitãþii practice pentru
luare de poziþie politicã, esteticã sau ºtiinþificã, în spaþii publice locuitorii care nu se rezumã la simple fiinþe ale limbajului.
sau în spaþii închise ce regrupeazã agenþi51 care participã la Mai mult, aceastã limbã „cod legislativ ºi comunicativ”57 69
comunicare concordã uimitor cu concepþia limbii oficiale, în acelaºi timp interiorul unui spaþiu social constrângãtor, care îi conduce la
normã ºi referent, excluzând orice expresie marginalã, pe- a lua poziþii simultan dintr-un punct de vedere intelectual ºi
rifericã, ºi discalificând orice folosire deviantã. Pe larg tactic.
rãspânditã dincolo de ºtiinþele limbajului, concepþia saus- Discursul heideggerian prezintã interesul particular de a
surianã se opune demersurilor sociolingvistice care îºi prop- duce aceastã tensiune în punctul sãu extrem: cel mai „pur
un sã analizeze logicile de folosire a limbii, modurile de a se filosofic” disimuleazã cea mai „strategicã politicã”60 pentru
exprima, inegala stãpânire a codurilor, formele de devianþã cã în interiorul câmpului filosofic, nu poate îmbrãca forma
ºi semnificaþia lor, pe scurt, tot ceea ce constituie realitatea unei luãri publice de cuvânt sau a unei doxa oarecare, ci tre-
practicã a comunicãrii. buie sã se exprime în forma înalt sublimã, necesar dis-
Comunicarea mediatizatã (oricare ar fi suportul sãu) con- preþuitoare, dintr-un punct de vedere care depãºeºte orice
duce mai mult decât orice la subaprecierea ºi la contingenþã. Astfel se clarificã formele specifice ale ceea ce
necunoaºterea influenþei raporturilor de forþã ca raporturi este de spus în interiorul acestui câmp. Stãpânirea lor pre-
comerciale care prezideazã la producerea sa. Pentru cã ea supune achiziþia unui habitus filosofic capabil de a juca ºi
conduce la autonomizarea cu mai multã facilitate, a produsu- dejuca regulile funcþionãrii ºi folosirii discursului.
lui cultural, pentru a-l înþelege ca realitate în sine. Ea induce „Impunând punerea în formã, cenzura exersatã prin struc-
o necunoaºtere a faptului cã semnificaþia nu se concepe tura câmpului determinã forma (...) ºi, inseparabil, conþinu-
independent de constrângerea sa. Posibilitãþile de enunþare tul indisociabil de expresia sa conformã, deci de neconceput
acordate oricãrui agent social depind de propria sa poziþie (în sens propriu) în afara normelor recunoscute ºi a
socialã în interiorul unui câmp care funcþioneazã ca princip- formelor convenite. (...) cuvintele ºi, mai pe larg, discursul,
iu de realitate, pentru a restrânge aceste posibilitãþi ºi, astfel, nu-ºi primesc determinarea completã ºi, între altele, sensul
a dota discursul cu o semnificaþie constrângãtoare. ªi, nu ºi valoarea lor, decât în relaþia pragmaticã întreþinutã cu un
existã comunicare, nici chiar în formele sale cele mai vrãjite câmp care funcþioneazã ca o piaþã.”61 Acest fenomen
cum ar fi raportul pedagogic sau relaþiile familiale, care sã explicã faptul cã textul dispune, prin conformarea sa, de o
nu fie, în esenþa sa, un raport de dominare. Sensul se forþã suficientã pentru a-l þine la distanþã pe cel pe care
defineºte ca o realitate practicã, relaþionalã ºi nu ca un pro- aceastã formã îl descurajeazã pentru cã nu este dispus sã o
dus al limbajului în el însuºi. Orice analizã a discursului se asculte, stabilind, astfel, un partaj între „destinatarul iniþiat”
înºealã din momentul în care postuleazã urmãtorul princip- ºi „receptorul profan”.
iu: construirea sensului relevã din particularitãþi lexicale sau Toate falsele probleme pe care le genereazã analiza
morfologice ale limbajului. Adicã, nu existã analizã posibilã lingvisticã a discursurilor (problema delimitãrii corpusurilor,
a discursului decât emancipatã din ºtiinþele limbajului ºi din statutului acordat subiectului enunþãrii sau decontextual-
influenþa postulatelor lingvistice de inspiraþie saussurianã. izãrii etc.) gãsesc îºi rezolvarea în analiza logicilor de pro-
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Aceastã posturã criticã sugereazã un anumit numãr de ducere ºi de recepþie: „din momentul în care ne preocupãm
piste de cercetare pentru SIC. În afarã de demersurile de sã înþelegem ºi nu sã inculcãm sau sã disculpãm, ne dãm
inspiraþie sociolingvisticã, activitatea lui P. Bourdieu con- seama cã gânditorul este mai puþin subiectul decât obiectul
tureazã un spaþiu de analizã a discursurilor cãruia îi dã câte- strategiilor sale retorice cele mai fundamentale, cele care se
va ilustrãri într-un articol intitulat La production de l’idéolo- pun în valoare în timp ce, ghidat de schemele practice ale
gie dominante58 sau la sfârºitul cãrþii sale Ce que parler veut habitusului sãu, el este în oarecare mãsurã traversat, ca un
dire. Dar exemplul cel mai probant rãmâne al sãu medium, de necesitatea spaþiilor sociale, inseparabile de
„Heidegger”59, veritabil model de demitificare ºi spaþiile mentale, care intrã în relaþie prin el. Probabil pen-
desacralizare a „pãstorului fiinþei” prin intermediul unei lec- tru cã el nu a cunoscut niciodatã cu adevãrat, ceea ce
turi contextualizante a ontologiei sale fundamentale. Acest spunea Heidegger cã a putut sã spunã, fãrã sã fi spus cu
efort de contextualizare nu se rezumã la trimiterea la condiþii adevãrat, ceea ce a spus”62. Desacralizarea „Gânditorului
generale de producere a discursului care l-ar determina autentic” implicã imposibilitatea de a concepe o expresie a
printr-un fel de mecanicã implacabilã. Întâi, el neutralizeazã gândirii care sã nu fie ea însãºi expresia determinãrilor
autonomizarea absolutã a discursului filosofic, implicatã în externe ale acesteia. De atunci, orice discurs, inclusiv dis-
postura hermeneuticã a istoricului gândirii. Apoi, el deli- cursul ºtiinþific, se prezintã analizei ca o cristalizare a rapor-
miteazã regulile specifice formãrii acestei categorii de dis- turilor de forþã pe care agentul le trãieºte ºi interiorizeazã
curs pentru a observa munca de eufemizare operatã în expre- pentru a le retraduce în luãrile sale de poziþii. Gândirea nu
sia poziþiilor filosofice care sunt transpunerea poziþiilor scapã decât cu preþul unei amãgeli asupra condiþiilor sale de
politice într-un câmp care nu le admite decât transfigurate. producere. Postura hermeneuticã relevã dintr-o neînþelegere
Fiecare câmp, fiecare spaþiu de producere a discursurilor structuralã. Invariabil, ea nu-ºi acordã libertatea interpretu-
prezintã un anumit numãr de particularitãþi structurale care lui decât cu preþul unei necunoaºteri a ceea ce el inter-
se înrudesc cu reguli de formare a enunþurilor ºi cu principii preteazã, pentru cã sensul însuºi al interpretãrii îi scapã de
funcþionale de cenzurã. Poziþiile filosofice cele mai pure în douã ori: condiþionatã de posibilitãþile înscrise în structura
aparenþã, înalta þinutã a tezelor avansate ºi postura cea mai câmpului interpretãrilor, actul de interpretare este, el însuºi,
dezinteresatã cu privire la lucrurile mondene traduc ºi strate- supus iluziei de a nu percepe condiþionarea sa drept garanþie
70 gii din partea agenþilor sociali care nu þin discursul decât în a obiectivitãþii sale. Transpusã în domeniul mass-media,
aceastã posturã presupune un punct de vedere necondiþionat Concluzii: Elemente pentru o socio-analizã a SIC

comunicare
asupra unui mesaj cu semnificaþie invariantã, ca ºi cum Pierre Bourdieu va fi impus, deci, un stil reflexiv, critic,
aceasta releva doar din structurã ºi nu din manierele de a citi, ce invitã cercetãtorii sã se perceapã ei înºiºi ca agenþi în inte-
de a vedea ºi de a interpreta, determinate de culturã ºi de riorul câmpurilor ºi în contrapartidã, sã obiectiveze câmpul
logicile sociale de recepþie. Este adevãrat cã ºi condiþiile de în care ei evolueazã deoarece, ca agenþi sociali, ei înºiºi sunt
recepþie reies din structura mesajului. Logicile de producere produsele ºi producãtorii de producþii predeterminate de
integreazã prin anticipare recepþia ºi modalitãþile sale. aceastã apartenenþã. Dacã nu vor sã se supunã prea mult
Producerea defineºte posibilul ºi imposibilul lecturii sau al influenþei socialului, ei trebuie sã o obiectiveze. Efortul lor
interpretãrii. Existã, în orice formã de comunicare prin se înrudeºte, astfel, cu un exerciþiu recurent de dezvrãjire. El
imagine sau prin text, o necunoaºtere iniþialã a chiar condiþi- cere înlãturarea oricãrei presupuneri normative ºi a oricãrei
ilor acestei experienþe, adicã a normelor de comunicare, idealizãri a ºtiinþei. În ceea ce priveºte o socio-analizã a SIC,
împãrtãºite de receptori ºi emiþãtori. Exemplul fotografiei63 ea ar conduce cercetãtorul din ºtiinþele comunicãrii la ana-
ilustreazã acest punct. Lectura sa spontanã se limiteazã ade- liza logicilor de instituþionalizare a acestui câmp, autono-
sea la a accepta contractul de comunicare iniþial, altfel spus mizarea sa faþã de alte discipline, dar ºi strategiile agenþilor
la a identifica intenþia autorului de a adera la aceasta. dominanþi, specificitãþile diferitelor forme de capital ºi de
Diverse informaþii relative la estetica, valorile pe care le resurse de care dispun agenþii atât în interiorul cât ºi în exte-
exprimã fãrã voia sa, la epocã ºi la context, scapã astfel. riorul acestui câmp, luptele adesea eufemizate din care
Acest fenomen se adevereºte cu atât mai evident cu cât rezultã acest spaþiu social etc.67 Nu pentru a se lamenta
emiþãtorii ºi receptorii împãrtãºesc o aceeaºi culturã care nu asupra faptului cã ºtiinþa este o activitate umanã, „prea
mai lasã sã se perceapã relativitatea normelor de viziune ºi umanã”, ci pentru a observa dinamicile producerii ºtiinþifice
de judecãþi pe care le aplicã. Caracterul datat sau situat fãrã a le disocia de mizele sociale ºi de raporturile de forþã
social de o fotografie reiese când privirea înregistreazã un care îi sunt consubstanþiale. Dialectica de excludere dintre
decalaj între normele angajate implicit în percepþie ºi cele puritatea dezinteresatã a ºtiinþei ºi viclenia luptelor sociale
care au prezidat producerea. Chiar aceastã iluzie a unei ime- se înrudeºte cu o veche ficþiune, veritabil obstacol epistemo-
diate lizibilitãþi a semnelor pe care o regãsim în abordãri logic pentru care vrea sã analizeze realitatea producerii
cum sunt cele de la Palo Alto care, de exemplu cu ºtiinþifice. Acest exerciþiu de socio-analizã ar avea, deci, ca
Birdwhistell64, tind sã aplice o analizã semiologicã expresiei merit clarificarea ºtiinþelor comunicãrii asupra a ceea ce ele
corporale fãrã sã perceapã riscul la care se expun când vor sunt în realitate ºi nu asupra a ceea ce actori implicaþi în
sã analizeze gestul ca un fel de limbaj, compus din unitãþi acest câmp vizeazã sã valorifice ca reprezentãri normative ºi
semnificante. Acest gen de lecturã care începe prin idealizate ale acestor ºtiinþe. El ar permite observarea anu-
abstragerea obiectului sãu pentru a-l analiza apoi, conduce mitor specificitãþi structurale ale acestui câmp, comparativ

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


invariabil la necunoaºterea pe care „chiar conþinutul comu- cu alte câmpuri ºtiinþifice, cu locurile sale de învãþãmânt ºi
nicãrii, natura limbajului ºi a tuturor formelor de expresie de cercetare, logica ºi dinamica lor. El ar permite mai buna
folosite (þinutã, mers, mimicã etc.), ºi mai ales, poate, stilul cunoaºtere a celor care constituie realitatea, dispoziþiile ºi
lor se gãsesc afectate prin referirea permanentã la structura resursele lor, traiectoriile ºi originile lor, strategiile ºi poz-
relaþiei sociale între agenþii care o îndeplinesc ºi, mai exact, iþionãrile lor etc.
la structura poziþiilor lor relative în ierarhiile vârstei, pu- Dar, asupra acestui punct, una dintre limitele de obiecti-
terii, prestigiului ºi culturii”.65 În aceeaºi manierã ca expre- vare bourdieuziene. Un actor care aparþine disciplinei poate
sia lingvisticã, expresia corporalã manifestã printr-un întreg fi în mãsurã sã obiectiveze „obiectiv”, adicã în afara oricãrui
ansamblu de indici, apartenenþa unui agent la o clasã sau la punct de vedere necesar partizan pentru cã este implicat în
un mediu social. În situaþiile cotidiene ale vieþii, aceste lupte pentru producerea de adevãr ºi chiar definirea acestu-
semne vizibile, fãrã a fi real vãzute, condiþioneazã adecvarea ia? Cu riscul de a ne separa de P. Bourdieu în momentul con-
sau inadecvarea agentului la lumea înconjurãtoare, cât ºi cluzionãrii, aceastã chestiune implicã un rãspuns negativ, cel
reprezentarea pe care o are asupra sa însuºi. Contrar con- puþin dacã ne îndoim cã aceastã muncã reflexivã asupra
cepþiei goffmaniene, scenele vieþii cotidiene nu sunt aproape sinelui poate sã nu se loveascã de limitele inerente ale
niciodatã teatre indistincte, ci spaþii sociale segmentate, mai condiþionãrii gândirii ºi de prevalenþa jocurilor de interese.
mult sau mai puþin „distincte”, în care agenþii evalueazã con- ªtiinþele comunicãrii vor trebui, în acest sens, sã-ºi aºtepte
duitele dupã normele variabile, care depind de chiar dis- sociologul, adicã pe cel care va dispune de o distanþã socialã
tincþia de aceste spaþii ºi de stilurile de comportament adop- (ºi istoricã) suficientã pentru a releva adevãrul. Deoarece
tate. Ca habitus lingvistic, hexis (corporal) exprimã fãrã voia jocul adevãrului este întotdeauna instanþa care pune în cauzã
celui care se exprimã, dispoziþiile ºi calitãþile sale sociale. dominarea chiar în fundamentele sale. ªi nu existã instituþie
Aceasta pentru cã expresia lingvisticã ºi competenþa legatã fãrã mit, nici ficþiune ca amãgire a dominaþiei ºi gaj al
de limbaj þin de hexis, ele contribuie atât de puternic la a-i apartenenþei.
marca social pe agenþi. ªi trebuie sã notãm cã gestul sem-
nificã mai puþin pentru cã el cautã sã semnifice, decât o face Traducere de:
sub forma uni semnificant social, deoarece „corpul este în Otilia CALINDERE
lumea socialã, dar lumea socialã este în corp”.66 Valentina PRICOPIE 71
comunicare NOTE 11. Hexis: ansamblu de dispoziþii interiorizate care transpar
din expresia corporalã a agentului (þinutã, dicþie, mod de a
1. Facem referire la adevãratul record înregistrat, astfel, de se comporta) ºi care traduc relaþia sa obiectivã cu lumea
dicþionarul de metode al lui Alex Mucchielli care reuºeºte sã socialã. Bourdieu propune urmãtoarea definiþie: „hexis-ul
nu menþioneze numele lui Pierre Bourdieu, nefãcând referire corporal este o manierã practicã de a dovedi ºi exprima sen-
nici mãcar la ceva ce s-ar putea înrudi cu sociologia criticã. sul pe care îl avem în legãturã cu propria valoare socialã.”
Dictionnaire des techniques qualitatives en sciences (n. trad.)
humaines et sociales, Armand Colin, 1996. 12. P. Bourdieu, Science de la science et réflexivité, Raisons
2. Cf. Pierre Bourdieu, Médiations pascaliennes, Seuil, d’agir, 2001, pp. 68-69.
1997, pp. 10, 67, 103. Pierre Bourdieu, Choses dites, Minuit, 13. P. Bourdieu, La distinction. Critique sociale du juge-
1987, pp. 132-133. ment, Minuit, 1979.
3. P. Bourdieu, J. C. Passeron, „Sociologue des mythologies 14. P. Bourdieu, Raisons pratiques, Seuil, 1994, pp. 24-25.
et mythologies des sociologues”, Les Temps modernes, 15. P. Bourdieu, J. C. Passeron, Les héritiers. Les étudiants
1963, nr. 211, p. 998. et la culture (1966), Minuit, 1985, p. 23.
4. Cum sã nu explicãm ecoul foarte favorabil al anumitor 16. P. Bourdieu, J. C. Passeron, La reproduction. Eléments
lucrãri academice recente, consacrate universului jurnalistic, pour une théorie du système d’enseignement (1970), Minuit,
ca semn sau ca expresie a unei adecvãri între aºteptãrile 1987, p. 135.
mediilor profesionale aflate în cãutarea unor reprezentãri 17. Despre aceastã categorie, în general, cf. P. Bourdieu,
legitimante ºi constituite într-o aºa manierã încât sã „Quelques propriétés des champs” (1976), in Questions de
funcþioneze ca ideologii profesionale. Notãm, în plus, faptul sociologie, Minuit, 1984; cf. ºi P. Bourdieu (în colaborare cu
cã Lumea (Le Monde) jurnalisticã se aratã recunoscãtoare L. Wacquant), Réponses, Seuil, 1992, pp. 71-90.
calificându-le ca lucrãri de referinþã (prin mediatizarea lor, 18. P. Bourdieu, „L’emprise du journalisme”, Actes de la
dar ºi prin premii care le recunosc valoarea ºtiinþificã), recherche en sciences sociales, Seuil, 1994, Nr. 101/102.
relevând douã fenomene: subordonarea parþialã a universu- 19. Ibid., p. 5.
lui cercetãrii la exigenþele mediului socio-profesional; relaþii 20. Ibid., p. 7.
care asociazã anumite categorii de agenþi ai acestor douã 21. C. Lemieux, „Une critique sans raison? L’approche
universuri în funcþie de criterii de proximitate socialã ºi de bourdieusienne des médias et ses limites”, Le travail socio-
poziþionare strategicã în interiorul acestor universuri. logique de Pierre Bourdieu, sub coordonarea lui B. Lahire,
5. P. Bourdieu ºi J. C. Chamboredon, J. C. Passeron, Le métier La découverte, 1999.
de sociologue (1968), Mouton / EHESS, 1983, pp. 27-29. 22. P. Champagne, Faire l’opinion. Le nouveau jeu poli-
6. Adesea criticatã pentru schematismul sãu, afirmaþia lui M. tique, Minuit, 1990.
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Foucault care stabileºte un partaj între „o filosofie a expe- 23. S. Olivesi, Questions de méthode. Une critique de la
rienþei, a sensului, a subiectului ºi o filosofie a cunoaºterii, connaissance pour les sciences de la communication,
a raþionalitãþii ºi a conceptului” conduce la situarea lui P. L’Harmattan, 2004, pp. 86-94.
Bourdieu de aceeaºi parte cu acesta, în orientarea episte- 24. Din motive similiare, dar ºi prin alte caracteristici, lumea
mologiei franceze: „Dar îndrãzniþi, Canguilhem, ºi nu veþi politicã sau spaþiul literar se pliazã unei analize în termeni de
mai înþelege mare lucru dintr-o serie întreagã de discuþii care „câmp”, P. Bourdieu, „La représentation politique. Éléments
au avut loc între marxiºtii francezi; nu vã daþi seama nici de pour une théorie du champ politique”, Actes de la Recherche
specificul unor sociologi precum Bourdieu, Castel, en Sciences Sociales, Minuit, 1981, nr. 36-37.
Passeron, care le marcheazã atât de puternic în câmpul 25. B. Lahire indica, în acest sens, cã „Într-adevãr, câmpurile
sociologiei.” M. Foucault, „La vie: l’expérience et la corespund destul de bine 1) domeniilor de activitãþi profesio-
science” (1985), Dits et écrits 1954-1988, vol. IV, nale (si/sau publice) scoþând în afara jocului populaþiile fãrã acti-
Gallimard, 1994, pp. 764 et 763-4. vitate profesionalã (ºi printre ele, o majoritate de femei); ºi
7. În ciuda unei supoziþii larg rãspânditã în cadrul ºtiinþelor chiar mai mult decât atât, 2) activitãþilor profesionale ºi/sau
comunicãrii, pretinsele aporturi ale analizei propuse de publice care cuprInd un minimum (respectiv un maximum)
ªcoala de la Palo Alto sunt mai degrabã sinonime cu sãrã- de prestigiu (capital simbolic) ºi care se pot organiza, astfel,
cirea pentru analiza fenomenelor de comunicare, decât cu ca spaþii de concurenþã ºi de luptã pentru cucerirea acestui
inovaþia, din moment ce ele reduc relaþia la dimensiunea sa spaþiu specific”. In „Champ, hors-champ, contrechamp”, Le
pragmaticã. S. Olivesi, „De l’épistémologie à l’anthropolo- travail sociologique de Pierre Bourdieu, op. cit., p. 35.
gie de la communication. Variations critiques autour de Palo 26. P. Bourdieu, Les règles de l’art. Genèse et structure du
Alto”, Réseaux, CNET, septembrie-octobrie 1997, nr. 85. champ littéraire, Seuil, 1992, p. 62.
8. P. Bourdieu, Esquisse d’une théorie de la pratique (1972), 27. P. Bourdieu, Sur la télévision, Liber – Raisons d’agir,
Seuil, 2000, p. 275. 1996.
9. P. Bourdieu, Leçon sur la leçon, Minuit, 1982, p. 42. 28. Op. cit.
10. P. Bourdieu, „Espace social et genèse des classes”, Actes 29. Ibid., p. 128.
de la recherche en sciences sociales, Minuit, 1984, nr. 52/53, 30. Pentru a ilustra acest punct, ne putem raporta la analizele
72 pp. 3-7. oferite de lucrarea La noblesse d’Etat. Grandes écoles et
esprit de corps, Minuit, 1989, p. 63: „Efectul de impunere 49. Réponses, op. cit., p. 118.

comunicare
simbolicã pe care îl exercitã instituþia ºcolarã îºi atinge 50. Ibid., p. 117.
desãvârºirea atunci când structura conþinuturilor pe care sis- 51. Asupra acestui punct, existã o puternicã convergenþã
temul ºcolar este însãrcinat sã le transmitã este în acord cu între analiza foucautlianã asupra discursului ºi a modul de
structurile mentale ale profesorilor însãrcinaþi cu trans- gândire relaþional al sociologiei câmpurilor sociale, cf.
miterea ºi ale elevilor cãrora le este adresat mesajul: ca de Questions de méthode. Une critique de la connaissance pour
exemplu, în cazul în care un profesor de filosofie care les sciences de la communication, op. cit., ch. 4.
investeºte prin aceasta întregul sau inconºtient social evocã, 52. Prezentul articol nu scapã acestei reguli.
în faþa unor adolescenþi burghezi gata sã se regãseascã în 53. Esquisse d’une théorie de la pratique, op.cit., pp.
ceea ce li se spune, distincþia platonicianã între epistemã ºi 241-245.
doxa sau discursul heideggerian asupra exprimãrii neutre ºi 54. P. Bourdieu, Le sens pratique, Minuit, 1980, pp. 51-55.
asupra „discuþiilor cotidiene” care, reduse la expresia lor, din 55. Réponses, op. cit., p. 118.
necesitãþile comunicãrii ºcolare, se reduc la afirmarea aristo- 56. M. Bakhtine, Le marxisme et la philosophie du langage
craticã a distanþei celui care se gândeºte la „vulgar” sau la (1929), Minuit, 1977.
„sensul comun”, principiu secret al filosofiei profesorale, al 57. Ce que parler veut dire, op. cit., p. 26.
filosofiei ºi al entuziasmului pe care îl suscitã de bunã seamã 58. P. Bourdieu, L. Boltanski., „La production de l’idéologie
la adolescenþi.” dominante”, Actes de la recherche en sciences sociales,
31. P. Bourdieu, La domination masculine, Seuil, 1998, p. 7. iunie 1976, nr. 2-3.
Prin caracterul sãu „masiv” care îl înrudeºte cu reluarea ºi 59. P. Bourdieu, L’ontologie politique de Martin Heidegger,
sistematizarea unui loc comun, teza dominaþiei masculine nu Minuit, 1988.
poate produce decât rezerve. Într-adevãr, sociologului i-ar 60. P. Bourdieu aratã cã luãrile de poziþii filosofice în jurul
ajunge sã ia câþiva simpli indicatori (rata sinuciderilor, spe- lui Kant se supun unor tactici subtile de reînsuºire a operei
ranþa de viaþã, etc.) sau antropologului – sã observe câteva sale prin care interpretul se poziþioneazã în cadrul câmpului,
fenomene (respingerea spaþiului privat, nevoia de a exersa ibid., p. 71.
violenþa, etc.) pentru a deduce existenþa unei dominaþii fe- 61. Ibid., pp. 84 et 86.
minine. Vedem aici cã teza lui P. Bourdieu împrumutã mai 62. L’ontologie politique de Martin Heidegger, op. cit., P.
mult din registrul mobilizãrii militare, decât din problemati- 119.
zarea ºtiinþificã a relaþiilor de putere dintre sexe care se 63. Analizat în Un art moyen. Essai sur les usages sociaux
supun unor logici mult mai complexe. de la photographie, sub coordonarea lui Pierre Bourdieu,
32. Ibid., pp. 47-48. Minuit, 1965.
33. J. Gumperz, Engager la conversation. Introduction à la 64. Cãruia îi putem asocia E.T. Hall, cf. La nouvelle commu-

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


sociolinguistique interactionnelle, Minuit, 1989, p. 11. nication, sub coordonarea luiY. Winkin, Seuil, 1981.
34. Gãsim, de altfel, în originile instituþionale ale SIC un 65. Esquisse d’une théorie de la pratique, op. cit., p. 232.
nucleu de învãþãturi în psihologia socialã, prezent în special 66. Méditations pascaliennes, op. cit., pp. 180.
în filierele profesionalizante pentru cã, în anii ºaptezeci, sub 67. Toate instrumentele de analizã se gãsescu în P.
efectul dezvoltãrii formãrii profesionale, acestea au importat Bourdieu, Homo academicus, Minuit, 1984.
din lumea economicã practici manageriale, dar ºi cunoºtinþe.
35. Le métier de sociologue, op. cit., p. 34.
36. Ibid., p. 33.
BIBLIOGRAFIE
37. P. Bourdieu, Esquisse d’une théorie de la pratique
(1972), Seuil, 2000, p. 256.
38. P. Bourdieu, Choses dites, Minuit, 1987, p. 21. Bakhtine, M., Le marxisme et la philosophie du langage
39. P. Bourdieu, „Culture et politique” (1980), Questions de (1929), Minuit, 1977.
sociologie (1984), Minuit, 1988, pp. 249-250. Bourdieu, P. ºi Passeron, J. C., „Sociologue des mytholo-
40. Esquisse d’une théorie de pratique, op. cit., p. 274. gies et mythologies des sociologues”, Les Temps modernes,
41. P. Bourdieu, Leçon sur la leçon, Minuit, 1982, p. 52. 1963, nr. 211.
42. P. Bourdieu, Méditations pascaliennes, Seuil, 1997, pp. Bourdieu, P. (sub coordonarea), Un art moyen. Essai sur
262-263. les usages sociaux de la photographie, Minuit, 1965.
43. M. Foucault, „La vie des hommes infâmes” (1977), Dits Bourdieu, P. ºi Passeron, J. C., Les héritiers. Les étudi-
et écrits 1954-1988 (T. 3), Gallimard, 1994, p. 238. ants et la culture (1966), Minuit, 1985.
44. Questions de méthode, op. cit., pp. 125-129. Bourdieu, P., Chamboredon, J. C. ºi Passeron, J. C., Le
45. P. Bourdieu, Raisons pratiques, Seuil, 1994, p. 125. métier de sociologue (1968), Mouton / EHESS, 1983.
46. P. Bourdieu, Ce que parler veut dire. L’économie des Bourdieu, P., Esquisse d’une théorie de la pratique
échanges linguistiques, Fayard, 1982, p. 126. (1972), Seuil, 2000.
47. Méditations pascaliennes, op. cit., p. 48. Bourdieu, P., ºi Passeron, J. C., La reproduction.
48. P. Bourdieu, Ce que parler veut dire. L’économie des Eléments pour une théorie du système d’enseignement
échanges linguistiques, Fayard, 1982. (1970), Minuit, 1987. 73
comunicare Bourdieu, P. ºi Boltanski., L., „La production de Bourdieu, P., Sur la télévision, Liber – Raisons d’agir,
l’idéologie dominante”, Actes de la recherche en sciences 1996.
sociales, juin 1976, nr. 2-3. Bourdieu, P., Médiations pascaliennes, Seuil, 1997.
Bourdieu, P., „Quelques propriétés des champs” (1976), Bourdieu, P., La domination masculine, Seuil, 1998.
in Questions de sociologie, Minuit, 1984. Bourdieu, P., Science de la science et réflexivité, Raisons
Bourdieu, P., La distinction. Critique sociale du juge- d’agir, 2001.
ment, Minuit, 1979. Champagne, P., Faire l’opinion. Le nouveau jeu poli-
Bourdieu, P., Le sens pratique, Minuit, 1980. tique, Minuit, 1990.
Bourdieu, P., „Culture et politique” (1980), Questions de M. Foucault, „La vie des hommes infâmes” (1977), Dits
sociologie (1984), Minuit, 1988. et écrits 1954-1988, vol. III, Gallimard, 1994.
Bourdieu, P., „La représentation politique. Éléments Foucault, M., „La vie: l’expérience et la science” (1985),
pour une théorie du champ politique”, Actes de la Recherche Dits et écrits 1954-1988, vol. IV, Gallimard, 1994.
en Sciences Sociales, Minuit, 1981, nr. 36-37. Gumperz, J., Engager la conversation. Introduction à la
Bourdieu, P., Ce que parler veut dire. L’économie des sociolinguistique interactionnelle, Minuit, 1989.
échanges linguistiques, Fayard, 1982. Lemieux, C., „Une critique sans raison? L’approche
Bourdieu, P., Leçon sur la leçon, Minuit, 1982. bourdieusienne des médias et ses limites”, in Lahire, B. (sub
Bourdieu, P., „Espace social et genèse des classes”, Actes coordonarea lui), Le travail sociologique de Pierre
de la recherche en sciences sociales, Minuit, 1984, nr. 52/53. Bourdieu, La Découverte, 1999.
Bourdieu, P., Homo academicus, Minuit, 1984. Mucchielli, A., Dictionnaire des techniques qualitatives
Bourdieu, P., Choses dites, Minuit, 1987. en sciences humaines et sociales, Armand Colin, 1996.
Bourdieu, P., L’ontologie politique de Martin Heidegger, Olivesi, S., „De l’épistémologie à l’anthropologie de la
Minuit, 1988. communication. Variations critiques autour de Palo Alto”,
Bourdieu, P., La noblesse d’Etat. Grandes écoles et Réseaux, CNET, septembrie-octobrie 1997, nr. 85.
esprit de corps, Minuit, 1989. Olivesi, S., Questions de méthode. Une critique de la
Bourdieu, P. ºi Wacquant, L., Réponses, Seuil, 1992. connaissance pour les sciences de la communication,
Bourdieu, P., Les règles de l’art. Genèse et structure du L’Harmattan, 2004.
champ littéraire, Seuil, 1992. Lahire, B., „Champ, hors-champ, contrechamp”, Le tra-
Bourdieu, P., Raisons pratiques, Seuil, 1994. vail sociologique de Pierre Bourdieu, La Découverte, 1999.
Bourdieu, P., „L’emprise du journalisme”, Actes de la Winkin, Y. (sub coordonarea), La nouvelle communica-
recherche en sciences sociales, Seuil, 1994, Nr. 101/102. tion, Seuil, 1981.
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

