Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
O, mamă...
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Somnoroase păsărele...
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Somnoroase păsărele
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Pe la cuiburi se adună,
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt, Se ascund în rămurele -
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Noapte bună!
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Doar izvoarele suspină,
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi; Pe când codrul negru tace;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi, Dorm şi florile-n grădină -
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi, Dormi în pace!
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Personalitate coplesitoare, a creat, inca pe cand era in viata, un mit
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu... eminescian. Titu Maiorescu fixeaza, prin cele doua studii mentionate,
Trece lebăda pe ape
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu. Între trestii să se culce -
trasaturile personalitatii eminesciene: “om al timpului modern”,
Fie-ţi îngerii aproape, “inteligenta extraordinara”, “o memorie prodigioasa”, “careia nimic din
Iar dacă împreună va fi ca să murim, Somnul dulce! cele ce-si intiparise vreodata nu-i mai scapa, incat lumea in care traia el
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim, dupa firea lui si fara nici o sila era aproape exclusiv lumea ideilor
Mormântul să ni-l sape la margine de râu, Peste-a nopţii feerie
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu; generale ce si le insusise si le avea pururea la indemana”.
Se ridică mândra lună,
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu... Totu-i vis şi armonie -
Curiozitatea intelectuala facea din Eminescu “omul cel mai silitor,
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu. Noapte bună! vesnic citind, meditand, scriind”.