74
medianalize

Strategii de diferen]iere
pentru produsele de pres\ generaliste

Raluca RADU, asist. univ. drd., FJSC, Universitatea din Bucure[ti

Produsele de presã sunt, într-o perspectivã semioticã, Presiunea se manifestã ºi în ceea ce priveºte codul ales.
texte, prin care jurnaliºtii încearcã sã transmitã mesaje Publicaþiile de limbã românã, de exemplu, ar trebui sã
despre felul în care percep realitatea, folosind diverse funcþii respecte normele impuse de Academia Românã în ceea ce
– semn, definite ca „o corelaþie între o expresie ºi un conþi- priveºte variantele acceptate ale limbii române, de la grafie,
nut, bazatã pe un cod (sistem de reguli corelaþionale) stabilit la lexic ºi sintaxã.
prin convenþie […] regulile care genereazã funcþiile-semn Prin urmare, zonele în care se poate manifesta originali-
sunt furnizate de coduri” (Eco, 2003/1976, p. 206). Pentru a tatea par restrânse, ºi posibilitatea de a impune un stil pro-
putea diferenþia produsele de presã, jurnaliºtii pot face dife- priu ºi de a propune cititorului o ofertã unicã de vânzare par
renþe la nivel de informaþie transmisã (subiecte în exclusi- foarte restrânse, la subiecte ºi materiale în exclusivitate ºi la
vitate, materiale în exclusivitate: materiale de opinie, inter- prezentarea graficã.
viuri, reportaje) ºi la nivelul stilului scriiturii ºi al imaginii Oferta de subiecte ºi materiale în exclusivitate nu poate
(graficã, fotografii, machetare). fi însã foarte mare. Studiile de sociologie redacþionalã au
Umberto Eco (2003, p. 203) aratã cã existã douã tipuri de pus în luminã fenomenul de band wagon. Astfel,
creativitate legate de cod, cu efecte asupra formei ºi a fon- Principalele Evenimente sunt de obicei aceleaºi pentru toþi
dului: „diferenþa dintre a turna într-o expresie un nou, dar (un efect al competiþiei, toatã lumea trebuie sã vorbeascã
previzibil conþinut, ºi a turna într-o expresie o nebuloasã de despre aceleaºi lucruri; dacã instituþia de presã poate pro-
conþinut este diferenþa dintre creativitatea guvernatã de re- pune în cadrul produsului ºi subiecte proprii, cu atât mai

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


guli ºi creativitatea care schimbã regulile. […] pictorul tre- bine). Reacþii Verbale ºi Comentarii vin de la aceleaºi surse
buie sã inventeze o nouã funcþie semn, ºi întrucât orice frecventate de toþi jurnaliºtii, pentru cã sunt surse conve-
funcþie semn este bazatã pe un cod, trebuie sã propunã un nabile - uºor de abordat, ºi surse oficiale – care deþin infor-
nou mod de codificare.” În cazul operei artistice, acceptarea maþia oficialã (Coman, 1999). În plus, aceste surse sunt
nu þine neapãrat de înþelegere, deoarece actul artistic se ca- identificare ca surse autorizate sã vorbeascã tocmai de fap-
racterizeazã tocmai prin pluralitatea de înþelesuri transmise. tul cã sunt frecventate ºi de ceilalþi jurnaliºti.
În schimb, în cazul unui produs de presã, accesul facil al citi- Pe de altã parte, din cauza presiunii timpului disponibil,
torului la înþelesul unui material de presã este înscris în situ- pânã la închiderea ediþiilor, ºi a spaþiului disponibil în cadrul
aþia de comunicare (în termenii lui de Beaugrande ºi publicaþiei, elementele Context ºi Istoric sunt sacrificate,
Dressler, 1981). Accentul nu este pus pe forma novatoare, ci chiar dacã materialele agenþiilor de presã le includ în
pe conþinutul informaþional. Pentru a fi acceptabil, un pro- forma lor standard, ºi astfel, pentru informaþiile transmise
dus de presã ar trebui sã fie înþeles. ºi prin fluxul de agenþie, toate redacþiile au acces la date
Presiunea asupra jurnaliºtilor cãtre standardizarea de background.
formei, pentru a facilita accesul la conþinutul informaþional, Forma în care sunt puse textele, adicã stilul scriiturii, ºi
este atât de mare, încât Teun van Dijk (1991) propune o ordinea în care sunt prezentate informaþiile þin nu numai de
formã standard a materialului de presã. Van Dijk aratã cã jurnalist, ci ar trebui sã fie adaptate la publicul-þintã ºi la
existã o superstructurã a materialelor de presã, care conþine contextul în care este codat, transmis ºi decodat textul
categorii convenþionale ca Titlul, Paragraful introductiv respectiv.
(amândouã formând un rezumat), Principalele Evenimente, Cu toate acestea, redacþiile reuºesc sã producã publicaþii
Context, Istoric (amândouã formând background-ul), care pot fi diferenþiate de cititorii lor, urmând reguli nescrise
Reacþii Verbale ºi Comentarii. Combinarea acestor categorii (ideologia împãrtãºitã conºtient sau nu de membrii redacþiei,
este o zonã unde se poate manifesta originalitatea jurnalistu- politica editorialã, clarã sau nu în acea redacþie, ºi stilul pro-
lui, deoarece categoriile identificate nu au o ordine precisã, dusului de presã, fie cã este rezultatul unui proces conºtient
ci sunt aºezate în aºa fel încât sã urmeze o „structurã de re- sau este rezultatul influenþei unui lider redacþional care, prin
levanþã a textului” (van Dijk, 1991, p. 115). rescriere, impune un anumit ton produsului de presã) sau
75
medianalize reguli scrise (coduri deontologice, norma lingvisticã). În un anumit public þintã vizat. Alegerile au funcþie stilisticã
paginile urmãtoare, autorul va arãta ce rol joacã aceste reg- (utilizare de subcod, generat de anumite grupuri de vorbitori
uli scrise sau nescrise în poziþionarea produselor de presã pe din codul de bazã al limbii literare) ºi socialã (publicul þintã
o piaþã de media, cu ajutorul unei analize de discurs pe ar trebui sã simtã ca familiare textele propuse).
titlurile de primã paginã, din aceeaºi zi, luni, 8 mai 2006, ale În ceea ce priveºte utilizarea esteticã a limbajului, pot fi
publicaþiilor generaliste naþionale: Adevãrul, Cotidianul, identificaþi ºi titluri de materiale informative, ºi titluri de
Evenimentul zilei, Gândul, Jurnalul Naþional, Libertatea ºi materiale de opinie, care folosesc efecte stilistice:
Ziua. Aºa cum se poate vedea din analiza teoreticã de mai - asociaþii surprinzãtoare de cuvinte, care instituie noi
sus pe suprastructura propusã de Ten van Dijk, titlurile pot fi convenþii lingvistice: „Zero cãlare”, „Tãriceanu riscã sã
considerate zona în care propunerea unicã de vânzare are rãmânã premier” (Cotidianul), „Seppuku pe crampoane pen-
cele mai mari ºanse fie prezentã. tru ºogunul Gigi” (Gândul),
- jocuri de cuvinte: „Isãrescu înmugureºte peste Fondul
Stilul scriiturii ca marcã a diferenþei Proprietatea” (Cotidianul),
La nivelul formei, produsele de presã se pot diferenþia - metafore: „Manolescu ascute condeiele tinerilor scri-
dacã redacþia acþioneazã ca un grup sudat la nivelul lingvis- itori” (Cotidianul), „În caz de pericol, spargeþi geamul”,
tic, sau, oricum, dacã redacþia poate produce texte cu vari- „Spectacolul RAFO se joacã la Parchet ºi în cãsuþele poºtale
abile lingvistice asemãnãtoare, care sunt înrudite ca stil. Van / Balkan Petroleum s-a clonat la Londra”, „Apocalipsa
Dijk (1991) face o trecere în revistã domeniilor identifica- pãmânturilor miºcãtoare”, „Românul care a vãzut cerul la el
bile prin analiza de discurs: foneticã, ortografie, fonologie, acasã”, „Dunãrea umflatã ne va scoate din buzunare
morfologie, sintaxã, micro- ºi macro-semanticã, stilisticã, 100.000.000 de euro”, „Înþelepciunea ca profesie”, „PNL ºi
superstructurã, retoricã, pragmaticã, domeniul conversaþio- PD nu mai încap în Alianþã” (Jurnalul Naþional), „Femeile,
nal, domeniul interacþional. Studiile de sociolingvisticã scutul lui Bãsescu în rãzboiul cu PNL”, „Mircea Geoanã, ºef
încearcã sã identifice modalitãþile prin care este stabilitã peste resturile «patrulaterului roºu»” (Libertatea) „Steaua
norma literarã pentru o limbã ºi care sunt variabilele lingvis- roºie”, „Un pamflet de Alianþã” (Ziua).
tice, în funcþie de grupurile de apartenenþã ºi de grupurile de - Intertextualitate uºor identificabilã cultural: „Pamfletu’
referinþã ale vorbitorului, ale destinatarului ºi în funcþie de lu’ Dinescu” (Mircea Dinescu semneazã în Gândul materiale
context (vezi Calvet, 1993, pentru o prezentare istoricã a de opinie intitulate „Vorba lu’ Dinescu”), „Rãzboinicii
cercetãrilor de sociolingvisticã). ruºinii/ Paranoia de la Steaua Roºie”, „Rãzboinicii
Una dintre sursele variabilelor lingvistice este forma lim- hidranþilor” (titlurile fac trimitere al o carte a autorului sud-
bii aleasã de vorbitor. În acest context, o noþiune interesantã american Paulo Coelho, Rãzboinicul Luminii, în care Gigi
pentru acest referat este cea de diglosie, introdusã de Uriel Becali, patronul echipei Steaua, a declarat public cã se
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Weinreich ºi de Joshua Fishman, în anii ’60 (Calvet, 1993). regãseºte), (Evenimentul zilei),
Diglosia reprezintã coexistenþa a douã forme ale unei limbi, Titlurile însã nu sunt întotdeauna originale. Pot fi identi-
o formã de prestigiu (variété haute) ºi una popularã (variété ficate cliºee: „Loganul pe motorinã se vinde ca pâinea
basse), care pot avea utilizate de un individ în funcþie de caldã”, „Construim autostrãzi cu viteza melcului”
situaþie, dacã acesta le cunoaºte ºi dacã doreºte acest lucru. (Evenimentul zilei), „Haos ºi corupþie în justiþie” (Jurnalul
În cazul cotidienelor studiate, în ceea ce priveºte Naþional), „20 de ani de la finala de vis de la Sevilla/ Steaua,
ortografia, Cotidianul este singura publicaþie care nu res- sãrbãtoare în sânge” (Libertatea), „Pãmântul fuge cu casele
pectã normele impuse de Academia Românã în ceea ce în Gorj” (Ziua).
priveºte modul de folosire a lui î ºi a lui â. Cotidianul a ales Pe de altã parte, un singur cotidian nu a folosit nici un
sã pãstreze forma veche, dinainte de noile norme ale titlu pur informativ pe prima paginã, în ediþia analizatã -
Academiei Române din 1993. Cotidianul. În rest, situaþia titlurilor informative simple este
În schimb, mai multe cotidiene folosesc în titluri expre- urmãtoarea: Jurnalul Naþional – unu: „Taxã de integrare din
sii argotice: „Geoanã acuzat cã «pune botul»” (Cotidianul), profitul firmelor”, Gândul – cinci, Evenimentul zilei – cinci,
sau colocviale: „România ºi Bulgaria nu intrã la pachet”, Libertatea – cinci titluri, Adevãrul – ºase, Ziua - nouã titluri.
„Elena Udrea face senzaþie între femeile pediste” Eco explicã (2003, p. 282): „utilizarea esteticã a limbaju-
(Adevãrul), „Vorba lu’ Dinescu”, „Viceprimarul liberal al lui meritã atenþie la diferite niveluri: (i) un text estetic
Galaþiului pozeazã în sãrac-lipit” (Gândul), „Pamfletu’ lu’ implicã un travaliu special, adicã o specificã manipulare a
Dinescu” (Evenimentul zilei). Se adaugã cuvintele create ºi expresiei; (ii) aceastã manipulare provoacã (ºi este provocatã
folosite des de cãtre jurnaliºti, dar inexistente în dicþionar: de) o reaºezare a conþinutului; (iii) aceastã dublã operaþie,
„pediste” (Adevãrul), „pediºti” (Cotidianul). producând un fel de funcþie-semn idiosincraticã ºi puternic
Este puþin probabil cã jurnaliºtii de la Adevãrul, originalã, se reflectã într-un anume mod tocmai asupra
Cotidianul, Gândul ºi Evenimentul zilei nu ºtiu care sunt codurilor care servesc drept bazã funcþiei-semn estetice,
formele de prestigiu ale limbii. Mult mai probabil este ca determinând un proces de schimbare de cod; (iv) întregul
aceste alegeri sã fie conºtiente ºi sã aibã un scop strategic - demers, deºi concentrat asupra codurilor, produce adesea un
o anumitã poziþionare pe piaþa cotidienelor generaliste, cu nou tip de conºtiinþã a lumii; (v) în mãsura în care travaliul
76
estetic urmãreºte sã fie în mod repetat identificat ºi Adevãrul are cele mai sobre titluri dintre toate publica-

medianalize
amãnunþit cercetat de cãtre destinatar, care astfel se anga- þiile analizate, însã foloseºte expresii colocviale, adicã mici
jeazã într-un travaliu complex de interpretare, emiþãtorul schimbãri de cod propuse de grupul lingvistic în care
unui text estetic trebuie sã-ºi focalizeze atenþia asupra posi- redacþia ziarului încadreazã publicul sãu þintã.
bilelor reacþii ale destinatarului, astfel cã un atare text
reprezintã o reþea de diverse acte de comunicare, solicitând Politica editorialã ca marcã a diferenþierii
rãspunsuri de mare originalitate.” Politica editorialã poate fi definitã drept „caracterul sau
În cazul unui titlu de presã de tipul „Zero cãlare” autorul orientarea jurnalului sau a periodicului”, aºa cum aratã
pare cã riscã foarte mult: un numerar care reprezintã Codul muncii francez, articolul L.761-7, referitor la clauza
mulþimea vidã, sau un substantiv, figurat - „om de nimic”, de de conºtiinþã. Dacã un jurnalist poate demonstra cã a existat
obicei în expresia „este un zero”, alãturi de un adjectiv, sau o schimbare de politicã editorialã care creeazã o situaþie ce
adverb, care nu aratã o situaþie des întâlnitã în zilele noastre, îi poate aduce atinge onoarei, reputaþiei sau, în general,
nici la oraº, nici la þarã - a merge pe cal. Este evident o intereselor sale morale, jurnalistul primeºte o indemnizaþie
manipulare a expresiei, iar conþinutul este neclar - se la ruperea contractului de muncã cu respectiva instituþie de
opereazã o schimbare în codul obiºnuit. Însã conþinutul presã. Unele instituþii de presã au un document ce poartã
neclar are rol de acroºã, iar textul materialului de opinie tre- numele de „Politicã editorialã” ºi are forma unei declaraþii
buie sã dezlege misterul titlului ºi sã arate cum a ajuns de principii: echipa Reuters spune, de exemplu, „Ne
autorul la acea cunoaºtere a lumii, pentru a propune o nouã dedicãm activitatea pentru o prezentare corectã ºi echidis-
convenþie în ceea ce priveºte combinarea de funcþii-semn. tantã a informaþiilor”, iar echipa Realitatea TV: „Misiunea
Dacã textul materialului lãmureºte formarea titlului, jurnal- pe care Realitatea TV ºi-a asumat-o a fost aceea de a vã
istul ºi cititorul devin complici. Cititorul acceptã schimbarea dezvãlui realitatea”. Oricum, toate produsele de presã ar tre-
de cod, chiar dacã vine prin intermediul unei publicaþii. bui sã aibã o politicã editorialã, exprimatã printr-un docu-
Bazele acestei complicitãþi se creeazã în timp – redacþia pro- ment sau nu, prin care se înþelege totalitatea coerentã a
moveazã stilul publicaþiei, iar cititorul se obiºnuieºte cu tipurilor de subiecte abordate ºi modul în care aceste
acest stil ºi vrea sã fie surprins de fiecare datã. Noutatea va subiecte sunt abordate.
fi produsã astfel nu numai la nivelul informaþiilor noi despre O analizã de conþinut, înþeleasã ca o analizã a ocurenþelor
lume ºi a viziunii noi despre lume, ci ºi la nivelul expresiei. unui tip de elemente stabilit în prealabil de cercetãtor, pe
tipurile de subiecte abordate pe prima paginã, poate avea ca
rezultat o imagine ca cea prezentatã în Tabelul 1. Informaþia
este interesantã: patru dintre cele ºapte ziare au un dosar
exclusiv, pe teme legate de comunism, ponderea cea mai

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


mare o au subiectele politice ºi economice, toate au o infor-
maþie din zona sport, numai un cotidian sã punã pe prima
Nu toate redacþiile simt însã nevoia unor schimbãri radi- paginã un titlu din domeniul cultural, majoritatea titlurilor
cale la nivel de expresie (vezi Figura 1). Cotidianul ºi dintr-un alt cotidian sunt în zona faptului divers.
Gândul sunt cele mai rev-
oluþionare, cu efecte aproape
literare la nivelul titlurilor.
Urmeazã, pe o scarã a expre-
sivitãþii, Jurnalul Naþional, cu
titluri în marea lor majoritate
metaforice. Libertatea ºi Ziua
sunt în partea inferioarã a unei
scãri de expresivitate, cu câte-
va metafore alãturi de titluri cu
cliºee ºi de titluri informative
simple. Evenimentul zilei poate fi situat pe undeva pe la Tot folosind analiza de conþinut, pe tip de eveniment con-
mijloc: expresiile sunt cãutate, dar rezultatele sunt stângace: siderat important de cãtre ziarul studiat (identificate dupã
redacþia vrea metaforã ºi alege cliºee, jocurile de cuvinte mãrimea titlului, existenþa unui material jurnalistic sau al
sunt din sfere metaforice diferite ºi se repetã, pentru un unui început de material jurnalistic, existenþa unei fotografii):
material informativ ºi pentru un material de opinie: - Ziua, Evenimentul zilei, Libertatea, Adevãrul ºi
„Rãzboinicii ruºinii/ Paranoia de la Steaua Roºie” (metafore Cotidianul au cele mai importante titluri legate de aceleaºi
din sfere semantice diferite - una aminteºte de o operã lite- evenimente,
rarã iar una este o metaforã medicalã, alãturi de un epitet, - Gândul are ca prim titlu un material propriu, iar restul
pentru titlul materialului de informare), „Rãzboinicii titlurilor importante sunt legate de subiectele preluate de
hidranþilor” (titlul materialului de opinie). toate publicaþiile monitorizate,
77
medianalize - Jurnalul Naþional are cele trei titluri importante legate - Libertatea: „20 de ani de la finala de vis de la Sevilla/
de subiecte pe care nici un alt cotidian nu le aminteºte pe Steaua, sãrbãtoare în sânge” (cel mai apropiat titlu de dome-
prima paginã. niul sport, nu de domeniul fapt divers)
O analizã de discurs, care are ca scop identificarea legã- - Ziua: „Steaua roºie” (titlul metaforic, nu se înþelege clar
turilor între elementele stabilite de cercetãtor ºi dintre aceste despre ce este vorba, dar foloseºte un cuvânt cheie - Steaua,
elemente ºi contextul cognitiv, social, cultural sau istoric, pe spre deosebire de alegerea Jurnalului Naþional).
titlurile materialelor despre cele douã sau trei subiecte abor- În concluzie, pentru Adevãrul o informaþie din zona
date de toate ziarele, va arãta însã mai clar ce tip de politicã vieþii sportive poate fi informaþie de prima paginã dacã are
editorialã au fiecare ºi, eventual, ce discurs ideologic. un aspect social/ infracþionalitate, pentru Cotidianul,
De exemplu, tipul de informaþii transmise ºi tipul de Evenimentul zilei, Gândul, Jurnalul Naþional ºi Ziua infor-
informaþii omise din titluri, în funcþie de publicaþie, pot fi maþiile sportive pot apãrea pe prima paginã, dar sunt prezen-
analizate prin prisma noþiuni de coerenþã, aºa cum a fost tate ca informaþii de fapt divers, cu accent pe senzaþional, iar
prezentatã de van Dijk (1991): pe de o parte, o coerenþã în Libertatea, informaþia din domeniul sportului este consid-
localã a textului, care implicã faptul cã informaþiile propuse eratã importantã în sine, atât pentru redacþie, cât ºi pentru
de texte se referã la fapte care sunt legate între ele prin relaþii cititori.
de temporalitate sau de condiþionalitate, de exemplu. Un alt subiect preluat de toate cotidienele pe prima pa-
Informaþiile sunt legate conceptual în „scripturi” (van Dijk, ginã este legat de neliniºtea din Alianþa DA, dupã un congres
1991, p. 112), adicã în ºiruri de informaþii prezentate expli- al liberalilor în care Mircea Dinescu a þinut un discurs despre
cit ºi informaþii subînþelese din punct de vedere cultural. preºedintele Bãsescu.
Acest tip de coerenþã este subiectivã ºi ideologicã, afirmã Titlurile sunt urmãtoarele:
van Dijk, ºi poate fi împãrtãºitã sau nu de jurnalist ºi de pu- - Adevãrul: „Criza fãrã soluþii” ºi „Liberalii îi spun adio
blicul sãu. lui Bãsescu” (titluri despre o situaþie clarã de rupere a
În afarã de coerenþa localã referenþialã, existã o coerenþã Alianþei; Bãsescu este identificat ca cel care suportã con-
funcþionalã: între douã propoziþii se pot identifica legãturi de secinþele, liberalii ca actori principali; metaforã legatã de
parafrazã, specificare, contrast sau exemplu (van Dijk, discursul despre cupluri)
1991). În cazul unei analize de titluri, coerenþa funcþionalã - Cotidianul: „Poetul-boier Dinescu cîntã pentru liberali
poate fi creatã între supratitlu ºi titlu, sau titlu ºi subtitlu. pamflete anti-Bãsescu” ºi „Tãriceanu riscã sã rãmânã pre-
Pe lângã coerenþa local, existã o coerenþã globalã, la mier” (accent pe inedit, nici un verdict despre o eventualã
nivel de teme sau de topice, adicã „macro-propoziþii seman- rupere a alianþei, ba dimpotrivã; Bãsescu este identificat ca
tice”, care fac un rezumat al textului, prin intermediul unor cel care suportã consecinþele, Dinescu ca actor principal;
„macro-reguli, cum ar fi selecþia, abstracþia ºi alte operaþiuni primul titlu - metaforã din domeniul artelor)
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

care reduc complexitatea informaþiei” (van Dijk, 1991, p. - Evenimentul zilei: „Pamfletu’ lu’ Dinescu/ „Aspirina
113). Aceste alegeri au, de asemenea, implicaþii ideologice. bogatului” inflameazã Alianþa” (titlul indicã tensiuni în
Implicaþiile sunt produse de legãturi gen: cauzalitate, pre- Alianþã, folosind jocuri de cuvinte, pentru a atrage prin ine-
supoziþie, sugestie, asociaþie, dar ºi de prezenþa detaliilor dit; nici un verdict despre ruperea Alianþei; nu sunt identifi-
irelevante sau de absenþa detaliilor relevante. caþi clar actorii; metafore medicale ºi din domeniul artelor)
Astfel, toate publicaþiile abordeazã evenimentele din - Gândul: „PNL se aºteaptã ca PD sã-l arunce în opo-
timpul meciului Steaua-Gloria Bistriþa: Steaua pierde, doi ziþie” (un titlu destul de sobru, fãrã un verdict clar despre
jucãtori steliºti lovesc geamurile din vestiare ºi se taie la viitorul Alianþei; Partidul Democrat este identificat ca prin-
mâini, managerul Stelei încearcã sã-l loveascã pe ºeful cipal subiect al acþiunii, iar Partidul Naþional Liberal ca cel
Inspectoratului Judeþean ºi este oprit de poliþie. care suportã consecinþele; metaforã legatã de discursul
Titlurile sunt urmãtoarele: despre cupluri)
- Adevãrul: „Huliganul Stoica, la poliþie!” (informaþia - Jurnalul Naþional: „Rãzboi pe faþã/ PNL ºi PD nu mai
este trecutã din zona sport în zona social - infracþionalitate) încap în Alianþã” (subiectul apare ca trimitere într-o paginã
- Cotidianul: „Fotbal ºi sînge/ Steliºtii ºi-au tãiat venele” de interior, nu ca unul dintre cele mai importante subiecte;
(informaþia este trecutã din zona sport în zona fapt divers) unul dintre cele mai echilibrate titluri, fãrã verdicte despre
- Evenimentul zilei: „Rãzboinicii ruºinii/ Paranoia de la viitorul Alianþei, cu amândouã partidele subiect ale acþiunii;
Steaua Roºie” ºi „Rãzboinicii hidranþilor” (informaþia este metaforã din zona conflictelor armate)
trecutã din zona sport în zona fapt divers) - Libertatea: „Femeile, scutul lui Bãsescu în rãzboiul cu
- Gândul: „Seppuku pe crampoane pentru ºogunul Gigi” PNL” (singurul titlu din zona politicã de pe paginã, accent
ºi „La Steaua nervii nu mai pot fi stãpâniþi: Gigi Becali vrea pe fapt divers; metaforã din zona conflictelor armate)
sã vadã hoþii în þeapã, MM Stoica vrea sã vadã oameni - Ziua: „Un pamflet de Alianþã” (metaforã din domeniul
morþi” (informaþia este trecutã din zona sport în zona fapt artelor; unghiul de abordare - nu existã nimic inedit: aceleaºi
divers, accent pe senzaþional) tensiuni pe care le ºtiþi între membrii Alianþei).
- Jurnalul Naþional: „În caz de pericol, spargeþi gea-
mul!” (titlul este metaforic, nu se înþelege despre ce este Adevãrul simte nevoia unei informaþii concrete, dar, pen-
78 vorba) tru cã aceasta nu existã, o produce în sensul considerat cel
mai probabil de cãtre redacþie. Toate celelalte ziare nu dau transmisã mai sobru, actorul este diferit - un om politic din

medianalize
însã verdicte. Accentul pe un actor sau pe altul se pune în afara partidului).
funcþie de scriptul pe care jurnaliºtii cred ca-l împãrtãºesc cu Gândul ºi Jurnalul Naþional nu au considerat ca având o
cititorii: în Adevãrul, Cotidianul ºi în Libertatea PNL este mare importanþã evoluþiile principalului partid de opoziþie.
factorul destabilizator al Alianþei, în Gândul PD este factorul Adevãrul forþeazã din nou realitatea, prezentând un proiect
destabilizator, în Evenimentul zilei, Mircea Dinescu, iar în ca un fapt îndeplinit. Libertatea, Evenimentul zilei ºi
Jurnalul Naþional ºi în Ziua, amândouã partidele sunt la fel Cotidianul, prin comentarii depreciative (patrulaterul roºu -
de responsabile pentru neliniºtea din Alianþa Dreptate ºi adicã fostele partide comuniste, socialism de vikingi, adicã
Adevãr (Figura 2). socialism de ev mediu, ºi pune botul, o expresie argoticã cu
sens depreciativ) au o atitudine negativã faþã de opoziþia de
stânga. Ziua asociazã evoluþiile din PSD cu Vadim (cu tentã
depreciativã, Vadim Tudor fiind asociat cu extrema dreaptã),
Adevãrul cu gruparea europeanã a socialiºtilor (o atitu-
dine neutrã sau uºor pozitivã faþã de principalul partid de
opoziþie).

În fine, un al treilea subiect de interes pentru majoritatea Produsele de presã propun oferte unice
cotidienelor este situaþia din PDS: a fost lansatã propunerea de vânzare
unui protocol PSD-PRM ºi reprezentanþii socialiºtilor
Reguli exterioare redacþiei influenþeazã de asemenea
europeni au fãcut o vizitã Partidului Social Democrat.
procesul de diferenþiere. Pe cele douã zone analizate în acest
Titlurile sunt urmãtoarele:
referat, formã ºi conþinut ideologic, existã douã tipuri de
- Adevãrul: „Socialiºtii europeni condamnã protocolul
norme externe redacþiei - norma lingvisticã ºi ansamblul de
PSD-PRM” (ca ºi în cazul anterior, în Adevãrul, un posibil
reguli deontologice - relevante pentru jurnaliºti.
proiect este prezentat ca realitate)
În titlurile citate existã, de exemplu, o greºealã gramati-
- Cotidianul: „Pesediºtii ardeleni trag semnalul/ Geoanã
calã. În „Vadim încaierã PSD-ul” un verb reflexiv este
acuzat cã «pune botul»” (în Adevãrul, subiectul este un
folosit incorect. În acest caz, probabil greºeala este rezulta-
reprezentant extern al socialiºtilor, în Cotidianul, accentul
tul a douã norme în conflict - una internã redacþiei: prefe-
este pus pe membrii din România ai PSD, care nu sunt de
rinþa pentru titluri scurte, în cazul cotidianului Ziua, ºi
acord cu un posibil proiect)
norma lingvisticã.
- Evenimentul zilei: „Mesajul lui Rasmussen: Iliescu sã-l
lase pe Geoanã sã conducã!” ºi „Socialism de vikingi” (nici
Reguli pentru îmbunãtãþirea

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


o referire la un posibil protocol, accentul este pus pe pro-
blemele mai vechi ale PSD-ului, sau pe problemele socialis- conþinutului informativ
mului, în general, deoarece, în titlul „Socialism de vikingi”,
danez ar fi fost cuvântul neutru, viking, adicã rãzboinic navi- Subiecte:
gator din nordul Europei, la începutul Evului Mediu, fiind, - Orice chestiune care afecteazã viaþa comunitãþii este de
în acest caz, un termen peiorativ) interes public, ºi poate fi relatatã de jurnalist.
- Gândul: nu are subiectul pe prima pagina - Atunci când nu existã un interes public evident, liber-
- Jurnalul Naþional: nu are subiectul pe prima pagina tatea de exprimare nu poate fi limitatã decât de interesul pro-
- Libertatea: „Mircea Geoanã, ºef peste resturile «patru- tejãrii unui alt drept fundamental.
laterului roºu»” (protocolul cu Partidul România mare este Documentare:
dat ca real; titlul face referire la o sintagmã folositã în 1992- - Jurnalistul este dator sã caute, sã respecte ºi sã comu-
1995, dar mai apare în presa din mai 2006, într-un editorial nice faptele - aºa cum acestea pot fi cunoscute prin veri-
semnat de Silviu Brucan, cunoscut pentru analizele sale ficãri rezonabile - în virtutea dreptului publicului de a fi
politice de istorie recentã. În editorialul lui Brucan apariþia informat.
- Reflectarea societãþii în ansamblul ºi diversitatea
ei, acordând acces în presã ºi opiniilor minoritare ºi
individuale.
- Jurnalistul are drept la liberul acces la informaþii, pre-
cum ºi la toate sursele de informare.
- Evitarea conflictelor de interese.
Redactare:
sintagmei este de aºteptat, în Libertatea este probabil rezul- - Opinii pe o bazã factualã. În relatarea faptelor ºi a
tatul unei încercãri de mãrire a atractivitãþii titlului, mai ales opiniilor, jurnalistul va acþiona cu bunã-credinþã.
pentru cã are ca rezultat un efect de ficþionalizare) - De prezentat atât informaþiile ºi ideile primite favorabil
- Ziua: „Vadim încaierã PSD-ul” (acelaºi unghi de abor- sau cu indiferenþã ori considerate inofensive, dar ºi pe ace-
dare cu Cotidianul, informaþia este însã mai restrânsã ºi lea care ofenseazã, ºocheazã sau deranjeazã. 79
medianalize - De prezentat toate punctele de vedere. grave, dar plasarea redacþiei de o parte sau de alta a actorilor
- Prezumþia de nevinovãþie. publici importanþi ajutã la poziþionarea produsului de presã
- Evitarea discriminãrii pe motive de rasa, etnie, religie, pe o hartã afectivã a publicului.
sex, vârsta, orientare sexualã ori dizabilitãþi ºi a instigãrii la Pentru majoritatea publicaþiilor studiate este evident cã
urã ºi violentã. politica editorialã este fãcutã pentru a vinde produsul de
- Delimitarea informaþiei de opinie. presã unui anumit public, ºi este legatã de istoria acelei
- Obligaþia de a nu denatura mesajul unei surse. publicaþii.
- Corectarea erorilor cu promptitudine. Adevãrul are un stil sobru, o preferinþã pentru informaþie
de interes public major (informaþie politicã, informaþie din
Sursã: STATUTUL ªI CODUL DEONTOLOGIC AL zona social/ infracþionalitate) ºi o înclinaþie greu identifica-
JURNALISTULUI ELABORAT DE CONVENÞIA ORGANI- bilã pentru unii sau alþii dintre actorii scenei publice. Ziarul
ZAÞIILOR DE MEDIA, adoptate de cãtre Convenþia Adevãrul este într-un proces de repoziþionare, dupã plecarea
Organizaþiilor de Media, la Sinaia, în perioada 9 - 11 iulie din redacþie a grupului de pe lângã Cristian Tudor Popescu,
2004, www.cji.ro, vizitat pe 9 mai 2006. care a format Gândul, de aceea o afirmare a înclinaþiilor
politice, de exemplu, este evitatã. Din pãcate, preferinþa pen-
Din punctul de vedere al normei lingvistice, ar fi fost de tru informaþie concretã ºi clarã ºi istoria de ziar serios, lider
dorit evitarea expresiilor argotice sau colocviale: face senza- de opinie pe piaþa publicisticã, împinge redacþia Adevãrul
þie, „pune botul”. Imaginea despre public pe care o are jur- sã-ºi prezinte ipotezele drept fapte, riscând o erodare în timp
nalistul s-ar putea sã nu fie cea realã, iar publicul sã decodi- a credibilitãþii acestui titlu.
fice în alt sens mesajul, în defavoarea jurnalistului. Folosirea Cotidianul ºi Gândul îºi permit cea mai mare creativitate
unui limbaj colocvial poate fi o încercare de poziþionare a legatã de cod, pentru cã propunerea lor unicã de vânzare se
produsului de presã – vorbim în limbajul vostru, pentru cã bazeazã pe acest tip de creativitate. În cazul ziarului
suntem ca voi – dar tocmai aceastã poziþionare poate dãuna Cotidianul, produsul urmãreºte linia trasatã de cãtre pro-
produsului. dusul locomotivã al grupului: sãptãmânalul Academia
În plus, norma indicã folosirea semnelor citãrii când este Caþavencu, care s-a impus ºi prin stilul textelor sale. În cazul
vorba despre un citat, nu despre un joc lingvistic. Folosirea ziarului Gândul, stilul este rezultatul influenþei celor doi
unui termen concret, a verbelor la indicativ, eventual indica- lideri ai redacþiei, poetul Mircea Dinescu ºi editorialistul
tiv prezent, atunci când situaþia o permite, a predicatelor la o Cristian Tudor Popescu, dar ºi al nevoii de diferenþiere clarã
formã activã, a semnelor citãrii atunci când este vorba despre de Adevãrul, din a cãrei redacþie provine majoritatea jur-
un citat, introducerea citatelor, în sine, pentru a da autoritate naliºtilor de la Gândul.
unor puncte de vedere (vezi ºi Roºca, 2004), are ca efect Produsele Cotidianul ºi Gândul nu se pot confunda însã:
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

crearea iluziei obiectivitãþii. Un alt efect cãutat de jurnaliºti Cotidianul are o înclinaþie cãtre un partid din alianþã, Gândul
este iluzia oralitãþii prin utilizarea unor elemente din limba- cãtre celãlalt partid. În plus, la Gândul se poate identifica o
jul colocvial, a unor structuri sintactice specifice discursului preferinþã pentru senzaþional, ºi chiar pentru macabru
oral, prezenþa deicticelor, utilizarea structurilor narative („oameni morþi”, „hoþi în þeapã”). Gândul evitã informaþiile
(Roºca, 2004, pp. 83-84). În cazul titlului din Cotidianul, despre partidul de opoziþie, ºi preferã sã punã accent pe
efectul iluziei oralitãþii îl anuleazã pe cel al iluziei obiecti- materialele de investigaþie produse de membrii redacþiei.
vitãþii, iar jurnalistul poate fi acuzat de ficþionalizare. Publicul-þintã este probabil unul educat ºi nemulþumit de
Ficþionalizarea poate fi identificatã în douã titluri din situaþia lui din prezent, prin urmare nemulþumit de cel mai
Adevãrul. Efectul, de nedorit, este blamat în codurile de puternic partid din alianþa la guvernare.
eticã jurnalisticã (vezi Figura 4). Printre regulile legate de Cotidianul este un produs cu o atitudine de frondã faþã de
munca jurnalistului, se numãrã verificarea informaþiei din regulile care nu-i sunt pe plac (ignorarea regulilor
mai multe surse ºi prezentarea ei fãrã apel la ficþionalizare, Academiei Române este un exemplu), dar beneficiazã de
cu efecte ideologice (cazul ziarului Adevãrul) ºi contextua- experienþa membrilor redacþiei în a manipula forma, evitând
lizarea corectã a informaþiei, pentru a oferi cititorului o regulile, pentru a creºte conþinutul informaþional ºi pentru
informaþie echilibratã. În cazul titlurilor analizate, o contex- a-ºi promova materialele. Distanþarea faþã de principalul
tualizare voit defectuoasã are efecte ideologice clare: partid de opoziþie este evidentã, indicând un public þintã cu
„Socialism de vikingi”, în Evenimentul zilei. un nivel cultural crescut ºi o alegere destul de clarã din punct
În ciuda efectelor negative pe care le poate produce ges- de vedere politic.
tionarea proastã a regulilor sau a strategiilor în conflict, Jurnalul Naþional se diferenþiazã de celelalte ziare
ziarele studiate au, în mod evident, strategii de diferenþiere printr-un stil îngrijit (titluri cu metafore uºor de descifrat) ºi
la nivelul textului - la nivelul grafiei cuvintelor, la nivel prin promovarea materialelor în exclusivitate, cu accent pe
lexical, prin utilizarea sau nu a formelor colocviale ale lim- inedit, în ceea ce priveºte informaþia de fapt divers, ºi pe
bii române, la nivel stilistic, prin preferinþa pentru o anumitã echilibru, în ceea ce-i priveºte pe principalii actori ai vieþii
categorie esteticã sau a alteia. publice. Titlul informativ este rezumatul unui material care
Discursul ideologic este o altã strategie de diferenþiere – are ca sursã Partidul Conservator (PC), de care Jurnalul
80 publicaþiile se strãduiesc sã evite derapajele deontologice Naþional este legat prin finanþatorul sãu, Dan Voiculescu,
preºedinte PC, prin urmare politica editorialã impune o mi- BIBLIOGRAFIE

medianalize
nimã intervenþie în textele furnizate de acest partid.
Evenimentul zilei este încã într-un proces de tranziþie, de De Beaugrande, Robert-Alain ºi Dressler, Wolfgang
la primul ziar popular, semnat de Ion Cristoiu, la un ziar Ulrich (1981), Introduction to text lingvistics, Longman,
serios, de anchetã ºi de analizã. În acest proces, provocarea London.
este reþinerea publicului ziarului popular ºi câºtigarea unui Calvet, Louis-Jean (1993) La Sociolinguistique, Presse
public nou, pe informaþie de interes public. Stilul pe alocuri Universitaires de France, Paris.
stângaci (repetarea aceleiaºi trimiterii intertextuale în douã Coman, Mihai (1999) Introducere în sistemul mass-
titluri pentru douã materiale pe acelaºi subiect) ºi folosirea media, Polirom, Iaºi.
cliºeelor nu indicã o politicã de recrutare în care dexteritatea van Dijk, Teun (1991), „The interdisciplinary study of
în producerea unor texte foarte creative a fost un criteriu de news as discourse” în Jensen, KB ºi Jankowski, NW (ed.) A
selecþie. Pe de altã parte, aceeaºi folosire a cliºeelor, pentru Handbook of Qualitative Methodologies of Mass
materiale generate de redacþie, considerarea unor informaþii Communication Research, Routledge, London.
sportive interesante din punctul de vedere al faptului divers Eco, Umberto (2003) O teorie a semioticii (traducere a A
ºi plasarea clarã de parte unora dintre actorii politici impor- Theory of Semiotics, 1976), Meridiane, Bucureºti.
tanþi ºi distanþarea de ceilalþi actori politici, atât în mate- Kotler, Philip, Armstrong, Gary, Saunders, John ºi
rialele de informare, cât ºi în cele de opinie, aratã cã Wong, Veronica (2000), Principiile marketingului (traduc-
Evenimentul zilei are un public mediu, ca nivel de in- ere a Principles of Marketing, 1995), Teora, Bucureºti.
strucþie, interesat de viaþa politicã, cu convingeri politice Lazãr, Mirela, Coman, Cristina, Radu, Raluca ºi Surugiu,
clar definite. Romina (2005), Procesul integrãrii României în Uniunea
Libertatea este un ziar care se poziþioneazã ca ziar pop- Europeanã reflectat de instituþiile de presã din România,
ular, pentru un public cu un nivel de culturã mediu: titlurile raport pentru Agenþia Strategiilor Guvernamentale nepubli-
sunt clare ºi, în marea lor majoritate, pur informative, cat, FJSC ºi StartMedia.
metaforele sunt uºor de descifrat, pentru cã sunt foarte uzi- Roºca, Luminiþa (2004) Producþia textului jurnalistic,
tate. Faptul divers este preferat, ºtirea politicã este prezen- Polirom, Iaºi.
tatã prin prisma faptului divers, iar ºtirea din sport este con-
sideratã importantã în sine pentru public. Delimitarea de cel
mai important partid din opoziþie pare evidentã, dar alegerea
titlului ar putea fi influenþatã de expresivitatea unei sintagme Article Summary
politice vechi de 10 ani.
Ziua are un stil clar ºi simplu, care nu mutã accentul de Key words: unique selling proposition, newspapers, style

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


pe conþinut pe formã. Titlurile scurte ajutã jurnaliºtii sã evite The unique selling proposition- UPS is “an unique
derapajele ideologice, atunci când atitudinea redacþiei nu advantage proposed by a product, that the company pro-
este clar împotriva unui anumit actor public. Titlurile fac motes aggressively and constantly on the market. This
referire la scripturi extinse, astfel încât publicul-þintã poate advantage usually reflects the superior functionality of the
fi creionat ca un cititor obiºnuit de presã, cu un nivel de product: superior quality, best services, lowest price, most
pregãtire mediu ºi înalt. advanced technology” (Kotler et al., 2000, p. 1107).
În activitatea lor, jurnaliºtii sunt nevoiþi sã dea dovadã de Newsrooms may differentiate the media products both by
o mare adaptabilitate în a produce texte, atunci când culeg form and by content, to enter the logic of UPS. A study
informaþia: în mod strategic, ei trebuie sã se adapteze stilu- (Lazãr et al., 2005) on the informative and opinion materi-
lui ºi discursului ideologic al fiecãrei surse în parte, pentru a als about Romania’s accession to the European structures,
obþine informaþiile de care au nevoie. Procesul de redactare that appeared in 2005 in the Romanian central popular,
implicã o creativitate în sens contrar – informaþia primitã de quality popular or quality newspapers, showed that the jour-
la surse trebuie rescrisã în stilul publicaþiei ºi adaptatã dis- nalists’ dependence on official sources leads to a homoge-
cursului ideologic al publicaþiei, atâta timp cât efectul este nized information in the media, as analyzed on newsworthi-
interesant pentru cititor, adicã atâta timp cât forma nu-l înde- ness items.
pãrteazã pe cititor ca de neînþeles sau de neacceptat, iar dis- Nevertheless, the readers feel there are important differ-
cursul ideologic nu pune în umbrã tocmai acele aspecte ale ences among publications, and this article will try to identi-
realitãþii cu grad mare de informativitate, pentru cã au fost fy the source of these differences, using discourse analysis
trecute sub tãcere pânã atunci. tools. The study base is the front page titles of May, 8, 2006,
of Adevãrul, Cotidianul, Evenimentul zilei, Jurnalul
Naþional, Gândul, Libertatea and Ziua. The differences are
studied on the style level (the way information is transmit-
ted) and on the ideological level (what it is said about). The
study also tries to identify if these differences have a motiva-
tion that can be identified (if there is an UPS).
81
medianalize Rezumatul articolului câþiva actori principali/personalitãþi proeminente (ocurenþã
mare a indicelui valorii de informaþie), în conflict (ocurenþã
Cuvinte cheie: propunere unicã de vânzare, presã scrisã, mare a acestui indice al valorii de informaþie), de ale cãror
stil decizii ºi acþiuni depinde soarta noastrã, a tuturor (ocurenþã
Propunerea unicã de vânzare este „avantajul unic pro- mare a concretului ºi consecinþelor), cu toate cã deciziile ºi
pus de un produs, pe care firma îl promoveazã în mod agre- acþiunile acestor personaje ale vieþii publice sunt destul de
siv ºi consecvent pe piaþa þintã. Acest avantaj reflectã de abstracte ºi de greu de vizualizat la nivelul omului obiºnuit
regulã superioritatea funcþionalã a produsului: calitate (ocurenþã redusã a indicilor interes uman ºi insolit)” (Lazãr
superioarã, cele mai bune servicii, cel mai mic preþ, tehnolo- et al., 2005).
gia cea mai avansatã” (Kotler et al., 2000, p. 1107). Cu toate acestea, cititorii simt cã existã o diferenþã mare
Redacþiile pot diferenþia produsele de presã la nivel de între publicaþii, iar acest articol va încerca sã identifice care
formã ºi de fond, pentru a se încadra în logica propunerii este sursa acestor diferenþieri, folosind analiza de discurs.
unice de vânzare. Un studiu (Lazãr et al., 2005) despre Corpusul de analizã este format din titlurile de primã pag-
materialele informative ºi de opinie pe chestiunea aderãrii inã, din 8 mai 2006, ale publicaþiilor: Adevãrul, Cotidianul,
României la structurile Uniunii Europene, care au apãrut în Evenimentul zilei, Jurnalul Naþional, Gândul, Libertatea ºi
anul 2005 în presa scrisã centralã popularã, popular Ziua, pentru a arãta modul în care se fac diferenþierile din-
serioasã ºi serioasã din România, a arãtat cã dependenþa tre produsele de presã la nivel stilistic (cum este transmisã
jurnaliºtilor de sursele oficiale duce la uniformizarea infor- informaþia) ºi la nivel ideologic (ce se spune despre) ºi dacã
maþiei de presã, analizatã pe criteriile valorii de informaþie. aceste diferenþieri au o motivaþie identificabilã (existã sau
„Procesul integrãrii este prezentat în presã ca un proces cu nu o propunere unicã de vânzare).
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

82
Presa regional\ din România
Bogdan OPREA, masterand FJSC, Universitatea din Bucure[ti

De 16 ani, presa româneascã se aflã într-o continuã care nu au frontiere precise, bine delimitate administrativ, de
cãutare. Titluri noi apar ºi dispar de pe piaþã ºi o datã cu ele unde ºi greutatea de a stabili dacã o publicaþie este localã,
trusturi mai mici sau mai mari fuzioneazã, îºi schimbã pro- judeþeanã, regionalã ori multi-regionalã.
prietarii sau se închid pur ºi simplu. Investitori strãini intrã În þara noastrã nu existã o mare tradiþie a P.RE., primele
ºi ies de pe piaþã. Publicaþii consacrate îºi schimbã profilul titluri regionale, în înþelesul de astãzi al termenului, fãcân-
ºi publicul-þintã. Imperii media se clãdesc sau se destramã. du-ºi apariþia abia în anii `90. Aºa se face cã, în prezent,
Dincolo de aceastã dinamicã ameþitoare a pieþei de presã aceastã sintagmã este destul de ambiguã pentru majoritarea
tipãritã din România ultimii cinci ani au însemnat o tot mai celor care o folosesc sau o aud. Dacã ceri unui francez sau
mare extindere a presei de tip regional. Aproape toate marile unui german oarecare sã-þi dea exemplu de câteva titluri
titluri naþionale (Evenimentul zilei, ProSport, Adevãrul, regionale din þara lui, acesta o va face fãrã cea mai micã difi-
România liberã, Ziua etc.) ºi-au deschis birouri teritoriale ºi cultate. Nu acelaºi lucru s-ar întâmpla dacã te-ai adresa unui
ºi-au dezvoltat ediþii regionale care dubleazã sau com- român. Pentru noi aceastã sintagmã a început sã fie folositã
pleteazã ediþia naþionalã cu pagini special dedicate infor- abia în ultimii ani, iar înþelesul ei este încã foarte neclar. Sunt
maþiilor regionale. Pe lângã cotidienele ºi sãptãmânalele publicaþii regionale acelea care se distribuie în cel puþin
naþionale au apãrut o serie de publicaþii regionale/locale edi- douã localitãþi ºi deci formeazã douã localitãþi o regiune?
tate de trusturi mici ºi medii, absolut anonime la nivel Sau sunt publicaþii regionale numai cele care acoperã o
naþional, dar din ce în ce mai cunoscute în plan local. În întreagã zonã geograficã? Ce înseamnã de fapt o regiune?
acelaºi timp mai multe reþele de publicaþii regionale/locale Toate aceste întrebãri apar de fiecare datã când cineva cautã
(Ziarul de..., Monitorul de..., Sapte seri, 24 FUN etc.) s-au sã înþeleagã cum anume se defineºte P.RE. Observãm toto-
lansat pe piaþã ºi deschid tot mai multe titluri, acoperind noi datã cã fiecare întrebare rãmâne suspendatã în termenul
ºi noi zone ale þãrii, noi ºi noi publicuri regionale. „regiune”. O simplã parcurgere a câtorva site-uri sau lucrãri
Este presa naþionalã ameninþatã? Presa scrisã care încearcã o clasificare a publicaþiilor româneºti în
româneascã va deveni o presã de tip regional, dupã modelul funcþie de aria de distribuþie ne aruncã ºi mai mult în con-
francez, german sau italian? Ne aflãm în momentul naºterii fuzie. Aceleaºi titluri sunt considerate locale pe site-ul
unui model de presã scrisã care va face istorie sau doar în Biroului Român de Audit al Tirajelor (BRAT), dar regionale

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


faþa unei simple etape de cãutare, caracteristicã unei soci- în Ghidul presei româneºti.
etãþi în tranziþie? Studiul de faþã nu-ºi propune sã rãspundã Atât specialiºtii media ºi organizaþiile profesionale, cât ºi
la toate aceste întrebãri, ci doar sã prezinte o radiografie a simpli jurnaliºti atribuie înþelesuri diferite atunci când folo-
unui tip de presã care tinde sã câºtige tot mai multe teren în sesc sintagma P.RE. Pentru unii e normal ca un ziar care este
România, presa regionalã. distribuit, de exemplu, ºi în Deva ºi în localitatea vecinã,
Hunedoara, sã fie considerat un ziar regional deoarece e mai
1. Orientãri mult decât un simplu ziar local depãºind graniþa unei singure
Înainte de a face o analizã a presei regionale româneºti se localitãþi. Pentru alþii e nevoie ca ziarul sã fie distribuit într-o
cuvine sã încercãm o lãmurire a noþiunii de presã regionalã. întreagã regiune geograficã, cum e Transilvania, pentru a
A da o definiþie exactã presei regionale este, practic, imposi- putea fi considerat regional. Alte titluri care acoperã doar
bil, iar acest lucru se întâmplã din douã principale motive. raza judeþului Teleorman sunt ºi ele considerate, în diverse
Primul motiv care face dificilã formularea unei definiþii lucrãri de specialitate, drept titluri regionale. Confuzia per-
exacte pentru presa regionalã este chiar dificultatea de a sistã astfel în rândul tuturor celor care folosesc, într-un con-
defini termenii de regional/regionalã, respectiv regiune. Iar text sau altul, sintagma de P.RE.
al doilea, imposibilitatea de a stabili o linie clarã de demar- Altfel stau lucrurile în media occidentalã. Aici P.RE. are
caþie între presa regionalã, pe de o parte, ºi presa localã, o mai mare tradiþie, impunându-se cu mai multe decenii în
presa judeþeanã ºi presa naþionalã, pe de cealaltã parte. urmã (în anii `46-`47 în Franþa, anii `50 în Germania, anii
Demersul de faþã este cu atât mai complicat cu cât e imposi- `70 în Italia). Aºa se face cã noþiunea de presã regionalã
bil de formulat o definiþie care sã fie valabilã peste tot în este binecunoscutã de toatã lumea ºi definitã cu mai multã
lume, atât în Piemontul italian, cât ºi în regiunea francezã precizie.
Nord/Pas-de-Calais, ori cea belgianã Wallonie. Sintagma În Franþa, de exemplu, în lucrãrile care dezbat diferite
P.RE. conþine chiar termenul de „regional”, iar, aºa cum se aspecte ale presei regionale autorii nici nu considerã necesar
va vedea mai jos, înþelesul pe care acesta îl are diferã de la o a defini sintagma. Toþi francezii care rãsfoiesc respectivele
þarã la alta ºi chiar de la o comunitate (lingvisticã, culturalã cãrþi ºtiu ce înseamnã P.RE., iar dacã nu, dicþionarele de spe-
etc.) la alta. Totodatã, regiunile reprezintã zone geografice cialitate le stau la îndemânã. Abrevierile P.Q.R. (la presse
83
medianalize quotidienne régionale) ºi P.H.R. (la presse hebdomadaire Europa: aici, regiunea este o Naþiune care nu e un Stat
régionale) sunt folosite frecvent în conversaþiile dintre jur- (exemplul Cataluniei), acolo ea reprezintã o entitate admi-
naliºti ºi constituie chiar titluri de lucrãri de specialitate, fãrã nistrativã infra-statalã (exemplul regiunilor franceze), în altã
nici o altã explicaþie a sensului lor. Ba mai mult, douã dintre parte, ea este definitã esenþial prin utilizarea unei anume
cele mai importante sindicate profesionale ale jurnaliºtilor limbi (exemplul Elveþiei Romande)” (P. Musso, 1991,
din Franþa reprezintã presa regionalã, le Syndicat de la p. 16). Reputatul profesor considerã cã o definire a regiunii
Presse Quotidienne Régionale ºi le Syndicat de la Presse nu poate fi fãcutã dacã nu se þine seama de elementele care
Hebdomadaire Régionale. Trebuie înþeles, în acelaºi timp, cã constituie diversitatea culturalã regionalã. M. Bassand a
activitatea acestora nu se rezumã doar la a apãra drepturile inventariat patru astfel de elemente: limba, religia, istoria ºi
sindicale ale membrilor, ci are ºi resorturi didactice. specificitatea geograficã (apud. P. Musso, 1991, p. 16). În
Periodic, sindicatele jurnaliºtilor din presa regionalã lucrarea Régions d’Europe et télévision, care adunã o mare
francezã, în colaborare cu centre de cercetare sau univer- parte a prezentãrilor fãcute în cadrul simpozionului, Pierre
sitãþi, realizeazã studii despre P.RE. ºi publicã manuale utile Musso încearcã sã formuleze o definiþie a regiunii folosind
tuturor celor interesaþi de aceastã ramurã jurnalisticã. De un tabel care permite încruciºarea a trei factori ºi a trei
asemenea, centrele de training oferã cursuri special dedicate niveluri de definire a termenului (Tabelul 1). Cei trei factori
celor interesaþi sã profeseze ca ziarist la o publicaþie region- care fac unitatea unei regiuni sunt terenul (spaþiul ºi terito-
alã. Iar marile universitãþi franceze trateazã presa regionalã riul), memoria (timpul ºi istoria) ºi proiectele de viitor
ºi localã ca pe o disciplinã distinctã cu caracteristici ce o (reprezentãrile viitorului). Nivelurile la care acþioneazã cei
diferenþiazã de alte tipuri de presã scrisã ºi pe care un stu- trei factori pentru definirea regiunii sunt: nivelul cultural,
dent absolvent de jurnalism trebuie sã le cunoascã indiferent nivelul politic ºi cel economic (P. Musso, 1991, p. 16).
de ramura jurnalisticã în
care va lucra.
Toatã aceastã amploare
a P.RE. în Franþa este jus-
tificatã de succesul acestui
tip de publicaþii. 73% din-
tre cititorii de presã cotidi-
anã preferã un ziar regio-
nal sau unul local unui ziar
naþional (J.-F. Lemoîne et
alii, f.a., p. 32). Luãm un
Tabelul 1. Definirea „regiunii” în funcþie de factorii care fac unitatea
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

alt exemplu, Germania. ªi unei regiuni ºi de nivelurile la care acþioneazã


aici presa regionalã ºi aceºti factori (apud. P. Musso, 1991, p. 16)
localã dominã piaþa media.
Ea reprezintã aproape trei sferturi din vânzãrile de cotidiene. Înainte de a se analiza definiþiile de dicþionar ale ter-
La fel stau lucrurile ºi în Belgia, unde 60% dintre cititori menului de regiune trebuie enunþatã ºi definiþia elaboratã de
opteazã pentru un cotidian de tip regional sau local (ibid.). Conferinþa Permanentã a Puterilor Locale ºi Regionale a
Aceste câteva exemple ilustreazã poziþia pe care o ocupã Consiliului Europei: „regiunea este entitatea geograficã ºi
P.RE. în media occidentalã ºi explicã de ce, în majoritatea instituþionalã imediat inferioarã Statului” (apud. P. Musso,
þãrilor vestice, cititorii ºi, cu atât mai puþin, jurnaliºtii ºi spe- 1991, p. 16). Definiþia este perfect valabilã, dar are un foarte
cialiºtii media nu au nici o problemã în a defini P.RE. mare neajuns, nu stabileºte limitele unei regiuni.
Bineînþeles existã diferenþe între ceea ce înseamnã P.RE. Rãsfoind trei dintre marile dicþionare ale lumii, Oxford,
pentru un francez, un belgian ºi ceea ce înseamnã ea pentru le Petit Robert, Larousse, vedem cã nici acestea nu s-au pus
un italian, finlandez sau un român. Cultura fiecãrei de acord, iar definiþiile pe care le oferã termenului de
þãri/regiuni/comunitãþi în parte îºi spune ºi de aceastã datã regiune sunt foarte diferite. Astfel, Le nouveau petit Robert,
cuvântul, iar presa regionalã este chiar oglinda acestei fasci- ediþia din 2006, defineºte regiunea drept un „teritoriu relativ
nante diversitãþi culturale europene. întins care posedã caracteristici fizice ºi umane particulare
ce fac din acesta o unitate distinctã de regiunile vecine în
1.1. Regiunea sânul ansamblului care-l înglobeazã (...) în Franþa: colecti-
vitate teritorialã care grupeazã mai multe departamente”.
Aºa cum s-a vãzut pânã acum, a gãsi o definiþie unicã Ediþia 2005 a Oxford Advanced Learner’s Dictionary of
pentru P.RE. ºi valabilã în fiecare þarã este, practic, imposi- Current English defineºte regiunea drept „o arie extinsã de
bil. Acest lucru se întâmplã din cauza noþiunii de „regiune” pãmânt, de obicei fãrã limite exacte sau graniþe (...) una din-
care are înþelesuri diferite de la o þarã la alta. Referindu-se la tre pãrþile în care o þarã este divizatã care are propriile obi-
definiþia acestui termen, Pierre Musso nota în raportul intro- ceiuri ºi/sau propriul guvern: regiunea bascã din Spania”.
ductiv al simpozionului „Régions d’Europe et télévision”: Dicþionarul Explicativ al Limbii Române (1998) explicã
84 „Existã aproape la fel de multe definiþii câte regiuni existã în termenul de regiune astfel: „întindere mare de pãmânt mai
mult sau mai puþin omogenã, dintr-o þarã sau de pe glob, care encyclopédique des sciences de l’information et de la com-

medianalize
prezintã caractere comune; þinut, zonã; unitate administra- munication (1997) oferã noþiunii de presã regionalã urmã-
tivã ºi teritorialã în România (între 1950 ºi 1968) alcãtuitã toarea definiþie: „presa de proximitate ºi deci de informaþie,
din raioane ºi din unul sau mai multe oraºe importante”. pentru a distinge de cei care o considerã presã de opinie, în
Din aceste trei definiþii de dicþionar rezultã cã regiunea, general conceputã pentru un public popular”.
în accepþiunea care ne intereseazã, poate avea douã înþe- Acelaºi dicþionar defineºte presa de proximitate drept
lesuri. Primul „un teritoriu care posedã caracteristici fizice ºi „presa a cãrei arie de difuzare se confundã sau se apropie
umane particulare ºi comune ce fac din acesta o unitate dis- foarte mult de aria de informare. Un exemplu-tip al unei ast-
tinctã de regiunile vecine ºi care nu are de obicei limite fel de prese este presa localã (presa parohialã, presa oraºelor,
exacte ºi graniþe”. Iar un al doilea înþeles „una dintre pãrþile presa cotidianã regionalã, presa hebdomadarã regionalã) a
administrative în care o þarã este divizatã”. Pentru a simpli- cãrei arie de difuzare se confundã cu aria geograficã a
fica, se va înþelege astfel prin regiune, pe de o parte, un subiectelor tratate ºi a personalitãþilor despre care este vorba
decupaj administrativ (oferim ca exemple aici regiunea în informaþii”. Aceste definiþii pun accentul pe aria de dis-
Catalunia, în Spania, regiunea Hainaut în Belgia), iar pe de tribuþie (difuzare) ºi pe cea de informare ceea ce ne ajutã sã
altã parte, un teritoriu delimitat de frontiere istorice, cultur- explicãm într-o mai mare mãsurã noþiunea de P.RE. Pentru
ale ºi lingvistice (regiunile româneºti, Transilvania, Banat, ca o publicaþie sã fie regionalã nu este suficient ca ea sã fie
Criºana, Moldova, Oltenia, Muntenia, Dobrogea sunt cele difuzatã într-o întreagã regiune, ci trebuie ca ºi subiectele pe
mai la îndemânã exemple). care le trateazã sã acopere, ca informaþie, suprafaþã respec-
tivei zone. Cu alte cuvinte, un ziar care este distribuit pe
1.2. Presa regionalã întreagã suprafaþã a Moldovei, dar care trateazã numãr de
numãr doar subiecte legate de judeþul Iaºi nu este un ziar
Se va încerca mai întâi gãsirea unei definiþii P.RE. regional. La fel se întâmplã ºi în cazul ziarelor naþionale care
pornind de la cele douã accepþiuni ale termenului de regiune nu sunt considerate internaþionale chiar dacã unele exem-
pe care le-am stabilit mai sus folosind dicþionarele. Dacã se plare sunt distribuite în afara þãrii unde sunt editate.
considerã prima accepþiune (regiunea înþeleasã ca decupaj Evenimentul zilei, de exemplu, rãmâne un ziar naþional chiar
administrativ, care este bine delimitatã geografic, cu fron- dacã poate fi cumpãrat ºi la chioºcurile de ziare din marile
tiere bine trasate), se va observa cã nu existã o prea mare capitale vecine, de la Sofia, Chiºinãu sau din oraºele
dificultate în a defini presa regionalã. Aceasta reprezintã maghiare de frontierã.
ansamblul publicaþiilor cotidiene ºi periodice folosite ca Aºa cum se va vedea în capitolul urmãtor, proximitatea
mijloace de informare, de educare etc. a publicului care au este una dintre caracteristicele fundamentale ale publicaþi-
ca arie de distribuþie ºi arie de informare suprafaþa unei ilor regionale. Aceasta presupune ca publicaþiile sã fie cu

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


regiuni. Astfel, în Catalunia, pentru a se lua exemplul adevãrat aproape de cititori, sã trateze subiecte cât mai
menþionat mai sus, se va spune cã o publicaþie este regionalã apropiate de zonele lor de interes ºi deci sã aibã o arie de
dacã trateazã subiecte strâns legate de regiunea catalanã ºi informare restrânsã la aria de difuzare.
dacã este distribuitã numai în interiorul frontierelor (bine Pânã acum presa regionalã nu a fãcut obiectul unor
delimitate) ale regiunii. ample studii sau lucrãri româneºti. Poate aceasta din motive
Demersul de faþã se complicã dacã încercãm sã definim care þin de vârsta încã fragedã a publicaþiilor regionale de la
P.RE. referindu-ne la o regiune înþeleasã ca un teritoriu noi sau poate de rapiditatea cu care unele titluri apar ºi dis-
delimitat de frontiere istorice, culturale ºi lingvistice. Ce par de pe piaþã, îºi schimbã numele, aria de distribuþie,
vom înþelege prin P.RE. transilvanã? Dar prin presa region- patronatul ºi reþeaua din care fac parte.
alã bãnãþeanã? Care sunt graniþele Transilvaniei? Cuprinde Cu toate acestea, noþiunile de presã regionalã, presã
Transilvania atât judeþele Arad ºi Bihor (care alcãtuiesc localã, ediþii regionale, ediþii locale sunt tot mai des utilizate.
împreunã Criºana)? Banatul cuprinde pe lângã judeþul Timiº Dacã se rãsfoiesc unele publicaþii, se întâlnesc reclame care
ºi Caraº-Severin ºi judeþul Hunedoara? Hunedoara face prezintã „cea mai puternicã reþea de ziare locale din
parte din Banat sau din Transilvania? Iatã câteva dintre între- România” (Ghidul presei româneºti, f.a., p. 17) ºi explicã de
bãrile care ne ajutã sã înþelegem de ce este greu de definit ce, „reþeaua de ziare locale MediaPro este singura struc-
regiunea ºi, implicit, presa regionalã. A se trasa o linie de turatã pe publicaþii regionale din România cu tiraje audiate
demarcaþie între toate aceste teritorii definite cultural este ºi audienþã mãsuratã”. Totodatã, se poate afla cã publicaþia
practic imposibil. ªi de aceea e incorect a se considera cã ªapte seri are ediþii locale la Cluj, Timiºoara, Oradea,
un ziar este regional dacã aria lui de distribuþie ºi cea de Craiova, Târgu-Mureº etc. (id., pg. 139) ºi cã Ziua deþine ºi
informare se limiteazã la graniþele unui judeþ sau ale unei ea „4 ediþii locale care acoperã informaþional aproape întreg
localitãþi. teritoriul þãrii” (id., p. 64). Dacã se cumpãrã Evenimentul
Pentru a depãºi neajunsul unei definiri în funcþie de zilei în Satu-Mare se gãseºte adãugat, imediat sub titlu,
regiunile tradiþionale, dicþionarele media franceze nu cautã „Ediþia de Transilvania”, iar dacã se ia acelaºi ziar în
sã defineascã P.RE. prin delimitarea acesteia faþã de presa Suceava se gãseºte, sub titlu, menþiunea „Ediþia de
localã, multi-regionalã sau naþionalã, ci pun accentul pe Moldova”. Dacã se parcurg câteva site-uri de presã
cuplul arie de difuzare/arie de informare. Le Dictionnaire româneºti se va vedea cã titlurile publicaþiilor româneºti sunt 85
medianalize clasificate nu numai în ordine alfabeticã, ci ºi în categoriile definiþiile Ghidului o publicaþie localã în Piteºti este publi-
presã localã, presã regionalã, presã naþionalã. Cititorul se caþia care trateazã subiectele legate de viaþa piteºtenilor ºi
loveºte astfel la tot pasul de aceste noþiuni, dar nu gãseºte care este distribuitã doar pe suprafaþa municipiului. Iar o
niciunde explicarea lor. Site-urile Biroului Român de Audit publicaþie regionalã este o publicaþie care trateazã subiecte
al Tirajelor (BRAT) ºi al Studiului Naþional de Audienþã din viaþa locuitorilor întregului judeþ Arges, poate ºi a
(SNA), deºi cer membrilor sã clasifice publicaþiile lor în judeþelor vecine Vâlcea, Dolj, ºi care este distribuitã fie
funcþie de aria de difuzare (localã, regionalã, naþionalã), nu numai pe suprafaþa judeþului Argeº, fie ºi pe suprafaþa celor-
definesc niciunde ce înseamnã cei trei termeni. Cele douã lalte judeþe acoperite ca informaþie, Vâlcea ºi Dolj, în exem-
instituþii lasã la aprecierea fiecarui editor dacã publicaþia sa plul nostru. Ce se întâmplã însã cu publicaþiile care acoperã
este localã, regionalã sau naþionalã. douã sau mai multe localitãþi din interiorul aceluiaºi judeþ?
La solicitarea autorului, asistentul directorului executiv Dupã definiþiile oferite de Ghidul presei româneºti acestea
al BRAT a prezentat definiþiile publicaþiilor locale, regionale ar trebui sã fie considerate regionale. Deci un ziar care acop-
ºi naþionale în viziunea instituþiei de audit al tirajelor: publi- erã, informaþional ºi ca distribuþie, atât municipiul Piteºti,
caþie localã - publicaþie care se difuzeazã pe raza unei sin- cât ºi oraºul vecin Curtea de Argeº ar trebui considerat un
gure unitãþi administrativ teritoriale (judeþe sau municipiul ziar regional. Nu poate fi acordat acelaºi statut, de titlu
Bucureºti) ; publicaþie regionalã - publicaþie care se regional, unui ziar care acoperã doar douã localitãþi, cu o
difuzeazã pe raza mai multor unitãþi administrativ teritoriale populaþie totalã de poate 100.000-150.000 de persoane, ºi
limitrofe celei de reºedinþã ; publicaþie naþionalã - publicaþie unui ziar care acoperã o întreagã regiune istoricã de talia
care se difuzeazã pe raza mai multor unitãþi administrativ Transilvaniei, de exemplu, cu o populaþie de ordinul a mili-
teritoriale” (extras dintr-un interviu acordat autorului, în oane de locuitori. Pentru simplificare, se va considera cã
data de 17 martie 2006, de cãtre Dan Firez, asistentul direc- primul tip de ziar face parte mai degrabã dintr-o presã de tip
torului executiv al BRAT). Reprezentantul BRAT a explicat judeþean ºi vom introduce aceastã categorie în demersul de
totodatã de ce definirea exactã a celor trei termeni nu are rel- clasificare a titlurilor.
evanþã pentru o instituþie de audit: în România cercetarea nu Mai trebuie spus cã din lipsa unor definiþii clare ale noþi-
se face pe arii de difuzare, ci se referã la difuzarea totalã, fie unilor de presã localã, regionalã ºi naþionalã se creeazã con-
cã aceasta atinge o arie naþionalã, fie cã atinge o arie mai fuzii care merg pânã acolo încât aceleaºi publicaþii sunt con-
restrânsã. „Tipul de publicaþie în sensul de mai sus este, în siderate în unele lucrãri drept regionale, iar în altele drept
principal, important pentru auditor care astfel îºi poate eva- locale. De exemplu, Ediþia specialã de Oltenia este consi-
lua volumul de muncã. Probabil cã pe viitor se va realiza ºi deratã în Ghidul presei româneºti o publicaþie regionalã, dar
în România auditul pe arii de difuzare ºi atunci relevanþa pe site-ul BRAT figureazã cã o publicaþie localã. La fel ºi
clasificãrii dupã aria de difuzare va creºte. În prezent însã, Jurnalul bãnãþean, precum ºi multe alte titluri.
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

auditul se referã numai la cifrele totale de difuzare aºa cã Toate aceste confunzii care þin de statutul unui ziar se
acest aspect nu are o importanþã hotãrâtoare” (ibid.). reflectã în identitatea respectivei publicaþii, identitate care,
O singurã lucrare, Ghidul presei româneºti, considerã la rândul ei, va fi confuzã atât în ochii cititorilor, cât ºi a
necesar sã defineascã în paginile sale cele trei noþiuni ºi o echipelor redacþionale care o compun ºi chiar a firmelor
face astfel: „aria de difuzare localã defineºte distribuþia care-ºi fac reclamã în paginile sale. Or un cititor are dreptul
respectivei publicaþii strict în localitatea în care aceasta sã ºtie dacã ziarul pe care-l cumpãrã este unul local, regio-
apare; aria de difuzare regionalã defineºte distribuþia publi- nal sau naþional ºi astfel în ce masurã subiectele tratate au
caþiei într-un judeþ sau chiar în mai multe judeþe din regiunea amploarea unor anchete naþionale sau a unor investigaþii
în care aceasta apare; aria de difuzare naþionalã defineºte locale amãnunþite. În plus, modul în care redactorii ºi edi-
distribuþia unei publicaþii, prin reþelele specializate, la torii se vãd pe ei înºiºi este la fel de important. Un redactor
nivelul întregii þãri” (f.a., p. 5). Lãsãm la o parte definiþia va scrie într-un anume mod un subiect pentru un ziar local ºi
ariei de difuzare naþionalã care nu lasã loc de nici o în alt mod pentru unul regional sau naþional. La fel de
intepretare, dar revenim asupra celorlalte douã definiþii. importantã este definirea statutului unei publicaþii ºi pentru
Înainte de a trece la analizarea celeilalte definiþii mai trebuie firmele care doresc sã-ºi facã reclamã în paginile acesteia
fãcutã menþiunea cã se va presupune cã Ghidul presei pentru cã mesajul publicitar trebuie adaptat cât mai mult la
româneºti defineºte aceste noþiuni în accepþiunea presei de specificitatea publicului. Iatã de ce se considerã necesar ca
proximitate adicã a presei ce are o arie de difuzare care se fiecare titlu în parte sã-ºi stabileascã clar aria de distribuþie
confundã sau se apropie foarte mult de aria geograficã a ºi statutul de publicaþie localã, regionalã, judeþeanã sau
subiectelor tratate. Se va considera deci cã atunci când naþionalã ºi sã-l declare ca atare. Se considerã deci necesar
lucrarea se referã la aria de distribuþie se referã ºi la aria de ca în subtitlurile care însoþesc titlurile multor publicaþii
informare. Ghidul presei româneºti considerã aºadar o pu- româneºti ar trebui sã-ºi gãseascã loc ºi menþiunea „cotidian
blicaþie localã (arie de difuzare localã) acea publicaþie care regional”, „sãptãmânal judeþean” etc.
este distribuitã „strict în localitatea în care aceasta apare”
(ibid.), iar o publicaþie regionalã (arie de difuzare regionalã)
cea care este distribuitã „într-un judeþ sau chiar în mai multe
86 judeþe din regiunea în care apare” (ibid.). Astfel, dupã
2.Presa scrisã regionalã în România naþional, Gazeta, Curiozu, România, cea dintâi gazetã zil-

medianalize
2.1. Rãdãcini ºi identitate nicã, Pãmânteanul, Mozaicul, Mercurul, Curierul de ambe
sexe, Cantorul de avis, prefãcut apoi în Vestitorul românesc
O încercare de a realiza o istorie a presei regionale de astãzi etc. În Moldova Alãuta româneascã, Foaea
româneºti este foarte greu de realizat. Pe de o parte, pentru sãteascã, Orisis, Dacia literarã, Arhiva, Spicuitorul,
cã este dificil de stabilit cu precizie aria de difuzare ºi aria Dunãrea etc.” (apud. M. Petcu, 2002, p. 31) Acest elan al
de informare a unor publicaþii de acum douã sute de ani. Pe gazetarilor români a luat sfârºit o datã cu ocupaþia ruseascã,
de altã parte, nu se poate stabili nici dacã un ziar sau altul când aproape toate publicaþiile au fost închise, iar cele care
reprezenta, în momentul istoric respectiv, un titlu local, au fost menþinute au devenit organe de propangandã ale ocu-
regional sau unul naþional. De altfel, în acele vremuri aceºti patorilor. Tot de la Mihail Kogãlniceanu aflãm cã în anul
termeni nici nu existau în limbajul de specialitate. Ce putem 1855 existau ºase ziare politice: douã în Moldova, Gazeta de
spune cu certitudine este ca primele publicaþii româneºti au Moldova ºi Zimbrul, douã în Þara Româneascã, Vestitorul
apãrut în regiunile istorice ale acelor vremuri deci, dupã românesc ºi Timpul ºi douã în Ardeal, Gazeta de
împãrþirea propusã de aceastã lucrare ºi dacã ne referim la Transilvania ºi Telegraful (id., p. 35).
ansamblul întregii naþiuni române, aceste prime publicaþii Prima tentativã de regionalizare a presei. Unirea Þãrii
erau de tip regional. Primul titlu periodic tipãrit pe teritoriul Româneºti cu Moldova aduce cu sine o nouã perioadã de
românesc este Theatral Wochenblatt (1778, Sibiu), publi- înflorire a presei româneºti. Mai multe titluri noi vãd lumina
caþie în limba germanã, iar un al doilea Erdely Maghyar tiparului, unele rezistã timp îndelungat, altele dispar dupã
HirVivo (1790, Sibiu), publicaþie în limba maghiarã. Acestea doar câteva numere. Din acea perioadã dateazã, de exemplu,
au fost urmate de câteva periodice care au apãrut în foarte Adevãrul de astãzi (1888). Nu trebuie uitat nici „primul con-
puþine numere, iar apoi de Curierul românesc (1829, gres al presei din România” care a avut loc în 1871 la
Bucureºti), Albina româneascã (1829, Iaºi) ºi de Gazeta de Bucureºti ºi care a reunit reprezentanþi ai 13 publicaþii din
Transilvania (1838, Braºov) (L. Roºca, 2000, p. 23). Cele întreaga þarã (M. Petcu, 2002, p. 260). Potrivit Anuarului
trei titluri sunt considerate de cãtre istoricii presei drept presei româneºti ºi al lumii politice din 1908 în acest an în
primele publicaþii în limbã românã care au apãrut pe terito- þarã se tipãreau 589 de ziare ºi reviste (apud. L. Roºca, 2000,
riul principatelor. Dacã în accepþiunea de astãzi a termenilor p. 34). Marea Unire de la 1918 înseamnã un nou elan pentru
ele sunt în mod categoric publicaþii regionale, pentru acele jurnaliºtii românii din toate cele trei regiuni româneºti. Între
vremuri este greu de stabilit care era, cu adevãrat, aria lor de 1919 ºi 1924 în România au apãrut aproape 3.400 de peri-
circulaþie. Pe de o parte, în ceea ce priveºte aria de infor- odice (L. Roºca, 2000, p. 151).
mare, acestea fãceau referire la ansamblul naþiunii române. Pânã acum presa avea un caracter incert din punct de
Ele nu conþineau atât ºtiri, cum se întâmplã astãzi, ci mai vedere al ariei de difuzare (localã, regionalã, naþionalã), dar

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


ales literaturã (românã) ºi materiale cu caracter politic. de acum editorii încep sã-ºi punã, cu adevãrat, problema
În ceea mai mare parte a lor acestea erau manifeste publicului cãruia i se adreseazã, a nevoilor acestuia ºi a tip-
politice ce vorbeau despre o naþiune românã ce se cuprindea ului de ziar pe care trebuie sã-l rea-lizeze. În aceastã
toate cele trei regiuni româneºti. Putem spune astfel ca aria perioadã apar primele forme de organizare a presei regionale
de informare a acestor publicaþii era mult mai largã decât ºi locale. În 1920 exista deja un Sindicat al Presei din
limita principatului unde erau tipãrite. În ceea ce priveºte Oltenia, iar în ianuarie 1921 are loc la Cluj primul Congres
aria de difuzare este greu de apreciat dacã aceasta se limita al Sindicatului Presei Române din Ardeal ºi Banat. În
la graniþele principatului sau acoperea suprafaþa de astãzi a perioada interbelicã apar, de asemenea, primele asociaþii
României. profesionale ºi în Basarabia ºi Bucovina, Uniunea Ziariºtilor
Periodicele erau cumpãrate în acele vremuri, în special, din Basarabia (Chiºinãu) ºi Sindicatul Ziariºtilor Bucovineni
de boieri, de dascãli ºi de preoþi. Bineînþeles locuitorii mar- (Cernãuþi). În anii ‘30 exista ºi o Asociaþie a Presei din
ilor oraºe ale acelor vremi, în special tinerii studenþi, alcãtu- Maramureº, iar în 1932 cinci forme asociative reprezenta-
iau o parte importantã a lectoratului. Probabil cã cea mai tive au format Federaþia Generalã a Presei din Provincie (M.
mare parte a tirajelor era vândutã în oraºul unde respectiva Petcu, 2002, pp. 260-271). Multe alte asociaþii ºi sindicate
publicaþie era scoasã. Dar nu este mai puþin adevãrat cã de presã care s-au format în aceastã perioadã au asigurat o
Gazeta de Transilvania, de exemplu, ajungea, într-un mod funcþionare liberã ºi democraticã a presei româneºti.
sau altul, ºi în mâinile studenþilor ºi dascãlilor din Bucureºti O datã cu evenimentele care au succedat cel de-al doilea
ºi Iaºi. rãzboi mondial toate aceste forme de organizare ale
Atunci când vorbesc despre publicaþiile de la începutul ziariºtilor ºi toate publicaþiile româneºti au intrat rând pe
presei româneºti istoricii vremii le împart însã în funcþie de rând sub controlul Partidului Comunist. Chiar dacã noi pu-
regiunile unde apãreau. La fel ºi Mihail Kogãlniceanu de la blicaþii ºi asociaþii ale jurnaliºtilor au apãrut ºi sub regim
care aflãm cã prima decadã care succede apariþia primelor comunist (mai ales dupã 1968), ceea ce poate lãsa impresia
periodice româneºti, anii 1830-1840, a fost una deosebit de libertãþii, în realitate, toate aceste publicaþii erau controlate de
înfloritoare. „Chiar în întâia decenie (1830-1840) ieºirã la Partid. Sub presiunea factorilor politici ziarele regionale ºi lo-
luminã în Transilvania Foaea duminicei, Gazeta de cale fie au dispãrut rând pe rând, fie ºi-au pierdut importanþa,
Transilvania, Foae pentru minte etc.; în Valahia Muzeul lãsând locul unor titluri naþionale, mai uºor de controlat de 87
medianalize la centru. În aceste condiþii, timp de patru decenii, pânã în 2.2. Caracteristici
anii `90, presa româneascã a fost dominatã de o presã de tip
Una dintre principalele caracteristici ale presei româneºti
naþional.
de astãzi o reprezintã dinamica. În ultimii 15 ani mii de
A douã tentativã de regionalizare a presei. Dupã
titluri au apãrut pe piaþã, unele au fost desfiinþate, altele au
Revoluþie, presa româneascã renaºte pentru a douã oara. În
fuzionat, o parte continuã sã existe ºi astãzi. Unele au fost,
decurs de doar caþiva ani, apar primele titluri senzaþionaliste,
iniþial, cotidiene ºi, sub presiunea factorilor economici, s-au
tabloidele cuceresc tot mai mulþi cititori, apar zeci de titluri
transformat în sãptãmânale. Altele au urmat drumul invers.
de specialitate, reviste noi ºi diverse se lanseazã în cucerirea
Dar cele mai importante schimbãri au avut loc ºi au încã la
diferitelor segmente de piaþã, investitorii strãini vând ºi
nivelul patronatului. Nu puþine sunt titlurile care îºi schimbã
cumpãrã titluri româneºti, cei români încearcã sã þinã ºi ei
patronii în fiecare an ºi o datã cu ei ºi maniera de abordare a
pasul. Acestei dinamici extraordinare care a cucerit piaþa
informaþiile ºi linia editorialã. Unele ziare apar în preajma
ultimilor 15 ani nu i-au scapat nici titlurile locale, judeþene
campaniilor electorale ºi dispar imediat dupã. Altele
ºi regionale. Mii de ziare locale au apãrut în toatã aceastã
fuzioneazã între ele, îºi schimbã numele ºi aria de dis-
perioadã. Poate tot mii au fost desfiinþate, au fuzionat sau
tribuþie aproape în fiecare an. Redacþii întregi trec de la un
ºi-au schimbat titlul, cumpãrând sau achiziþionând, prin
ziar la altul, editori demisioneazã în bloc ºi-ºi fac propriile
francizã sau prin alt mod, un alt titlu mai puternic.
publicaþii. În toatã aceastã dinamicã ameþitoare, sute de
Presa regionalã, judeþeanã ºi localã post-decembristã a
titluri s-au pierdut, iar uneori chiar ºi imperii mediatice
cunoscut, la început, o evoluþie izolata. Ziarele locale au fost
s-au destrãmat (Monitorul este, poate, cel mai rãsunãtor
înfiinþate de grupuri de oameni de afaceri, politicieni sau
exemplu).
jurnaliºti formaþi peste noapte. La început ele nu aveau nici
Este greu de realizat o cartografiere exactã a publicaþiilor
forþa economicã ºi nici un renume. Succesul fulminant al
ultimilor 15 ani. Dificultatea vine, în principal, de la dinamica
presei de tip senzaþionalist, importatã la noi de Evenimentul
existentã pe piaþa media din România. În plus, nu existã o
zilei, a creat însã o mare frenezie ºi în rândul presei locale.
instituþie care sa înregistreze fiecare titlu în parte, tirajele
Pentru mulþi patroni de media acesta a constituit elanul de
sale ºi care sa urmãreascã evoluþia lui. BRAT nu are încã
care aveau nevoie pentru a înfiinþa un ziar. Astfel au apãrut
forþa necesarã pentru a se putea considera cã un titlu care nu
mii de titluri rãspândite în mai toate localitãþile, unele acop-
este înregistrat aici este ca ºi inexistent. Zeci de publicaþii
ereau arii locale, altele judeþene, iar altele regionale. Pentru
locale ºi regionale au mare succes în zonele lor de distribuþie
a rezista pe piaþa unele dintre ele au fost cumpãrate de alþi
ºi nu sunt înregistrate BRAT. Pe de altã parte, miºcãrile de
patroni ori s-au grupat formând mici trusturi locale. Multe
pe piaþã, care au în spate, cel mai adesea, interese politice,
însã au dispãrut de pe piaþã. Cele care au rezistat au fãcut-o
fac ca multe titluri sa fie redactate de douã, trei persoane
fie datoritã unei politici comerciale bine-gândite, fie datoritã
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

într-o redacþie de mãrimea unei garsoniere. Mare parte a


susþinerii venite din partea unor personaje politice sau a unor
acestor publicaþii sunt doar publicaþii de campanie ºi apar
persoane cu interese financiare.
numai în perioadele electorale. Pe lângã toate aceste neajun-
În ceea ce priveºte evoluþia strict a presei regionale,
suri numãrul foarte mare de publicaþii locale / judeþene /
aceasta a cunoscut douã mari momente. Primul a avut loc în
regionale este explicat ºi de alte douã fenomene. Primul,
a douã jumãtate a deceniului trecut când s-au format primele
starea de entuziasm care a caracterizat întreaga societate
reþele de presã regionalã (Monitorul, Jurnalul) ºi, apoi, anul
româneascã post-decembristã. Aceastã libertate, interzisã
2001 când marile trusturi de presã naþional-internaþionale
decenii de-a rândul, de a spune liber ceea ce gândeºti,
încep sã se lanseze în cucerirea pieþei locale de media. În
dublatã de forþa economicã ºi politicã pe care o publicaþie þi-o
acest an apar ediþiile locale ale Publimedia Internaþional ºi
poate oferi, i-a fãcut pe mulþi români sã încerce experienþa
cele regionale ale Evenimentului zilei ºi Ziua. În anii urmã-
înfiinþãrii unei publicaþii. Al doilea motiv care explicã
tori ºi celelalte mari titluri naþionale, România liberã,
numãrul mare de publicaþii locale/judeþene/regionale
Adevãrul ºi ProSport lanseazã ediþii regionale sau locale.
apãrute dupã Revoluþie îl reprezintã lipsa unei adevãrate
Începând cu anul 1994 apar pe piaþã ºi revistele gratuite
prese de analizã la nivel local. Posturile de radio, în majori-
de timp liber care au caracter regional sau local. Prima a fost
tate lor regionale, îºi rezervã timpul de emisie muzicii ºi
Bucureºti What, Where, When urmatã de încã trei titluri în
unor scurte buletine de ºtiri. Posturile locale de televiziune,
aceeaºi retea ºi de altele douã ale aceluiaºi grup, dar care
controlate de oameni de afaceri locali, nu pot fi credibile, iar
acoperã doar oraºului Bucureºti.
studiourile teritoriale ale marilor posturi naþionale emit
Apoi, în 1998 se lanseazã reþeaua ªapte seri (care maxim o orã pe zi. Din lipsa banilor care sã le permitã alcã-
numãrã, în prezent, 10 ediþii, plus altele douã în afara tuirea unor programe complexe aceste studiouri teritoriale se
reþelei), iar în 2000 apar ºi titlurile Zile ºi nopþi (12 ediþii, în limiteazã la alcãtuirea unor sumare buletine de ºtiri locale ºi
prezent). În 2003, o datã cu scindarea redacþiei ªapte seri, la culegerea de materiale pentru jurnalele posturilor centrale.
echipa care a pãrãsit acest titlu a fost angajatã de Grupul de Spaþiul de emisie alocat dezbaterilor ºi discuþiilor despre
presã „Academia Caþavencu”, astfel luând naºtere reþeaua chestiunile politice ºi economice locale nu existã, practic,
RO-24-FUN (rebotezatã 24-FUN doi ani mai târziu). În deloc. Aºa se face cã cititorii din provincie nu pot gãsi toate
88 prezent, 24-FUN numãrã 6 ediþii locale/regionale diferite. aceste dezbateri despre chestiunile locale ºi regionale decât
în paginile ziarelor. Acest fenomen a dus la crearea unei mari tivã, dar desemneazã aglomerarea de oraºe din jurul unei

medianalize
cereri de presã localã, cerere care explicã ºi numãrul mare de mari metropole de care depind economic, în Belgia regiunile
publicaþii de acest tip. sunt teritorii administrative care corespund în mare mãsurã
Incredibila dinamicã a presei ultimilor 15 ani duce la judeþelor româneºti. La noi, regiunile ºi judeþele au înþelesuri
apariþia unor date contradictorii privind numãrul ºi tipul diferite, o regiune acoperind suprafaþa mai multor judeþe
publicaþiilor româneºti din anumite perioade. Ghidul presei (care poate varia de la doar douã, cum e cazul Criºanei, pânã
române, de exemplu, înregistreazã 405 cotidiene ºi sãptãmâ- la 14, cum e cazul Transilvaniei).
nale ºi 331 de publicaþii lunare sau cu o periodicitate mai Caracterul regional al unui anumit teritoriu geografic ºi
mare de o lunã. Din cele 405 de cotidiene ºi sãptãmânale, al comunitãþii care îl locuieºte are la bazã fondul cultural
145 se declarã regionale, 134 locale, iar restul nu-ºi declarã comun împãrtãºit de comunitatea respectivã. Publicaþiile
aria de distribuþie. Aºa cum s-a vãzut, definiþia pe care regionale româneºti nu au fãcut altceva decât sã-ºi consti-
Ghidul o dã presei regionale creeazã însã mari confuzii, iar tuie aria de distribuþie ºi de informare în funcþie de aceastã
multe publicaþii locale sau judeþene s-au declarat regionale. împãrþire fireascã a teritoriului þãrii ºi a locuitorilor ei.
În realitate, numãrul ziarelor ºi revistelor regionale este mult Un drum pe care toate publicaþiile regionale, judeþene ºi
mai mic. locale par sã-l urmeze fãrã excepþie este cel spre
Pe site-ul BRAT figureazã 259 de publicaþii, iar pe cel tabloidizare. Dacã la începutul anilor `90 unele publicaþii au
SNA 193. Dintre publicaþiile înregistrate BRAT un numãr de avut ambiþia de a fi publicaþii politice, de informare sau
51 se declarã locale, iar doar 5 regionale. Lipsa unei coerenþe satirice, acum, dupã mai bine de un deceniu, observãm cã pe
în declararea ariei de difuzare a publicaþiilor precum ºi lipsa piaþa localã, practic, nu mai existã alt tip de cotidian decât
unei definiþii clare impuse de Biroul de Audit duc la confuzii tabloidul. ªtiri senzaþionaliste, unele duse pânã dincolo de
de genul celor produse de grupul de presã Kopa Publicaþii. limitele realului, fac prima pagina a tuturor ziarelor locale,
Acesta declarã publicaþiile ªapte seri Bucureºti, ªapte seri judeþene ºi regionale. Modul de paginare, cu fotografii
Cluj ºi ªapte seri Craiova drept locale, iar ªapte seri gigantice ºi titluri de-o ºchioapã, urmeazã aceeºi logicã. O
Oradea, ªapte seri Târgu-Mures, ªapte seri Timiºoara drept rãsfoire a câtorva titluri regionale este elocventã în acest
regionale. La fel se întâmplã ºi în cazul Publimedia sens. Gazeta de sud publicã în numãrul din 6 iunie 2006 arti-
Internaþional. În timp ce, în Ghidul presei româneºti, se colul intitulat „Accident mortal la Radovan” în care era
auto-intituleazã „cea mai puternicã reþea de ediþii locale din prezentat un simplu accident rutier. Evenimentul zilei –
România” (f.a., p. 17) titlul Sibianul este înregistrat BRAT Ediþia de Transilvania publicã un numãrul din 3 iunie 2006
drept un titlu regional. un articol, însoþit de o pozã de mari dimensiuni, intitulat
Mai trebuie spus cã, potrivit Ghidului presei româneºti, „Moda papucilor de salon”. Articolul prezintã decizia con-
în fruntea judeþelor cu cele mai multe ziare cotidiene ºi sãp- ducerii unui spital care-i obligã pe vizitatorii bolnavilor sã

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


tãmânale se aflã Timiºul (23 de titluri), Clujul (20 de titluri) poarte încãlþãminte de protecþie în interiorul unitãþii sanitare.
ºi Hunedoara (15 titluri) ºi, iar cele mai puþine publicaþii se Trei motive pot sta la baza acestei tabloidizari a presei
gãsesc în Tulcea (3 titluri), Bacãu (3 titluri) ºi Caraº-Severin regionale, proximitatea faþã de cititor, lipsa unei puteri
(4 titluri). Alte judeþe în care se aflã importante centre eco- descentralizate ºi lipsa formãrii profesionale a jurnaliºtilor.
nomice ale þãrii se prezintã în felul urmãtor, Constanþa (13 Aria restrânsã de informare ºi aceastã vecinãtate care existã
titluri), Iaºi (12 titluri), Braºov (10 titluri) ºi Dolj (7 titluri). faþã de cititori sporesc importanþa ºtirilor de fapt divers.
Se observã astfel o densitate mai mare de titluri în zona Proximitatea se dovedeºte aici mai puternicã decât toate
Banatului ºi a Transilvaniei ºi una redusã în sudul þãrii ºi în celelalte criterii de selecþie a informaþiei, iar subiecte, uneori
Moldova. cu adevãrat banale, fac prima pagina ºi sunt dezbãtute chiar
În ceea ce priveºte presa regionalã se observã cã sta- timp de mai multe numere.
bilirea specificului unei publicaþii din punctul de vedere al Un factor important care determinã acest fenomen de
ariei de difuzare ºi de informare se face urmãrind regiunile tabloidizare îl constituie ºi lipsa unei descentralizãri reale a
istorice ale þãrii. Presa localã ºi judeþeanã este împãrþitã, în puterii. Atâta timp cât cea mai mare parte a deciziilor
mod firesc, în funcþie de oraºele ºi judeþele în care titlurile politice se iau la Bucureºti, iar aceste informaþii fac subiec-
respective apar ºi din zona de interes a cãrora fac parte tul paginilor naþionale, ediþiilor regionale nu le rãmân de
subiectele tratate în paginile sale. Presa regionalã însã dezbãtut decât subiectele de fapt divers. În lipsa unei ade-
urmareºte regiunile istorice româneºti, Transilvania, vãrate activitãþi politice locale, singurele subiecte disponi-
Moldova ºi Þara Româneascã, precum ºi alte mici regiuni bile rãmân cele din sfera poliþiei locale (crime, violuri,
care fac parte din acestea, Banat, Criºana, Maramureº, arestãri) ºi cazurile sociale.
Dobrogea, Bucovina, Muntenia, Oltenia. Mai trebuie þinut cont cã, în cazul ediþiilor locale ale unei
Aceasta împãrþirea regionalã constituie cel mai impor- publicaþii naþionale, chiar ºi o mare parte dintre subiectele de
tant element care alcãtuieºte specificul P.RE. româneºti. Aºa fapt divers le sunt „rãpite” ediþiilor locale. Orice subiect mai
cum s-a vãzut în capitolul dedicate modelelor strãine de interesant este preluat de ediþia naþionalã, iar paginilor locale
presã scrisã regionalã ºi definiþiilor, fiecare popor în parte nu le rãmân astfel decât subiectele de fapt divers de mâna a
atribuie un alt înþeles termenului de regiune. Dacã în Statele douã. Poate cel mai important factor care explicã
Unite regiunile nu sunt o formã de organizare administra- tabloidizarea presei regionale româneºti îl constituie lipsa 89
medianalize unei formãri profesionale teoretice a jurnaliºtilor din presa acest caz reportajele un caracter local deci nu pot fi foarte
localã ºi regionalã. importante pentru o publicaþie cu caracter naþional. Al doilea
Lipsa formãrii profesionale a jurnaliºtilor teritoriali. O motiv, dacã materialele sunt realizate special pentru publi-
caracteristicã generalã a ziariºtilor din presa româneascã caþiile naþionale unde jurnaliºtii sunt simpli colaboratori, ele
post-decembristã o constituie tocmai lipsa unei pregãtiri de suferã cel mai adesea de lipsa unei documentãri suficiente.
specialitate. Majoritatea celor care lucreazã în acest domeniu Acest lucru se întâmplã pentru cã jurnaliºtii nu au la dispo-
au urmat alte facultãþi, iar singurele cunoºtinte pe care le au ziþie suficient timp ca sã realizeze ºi materiale de impact
despre jurnalism sunt cele acumulate în redacþii. Lipsa unei naþional bine documentate pentru ziarul naþional unde cola-
pregãtiri teoretice nu oferã cadrele de gândire fundamentale boreazã ºi materiale cu caracter local pentru redacþia localã
pentru o culturã profesionalã complexã (vezi ºi M. Coman, unde sunt angajaþi permanenþi.
2003, pp. 122-126). În plus, chiar dacã sunt indispensabili pentru un ziar
O parte dintre jurnaliºtii din provincie a încercat sã-ºi naþional, corespondenþii locali nu au o imagine foarte bunã
completeze deprinderile practice dobândite în redacþii cu o în breaslã. Jurnaliºtii din presa centralã îi privesc cel mai
formare teoreticã aºa cã s-a înscris la facultãþile de jurna- adesea cu desconsiderare pentru cã, susþin ei, îºi canalizeazã
lism. Majoritatea a optat pentru acea universitate care îi este atenþia pe subiecte prea locale ºi prea puþin interesante.
cel mai la îndemânã. Adicã o facultate care se aflã în acelaºi Lipsa de transparenþã. Presa româneascã este dominatã
oraº sau nu foarte departe. Cea mai mare parte a acestora încã de o mare lipsã de transparenþã. Dacã la nivelul marilor
sunt mici universitãþi private sau filiale locale ale unor mari trusturi de presã naþionale aceastã lipsã de transparenþã
universitãþi. Majoritatea lor, din motive care þin de lipsa unor începe încet-încet sã se diminueze, sub presiunea opiniei
laboratoare dotate corespunzãtor, a unei biblioteci complete, publice ºi a firmelor de publicitate ea continuã sã existe la
uneori de slaba pregãtire a corpului didactic etc., nu pot nivel local. Din acest motiv prezentarea unei radiografii
asigura un standard educaþional adecvat. Aºa se face cã stu- exacte a presei regionale ºi locale româneºti este foarte greu
denþii nu au la îndemânã mijloacele necesare nici mãcar unei de realizat. Diferite instituþii de cercetare, asociaþii sau
pregãtiri elementare. În plus, o parte dintre jurnaliºtii-stu- ghiduri de presã se contrazic unele pe altele atunci când
denþi au optat pentru formele de învãþãmânt la distanþã, alþii vorbesc despre publicaþiile locale ºi regionale. Acelaºi ziar
pentru cele de zi, dar, continuând sã lucreze în presã, nu figureazã ca având editori diferiþi în locuri diferite.
reuºesc sã frecventeze cursurile aproape deloc. Puþini sunt Monitorul de Mediaº, de exemplu, are ca editor, potrivit
cei care suplinesc toate aceste neajunsuri printr-o pregãtire Ghidului presei româneºti (f.a., p. 165), Grupul de presã
teoreticã individualã. Aºa se face cã la finalul câtorva ani de „Monitorul” cu sediul în Mediaº, dar, potrivit site-ului
studii, diploma de absolvire le dã acestor jurnaliºti falsa BRAT, editor este Media Consulting Sibiu. Exemplul nu este
iluzie cã au bazele teoretice necesare profesãrii jurnalismu- singular. De asemenea, Ziua, de exemplu, potrivit Ghidului
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

lui. Acest fenomen este cu atât mai acut în rândul presei româneºti (id., p. 64), are patru ediþii locale, dar dacã
jurnaliºtilor care profeseazã în oraºele ºi micile oraºe din rãsfoim site-ul publicaþiei aflãm cã are de fapt cinci ediþii. O
provincie. altã eroare foarte des întâlnitã pe care am discutat-o la
Statutul corespondentului local de presã. În România, începutul lucrãrii este stabilirea ariei de difuzare. Aceeaºi
ziariºtii care profeseazã în presa localã au un statut profe- publicaþie este consideratã localã pe site-ul BRAT, dar
sional inferior faþã de cei din presa naþionalã. Pe de o parte, regionalã în Ghidul presei româneºti. Douã astfel de exem-
salariile lor sunt mai mici decât cele ale jurnaliºtilor care ple, nici ele singulare, sunt Ediþia specialã de Oltenia ºi
lucreazã în redacþiile cotidienelor centrale. Pe de altã parte, Jurnalul bãnãþean.
cea mai mare parte a jurnaliºtilor care au statut de corespon- Descentralizarea presei regionale vs. centralizarea presei
denþi teritoriali pentru ziare naþionale sunt simpli colabora- naþionale. Într-o societate în care se vorbeºte tot mai mult
tori ºi nu au un contract de muncã. Ei fie nu sunt angajaþi despre regionalizare, ba chiar autonomie teritorialã ºi în care
niciunde (cazul multor tineri jurnaliºti proaspãt ieºiþi de pe descentralizarea puterii este o necesitate presa nu poate
bãncile facultãþilor), fie lucreazã ºi într-un alt domeniu (iar decât sã urmeze, în mod firesc, acelaºi drum. Comunitãþi
jurnalismul este o pasiune de care se ocupã în timpul liber), întregi de oameni, care împãrtãºesc o culturã diferitã ºi
fie sunt angajaþi ºi într-o altã instituþie media (nici una din- vorbesc chiar o altã limbã (Harghita ºi Covasna, de exem-
tre acestea nu-i oferã un salariu suficient care sã-l facã pe plu) cer autonomia teritorialã ºi spun cã o societate demo-
jurnalist sã se dedice doar unuia dintre aceste servicii). Acest craticã trebuie sã le respecte dreptul de a se guverna singure.
ultim caz este cel mai des întâlnit în presa româneascã. În marile oraºe din provincie se fac auzite tot mai multe voci
Majoritatea corespondenþilor locali ai marilor publicaþii care susþin o regionalizare a þãrii. Sunt judeþe care primesc
naþionale lucreazã ºi pentru ziare, radiouri sau televiziuni din bugetul þãrii mai puþin de jumãtate din banii pe care îi
locale. Aºa se face cã de cele mai multe ori materialele pe dau. Cetãþenii de aici cer dreptul de folosi în plan local banii
care le trimit spre publicare ziarelor naþionale au o calitate pe care judeþele îi câºtigã. Fie cã regionalizarea þãrii este sau
jurnalisticã relativã. Acest lucru se întâmplã din douã nu o bunã soluþie economicã ºi socialã, acest subiect este tot
motive. Primul pentru cã materialele respective au fost reali- mai des prezent pe buzele românilor. În aceste condiþii o
zate pentru publicaþia sau postul local unde jurnaliºtii sunt presã de tip regional devine tot mai mult un deziderat, iar
90 angajaþi permanenþi ºi trimise apoi ºi redacþiei naþionale. În presa naþionalã, unilateral controlatã de redacþiile din
Bucureºti devine încet-încet un model desuet. Unii editori au Ieºeanul, Sibianul ºi Ziarul clujeanului). Unele dintre aces-

medianalize
înþeles acest lucru ºi au început sã creeze sub-redacþii terito- tea sunt cotidiene (Hunedoreanul, Ziarul clujeanului), iar
riale descentralizate (Evenimentul zilei, România liberã). celelalte sãptãmânale.
România liberã are ºi ea trei ediþii regionale, Ediþia de
2.3. Trusturile Transilvania, Ediþia de Moldova ºi Ediþia de Dobrogea.
Acestea constau într-un fascicol de 4 pagini care se adaugã
Pe piaþa media localã, judeþeanã ºi regionalã româneascã ziarului naþional ºi care sunt realizate în birourile teritoriale
acþioneazã, în prezent, douã tipuri de trusturi: cele naþional- din Alba Iulia, Brãila ºi, respectiv, Constanþa.
internaþionale ºi cele local-regionale. De câteva luni, începând cu ianuarie 2006, ºi Adevãrul a
Trusturile naþional-internaþionale. Din aceastã primã ca- lansat ediþii regionale. Adevãrul are acum trei ediþii, de
tegorie fac parte societãþi ca Ringier (Evenimentul zilei, Bucureºti, de Transilvania ºi de Moldova, care constau în
Libertatea, Capital, ProSport, Unica etc.) Publimedia câte douã pagini de ºtiri separate inserate în ziar. Ediþia de
Internaþional (companie a MediaPro, Ziarul financiar, Bucureºti acoperã de fapt tot restul regiunilor þãrii, în afara
ProTV Magazin, ProTV, Acasã TV, ProFM, Mediafax etc.), Transilvaniei ºi Moldovei (potrivit unui interviu acordat
holdingul Grivco (Jurnalul naþional, Gazeta sporturilor, autorului de ºeful departamentului „Ediþii regionale”,
Sãptãmâna financiarã, Antena 1, Antena 3, Romantic FM Cristina Oroveanu, în data de 17 aprilie 2006).
etc.), Grupul de presã „Ziua” (cotidianul Ziua împreunã cu O reþea de ediþii regionale care meritã menþionatã, deºi,
ediþiile locale, în francizã, ºi Ziua U.S.A.), Societatea „R” practic, nu mai existã pe piaþa, este ce a Monitorului. Deºi
(România liberã). Aceste grupuri au o poziþie importantã pe a pornit din poziþia de deschizãtor de drumuri în materie de
piaþa media naþionalã ºi chiar internaþionalã (Ringier) ºi s-au presã regionalã ºi a reuºit sã creeze la un moment dat un
lansat în bãtãlia pentru presa localã ºi regionalã din aceastã adevãrat imperiu, reþeaua Monitorul s-a prãbuºit. Ea a por-
poziþie de forþã media. nit ca o publicaþie naþionalã cu ediþii regionale. Din trust
Ringier deþine ºi publicaþii naþionale care au ediþii fãceau parte, la sfârºitul deceniului trecut, 17 ediþii (dintre
regionale. Evenimentul zilei are patru astfel de titluri, Ediþia care una metropolitanã ºi douã în limba maghiarã) (M.
de Transilvania, a fost lansatã în 2001, fiind urmatã, un an Coman, 2003, p. 81). Reþeaua a fost vândutã de mai multe
mai târziu, de Ediþia de vest, în 2004 de Ediþia de Bucureºti ori, unele titluri au devenit independente, altele au fost
ºi apoi, în 2006, de Ediþia de Moldova. Un alt titlu al Ringier, închise, redacþiile s-au scindat, au apãrut o serie de
ProSport, are ºi el, în prezent, patru ediþii regionale. Primele „Monitoare” paralele. Aºa se face cã, potrivit Ghidului pre-
douã, Ediþia de Transilvania ºi Ediþia de Oltenia, au fost sei româneºti, pe ruinele fostului imperiu au fost clãdite 21
lansate în 2003. Succesul înregistrat de acestea a determinat de titluri „Monitorul de...” (f.a., pp. 614-616). Unele apar-
deschiderea, un an mai târziu, a încã douã titluri regionale, þin aceleiaºi reþele (Monitorul de Cluj, Monitorul de Arieº,

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Ediþia de Banat ºi Ediþia de Moldova. Monitorul de Mediaº), iar altele sunt editate de societãþi
Tot în 2001, lanseazã ºi Ziua primele ediþii locale. Spre diferite (Monitorul de Alba, Monitorul de Brãila, Monitorul
deosebire de Evenimentul zilei, acestea funcþioneazã dupã de Sibiu).
sistemul de francizã (societãþi locale pot utiliza numele de Trusturile local-regionale. Pe lângã marile trusturi care
„Ziua de...” în schimbul unei taxe de francizã, iar publicaþia au forþa economicã a unor editori de titluri naþionale ºi chiar
lor este ataºatã ziarului Ziua pentru exemplarele care sunt internaþionale existã ºi micile trusturi regionale ºi locale
difuzate în respectiva arie geograficã). Astãzi, potrivit site- (aici fiind incluse ºi cele care au publicaþii judeþene). O parte
ului publicaþiei, existã pe piaþã patru astfel de ediþii (Ziua de a acestora nu au beneficiat de fonduri externe ºi ºi-au clãdit
vest, Ziua de Iaºi, Ziua de Cluj ºi Ziua de Constanþa) Alte reþeaua de ziare doar din vânzarea publicaþiilor. O altã parte
patru ediþii, Ziua de Ardeal, Ziua de Sibiu, Ziua de Tulcea ºi sunt fie finanþate de companii industriale, fie susþinute de
Ziua de Hunedoara au fost închise nu la mult timp dupã oameni politici locali. În ambele cazuri forþa economicã a
lansare. Redactorul-ºef al cotidianului Ziua de Cluj, Cãlin acestor trusturi rãmâne una redusã în comparaþie cu marii
Poenaru, explicã istoria ediþiilor Ziua de Ardeal ºi Ziua de editori naþionali. Aceste aspecte diferenþiazã foarte mult
Sibiu. „Ziua de Nord-Vest a apãrut, din 1998, ca paginã în P.RE. româneascã de cea francezã, de exemplu, unde princi-
ediþia naþionalã Ziua. Din anul 2000, s-a transformat în Ziua palii actori ai pieþei media sunt trusturile locale ºi regionale,
de Ardeal, ca supliment separat al cotidianului. Aceiaºi ºi de media italianã, unde ziarele regionale au în spate mari
patroni au înfiinþat, ulterior, ediþia localã Ziua de Sibiu, companii industriale naþionale.
închisã dupã scurt timp. Apoi, patronatul local a renunþat la Este dificil de realizat o clasificare a tuturor trusturilor
franciza pe regiunea Transilvania ºi a înfiinþat o publicaþie locale ºi regionale din presa româneascã. Cu toate acestea în
independentã, Bunã ziua, Ardeal. Din anul 2004, o parte din fiecare regiune din þarã existã unul sau mai multe trusturi
patronatul fostei Ziua de Ardeal a preluat din nou, împreunã care dominã piaþa respectivã. Printre acestea, vestul þãrii este
cu alþi trei asociaþi, franciza Ziua pe judeþul Cluj, aºa dominat de Inform Media. Potrivit BRAT, Inform Media
apãrând cotidianul Ziua de Cluj.” (extras dintr-un interviu editeazã 9 titluri: Bazarul bihorean, Timpul, Bihari Napló,
acordat autorului în data de 8 martie 2006). ºi Adevãrul de Arad.
Grupul MediaPro a lansat ºi el 7 ziare locale Un alt grup local-regional, de pe piaþa transilvanã, este
(Hunedoreanul, Bihoreanul, Clujeanul, Bãnãþeanul, Exploziv Media din Cluj-Napoca. Acesta editeazã, potrivit 91
medianalize BRAT, Gazeta de Cluj, Gazeta de Maramureº, Gazeta de tor pentru o altã regiune. Din aceastã categorie fac parte
Oradea, Ziarul de Mureº ºi Bunã ziua, Ardeal. titluri ca Evenimentul (editat de Agenþia de ªtiri ASIS, apare
În sudul þãrii cel mai mare trust regional este Media Sud în judeþele Iaºi, Bacãu, Botoºani, Neamþ, Suceava ºi Vaslui),
Management care, potrivit BRAT, editeazã 5 titluri, Ediþie Agenda (editat de Trustul de Presã „Agenda” Timiºoara,
specialã de Oltenia, Gazeta de sud, Gazeta de Olt, Gazeta apare în judeþele Timiº, Hunedoara, Arad, Bihor ºi Caraº-
de Vâlcea ºi Curierul naþional. Severin), Monitorul expres (editat de SC Monitorul Expres,
Pe piaþa media dobrogeanã cel mai important trust este acoperã judeþele Braºov ºi Covasna), Jurnalul Vãii Jiului
Cuget liber care editeazã cotidianul Cuget liber, cotidianul (editat de SC Pozitiv Media, apare în toatã regiunea Vãii
estival Litoral ºi revista bilunarã cu acelaºi nume, precum ºi Jiului).
sãptãmânalul Adolescentul. În funcþie de componenþa publicaþiei. Þinând cont de
În Moldova lider pe piaþa localã este Grupul de presã modul în care informaþiile regionale ºi/sau naþionale ºi inter-
„Medianet” care deþine 6 titluri, Ziarul de Iaºi, Ziarul de naþionale se regãsesc în paginile unei publicaþii regionale
Bacãu, Ziarul de Vrancea, Obiectiv de Suceava, Obiectiv de acestea se împart în douã categorii: publicaþii comple-
Vaslui ºi Obiectiv Vocea Brãilei. mentare ºi publicaþii de sine stãtãtoare.
Totodatã poate fi observat cã în presa românescã nu se Publicaþiile regionale complementare fac parte, în mod
practicã la scarã extinsã deþinerea unor titluri în co-propri- obligatoriu, dintr-o reþea de ziare. Ediþiile regionale se con-
etate. Aºa cum s-a vãzut în unele þãri, cum este Franþa, de stituie într-un caiet de minim o paginã care este ataºat unui
exemplu, existã foarte puþine publicaþii care aparþin unui sin- ziar cu circulaþie naþionalã. Astfel Evenimentul zilei are
gur editor, majoritatea grupurilor de presã deþinând un anu- patru ediþii regionale, Ediþia de vest (4 pagini regionale, rea-
mit procent din acþiunile a mai multe ziare diferite. La noi lizate în redacþia teritorialã din Timiºoara, care sunt ataºate
însã titlurile în majoritatea lor sunt editate de o singurã so- ziarului naþional), Ediþia de Transilvania (2 pagini, realizate
cietate ºi deci au un singur patron. Puþine sunt exemplele în redacþia din Cluj-Napoca, de asemenea ataºate ziarului
când unele titluri sunt editate de mai multe societãþi. Acest naþional), Ediþia de Bucureºti (1 sau 2 pagini, realizate în
lucru se face fie printr-un contract de francizã (cazul ediþi- Bucureºti, care sunt ataºate ziarului naþional) ºi Ediþia de
ilor locale/regionale ale Ziua), fie prin editarea în parteneri- Moldova (2 pagini, realizate, în prezent, în redacþia din
at (cazul, de exemplu, al Gazetei de Maramureº care este Bucureºti, dar care vor fi realizate într-o nouã redacþie teri-
editatã de un important trust regional, Exploziv Media din torialã ce va fi deschisã în Iaºi, dupã cum a declarat editorul-
Cluj-Napoca, împreunã cu o micã societate localã, SC Carp coordonator al departamentului „Ediþii regionale”, Cãlin
Media din Baia Mare). Hera într-un interviu acordat autorului în data de 9 mai
2006). Aºa se face cã, acelaºi numãr al Evenimentului zilei,
2.4. Tipuri de publicaþii regionale româneºti cumpãrat în Bucureºti, are 20 de pagini ºi un anumit conþin-
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

ut, iar cumpãrat în Timiºoara, are 24 de pagini (20 identice


Trusturile de presã regionalã din România pot fi uºor cu cele naþionale ºi 4 regionale). Acelaºi ziar luat în Cluj-
clasificate în doar douã categorii. Clasificarea publicaþiile Napoca are 20 de pagini (2 regionale ºi 18 identice cu toate
regionale însã este ceva mai complicatã ºi se poate face dupã celelalte ediþii). Aici se observã cã, din motive tipografice
mai multe criterii. În lucrarea de faþã s-a lãsat deoparte acele (rotativele nu imprimã ziare decât la un numãr de pagini
criterii care sunt comune cu toate celelalte tipuri de publi- multiplu de 4), Ediþia de Transilvania nu poate avea 22 de
caþii (periodicitate, momentul de apariþie etc.) ºi le-am pagini adicã cele 20 ale ediþiei naþionale la care se adaugã
menþionat doar pe cele proprii titlurilor regionale româneºti. cele 2 de ediþie regionalã. Pentru a se ajunge la un numãr de
În funcþie de statutul publicaþiei. Þinând cont de acest pagini multiplu de 4 se renunþã la douã pagini din cele 20 ale
criteriu se pot diferenþia douã tipuri de ziare regionale: cele ediþiei naþionale. De aici micile diferenþe de conþinut care
care fac parte dintr-o reþea de ediþii ºi cele singulare. pot exista între ediþiile aceleaºi publicaþii.
Publicaþiile regionale „în reþea” sunt editate fie de Titlurile de sine stãtãtoare sunt acele publicaþii regionale,
aceeaºi companie, fie de companii diferite ºi poartã, de reg- care, deºi fac parte dintr-o reþea de ziare, nu au în comun
ulã, acelaºi titlu la care i se adaugã numele localitãþii/regiu- între ele nici o paginã. Ediþiile Publimedia Internaþional,
nii unde apare. Din aceastã categorie fac parte publicaþii ale Bãnãþeanul, Bihoreanul, Clujeanul etc., sunt un exemplu al
trustului Publimedia Internaþional ca Hunedoreanul, acestei categorii de periodice.
Bãnãþeanul, Sibianul. Acestea au titluri diferite care poartã În funcþie de caracterul paginilor regionale. Pentru ediþi-
însã marca aceleaºi reþele adicã reprezintã numele unei ile regionale adicã pentru acele publicaþii naþionale care au
localitãþi/judeþ sau regiuni. Acelaºi titlu poartã publicaþiile ºi pagini cu caracter regional/local numãrul acestor pagini
regionale din seria „Gazeta de...”, Gazeta de Vâlcea, poate diferi de la o zi la alta. Exista astfel ediþii regionale cu
Gazeta de Maramureº, Gazeta de Neamþ. Fiecare dintre numãr fix de pagini ºi ediþii cu numãr variabil.
aceste trei publicaþi sunt editate de câte o companie diferitã. Unele publicaþii alocã un numãr fix de pagini informaþi-
De aceeaºi companie sunt editate însã titlurile Ziarul de Iaºi, ilor regional/locale. Acest numãr poate diferi de la o ediþie la
Ziarul de Bacãu ºi Ziarul de Vrancea. alta în cadrul aceleiaºi publicaþii (Ediþia de vest a
Publicaþiile regionale singulare sunt acele ziare care apar Evenimentului zilei are 4 pagini pe când Ediþia de
92 într-o anumitã regiune a þãrii, dar nu au un titlu corespunzã- Transilvania doar 2), dar este acelaºi numãr de numãr în
cadrul unei ediþii. Pentru ediþiile regionale cu numãr fix de aici cã, în cazul ediþiilor regionale ºi locale ale cotidienelor

medianalize
pagini primeazã caracterul regional în faþã celui infor- naþionale, preþul de vânzare al acestora este acelaºi pentru
maþional, adicã ceea ce conteazã este oferirea unei infor- toate ediþiile. Chiar dacã ediþia regionalã are câteva pagini în
maþii din zona respectivã, chiar dacã este mai puþin impor- plus faþã de cea naþionalã nu se plateºte mai mult pentru
tantã decât oferirea unei informaþii mai importante, dar cumpãrarea acesteia.
dintr-o altã arie geograficã. Evenimentul zilei ºi Adevãrul În funcþie de perioada în care apare publicaþia. Þinând
sunt douã exemple ale acestui tip de publicaþii. cont de acest criteriu existã publicaþii de vacanþã ºi publicaþii
Alte ediþii regionale îºi modificã numãrul de pagini de la care apar pe toatã durata anului. Vara, unele publicaþii scot o
o zi la alta în funcþie de densitatea evenimentele care au loc ediþie specialã de vacanþã, cel mai adesea dedicatã litoralu-
în ziua respectivã ºi de publicitatea contractatã. Pentru acest lui. În cadrul acestei categorii de ziare avem douã subcate-
tip de publicaþii caracterul informaþional este mai important gorii: publicaþiile regionale care fac parte dintr-o reþea de
decât cel regional. Editorii considerã, de exemplu, cã, pentru ediþii regionale ºi publicaþiile singulare. Cele din reþea sunt:
un cititor al unei ediþii de Transilvania este mai important sã ªapte seri 2 în 1 (apare pe litoral în perioada iunie-august) ºi
citeascã un material despre un accident cu patru victime pro- ediþia de litoral a Bazar Media, 24-FUN Constanþa. O pub-
dus în Constanþa decât despre un accident cu o singurã vic- licaþie regionalã singularã care apare doar în sezonul estival
tima care s-a petrecut în Cluj. Un exemplu de publicaþie care este Litoral, editatã de Trustul de presã „Cuget liber”. Mai
deþine ediþii regionale cu numãr variabil de pagini este trebuie spus cã, în unii ani, ºi unele cotidienele naþionale
ProSport. Cele patru ediþii ale sale au un numãr de pagini (Evenimentul zilei este un exemplu) alocã litoralului, zilnic,
care se schimbã de la o zi la alta ºi care variazã între 1 ºi 2, pe timpul verii, una sau mai multe pagini.
4 pagini (potrivit unui interviu acordat autorului de coordo- În categoria publicaþiilor regionale care apar pe toatã
natorul departamentului „Ediþii regionale” ale ProSport, durata anului intrã toate celelalte titluri care nu îºi înceteazã
Alexandru ªtefan, în data de 31 mai 2006). apariþia într-un sezon sau altul.
În funcþie de modul de achiziþionare a publicaþiei. Existã
douã tipuri de publicaþii: cele gratuite ºi cele plãtite. Cele
gratuite sunt ziarele pentru achiziþionarea cãrora cititorii nu
plãtesc. În România gratuitele sunt doar publicaþii de timp BIBLIOGRAFIE
liber, spre deosebire de presa occidentalã unde aceste pot fi
ºi cotidiene generaliste. În ultimii ani numãrul gratuitelor de
timp liber de pe piaþa româneascã a crescut în mod fulmi- * * * Dicþionarul Explicativ al Limbii Române,
nant. Astãzi, existã patru mari astfel de reþele. Kopa („Academia Românã, Institutul de Lingvisticã «Iorgu
Publicaþii are 10 ediþii regionale ºi locale: ªapte seri, ªapte Iordan»”), Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 1998

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


seri Cluj, ªapte seri Craiova, ªapte seri Oradea, ªapte seri * * * Ghidul presei româneºti, f.l., House of Guides, f.a.
Baia Mare, ªapte seri Satu-Mare, ªapte seri Braºov, ªapte * * * Le nouveau petit Robert. Dictionnaire alphabétique
seri Târgu-Mureº ºi ªapte seri Timiºoara. et analogique de la langue française, Paris, Dictionnaires Le
Al doilea mare grup regional este Zile ºi nopþi care s-a Robert, 2004
lansat în anul 2000. El deþine, în prezent, 12 ediþii Zile ºi Charon, Jean-Marie, Les médias en France, („Repères”),
nopþi, Zile ºi nopþi Braºov, Zile ºi nopþi Cluj, Zile ºi nopþi Paris, Éditions La Découverte, 2003
Timiºoara, Zile ºi nopþi Deva, Zile ºi nopþi Iaºi, Zile ºi nopþi Comisia Permanentã a Congresului Puterilor Locale ºi
Târgu-Mureº, Zile ºi nopþi Galaþi - Brãila, Zile ºi nopþi Regionale, Recomandarea 119 (2002) referitoare la statutul
Sibiu, Zile ºi nopþi Piatra Neamþ, Zile ºi nopþi Baia Mare – presei scrise regionale în Europa – pluralism, independenþã
Satu-Mare ºi Zile ºi nopþi Bistriþa. ºi libertate în presa scrisã regionalã, 6 iunie 2002
Începând cu anul 2003, Grupul de presã „Academia Comisia Permanentã a Congresului Puterilor Locale ºi
Caþavencu”, prin societatea Bazar Media, publicã reþeaua Regionale, Rezoluþia 145 (2002) referitoare la statutul pre-
RO-24-FUN (la început doar titlul B-24-FUN). În prezent, sei scrise regionale în Europa – pluralism, independenþã ºi
reþeaua, rebotezatã 24-FUN în anul 2005, are 6 titluri, 24- libertate în presa scrisã regionalã,
FUN Bucureºti, 24-FUN Braºov, 24-FUN Cluj, 24-FUN https://wcd.coe.int/ViewDoc?Ref =RES(2002)145
Timiºoara – Arad, 24-FUN Iaºi ºi, pe timpul verii, 24-FUN &Sector=secCongress&Language=lanFrench&Ver =origi-
Constanþa. Potrivit redactorului-ºef, Aneta Pleºa, va fi nal&BackColorInternet=e0cee1&BackColorIntranet=e0cee
lansatã, în curand, o a ºaptea ediþie, 24-FUN Neamþ (potrivit 1&BackColorLogged=FFC679, 6 iunie 2002
unui interviu acordat autorului în data de 18 aprilie 2006). Coman, Mihai, Mass media în România post-comunistã,
O altã reþea de titluri gratuite de timp liber este cea a („Collegium. Media”), Iaºi, Polirom, 2003
Crystal Publishing Group care deþine 6 titluri, dintre care 4 Drok, Nico drs., Local and Regional Journalism in
sunt ediþii regionale, Bucureºti What, Where, When, Europe, f.l., European Journalism Training Association, f.a.
Timiºoara What, Where, When, Cluj What, Where, When ºi Guéry, Louis, La presse régionale et locale,
Constanþa What, Where, When. („Connaissance des medias”), Paris, „Presse et Formation”
Publicaþiile plãtite sunt toate celelalte ziare pentru achi- Editions du Centre de formation et de perfectionnement des
ziþionarea cãrora trebuie plãtit un anumit preþ. Menþionãm journalistes, f.a. 93
medianalize Lamizet, Bernard (coord.) si Silem, Ahmed (coord.), l’Europe et la région Nord/Pas-de-Calais, f.l., Éditions
Dictionnaire encyclopédique des sciences de l’information et de Miroirs, 1991
la communication, Paris, Ellipses Édtion marketing S.A., 1997 Petcu, Marian, Istoria presei românesti - antologie,
Lemoîne, Jean-François (coord.), L’Europe de la presse („Media Comunicare”), Bucureºti, Editura Tritonic, 2002
quotidienne régionale, Paris, Le Syndicat de la Presse Roºca, Luminiþa, Formarea identitãþii profesionale a
Quotidienne Régionale, f.a. jurnaliºtilor, („Collegium. Media”), Iaºi, Polirom, 2000
Mathien, Michel, La presse quotidienne régionale, Wehmeier, Sally (coord.), Oxford Advanced Learner’s
(„Que sais-je?”), a 2-a ed. adaugita, Paris, Presses Dictionary of Current English, a 7-a ed., Oxford (Marea
Universitaires de France, [1983] 1986 Britanie), Oxford University Press, 2005
Musso, Pierre (coord.), Régions d’Europe et télévision.
Rencontres de Lille co-organisées par le Conseil de
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

94
O tipologie a suplimentelor de pres\
Oana VOINEA, masterand FJSC, Universitatea din Bucure[ti

Studiul suplimentelor din presa româneascã post-decem- unor valori cum ar fi: seriozitatea, credibilitatea, ofertã
bristã reprezintã un punct de pornire în relevarea diferitelor informaþionalã completã.”3
aspecte ale realitãþii media, dar ºi ale societãþii româneºti în Suplimentele se pot lansa ºi dupã impunerea publicaþiei
perioada de tranziþie. Cauzele apariþiilor suplimentelor sunt, pe piaþã. “În acest caz, funcþiile suplimentului sunt: fixeazã
pe lângã surplusul de informaþii de cele mai multe ori interesul publicului deja atras de publicaþia-mamã, poate
provenite de la agenþii, nevoile omogene ale pieþei ºi strate- atrage segmente noi de public, fidelizeazã publicul fluctuant
giile adoptate de cât mai mulþi editori. Plaja suplimentelor al publicaþiei, poate evidenþia, întãri identitatea publicaþiei.”4
este vastã ºi tot mai multe publicaþii opteazã pentru o aseme- S-a dovedit cã este mult mai rentabilã, pentru editori,
nea strategie redacþionalã pentru a-ºi spori veniturile ºi au- crearea unor suplimente aducãtoare de venituri sigure.
dienþa, fidelizându-ºi, în acelaºi timp, cititorii. Numãrul Suplimentul de presã poate funcþiona ca o revistã magazin:
suplimentelor este în creºtere, tipãrirea de astfel de publicaþii are o duratã de viaþã superioarã cotidianului ºi se poate
fiind o alternativã a editorilor de a obþine, în acelaºi timp, autonomiza.
prestigiu ºi profit. Publicaþiile ataºate diferitelor titluri de ziare existã de la
Cea mai dinamicã componentã a sistemului mediatic a începuturile presei în România. Tradiþia suplimentelor este
fost, în prima fazã, presa scrisã1, lucru ce explicã prezenþa, de necontestat, însã trebuie sã se facã o precizare, o dife-
pe piaþa media a numeroase suplimente. Suplimentele renþiere, la nivelul conceptului. Dacã suplimentele din
urmãrite în perioada 1990 – 2003 fie au dispãrut dupã primii perioada premergãtoare primului rãzboi mondial ºi pânã în
ani, fie au devenit ulterior publicaþii autonome, fie încã 1945, mai puþin în perioada comunistã, erau preponderent
existã (2006), deºi procentul celor din urmã este destul de literare sau aveau rolul de a educa masele ºi de a propaga
mic, cele mai multe schimbându-ºi editorul (câteva exem- ideea unitãþii neamului, dupã ’89 acest gen de publicaþii îºi
ple: Fotbal, suplimentul Gazetei sporturilor*, apare din schimbã radical rolul ºi înfãþiºarea, ele tinzând spre captarea
1990 ºi la momentul realizãrii cercetãrii de faþã încã era pe de venituri, spre fidelizarea publicului, punctând mai mult
piaþã, sau suplimente ale publicaþiilor specializate, cum ar fi divertismentul.
Economistul. Ediþie specialã, din 1991, supliment al De-a lungul istoriei, nume cu prestigiu au promovat
Economistul sau publicaþii existente pe piaþã dinainte de suplimente, multe dintre ele vãzute astãzi sub forma unor

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


decembrie 1989, care ºi-au modificat denumirea, cum este almanahuri ºi nu ca publicaþii care sã sporeascã neapãrat
cazul Litera noastrã. Supliment, publicaþie a Asociaþia audienþa, ci cu rol de a o instrui. Ele au apãrut din aceastã
Nevãzãtorilor din România, fosta Viaþa nouã. Supliment, pe nevoie de culturalizare, de a lupta împotriva fenomenului de
care o înlocuieºte din 1992). analfabetizare.
Suplimentul este o publicaþie specializatã, cu adresabili- Dupã momentul decembrie ’89, numeroase titluri au
tate pentru un anume segment de public relativ omogen, edi- invadat piaþa, aceasta fiind prima etapã parcursã de media
tatã de o publicaþie periodicã, de regulã, cu apariþie coti- româneºti, respectiv „perioada euforicã, iruperea din decem-
dianã. Suplimentele pot fi incluse în preþul publicaþiei ºi brie 1989 (cu un foarte scurt consens naþional).”5 În 1989,
vândute o datã cu acestea sau pot fi de sine stãtãtoare având erau pe piaþa presei româneºti 36 de cotidiane ºi 459 de sãp-
un preþ propriu. Ritmicitatea apariþiei variazã în funcþie de tãmânale ºi lunare. În 1990, numãrul a crescut la 65 de coti-
tipul publicaþiei. În momentul de faþã aproape cã nu existã diane ºi 1.379 de sãptãmânale ºi lunare, pentru ca, în 1993,
titlu important de informare generalã care sã nu aibã cel sã existe 100 de cotidiane ºi 987 de sãptãmânale ºi lunare.6
puþin un supliment. În 1992, tirajele scad, începe perioada disforicã ºi ulterior
“Strategiile redacþionale privind rolul, oportunitatea ºi cea de consum critic, selectiv al media, însoþit de fidelizarea
funcþiile suplimentelor sunt diferite în funcþie de momentul publicului între 1992-1997.7 Este momentul apariþiei
strategic ales. Astfel, dacã vorbim de supliment/e o datã cu Evenimentului zilei (1992), care a promovat faptul divers ºi
lansarea publicaþiei pe piaþã, atunci integrãm strategia edito- spectaculosul. Pe o astfel de piaþã, unde fluxul informaþional
rialã a suplimentului în strategia de lansare a publicaþiei. devine foarte puternic, suplimentele sunt o realitate necesarã
Luând în considerare piaþa suplimentelor ºi strategia editori- ºi nu întârzie sã aparã. Ele reprezintã soluþia cea mai plau-
alã a publicaþiei se stabilesc: frecvenþa de editare, domeni- zibilã de a determina creºterea tirajului ºi atragerea citito-
ul/domeniile tratate cu precãdere, segmentul de public þintit, rilor. Începând cu anul 1995, aproape fiecare ziar central
interesul pieþei presei în general faþã de supliment, câºtigul editeazã suplimente, axate, în principal, pe faptul divers. Un
potenþial adus de investiþia în editarea suplimentului.”2 O bun pretext pentru un anumit tip de suplimente l-a reprezen-
astfel de strategie vizeazã “atragerea unui segment de public tat ºi încã îl mai reprezintã informaþiile pur utilitare, care
nou (faþã de publicaþia-mamã), promovarea mãrcii pe piaþa intereseazã orice tip de public, indiferent de educaþie, mediu
mass-media, câºtig de imagine a instituþiei, prin promovarea social, vârstã, sex sau pregãtire profesionalã. 95
medianalize Piaþa suplimentelor din România este foarte diversifi- Telegraf, Libertatea CD – Libertatea, Noaptea – Ziua etc.
catã, acoperã o plajã largã de domenii ºi tinde spre un public În cazul suplimentelor cu periodicitate variabilã, de genul
cât mai variat. Suplimentele sunt într-o continuã miºcare, „la douã luni” sau „de ºase ori pe an”, ritmul apariþiei este în
sensibile la modificãrile de gusturi ºi de mentalitãþi ale pu- corelaþie cu periodicitatea publicaþiilor-mamã. Multe dintre
blicului. În astfel de condiþii, un studiu asupra evoluþiei suplimentele care se caracterizeazã prin „periodicitate
publicaþiilor de acest tip va surprinde o vagã stabilitate nu necunoscutã” apar la începuturile anilor ’90 ºi dispar destul
numai a pieþei media, dar ºi a profilului cititorilor. de repede, cum e cazul seriei de suplimente de satirã ºi umor
În funcþie de criteriul tematic, suplimentele au fost ale publicaþiei Arca lui Noe din Alba-Iulia: Navem Service,
împãrþite în: de informaþie generalã ºi specializate (de diver- Poliþia dupã noi, Poliþia trage, Bandiþii etc.
tisment, politice, culturale, economic-financiare, sportive, În ceea ce priveºte criteriul oraºului de publicare, în cer-
ºtiinþifice etc.). Varietatea domeniilor îngreuneazã tipolo- cetarea efectuatã am identificat, pe lângã Bucureºti, alte 44
gizarea, dar, pe de altã parte, aceastã diversitate este un semn de oraºe, cele mai multe reºedinþe de judeþ. Presa scrisã ºi
al eterogenitãþii cererilor pieþei ºi al adaptãrii la nevoile pu- implicit suplimentele s-au dezvoltat în funcþie de mãrimea
blicului. oraºului ºi a nivelului de dezvoltare economico-socialã. În
Periodicitatea indicã adaptarea la gusturile publicului ºi funcþie de cererea pieþei, aria de difuzare a suplimentelor,
la ritmul de apariþie a publicaþiei-mamã. Pe de altã parte, care coincide cu aceea a publicaþiei-mamã, este naþionalã
periodicitatea unui supliment specializat depinde ºi de flux- (Gardianul weekend – Gardianul, Ziua supliment TV -
urile informaþionale din domeniul tratat. În cercetarea între- Ziua), regionalã (Jurnalul de Oltenia - Jurnalul Naþional,
prinsã am regãsit urmãtoarele perioade de apariþie: cotidian Evenimentul zilei – Bursa de est) sau localã (Memento –
(Jurnalul de Constanþa** - Jurnalul Naþional), sãptãmânal Timiºoara, Balneo – Jurnal de Cãlãraºi).
(Timpul liber - România liberã, Ziua sport - Ziua), lunar (22 Evoluþia suplimentelor depinde de gradul de dez-
literar – 22, Piaþa IT&C - Piaþa financiarã), bilunar, trimes- voltare a mass-media ºi de schimbãrile din societate, pe plan
trial, semestrial, periodicitate variabilã cu urmãtoarele sub- economic, politic, demografic. Creºterea numãrului de pub-
categorii: periodicitate necunoscutã, periodic, la douã luni, licaþii cotidiene, dar ºi a celor cu altfel de periodicitate a
de trei ori pe an, de ºase ori pe an, numãr unic. determinat ºi o dezvoltare notabilã în ceea ce priveºte supli-
O frecvenþã mai mare au suplimentele sãptãmânale, cele mentele. Dacã în 1990 existau 59 de suplimente pe piaþã, în
mai multe aparþinând unor cotidiane, cum sunt programele 1993 numãrul acestora este peste dublu (118). În anul 1995
TV sau suplimentele de week-end: Telegraf - Ghid TV – s-a înregistrat o scãdere, de la 134 la 110, multe dintre titluri
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

96
ieºind de pe piaþã, cum este cazul Orizonturi militare - Bistriþa Nãsãud, Covasna, Dolj, Giurgiu, Ialomiþa,

medianalize
Armata poporului, Lumea copiilor - Învãþãmânt preºcolar, Mehedinþi, Neamþ, Sãlaj cu câte un supliment, adicã 0,1%
Acþiunea - Porto-Franco etc. Pânã în 1999 se remarcã o din suma totalã.
creºtere, de la 124 de publicaþii în 1996 ºi pânã la 163 în ’99. În condiþiile în care se realizeazã o statisticã doar la nivel
Din punct de vedere cantitativ, recordul este atins în 2001, local, totalul titlurilor în România este de 216, dintre care
164 de suplimente, pentru ca în 2003, ultimul an în care s-a maxima este atinsã în judeþul Timiº (29 de titluri, 13,4% din
realizat statistica, sã scadã la 128. suplimentele locale) ºi minima în judeþele Bistriþa Nãsãud,
Mai jos ilustrãm graficele Evoluþia suplimentelor ºi, Covasna, Dolj, Giurgiu, Mehedinþi, Neamþ, Sãlaj (1 titlu,
comparativ, Evoluþia presei scrise, 1989 – 1999. 0,4% din producþia localã). Nu se regãsesc suplimente în
În ceea ce priveºte numãrul de suplimente în funcþie de judeþe precum Ilfov (preia eventualele suplimente din
oraºul de editare, dupã Bucureºti, unde se înregistreazã pe Capitalã) ºi Ialomiþa (un supliment este preluat din judeþul
toatã perioada un total de 301 suplimente, reprezentând Dâmboviþa: este vorba despre Et in Arcadia ego –
58,1% din total, urmeazã judeþele Timiº (29; 5,5%), Târgoviºtea, supliment ºtiinþific, 1998, periodicitate varia-
Constanþa (26; 5%) ºi Braºov (15; 2,8%). Restul judeþelor bilã). Alte judeþe care nu sunt reprezentate pe acest sector de
sunt, în ordinea numãrului de publicaþii tipãrite ºi distribuite presã sunt: Botoºani, Vaslui, Tulcea ºi Harghita (nu s-au
în zonã: Alba, Cluj, Mureº, Prahova, fiecare cu 12 supli- regãsit suplimente în limba românã). Lipsa suplimentelor
mente, ceea ce reprezintã 2,3% din totalul de 518, apoi din aceste zone este în corelaþie cu nivelul scãzut de trai cel
Galaþi ºi Iaºi, fiecare cu 11 publicaþii (2,1%), Brãila (7; puþin din aria Moldovei, un spor demografic crescut, dar cu
1,3%), Bihor, Hunedoara (6; 1,1%), Arad, Satu Mare, nivel de alfabetizare mai mic ºi o presã scrisã generalistã
Suceava, Vrancea (5; 0,9%), Argeº (4; 0,7%), Bacãu, Buzãu, slab reprezentatã.
Maramureº, Sibiu, Teleorman, Vâlcea (3; 0,5%), Caraº- Evoluþia indicatorului „rata anulã a noilor apariþii”
Severin, Cãlaraºi, Gorj, Dâmboviþa (2; 0,3%) ºi judeþele indicã dezvoltarea sectorului de presã al suplimentelor. Spre

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

97
medianalize exemplu, în anul 1990 peste 90% din totalul suplimentelor Tipul de supliment preponderent la nivel naþional, în
la nivel naþional erau noi apariþii, lucru explicabil din punc- toatã perioada analizatã, este o marcã atât a gusturilor publi-
tul de vedere al schimbãrii regimului în þarã ºi al liberalizãrii cului, dar ºi a preferinþelor editorilor pentru un anumit gen.
pieþei. Acest indicator scade pânã la aproape 60% în urmã- Cu cât costurile de producþie sunt mai mici ºi informaþia mai
torul an, iar evoluþia este descendentã în întreaga perioadã, uºor de ambalat, cu atât mai mult se opteazã pentru publi-
cu excepþia 1996-1997 ºi 2002-2003, când numãrul noilor carea acelui tip de supliment care nu necesitã un efort finan-
apariþii creºte uºor faþã de anii precedenþi. Aceste date sunt ciar deosebit. Conform statisticii efectuate, cele mai multe
un indiciu al maturizãrii ºi „aºezãrii” titlurilor pe piaþa suplimente sunt cele de divertisment (85 de titluri din totalul
media ºi al încercãrii editorilor de a rãspunde unor anumite de 518, adicã un procent de 16,4), urmate de cele culturale,
cereri din partea publicului. care includ ºi suplimentele literare, tip cu tradiþie în presa
Existã o perioadã a euforiei editoriale, ca ºi în cazul pre- româneascã (60, respectiv 11,5%) ºi de cele economico-
sei scrise generaliste, care a generat publicaþii ce rar au reu- financiare (51, respectiv 9,8%). Alte suplimente notabile din
ºit sã reziste pe piaþã. Este cazul, cel mai adesea, al supli- punct de vedere cantitativ sunt, în ordinea descrescãtoare a
mentelor cu periodicitate variabilã sau necunoscutã, a unor numãrului total de titluri, cele sportive (34; 6,5%), cele cu
editori nu foarte bine plasaþi pe piaþã ºi care nu se bucurã de caracter general (29; 5,6%), cele care trateazã subiecte
sprijinul sau prestigiul unui titlu istoric. Câteva exemple din sociale (27; 5,2%) ºi cele de tip magazin, un hibrid între
Bucureºti sunt: Evoluþia preþurilor internaþionale - Piaþa inter- suplimentele de divertisment, cele generale ºi cele ºtiinþifice
naþionalã (1990, periodicitate necunoscutã), Revanºa – Obiectiv (22; 4,2%).
(1990-1991, sãptãmânal) sau Curierul din construcþii - Numãrul oarecum scãzut de suplimente magazin com-
Realitatea româneascã (1991, periodicitate necunoscutã). parativ cu perioada destul de mare de 13 ani se explicã prin
Jurnalism ºi comunicare * Anul

98
distribuþia informaþiei în alte tipuri de suplimente, cum sunt Suplimentele reprezintã un aspect aparte al presei scrise,

medianalize
cele enumerate mai sus (de divertisment, generale etc.), dar o coordonatã care îºi justificã existenþa prin longevitatea
ºi prin apariþia de publicaþii de sine stãtãtoare de acest tip. strategiei de succes pe care o presupune ºi prin veniturile ºi
Creºterea semnificativã a suplimentelor economico- numãrul sporit de cititori pe care se presupune cã le aduce.
financiare se explicã atât prin nevoia de informare a publicu- O notã specificã a presei române post-comuniste este carac-
lui asupra unui sector din ce în ce mai bine conturat într-o terul compozit8, lucru ce se reflectã ºi în cazul eterogenitãþii
þarã democraticã în curs de dezvoltare. Diferite ramuri ale la nivelul suplimentelor. Evoluþia acestora a marcat atât o
economiei, cum este cazul domeniului finanþe-bãnci, devin stabilizare a pieþei, cât ºi o recurgere, a cât mai multor pu-
subiecte ce pot fi exploatate foarte bine ºi sunt cãutate de blicaþii, la astfel de strategii de vânzare. Campaniile
viitorii întreprinzãtori, cu atât mai mult cu cât aceastã diverselor ziare, cum a fost cazul Jurnalului Naþional,
explozie poate fi explicatã ca o cauzã a cenzurii comuniste. indicã, dacã nu o creºtere a publicaþiilor-anexe în urmãtorii
Mai jos ilustrãm distribuþia suplimentelor de diferite ani, cel puþin o stabilitate a celor deja existente, care au un
tipuri la nivel naþional, incluzând atât Bucureºtiul, cât ºi anumit prestigiu pe piaþã ºi, de ce nu, chiar o autonomizare
judeþele care au reprezentare pe acest sector: a celor mai multe dintre ele. Piaþa suplimentelor este
Primele douã locuri în topul suplimentelor locale sunt deschisã ºi mult mai stabilã decât cea a presei scrise gener-
reprezentate de publicaþiile de divertisment (41, adicã 18,9% aliste, deci evoluþia acestora este ascendentã.
din totalul apariþiilor la nivel local) ºi cele culturale (32;
14,8%), ca locul trei sã fie ocupat de cele sportive (20;
9,2%). Urmãtoarele sunt suplimentele generale (17; 7,8%), NOTE
cele de publicitate (13; 6,01%), cele erotice (11; 5,09%) ºi * Numele scris cu bold reprezintã „publicaþia-mamã”
suplimentele de programe tv (11; 5,09%). Pe ultimele locuri 1. Marian Petcu, “Tipologia presei româneºti”, Editura
se înregistreazã publicaþiile despre învãþãmânt ºi un supli- Institutul European, Iaºi, 2000, p. 17
ment de opinie, singurul de gen din toatã perioada analizatã, 2. Luminiþa Roºca, „Conceperea ºi elaborarea ziarului -
respectiv sãptãmânalul Astra, al cotidianului braºovean cu note de curs”, Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele
acelaºi nume, care însã dispare în acelaºi an de apariþie, Comunicãrii, Universitatea din Bucureºti, Bucureºti, 2004,
1990. O pondere foarte micã este deþinutã de suplimentele p. 40
imobiliare (2; 0,9%) ºi cele a profesiilor, lucru explicabil 3. Ibidem
având în vedere cã cea mai mare concentrare a acestor 4. Ibidem
domenii existã la nivelul Capitalei. * * La începutul cercetãrii, respectivele publicaþii au fost
Periodicitatea depinde atât de tipul publicaþiei, de rata de identificate drept suplimente ºi nu ediþii regionale, cum
actualizare a domeniului, dar ºi de periodicitatea publicaþiei- sunt în prezent.

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


mamã. Suplimentele sunt adesea titluri care apar ºi dispar, 5. Daniela Rovenþa Frumuºani apud Marian Petcu, op.cit.,
editate când existã bani, care nu au o periodicitate fixã, cel p. 12
puþin în ceea ce priveºte primele apariþii de dupã ’90, când 6. Mihai Coman, op.cit., p. 77
instabilitatea pieþei media îºi spune cuvântul cu atât mai 7. Daniela Rovenþa Frumuºani apud Marian Petcu, op.cit.,
mult pe aceastã arie. p. 12
O analizã naþionalã relevã abundenþa suplimentelor sãp- 8. Mihai Coman, op.cit., p. 68
tãmânale, 186 din totalul de titluri de 518, ceea ce reprezintã
un procent de aproape 36%. Urmeazã suplimentele lunare
(110, respectiv 21,2%) ºi, foarte aproape ca valoare, cele cu BIBLIOGRAFIE
periodicitate necunoscutã (96; 18,5%). Apoi sunt supli-
mentele cu periodicitate variabilã, un numãr îndeajuns de ASLANGUL, Madeleine (editor), 1991, Lexique des
însemnat, respectiv 43, 8,3% din total, urmate de cele termes de presse, Paris, Editions du centre de formation et
bilunare (22, 4,2%) ºi cele trimestriale (19, 3,6%) ºi anuale de perfectionnement des journalists
(18, 3,4%). Mai jos ilustrãm ierarhizarea suplimentelor în BERTRAND, Claude-Jean (coord.), 2001, O introducere
funcþie de periodicitate, la nivel naþional. în presa scrisã ºi vorbitã, Iaºi, Editura Polirom
În situaþia în care se iau în considerare doar suplimentele BOGART, Leo, 1991, Preserving the Press. How Daily
apãrute în þarã ºi sunt exceptate cele din Bucureºti, statistica Newspapers Mobilized to Keep Their Readers, New York,
va arãta în felul urmãtor: pe primul loc sunt publicaþiile sãp- Columbia University Press
tãmânale (76, reprezentând 35,1%), urmate de cele cu peri- COMAN, Mihai, 2003, Mass-media în România post-
odicitate necunoscutã (60; 27,7%) ºi de cele lunare (40; comunistã, Iaºi, Editura Polirom
18,5%). Locurile patru ºi cinci sunt ocupate de suplimentele GROSS, Peter, 1999, Colosul cu picioare de lut, Iaºi,
cu periodicitate variabilã (11; 5,09%), respectiv cele Editura Polirom
bilunare (7; 3,2%). Celelalte tipuri de periodicitate sunt GUÉRIN, Serge, 1991, La presse économique et
reprezentate de câteva publicaþii-anexe, numãrul lor fiind, în financiere, Paris, Editions du Centre de formation et de per-
cele mai multe cazuri, neglijabil. fectionnement de journalists
99
medianalize HANGIU, Ion, 1996, Dicþionarul presei literare RUNCAN, Miruna, 2002, A patra putere, legislaþie ºi
româneºti, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române eticã pentru jurnaliºti, Cluj-Napoca, Editura Dacia
MARINESCU, Paul (coord.), 1999, Managementul SHAVER, Mary Alice, 1995, Make the Sale! How to Sell
instituþiilor de presã din România, Iaºi, Editura Polirom Media With Marketing, Chicago, The Copy Workshop
MARSHALL, Gordon, 2003, Dicþionar de sociologie, ZAMFIR, Cãtãlin, VLÃSCEANU, Lazãr (coord.), 1993,
Bucureºti, Editura Univers enciclopedic Dicþionar de sociologie, Bucureºti, Editura Babel
MOUILLAUD, Maurice, TÉTU, Jean François, 2003,
Presa cotidianã, Bucureºti, Editura Tritonic
PAILLART, Isabelle (coord.), 2002, Spaþiul public ºi Publicaþii:
comunicarea, Iaºi, Editura Polirom
Biblioteca Naþionalã Românã (editor), 1992 - 2003,
PETCU, Marian, 2002, Istoria presei române. Antologie,
Bibliografia Naþionalã Românã. Publicaþii seriale,
Bucureºti, Editura Tritonic
Bucureºti, Editura Bibliotecii Naþionale Române
PETCU, Marian, 2000, Tipologia presei româneºti, Iaºi,
Editura Institutul European
RÃDUICÃ, Georgeta, RÃDUICÃ, Nicolin, 1995, Site-uri:
Dicþionarul presei româneºti, Bucureºti, Editura ªtiinþificã
ROªCA, Luminiþa, 2004, Conceperea ºi elaborarea http://www.bcub.ro, 20 septembrie 2005
ziarului - note de curs, Bucureºti, Facultatea de Jurnalism ºi http://www.bjc.ro, 21 septembrie 2005
ªtiinþele Comunicãrii, Universitatea din Bucureºti http://www.brat.ro, 25 februarie 2006
ROªCA, Luminiþa, 2000, Formarea identitãþii profe- http://www.jurnalul.ro, 14 martie 2006
sionale a jurnaliºtilor, Iaºi, Editura Polirom http://www.romanialibera.ro, 15 februarie 2006
ROªCA, Luminiþa, 2004, Producþia textului jurnalistic, http://www.unibuc.ro, 23 septembrie 2005
Iaºi, Editura Polirom http://www.ziare.com, 15 februarie 2006
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

100
Etnografie virtual\ –

medianalize
Studiu de caz: Forumul Desprecopii –
lista de discu]ii “Odiseea sarcinii
în 40 de s\pt\mâni”
Raluca B|RBULESCU, masterand\ FJSC, Universitatea din Bucure[ti

Repere teoretice virtuale. Cercetãtorului nu-i rãmîne decât sã contacteze


„personal” forumiºtii, în ideea recrutãrii lor ca participanþi la
În urmã cu nici zece ani, comunicarea online reprezenta studiu.
un subiect extrem de exotic pentru oricine, fie el simplu uti- Lucrarea de faþã se doreºte, în mare parte, o continuare a
lizator de calculator ori profesor emerit. România abia unui studiu început în urmã cu patru ani. În perioada
învãþa sã foloseascã e-mailul ºi chatul. Astãzi, în oraºe octombrie-noiembrie 2001 ºi martie 2002, am realizat opt
aproape cã nu mai existã gospodãrie care sã nu aibã un com- interviuri cu membrii a douã familii bucureºtene, în locuinþa
puter, iar mai mult de jumãtate dintre ele sunt conectate la acestora, în timpul vizionãrii ºtirilor de televiziune.
internet. Peste hotare, cercetãtorii din domeniul antropolo- Demersul meu s-a dorit a fi unul etnografic, iar ca metodã de
giei mass-media se aratã extrem de interesaþi de studierea cercetare am ales observaþia participativã. Sarcina mea, în
fenomenului comunicãrii online, în condiþiile în care acest calitate de observator, era sã intervin cît mai puþin, sã fiu
mijloc tehnic de a face schimb de opinii ºi informaþii a atentã la detalii, sã înþeleg faptul cã uitatul la televizor nu se
devenit ultracomod ºi foarte ieftin. rezumã la simplul contact vizual cu micul ecran, ci antre-
Navigând pe forumurile diferitelor cotidiane centrale ºi neazã un comportament interacþional complex, îmbinat cu
citind “impresiile” publicului despre articolele scrise, mi-a practice domestice ºi preocupãri individuale, deseori pãrþi
venit ideea de a realiza o etnografie online. Cum însã foru- ale unui ritual de consum. Cât despre subiecþii mei, aceºtia
mul ziarelor este un loc unde posteazã foarte mulþi utilizatori au fost liberi sã se comporte firesc, aºa cum obiºnuiau zilnic,
anonimi, unii dintre ei doar de dragul de a posta ºi de a sã se uite la televizor, la ºtiri ºi sã la comenteze liber, sã
intra în conflicte de idei ºi de limbaj cu ceilalþi forumiºti, mãnânce în acelaºi timp, sã fumeze, sã râdã sau sã se
iar structura forumul nu îþi dã posibilitatea sã trimiþi enerveze, fãcând abstracþie de reportofonul de pe masã.
mesaje private utilizatorilor, rãmânea sã identific un alt Concluziile la care am ajuns, deºi se sprijineau de diferite
teren virtual, cu reguli clare de utilizare, organizat aidoma teorii ale receptãrii (cum ar fi teoria “uses and gratifications”
unei comunitãþi. – cea care a furnizat modelul telespectatorului activ, care

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Un asemenea demers conþine, în sine, o dublã provocare. dezvoltã o varietate de rãspunsuri faþã de mesajele pro-
Odatã, pentru cã ne aflãm pe un „teren” nou, cel al „culturii duselor mediatice, sau teoria lui Stuart Hall asupra existenþei
digitale”, al „culturii Internetului”, o cultura globalã, a trei categorii de lecturã a semnificaþiilor produselor cultur-
aspaþialã – rezultat direct al dezvoltãrii tehnologiei, care per- ale – lectura “preferenþialã”, “negociatã” sau “în cod opus”),
mite, printre altele, comunicarea în timp real, depãºind toate m-au surprins într-un mod foarte plãcut: departe de a fi
graniþele fizice sau culturale. În al doilea rînd, pentru cã pasivi în faþa spectacolului oferit de mass-media, oamenii
metodele de cercetare tradiþionale utilizate în analiza recep- oferã ei înºiºi un spectacol, prin jocuri de rol, lecturi negoci-
tãrii - mare parte dintre ele bazate pe demersul etnografic - ate ale ºtirilor ºi ritualuri de consum.
trebuie mulate, adaptate contextului „virtual”. Totuºi, chiar Plecând de la aceeaºi idee - cã publicul este unul activ,
dacã cercetãtorul nu mai intrã în contact fizic direct cu care negociazã semnificaþiile propuse de produsele cultur-
subiecþii studiului, chiar dacã nu mai are ocazia sã se ale, mi-a propus sã reiau studiul analizei receptãrii, orientân-
deplaseze în mediul natural al subiecþilor, pentru a studia du-mi interesul, de data aceasta, cãtre forumul Desprecopii.
practicile casnice ºi sociale zilnice ale indivizilor, scopul Terenul, de data aceasta, nu mai este unul fizic, ci unul vir-
demersului rãmâne acealaºi, ca ºi în cazul etnografiei recep- tual. Douã atribute esenþiale, ale demersului etnografic cla-
tãrii: „studiul proceselor de interacþiune socialã”, observate sic, lipsesc de aici: deplasarea în habitatul natural al
în cadrul grupului, al comunitãþii online în cazul de faþã, subiecþilor ºi observarea directã a comportamentelor acesto-
„prin care indivizii preiau, dezbat ºi construiesc semnifica- ra. Cu toate acestea, studiile recente asupra comunicãrii prin
þiile propuse de mesajele industriilor culturale” (M. Coman, Internet, care au folosit drept metodã de cercetare ceea ce am
1999, pag. 128). putea numi observaþie participativã online, i-au provocat pe
Prima sarcina ce îi revine cercetatorului într-un aseme- adepþii teoriilor postmoderne deconstructiviste, care dau
nea caz este identificarea celui mai bun teren pentru „obser- vina pe tehnologia comunicaþionalã pentru alienarea fiinþei
vaþie”: un teren care sa fie în acelaºi timp accesibil ºi ofer- umane, sã-ºi reconsidere principiile. În acest sens, Anita
tant. Un teren virtual care sã permitã partenerilor de dialog Hammer (in M. Coman, Erik W. Rothembulher, Sage, 2005)
sã schimbe mesaje între ei, sã împãrtãºeascã opinii, sã lege susþine cã noþiunii postmoderne de „eu descentrat” (de-cen-
prietenii, sã schimbe fotografii, adrese de e-mail, numere de tred) din cauza evoluþiei tenhologiei în domeniul compu-
telefon, cu alte cuvinte sã depãseasca bariera anonimatului. terelor, îi lipseºte contextul istoric ºi comparativ. Hammer îºi
Un excelent materialul brut de cercetare îl reprezintã foru- argumentezã spusele, plecând de la observaþiile desprinse
murile specializate pe o anumitã temã de discuþie, dezbãtutã dintr-un studiu propriu asupra „culturii digitale”. Între 1998
îndelung de cãtre membrii. De obicei, aceste forumururi per- ºi 2001, cercetãtoarea s-a angajat într-o muncã de teren con-
mit ºi trimiterea de mesaje private între membrii comunitãþii dusã într-un „spaþiu nelocalizabibil ºi neidentifcat”, cel al
101
medianalize „cyborg”-ilor. În cei patru ani de cercetare, a venit în contact faþã de ceilalþi. Aici intervine procesul de selecþie, aºa cum
cu „diferite forme de exprimare ºi reprezentare a sinelui”, recunoaºte aida_o: Prieteniile nu se leaga usor, trebuie ca
cultura digitalã fiind definitã aici pur ºi simplu ca o întâlnire persoanele celelalte sa aiba – cit de cit – o mentalitate
între oameni, produsã prin intermediul tehnologiei com- apropiata cu a mea. De asta imi dau seama dupa ce citesc o
puterului”. Hammer ºi-a propus sã studieze cadrele ºi mo- perioada buna postarile respectivelor persoane.
durile de comunicare care au loc simultan, între indivizii O precizare importantã pe care mã simt datoare sã o fac
aflaþi în interacþiune prin intermendiul computerului, în spe- este aceea cã, în cazul forumului, nu mai avem de-a face cu
cial în acele medii cunoscute sub numele de MOO (domenii o comunicare în timp real, aºa cum se întâmplã pe chat.
multi-user, obiect orientat), un fel de camere de chat. Una Postãrile pot fi extrem de elaborate, de tipul unor fragmente
dintre observaþiiile principale desprinse din acest proiect de de jurnal redactate într-un stil literar sau pot reprezenta sim-
cercetare este aceea cã omul simte nevoia de ritual ºi de joc, ple rapoarte de genul „ ce am mai fãcut astãzi”. Tipul aces-
lucruri care au fost excluse din viaþa cotidianã ºi care pur ºi ta de interacþiune întârziatã nu este cu nimic mai puþin rele-
simplu ºi-au gãsit un alt mod de exprimare prin intermediul vant decît o interacþine faþã în faþã, sã spunem. Este fascinant
tehnologiei computerului.” La o concluzie asemãnãtoarea a cum aleg membrii forumului sã-ºi transforme emoþiile,
ajuns ºi Brenda Dannet (in M. Coman, Erik W. opiniile, urãrile cu ocazia zilelor de naºtere în caractere
Rothembulher, Sage, 2005), care a studiat comunicarea on- uriaºe, îngroºate ºi smiley faces care bat la tobe, fac galerie
line de pe canalul mIRC_rainbow. Conceptele antropolog- sarbãtoritului, îi oferã flori sau ciocnesc o halbã de bere.
ice clasice de joc, mit ºi ritual s-au dovedit de mare ajutor în
ilustrarea acestui fenomen. De-a lungul a ºase ani de obser- Desprecopii, un site care “creeazã dependenþã”
vaþie participativã, Dannet a realizat o bazã de date compusã
din aproximativ 6000 de imagini capturate online, de pe Despre site-ul Desprecopii.com am aflat de la o prietenã,
chat. Imaginile colorate ºi strãlucitoare care invadau canalul care-ºi dorea foarte mult sã rãmânã însãrcinatã ºi cãuta
mIRC_rainbow erau obþinute din simboluri tipografice, cu informaþii despre tratamentul infertilitãþii precum ºi despre
ajutorul tastaturii ºi utilizate de participanþii online pe post doctorii la care putea apela cu încredere. Interesatã oarecum
de felicitãri, pe care ºi le trimiteau unii altora. Pe lângã aces- de subiect, m-am înregistrat ca utilizator în iarna lui
te imagini, cercetãtoarea a încorporat fragmente din 36 de 2004/2005 – mai precis pe 21 ianuarie, fãrã sã simt atunci
e-mailuri ºi interviuri semistructurate, purtate cu operatorii nevoia de a posta vreun mesaj. Abia un an mai târziu, când
canalului. Referitor la demersul lui Dannet, Mihai Coman ºi aºteptam sã devin mamicã, site-ul mi-a trezit cu adevãrat
Erik W. Rothembulher scriau, în deschiderea volumului interesul. Aveam o motivaþie în plus sã întreprind un studiu
„Meida Anthopology”: „Observaþia participativã ºi intervi- de comunicare ºi un atu, pentru a intra “în vorba” mai uºor
urile realizate de Danet ar putea fi considerate drept o etno- cu ceilalþi membri.
grafie online, focalizatã pe o lume simbolicã existentã în În dimineaþa zilei de 14 martie 2006, la ora 2:49, mã
imaginile, textele ºi serviciile interactive furnizate de hotãrãsc sã intru pe forumul Desprecopii. Pe pagina princi-
serverul de Internet.” (M. Coman, Erik W. Rothembulher, palã a site-ului sunt atenþioantã cã acesta “creeazã depen-
Sage, 2005) denþã”. Am zâmbit, aºa o fi? (Ulterior, dupã ce m-am inte-
Urmând modelul etnografiei online, putem studia ati- grat în comunitate, celelalte membre au recunoscut depen-
tudinea pe care o afiºeazã forumiºtii vizavi de un mesajele denþa ca un dezavantaj – vezi anexa 1, rãspuns ciuf). Timp
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

postate de ceilalþi membrii ai omuinitãºii virtuale, lectura pe de trei ore ºi jumãtate, am “rãtãcit” pe site, încercând sã mã
care o aplicã „postãrilor” – criticã sau pasivã, jocurile de rol dumiresc cum funcþioneazã forumul. Împãrþit pe ºapte secþi-
pe care le realizeazã - jocuri de rol ce pot fi denunþate de uni (Acþiuni urgente, Desprecopii.com: liste de discuþii,
nickmane-urile cu care intrã pe forum - ºi nu în ultimul rînd, Anchete ºi evenimente, Generaþia “Desprecopii.com”/Teme
sã identific existenþa unor ritualuri de consum online, uti- specializate, Sertarul albastru, Zona problemelor&sugesti-
lizând drept metode de cercetare observaþia ºi chestionarul. ilor pentru DC, Maculatura), fiecare secþiune conþinând de la
Metoda clasicã a observaþiei – consideratã de mulþi cercetã- una pânã la unsprezece liste de discuþii iar fiecare lista, de la
tori din domeniul ºtiinþelor comunicãrii ºi socio-umane drept câteva zeci la câteva mii de subiecte, forumul îmi pare la
„cea mai purã formã de cercetare calitativã, pentru cã apare prima vedere îngrozitor de complicat. În josul pagini, citesc
în localizãri naturale ºi îi cere cercetãtorului sã facã ºi sã uluitã ultima statisticã: aproape 30.000 de membrii navi-
înþeleagã lucrurile aºa cum le face participantul la cercetare” gheazã pe acest site!!! Un oraº în toatã regula, gândesc.
(V. Marinescu, Niculescu, 2005, apud M. Singletary, La ora 3:21 a.m., aleg secþiunea Generaþia
Longman Ltd.,1994) – nu mãsoarã ºi nu cuantificã “Desprecopii.com” ºi intru pe lista de discuþii Cabinetul psi:
fenomene ºi procese studiate, ci „le descrie ºi, mai ales, le consultaþii de psihologie. Lecturez pe diagonalã mesajele
interpreteazã” (V. Marinescu, Niculescu, 2005, apud R. postate de mebrii. Îmi sar în ochi elementele de identificare,
Wimmer, J. R. Domminique, Wadsworth Pbl. Comp. 1987). din stînga fiecãrui mesaj: numele utilizatorului, urmat de
Pe de altã parte, chestionarul aplicat individual membrilor statut – asociat cu un anumit numãr de steluþe roºii sau gal-
forumului poate oferi date preþioase despre atitudinea bene (de exemplu, cinci steluþe galbene pentru membru de
fiecãrui individ în parte vizavi de comunicarea online ºi bazã), sex – configurat prin semnul lui Venus, þarã, oraº de
interlocutorii virtuali. Unele chestionare aplicate relevã provenienþã ºi numãr de mesaje postate. A doua remarcã:
chiar o atitudine diferitã celei adopate pe forum, ºi asta pen- fiecare utilizator foloseºte “emoticom-uri” colorate – cook-
tru cã: niciodata nu poti stii cu exactitate cine cu adevarat ies, “pentru folosirea optimã a forumului”, dupã cum pre-
tasteaza de la celalalt capat al firului; informatiile perso- cizeazã administratorul - ºi posteazã tot felul de linkuri cãtre
nale pot deveni publice (rãspuns noe) ori informatia pe care albume foto sau diferite pagini web.
o afli poate fi eronata (rãspuns pispirica), sau unii forumisti La 3:37 a.m., aleg o altã listã de discuþii, intitulatã
sunt prea acizi, si ajungi sa regreti ca ai intrat pe forumul “Odiseea sarcinii în 40 de sãptãmâni”. Sub titlul subliniat,
respectiv. (rãspuns aida_0). Sunt motive pentru care mulþi citesc urmãtoarea precizare: “Forumul cu burtici ºi gene-
membrii ai comunitãþii virtuale ajung sã-ºi construiascã o raþii de mãmici. Suport, cãldurã, prietenie ºi atitudine”.
anumitã imagine sau sã adopte un anumit rol. Nu e vorba de Sunã încurajator, aºa cã dau click pe “vreau sã devin mem-
nick-ul cu care se logheazã fiecare pe forum, ci de anumite bru”, având în vedere cã nu mai þin minte cu ce nume de uti-
102 rezerve pe care membrii comunitãþii virtuale le resimt unii lizator m-am logat prima datã, în 2005. Timp de douãzeci ºi
cinci de minute, întâmpin tot felul de probleme tehnice, Abia sâmbãtã, 15 aprilie , la 4:42 a.m., apuc sã citesc

medianalize
peste care aº fi trecu cu siguranþã mult mai uºor dacã aº fi cele peste 30 de mesaje postate de la ultima mea prezenþã pe
ºtiu cum se foloseºte un forum. Dificultãþile terenului, îmi forum. Surprizã! La pagina 2 a capitolului, mihaser din
spun. Mã aflu într-un loc necunoscut ºi habar n-am ce sã fac. Timiºoara (membru începãtor) e prima care îmi ureazã bun
Cum nu am cui sã cer sfatul la 4 dimineaþa, nu-mi rãmâne venit ºi naºtere uºoarã. MP din Bucureºti (membru începã-
decât sã urmãresc indicaþiile calculatorului. Într-un final, tor) îmi scrie: „Vei fi împreunã cu noi de la bun început,
intru pe “Odisee”. Subiecte, gârlã! Numãr vreo cinci- când vom trece la Scutece. Gaºca te salutã!”Andreea
sprezece, de genul “Mãmici de martie-aprilie 2006”, Georgiana, membru junior din Bucureºti, îmi scrie „bine ai
“Mãmici de mai-iunie 2006”, “Cât de tare vã loveºte bebe”, venit în gaºcã”, chiar dacã ai fãcut-o … pe ultima sutã de
sau “Cursuri prenatale”. Îmi ia vreo 20 de minute sã mã uit metri”. Primesc ºi încurajãri, de tipul „la Giuleºti e Ok,
pe vreo cincizeci de poze cu burtici, pisici, cãþei ºi mãmici bafta!” La pagina 5, mariana_1976 din Suedia, membru
în diferite ipostaze. Târziu, la 5 ºi un sfert dimineaþa, ruptã începãtor ºi ea, îmi ureazã la rândul sãu „Bine ai venit la noi
de somn, postez primul meu mesaj, de bun gãsit ºi mã decid în Odisee!” Este cazul sã fiu recunoscãtoare membrelor
sã aºtept cuminte sã fiu bãgatã în seamã. comuntãþii pentru primirea cãlduroasã. Sunt o strãinã pentru
O lunã mai târziu, mai exact în dupã-amiaza zilei de 13 celelalte, dar ele se aratã dispuse sã mã primeascã în „gaºca
aprilie, intram pe “Odisee” cu o parolã nouã (pe cea veche o lor”, fãrã sã mã descoasã cu vreo întrebare. Primul pas cãtre
uitasem, evident). La 4:59 p.m., la subiectul Mãmici de mar- câºtigarea încrederii viitorilor mei interlocutori a fost fãcut.
tie-aprilie 2006, postam urmãtorul mesaj: Odatã acceptatã, comunicarea devine cu mult mai uºoarã, la
“Buna fetelor, 3:42 p.m. postez a ldoilea mesaj: „In sfarsit, imi merge si
Sunt noua pe forum si as vrea sa ma alatur si eu mie netu’! Am crezut ca turbez doua zile fara el. Fetelor,
viitoarelor mamici din lista lui Zuzilici (n.a. este vorba multumesc mult pentru primirea calduroasa si pentru incura-
despre lista mãmicilor ºi a gravidelor care au postat la acest jari. (…) Pupici, Mara.” aida_o ºi ciuf (membru de bazã,
subiect, precum ºi a bebeilor nãscuþi sau care urmau sã se USA) îmi spun ºi ele „bine ai venit printre noi”.
nascã; iniþial sarcina de a actualiza lista ºi-o asumase
Zuzilici, dupã care ºtafeta a fost preluatã de mariana_1976) „Bad people suck!”
. Am 25 de ani (foarte curand, mai exact pe 28 aprilie, o sa Parcurgând “lista mãmicilor de martie-aprilie 2006”, care
implinesc 26) sunt insarcinata in 38 de saptamani si astept sa conþinea pe atunci nici mai mult nici mai puþin de 50 de nume,
nasc un baietzel in jurul datei de 27 aprilie. Am mari emotii, descopãr la sfârºit trei rînduri cu caractere negre, bolduite.
mai ales ca sunt la prima sarcina. Ma gandeam ca mi-ar Restul caracterelor din lista erau albastre, nebolduite, cu
prinde bine niste sfaturi avizate. O sa nasc in Bucuresti, la excepþia numelor mãmicilor ºi al bebeluºilor nãscuþi sau aº-
maternitatea Giulesti, cu doctoritza Adriana Coroama. Poate teptaþi sã se nascã. Datele de naºtere ale bebeluºilor ºi locul
unele dintre voi i-au fost paciente. naºterii erau trecute cu verde, iar data probabilã a naºterii, cu
galben. Comunitatea online Desprecopii celebreazã deopo-
Toate cele bune,
trivã toate cele trei ritualuri de trecere: naºtere, cununie,
Mara”
moarte. Albumele membrelor de pe forum conþin, pe lângã
Ton aproape protocolar ºi o oarecare îndoialã în poze din diferite perioade ale sarcinii ºi din sala de naºteri,
suflet. ªtiam cã una dintre principale probleme pe care þi le cadre surpinse la nunþi ºi botezuri. “Fetele” sunt foarte atente

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


ridicã un teren necunoscut este câºtigarea încrederii inter- ºi nu uitã sã se felicite între ele cu ocazia zilelor de naºtere.
locutorului. Ori în acest caz, interlocutorul este virtual, “nu Am fost martorã, la acelaºi capitol 61 din Odisee, la du-
poti sti cu cine stai de vorba”, cum scria mihaser (vezi anexa rerea unei mame care ºi-a pierdut fetiþa nou-nãscutã. Am
1, rãspuns mihaser). Nu-l poþi privi în ochi, nici pe numele fost matorã la solidaritatea de care au dat dovadã mebrele
adevãrat nu-i poþi spune. Poþi doar sã te ghidezi dupã tonul forumului, la aflarea veºtii. Pe Odisee, am întîlnit femei
mesajelor. Dacã e volubil, e posibil sã îþi rãspundã ºi sã care-ºi poartã de grija una alteia (în lucrarea de faþã, voi reda
accepte sã participe la un studiu despre comunicarea online. mesajele postate doar de cele 11 “mãmici” care ºi-au dat
Partea cea mai ciudatã, în ceea ce mã priveºte, a fost scepti- acordul sã participe la cercetarea de faþã. Acordul a venit în
cismul cu care am pornit în aceastã cãlãtorie virtualã. urma unui Privat Message. Mai mult, 10 dintre membre au
Terenurile fizice sunt mult mai uºor de descifrat, oamenii au, acceptat sã-mi rãspuncã la un chestionar trimis via mail ºi
pe lângã un nume sau poreclã, ºi un chip. Terenurile virtuale disponibil în anexã; am decis sã pãstez nick-urile celorlalte
au marele avantaj cã nu cunoºte limite spaþiale, dar ºi mãmici, atunci când sunt invocate în mesajele participan-
marele dezavantaj cã îþi dã nesiguranþã: eºti pretutindeni ºi telor la cercetare, având în vedere cã primele se aflã oricum
nicãieri. sub protecþia anonimatului):

Regulile jocului. Integrarea în comunitate , Canada, , 1510 Mesaje


bad people suck!
Vineri, 14 aprilie, 3:00 p.m. Intru pe forum. Dupã Trimise - 16/04/2006 : 02:21:10
mesajul postat de mine cu o zi înainte, am gãsit peste 30 de Fetelor, nu avem nici acum vesti de la Ileana Marius?
mesaje noi, adicã douã pagini de lecturat: mãmici care cer Doamne-ajuta sa fie ok, eu tot intru cu speranta ca aflu
sfaturi, cum sã-ºi scape copilul de sughiþ, mãmici care dau ceva...
sfaturi, mãmici care povestesc tot despre bebeluºii lor. Se
vorbeºte la per tu, se rãsfoiesc albume întregi de fotografii, Au urmat încã douã postãri din partea altor membre, la
se dau ºi se primesc laude, se trimit felitari, pupici ºi flori fel de îngrijorate de soarta colegei de forum. Treisprezece
virtuale din SUA pânã în Suedia ºi din România pânã în ore mai târziu, vestea despre moartea fetiþei picã ca un trãs-
Japonia. Învãþ primele reguli. Cum se umplu 10 pagini cu net. O avalanºã de mesaje de sprijin, sincere, personalizate
mesaje, se deschide un capitol nou. De postarea linkului cu emoticom-uri expresive. Redau câteva:
cãtre noul capitol s-au ocupat, pe rând Tina_Welsh (Marea
Britanie), apoi aida_o (Canada) si într-un fianl mari- ,Romania, , 276 Mesaje
ana_1976 (Suedia). La acea datã, “Odiseea” ajunsese la membru junior
capitolul 61. Trimise - 16/04/2006 : 15:49:03 103
medianalize Ileana Marius, nu-mi vine sa cred ca eu ma plangeam KIM & printesa ALICIA
ieri pentru un mic accident si tu....., parca nu-mi vine sa
cred si nici nu stiu ce as putea sa iti spun pentru ca in
momentele astea cuvintele nu isi au rostul...sper ca poti fi , Romania, , 145 Mesaje
puternica si ca ai incredere ca puiuta ta te priveste de membru incepator
acolo de sus si stie ca o sa fie bine......te pup si sa stii ca ne Trimise - 16/04/2006 : 21:18:50
rugam pentru tine si pentru micuta ta... Ileana Marius sincere condoleante! Nici nu stiu ce sa
Noe si mai scriu...cuvintele sunt de prisos. Suntem alaturi de tine
si iti intelegem durerea atat cat putem. Imi pare tare rau de
, Sweden, 139 Mesaje ingerasul tau, ca si de celelalte 2 fetite ce sunt acum prin-
membru incepator tre ingeri!
Trimise - 16/04/2006 : 16:40:53 Mihaela, mami de Cristian
Ileana_marius,nu pot sa exprim ce am simtit citind http://pg.photos.yahoo.com/ph/mihaser/my_photos
rindurile tale.Chiar astazi,cu citeva ore in urma,ii spuneam
lui Ile77 ca sunt f.ingrijorata de ce se intimpla cu voi , Romania, , 157 Mesaje
acolo... membru incepator
Sa aveti incredere in Dumnezeu(desi in aceste momente s- Trimise - 17/04/2006 : 12:46:53
ar putea sa para imposibil si chiar absurd)si veti primi pu- Ileana,imi pare nespus de rau si sunt alaturi de tine!
terea de care aveti nevoie in clipele astea nespus de grele Stiu ca e greu,daca nu imposibil de uitat.Stiu ca e greu de
si in viitor. mers mai departe cu seninatatea si increderea pe care o
aveai inainte...Totusi,ajutata de sotul tau,sprijinita moral
Mariana de grupul nostru inimos,iti doresc sa poti sa treci peste si
sa privesti cu macar un gram de optimism spre viitor.Data
, Canada, , 1510 Mesaje viitoare va fi cu siguranta bine! Pentru ca esti un om
bad people suck! bun,pentru ca nimeni nu merita sa treaca prin asa ceva de
Trimise - 16/04/2006 : 19:02:53 doua ori si,mai ales,pentru ca Dumnezeu e mare si bun si
...Ileana Marius nu ne lasa la greu.
M-am temut pentru tine si bebe, inca de cind ti-am citit Te imbratisez in numele meu si al familiei mele-sotul meu a
mesajul in care spuneai ca te-ai trezit intr-o balta de fost foarte trist cand i-am spus ca s-a intamplat a treia
singe... Am tot sperat ca vom afla vesti bune, pina la urma. oara.
Nu am ce sa mai adaug, sincer iti simt durerea (dar sigur e Toate suntem cu tine.Ramai pe aici printre noi asa cum a
a mia parte din ce simti tu) si... e greu. Ma rog pentru ramas si Laura Ioana!
sufletelul micutei tale, dar si pentru tine si familia ta, sa Monica si cei doi pitici,Vlad si Matei.
aveti puterea si increderea de a mai incerca.
Iti multumesc ca ai avut taria de a ne incuraja pe noi, cele
, Romania, , 157 Mesaje
care urmeaza sa nastem... membru incepator
Daca vreodata simti nevoia sa vorbesti cu cineva, iti stau Trimise - 17/04/2006 : 12:48:58 Fetelor care urmeaza sa
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

la dispozitie. nasca le doresc nasteri dintre cele mai usoare si bebelusi


Multumesc pentru incurajari si celorlalte fete... sanatosi! Si mai ales CURAJ!
39 fix Monica si cei doi pitici,Vlad si Matei.

, Germany, , 887 Mesaje


membru matur , Romania, , 315 Mesaje
Trimise - 16/04/2006 : 20:20:32 membru junior
ileana marius... nici nu stiu ce sa mai spun, e o durere Trimise - 17/04/2006 : 17:02:44
atita de mare ca nici nu stiu cum as putea sa ma exprim!!! Ileana, am incercat sa alung presimtirile cele
negre,caci au existat... .Cuvintele sunt de prisos. Linisteste-
va imbratisez pe toti trei inclusiv pe mama ta, care venise te,aduna-te,incearca sa gandesti pozitiv si va fi bine!Un
sa va ajute... (sper ca mi-am amintit bine). ai grija de tine, bebe minunat va veni la voi...si la Laura altul...si la
ramai optimista asa cum te-am simtit!!! Anairda altul.
& Oana ANDREEA GEORGIANA,mamica de Thea Antonia... fru-
musica
, Canada, , 740 Mesaje http://community.webshots.com/user/andreeageorgiana
membru matur
Trimise - 16/04/2006 : 21:10:30 Dovezile de prietenie ºi solidaritate au continuat ºi la
Ileana marius, imi pare f rau ca a trebuit sa ti se intam- capitolul 62:
ple asa ceva, si ma tot intreb DE CE... Inainte de a incerca , USA, , 1524 Mesaje
sa uiti si sa mergi mai departe cu optimism, sa stii ca face membru de baza
bine sa vorbesti despre asta, sa incerci sa intelegi si sa Trimise - 17/04/2006 : 22:23:49
accepti, iar D-zeu iti va da putere si incredere, noi suntem Ileana, condoleante si iti doresc ca bunul Dzeu sa te
aici pt tine. ajute cu un bb sanatos cat de curand. Nu am cuvinte sa-mi
Printesa mea a inaugurat ieri “mercedesul” ia uitati-va ce exprim durerea. Dar sunt alaturi de tine si vreau sa-ti mul-
mandru impinge tati la el, iar mami ce bine s-a refacut tumesc ca ne-ai dat detalii referitor la ce s-a intamplat.
(dati click pe poze, la Alicia, bineinteles). Sa fiu sincera la sarcina asta am fost numai cu moralul la
Curaj si pumnii stransi fetelor care nasc zilele urma- pamant. E a treia fetita din grupa noastra care s-a ridicat
toare!!! la ingerasi. Parca ar fi un blestem. De cand sunt pe foru-
Aida, asteptam bebelina de iepurasul orthodox? mul asta nu mi s-a intamplat sa citesc atatea cazuri ca in
104 grupa noastra. Si toate cazuri ffff rare.
Doublemom, la multi ani pentru cele doua lunite implinite comunitatea online funcþioneazã aidoma unei instituþii

medianalize
ale gogosicilor tale. Sa fie sanatoase si frumoase. mass-media: ea reprezintã un mijloc pe care indivizii îl
Eu mai am 3 zile pana la due date si nimica. Fac treaba in folosesc pentru a intra în legãturã unii cu alþii sau pentru a se
casa si nu tu contractie. Nimic. Si ma simt ca un fulgusor. detaºa unii de alþii (W. J. Severin, J. E. Tankard jr., Polirom,
Miercuri am control la medic si sa vedem ce mi-o zice 2004, pag. 310) ºi, mai ales, pentru a-ºi satisface anumite
daca vrea sa-mi induca nasterea. Cert e ca nu vreau sa nevoi. Fiecare din cele 10 persoane care au rãspuns la ches-
astept prea mult. tionarul ataºat cercetãrii de faþã au precizat un motiv foarte
M-as bucura daca as naste in saptamana asta, a luminata. bine întemeiat pentru care au ales sã intre pe forum, motiv
Zuzilici, tu ce faci? Ce produci? BB cand? asociat unei anumite necesitãþi: cognitive – acumulararea de
Aida? informaþii, de cunoºtinþe ºi înþelegere (aida_o: “cautam
Tzuc gasca informatii pentru sora mea, care tocmai nascuse”; Kim:
Ciuf (39+4) si Luca (11.11.2003) “Probleme de sanatate (fibrom uterin/ chist, infertilitate tem-
http://community.webshots.com/user/ciufuletz porara) . Am facut o cautare pe internet si am dat de forum,
http://community.webshots.com/user/ciufa am gasit raspunsuri la multe intrebari”; mariana_1976: “M-
a interesat sa pot comunica in limba materna si sa citesc
, Sweden, 144 Mesaje informatii cit mai variate despre Romania si romanii din
membru incepator strainatate deoarece locuiesc permanent in afara tarii”;
Trimise - 18/04/2006 : 12:38:20 mihaser: “Aveam timp liber si doream sa invat cat mai multe
Laura_Ioana,imi pare asa de bine ca ai ramas printre despre sarcina si bebelusi”; Noe: “Dorinta de a afla mai
noi pe forum si ca ai gasit puterea sa ne scrii in continuare. multe informatii despre sarcina, nastere si copii“; Pispirica:
Dumnezeu care v-a dat deja curajul si increderea o sa va “. Cautam informatii despre spitalele din Bucuresti, mai
ajute sa deveniti parinti in viitorul apropiat. exact despre maternitati.“); afective ( Andreea Georgiana:
Si eu am avut cezariana la ultimul bebe si am intrebat-o pe “faptul ca eram insarcinata pt. prima oara si aici am avut
doctorita cit e de periculos daca se intimpla vreun “acci- ocazia sa cunosc multe femei in aceeasi situatie cu a mea,sa
dent” inainte de cele 6 luni “dupa” recomandate aici in discut despre problemele, starile, framantarile mele si sa
Suedia.(eu folosesc si am folosit de 9 ani numai metode realizez ca nu doar mie...mi se intampla diverse. Sarcina a
contraceptive naturale). trecut astfel mai repede si mai usor”; MP: “Atmosfera calda
Raspunsul a fost ca nu ar fi problema, dar ca as avea sanse de acolo si nevoia de comunicare”); necesitãþi de eliberare
mai mari sa fac cezariana nr.2 in loc de nastere normala a tensiunilor (Catrinel_17: “Mi-a placut atmosfera, mi-a
dupa cezariana... placut ca e viu, mi-au placut topicele abordate si ca erau
Scuza-ma ca te intreb, dar au depistat cumva motivul provocatoare”); necesitãþi sociale ºi personale integrative
sarcinilor tale oprite in evolutie? Aici se asteapta doar 6 (ciuf: “- Mi-a placut cum se infiripa relatia de prietenie intre
luni dupa sarcini oprite in evolutie si se da tratament in membri. - Sa invat cat mai multe si sa ajut la nevoie cu
functie de caz. sfaturi”).
Daca vei mai trece pe la aspirante, probabil ne vom intilni Dacã majoritatea persoanelor interviavate au precizat, în
si acolo fiindca eu ma gindesc sa astept cam max.1 an de privat, cã intrã pe forum pentru a-ºi satisface nevoia de
la cezariana. informaþie, mesaje postate dovedesc în primul rând dorinþa

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Ileana_Marius, in ciuda tuturor celor intimplate, esti o de a socializa ºi de a experimenta trãiri diverse alãturi de
fiinta foarte puternica si asta o dovedeste ca ai revenit persoane strãine, dar care se simt împreunã “ca într-o fami-
printre noi cu al doilea mesaj. lie” (vezi rãspuns ciuf). În ultimul capitol din Odisee (68),
Am impresia ca te inteleg foarte bine cind spui ca esti cand si cea de-a 73-a “gravidutza” de pe lista nãscuse, mai
f.suparata pe sistemul de asigurari medicale din multe forumiste s-au lãsat cuprinse de nostalgie. Momenetul
Norvegia.Aici in Suedia si in celelate tari scandinave despãrþirii virtuale de “Odisee” este asociat de unele mãmici
povestea cu asigurarile este cam la fel. cu despãrþirea de “burticã”, de perioada sarcinii,cînd femeia
Ma simt foarte vinovata fiindca nu ti-am scris de la inceput se simte de regulã cea mai împlinitã. Expresia: “mi s-a
ca nici eu n-am avut mare incredere in moasele si doctorii fãcut dor de burticã” spune totul:
lor generalisti, in ciuda statisticilor extraordinar de bune.
De aceea m-am dus gratuit la moasa o data pe luna, dar si , Romania, , 209 Mesaje
la particular unde trebuia sa platesc in jur de 80 de euro la membru incepator
fiecare vizita. In plus,am insistat cu ecografii lunare (aici Trimise - 10/05/2006 : 03:07:50
se fac de obicei doar 2 pe tot parcursul sarcinii!!!). Fetelor,inainte de a ne muta oficial la “Scutece” vreau
Fiindca am citit f.mult si am discutat si cu un doctor sa va spun ca sunt tare fericita ca v-am cunoscut si ca am
roman, le-am cerut suedezilor sa-mi faca tot ce mi-a reco- parcurs aceasta Odisee impreuna,impartind frateste
mandat dinsul. Pe ultima suta de metri eram f. dezorientata bucurii si tristeti.M-am simtit imbarbatata in momentele
atit eu cit si sotul daca sa recurgem la cezariana sau grele si am incercat atat cat am putut si eu sa va fiu alaturi
nu,unii doctori ne-o recomandau altii nu,depinzind de la atunci cand ati avut nevoie de un sprijin moral.
spital la spital...(bebe era in pozitie pelvina. M-am simtit importanta im momentul nasterii stiind ca voi
Eu sunt convinsa ca veti gasi increderea de care aveti toate va ganditi,fie si pret de o secunda la mine.Am ras aici
nevoie si va doresc sa tineti in brate un bebe sanatos cit si mi-am incarcat bateriile pentru o noua zi...am si
mai curind posibil. plans...Dar una peste alta va multumesc pentru aceste 9
Mariana luni (si mai bine) minunate!
mama Monicai(1998), a lui Matei(2001) si a lui Incepem un alt capitol,de data asta mai lung si eu sper sa
Markus(2006) ramanem prietene mult timp de acum incolo si,cine
stie,poate da Dumnezeu si intr-o zi ne si intalnim...
Va imbratisez pe toate!
Dacã ne raportãm la teoria “uses and gratifications” din Monica si cei doi pitici,Vlad si Matei.
domeniul studiilor asupra receptãrii, descrisã pentu prima
datã de Elihu Katz în 1959 ajungem la concluzia cã forumul, 105
medianalize , Romania, , 132 Mesaje asta.
membru incepator Pup
Trimise - 10/05/2006 : 17:31:19 Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006)
Fetelor...ma incearca asa o nostalgie...o fi de vina http://community.webshots.com/user/ciufuletz
torentiala asta care nu se mai termina...oricum vreau sa o http://community.webshots.com/user/ciufa
iau pe urmele Monicai si sa va spun ca alaturi de voi am
crescut, am invatat si am gasit liniste si bucuria de vedea , Sweden, 383 Mesaje
ca exista oameni, care desi nu te cunosc, sunt alaturi de membru junior
tine si macar pt o secunda se bucura sau plang alaturi de Trimise - 10/05/2006 : 18:49:36
tine .... Pentru o clipa am intrat la scutece si am dat
Si eu va multumesc fetelor pentru astea 9 luni si mai bine de...prichindei de martie aprilie insa de 2005!
in care am mers alaturi pe cel mai minunat drum pe care Dragi mamici,inca o data va multumesc tuturor pentru
putea sa il daruiasca Dumnezeu unei femei...si suntem abia aceste 9 luni de neuitat!
la inceput. Din pacate nu am avut timp sa lucrez la listutza ca sa arate
Va daruiesc fiecareia cel mai dulce pupic posibil si cea mai a “scutece” nu a odisee,dar sper sa fac fata incetul cu ince-
stansa imbratisare... tul.Am avut 2 zile f.ocupate.Bebe maninca deja cremutza
Cred ca ne vedem direct la scutece... de banana cu formula,dar astazi cind i-am dat pasta de
legume vad ca nu i-a prea convenit...
catrinutza mamicutza de mariuci Chichina,bine ai venit!
Te voi adauga pe lista in aceasta seara imediat ce reusesc
sa-i adorm pe copii mai mari si bebe se linisteste ca tare
, Canada, , 818 Mesaje mi-a facut galagie toata ziua.
membru matur Ciuf,asta inseamna sa construim un web site.Am vazut si la
Trimise - 10/05/2006 : 17:42:11 alte “generatii” de mamici ceva asemanator.Daca voi aveti
Va multumesc si eu pentru aceste luni minunate in care povestile gata,se pot copia si include pe spatiul gratuit web
ne-am simtit atat de aproape si la bine si la greu, sa nu ne destinat contului comun,ca link al numelui fiecarui copilas
despartim, ne vedem la scutece, o alta odisee a inceput... a de pe lista sau ca un link de sine statator la inceputul
bebelusilor nostri dragi. Bye bye prea scumpe si pretioase fiecarui capitol.Chestia dureaza daca m-as pune eu de una
burtici singura sa realizez acest proiect indraznet.Daca doriti,va
& printesa pot oferi un exemplu,cind voi edita noua listuta,okay?
CE PARERE ARE AIDA?(ca ea e de profesie,eu sunt doar
amator)
, Romania, , 340 Mesaje Va pup si va astept peste foarter putin timp la scutece tot
membru junior cu lista veche din motivul de mai sus.
Trimise - 10/05/2006 : 18:07:03 Mariana
damn, m-am emotionat toata... , USA, , 62 Mesaje
fetele, va pup cu drag si sa ne revedem la Scutece... nou venit
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

mai multe nu zic, deocamdata, ca nu vreau sa imi expun Trimise - 10/05/2006 : 19:00:02
latura melancolica -desi, daca ar fi sa zic ceva, as zice
ca....sunteti niste prietene adevarate, si nu doar virtuale, Mamicutelor..dragutelor..cum bine ziceti.ne-am facut
adevarate cum nu s-au dovedit a fi nici cele care imi erau prietenute de suflet si copilasi..
aproape si fizic..., sunteti niste mamici sau viitoare mamici Sentimentul e super..numai ca precis am dat toate in
frumoase si cu inimi mari, niste burtici care au (AM) cres- melancolie :)
cut impreuna si care cu siguranta vor mai creste, niste Vad ca mai este f putin spatiu..deci.ne vedem la scutecele
partenere zgubilitice de plimbari cu carucioare, niste
supersonice vrabiute cu care am impartit bancuri si glume, dragutele
niste mamarutze care imi sunt dragi pentru ca nu se sfiesc Pupiciiiiiiiiiiiiii
sa spuna ceea ce simt, si niste TIPE COOL, care m-ati Bia+Anthony
facut sa ma simt mandra ca sunt femeie, si acum, in primul aida_o, a cãrei pãrere este cã pe forumuri “existã foarte
rand MAMICA. multã superficialitate” (vezi anexã rãspuns aida_o) a rãmas
io-te ca m-am scapat ....asa ca extrem de impresionatã, când celalte membre i-au fãcut
pup toate mamicile si prichindeii, dar si (fara indoiala) ditamai galeria, la vestea cã a plecat la spital, pentru marele
viitoarele mamici care sper sa ne mai viziteze si la Scutece, moment. Fiind ultima “graviduþa” de pe listã care trebuia
ca inca mai avem de invatat unele de la altele.. sã nascã, toatã lumea avea mari emoþii pentru ea. Dupã ce
noah, ma duc sa spal hainutele de bebe ca sa fie proaspete forumul s-a umplut de emoticoame, majorete, flori ºi cân-
si frumoase in primul capitol scutecesc tãreþi, vestea cã ºi ultima bebeluºã a venit pe lume a
dezlãnþuit urale, scrise cu caractere enorme. Întreaga neb-
Noe si (14.03.2006) unie s-a întins pe trei capitole, de la capitolul 66 pânã 68:

,Canada, ,792 Mesaje


, USA, , 1599 Mesaje membru matur
membru de baza Trimise - 02/05/2006 : 16:46:30
Trimise - 10/05/2006 : 18:09:05 Fetelor, tocmai m-a sunat Aida de la spital, i s-a rupt
Vin si eu cu o propunere. Se poate face un link in care apa!!! are contractii de vreo ora jumate (cam la 4-6 min)
sa avem toate povestile nasterii noastre? Asa sa inceapa suportabile, se plimba pe coridor si asteapta sa vina alea
capitolul de la Scutece? mari si ... bebelina AlexandrA.
Toate am citit cu placere si cu mult suflet povestea KIM & printesa ALICIA
106 fiecareia. Acum eu nu stiu cat volum de munca presupune
si efect, saptamana trecuta am fost la control si situatia s-a

medianalize
, Sweden, 29 Mesaje imbunatatit muuuult cu solduletele ei. De ce iti spun sa te
membru junior uiti la poza,pentru ca sunt tipuri diferite de aparate si cel
Trimise - 02/05/2006 : 17:40:36
HAI AIDAAAAAAAAAAAAAA!!!!! pe care l-a primit Anna e printre cele mai bune, sunt altele
care au o tablie groasa la spate si in care se incalzeste
Tania,Pispirica se pare ca are aceeasi problema cu muschi- ingrozitor bb, ai grija sa discuti cu ortopedul. Nu-ti fie
ul de la gitut al fetitei. teama ca se rezolva si e mai bine acum decat mai tarziu,
In general,problema asta apare nu in burtica,ci la nasterea vei vedea ca o sa fie bine Bianca. si sa auzim de bine!
naturala cind bebe e in pozitie pelvina sau...la nasterea prin
cezariana daca doctorul nu e destul de priceput sa scoata
copilu aflat in pelvina...(ceea ma indoiesc daca ai nascut cu
Dl.Prof.Marinescu) Catrinel, mamica fericita de Anna Lia (16.02.06) si
In general displazia de sold se intilneste la fetite care au Daria Maria (13.08.01)
fost in pozitie pelvina si se rezolva fara operatie depistata
la timp. Te-ai gindit f.bine sa ceri si parerea unui alt doc-
tor.Hai ca va fi bine! , Sweden, 329 Mesaje
Catrinel,sa stii ca si maica-mea a fost socata fiindca membru junior
suedezii recomanda sa spalam copilu´ doar 1 data-de 2 ori Trimise - 02/05/2006 : 18:49:34
pe sapt. HAI AIDAAAAAAAA!!!!!!!
Hai sa-ti spun cum privesc ei problema:fiind
nordici,blonzi,cu piele sensibila,traind intr-o tara f.putin
poluata,intr-un climat uscat si friguros,se gindesc ca pielea Kim,sa inteleg ca Aida are celularul la “purtator”?
se va usca si descoama spalata prea des!Se spune totusi ca Mariana
bebe se spala in functie de tipul de piele pe care il mama Monicai(1998), a lui Matei(2001) si a lui
are.Bebeii mei au mostenit pielea f.deschisa si uscata atit Markus(2006)
de la mine cit si de la sot,de aceea i-am spalat doar de 2 ori
pe sapt si iata ca au supravietuit!LOL
Despre “acnee”,baietelul mare a avut aproape 4 luni si mi , USA, , 1574 Mesaje
s-a spus ca e dermatita atopica.Soacra zice ca in popor se membru de baza
numesc “bubite de la lapte” si ca si sotu´ a facut cind era Trimise - 02/05/2006 : 18:49:35
bebe...Mie mi-au spus ca se vindeca cu un unguent pe baza Salutare, fetele
de cortizon,dar nu mi-a venit sa-l dau pe bebe mic cu asa Mai-mai-mai, ce de evenimente.
ceva...
Exercitiile pt abdomen i le-am scris Laurei Ioana Aida, tinem pumnii sa nu ai contractii prea dureroase si bb
Andreea-Georgiana,eu am aici o prietena suedeza care a ssa iasa repede afara. Sa fie totul bine! Sa te refaci repede.
nascut tot anul asta si bebe al ei de la 2 luni in sus dormea Kim, tu ne tii la curent, da? Puiuta ta ce mai face?

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


toata noaptea fara sa se scoale sa bea laptic!A crescut Mara, felicitari pentru baietelul tau. Mai fetelor, staturati
foarte bine asa ca nu-ti face probleme daca fetita creste voi amandoua pe baricade si vad ca tot impreuna nascu-
cum trebuie!
Polixeni,am trecut numele baietelului tau pe listuta.Bine ca rati. In aceeasi zi. Refacere usoara.
ati rezolvat intr-un fel sau altu´ problemuta ... Ameluta, bine ati venit acasa. Te cred ca esti captivata de
Sa stii ca m-am gindit mereu la tine din cauza asta...Si eu micutul tau. Ca asa si eu ma uit la Eva si ii multumesc lui
am dat ieri la gravat linguritele de botez pe care bebe le-a Dzeu pentru ce copil mi-a dat. O vad asa de frumoasa si ...
primit de la nasi...(noi am gravat dupa asa ca sa fim mai rautacioasa. Ma scoala noaptea de nu mai stiu de capul
siguri)
HAI AIDAAAAAAAAAAAAA!!!!!!! meu.
Ar sta cu sanul in gura cu orele. In fund nu pot sta ca mi s-
va pup pe toate au spart hemoroizii si e chin mare pe mine, ca sa nu mai
Mariana spun ca am si epiziotomia care inca ma deranjaza (e o
mama Monicai(1998), a lui Matei(2001) si a lui splendoare la fundul meu ), azi-noapte am reusit sa o
Markus(2006)
alaptez stand intinsa in pat pe o parte. Eh, pai cand ma
Catrinel_17, Germany, 363 Mesaje trezii de dim. nu mai puteam sa ma misc de durere de
membru junior spate. Asa ca nici nu stiu ce pozitii sa mai adopt.
Trimise - 02/05/2006 : 18:22:18 Mariana, m-ai imbolnavit la cum arati. Hai-mai esti chiar
HAI AIDA ! HAI AIDA! HAI AIDA! tu???? Esti o tipa super. Cum naiba faci sa arati asa? Da-
Deci Alexandra s-a hotarat sa vina singurica pana la mi sfaturi, te roooooog. Ti-am zis ca eu am o burtica de
urma! Ma bucur ca ai scapat de inducere si iti pumnii zici ca sunt in luna a cincea (asa ma complimenta mama-
stransi sa ai parte de o nastere usoara si rapida! Hai ca o soacra dupa ce l-am nascut pe Luca).
prinzi repede din urma pe Mara, ti-a facut pofta de Tania, imi pare tare rau de micuta ta. Dar cauta alt doctor
nascut si vei vedea ca se vor rezolva. Displazia cu cat e depistata
Tania si fetita mea are displazie, de fapt la ecografie s-a mai timpuriu, cu atat se rezolva mai repede. Torticolisul va
situat la limita de dispazie de sold si de la 6 saptamani trece cu masaj local si cu timpul pentru ca muschii sunt in
suntem cu aparat, e ca un ham , aici ii zice sina. Uita-te la dezvoltare. Ai grija sa nu doarma numai pe o parte si cu
poza Annei din albumul comun, e usor de purtat si a avut caputul stramb. Diagnosticul asta e ingrijorator cand e 107
medianalize copilul mai mare si atunci se rezolva chirurgical. Dar la o si pomisori infloriti? oricum, exista si varianta beta: va
asa varsta de frageda nu te ingrijora. Eu inteleg ce e in luati de manuta cu mic, cu mare..si hop la ROmania
sufletul tau, dar ai incredere ca totul va fi bine. Pup P.S. rezolvam noi cu cazarea
Biencuta. Ciuf, foarte frumoasa povestea nasterii! pe un colac de
Polixeni, imi plac ambele nume. Ma bucur ca v-ati decis la inot umflat ai incercat sa stai?asa am citit pe la mamici
ele. mai avansate (ian-feb)...sa stii ca si eu o mai alaptez cul-
Celelalte mamici unde sunteti? cata, mai ales dimineata cand imi e prea lene , si la fel, ma
Pup trezesc anchilozata toatadar mai nou si de la alaptat in
Ciuf, Luca (11.11.2003) si Eva Maria (21.04.2006) fund ma doare spatele, dar..dar...m-am apucat de exercitii
http://community.webshots.com/user/ciufuletz si eu!!!
http://community.webshots.com/user/ciufa AndreeaGeorgiana, si eu si Bianca!titza mea are destul de
rar episoade de genul asta cu plans, insa, o fi bine, o fi
, Romania, , 174 Mesaje rau, eu NU pot sa o las acolo sa planga.....adica ma gan-
membru incepator desc ca ea incearca sa imi semnaleze ceva, chiar daca
Trimise - 02/05/2006 : 18:50:48 numai pur nevoia de a fi tinuta in brate sau de a ma simti
salutare! langa ea..si cat e asa de mica, nu pot sa ii refuz asta vreau
Hai Aida! Abia astept sa o vad pe mult asteptata bebelina! sa se simta in siguranta si sa stie ca daca are vreo proble-
Doamne ce emotii am! muta, mami e langa ea...Cand o creste mai mare, daca
Tania si bebe al meu e suspect de displazie de sold, insa devine mica santajista , exista si dezvat, insa acum nu...A,
pana la 4 luni cand fac eco nu stiu nimic sigur...ce doctor am observat ca functioneaza f bine plimbarea cu masina
ti-a spus tie ca sigur are displazie? prin cele mai mari gropi si..slava domnului, avem destule...
Mariana sanatate la bebe! Polixeni, eu nu pot sa zic ca Bianca a avut colici pana
Mihaela, mami de Cristian acum; a avut, ce-i drept, momente cand avea crampe sau
http://pg.photos.yahoo.com/ph/mihaser/my_photos pirtzulete care nu vroiau sa iasa, insa nu f des; Pentru coli-
ci, cred ca deja stii remediile cu tinutul langa tine pe bur-
, Canada, , 792 Mesaje tica, eventual peau-a-peau (daca asa se scrie, pielicica pe
membru matur pielicica), plimbatul prin casa..sau diversele ceiuturi sau
Trimise - 02/05/2006 : 21:37:00 siropele...Pupam si speram sa va fie mai bine!
Da, Mariana, Aida are celularul la purtator, doar ca Tania, voi la ce dr ati fost?noi am dus fetita la Medlife la
momentan nu raspunde, asa ca nu am vesti deocamdata. Dr Stamate..cica ar fi renumit ca echografist, mie nu mi s-
De indata ce aflu ca nascut, va anunt. a parut f implicat (ne-a expediat repede), insa la noi a
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

Ciuf, ca intrebai de puiuta mea, doarme aici in balansoar descoperit ca e ok; poate daca ar fi fost ceva, s-ar fi purtat
langa mine, e o scumpica, azi tare am laudat-o ca e altfel. Numai de el stiu din pacate....Oricum, nu te ingrijo-
cuminte, parca nici nu am copil in casa. Cum vrea sa plan- ra prea tare; cat era Bianca suspecta de displazie, eu m-
ga un pic cum ii schimb pozitia, o dragalesc, mai nou ii am documentat f mult si sa stii ca e ceva obisnuit, mai ales
place s-o tin in brate pe burta, cu mana mea sub burtica ei la fetite, sau la bebei care au fost in prezentatie perlviana
(pozitie de colici, o stiti?). sau care, din pacate, au fost scosi mai brutal de dr-i la
Tina, nu stiu ce sa zic, mai bine ar fi sa intrebi dr. ca sa fii cezariana....Si cu cat o descopera mai repede cu atat mai
sigura. bine; trebuie doar sa poarte un mic device, care nu o sa o
KIM & printesa ALICIA deranjeze acum cat e micuta(acu am vazut ca la fel ti-a
scris si Mariana )
Mariana, ai grija cu raceala! pupam si sper ca te simti mai
, Romania, , 320 Mesaje bine!
membru junior Biencuta doarme dupa ce a stat treaza aproape toata dupa-
Trimise - 02/05/2006 : 22:23:14 masa, cred ca deja ii place sa socializeze...iar noi ne
buona sera, ragazze e bambini! indopam cu Fornetti, mancare sanatoasa si dietetica...
AIDA, NU POT SA ZIC DECAT: Intrebarea serii: o fi vreo problema mare pt bebe daca eu
nu mananc carne f des?ideea e ca sotul e vegetarian, si
IN CONTINUARE, NE GANDIM LA TINE SI ITI TINENM nici eu nu mai am multe pana acolo, dar mai bag niste
TOTI PUMNISORII! puiutz de cateva ori pe saptamana, si alte tipuri de carne,
Amalia, bine ai revenit! am vazut pozele cu Seby, e un dar rar...Ma gandesc sa nu fie vreo problema ca o alaptez
dulce cum sta el asa cu ochisorii larg deschisi din primele si nu e lapticul cum trebuie...Proteine oricum imi iau, dar
zile! sa te bucuri de el la max!!! vegetale....Si chiar si zilele alea in care mananc carne, o
Mariana, merci mult pentru informatiile despre formula fac cu forta, ca mi=a scazut de tot apetitul...
...sa stii ca mie imi place la nebunie vremea asta, adica nu Noah, va las si mai iau o gura de Fornetti
prea sunt in largul meu vara cand e super cald , asa insa Pupam,
108 mi se pare cel mai fain; la voi pe cand temperaturi ridicate Noe si
Eu ma gindesc foarte mult la Aida.

medianalize
, Romania, , 342 Mesaje Vroiam sa va spun ca probabil atunci cind a scris Kim
membru junior primul mesaj era 2 mai ora 16 a Bucurestiului si 5
Trimise - 02/05/2006 : 22:42:05 dimineata in Calgary.Acum presupun ca e ora 5 jumate
I-am trimis Aidei un SMS,la nr. din listuta.Sper sa fie dimineata la Aida,dar la Kim nu stiu,Canada fiind intinsa
cel corect.Oricum,tinem pumnii f.f.f.f.stransi! pe mai multe fuse orare...
Hai,Aidaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa Mie la primul bebe mi-au trebuit cam de 12 ore sa ma dilat
aaaaa! 2 cm...
Tina,nu te mai chinui cu pompita.Eu,pana sa descopar Totul a durat aproape o zi si o noapte intreaga si nu mi-au
batista bebelusului,nu am reusit nicicum sa-i scot mucisorii dat epidurala decit pe ultimele sute de metri(desi nu ar fi
bebitei.Urla,imi dadea peste mana si sfarseam prin a o lasa trebuit sa procedeze asa).Sper ca Aida sa nu se chinuiasca
balta,iar ea avea vesnic nasucul infundat.Acum,de cand cu asa...
minunatul aspirator nazal,scoatem si secretiile din gatut. pt. Andreea-Georgiana,eu aici am asistat la niste cursuri de
tine si pt. baieti(Mark cel mare si Davidut...cel mare) innot speciale pt. parinti cu bebelusi.(aia mici aveau peste
Delia,intra pe si cauta nr. de la sediul din 3 luni altfel nu ii puteai duce la bazin).In plus,exista niste
Clucerului.Acolo au 3-4D si dr.f. buni(Iosup si Dinu) cursuri de “gimnastica mamei si a bebelusului” de citeva
Mariana,vreau si eu sa inot!!!!!Sau sa arat ca tine...fara ori pe saptamina...Daca nu este inca in Romania asa
inot... ceva...ar fi oare o idee buna de business?
Sanatate multa si...ai grija de tine ca sunt cateva persoane Catrinel,tin minte ca eu o puneam pe fetita cu funduletu´
care nu pot sta fara tine prea multa vreme! pe masuta de schimb si ii indoiam piciorusele usor aproape
Ama Kaly,bine ai revenit,cu tot cu Sebi scump de tot! de burtica..Gazele ieseau ele in felu´ asta...Dupa ce va
Hai,Aidaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! incepe sa manince mai variat situatia se mai schimba...
ANDREEA GEORGIANA,mamica de Thea Antonia... fru- Eu nu prea iau medicamente de nici un fel daca nu sunt
musica foarte rau bolnava.(saracu´ sot trebuie sa ma suporte asa
http://community.webshots.com/user/andreeageorgiana bolnava-coapta)
Tcelen,ce maricica s-a facut Ana-Maria!I-ai diversificat
, Canada, , 792 Mesaje cumva meniul?
membru matur Laura_Ioana
Trimise - 02/05/2006 : 23:33:44 O virtuala tuturor va transmite
Bine ai venit acasa, ama-kaly, e tare dragutz Seby, eu Mariana
zic ca seamana cu tine la guritza. mama Monicai(1998), a lui Matei(2001) si a lui

Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006


Delia, tot asa smecher e Rudy al tau, ba il mai duci si la Markus(2006)
plaja, s-a si bronzat! il dai cu protectie solara? ca Alicia
mea parca si de la vant se coloreaza... Pacat insa ca a , Canada, , 795 Mesaje
plouat azi toata ziua, dar chiar de plaja nu e la noi nici in membru matur
zilele calde... Trimise - 03/05/2006 : 16:53:47
Biata Aida, tot cu gandul la ea sunt, ce zi trebuie sa fie pt In sfarsit am reusit sa dau de Aida, a nascut azi
ea si sotul ei! (Alexandra nu pare sa se grabeasca) sper sa noapte la 3:43, indusa pana la urma, Alexandra era
scape cat de repede si s-o felicitam in urmatoarele ore! plasata transversal pe stanga, a fost ajutata sa iasa cu
forcepsul, a avut 3 370, scor apgar 10 si alte detalii ne va
KIM & printesa ALICIA spune ea. Aida e super obosita, zice ca a pierdut cam mult
sange, a incercat s-o alapteze pe micuta si nu stie sa suga,
dar se invata ea. Spera pe vineri sa fie acasa. Felicitari
, Romania, , 319 Mesaje Aida, refacere rapida, bine ai venit pe lume Alexandra!
membru junior
Trimise - 03/05/2006 : 13:51:44 KIM & printesa ALICIA
Hocus Pocus Preparatus ...Kiiiiiiiiiimmmmmm apari de
undeva si da-ne vesti bune despre aidutza ca incepem sa ne
ingrijoram in masa deja.....!!!!! , Sweden, 335 Mesaje
membru junior
Io de beba_mica (13.04.2006) Trimise - 03/05/2006 : 17:01:48
FELICITARI AIDA!!!!!!!
, Sweden, 335 Mesaje
membru junior Sa va aduca numai bucurii Alexandra si sa fiti intotdea-
Trimise - 03/05/2006 : 14:27:18 una o familie fericita!!!
Azi am avut noroc cu sora sotului care mi-a adus copii Te voi trece chiar eu pe listuta!
mai mari de la scoala. Mariana 109
medianalize mama Monicai(1998), a lui Matei(2001) si a lui gere.
Markus(2006) pfff. s-a trezit mica agitatoare :)

, Romania, , 344 Mesaje


membru junior
Comunitatea online – “locul unde “mergi”
Trimise - 03/05/2006 : 18:06:59 atunci cind simti nevoia sa socializezi virtual”
BINE AI VENIT,ALEXANDRA,PUIUT DE...AIDA! Definiþia de mai sus a dat-o chiar una dintre forumiste,
SA FITI VESNIC FERICITI,SANATOSI SI aida_o (vezi anexa). Fãrã îndoialã, comunicarea online are,
NOROCOSI,IAR TU,PUI MIC SA PAPI TOT SI SA dacã nu aceleaºi caracteristici, atunci acelaº scop ºi aceleaºi
DORMI BINE! efecte ca ºi comunicarea interpersonalã faþã în faþã. Fãrã
îndoialã, ºi online se pt crea legãturi durabile ºi se pot trãi
Aida,meriti o bataitaaaaaaaaaaa! Tare ne-ai tinut pe jar,dar
sentimente intense. comunicarea online, “este facila,in
te iertam fiindca ne esti prea draga.Te asteptam cu vesti si primul rand. Pt. persoanele introvertite ori complexate este
evident,povestea nasterii...ultimului bebel din Odisee. ca un fel de terapie, pt. cele din strainatate, o minunata
Noe,noi papam lapte cu biscuiti(neaparat Ikram cu crema legatura cu tara si nu numai. In plus se nasc prietenii sincere
de cacao,cu care eram obisnuite si in burtica...)si ne si relatii pe termen lung” (vezi anexã, rãspuns Andreea
Georgiana). Avantajele, ca ºi dejavantajele o particular-
plangem ca nu slabim.Bine ca nu exista fornetti pe langa
izeatã în raport cu alte tipuri de comunicare. Avantajele cele
mine... mai des invocate d forumiºti sunt costul redus, caracterul
Vineri,daca este frumos,venim in parcul Carol.Voi? interactiv ºi posibilitatea de a intra în legãtura cu oricine de
Mariana,tu sigur traiesti printre...pamantene?Cum pe glob. Dezavantaje: “te urci pe pereþi când picã conexi-
Doamne iarta-ma,dupa 3-4 copii arata super.Toate?Cum unea!”, ca sã nu mai amintim faptul cã, fãrã sã-þi dai seama,
devii dependent de ea!
asa?
ANDREEA GEORGIANA,mamica de Thea Antonia... fru- Acestea sunt doar câteva observaþii, desprinse din
musica „intrãrile mele” pe forum, în calitate de membru. Odatã mul-
http://community.webshots.com/user/andreeageorgiana tiplicate aceste observaþii, odatã raportate la teoriile recep-
tãrii, ele pot ieºi din sfera antologiei virtuale ºi se pot dove-
di valoroase din punct de vedere ºtiinþific.
, Canada, , 1656 Mesaje
bad people suck!
Trimise - 06/05/2006 : 11:11:52 Anexã:
Chestionar (n.e. rãspunsurile sunt redate în ordinea în
heh, am reusit sa citesc din urma. wow. pai de unde sa care au sosit pe e- mail):
stiu io ca o sa creez atitea valuri? adevarul e ca am fost
luata pe nepregatite, mie apa mi s-a rupt marti dimineata, Câteva elemente de identificare personale: id-ul folosit
Jurnalism ºi comunicare * Anul I, nr. 2 - 3, 2006

la 6 fara ceva, dupa ce am avut doar 3 contractii (culmea - pe forum (precizând ºi criteriile pentru care aþi ales acest id
m-au trezit din somn acele contractii, si stateam cuminte, si nu altul), vârsta ºi ocupaþia:
1. aida_o – pentru cã mã cheamã Aida Oros :) ; vâr-
sa vad daca nu cumva sunt regulate; dar, cum am zis deja, sta: 33 ani; ocupaþia: web designer.
dupa a 3-a contractie s-a rupt apa). 2. ANDREEA GEORGIANA,întrucât este prenumele
faza de faza: apa-mi siroia pe picioare, iar eu ma uitam cu meu ºi…mi-a fost la îndemânã într-un moment în care mã
jind din usa de la baie spre computer, intrebindu-ma daca pãrãsise inspiraþia; vârsta: 31 ani; ocupaþia: jurnalist prin
o sa pierd multa apa daca incerc sa intru pe forum. si mai adopþie, professor de muzicã cu diplomã.
3. Catrinel_17. Aºa mã cheamã. E al doilea nume ºi
era dilema: sa-mi trezesc sotzu’? sau sa intru intii pe îmi place mai mult ca primul J 17 e ziua mea de nastere;
forum si sa anunt? toate astea la ora 5:50 dimineata si mai vârsta: 38 ani; ocupaþia: project manager.
era problema ca aratam ca naiba, si io - fata optimista - 4. ciuf. Ciuf e numele birmanezei mele din Ro. Eram
ma gindeam ca nasc in citeva ore si ca nu am timp sa ma în panã de nick-uri ºi asta mi-a venit în cap; vârsta: 31 ani;
boiesc pentru intilnirea cu Alexandra pai de un’ sa stiu eu ocupaþia: casnicã.
5. Kim – e un joc pentru copii, foarte cunoscut în
ca o sa stau in travaliu 20 de ore, ca o condamnata? Franþa (un fel de Baba Oarba), bazat pe mister/ anonimat
anyways. am citit tot, si vreau sa va multumesc din tot (ghici ciupercã ce-i…). De ce un joc pentru copiii? iubesc
sufletelul meu si al Alexandrei. nu pot sa va raspund in mult copiii, drept pt care ºi lucrez cu copii, am fãcut o spe-
parte, dar va spun sincer ca am fost impresionata sa vad cializare în animaþie pt preºcolari ºi scolari de ciclu primar,
cum v-ati mobilizat si ati pornit galeria mamicilor plus cã am vrut sã-mi pãstrez anonimatul, n-am vrut sã-mi
dau numele pe forum; vârsta: 32 ani; ocupaþia: profesoarã.
pentru ragade, aici se gaseste un “scut pentru sfirc (nipple 6. mariana_1976 - e uºor de scris ºi de þinut minte
shield)”. eu il folosesc pt ca este destinat si mamicilor care pt. membrii forumului; vârsta: 30 ani; ocupaþia: instructor
au sfirc mai putin proeminent, si in felul asta bebe poate de înnot.
suge mai usor. despre ce vorbesc (al meu e identic). 7. mihaser.